Caracterizarea meșterului Manole

Drama ,,Mesterul Manole,, a aparut in 1927 la Sibiu, iar în 1929 are loc
premiera piesei la Teatrul National din București. Este o drama mitică
expresionistă si de idei,datorita influentelor mitice si expresioniste pe
care le are.

Protagonistul operei este Meșterul Manole, cel care trebuie să-și

jertvească fericirea pentru mîntuirea tuturor. În operă Meșterul manole
are o singură trăsătură fizică făcută de Mira ,,păr negru,,. În schimb, el
este caracterizat direct de către alte personaje, indirect și este prezentă
și autocaracterizare. Mira il vede ca pe o „inimă fără odihnă, gând treaz,
visare fără popas”. Insă atunci când află că vrea să jertfească pe cineva
pentru a zidi biserica, ea il numeşte ucigaş. Pentru cei nouă zidari el
este „Meşterul Nenoroc”. Prin intermediul autocaracterizării este
ilustrat faptul ca Manole este stăpînit de aceasta patima pentru creatie,
care il mistuie pe zi ce trece. Faptele lui Manole arată ca este tipul
creatorului, pasionat de arta și de frumos. Gândurile lui reflectă
zbuciumul lăuntric şi conflictul interior, acestea fiind schiţate prin
intermediul monologului interior şi al introspecţiei. Tot prin intermediul
gândurilor sunt relevate superioritatea şi inteligenţa personajului. Ca
personaj modern, Manole este chinuit de întrebări şi dilema sa
privitoare la blestemul patimii este plină de dramatism.

Tragismul morţii lui Manole constă in faptul că el era deja mort in plan
spiritual când a zidit-o pe Mira şi nu-i mai rămânea să moară decât in
plan fizic. Astfel, are loc întregirea cuplului primordial, ei fiind suflete-
pereche, uniţi in moarte aşa cum au fost in viaţă.