Tema01 4.

Administrarea intra-cardiacă de sulfat de cupru 10%

Reanimarea combate diferite dereglări care au apărut în:
1. Aparatul gastro-intestinal
2. Aparatul urinar
3. Aparatul respirator şi cardiovascular
4. Aparatul locomotor
Reanimarea poate fi efectuată prin resuscitarea:
1. Neuro-hormonală
2. Gastro-intestinală
3. Cardio-respiratorie
4. Aparatului locomotor
Reanimarea reprezintă o:
1. Resuscitare şi reechilibrare funcţională a
organismului
2. Restabilirea volumului de sânge în cazul anemiilor
3. Restabilire a tranziţiei tractului gastro-intestinal
4. Vindecarea ţesutului muscular traumat
Simptoamele stopului cardiac sunt:
1. Pierderea cunoştinţei
2. Respiraţia frecventă
3. Creşterea pronunţată a tensiunii arteriale
4. Frecvenţa pulsului este mărită
Simptoamele stopului cardiac sunt:
1. Sensibilitatea durerii este activ pronunţată
2. Abolirea sau absenţa pulsului
3. Respiraţia frecventă
4. Creşterea pronunţată a tensiunii arteriale
Simptoamele stopului cardiac sunt:
1. Abolirea sau absenţa pulsului
2. Toate variantele sunt corecte
3. Pierderea cunoştinţei
4. Absenţa respiraţiei
Reluarea activităţii cardiace poate fi primită prin:
1. Aplicarea a 4-6 lovituri cu palma în regiunea ventrală
toracală
2. Aplicarea a 4-6 lovituri cu palma în regiunea cardiacă
3. Aplicarea a 4-6 lovituri cu palma în regiunea ventrală
abdominală
4. Aplicarea a 4-6 lovituri cu palma în regiunea greabănului
Reluarea activităţii cardio respiratorii poate fi reluată prin:
1. Administrarea intra-cardiacă de amoniac 10%
2. Administrarea intra-cardiacă de clorură de calciu 10%
3. Administrarea intra-cardiacă de sulfat de amoniu 10%
Pentru menţinerea activităţii cardiace după reanimare se
prescrie:
1. Efortilul i/v sau i/m lobelina
2. Amoniacul 10% i/v
3. Sulfatul de cupru i/v
4. Clorură de natriu
Disfuncţiile respiratorii pot fi provocate prin:
1. Fracturile osului sacru
2. Fracturi costale multiple
3. Fracturile vertebrelor coccigiene
4. Fracturile vertebrelor lombare
Disfuncţiile respiratorii pot fi provocate prin:
1. Fracturile apofizelor laterale ale vertebrelor lombare
2. Fracturile osului sacru
3. Pneumotorax, hidrotorax, hemotorax
4. Fracturile proceselor dorsale ale vertebrelor toracale
Disfuncţiile respiratorii pot fi provocate prin:
1. Rupturi diafragmatice
2. Fracturi costale multiple
3. Pneumotorax, hidrotorax, hemotorax
4. Toate variantele sunt corecte
Ordinea reanimării respiratorii este:
1. Ventilaţia căilor aerofore
2. Poziţionarea animalului în decubit lateral sau dorsal
3. Eliberarea căilor aerofore
4. Toate variantele sunt corecte
Reanimarea respiraţiei prin compresiune este contraindicată
în:
1. Fracturile apofizelor dorsale ale osului sacru
2. Fracturile vertebrelor lombare
3. Leziuni traumatice ale toracelui
4. Fracturile oaselor pelviene
Stimularea şi menţinerea activităţii respiraţiei se poate efectua
prin administrarea:
1. Umbilicenului
2. No-şpa
3. Coriocenului
4. Cordiazolului, lobelinei, cofeinei
Simptomele clinice în deshidratare sunt:
1. Puls accelerat şi cu volum redus
2. Ochii şterşi şi enoftalmici

1
3. Botul şi mucoasa bucală sunt uscate 4. Hiperleucocitoză prin acţiunea unor substanţe iritante
4. Toate variantele sunt corecte Enzimele specifice formate în leucoterapie produc:
1. Atonia ţesuturilor din procesul chirurgical patologic
Rehidratarea se face prin: 2. Favorizează necroza septică a ţesuturilor din rană
1. Perfuzie a lichidelor perfuzabile 3. Fagocitoza microbilor şi a ţesuturilor alterate
2. Administrarea soluţiei fiziologice prin puncţie în cavitatea 4. Inhibiţia fagocitozei asupra microbilor din procesul
abdominală patologic
3. Administrarea per os a lichidelor
4. Administrarea lichidelor prin clisme În leucoterapie sunt elaborate următoarele enzime:
1. Enzime de coagulare
Dintre lichidele perfuzabile fac parte: 2. Toate variantele sunt corecte
1. Plasma 3. Enzime oxidante şi dezoxidante
2. Toate variantele sunt corecte 4. Enzime de hidratare şi rehidratare
3. Sângele integral
4. Clorura de sodiu de 0,9% Există următoarele metode de realizare a leucoterapiei:
1. Cauterizarea ţesuturilor
Dintre lichidele electrolitice fac parte: 2. Abcesul de fixare
1. Toate variantele sunt corecte 3. Contuzia ţesuturilor
2. Soluţia Ringher 4. Necroza ţesuturilor
3. Clorura de sodiu
4. Dextranul Abcesul de fixare al leucoterapiei poate fi realizat prin:
1. Administrarea i/m a vit. B1
Dintre soluţiile nutritive fac parte 2. Administrarea per os a glucozei
1. Soluţia clorură de calciu 3. Administrarea s/c a soluţiei fiziologice
2. Apa oxigenată de 3% 4. Administrarea s/c a oleului de terebentină
3. Glucoza
4. Soluţia clorură de sodiu 0,9% Abcesul de fixare în leucoterapie în perioada acută reprezintă:
1. O tumefiere abolică
Riscurile perfuziei sunt: 2. O tumoare mobilă
1. Emfizemul subcutan 3. O tumoare malignă
2. Toate variantele sunt corecte 4. O tumefiere caldă, dureroasă
3. Infecţiile locale
4. Necroza pielii Proteinoterapia ca metodă stimulatoare nespecifică poate fi
Tema02 realizată prin
Terapia stimulatorie în chirurgie se prescrie în: 1. Administrarea per os a glucozei
1. În cazul temperaturii corporale ridicată 2. Administrarea sângelui integral i/m; i/v sau s/c
2. Tratamentul bolilor cu evoluţie subacută şi cronică 3. Administrarea s/c a glucozei
3. Tratamentul bolilor cu evoluţie acută 4. Administrarea s/c a soluţiei fiziologice
4. În cazul rănilor tăiate
Ca tehnică proteinoterapia poate fi aplicată sub formă de
Metodele de terapie nespecifică sunt 1. Izohemoterapie
1. Proteinoterapia 2. Toate variantele sunt corecte
2. Terapia tisulară 3. Autohemoterapie
3. Leucoterapia 4. Heterohemoterapie
4. Toate variantele sunt corecte:
Izohemoterapia reprezintă:
Leucoterapia reprezintă o: 1. Administrarea sângelui conservat cu soluţie izotonică
1. Administrare i/m a sângelui steril integral 2. Administrarea sângelui de la specii diferite de animale
2. Hipoleucocitoza prin acţiunea antibioticilor 3. Administrarea sângelui de la acelaşi animal pe diferite căi
3. Administrare i/m a soluţiei sterile de clorură de sodiu 4. Administrarea sângelui de la aceiaşi specie de animale
2
Heterohemoterapia reprezintă: Contraindicaţiile în terapia tisulară sunt:
1. Administrarea sângelui de la specii diferite de animale 1. Afecţiunile cardiovasculare şi hemoragice cerebrale
2. Administrarea sângelui de la acelaşi animal pe diferite căi recente
3. Administrarea sângelui conservat cu soluţie hipertonică 2. Rănile atonice
4. Administrarea sângelui de la aceiaşi specie de animale 3. Ulcerele
4. Fistule
Prin utilizarea topică a sângelui se subînţelege:
1. Aplicarea unei pungi de sânge îngheţat pe o articulaţie Ţesuturile în terapia tisulară sunt administrate
2. Administrarea sângelui s/c în jurul procesului patologic 1. Subcutanat
3. Aplicarea unui pansament îmbibat cu sânge pe regiunea 2. Per os
afectată 3. Intravenos
4. Recoltarea de sânge din jurul unei arsuri sau ulceraţii 4. Rectal

