7 MORARIU MINODORAcăs. CIUHAN BUTNARU MĂDĂLINA

Nume și prenume: Butnaru Mădălina și Morariu Minodora (căs. Ciuhan) Data: 16.04.
2020
An: al III-lea
Specializare: Română – Comparată
Disciplină: Romanistică
Seminar 7, Joi (14:00-16:00): Compararea a două limbi romanice (română-italiană). Elemente de fonetică,
morfosintaxă în diacronie și sincronie.
Compararea a două limbi romanice (română - italiană). Elemente de fonetică, morfosintaxă în

diacronie și sincronie
În urma studierii următoarelor referințe bibliografice (vezi bibliografia: 1-13), Mădălina

Butnaru s-a ocupat de elemente de fonetică, iar din elemente de morfosintaxă a analizat verbul și
Minodora Morariu (căsătorită Ciuhan) s-a ocupat de elemente de morfosintaxă cu celelalte nouă
părți de vorbire folosind următoarele referințe bibliografice (vezi bibliografia: 3 și 4, 14-34).
1
https://www.google.ro/search?
q=harta+italiei&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwinmcDU_d3oAhXsz4UKHX1eCUIQ_AUoAnoECBI
QBA&biw=1366&bih=657#imgrc=5FFzY0aW7SM9hM, (10.04.2020, 16:55).
1
Nume și prenume: Butnaru Mădălina și Morariu Minodora (căs. Ciuhan) Data: 16.04.2020
An: al III-lea
Limba italiană este o limbă romanică din subgrupul italo-dalmat. Derivă din latina vulgară,
o variantă populară a limbii latine. Italiana se bucură de statutul de limbă oficială în patru țări:
Italia, San Marino, Vatican și Elveția, fiind folosită ca auxiliar în Vatican. Deține de asemenea
statutul de limbă de minoritate în părțile Croației și Sloveniei.
Limba italiană standard se bazează pe dialectele folosite în Toscana și este asemănătoare
atât cu limba latină, cât și cu alte limbi romanice. Similitudinea lexicală cu franceza este estimată la
89% - Matteo Bartoli numește italiana și franceza „limbi inovative”, în opoziție cu limbile
Peninsulei Iberice și româna – la 82% cu spaniola, la 78% cu latina și la 77% cu româna. Printre
limbile romanice mari este și cea mai asemănătoare cu limba română. Se caracterizează prin
păstrarea consoanelor și vocalelor duble și accentului cu rolul distinctiv. Influența limbii italiane
asupra altor limbi a fost moderată și este vizibilă cel mai puternic în artă, mai ales în muzică. Ideile
Școlii Ardelene au dus la mărirea numărului cuvintelor de origine italiană în limba română, de
pildă: bancă, operă, solfegiu, capodoperă, pian, contabil, mandolină, bariton, bilanț, scadență.
Astăzi, cuvintele care intră în lexicul limbii române fac referire mai ales la arta culinară: pizza,
paste, spaghete, grisină.
De asemenea, limba italiană utilizează alfabetul latin cu 21 de litere (consoane + 5 vocale).
Literele j, k, w, x și y nu sunt utilizate decât în cuvintele împrumutate. În limba italiană se disting
doar două genuri: masculin și feminin. Numeroase dialecte italo-romane pot fi clasificate după
rădăcinile lor lingvistice comune. Astfel, toate provin din limba latină, însă datorită limbilor
anterioare dominației romane, substraturile sunt diferite în funcție de regiuni și au condiționat
deseori evoluția dialectelor. Forma literară are la bază dialectul florentin care nu este însă vorbit
de mulți italieni, care folosesc, în schimb, dialecte regionale:
o Dialectul galo-italian (din Piemont, Lombardia, Liguria, Emilia Romagnia);
o Dialectele galo-romanice (dialectele occitane și dialectele francoprovensale);
o Dialectul venet (în N-E Italiei);
o Dialectul toscan;
o Dialectul ladin;
o Dialcetul friulan;
o Dialectele centru ˗ meridionale (din Umbria, Marche, Abruzoo, Puglia, Molise,
Campania, Salento, Calabria, Sicilia);
2
An: al III-lea
o Dialectul sard.2
Elemente de fonetică
 Vocalism: apropieri
Nr. Vorbire (sunet) Limbă (fonem)
ROMÂNĂ ITALIANĂ
1. [a] amalgam, alună, ață amalgama, avellana, accia
2. [e] sec, celebru, negru secco, celebre, nero
3. [i] fiu, limită, viu figlio, limita, vivo
4. [o] ocean, monoton, ochi oceano, monotono, occhio
2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_italian%C4%83, (11.04.2020, 11:00).
3
An: al III-lea
5. [u] ușă, unt, univoc uscio, unto, univoco
 Vocalism: depărtări
ROMÂNĂ ITALIANĂ
1. [ă] măr, măsură, măduvă melo / mela, misura, midolla
2. [î / â]  întreg, înger, (a)  intero, angelo,

închide, (a) înghiți inchiudere, inghiottire
 pâine, mână, mâner  pane, mano, mannaia
3. [à] città (oraș), verità (adevăr)
4. e → [ɛ] certo (sigur)
5. [é] perché (pentru că)
6. [è] caffè (cafea)
7. [ì] aprì (deschis)
8. [ò] amò (voi iubi), lavorerò (voi

munci)
9. [ù] più (mai mult)
4
An: al III-lea
Reguli de pronunție:
 [a] se pronunță ca în limba română: casa (casă), dare (a da), gatto (pisică), mare (mare),
nave (navă).
 [e], ca și [o], are o pronunție deschisă sau închisă. Această distincție, care este importantă
numai atunci când una dintre aceste vocale are accent tonic, variază de la regiune la regiune.
Se recomandă consultarea dicționarului pentru o pronunție corectă, care este pronunția
toscană. Totuși, trebuie avut în vedere că:
a. [e] final are o pronunție deschisă atunci când are accent grav: caffè (cafea);
b. [e] final se pronunță închis atunci când are accent grafic ascuțit: perché (pentru că,
deoarece, de ce);
c. [e] are o pronunție închisă și în următoarele desinențe ale verbelor: „-ete” (prezent, conj. a
II-a), „-eva” (imperfect, conj. a II-a), „-esti”, „-emmo”, „-erono” (perf. simplu, conj. a II-a),
„-ere” (infinitiv, conj a II-a).
 [o] are fie o pronunție deschisă, ca în „donna” (femeie), fie o pronunție închisă, ca în
„Roma”. Se pronunță foarte deschis atunci când cuvântul se termină în „-ò”, scris: ciò
(aceasta), parlò (vorbi) – ca și în cazul tuturor formelor verbale de la persoana a III-a
singular ale perfectului simplu la conjugarea I.
 [i] se pronunță la fel ca în limba română: idea (idee), libro (carte), illuminare (a ilumina).
Totuși, trebuie să facem distincția, în cazul în care i, împreună cu o altă vocală, formează un
diftong și se numește semivocală:
a. i „semivocală” se pronunță la fel ca în limba română: occhio (ochi), serio (serios), stadio
(stadion);
b. i „vocală accentuată” se pronunță apăsat: zio (unchi), brusìo (foșnet).
 [u] se pronunță întotdeauna ca în limba română: lume (lumină), turista (turist), tutto (tot).
 Vocalele urmate de „-M” sau de „-N”: pronunția este identică celei din limba română.
Exemple: ta/nto (atât), ge/ntile (amabil), i/nverno (iarnă), po/mpelmo (grepfrut), pu/ntuale
(punctual).
5
An: al III-lea
 Consonantism: apropieri
ROMÂNĂ ITALIANĂ
1. [b] bou bove
2.  c sau f3 (+ e, i, y) → [k] casă casa
 c (+ e, i, y) → [ʧ] cer, cine certo, cielo
3. ch (+ e, i) → [k] (a) chema chiamare
4. [d] (a) da dare
5. [f] foc fuoco
6.  g sau f (+ e, i, y) → [g]; gară gallo (cocoș)
 gh (+ e, i) → [g]; ghem, ghid ghetto (ghetou), ghiro

(buștean)
 g (+ e, i) →[ʤ]; ger, fugi gelo, giardino (grădină)
 gu (+ a) → [gw]; iguană guardare (a păstra)
7. [l] lapte latte
8. [m] mare mare
9. [n] noapte notte
10. [p] punte ponte
11.  r neinițial → [r]; cred, mare crede, mare
3
Fr. „sau f” = cu excepția.
6
An: al III-lea
 r inițial → [r]; (a) râde ridere
12. [t] tare tale (respectiv)
13.  s neinterv. → [s] sac sacco
14.  v neinterv. → [v] vacă vacca
 v interv. → [v] sevă nuova (nou)
 Consonantism: depărtări
ROMÂNĂ ITALIANĂ
1.  gu (+ e, i) → [gw]; guerra (război), seguiro (voi

urma)
 gl, gli (+ vocală) → [ʎ]; gli (articol), figlio (fiu)
 gn, gni (+ vocală) → [ɲ / ni] ogni (fiecare), segniamo

(marcăm)
2. [k] kilogram chilogrammo
3.  qu (+ a) → [kw]; quando (când)
 qu (+ e, i) → [kw]; quello (acela)
4.  [rr] terra (pământ)
5.  s interv. → [s] / [z];
[s]: casă [s]: casa; [z]: rosa (roz)
7
An: al III-lea
 sc (+ e, i) → [ʃ] / [sʧ]
[sʧ]: scenă [ʃ]: scendere (aprins)
6.  x → [ks] extrem
 x→ [gz] examen esame
7.  z → [z] zice
 z → [ǳ] zeffiro (zefir), azalea

