Protejarea mediului inconjurator, supravietuirea omenirii

Cea care este intotdeauna adevarata, serioasa si care are mereu dreptate, sanctionand
uneori ratacirile omului este natura.Ea a fost, este si va fi Zeita suprema careia artistii ii
inchina cele mai alese capodopere, de la literatura, pictura, cinematografie, pana la
manifestarile ecologice ale omului, ce face parte din acest mare intreg.El se simte
responsabil de pastrarea echilibrului naturii, pentru ca este o fiinta cosmica, este “fiul” ei,
este atom, este parte din Univers.Toti suntem unul-pasari, plante, animale, minerale.Toti
suntem diferite manifestari ale aceleiasi energii esentiale.Cand plantam copaci, plantam
semintele pacii si sperantei.Ecologia este stiinta luptei pentru existenta.
Natura este o prezenta insufletita.Ea se contopeste cu viata individului, face parte din
fiinta lui, participa la zbuciumul existentei umane, este leagan de formare si ocrotire,
taram de vis si implinire.Toate populatiile traditionale considera mediul in care traiesc
drept sacru, inteligent, locuit de o putere mistica si inzestrat cu o vitalitate supranaturala.
Omul a fost mereu dezordonat in folosirea naturii, a “abuzat”-o deseori, in loc sa se
foloseasca intelepteste de bogatiile ei, el a uitat de nevoile generatiilor viitoare, a distrus
stari de echilibru in natura care nu se mai pot reface.Protectia mediului este o masura
preventiva de a impiedica ceva rau, este sansa omenirii la supravietuire.O natiune care
distruge solurile, se distruge pe sine.Padurile sunt plamanii Pamantului nostru, purificand
aerul si dand putere proaspata oamenilor sai.
Asculta linistea naturii!Ea, singura este incapabila de a minti.Turistul vine sa-si bucure
ochii, ganditorul gaseste o carte imensa unde fiecare stanca este o scrisoare, unde fiecare
lac este o fraza, unde fiecare sat are case al caror fum are mii de ani vechime.Toata arta
nu este altceva decat o imitatie a naturii.Toata intelepciunea umana este parca
imprumutata din cea a Naturii, deoarece, cum spunea Aristotel, “Natura nu face niciodata
nimic fara motiv.”
Omul poate stapani natura , atat timp cat tine cont de legile ei, adica trebuie sa o
respecte, protejand-o, altfel, ea se razbuna prin cataclisme naturale, care “cer” parca
recastigarea demnitatii ei primordiale.Ca “fii” ai Naturii, noi, oamenii, trebuie sa o iubim,
sa o respectam, neperturband in niciun fel acest dar divin, pe care zilnic sa-l pretuim si
chiar sa-l infrumusetam.Caracterul omului se oglindeste in aceasta “relatie” a lui cu
Natura si-i confera demnitate .
Actiunile noastre purtatoare de sentimente fata de Natura-mama sunt diverse si pe
diferite niveluri de organizare: de la sentimentul civic al tuturor oamenilor de toate
varstele pana la organizatiile de profil ecologic.Cateva exemple de ecologism ar putea fi:
pastrarea mediului curat, plantarea copacilor, mentinerea apelor curate, folosirea
diverselor tipuri de energie rezultata prin mijloace nepoluante, nedefrisarea solului,
ingrijirea padurilor, impreuna cu fauna specifica, imbunatatirea rezervatiilor naturale si
alte activitati moderne.
Iubirea fata de Natura reda demnitatea omului, care are drepturi, dar si obligatii fata de
acest Suveran al nostru.