Seroterapia reprezintă: Tema03

1. Aplicarea unui pansament îmbibat cu ser sanguin pe Enzimoterapia în chirurgie constă în:
regiunea afectată 1. Utilizarea enzimelor din sucul gastric
2. Administrarea serului sanguin s/c în jurul procesului 2. Utilizarea enzimelor cordului
patologic 3. Utilizarea enzimelor ficatului
3. Aplicarea unei pungi cu ser sanguin îngheţat pe regiunea 4. Utilizarea enzimelor proteolitice
afectată
4. O imunizare pasivă prin folosirea anumitor seruri Tripsina are un efect:
tipizate sau preparate în scop preventiv sau curativ 1. Antiinflamator în edeme şi hematoame
administrate s/c 2. Neutralizează fagocitoza
3. Formează aderente în rană
Terapia tisulară mai poartă denumire a de: 4. Coagulează fibrina din procesul patologic
1. Proteinoterapie
2. Seroterapie Tripsina este folosită în tratarea:
3. Histoterapie 1. Toate variantele sunt corecte
4. Tratament cu antibiotice 2. Fistulelor patologice
3. Ulcerului lingual
Pentru prima dată terapia tisulară a fost folosită de către: 4. Tratarea rănilor atonice
1. Lebedev
2. Hazbulatov Tripsina este incompatibilă cu următoarele antibiotice:
3. Filatov 1. Tetraciclina
4. Boşkirov 2. Streptomicina
3. Penicilina
Ţesuturile folosite în terapia tisulară sunt: 4. Tricilina
1. Pielea
2. Ficatul Hialunoridoza contribuie la:
3. Toate variantele sunt corecte 1. Resorbţia edemelor şi hematoamelor
4. Splina 2. Dilatarea vaselor sangvine pe corp
3. Hemostază
Indicaţiile în terapia tisulară sunt: 4. Acumularea de exudat inflamator în rană
1. Toate variantele sunt corecte
2. Fistule Terapia proinflamatoare este folosită în scopul:
3. Ulcere 1. Reţinerii maturării procesului
4. Răni atonice 2. Stopează procesul de cicatrizare a rănilor
3. Răspândirea infecţiei locale
4. Stimulării proceselor de cicatrizare a rănilor
3
Din terapia proinflamatoare corectă se folosesc următoarele Termoterapia include:
substanţe: 1. Radiaţiile solare
1. Substanţele anestezice 2. Căldura uscată, căldura umedă, băi calde, comprese
2. Soluţia fiziologică 3. Terapia cu raze scurte
3. Substanţele rubefiante 4. Masajul manual
4. Substanţele narcotice
Kinetoterapia include:
În terapia proinflamatorie corectă se folosesc următoarele 1. Masajul manual, masajul cu aparate, gimnastica
substanțe: funcţională
1. Soluţie fiziologică 2. Căldura umedă, băile calde
2. Substanţe narcotice 3. Radiaţiile ultraroşii
3. Substanţe vezicante 4. Galvanizarea
4. Substanţe anestezice
Tema04
Dintre substanţele rubefiante fac parte: Urticarea se caracterizează prin:
1. Camforul 1. Apariţia unei hemotoame subcutane
2. Uleiul de terebentină 2. Apariţia unui edem pronunţat în regiunea podală
3. Toate variantele sunt corecte 3. Apariţia bruscă a unei erupţii mici de piele
4. Tinctură de iod 4. Apariţia unui abces purulent

Dintre substanţele vezicante fac parte: La cabaline urticarea apare mai des în regiunea:
1. Tinctura de iod 1. Regiunea inghinală
2. Camforul 2. Suprafeţele interne ale articulaţiilor
3. Uleiul de terebentină 3. Unghiurile interne ale articulaţiilor
4. Biiodura de mercur 4. Suprafaţa laterală a capului, omoplat

Substanţele rubefiante sunt indicate în: La bovine urticarea apare mai des în regiunea:
1. Laringită 1. Unghiurile interne ale articulaţiilor
2. Cheratită, sclerită 2. Spaţiul interdigital
3. Conjunctivită 3. În apropierea orificiilor naturale, uger
4. Tendinită, artrită 4. Unghiurile externe ale articulaţiilor

În terapia antiinflamatoare se folosesc: În urticare se prescrie:

1. Preparatele narcotice 1. Soluţie formalină 4% i/m
2. Substanţe medicamentoase cu acţiune generală 2. Soluţie fiziologică 0,9% i/m
3. Substanţe medicamentoase cu acţiune locală şi sistemice 3. Soluţie glucoză 5% s/c
4. Unguentul vezicant 4. Soluţie dimedrol 1% i/m

Fizioterapia include: Decubitul reprezintă:

1. Electroterapia 1. Leziuni necrotice pe piele din cauza presiunii mărite şi
2. Kinetoterapia constantă
3. Termoterapia 2. Rubefacţie locală pe piele
4. Toate variantele sunt corecte 3. Eroziuni locale pe piele
4. Prurit local
Electroterapia include:
1. Masajul manual În decubit se prescrie:
2. Galvanoterapia 1. Soluţie 3% alcool şi pioctanină
3. Băi calde 2. Soluţie 3% clorură de calciu s/c
4. Radioterapia 3. Soluţie 3% apă oxigenată s/c

4
4. Soluţie 3% glucoză i/v
Dermatita reprezintă:
1. Inflamaţia straturilor superficiale a pielii
2. Inflamaţia tuturor straturilor pielii
3. Toate variantele sunt incorecte
4. Inflamaţia straturilor profunde a pielii
Dermatita paratraumatică apare în cazul când:
1. Când rana cutanată are formă de pară
2. Când dermatita apare paralel în aceleaşi regiuni a corpului
3. Când exudatul purulent acţionează de lungă durată
asupra pielii în regiunea rănii
4. În contuzie acută a ţesuturilor
Mijloacele farmaceutice utilizate în dermatite sunt:
1. Unguent Iam
2. Verde de briliant 1,0 + alcool etilic de 700
3. Acid boric + acid de zinc în părţi egale
4. Toate variantele sunt corecte
Elefantiazisul reprezintă
1. Sclerozarea pielii a stratului celular subcutanat
2. Edem traumatic difuz al greabănului la elefant
3. Edem traumatic al gambei la elefant
4. Extravazare de limfă a pavilionului urechii la elefant
În toate stadiile de dezvoltare a elefantiazisului este indicat
folosirea:
1. Administrarea i/v a dozelor majore de soluţie izotonică
2. Sărurilor neutre în calitate de purgative pentru
îmbunătăţirea stării de eflux a limfei după evacuarea
lichidului din organism
3. Administrarea i/v a dozelor majore de soluţie glucoză 5%
4. Soluţia de azotat de argint administrată i/v
Toxidermia reprezintă:
1. Intoxicarea organismului cu preparate anestezice
2. Inflamaţia pielii şi mucoaselor pe cale limfogenă
3. Inflamaţia pielii şi mucoaselor care apare ca răspuns a
pătrunderii în piele a toxinelor pe cale hematogenă
4. Intoxicarea organismului cu substanţe micotice
În toxidermie tratamentul se efectuează cu:
1. Antihistamine, corticosteroizi
2. Comprese de încălzire
3. Comprese reci
4. Pansamente compresive şi antibiotice
Carbunculoza reprezintă o:
1. Inflamaţie a glandelor sudoripare
2. Inflamaţie purulentă acută a câtorva saci ale firelor de
păr şi a glandelor sebacee localizate alături
3. Inflamaţie a glandelor mamare
4. Inflamaţie a straturilor superficiale a pielii
În carbunculoză sensibilitatea de durere este:
1. Mărită
2. Durerea locală lipseşte
3. Micşorată
4. Toate variantele sunt corecte
Manifestările clinice caracteristice în carbunculoză sunt:
1. Formarea fistulelor multiple
2. Formarea edemului traumatic difuz
3. Formarea unui hematom
4. Formarea extravazatului de limfă
Tratamentul indicat în carbunculoză este:
1. Preparate cu acţiune locală şi generală
2. Prescrierea cursului de antibiotice
3. Toate variantele sunt corecte
4. Irigaţii cu soluţii hipertonice
Tema05
Cele mai frecvente anomalii ale aparatului lacrimal sunt:
1. Toate variantele sunt corecte
2. Imperforarea conductului lacrimo-nazal
3. Imperforarea punctelor lacrimale
4. Stenoza conductului lacrimo-nazal
Care este pericolul în anomaliile aparatului lacrimal:
1. Formarea în exces a lacrimilor
2. Împiedică circuitul normal al lacrimilor
3. Lacrimile se cristalizează
4. Lacrimile se acumulează în unghiul extern al ochiului
Cele mai dese traume ale aparatului lacrimal sunt prezentate
sub formă de:
1. Invaginaţia canalului lacrimo-nazal
2. Torsionarea canalului lacrimo nazal
3. Impâstarea cu corpi străini
4. Contuzii şi răni
Dacrioadenita reprezintă:
1. Dedublarea glandei lacrimale
2. Inflamaţia glandei lacrimale
3. Lipsa glandei lacrimale
4. Extirpaţia glandei lacrimale
5
Chimioterapia în dacrioadenită se face prin utilizarea
următoarelor soluţii: Blocajul retrobular tip Avrorov este contraindicat în
1. Toate variantele sunt corecte 1. Retinită
2. Cloralfenicol soluţie 5% 2. Irită
3. Sulfat de zinc soluţie 1% 3. Panoftalmită
4. Sulfacefamină soluţie 10% 4. Toate variantele sunt incorecte