(azalee)
 z → [ts] piazza (pătrat), Venezia
Reguli de pronunție:
 [c] și [g] se pronunță gutural [k] și [g] înaintea vocalelor a, o și u (ca în limba română: cadă,
corn, cupru, gard, gospodar, gustos): caldo (cald), cosa (lucru), cura (îngrijire), gara
(concurs), lago (lac), gustoso (gustos). Se pronunță palatal [č] sau [ʧ], [ğ] sau [dz] înaintea
vocalelor e și i (ca în limba română: cer, cină, ger, gir): centro (centru), città (oraș), gelato
(înghețată), gita (excursie).
 Grupurile de litere CHE și CHI, GHE și GHI se pronunță gutural, tot ca în limba română
(cheie, chitară, ghețar, ghicitoare): radachetta (rachetă), chilometro (kilometru), ghepardo
(ghepard), laghi (lacuri) → che [ke], chi [ki], ghe [ge], ghi [gi].
N.B.: pentru pronunțarea guturală a lui c sau g înainte de e sau i, se intercalează între ele h.
 Grupurile de sunete SCA, SCO, SCU, SCHE, SCHI, SGHE, SGHI se pronunță surd (ca în
limba română): [ska], [sko], [sku], [ske], [ski], [sge], [sgi]. De exemplu: scatola (cutie),
scoprire (a descoperi), scuola (școală), schermo (ecran), schiuma (spumă), sghembo
(oblic), sghignazzare (a rânji).
 Grupurile de sunete CIA, GIA, CIO, GIO, CIU, GIU se pronunță palatal (i intercalat între
c și a, o sau u face ca pronunția să fie palatală): [ʧa], [dza], [ʧo], [dzo], [ʧu], [dzu]. De
8
An: al III-lea
exemplu: ciaò! (salut!), già (deja), ciò (aceasta), giovane (tânăr), ciuffo (smoc – de păr),
giusto (drept).
 Grupurile de litere SCE și SCI: [ʃ] îi corespunde lui ș din limba română, iar grafia italiană îl
reprezintă prin „sc-” urmat de i. Exemple: scelta (alegere), scivolare (a aluneca).
 Grupul GLI: grafia italiană îl reprezintă pe gl + i, pronunțat ca un l muiat, palatal, [ʎ]
(aproximativ lli în limba română). Exemple: figlia (fiică), biglietto (bilet), luglio (iulie),
figliuolo (fiu).
Excepții: În câteva cuvinte gli se pronunță ca în limba română. De exemplu: glicine (glicină),
negligenza (neglijență).
 Grupul LL nu se pronunță niciodată muiat în limba italiană; cele două consoane l se
pronunță fiecare în parte (cu o durată prelungită a sunetului): bril-lare (a străluci), gial-lo
(galben), gril-lo (greier).
 Consoana [R] se pronunță apăsat în orice cuvânt și, cu atât mai mult, atunci când este un
dublu r: barba (barbă), rapido (rapid), ridere (a râde), comporre (a compune).
 Consoana [S] se pronunță:
a. surd (ca s în limba română): borsellino (portofel), seno (sân), Sicillia (Sicilia), sono (eu
sunt);
b. sonor (ca z în limba română): chiesa (biserică), cosa (lucru), naso (nas), quasi (aproape).
Consoana [s] se pronunță sonor și în fața consoanelor b, d, g, l, m, n, r, v: sdegno
(supărare), sgarbo (impolitețe), svegliare (a trezi).
 Consoana [Z] se pronunță:

a. surd (ca în limba română): canzone (cântec), dolcezza (delicatețe), nazione (națiune),
pozzo (puț), zucchero (zahăr);
b. sonor (dz ca în limba română): mezzo (mijloc), rozzo (bădăran), zanzara (țânțar), zelo
(zel).
 Consoanele duble: se pronunță întotdeauna separat și mai apăsat decât în limba română.
Pentru o pronunție corectă, este bine ca aceste două consoane să se pronunțe separat una de
cealaltă, punând astfel în valoare vocala accentuată:
o Assaggiare (a gusta) → pronunție: as-sad-ziare;
o Babbo (tată) → pronunție: bab-bo;
9
An: al III-lea
o Commosso (emoționat) → pronunție: kom-mos-so;
o Cioccolata (ciocolată) → pronunție: ʧok-kolata;
o Culla (leagăn) → pronunție: kul-la.
N.B.: După cunoașterea regulilor de pronunție, singura problemă care rămâne este aceea
legată de scrierea cuvintelor care prezintă consoane duble. Se recomandă multă atenție în
respectarea pronunției și scrierii consoanelor duble, deoarece de multe ori acestea marchează
sensul diferit al unor cuvinte: parleremo (vom vorbi) / parlerem-mo (noi am vorbi) sau
capello (păr) / cap-pello (pălărie) sau fato (soartă) / fat-to (fapt).
 Literele [j] (i lung), [k] (kappa), [w] (doppio vu), [x] (ics), [y] (ipsilon) se întâlnesc numai în scrierea
cuvintelor de origine străină.
 Deși litera [j] (i lung) a fost eliminată din alfabetul modern, ea mai poate fi întâlnită în unele texte:
se pronunță ca un i normal.
ALFABETUL ITALIAN:
Elemente de morfosintaxă
PĂRȚILE DE VORBIRE:
I. VERBUL I. VERBO
II. SUBSTANTIVUL II. SOSTANTIVO
10
An: al III-lea
III. ADJECTIVUL III. AGGETTIVO
IV. ARTICOLUL IV. ARTICOLO
V. PRONUMELE V. PRONOME
VI. NUMERALUL VI. NUMERALE
VII. ADVERBUL VII. AVVERBIO
VIII. PREPOZIȚIA VIII. SENTENZA
IX. CONJUNCȚIA IX. CONGIUNZIONE
X. INTERJECȚIA X. INTERIEZIONE
I. VERBUL / (VERBO):
 Auxiliarul ESSERE (a fi):
A. Indicativo: (indicativ)
Indicativ Perfect Imperfect Mai - mult - Indicativ Indicativ

prezent compus ca - perfect viitor simplu viitor
anterior
io sono io sono stato io ero io ero stato (eu io sarò io sarò stato
(eu sunt) (eu am fost) (eu eram) fusesem) (eu voi fi) (eu voi fi
fost)
tu sei (tu tu sei stato tu eri tu eri stato tu sarai (tu vei tu sarai stato
ești) (tu ai fost) (tu erai) (tu fuseseși) fi) (tu vei fi fost)
lui / lei è lui / lei è lui / lei era lui / lei era lui / lei sarà (el lui / lei sarà
(el / ea stato (el / ea (el / ea era) stato (el / ea / ea va fi) stato (el / ea
este) a fost) fusese) ar fi fost)
noi siamo noi siamo noi eravamo noi eravamo noi saremo noi saremo
(noi stati (noi am (noi eram) stati (noi (noi vom fi) stati (noi am
suntem) fost) fuseserăm) fi fost)
voi siete voi siete stati voi eravate voi eravate voi sarete voi sarete
(voi (voi ați fost) (voi erați) stati (voi (voi veți fi) stati (voi ați
sunteți) fuseserăți) fi fost)
loro sono loro sono loro erano loro erano loro saranno loro saranno
11
An: al III-lea
(ei / ele stati (ei / ele (ei / ele erau) stati (ei / ele (ei / ele vor fi) stati (ei / ele
sunt) au fost) fuseseră) ar fi fost)
B. Congiuntivo: (conjunctiv)
Conjungtiv prezent Conjungtiv imperfect

io sia (eu să fiu) io fossi (eu aș fi)
tu sia (tu să fii) tu fossi (tu ai fi)
lui / lei sia (el / ea să fie) lui / lei fosse (el / ea ar fi)
noi siamo (noi să fim) noi fossimo (noi am fi)
voi siate (voi să fiți) voi foste (voi ați fi)
loro siano (ei / ele să fie) loro fossero (ei / ele ar fi)
C. Condizionale: (condițional)
Condizionale presente (condițional prezent) Condizionale passato (condițional trecut)