Dacriocistina reprezintă: Cerato-conjunctivita parazitară poate fi provocată de:

1. Extirparea sacului lacrimal 1. Telozia Skreabiny
2. Inflamaţia sacului lacrimal 2. Telazia Gulosa
3. Dedublarea sacului lacrimal 3. Toate variantele sunt corecte
4. Lipsa sacului lacrimal 4. Telazia Rodezi

În scopul anesteziei superficiale şi profunde a globului ocular Examenul clinic al globului ocular se efectuează cu:
se efectuează 1. Otooftalmolaringoscopul
1. Blocajul nervului infraorbital 2. Stetoscopul
2. Blocajul nervului frontal 3. Oftalmoscopul
3. Blocajul retrobular 4. Fonendoscopul
4. Blocajul nervului mandibular alveolar
Saza şi necroza papilei nervului oftalmic poate fi provocată
Medicaţia folosită pentru analgezia locoregională este: de:
1. Procaina 1. Cheratită
2. Toate variantele sunt corecte 2. Anoftalmie
3. Cocaina, dicaina 3. Conjunctivită
4. Xilina 4. Exoftalmie

Fimoza fantei palpebrale reprezintă Cantotomia reprezintă:

1. Răsfrângerea marginilor libere ale pleoapelor înăuntru 1. Închiderea totală a fantei palpebrale
2. Răsfrângerea marginilor libere ale pleoapelor în afară 2. Lărgirea fantei palpebrale prin incizia comisurii
3. Imposibilitate de deschidere a fantei palpebrale temporale a pleoapelor
4. Imposibilitatea de închidere a fantei palpebrale 3. Îngustarea fantei palpebrale
4. Lărgirea fantei palpebrale prin incizia comisurii anterioare a
Entropionul reprezintă: pleoapelor
1. Răsfrângerea marginilor libere ale pleoapelor înafara
2. Prezenţa unei fistule purulente în pleoapa superioară Blefaro-tarsorafia reprezintă:
3. Răsfrângerea marginilor libere ale pleoapelor înăuntru 1. Cauterizarea pleoapei a 3-a
4. Lipsa fantei palpebrale 2. Închiderea temporară a fantei palpebrale prin suturi
3. Îngustarea fantei palpebrale
Ectropionul reprezintă 4. Lărgirea fantei palpebrale
1. Prezenţa unei fistule purulente în pleoapa inferioară
2. Răsfrângerea marginilor libere ale pleoapelor în afară Paracenteza oculară reprezintă:
3. Răsfrângerea marginilor libere ale pleoapelor înăuntru 1. Puncţia corpului vitros a ochiului
4. Lipsa fantei palpebrale 2. Puncţia cristalinului
3. Toate variantele sunt incorecte
Panoftalmia reprezintă: 4. Puncţia camerei anterioare a ochiului
1. Inflamaţia purulentă a sacului lacrimal
2. Inflamaţia purulentă a canalelor lacrimale Globul ocular al ochiului este alcătuit din:
3. Inflamaţia purulentă a marginilor libere ale pleoapelor 1. 5 poli
4. Inflamaţia purulentă a tuturor sferturilor globului 2. 2 poli
ocular 3. 4 poli

6
4. 3 poli 2. Hidroterapia caldă sub formă de comprese cu apă caldă
3. Pansament compresiv
Camera anterioară a globului ocular este localizată în 4. Toate variantele sunt incorecte
1. Polul posterior
2. În spaţiul dintre conjunctivă şi cornee Entorsa dorso-lombară mai frecvent este înregistrată la:
3. Polul anterior (dintre pupilă şi cristalin) 1. Câine
4. Polul anterior (dintre cornee şi pupilă) 2. Ovine
3. Cabaline
Cristalinul este fixat de către: 4. Porcine
1. Ligamentul nucal
2. Ligamentul cruciform Artroza rahidiană reprezintă:
3. Ligamentul selero-corneian 1. Proliferare osoasă cu distrugeri concomitente ale cartilajelor
4. Ligamentele Zin articulare
2. Inflamaţia articulaţiei coxo-femurale
Cataracta reprezintă 3. Inflamaţia articulaţiilor intervertebrale
1. Dislocaţia cristalinului 4. O inflamaţie a genunchiului
2. Creşterea presiunii intraoculară
3. Opacifierea cristalinului Fracturile coloanei vertebrale mai frecvent sunt înregistrate în
4. Revărsarea în afară a lichidului din camera anterioară a regiunea:
ochiului 1. Discul vertebrei
2. Arcul vertebrei
Camera posterioară a globului ocular este localizată în: 3. Vertebra a 8-a sacrală
1. În spaţiul dintre conjunctivă şi cornee 4. Apofizele transverse şi spinoase
2. În spaţiul dintre cornee şi pupilă
3. Polul anterior (dintre pupilă şi cristalin) Sindromul de compresiune medulară mai frecvent se
4. În spatele corpului vitros localizează la nivelul:
1. Măduvei dorso-lombare
Tema06 2. Măduvei cervicale
Entorsa cervicală se caracterizează prin: 3. Măduvei sacrale
1. Fractura vertebrei a 7-a cervicală 4. Măduvei coccigiene
2. Ruperea ligamentului nucal
3. Luxaţia articulaţiilor cervicale Simptomul de bază în compresiunea medulară-lombară este:
4. Distensia ligamentelor ce reunesc vertebrele cervicale 1. Paraplegia şi anestezia în regiunea situată înapoi a leziunii
2. Poziţia membrelor posterioare în formă de X
Cauza entorsei cervicale este: 3. Paraplegia şi anestezia în regiunea situată înaintea leziunii
1. Mişcări de lateralitate ale gâtului, duse dincolo de limitele 4. Atrofia muşchilor trenului anterior al animalului
fiziologice
2. Fracturile vertebrei a7-a cervicală Spondiloza deformantă reprezintă
3. Fracturile atlasului 1. Absenţa osteofitelor
4. Mişcări de dorsale ale gâtului, duse dincolo de limitele 2. Absenţa ciocurilor (spicurilor) osoase
fiziologice 3. Proliferare a coloanei vertebrale
4. Absenţa punţilor osoase dintre vertebre
Simptoamele entorsei cervicale la animale sunt:
1. Gâtul animalului este poziţionat într-o linie dreaptă
2. Animalul ţine capul ridicat dincolo de limitele fiziologice
3. Gâtul animalului este deviat într-o parte Tema07
4. Crepitaţia la nivelul solzului occipital Dinţii de tip heterodant sunt prezenţi la:
1. Carnivore
În scopul tratării entorselor cervicale acute se prescrie 2. Cabaline
1. Hidroterapia rece sub formă de comprese cu apă rece 3. Bovine