io sarei (eu aș fi) io sarei stato (eu aș fi fost)
tu saresti (tu ai fi) tu saresti stato (tu ai fi fost)
lui / lei sarebbe (el / ea ar fi) lui / lei sarebbe stato (el / ea ar fi fost)
noi saremmo (noi am fi) noi saremmo stati (noi am fi fost)
loi sareste (voi ați fi) voi sareste stati (voi ați fi fost)
loro sarebbero (ei / ele ar fi) loro sarebbero stati (ei / ele ar fi fost)
D. Imperativo (imperativ): sii (fii!)
non essere (nu fi!)
sia (să fie!)
siamo (să fim!)
siate (fiți!)
siano (să fie!)
E. Gerundio (gerunziu): „essendo” (fiind);
F. Participio (participiu): „stato” (fost).
 Auxiliarul AVERE (a avea):
A. INDICATIVO: (indicativ)
12
An: al III-lea
Pre- Perfect Im-per- Mai - mult - Perfect Mai - mult - Viitor Viitor
zent compus fect ca - perfect simplu ca - perfect anterior
îndepărtat
io ho4 io ho io avevo io avevo avuto io ebbi io ebbi avuto io avrò io avrò
(am) avuto (aveam) (avusesem) (avusei) (avusesem) (voi avuto (voi
(am avut) avea) fi avut)
tu hai (ai) tu hai tu avevi tu avevi avuto tu avesti tu avesti avuto tu avrai tu avrai
avuto (ai (aveam) (avuseseși) (avuseși) (avuseseși) (vei avuto (vei
avut) avea) fi avut)
lui / lei lui / lei lui / lei lui / lei aveva lui / lei lui / lei ebbe lui / lei lui / lei
ha (are) ha avuto aveva avuto ebbe avuto avrà (va avrà avuto
(el / ea a (avea) (avusese) (avuse) (avusese) avea) (va fi avut)
avut)
noi noi noi noi avevamo noi noi avevamo noi noi avremo
abbiamo abbiamo avevam avuto avemmo avuto avremo avuto (vom
(avem) avuto o (avuseserăm) (avuserăm) (avuseserăm) (vom fi avut)
(am avut) (aveam) avea)
voi avete voi avete voi voi avevati voi aveste voi aveste voi voi avrete
(aveți) avuto (ați avevate avuto (avuserăți) avuto avrete avuto (veți
avut) (aveați) (avuseserăți) (avuseserăți) (veți fi avut)
avea)
lora lora lora lora avevano loro ebbero loro ebbero loro loro
hanno hanno avevano avuto (avuseră) avuto avrann avranno
(au) avuto (au (aveau) (avuseseră) (avuseseră) o (vor avuto (vor
avut) avea) fi avut)
B. CONDIZIONALE: (condițional)
Prezent Trecut
io avrei (aș avea) io avrei avuto (aș fi avut)
tu avresti (ai avea) tu avresti avuto (ai fi avut)
lui / lei avrebbe (ar avea) lui / lei avrebbe avuto (ar fi avut)
noi avremmo (am avea) noi avremmo avuto (am fi avut)
voi avreste (ați avea) voi avreste avuto (ați fi avut)
lora avrebbero (ar avea) lora avrebbero avuto (ar fi avut)
4
*„ho”, „hai”, „ha”, „hanno” sunt singurele cazuri în care se găsește „h-” inițial în limba italiană. În celelalte cazuri
este vorba despre cuvinte de origine străină, ca hotel.
13
An: al III-lea
C. CONGIUNTIVO: (conjunctiv)
Prezent Imperfect
io abbia (să am) io avessi (aș avea)
tu abbia (să ai) tu avessi (ai avea)
lui / lei abbia (să aibă) lui / lei avesse (ar avea)
noi abbiamo (să avem) noi avessimo (am avea)
voi abbiate (să aveți) voi aveste (ați avea)
loro abbiano (să aibă) loro avessero (ar avea)
D. IMPERATIVO: (imperativ)
abbi (să ai!)
non avere (să nu ai!)

abbia (să aibă!)
abbiamo (să avem!)
abbiate (să aveți!)
abbiano (să aibă!)
E. GERUNDIO: (gerunziu) „avendo” (având)
F. PARTICIPIO (participiu):
a. prezent: „avente” (având);
b. trecut: „avuto” (avut).
! În limba italiană există două verbe auxiliare: ESSERE (a fi) și AVERE (a avea).
Majoritatea formelor verbale ale verbului „avere” se scriu cu „h-”. Omiterea acestei litere este o
greșeală gravă care schimbă sensul cuvântului și a întregii propoziții: ho (eu am) / o (sau); hai (tu
ai) / ai (la); ha (el / ea are) / a (la); hanno (ei / ele au) / anno (au). ATENȚIE: La persoana a III-a,
numărul singular, forma verbală se scrie cu accent. Prin omiterea accentului se schimbă sensul
cuvântului: è (este) / e (și). A nu se confunda nici sono (eu sunt) cu sonno (somn) sau siete (voi
sunteți) cu sette (șapte) / sete (sete).
Pentru a alcătui forma negativă a verbelor „avere” și „essere”, dar și a oricăror altor verbe
este necesară adăugarea adverbului negativ non în fața formei verbale. De exemplu: Io sono
moldava. (Eu sunt moldoveancă.) / Io non sono italiana. (Eu nu sunt italiancă).
14
An: al III-lea
Prin alegerea corectă a pronumelui personal și formei verbale (a verbului conjugat), în
încercarea de a alcătui o propoziție, ne dăm seama că jumătate de propoziție o avem. Iată câteva
exemple de propoziții ușoare:
 Io sono felice. (Eu sunt fericit/ă.)
 Lei è moldava. (Ea este moldoveancă.)
 Lei è italiano? (Dumneata ești italian?)
 Io ho venti anni. (Eu am douăzeci de ani.)
 Lei ha un lavoro. (Ea are o slujbă.)
 Lei ha la patente di guida? (Dumneata ai permis de conducere?)
! În limba română există trei verbe auxiliare care ajută la formarea altor moduri și timpuri
verbale: A AVEA; A FI și A VREA.
„A AVEA” este: a. un verb predicativ folosit în sensul de a poseda, a deține; b. este

un verb auxiliar pentru că ajută la formarea următoarelor moduri și timpuri: perfect
compus (am cântat), viitor popular (am să cânt), condițional - optativ (aș cânta).
„A FI” este folosit ca: a. verb copulativ (Mărul este roșu); b. verb predicativ – când
are sensul de a exista, a se afla, a găsi (Vaza este pe masă); c. verb auxiliar – când intră în
alcătuirea anumitor timpuri, moduri și a diatezei pasive (voi fi cântat - viitor II; să fi
cântat- conjunctiv perfect; aș fi cântat – condițional optativ perfect; Cântecul este cântat
de corul de femei – diateza pasivă.
„A VREA” este verb auxiliar și ajută la formarea viitorului (Eu voi cânta).
Atenție: la formele sale atunci când este folosit ca verb predicativ există tendința de a se
realiza o formă hibridă între „a vrea” și „a voi”; în special la imperfect: vroiam, în loc de
voiam.
15
An: al III-lea
CONJUGAREA REGULATĂ:
A. LIMBA ROMÂNĂ
Verbele limbii române se clasifică în patru conjugări după sufixul la infinitiv prezent:
1. Conjugarea I: sufixul „–a”
2. Conjugarea a II-a: sufixul „-ea”;
3. Conjugarea a III-a: sufixul „-e”;
4. Conjugarea a IV-a: sufixul „-i” / „-î”.
Atenție: verbele „a fi” și „a ști” se scriu cu doi de „-i” doar la timpurile: conjunctiv (tu
să fii), imperativ (fii!), gerunziu (fiind), negativ prezent (nu știi). Restul verbelor al căror
infinitiv se termină în „i” se scriu cu doi de „-i” doar la perfectul simplu: eu citii, eu venii.
În funcție de cum își schimbă forma la conjugare, verbele limbii române se clasifică astfel:
a. verbele regulate: la conjugare își păstrează neschimbată rădăcina. Aproape toate verbele limbii
române sunt în această categorie, de exemplu: a dormi, a rupe, a ridica, a apropia.
b. verbele neregulate: la conjugare își modifică total sau parțial rădăcina. Următoarele sunt verbele
neregulate: a fi, a avea, a vrea, a da, a sta, a lua, a bea, a mânca, a vedea, a usca.
MODURI ȘI TIMPURI VERBALE: (câteva exemple)
I. MODURILE PERSONALE
• Modul indicativ → prezent:
Persoana A ALERGA A TĂCEA A FACE A HOTĂRÎ

(conj. I) (conj. a II-a) (conj. a III-a) (conj. a IV-a)
Eu alerg tac fac hotărăsc
Tu alergi taci faci hotărăști
El / Ea aleargă tace face hotărăște
Noi alergăm tăcem facem hotărâm
Voi alergați tăceți faceți hotărâți
Ei / Ele aleargă tac fac hotărăsc
16
An: al III-lea
• Modul conjunctiv → prezent:
Eu să alerg să tac să fac să hotărăsc
Tu să alergi să taci să faci să hotărăști
El / Ea să alerge să tacă să facă să hotărască
Noi să alergăm să tăcem să facem să hotărâm
Voi să alergați să tăceți să faceți să hotărâți
Ei / Ele să alerge să tacă să facă să hotărască
• Modul condițional - optativ → prezent:
Eu aș alerga aș tăcea aș face aș hotărî
Tu ai alerga ai tăcea ai face ai hotărî
El / Ea ar alerga ar tăcea ar face ar hotărî
Noi am alerga am tăcea am face am hotărî
Voi ați alerga ați tăcea ați face ați hotărî
Ei / Ele ar alerga ar tăcea ar face ar hotărî
• Modul imperativ → prezent:
Tu aleargă! taci! fă! hotărăște!

Voi alergați! taceți! faceți! hotărâți!
II. MODURILE NEPERSONALE
• Infinitiv: a. prezent: a alerga, a tăcea, a face, a hotarî:

b. perfect: a fi alergat, a fi tăcut, a fi făcut, a fi hotărât;
• Supin: de alergat, de tăcut, de făcut, de hotărât;
• Participiu: alergat, tăcut, făcut, hotărât;
• Gerunziu: alergând, tăcând, făcând, hotărând.
17
An: al III-lea
B. LIMBA ITALIANĂ:
Există trei conjugări regulate. Clasificarea verbelor în funcție de conjugări se face după terminația
la infinitiv:
1. Conjugarea I: verbele la infinitiv prezintă desinența „-are” (amare – a iubi, andare – a merge,
alzare – a ridica, parlare – a vorbi);
2. Conjugarea a II-a: verbele la infinitiv prezintă desinența „-ere” (piacere – a plăcea, vivere – a
trăi, chiedere – a întreba, ricevere – a primi);
3. Conjugarea a III-a: verbele la infinitiv prezintă desinența „-ire” (uscire – a ieși, venire – a veni,
dormire – a dormi, vestire – a îmbrăca).
Verbele în limba italiană sunt formate din două părți: rădăcină și terminație. Rădăcina nu se
modifică decât în cazul verbelor neregulate și conține semnificația verbului. Pentru a obține
rădăcina se elimină de la forma de infinitiv a verbului terminația: „-are”, „-ere” sau „-ire”.
Terminația verbului variază la fel ca în limba română și conține informații despre:
1. persoana care face acțiunea (io, tu, lui / lei, noi, voi, loro);
2. numărul de persoane (singular sau plural);
3. modul în care este făcută acțiunea (cu siguranță / cu îndoială);
4. timpul la care este făcută acțiunea (acum, în trecut, în viitor).
În limba italiană, verbele au două genuri gramaticale:
SINGOLARE PLURALE
io noi
tu voi
lui / lei sau egli / ella loro sau essi / esse
18
An: al III-lea
MODURI ȘI TIMPURI VERBALE: (câteva exemple)
I. MODURILE PERSONALE
• Modul indicativ → prezent:
PERSOANA PARL-ARE TEM-ERE
(conj. I) (conj. a II-a)
Io parlo (vorbesc) temo (mă tem)
Tu parli (vorbești) temi (te temi)
Lui / Lei parla (vorbește) teme (se teme)
Noi parliamo temiamo

(vorbim) (ne temem)
Voi parlate (vorbiți) temete (vă temeți)
Loro parlano temono (se tem)

(vorbesc)
SENTIRE CAPIRE
(conj. a III-a) (conj. a III-a)
io sento (aud) capisco
(înțeleg)
tu senti (auzi) capisci
(înțelegi)
lui / lei sente capisce
(aude) (înțelege)
noi sentiamo capiamo
(auzim) (înțelegem)
voi sentite capite
(auziți) (înțelegeți)
loro sentono capiscono
(aud) (înțeleg)
• Modul conjunctiv → prezent:

19
An: al III-lea
che io parli che io tema

(să vorbesc) (să mă temi)
che tu parli che tu tema
(să vorbești) (să te temi)
che lui / lei parli che lui / lei tema
(să vorbească) (să te temi)
che noi che noi temiamo
parliamo (să ne temem)
(să vorbim)
che voi parliate che voi temiate
(să vorbiți) (să vă temeți)
che loro parlino che loro temano
(să vorbească) (să se teamă)
che io senta che io capisca

(să aud) (să înțeleg)
che tu senta che tu capisca
(să auzi) (să înțelegi)
che lui / lei senta che lui / lei capisca
(să audă) (să înțeleagă)
che noi sentiamo che noi capiamo
(să auzim) (să înțelegem)
che voi sentiate che voi capiate
(să auziți) (să înțelegeți)
che loro sentano che loro capiscano
(să audă) (să înțeleagă)
20
An: al III-lea
• Modul condițional - optativ → prezent:
Io parlerei temerei
(aș vorbi) (m-aș teme)
Tu paleresti temeresti
(ai vorbi) (te-ai teme)
Lui / Lei parlerebbe temerebbe
(ar vorbi) (s-ar teme)
Noi parleremmo temeremmo
(am vorbi) (ne-am teme)
Voi parlereste temereste
(ați vorbi) (v-ați teme)
Loro parlerebbero temerebbero
(ar vorbi) (s-ar teme)
sentirei capirei
(aș auzi) (aș înțelege)
sentiresti capiresti
(ai auzi) (ai înțelege)
sentirebbe capirebbe
(ar auzi) (ar înțelege)
sentiremmo capiremmo
(am auzi) (am înțelege)
sentireste capireste
(ați auzi) (ați înțelege)
sentirebbero capirebbero
(ar auzi) (ar înțelege)
• Modul imperativ → prezent:
21
An: al III-lea
Tu parla! temi!
(vorbește!) (teme-te!)
Tu non parlare! non temere!
(nu vorbi!) (nu te teme!)
Voi parlate! temete!
(vorbiți!) (nu
vă temeți!)
senti! capisci!
(auzi!) (înțelege!)
non sentire! non capire!
(nu auzi!) (nu înțelege!)
sentite! capite!
(auziți!) (înțelegeți!)
II. MODURILE NEPERSONALE
• Participiu:
a. prezent: parlante (care vorbește), temente (care se teme), sentiente (care aude), capiente (care
înțelege).
b. trecut: parlato (vorbit), temuto (temut), sentito (auzit), capito (înțeles).
• Gerunziu: parlando (vorbit), temendo (temut), sentendo (auzind), capendo (înțelegând).
2. SUBSTANTIVUL
O posibilitate de clasificare a substantivelor, în funcție de conținutul morfemelor
gramaticale și de sincretismele pe care le prezintă, duce la evidențierea următoarelor tipuri
flexionare pentru română și italiană:
2.1. Tipuri de substantive denumind animate, asemănări:
MASCULIN FEMININ MASCULIN FEMININ

SINGULAR SINGULAR PLURAL PLURAL
1. MASC. SG. ≠ FEM. SG. ≠ MASC. PL. ≠ FEM. PL.
22
An: al III-lea
română prieten prietenă prieteni prietene
italiană amico amica amici amiche
2. MASC. SG. ꞊ FEM. PL. ≠ FEM. SG. ≠ MASC. PL.
română președinte președintă președinți președinte
italiană signore signora signori signore
3. MASC. SG. ꞊ MASC. PL. ≠ FEM. SG. ≠ FEM. PL.
română crai crăiasă crai crăiese
italiană re regina re regine
2.2. Tipuri de substantive denumind cu precădere inanimate, asemănări:
SG. PL. SG. PL.

A. SG. ≠ PL. B. SG. ꞊ PL.
română pom pomi română ochi ochi
casă case căsoaie căsoaie
câmp câmpuri nume nume
italiană campo campi italiană caffè caffè
casa case città città
Deosebiri:
În limba italiană există doar două genuri gramaticale: masculin și feminin, spre deosebire
de limba română unde avem: masculin, feminin și neutru. Ce e feminin în italiană este masculin sau
neutru în română. De exemplu: în italiană, unele substantive care se termină în „-ma” aparțin
genului masculin („il problema”, „il teorema”, „il sistema”, „il panorama” etc.), iar în română
genului feminin („problemă”, „teoremă”, „panoramă” etc.) sau neutru („sistem” etc.). În italiană
substantivele: „tappeto” (covor), „cappello” (pălărie), „bosco” (pădure) etc. sunt masculine, iar
„testa” (cap), „matita” (creion), „foglia” (frunză) etc. sunt feminine.
Spre deosebire de limba română, în limba italiană există substantive care au o singură
formă pentru feminin și masculin, spre exemplu:
♦ giornalista (꞊ ziarist, ziaristă);
♦ nipote (꞊ nepot, nepoată);
♦ collega (꞊ coleg, colegă);
♦ cantante (꞊ cântăreț, cântăreață);
♦ atleta (꞊ atlet, atletă) etc.
23
An: al III-lea
Alte asemănări:
Ca în limba română, în limba italiană unele substantive au forma de feminin complet diferită
de cea de masculin, spre exemplu:
♦ fratello ˗ sorella (꞊ frate ˗ soră);
♦ maschio ˗ femmina (꞊ mascul ˗ femelă sau băiat ˗ fată);
♦ uomo ˗ donna (꞊ bărbat ˗ femeie);
♦ padre ˗ madre (꞊ tată ˗ mamă);
♦ marito ˗ la moglie (꞊ soț ˗ soție);
♦ genero ˗ nuora (꞊ ginere ˗ noră);
♦ toro ˗ vacca (꞊ taur ˗ vacă);
♦ montone ˗ pecora (꞊ berbec ˗ oaie);
♦ gallo ˗ gallina (꞊ cocoș ˗ găină) etc.
O altă asemănare între limba italiană și limba română este aceea că în ambele limbi există
substantive care au aceeași formă atât la singular, cât și la plural. Acestea se numesc invariabile: it.
cinema, foto, moto, sport, specie, re etc.; rom. ardei – ardei, arici – arici, rinichi – rinichi; ochi –
ochi etc.
În ambele limbi există substantive care au numai formă de singular sau numai formă de
plural, acestea alcătuiesc categoria substantivelor defective.
Exemple de substantive care au numai formă de singular (defective de plural): alluminio
(aluminiu), fame (foame), miele (miere), sete (sete), Natale (Crăciun), Pasqua (Paști) etc.; Vasile,
Olt, curaj, sete, fotbal, nene, foame, frig, muzică, miere, aur etc.
Exemple de substantive care au numai formă de plural (defective de singular): calzoni
(pantaloni), occhiali (ochelari) etc.; București, Carpați, icre, zori, ochelari, pantaloni, aplauze etc.
Casă, lume: cele mai frecvente substantive:
• „il mondo” (lumea) / „la terra” (pământul) / „il paese” (țara) / „la città” (orașul) / „il luogo”
(locul) / „la casa” (casa) / „la strada” / „la piazza”;
• „lʼacqua” (apa) / „la luce” (lumina) / „il sole” (soarele) / „il fuoco” (focul);
• „la vita” (viața) / „la forza” (forța, puterea) / „il lavoro” (munca) / „lʼ opera” (lucrul);
• „la parte” (partea) / „la fine” (sfârșitul);
• „la cosa” (lucrul) / „lʼ idea” / „la parola” (cuvântul) / „il nome” (numele) / „il numero” (numărul)
/ „la verità” (adevărul).
24
An: al III-lea
În limba italiană, substantivele în „-a” sunt în general feminine. Substantivele (ca și
adjectivele) formează pluralul de obicei prin înlocuirea lui „-a” cu „-e” și a lui „-o” sau „-e” prin
„-i”.
În italiană sunt două categorii mari de substantive: 99 % din toate substantivele limbii
italiene sunt din naștere / din origine, fie masculine, fie feminine, cu niște excepții totuși. Acele
substantive care arată funcții sau activități pe care le pot îndeplini și femeile și bărbații sau care
arată pur și simplu fete sau băieți.
• De exemplu: raggazo (băiat), ragazza (fată), ragazzi (băieți), ragazze (fete). Cele patru
terminații sunt cele pe care le cunoaștem de la adjectiv: terminațiile „-o” și „-i” pentru genul
masculin, „-a” și „-e” pentru genul feminin.
• Sunt și câteva excepții întrucât există și cuvinte care pot desemna atât bărbați, cât și femei:
avvocato (avocat), sportivo (sport), bambino (copil), cantante (cântăreț) etc.
• Unele substantivele din limba italiană au doar două terminații: fie „-e” (la sg.), fie „-i”
(la pl.), de exemplu: cliente / clienti (acest substantiv poate desemna atât bărbat cât și femeie) ꞊
client / clienții, fiore / fiori (masc.) ꞊ floare / flori, luce / luci (fem.) ꞊ lumină / lumini etc.
3. ADJECTIVUL
Adjectivul este o parte de vorbire care indică însușirile unui concept (obiect, ființă, idee
abstractă) exprimat de obicei printr-un substantiv. În limbile în care substantivele au gen și număr
(precum limba română și limba italiană) adjectivele sunt de obicei cuvinte flexionare.
Tipuri de flexiune, asemănări:
MASCULIN FEMININ MASCULIN FEMININ