7
4. Ovine 4. 3:1

Prin tip de dinţi heterodonţi subînţelegem: Numărul incisivilor dinţilor caduci la câine este:
1. Dinţii la care arcadele dentare nu se suprapun 1. 3:4
2. Dinţii tăioşi 2. 3:1
3. Mai multe tipuri de dinţi deosebiţi între ei din punct de 3. 3:3
vedere 4. 3:2
morfologic
4. Dinţii cu coroana scurtă Numărul caninilor al dentiţiei caduce la câine este:
1. 2:3
Prin tipul de dinţi anizognanţi subînţelegem: 2. 2.0
1. Dinţii cu coroana scurtă 3. 2:2
2. Dinţii tăioşi 4. 1:1
3. Dinţii pigmentaţi
4. Dinţii la care arcadele dentare nu se suprapun perfect Numărul premolarilor la dentiţia permanentă la câine este:
1. 1:1
Prin tip de dinţi brahiodanţi subînţelegem: 2. 4:4
1. Dinţii tăioşi 3. 2:2
2. Dinţii pigmentaţi 4. 3:3
3. Dinţii la care arcadele dentare nu se suprapun perfect
4. Dinţii cu coroana scurtă Numărul molarilor la dentiţia permanentă la câine este:
1. 2:2
Dinţii de tip secodant reprezintă: 2. 2:3
1. Dinţii tăioşi 3. 2:4
2. Dinţi cu coroana scurtă 4. 1:2
3. Dinţi ale căror arcade coronae nu se suprapun perfect
4. Dinţi cu pigmentaţie diferită Incisivii sunt sistematizaţi în:
1. Lăturaşi
Prin dinţi caduci se subînţelege: 2. Mijlocaşi
1. Dinţi temporari (de lapte) 3. Toate variantele sunt corecte
2. Dinţi ondulaţi 4. Cleşti
3. Dinţii cu diferită pigmentaţie
4. Dinţii giganţi Trefla (sau floarea de crin) la câine reprezintă:
1. Lobul dentar cel mai proeminent al incisivilor
Numărul dinţilor caduci la câine este: 2. Dinţii canini
1. 26 3. Dinţii molari
2. 30 4. Dinţii premolari
3. 22
4. 28 Incisivii la câine îşi termină erupţia în jurul vârstei de:
1. 8 săptămâni
Numărul dinţilor permanenţi la câine este: 2. 7 săptămâni
1. 40 3. 9 săptămâni
2. 42 4. 6 săptămâni
3. 44
4. 38

Numărul premolarilor dinţilor caduci la câine este: Înlocuirea incisivilor la câine se finalizează la vârsta de:
1. 3:3 1. 6 luni
2. 3:0 2. 8 luni
3. 3:2 3. 5 luni
4. 7 luni
8
Incisivii la câine încep să se îngălbinească la vârsta de: Înlocuirea incisivilor la pisică are loc la vârsta de:
1. 2-3 ani 1. 4-7 luni
2. 1-2 ani 2. 9-11 luni
3. 4-5 ani 3. 7-9 luni
4. Toate variantele sunt incorecte 4. 11-12 luni

Rădăcina caninului la câine ajunge până în dreptul rădăcinii a

Din ce ţesut a mugurului dentar se formează smalţul:
celui de-al:
1. Din placa dentară
1. Doilea premolar
2. Din straturile intermediar şi stelat a organului smalţului
2. Patrulea premolar
3. Din celulele epiteliale ale stratului extern a organului
3. Treilea premolar
smalţului
4. Cincilea premolar
4. Din celulele epiteliale ale stratului intern a organului
smalţului
Caninii la câine încep erupţia la vârsta de:
1. 40 zile
Din ce ţesut al mugurului dentar se formează dentina:
2. 35 zile
1. Din celulele mezenchimale ale sacului dentar
3. 30 zile
2. Din placa dentară
4. 21 zile
3. Din celulele ale stratului extern a organului smalţului
4. Din celulele mezenchimale ale papilei dentare
Caninii caduci la câine sunt înlocuiţi la vârsta de:
1. 5 luni Din ce ţesut al mugurului dentar se formează cementul:
2. 8 luni 1. Din celulele mezenchimale ale papilei dentare
3. 7 luni 2. Din sectorul anterior al plăcii dentare
4. 6 luni 3. Din celulele epiteliale ale stratului intern a organului
smalţului
Premolarii şi molarii se împart pe fiecare maxilar în: 4. Din celulele mezenchimale ale sacului dentar
1. Carnasiere
2. Tuberculoase Din ce ţesut al mugurului dentar se formează pulpa:
3. Toate variantele sunt corecte 1. Din celulele epiteliale ale stratului extern a organului
4. Precarnasiere smalţului
2. Din celulele mezenchimale ale papilei dentare
Numărul total de dinţi diciduali la pisică este de: 3. Din celulele mezenchimale ale sacului dentar
1. 30 dinţi 4. Din placa dentară
2. 32 dinţi
3. 26 dinţi Din ce ţesut al mugurului dentar se formează osul alveolar:
4. 28 dinţţ 1. Din celulele epiteliale ale stratului intern şi extern al
organului smalţului
Numărul total de dinţi permanenţi la pisică este de: 2. Din mezenchimul care înconjoară sacul dentar
1. 32 dinţi 3. Din sectorul anterior ale plăcii dentare
2. 30 dinţi 4. Din celulele mezenchimale ale papilei dentare
3. 36 dinţi
4. 34 dinţi Tema08
Numărul total al dinţilor de lapte la cal este de:
1. 26 dinţi
Incisivii la pisică erup la vârsta de: 2. 28 dinţi
1. 6 săptămâni 3. 30 diţnţi
2. 5 săptămâni 4. 32 dinţi
3. 3 săptămâni
4. 4 săptămâni Numărul total al dinţilor permanenţi la cal este de:

9
1. 40 dinţi la armăsar şi 36 la iapă 2. 34 dinţi
2. 42 dinţi la armăsar şi 38 la iapă 3. 28 dinţi
3. 44 dinţi la armăsar şi 40 la iapă 4. 36 dinţi
4. Toate variantele sunt incorecte
Numărul total de incisivi la ovine este:
Pe fiecare arcadă dentară la cal sunt un număr respectiv de 1. 6 incisivi
incisivi: 2. 10 incisivi
1. 6 incisivi 3. 12 incisivi
2. 8 incisivi 4. 8 incisivi
3. 12 incisivi
4. 10 incisivi Dentiţia de lapte la suine cuprinde:
1. 38 dinţi
Incisivii cabalinelor se scurtează prin tocirea coroanei?: 2. 34 dinţi
1. Se scurtează schimbându-şi forma suprafeţii de uzură 3. 32 dinţi
2. Se scurtează chear dacă cresc constant 4. 36 dinţi
3. Se scurtează schimbându-şi direcția
Dentiţia permanentă la suine cuprinde:
4. Nu se scurtează deoarece aceştea cresc constant
1. 42 dinţi
Caninii la armăsari erup în jurul vârstei de: 2. 38 dinţi
1. 3-4 ani 3. 44 dinţi
2. 2-3 ani 4. 40 dinţi
3. 1-2 ani
Dentiia de lapte la iepuri cuprinde:
4. 4-4,5 ani
1. 16 dinţi
2. 20 dinţi
Dentiţia de lapte la bovine cuprinde:
3. 22 dinţi
1. 30 dinţi
4. 24 dinţi
2. 28 dinţi
3. 26 dinţi
Dentiţia permanentă la iepuri cuprinde:
4. 20 dinţi 1. 30 dinţi
2. 28 dinţi
Dentiţia permanentă la bovine cuprinde
3. 32 dinţi
1. 32 dinți
4. 34 dinţi
2. 36 dinți
3. 40 dinți
Tema09
4. 34 dinți Care dintre metodele de numerotare a dinţilor corespunde
sistemului anatomic:
Numărul total de incisivi la bovine este: 1. 1┘
1. Toate variantele sunt incorecte 2. 101
2. 8 incisivi 3. I1
3. 4 incisivi 4. 1+
4. 6 incisivi
Care dintre metodele de numerotare a dinţilor corespunde
Dentiţia de lapte la ovine cuprinde: sistemului Haderup:
1. 24 dinţi 1. I1
2. 20 dinţi 2. 1┘
3. 30 dinţi 3. 101
4. 28 diţni 4. 1+

Dentiţia permanentă la ovine cuprinde: Care dintre metodele de numerotare a dinţilor corespunde
1. 32 dinţi sistemului Winkel:

10
1. 1┐ 2. Puncţiei gingiei
2. 101 3. Sedimentarea gingiei
3. I1 4. Necrozii gingiei
4. 1+
Adâncimea şanţului periodontal normal se măsoară de la:
Care dintre metodele de numerotare (identificare) a dinților 1. De la baza şanţului periodontal până la vârful rădăcinii
corespunde sistemului Triadian: dintelui
1. I1 2. De la marginea liberă a alveolei până la vârful rădăcinii
2. 101 dintelui
3. 1+ 3. De la marginea liberă a gingiei până la suprafaţa de
4. 1┘ masticaţie a dintelui
4. Baza şsnţului periodontal până la marginea liberă a gingiei
Zgomote de clic-clac sau de pocnitură sunt determinate de:
1. Porţiunea edentară a mandibulei Buzunarul periodontal este înregistrat în cazurile când:
2. Molarii extraşi 1. Este rănită gingia prin rupere
3. Patologiile în articulaţia tempoo-mandibulară 2. Este distrus ligamentul periodontal şi are lor resorbţia osului
4. Incisivii extraşi alveolar
3. Este ruptă coroana dentară
Care dintre bolile sistemice la câine pot provoca 4. Este fisurată coroana până la coletul dintelui
periodontopatii:
1. Cardiopatiile Câte grade de mobilitate dentară cunoaşteţi:
2. Neuropatiile 1. Gradul 2
3. Alergiile cutanate 2. Gradul 1
4. Exemul şi dermatita pavilionului urechii 3. Gradul 3
4. Toate variantele sunt corecte
Care sunt metodele de examinare a cavităţii bucale:
1. Metoda chimică În mobilitatea de gradul 3 are loc:
2. Metoda fizică 1. Mobilitatea dintelui atât pe orizontală cât şi pe verticală
3. Metoda biologică 2. Mobilitatea orizontală mai mare de 1 mm
4. Metoda iniţială şi completă 3. Mobilitatea orizontală sub 1 mm
4. Absenţa mobilităţii dintelui
Examinarea structurilor periodontale vizează evoluarea
1. Absenţa dinţilor respectivi Testele suplimentare de examinare a dintelui sunt:
2. Adâncimea şanţului periodontal 1. Biopsia şi examenul citologic
3. Palatul dur 2. Iluminarea transdentară
4. Planşeul sublingual şi limba 3. Toate variantele sunt corecte
4. Examenul radiologic
Examinarea structurilor periodontale vizează:
1. Palatul dur Tema10
Anestezia generală în stomatologie veterinară este
2. Buzele şi obrajii
contraindicată la animalele:
3. Gingivita şi indicele ginginal
1. Cu fracturi ale mandibulei
4. Absenţa dinţilor respectivi
2. Hipotensive
3. Hipertensive
Examinarea structurilor periodontale vizează:
4. Cu fracturile maxilarului
1. Mobilitatea dentară
2. Buzele şi obrajii
Anestezia generală în stomatologia veterinară este
3. Frâul limbii
contraindicată la animalele:
4. Palatul dur 1. Epileptice
2. Hipertensive
Indicele gingival este evaluat în baza:
3. Cu fracturi ale mandibulei
1. Edemului şi tumefacţiei gingiei
4. Cu fracturile maxilarului
11
 2. De la incisivi până la mijlocul regiunii gâtului
Protocolul anestezic la câine fără probleme majore de 3. De la incisivi până la articulaţia brahioscopulară
sănătate include: 4. Toate variantele sunt incorecte
1. Inducţie
2. Intubare Hipoventilaţia în timpul narcozei cu scop stomatologic
3. Premedicaţie poate apărea în cazurile:
4. Toate variantele sunt corecte 1. Diametrul extern al sondei este cu mult mai mic decât
dimensiunile traheii animalului
Protocolul de anestezie generală la rumegătoarele mari 2. Lungimea sondei este egală cu distanţa de la incisivi până la
include: mijlocul regiunii gâtului
1. Castran urmat de alcool etilic per os 3. Toate variantele sunt incorecte
2. Alcool etilic urmat de clorură de calciu per os 4. Diametrul intern al sondei este cu mult mai mic decât
3. Xilazină urmată de ketamină dimensiunile traheii animalului
4. Soluţie novocaină per os
Intubaţia nazală la cabaline în raport cu cea ortotraheală
Poate fi administrată ketamina singură sau prima într-o se face cu o sondă:
asociere anestezică la cal: 1. Cu două numere mai mari
1. Este contraindicat 2. Cu o lungime de 3 metri
2. Toate variantele sunt incorecte 3. Cu două numere mai mici
3. Poate fi administrată 4. Cu o lungime de 4 metri
4. Depinde de rasa calului
Intubaţia prin traheotomie în scopul stomatologic se
În scopul anesteziei incisivilor mandibulari se efectuează efectuează în cazurile:
blocajul nervului: 1. În obstrucţia acută a căilor respiratorii anterioare
1. Infraorbital 2. În bronhopneumonie
2. Frontal 3. În traheită
3. Mentonier 4. În periodontită alveolară
4. Infratronhlear
Anestezia loco-regională a organelor cavităţii bucale
În scopul anesteziei incisivilor maxilari la cal se efectuează permite:
blocajul nervului: 1. Reducerea necesarului de narcotice
1. Infratronhlear 2. Toate variantele sunt incorecte
2. Infraorbital 3. Permite o anestezie generală
3. Mentonier 4. Creşterea necesarului de narcotice
4. Frontal
Dezavantajul anesteziei loco-regionale în intervenţiile
În scopul anesteziei premolarilor mandibulari la cabaline stomatologice este:
se efectuează blocajul nervului: 1. Posibilitatea traumării muşchilor masticatori pe
1. Infraorbital 2. Imposibilitatea intubaţiei
2. Infratronhlear 3. Toate variantele sunt incorecte
3. Alveolar mandibular 4. Posibilitatea traumării nervului
4. Mentonier
Dacă se asociază două anestezice locale, pentru a evita
În scopul anesteziei premolarilor şi molarilor mandibulari supradozarea vor fi administrate în doze:
la bovine se efectuează blocajul nervului: 1. Va fi mărită doza maximă la unul dintre anestezice
1. Infraorbital 2. La fiecare anestezic va fi mărită doza individuală maximă
2. Mentonier 3. Toate variantele sunt incorecte
3. Mandibular 4. Fiecare la jumătate din doza individuală maximă
4. Infratronhlear
Locul de elecţie în blocajul nervului infraorbital la bovine
Pentru intubaţie narcotică, lungimea corectă a sondei este: este:
1. De la incisivi până la unghiul posterior al scapulei

12
1. La întretăierea linii dusă din unghiul intern al ochiului 4. Prezenţa dinţilor giganţi
cu perpendiculara ridicată de la marginea anterioară a
primului premolar Poliodonţia reprezintă:
2. La jumătatea liniei care uneşte unghiul naso-maxilar şi 1. Dinţii cu uzura în foarfecă
capătul anterior a crestei faciale 2. Arcada dentară incompletă
3. Deasupra celui de al 3-lea premolar 3. Absenţa dinţilor pe regiunea edentară
4. La 1 cm mai sus de unghiul intern a ochiului 4. Existenţa unui număr mare de dinţi pe tabla dentară

Locul de elecţie în blocajul nervului alveolar mandibular
(inferior) la cal este:
1. Jumătatea distanţei dintre baza urechii şi incizura
vaselor faciale de pe mandibulă
2. La mijlocul regiunii edentare a mandibulei
3. La 1 cm mai jos de jumătatea liniei care unește unghiul
extern al ochiului şi baza pavilionului urechii
4. Subcutan pe suprafaţa externă la nivelul unghiului
mandibulei
Locul de elecţie în blocajul nervului mentonier la bovine
este:
1. În dreptul comisurii buzelor
2. În dreptul celui de-al doilea premolar
3. La nivelul găurii infraorbitale
4. La jumătatea distanţei dintre ultimul incisiv şi primul
premolar
Prognatismul este reprezentat prin:
1. Uzura dentară în foarfecă
2. Dinţii au suprafaţa de tocire dispusă în zig-zag
3. Incisivii mandibulei depăşesc nivelul celor maxilari
4. Incisivii maxilarului depăşesc nivelul celor mandibulari
Progenia reprezintă o patologie când:
1. Dinţii au suprafaţa de tocire dispusă în zig-zag
2. Incisivii mandibulari depăşesc nivelul celor maxilari
3. Incisivii maxilarului depăşesc nivelul celor mandibulari
4. Are loc uzura dentară în foarfecă
Convergenţa rădăcinilor dentare reprezintă:
1. Îndepărtarea rădăcinilor a doi dinţi vecini
2. Lipsa patologică a molarilor
3. Prezenţa tartrului dentar
4. Apropierea reciprocă a doi dinţi vecini

Locul de elecţie în blocajul nervului mentonier la cabaline

este: Dintre anomaliile de formă a dinţilor face parte:
1. La jumătatea distanţei dintre ultimul incisiv şi primul 1. Dinţii încleiaţi
premolar 2. Dinţii fisuraţi
2. La nivelul găurii infraorbitale 3. Dinţii sudaţi
3. În dreptul comisurii buzelor 4. Dinţii plombaţi
4. În dreptul celui de-al doilea premolar
Dintre anomaliile de formă a dinţilor face parte:
Locul de elecţie în blocajul nervului mentonier la câine 1. Dinţii fisuraţi
este 2. Dinţii încleiaţi
1. În dreptul celui de-al doilea premolar 3. Dinţii dilaceraţi
2. În dreptul comisurii buzelor 4. Dinţii plombaţi
3. La jumătatea distanţei dintre ultimul incisiv şi primul
Există următoarele forme aberante (anomalii de formă)
premolar
ale dinţilor sudaţi:
4. La nivelul găurii infraorbitale
1. Dinţii caduci
Tema11
Anodontiţia reprezintă: 2. Geminaţia
1. Absenţa anomalică a tuturor unităţilor dentare 3. Progenia dentară
2. Prezenţa dinţilor giganţi 4. Prognatismul dentar
3. Surplusul de dinţi pe tabla dentară
4. Absenţa unor unităţi dentare de pe tabla dentară Există următoarele forme aberante (anomalii de formă)
ale dinţilor sudaţi:
Oligodonţia reprezintă: 1. Prognatismul dentar
1. Surplusul de dinţi pe tabla dentară 2. Progemia dentară
2. Absenţa tuturor unităţilor dentare 3. Fuziunea dintelui
3. Absenţa unor unităţi dentare 4. Dinţi caduci

13

Există următoarele forme aberante (anomalii de formă)
ale dinţilor:
1. Dinţi caduci
2. Progenia dentară
3. Concrescenţa dintelui
4. Prognatismul dentar
Există următoarele forme aberante (anomalii de formă)
ale dinţilor sudaţi:
1. Toate variantele sunt corecte
2. Concrescenţa
3. Fuziunea
4. Geminaţia
Geminarea dentară reprezintă:
1. Unirea coroanei a doi dinţi megieşi cu o punte dentară
2. Îndepărtarea rădăcinilor la doi dinţi megieşi
3. Anomalie caracterizată de formarea a doi dinţi dintr-un
singur organ de email:
4. Apropierea rădăcinilor la doi dinţi megieşi
Fuziunea dentară reprezintă:
1. Apropierea rădăcinilor la doi dinţi megieşi
2. Unirea coroanei a doi dinţi megieşi cu o punte dentară
3. Anomalie caracterizată de formarea a doi dinţi dintr-un
singur organ de email
4. Unirea a doi sau mai mulţi muguri dentari care vor
forma o singură structură
Concrescenţa reprezintă:
1. Apropierea rădăcinilor la doi dinţi megieşi
2. Unirea coroanei a doi dinţi megieşi cu o punte dentară
3. Unirea a doi sau mai mulţi muguri dentari care vor forma o
singură structură
4. Sudarea a două sau mai multe unităţi dentare prin
confluarea cementului rădăcinilor dinţilor implicaţi
Dinţii dilaceraţi reprezintă:
1. Dinţii lipsiţi de email
2. O anomalie cu nealinierea rădăcinilor în raport cu
coroanele
3. Dinţii lipsiţi de ciment
4. Dinţii lipsiţi de dentină
Microdonţia se caracterizează prin:
1. Analiza unui dinte cu ajutorul oglinzii dentare
2. Prezenţa dinţilor de obicei prea mici
3. Nici una din variante nu este corectă
4. Studierea dinţilor cu ajutorul microscopului
Macrodonţia se caracterizează prin:
1. Depăşirea nivelului incisivilor mandibulari pe cei maxilari
2. Depăşirea nivelului incisivilor maxilari pe cei mandibulari
3. Prezenţa în plus a 2-3 dinţi pe tabla dentară
4. Prezenţa dinţilor de dimensiuni mari
Tema12
Dinţii incluşi reprezintă:
1. Absenţa unui dinte opus de pe tabla dentară opusă
2. Includerea în componenţa emalului coronar şi a dentinei
3. O anomalie dentară caracterizată prin absenţa erupţiei
4. Includerea în componenţa emalului coronar şi a cimentului
Persistenţa dinţilor caduci:
1. Includerea în componenţa emalului coronar şi a dentinei
2. O anomalie dentară caracterizată prin absenţa erupţiei
3. Includerea în componenţa emalului coronar şi a cimentului
4. O anomalie caracterizată de prezenţa la acelaşi animal a
dinţilor caduci alături de cei permanenţi
Tratamentul dinţilor incluşi se efectuează prin:
1. Depulparea dintelui
2. Extragerea lor
3. Retezarea cu cleştele ciupitor
4. Nivelarea coroanei
Tratamentul în persistenţa dinţilor caduci se execută prin:
1. Extracţia dintelui caduc
2. Nivelarea dintelui caduc
3. Plombarea dintelui caduc
4. Retezarea dintelui caduc
Tratamentul dinţilor parţial incluşi se efectuează prin:
1. Nivelarea dintelui
2. Plombarea dintelui
3. Decapuşonare şi extragerea dintelui
4. Retezarea dintelui
Perlele de smalţ a dinţilor reprezintă:
1. Mase de email localizate pe tabla dentară
2. Mase de email localizate la vârful rădăcinii dintelui
3. Mase excesive de email localizate la graniţa smalţ-
cement
4. Mase de email localizate mai jos de coletul dintelui
Dentiogeneza imperfectă reprezintă:
1. O anomalie genetică cauzată de modificări de formă a
maxilarului
2. O anomalie genetică cauzată de modificări de formă a
mandibulei
3. Mase excesive de email localizate la graniţa smalţ-cement
4. O anomalie genetică cauzată de osteogeneză imperfectă
14
Denticulul sau nodulul pulpar reprezintă: 3. Absenţa pulpei dentare
1. O masă calcifiată de dentină plasată în cavitatea 4. O anomalie manifestată prin prezenţa distanţelor
pulpară anormale de mari dintre dinţi pe aceiaşi arcadă
2. Dezvoltarea imperfectă a pulpei dentare
3. Dezvoltarea imperfectă a coroanei dentare Atriţia dinţilor reprezintă:
4. Prezenţa a două canale pulpare într-o rădăcină dentară 1. Uzura fiziologică a dinţilor produsă în timpul
contactului cu furajele
Tratamentul în denticulul cu nodul pulpar se efectuează: 2. Muşcătură de crab
1. Tocirea dintelui 3. Muşcătură de ştiucă
2. Extracţia dentară 4. O uzură a dinţilor produsă în urma contactului cu substanţe
3. Nivelarea dintelui acide
4. Retezarea dintelui
Abraziunea dinţilor reprezintă:
Odontodisplezia (odontogeneza imperfectă) reprezintă: 1. Muşcătură de ştiucă
1. Modificare în sistemul dinţilor 2. Muşcătură de crab
2. Reţinere de ieşire a dintelui 3. O uzură patologică a dinţilor care se caracterizează prin
3. Afectarea tuturor straturilor dentare pierderea de material dentar produsă prin fricţiunea cu
4. Afectarea rădăcinii dintelui alte materiale decât furajele
4. O uzură a dinţilor produsă în urma contactului cu substanţe
Tratamentul în odontodisplazie (odontogeneza imperfectă) acide
se efectuează prin:
1. Plombarea dintelui Eroziunea dinţilor reprezintă:
2. Extracţie dentară 1. Muşcătură de crab
3. Depuplarea dintelui 2. Muşcătură de ştiucă
4. Nivelarea dinţilor 3. Uzură fiziologică a dinţilor produsă în timpul contactului cu
furajele
Hipoplazia de smalţ dobândită reprezintă: 4. O uzură a dinţilor produsă în urma contactului cu
1. O sinteză incompletă a smalţului până la erupţia substanţe acide
dentară
2. Mase de smalţ sedimentate la nivelul colului dentar Anomaliile dentare de erupţie includ:
3. Nişte perle de smalţ dentar 1. Dinţii incluşi, persistenţa dinţilor caducii
4. Prezenţa maselor de smalţ la vârful rădăcinii dinţilor 2. Hipoplazia de smalţ dobândită
3. Odontodisplazia
Tratamentul în hipoplazia de smalţ dobândită se asigură 4. Denticulul sau nodulul pulpar
prin:
1. Asigurarea unei igiene orale adecvate Anomaliile dentare de structură includ:
2. Extracţia dintelui 1. Persistenţa dinţilor caduci
3. Nivelarea mărginilor ascuţite astratului de email 2. Perlele de smalţ, denticulul sau nodulul pulpar,
4. Decapusonarea stratului fibros de la nivelul coroanei dentiogeneza imperfectă
dentare 3. Dinţii incluşi şi absenţa smalţului dentar
4. Dinţii ectopici
Dinţii ectopici reprezintă:
1. O anomalie dentară caracterizati prin absenţa de erupţie Anomaliile de poziţie a dinţilor includ:
2. Prezenţa unei mase calcifiate în pulpa dentară 1. Dinţii ectopici
3. Dinţii de dimensiuni mari (dinţi giganţi) 2. Dinţii incluşi
4. O anomalie caracterizată prin erupţie dentară în alte 3. Dinţii ectopici, dinţii spaţializaţi
locuri decât sediul topografic normal 4. Perlele de smalţ

Dinţii spaţializaţi reprezintă: În anomaliile de uzură dentară sunt incluse:

1. Divergenţa rădăcinilor dinţilor 1. Dinţii ectopici
2. Prezenţa distanţelor mari dintre dinţii mandibulari şi 2. Persistenţa dinţilor caduci
maxilari 3. Atriia, eroziunea, abraziunea

15
4. Dinţii incluşi La dinţii mono şi biradiculari accesul în camera pulpară se
Tema13 realizează prin:
Terapia endodontă este indicată în: 1. Pe faţa vestibulară a dintelui
1. Afecţiunile smalţului de pe coroană şi a gingiilor 2. Pe faţa anterioară a dintelui
2. Afecţiunile pulpei dentare 3. Pe faţa posterioară a dintelui
3. Afecţiunile alveolelor dentare 4. Pe suprafaţa masticatoare
4. Afecţiunile gingiilor
Prin care puncte se efectuează trepanaţia dinţilor mono şi
Scopul terapiei endodonte este: biradiculari:
1. Nivelarea coroanei dentare 1. 3 puncte
2. Conservarea funcţiei dintelui şi de a preveni apariţia 2. 1 punct
complicaţiilor 3. 2 puncte
respective 4. 4 puncte
3. Plombarea canalului pulpar până la depulpare
4. Aplicarea coroanei dentare Prin câte puncte se efectuează trepanaţia caninilor:
. 1. 2
Terapia endodentă constă în: 2. 3
1. Nivelarea coroanei dentare 3. 1
2. Tratarea sau înlăturarea pulpei dentare afectate şi 4. 4
umplerea cavităţii
cu un material inert Câte canale radiculare se depulpează în cazul afectării
3. Plombarea canalului pulpar până la depulpare pulpei dentare la un dinte pluriradicular:
4. Tratarea pulpei dentare şi extracţia dintelui 1. Toate canalele radiculare
2. Un canal radicular
Etapele terapiei endodente sunt: 3. Nu are importanţă
1. Anestezia animalului, pregătirea dintelui, accesul la 4. Toate variantele de răspuns sunt incorecte
pulpa dentară,
curăţirea camerei şi a canalelor pulpare, umplerea Pulpotomia sau coafajul pulpar reprezintă:
canalului cu material 1. Plombarea canalului radicular
inert 2. Ablaţia pulpei radiculare
2. Accesul la pulpa dentară, pregătirea dintelui, anestezia 3. Cauterizarea pulpei radiculare
animalului, umplerea 4. Ablaţia pulpei superficiale
canalului
3. Umplerea canalului cu material inert Pulpectomia reprezintă:
4. Pregătirea dintelui, accesul la pulpa dentară, anestezia 1. Ablaţia pulpei radiculare
animalului şi 2. Anestezia pulpei dentare
plombarea canalului 3. Plombarea canalului radicular
4. Ablaţia completă a pulpei dentare
Accesul la pulpa dentară se realizează prin:
1. Trepanaţia dintelui transginginal Îndepărtarea ţesutului pulpar se efectuează cu:
2. Trepanaţia coroanei dentare 1. Acul Deşana
3. Acces din direcţia rădăcinei dintelui 2. Acul Doyen
4. Trepanaţia maxilarului sau mandibulei la nivelul dintelui 3. Acul Caşin
respectiv 4. Acul extractor

Trepanaţia coroanei dentare se face cu ajutorul: Adâncimea canalului pulpar (lungimea de lucru) se
1. Trefinului măsoară cu:
2. Frezei globulare 1. Pila endodontică cu un stopor
3. Trepanului 2. Acul Doyen
4. Burghiului dentar 3. Acul Caşin
4. Rigla dentară

16
Lărgirea canalului dentar se efectuează cu
1. Acul Caşin Care sunt proprietăţile materialului de obturare a
2. Acul Doyen canalelor radiculare:
3. Burghiul dentar tip Gates Gliden 1. Să adere la suprafaţa canalului radicular
4. Pila endodontică 2. Să nu adere la suprafaţa canalului radicular
3. Să fie dulce la gust
Pilirea canalului dentar se realizează cu ajutorul: 4. Să fie sub fărmă lichidă
1. Acul Caşin
2. Acul Doyen Care sunt proprietăţile materialului de obturare a
3. Pilei endodontice canalelor radiculare:
4. Burghiului dentar 1. Să fie dulce la gust
2. Să fie resorbalile
Curăţirea definitivă a canalului dentar se consideră atunci 3. Să fie nerosorbabile
când: 4. Să fie sub fărmă lichidă
1. Curăţirea se face la o adâncime de 50% din toată lungimea
canalului Care sunt proprietăţile materialului de obturare a
2. Curăţirea se face strict la intrare în canalul radicular canalelor radiculare:
3. Pe suprafaţa pilei vor rămâne substanţă dentară albă şi 1. Să fie insolubele în ţesuturile orale
sângerarea este 2. Să fie solubile în ţesuturile orale
absentă 3. Să fie sub fărmă lichidă
4. Curăţirea se face definitiv în camera coroanei 4. Să dispună de un gust dulce

Când se face irigarea coroanelor pulpare:

1. Până la anestezia dintelui respectiv Care sunt proprietăţile materialului de obturare a
2. După folosirea fiecărui tip de pilă canalelor radiculare:
3. Până la depulpare 1. Să nu pigmenteze structura dintelui
4. Nu se face irigarea canalelor 2. Nu importă pigmentarea
3. Să dispună de un gust dulce
Pentru irigarea canalelor pulpare se foloseşte: 4. Să fie sub fărmă lichidă
1. Soluţia fiziologică
2. Alcoolul de 70% Reconstrucţia dentară se face cu:
3. Permanganatul de kaliu 1. Cimentul
4. Hipocloridul de sodiu, apa oxigenată 2. Amalgamul dentar
3. Nitratul de argint
Pentru irigarea canalelor pulpare se foloseşte următorul 4. Super clei
instrumentar:
1. Para de cauciuc Reconstrucţia dentară se face cu:
2. Seringa Janet 1. Cimentul
3. Seringa automată 2. Ionomeri de sticlă
4. Seringa cu un ac bont îndoit 3. Nitratul de argint
4. Clei super
Uscarea canalelor pulpare se efectuează cu:
1. Conuri de hârtie sterilă, sau cu get de aer cald Din grupa instrumentelor stomatologice cu scop diagnostic
2. Tampon de vată fac parte:
3. Tifon steril 1. Spatula stomatologică metalică
4. Burete steril 2. Cleştele şi excavatorul
3. Pensele, oglinda şi sondele stomatologice
Obturarea canalelor radiculare se face cu: 4. Frezele stomatologice
1. Superclei şi nitrat de argint
2. Con de gutapercă şi amestec de oxid de zinc şi eugenol Pentru înlăturarea dentinei din cavitatea cariotică,
3. Ciment cu jelatină înlăturarea plombelor temporare, tartului dentar se
4. Nitrat de argint şi jelatină foloseşte:

17
1. Freza stomatologică
2. Spatula stomatologică Obturarea armată a reconstrucţiei dentare reprezintă:
3. Sonda stomatologică 1. Tratarea convergenţei rădăcinilor dentare
4. Excavatorul 2. Reconstrucţia fisurilor coroanei
3. Tratarea osteomielitei odontogene
Pentru prepararea straturilor dure ale dintelui sunt 4. Terapia dinţilor multiradiculari şi a caninilor care au
folosite: suferit
1. Cleştele stomatologic pulpectomie
2. Frezele stomatologice
3. Excavatorul Pilonii de rezistenţă pentru reconstrucţia dentară se indică
4. Spatula stomatologică în:
1. Tratarea prognatismului dentar
Pentru prelucrarea canalelor dentare sunt utilizate frezele: 2. Tratarea fisurilor coronare
1. Paradontice 3. Tratarea dinţilor giganţi
2. În formă de ac 4. Obturarea armată a reconstrucţiei dentare
3. Palatine
4. Endodontice Care din următoarele materiale sunt utilizate pentru
obturarea temporară a dinţilor:
1. Ciment fosfatic
Sonda stomatologică este utilizată în scopul: 2. Vinoxol
1. Introducerea materialului de plombat în cavitatea dintelui 3. Silidont
2. Analizei cavităţilor carioase 4. Silicina
3. Extracţia tartrului dentar
4. Uscării canalului dentar Care din următoarele materiale sunt utilizate pentru
obturarea permanentă a dinţilor:
Tema14 1. Silidant
Materialele de compoziţie în stomatologie reprezintă nişte: 2. Provicol
1. Izomeri 3. Vinoxol
2. Baze 4. Dentină-pastă
3. Polimeri
4. Metale grele Care din următoarele materiale sunt utilizate pentru
obturarea canalelor radiculare:
Înainte de aplicarea compozitelor pe structura dintelui se 1. Vinoxol
aplică: 2. Silidant, Provicol
1. Acizi speciali (H3PO4) 3. Dentină-pastă
2. Alcool de 70o 4. Pivoturi din masă plastică, gutapercă
3. Alcool de 96o
4. Baze speciale (NaOH) Numiţi instrumentele pentru detartraj:
1. Ac radicular
Reconstruirea adezivă a dintelui se face când: 2. Spatulă dentară
1. Are loc o fisură 3. Ac burghiu
2. În fractură când nu s-a deschis camera pupară 4. Excavator, ultrasunet
3. Pulpa este deschisă
4. A avut loc distrugerea totală a coroanei dentare Numiţi instrumentele pentru endodontiţie:
1. Extractor de nerv, ac radicular
Reconstrucţia cu implante parapulpare este indicat 2. Excavator, ultrasunet
pentru: 3. Spatulă dentară
1. Reconstrucţia coroanei 4. Chiurete
2. Reconstrucţia dinţilor cu margini ocluzale supuse la
eforturi ridicate Freza dentară se fixează în:
3. În tratarea divergenţei rădăcinilor dentare 1. Piesa contraunghi
4. Tratarea osteomielitei odontogene 2. Canula de mână