SINGULAR SINGULAR PLURAL PLURAL
1. MASC. SG. ≠ FEM. SG. ≠ MASC. PL. ≠ FEM. PL.
română bun bună buni bune
italiană buono buona buoni buone
2. MASC. SG. ꞊ FEM. SG. ≠ MASC. PL. ꞊ FEM. PL.
română mare mare mari mari
italiană grande grande grandi grandi
3. MASC. SG. ꞊ FEM. PL. ≠ FEM. SG. ≠ MASC. PL.
română june jună juni june
italiană bonaccione bonacciona bonaccioni bonaccione
25
An: al III-lea
4. MASC. SG. ꞊ FEM. SG. ꞊ MASC. PL. ꞊ FEM. PL.
română gata gata gata gata
italiană perbene perbene perbene perbene
Așadar, în funcție de genul, numărul și cazul acestora, adjectivele variabile pot avea: patru
forme flexionare, trei forme flexionare, două forme flexionare atât în română, cât și în italiană. Cele
invariabile rămân la aceeași formă, indiferent de gen, număr și caz, atât în română, cât și în italiană.
În limba italiană adjectivul are două forme principale, dar în general au patru terminații.
• Exemplu de adjectiv cu patru terminații: italiano (masc. sg.), italiana (fem., sg.),
italiani (masc. pl.), italiane (fem., pl.). Din acest exemplu rezulă că terminațiile sunt: pentru
masculin terminațiile „-o” și „-i”, iar pentru feminin „-a” și „-e”.
• Exemplu de adjectiv cu două terminații: felice (fem. sg. / masc. sg.) / felici (fem. pl. /
masc. pl.) - nu se înțelege din conținutul acestor adjective dacă este vorba despre un băiat sau
despre o fată – adjective unisex), așadar, aceste adjective au doar două terminații: „-e” (masc. /
fem., sg.) și „-i” (masc. / fem., pl.).
Bun, rău: cele mai frecvente adjective:
• grande, piccolo (mare, mic) / molto, poco (mult, puțin);
• buono (bun) / cattivo, male (rău) / bello (frumos);
• nuovo, giovane, vecchio (nou, tânăr, vechi / bătrân) / alto, basso (înalt, jos / secund).
Comparația adjectivelor:
• de exemplu, la superlativ: più – più grande (mai mare); il / la più- il più grande (cel mai mare).
Forme neregulate frecvente:
• migliore (mai bun); peggiore (mai rău); minore (mai mic); maggiore (mai mare).
4. ARTICOLUL
a. Dacă substantivul din limba italiană este masculin și începe cu o consoană,vom folosi
articolul „il”, precum în exemplul: il ragazzo (masc., sg.) ꞊ băiatul. Pluralul de la „il” va fi „i”: i
ragazzi ꞊ băieții.
Dacă substantivul masculin începe cu o vocală vom folosi „lʼ”, de exemplu: lʼalbero
(copacul). „Lʼ ”, la plural va deveni „gli”: gli alberi (copacii).
26
An: al III-lea
Dacă substantivul masculin începe cu „s” urmat imediat de o altă consoană, vom folosi
articolul „lo”, spre exemplu: lo spazio (spațiul) etc. Pluralul lui „lo” va fi „gli”: gli spazi (spațiile).
b. Dacă substantivul din limba italiană este feminin și începe cu o consoană, vom folosi
articolul „la”, la ragazza (fata), pluralul lui „la” este „le”, le ragazze (fetele).
Dacă substantivul din limba italiană este feminin și începe cu o vocală, vom folosi „lʼ ”, lʼ
amica (prietena), „lʼ ” la plural devine „le” ca în exemplul: le amiche (prietenele).
Deci avem trei forme la feminin: la, lʼ, le și cinci la masculin: il, lʼ, lo, i, gli.
4.1. Articolul definit

În limbile de care ne ocupăm, articolul definit provine din lat. ille. În toate limbile romanice
occidentale articolul este proclitic și constituie grafic un cuvânt independent de substantivul pe
lângă care se află. În limba română articolul definit este enclitic și se unește grafic cu substantivul
pe lângă care se află.
ROMÂNĂ ITALIANĂ
MASC. SG. codru – codrul il sacco
sac – sacul lo studio
frate – fratele lʼamico
MASC. PL. codri – codrii i sacchi
saci – sacii gli studi
frați – frații gli amici
FEM. SG. piatră – piatra la pietra
basma – basmaua lʼamica
vulpe – vulpea
FEM. PL. pietre – pietrele le pietre
basmale – basmalele le amiche
vulpi – vulpile
4.2. Articolul demonstrativ (adjectival) și articolul posesiv (genitival)

Pe lângă formele articolului hotărât provenind din ille, există în limba română și alte două
serii de articole, considerate definite, cu aceeași bază etimologică:
• articolul demonstrativ, provenind din ille întărit de ecce, cu afereza lui „e-”;
27
An: al III-lea
• articolul posesiv, provenind din ille precedat de prepoziția ad.
ARTICOL ARTICOL POSESIV

DEMONSTRATIV
SG. NOM. / AC. cel cea al a
GEN. / DAT. celui celei alui alei
PL. NOM. / AC. cei cele ai ale
GEN. / DAT. celor alor
Echivalentele romanice ale acestor secvențe pot fi găsite fie în articolele definite, fie în
pronume demonstrative. De exemplu:
• „cel” + numeral: rom. cei trei (băieți); it. i tre (ragazzi);
• „al” + numeral ordinal: rom. (cel de-) al doilea; it. il secondo.
4.3. Articolul nedefinit
ROMÂNĂ ITALIANĂ
MASC. SG. un un, uno
MASC. PL. niște dei, degli
FEM. SG. o una, unʼ
FEM. PL. niște delle
ROMÂNĂ ITALIANĂ
MASC. SG. un codru un sacco
un sac uno studio
un frate un amico
MASC. PL. niște codri dei sacchi
niște saci degli studi
niște frați degli amici
FEM. SG. o piatră una pietra
o basma unʼ amica
o vulpe
FEM. PL. niște pietre delle pietre
niște basmale delle amiche
28
An: al III-lea
niște vulpi
OBS. La singular și la plural întâlnim aceleași forme pentru articolul nedefinit atât în limba
română, cât și în limba italiană, dar și forme diferite.
Singura limbă romanică în care există o flexiune a articolului este româna, prin conservarea
parțială (sau prin refaceri analogice) a flexiunii lat. ille și unus:
ARTICOL DEFINIT ARTICOL NEDEFINIT

SG. NOM. -(u)l, -le -a un o
AC.
GEN. (-u)lui -i unui unei
DAT.
VOC. (-u)le ˗ ˗
PL. NOM. -i -le niște
AC.
GEN. -lor unor
DAT.
VOC. -lor ˗
4.4. Articolul partitiv

Articolul partitiv este specific limbii italiene și limbii franceze. Își are originea în
construcțiile prepoziționale cu „de”.
În limba italiană, articolul partitiv se folosește pentru a introduce:
De exemplu:
• nume de materii la singular:
˗ it. É latte. Cʼè del latte. Ho comprato del latte / Ho comprato latte. Beviamo latte! / Beviamo del
latte!
Dislocarea la stânga a obiectului elimină articolul partitiv, dar poate menține prepoziția: di latte, ne
ho comprato sau latte, ne ho comprato.
˗ rom. E lapte. Am cumpărat lapte. Lapte, am cumpărat. Să bem lapte.
• substantive abstracte:
˗ it. Ha pazienza / Ha della pazienza. Ne ha, pazienza / Ne ha, di pazienza.
29
An: al III-lea
˗ rom. Are răbdare. Răbdare are (destulă).
5. PRONUMELE
5.1. Pronumele personal
Persoana Genul ROMÂNĂ ITALIANĂ

I eu io
a II-a tu tu
a IV-a MASC. noi noi
FEM.
a V-a MASC. voi voi
FEM.
a III-a MASC. el lui
FEM. ea lei
a VI-a MASC. ei loro
FEM. ele loro
OBS.: La persoana a VI-a, în limba română avem pronume personale diferite: pentru genul
masculin - pronumele personal „ei”, iar pentru genul feminin „ele”, spre deosebire de limba italiană
unde avem doar „loro”, atât pentru genul masculin, cât și pentru genul feminin.
Spre deosebire de limba italiană, formele de genitiv există doar în limba română pentru
persoana a treia, singular (lui, ei) și persoana a treia, plural (lor).
O altă deosebire între limba română și limba italiană este aceea că limba română deține
forme de dativ și acuzativ distincte pentru persoanele I și a II-a; doar pronumele personale de
persoana a III-a și a VI-a se caracterizează în limba italiană prin posibilitatea de a exprima diferit
cele două cazuri ca în limba română:
• rom. mă vede – îmi vorbește o văd – îi vorbesc;
• it. mi vede – mi parla lo vedo – le / (gli) parlo.
Limbile romanice dețin variante ale pronumelor neaccentuate dependente de locul pe care îl
ocupă față de verb și / sau de contextul fonic imediat:
• rom.: îmi dă, mi-a dat, dă-mi, mi le dă, dă-mi-le;
30
An: al III-lea
• it.: mi dà, mi ha dato, dammi, me le dà, dammele.
5.2. Pronumele de politețe
Persoana NONREVERENȚĂ REVERENȚĂ

(ROMÂNĂ) (ROMÂNĂ)
a II-a tu dumneata / dumneavoastră
a V-a voi dumneavoastră
a III-a el, ea dumnealui, dumneaei
a VI-a ei, ele dumnealor
Persoana NONREVERENȚĂ REVERENȚĂ

(ITALIANĂ) (ITALIANĂ)
a II-a tu Lei (Ella, rar)
(voi, rar)
a V-a voi Loro
(voi, rar)
În limba italiană, Lei (sau Ella) reprezintă reluarea prin pronume personal de persoana
a III-a a unor adresări reverențioase de tipul Vostra Signoria, Vostra Altezza, care au impus și
verbul la persoana a III-a și care se combină cu: pronume personale forme oblice de persoana 3.
feminin sau cu posesive tot de persoana 3.: Signore / Signora, io La stimo molto e Le spiegherò
tutto. Acordul cu adjectivul sau cu participiul trecut se face tot la feminin, dar se poate realiza și la
masculin pentru persoane de sex bărbătesc: Ieri non Lʼho visto / vista alla conferenza. Loro
dictează pluralul verbelor și pronumelor.
Spre deosebire de limba italiană, limba română deține forme reverențioase și pentru
persoanele a III-a și a VI-a (ca în tabelul de mai sus).
5.3. Pronumele adverbial

Spre deosebire de limba română, limba italiană are și pronumele adverbial. Folosirea în
latină a lui inde (< it. ne) și ibi (< it. vi), ecce hic (< it. ci) ca substitute adverbiale stă la baza
31
An: al III-lea
întrebuințării lor de mai târziu. Pronumele adverbiale romanice continuă să funcționeze ca
substitute adverbiale, exprimând fie proveniența, de exemplu: Piero si allontana da Parigi. Se ne
allontana. Se ne viene, fie locul de desfășurare sau direcția unei acțiuni: Piero va a Roma. Piero ci
abita. Piero ci va.
În limba română, pronumele adverbiale pot fi echivalate cu ajutorul unui pronume personal
în caz oblic, al unei perifraze (printr-o construcție prepozițională) sau nu impun nici un echivalent
concret.
De exemplu: it. „ne” poate înlocui un determinant al substantivului:
• it. Ti darò il testo, ma ne manca una parte.
• rom. Îți voi da textul, dar (îi) lipsește o parte.
5.4. Pronumele reflexiv

Spre deosebire de limba italiană, în limba română se realizează opoziția dativ ≠ acuzativ.
ROMÂNĂ ITALIANĂ
DATIV neaccentuat își, și si
DATIV accentuat sie (și) a sé
AC. neaccentuat se si
AC. accentuat pe sine (și) sé
5.5. Pronumele posesiv

În limba italiană, în componența pronumelor posesive intră articolul hotărât, iar în română
articolul posesiv.
Persoana Genul Numărul Română Italiană

I MASC. SG. al meu il mio
FEM. SG. a mea la mia
MASC. PL. ai mei i miei
FEM. PL. ale mele le mie
a II-a MASC. SG. al tău il tuo
FEM. SG. a ta la tua
MASC. PL. ai tăi i tuoi
FEM. PL. ale tale le tue
32
An: al III-lea
a IV-a MASC. SG. al nostru il nostro
FEM. SG. a noastră la nostra
MASC. PL. ai noștri i nostri
FEM. PL. ale noastre le nostre
a V-a MASC. SG. al vostru il vostro
FEM. SG. a voastră la vostra
MASC. PL. ai voștri i vostri
FEM. PL. ale voastre le vostre
a III-a MASC. SG. al său il suo
FEM. SG. a sa / al, a, ai, ale lui la sua
MASC. PL. ai săi / al, a, ai, ale ei i suoi
FEM. PL. ale sale le sue
a VI-a MASC. SG. il loro
FEM. SG. la loro
al, a, ai, ale lor
MASC. PL. i loro
FEM. PL. le loro
5.6. Pronumele demonstrativ

Spre deosebire de limba română, în limba italiană demonstrativele se întrebuințează frecvent
întărite de particule adverbiale, care dau informații suplimentare despre poziția în spațiu a obiectului
de identificat.
De exemplu:
• Pentru pronumele de apropiere questo: qui – qua, quassù – quaggiù;
• Pentru pronumele de depărtare quello: lì – là, lassù – laggiù.
5.7. Pronumele relativ și interogativ

În ambele limbi, pronumele relative și interogative rămân distincte prin poziție și intonație.
5.7.1. Pronumele relativ
ROMÂNĂ ITALIANĂ
NOM. ce che
AC. ce che
33
An: al III-lea
GEN. (al, a, ai, ale) cui cui
DAT. cui (a) cui
+ PREP. - cui
ROMÂNĂ ITALIANĂ
NOM. care il quale
AC. pe care il quale
GEN. (al, a, ai, ale) căruia – căreia – del quale
cărora
DAT. căruia – căreia – cărora al quale
+ PREP. care il quale
În limba italiană, distincțiile de gen și număr pe care urmașii lui qualis în combinație cu articolul (la
nominativ) sunt următoarele:
ITALIANĂ
MASC. SG. il quale
MASC. PL. i quali
FEM. SG. la quale
FEM. PL. le quali
5.7.2. Pronumele interogativ
Urmașii seriei QUI(S):
ROMÂNĂ ITALIANĂ
NOM. cine chi
AC. pe cine chi
GEN. (al, a, ai, ale) cui di chi
DAT. cui a chi
NOM. ꞊ AC. ce (che) cosa
Pronumele interogative care provin din qualis au aceleași forme ca și pronumele relative.
5.8. Pronumele nehotărât
34
An: al III-lea
ROMÂNĂ ITALIANĂ
tot: Am văzut tot(ul). Toți sunt aici. tutto: Ho visto tutto. Sono tutti qui.
fiecare (fiecine) / oricine / orice: Fiecare se ciascuno, ognuno / chiunque / qualsiasi cosa:
află la locul lui. Oricine este bine venit. Mănânc Ciascuno si trova al suo posto. Chiunque è
orice. benvenuto. Mangio qualsiasi cosa.
cineva, careva, vreunul – altcineva / unul - alcuno, qualcuno, certuno, taluno, (un) certo –
altul: Cineva întreabă, altcineva răspunde. I-am altri (rar), un altro / (lʼ) uno – un altro – lʼ
spus cuiva, apoi altcuiva. Unul întreabă, altul altro: Qualcuno chiede, un altro risponde. Ho
răspunde. Unul întreabă, celălalt răspunde. risposto ad uno, poi ad un altro. Uno chiede, un
altro risponde. Qualcuno chiede, lʼaltro
risponde.
5.9. Pronumele negativ