18
3. Toate variantele sunt corecte 4. Mişcări de răsucire şi laterale a dintelui, decolarea gingiei şi
4. Piesa dreaptă extracţia
propriu zisă
Tehnicile de bază de extracţie dentară sunt:
1. Extracţia prin avulsie şi prin respingere Care sunt etapele de extracţie dentară a molarilor şi
2. Extracţia prin rostogolirea dintelui premolarilor cu rădăcini multiple divergente:
3. Extracţia prin strivire 1. Fixarea coroanei dentare şi extracţia propriu zisă
4. Extracţia prin răsucire 2. Mişcări de răsucire şi laterale a dintelui, decolarea gingiei şi
extracţia
Extracţia dintelui prin avulsie se mai numeşte: propriu zisă
1. Tehnică deschisă de extracţie 3. Decolarea gingiei, secţionarea dintelui cu freza electrică
2. Tehnică închisă de extracţie şi extracţia
3. Tehnică inferioară propriu zisă
4. Tehnică dublă 4. Fixarea coroanei dintelui, mişcări de răsucire şi laterale a
dintelui şi
Extracţia dintelui prin avulsie presupune: extracţia propriu zisă
1. Extracţia dintelui prin strivirea dintelui
2. Extracţia dintelui prin îndepărtarea din osul mandibular Orientarea forţei de extragere a dinţilor este dictată în
3. Extracţia dintelui prin luxare sau elevarea acestui următoarle direcţii:
4. Extracţia dintelui prin răsucirea dintelui 1. Vertical pentru cleşti, uşor posterior pentru restul
incisivilor,
Extracţia dintelui prin respingere se mai numeţte: posterior pentru premolari şi anterior pentru molari
1. Extracţia prin răsucirea dintelui 2. Orizontal pentru cleşti şi incisivi, anterior pentru premolari
2. Tehnică deschisă de extracţie şi posterior
3. Extracţia prin strivirea dintelui pentru molari
4. Tehnică închisă de extracţie 3. Strict vertical pentru toate tipurile de dinţi
4. Uşor posterior pentru molari, anterior pentru premolari, uşor
Extracţia prin respingerea nemijlocită a dintelui la anterior pentru
animalele mari se efectuează cu: incisivi şi orizontal pentru cleşti
1. Portacul
2. Raşpelul Pentru îngrijirea postoperatorie în extracţia dentară la
3. Bisturiul câine este strict obligatoriu:
4. Trefinul, dalta şi ciocanul 1. Administrare pe cale generală a antibioticilor, iar în
primele 4-5 zile se
Acurateţea efectuării extracţiei dentare se verifică prin: va evita administrarea produselor lactate
1. Determinarea adâncimii alveolei dentare cu pensa 2. Anestezia locală în jurul alveolei respective şi administrarea
2. Percuţie postoperatorie produselor
3. Radiografie postoperatorie lactate
4. Vizibil cu folosirea unei lupe 3. Administrarea în alveola dentară a antibioticilor şi
prescrierii produselor
Care sunt etapele de extracţie dentară prin avulsie la lactate în raţie
animalele de companie: 4. În raţie se prescrie chefirul şi se aplică sutura pe alveolă
1. Fixarea coroanei dentare şi extracţia propriu zisă
2. Decolarea gingiei, fixarea coroanei dintelui în cleştele de Locul de trepanaţie pentru respingerea dinţilor 106 şi 206
extracţie, prin maxilarul superior este
ruperea ligamentului alveolo – dentar, mişcări de răsucire 1. Cavitatea nazală
şi laterale a 2. Sinusul maxilar superior
dintelui, extracţia propriu zisă 3. Marginea ventrală a mandibulei
3. Fixarea coroanei dintelui, mişcări de răsucire şi laterale a 4. Sinusul maxilar inferior
dintelui,
decolarea ligamentului alveolo - dentar şi extracţia propriu Locul de trepanaţie pentru respingerea dinţilor 107 și 207
zisă prin maxilarul superior este

19
1. Cavitatea nazală Care este avantajul aplicării pansamentului de tip botniţă
2. Sinusul maxilar superior în fracturile mandibulare:
3. Marginea ventrală a mandibulei 1. Vizibilitatea liberă a locului fracturii
4. Sinusul maxilar inferior 2. Nu se aplică pansament de tip botniţă
3. Pansamentul închis tip botniţă nu permite pătrunderea
Locul de trepanaţie pentru respingerea dinţilor 111 şi 211 infecţiei chirurgicale
prin maxilarul superior este în focarul patologic
1. Sinusul maxilar inferior 4. Permite hrănirea orală prin tubaj oral cu cateter
2. Marginea ventrală a mandibulei
3. Cavitatea nazală În fracturile simfizei mandibulare fixarea interdentară cu
4. Sinusul maxilar superior sârmă de oţel se face:
1. Cojocăreasa
Locul de trepanaţie pentru respingerea dinţilor 306 şi 406 2. În fire simple
prin maxilarul inferior este 3. În limbuliţă
1. Sinusul maxilar superior 4. 8 şi U
2. Cavitatea nazală
3. Marginea ventrală a mandibulei Care este durata de vindecare a animalelor cu fracturi
4. Sinusul maxilar inferior imobilizate ale mandibulei la nivelul arcadei incisive:
1. 8 săptămâni
Tema15 2. 2 săptămâni
Fracturile mandibulei mai frecvent sunt înregistrate în 3. 6 săptămâni
porţiunile: 4. 10 săptămâni
1. Premolare
2. Articulaţia mandibulară Cerclajul corpului mandibular în fractura simfizei
3. Unghiul mandibular mandibulare constă în:
4. Molare 1. Aplicarea unei ligaturi cu o sârmă la nivelul unghiurilor
mandibulei
Anestezia în tratamentul ortopedic conservator 2. Încercuirea cu o sârmă a porţiunii rostrale a corpului
(pansament tip botniţă) în fracturile mandibulei se aplică mandibular,
sub formă de: caudal de caninii mandibulari
1. Narconeuroleptanalgezie cu narcoză simplă 3. Aplicarea unei ligaturi cu o sârmă la nivelul articulaţiilor
2. Blocajul nervului lingual mandibulare
3. Blocajul nervului infratronclear 4. Fixarea cu şurub
4. Blocajul nervului suborbital
Cerclajul în fractura corpului mandibular se efectuează în
Scopul tratamentului în fracturile arcadei incisive câteva variante:
mandibulare este: 1. 1 variant – fixarea cu breşă
1. Administrarea de soluţie novocaină în porţiunea fracturată 2. 4 variante – sutura osoasă, fixarea cu breşă, fixarea cu
2. Imobilitatea incisivilor dislocaţi astfel primind o şurub, inserţia
calusare secundară a perigingivală
marginilor alveolelor fracturate 3. 3 variante – sutura osoasă, fixarea cu breşă şi cu şurub
3. Mobilizarea incisivilor dislocaţi în calusarea alveolelor 4. 2 variante – inserţia perigingivală şi acces
fracturate submandibular
4. Blocarea nervului mentonier
Sutura osoasă a simfizei mandibulare se mai numeşte:
Una din procedurile terapeutice în fracturile mandibular 1. Comuflaj
este: 2. Cerclaj
1. Blocarea nervului mentonier 3. Hemierclaj
2. Stabilizarea dentară cu materiale de compoziţie 4. Plombaj
3. Administrarea de soluţie novocaină în porţiunea fracturată
4. Mobilizarea dinţilor şi alveolelor fracturate

20