Unele pronume negative provin din latină, spre exemplu: rom. nimeni (< nemo), it. nulla.
Alte pronume negative:
ROMÂNĂ ITALIANĂ
niciunul nessuno
nimeni ˗ nimic nulla, niente
Exemple de propoziții:
• română: Nimeni nu mă cunoaște. Nu cunosc pe nimeni. Nu spun nimănui. Nu știu nimic.
• italiană: Nessuno mi conosce / Non mi conosce nessuno. Non conosco nessuno. Non lo
dico a nessuno. Non so niente.
• română: Are trei prieteni, eu nu am niciunul. Are trei gume, eu nu am niciuna.
• italiană: Ha tre amici, io non ne ho nessuno / io non ne ho alcuno. Ha tre gomme, io non
ne ho nessuna / io non ne ho alcuna.
Cele mai comune CAPCANE în limba italiană:
Limba italiană este o limbă latină ca și limba română. Aceste limbi au foarte multe lucruri în
comun. Cu toate acestea câteodată trebuie să fim atenți să nu cădem în unele capcane întrucât există
unele structuri în comunicarea frecventă care sunt complet diferite în limba italiană, față de cum
sunt ele în limba română.
35
An: al III-lea
• Prima capcană:
exemplu:
rom. Persoana pe care o văd.
it. La persona che vedo.
În limba română pronumele „pe care” și „o”. În italiană sunt doar trei elemente,
structura e mai simplă și mai scurtă.
exemplu:
rom. Lucrul pe care îl faci.
it. La cosa che fai. (al doilea pronume nu mai apare).
exemplu:
rom. Textele pe care le scriem.
it. I testi che scriviamo.(al treilea element ca în română nu mai apare, adică pronumele
„gli”).
• A doua capcană:
Unele verbe în limba română cer un pronume, de exemplu „pe el” ≠ în italiană, unele verbe
cer un alt pronume, de exemplu pronumele „lui”:
Română Italiană
Eu îl mint. (pe el, pe Paul) Io gli mentisco.(Ca și cum aș spune eu îi spun
minciuni. Nu vom spune io lo mentisco, dacă mă
refer la Paul, dacă vreau să spun că eu îl mint pe
Paul).
Eu îl iert. Io gli perdono.
Eu îl sfătuiesc. Io gli consiglio.
Eu îl cred. Io gli credo.
În italiană NU punem „lo consiglio” când vreau să-l sfătuiesc pe el, ci „gli consiglio”.
Excepție: În cazul verbului „a mulțumi” se întâmplă invers: în limba română spunem „eu
îi mulțumesc” (lui Paul), iar în italiană „io lo ringrazio” (ca și cum aș spune eu îl apreciez pentru
ceea ce face) la o persoană masculină, iar la o persoană feminină voi spune „io la ringrazio”
(pronumele de genul lui „pe el / ea”).
• A treia capcană:
36
An: al III-lea
exemple:
Română Italiană
Eu mă gândesc. (Io) penso.
Eu mă rog. (Io) prego.
Eu mă îndoiesc. (Io) dubito.
Foarte multe verbe în română sunt reflexive (a se gândi, a se spăla etc.), iar în italiană nu
sunt, în italiană NU vom pune niciodată io mi penso.
Excepție: „eu adorm”, în limba română, iar în limba italiană „(io) mi addormento” (este
verb reflexiv). Când în limba română nu este verb reflexiv (eu adorm), în italiană este verb reflexiv
și vom spune „io mi addormento”.
6. NUMERALUL
6.1. Numeralul cardinal
Constatăm o deosebire la numeralul de rangul 2, care realizează opoziția de gen:
LATINĂ ROMÂNĂ ITALIANĂ

unus, una un(u), o un(o), una
dos, duae doi, două due
tres trei tre
quattuor patru quattro
quinque cinci cinque
sex șase sei
septem șapte sette
octo opt otto
nouem nouă nove
decem zece dieci
În limba italiană numeralele: 11 (꞊ undici) – 16 (꞊ sedici) se termină în „-dici”, 17 (꞊

diciasette) – 19 (꞊ diciannove) încep cu „dici-”; 10 (꞊ dieci) și 20 (꞊ venti) se termină în „-i”, 30 (꞊
trenta) în „-enta”, următoarele zeci până la 100 (꞊ cento) în „-anta”, de exemplu, settanta care
înseamnă 70.
6.2. Numeralul ordinal
37
An: al III-lea
Primo / „-a”, secondo / „- a”, terzo etc. mezzo (jumătate), la metà (jumătatea), un terzo (o
treime), un quarto (un sfert), doppio (dublu) etc.
6.3. Numeralul adverbial

În limba italiană și în limba română numeralul adverbial este asemănător întrucât este
alcătuit din numeral plus substantiv: în italiană volta, iar în română dată, oară.
o dată una volta

de două ori due volte
prima oară / prima dată la prima volta
a doua oară la seconda volta
6.4. Numeralul colectiv

Atât în limba română, cât și în limba italiană există echivalente pentru numeralul de rangul
doi: rom. ambii – ambele; amândoi – amândouă; it. entrambi /-e, ambedue; tutti / tutte e due; tuttʼe
due.
Spre deosebire de italiană, româna și-a construit un sistem propriu care îi permite să formeze
numerale cu sens colectiv: combinații cu „tus-” + numeral cardinal (tustrei – tustrele, tuspatru)
sau „câteși-” + numeral cardinal (câteșitrei – câteșitrele, câteșipatru).
7. ADVERBUL
Adverbul este o parte de vorbire neflexibilă care arată caracteristici ale unei acțiuni sau pe
cele al unei stări. Acesta determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau pe cel al unui alt adverb
atât în română, cât și în italiană.
7.1. De loc
• qui (aici) / lì, là (acolo) / di là (dincolo);
• su, sopra (sus) / giù, in basso (jos);
• davanti, avanti (înainte) / dietro, indietro (înapoi);
38
An: al III-lea
• dentro (înăuntru) / fuori (afară);
• accanto (alături) / vicino (aproape) / lontano (departe) / da nessuna parte (nicăieri);
• a sinistra / la destra (la stânga / la dreapta) / sempre diritto (drept înainte) etc.
7.2. De timp
• oggi (astăzi) / domani (mâine) / dopodomani (poimâine) / ieri (ieri) / lʼaltro ieri (alaltăieri);
• prima (înainte) / dopo (după) / adesso (acum) / allora, poi (atunci) / subito (imediat);
• pronto, tra poco (curând) / prima (mai întâi) / piuttosto (mai degrabă);
• presto, di buonʼora (devreme) / tardi (târziu) / per il momento (deocamdată);
• mai, mai più (niciodată) / qualche volta, talvolta (uneori) / spesso (adesea) / sempre (întotdeauna,
mereu);
• adagio (încet) / presto (repede) etc.
7.3. De cantitate
• poco (puțin) / appena (abia) / assai (destul) / molto (mult) / troppo (prea mult);
• mezzo, a metà (jumătate) / quasi (aproape) etc.
8. PREPOZIȚIA
Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă care stabilește raporturi de subordonare în
cadrul propoziției având rolul de instrument gramatical.
Prepozițiile pot fi simple sau compuse atât în limba română, cât și în limba italiană.
În limba italiană, prepozițiile simple sunt următoarele: di, a, da, in, con, su, per, tra, fra.
Exemple:
• Parlo di lui. ꞊ Vorbesc despre el.
• Vado a scuola. ꞊ Mă duc la școală.
• Da quel posto. ꞊ Din acel loc.
• Abito in città. ꞊ Locuiesc în oraș.
• Con grande piacere. ꞊ Cu mare plăcere.
• Sullo scaffale. ꞊ Pe raft.
• Per lui ꞊ Pentru el.
39
An: al III-lea
• Fra 5 ore. ꞊ Peste 5 ore.
• Tra poco. ꞊ Peste puțin timp, în curând.
În limba italiană, prepozițile di, a da, in, su – se unesc cu articolul il, lo, lʼ, la, i gli, le atunci
când precedă un substantiv comun articulat cu articolul hotărât. Astfel se formează prepozițiile
articulate. De exemplu: Il libro è sul tavolo. (su + il + tavolo) ꞊ Cartea este pe masă.
Prepoziții:
• a(d) (la, spre) / di (ʻgenitivʼ, de, din) / da (de, din, de la) / in (în) / per (prin, pentru);
• con (cu) / senza (fără) / contro (împotriva) / fino a (până la);
• fra, tra (între, dintre) / su (pe) / sopra (pe, peste) / sotto (sub);
• avanti (a, di), davanti a (înaintea, înainte de) / dopo, dietro a (după) / durante (în timpul);
• accanto a, vicino (alături) / intorno a (în jurul, împrejurul) / verso (spre) etc.
9. CONJUNCȚIA:
Conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități:
în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între
ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz,
una fiind subordonată celeilalte. Conjuncția mai poate conecta și o parte de propoziție cu o
propoziție, atât în română cât și în italiană.
Exemple de conjuncții:
• e(d) (și) / o (sau) / che (că) / se (dacă) / quando (când) / perché (pentru că) / ma, però (dar) /
dunque (deci) / mentre (în timp ce) / né ... né (nici ... nici);
• forse (poate) / anche (și) / neanche, nemmeno (nici) / non ... più (nu mai).
10. INTERJECȚIA:
Interjecția este partea de vorbire neflexibilă care exprimă: un sentiment, un ordin, un îndemn
sau o modalitate de adresare. De asemenea, interjecțiile pot imita sunete existente în natură:
mieunatul pisicilor, ropotul ploii și alte astfel de sunete. Aceste interjecții, care imită cu aproximație
sunete sau zgomote din natură se numesc onomatopee atât în limba română, cât și în limba italiană.
• Exemple:
˗ Deh! (dorință, rugăminte);
˗ Mah! (nesiguranță);
40
An: al III-lea
˗ Uff! sau Uffa! (plictiseală, nerăbdare);
˗ Ahi! sau Ohi! (durere);
˗ Guai a me! (Vai mie!);
˗ Guai a voi! (Vai de voi!) etc.
• Câteva onomatopee:
˗ Chicchirichi! (Cucurigu!);
˗ Cucù! (Cucu!);
˗ Bau!, Bau! (Ham! Ham!);
˗ Ecci (zgomotul strănutului) etc.
PROVERBE:
ROMÂNĂ ITALIANĂ
1. Plâng turma unde câinii sunt ocupți să roadă 1. Ripiango il gregge dove i cani sono occupati
oase. col rodere gli ossi.
2. Vulturul nu vânează muște. 2. Lʼaquila non piglia mosche.
3. Bate fierul cât e cald. 3. Batti il ferro quando è caldo.
4. Limbă lungă, mână scurtă. 4. Lunga lingua, corta mano.
Obs. În acest proverb, spre deosebire de
limba română, în limba italiană adjectivul
este în fața substantivului.
5. Cine râde la urmă, râde mai bine. 5. Ride bene che ride lʼultimo.
6. Corb la corb nu-și scoate ochii. 6. Corvi con corvi non si cavano gli occhi.
7. Cu o floare nu se face primăvară. 7. Un fiore non fa primavera.
8. Nu tot ce lucește este aur. 8. Non è oro tutto quel che luce.
9. Timpul pierdut nu se mai întoarce. 9. Tempo perduto mai non si ritrova.
10. Câte capete, atâtea păreri. 10. Tante teste, tanti pareri.
11. Mai aproape-i pielea decât cămașa. 11. Sta più vicina la pelle che la camicia.
Expresii generale:
• Cât este ceasul? ꞊ Che ore sono?
• Dă-mi asta. ꞊ Dammi questo.
• Ești sigur? ꞊ È sicuro?
• Poftim. ꞊ Tenga.
41
An: al III-lea
• Este foarte frig. ꞊ Fa un freddo cane.
• Este cald. ꞊ Fa caldo.
• Îți place? ꞊ Le piace?
• Mi-e foame. ꞊ Ho fame.
• Mi-e sete. ꞊ Ho sete.
• Dimineața. ꞊ La mattina.
• Seara.꞊ La sera.
• Noaptea. ꞊ La notte. etc.
Fraze de urgență și de supraviețuire:

• Îmi este rău / Nu mă simt bine. ꞊ Mi sento male.
• Îmi trebuie un doctor. ꞊ Ho bisogno di un medico.
• Doare aici. ꞊ Mi fa male qui. etc.
Bibliografie:
42
An: al III-lea
1. Bejan, Gheorghe, Ghid de conversație român-italian, Editura Steaua Nordului, 1998.

2. Cochi, Christiane, Gramatica limbii italiene pentru toți, Editura Niculescu, București, 2006, pp.
64-115.
3. Reinheimer Rîpeanu, Sanda, Lingvistică romanică: lexic – morfologie – fonetică, Editura BIC
ALL, București, 2001, pp. 101-457.
4. Reinheimer Rîpeanu, Sanda / Klein, Horst G., / Stegmann, Tilbert D., EuroComRom - Șapte site:
să citim și să înțelegem simultan limbile romanice, Editura Cavallioti, București, 2001, pp. 89-95,
pp. 131-141.
5. Reinheimer Rîpeanu, Sanda & Tasmowski, Liliane, Pratique des langues romanes: espagnol,
français, italien, portugals, roumain, Editura Lʹ Harmattan, Paris, 1997, pp. 21-42,
101.
6. Teodorescu, Paul, Limba italiană fără profesor, Editura Niculescu, București, 2000, pp. 98-105.
7.https://www.google.ro/search?
q=harta+italiei&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwinmcDU_d3oAhXsz4UKHX1eCU
IQ_AUoAnoECBIQBA&biw=1366&bih=657#imgrc=5FFzY0aW7SM9hM, (10.04.2020, 16:55).
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_italian%C4%83, (11.04.2020, 10:04).
9. https://www.rasfoiesc.com/educatie/literatura/gramatica/MODURILE-SI-TIMPURILE-IN-
LIMBA64.php, (11.04.2020, 15:32).
10. https://sites.google.com/site/lectiideitaliana/home/gramatica/verbul---prezent-indicativ,
(12.04.2020, 11:09).
11. https://ro.bab.la/conjugare/italiana/, (12.04.2020, 18:07).
12. http://www.cursuri-online.info/italiana/verbul-prezent.html, (12.04.2020, 19:22).
13. https://youtu.be/mlYtM5JkTQU, (13.04.2020, 13:58).
14. https://youtu.be/SslnvQNGUNk, (10.04.2020, 18:37).
15. https://youtu.be/xeeqfebsbne, (10.04.2020, 19:00).
16. https://youtu.be/LB2CgW8svHU, (10.04.2020, 19:30).
17. https://youtu.be/a3UlLYTf5tg, (10.04.2020, 19:45).
18. https://youtu.be/UQlxP2Ylp1M, (10.04.2020, 20:00).
19. https://youtu.be/P0vtiy-HHMQ, (10.04.2020, 23:25).
20. https://abest.ro/ro/5-diferente-intre-limba-italiana-si-limba-romana/, (07.04.2020, 16:13).
43
An: al III-lea
21. https://www.scritub.com/literatura-romana/gramatica/SUBSTANTIVUL-italiana62129.php,
(07.04.2020, 16:33).
22. https://sites.google.com/site/lectiideitaliana/home/gramatica/substantivul---genul, (07.04.2020,
21:07).
23. https://gramaticalimbiiromâne.ro/morfologia/parti-vorbire-flexibile/substantivul/numarul-
substantivelor/, (07.04.2020, 21:35).
24. https://context.reverso.net/traducere/italiana-romana/miele, (07.04.2020, 22:00).
25. https://gramaticalimbiiromane.ro/exemple/exemple-substantiv/exemple-numarul-
substantivelor/#Exemple_substantive_defective_de_plural, (07.04.2020, 21:45).
26. https://sites.google.com/site/lectiideitaliana/home/gramatica/substantivul-formarea-pluralului,
(07.04.2020, 21:25).
27. https://gramaticalimbiiromane.ro/exemple/exemple-substantiv/exemple-numarul-
substantivelor/#Exemple_substantive_defective_de_singular, (07.04.2020, 21:45).
28. https://ro.wikipedia.org/wiki/Adjectiv, (08.04.2020, 19:15).
29. https://liceunet.ro/gramatica-romana/morfologie/adverbul, (12.04.2020, 20:00).
30. https://sites.google.com/site/lectiideitaliana/home/gramatica/prepozitiile-articulate, (08.04.2020,
20:35).
31. https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Conjunctie, (08.04.2020, 22:00).
32. https://liceunet.ro/gramatica-romana/morfologie/interjectia,(08.04.2020, 22:05).
33. https://www.scritub.com/literatura-romana/gramatica/INTERJECTIA-limba-italiana83898.php,
(08.04.2020, 22:20).
34. https://sites.google.com/site/lectiideitaliana/home/gramatica/substantivul-formarea-pluralului,
(11.04.2020, 18:00).
44

7 MORARIU MINODORAcăs. CIUHAN BUTNARU MĂDĂLINA

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

7 MORARIU MINODORAcăs. CIUHAN BUTNARU MĂDĂLINA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nume și prenume: Butnaru Mădălina și Morariu Minodora (căs. Ciuhan) Data: 16.04.

Compararea a două limbi romanice (română - italiană). Elemente de fonetică, morfosintaxă în

În urma studierii următoarelor referințe bibliografice (vezi bibliografia: 1-13), Mădălina

Nr. Vorbire (sunet) Limbă (fonem)

1. [a] amalgam, alună, ață amalgama, avellana, accia

2. [e] sec, celebru, negru secco, celebre, nero

3. [i] fiu, limită, viu figlio, limita, vivo

4. [o] ocean, monoton, ochi oceano, monotono, occhio

Nr. Vorbire (sunet) Limbă (fonem)

1. [ă] măr, măsură, măduvă melo / mela, misura, midolla

2. [î / â]  întreg, înger, (a)  intero, angelo,

4. e → [ɛ] certo (sigur)

5. [é] perché (pentru că)

6. [è] caffè (cafea)

7. [ì] aprì (deschis)

8. [ò] amò (voi iubi), lavorerò (voi

9. [ù] più (mai mult)

Nr. Vorbire (sunet) Limbă (fonem)

1. [b] bou bove

2.  c sau f3 (+ e, i, y) → [k] casă casa

 c (+ e, i, y) → [ʧ] cer, cine certo, cielo

3. ch (+ e, i) → [k] (a) chema chiamare

4. [d] (a) da dare

5. [f] foc fuoco

6.  g sau f (+ e, i, y) → [g]; gară gallo (cocoș)

 gh (+ e, i) → [g]; ghem, ghid ghetto (ghetou), ghiro

 g (+ e, i) →[ʤ]; ger, fugi gelo, giardino (grădină)

 gu (+ a) → [gw]; iguană guardare (a păstra)

7. [l] lapte latte

8. [m] mare mare

9. [n] noapte notte

10. [p] punte ponte

11.  r neinițial → [r]; cred, mare crede, mare

12. [t] tare tale (respectiv)

13.  s neinterv. → [s] sac sacco

14.  v neinterv. → [v] vacă vacca

 v interv. → [v] sevă nuova (nou)

Nr. Vorbire (sunet) Limbă (fonem)

1.  gu (+ e, i) → [gw]; guerra (război), seguiro (voi

 gn, gni (+ vocală) → [ɲ / ni] ogni (fiecare), segniamo

3.  qu (+ a) → [kw]; quando (când)

 qu (+ e, i) → [kw]; quello (acela)

4.  [rr] terra (pământ)

5.  s interv. → [s] / [z];

[s]: casă [s]: casa; [z]: rosa (roz)

[sʧ]: scenă [ʃ]: scendere (aprins)

 x→ [gz] examen esame

 z → [ǳ] zeffiro (zefir), azalea

 Consoana [Z] se pronunță:

II. SUBSTANTIVUL II. SOSTANTIVO

IV. ARTICOLUL IV. ARTICOLO

VI. NUMERALUL VI. NUMERALE

VII. ADVERBUL VII. AVVERBIO

VIII. PREPOZIȚIA VIII. SENTENZA

IX. CONJUNCȚIA IX. CONGIUNZIONE

Indicativ Perfect Imperfect Mai - mult - Indicativ Indicativ

Conjungtiv prezent Conjungtiv imperfect

Condizionale presente (condițional prezent) Condizionale passato (condițional trecut)

D. Imperativo (imperativ): sii (fii!)

non essere (nu fi!)

sia (să fie!)

siamo (să fim!)

siano (să fie!)