Burghezul și Boierul

Burghezia - o clasă socială definită ca aparținând, prin capitalul

financiar și cultural, stratului mijlociu sau superior al clasei de
mijloc: burghezia superioară (haute), mijlocie (moyenne) și mică
(petite), care sunt denumite colectiv prin the Bourgeoisie. Un
strat afluent și adesea opulent al clasei de mijloc (clasa
capitalistă) care se opune clasei proletariatului.

 inițial însemna "cei care trăiesc în Burg", adică oamenii din

oraș (inclusiv comercianții și meseriașii), spre deosebire de
cei din zonele rurale; în acest sens, burghezia a început să
crească în Europa începând cu secolul al XI-lea și mai ales în
timpul Renașterii secolului al XII-lea, cu primele apariții ale
exodului și urbanizării rurale.
 o clasă definită juridic din Evul Mediu până la
sfârșitul Ancien Régime din Franța, aceea a locuitorilor care
au drepturi politice într-un oraș (comparabil cu termenul
german Bürgertum și Bürger).
Boierul era un mare stăpân de pământ care deținea și o funcție
înaltă în stat; nobil, persoană din aristocrația feudală est-
europeană. Termenul poate proveni din cuvântul "boi"; un om
bogat este un proprietar de boi sau boier.
În Țările Române, clasa boierească a provenit inițial din
conducerea comunităților rurale de la începuturile Evului
Mediu.
Statutul privilegiat a ajuns ulterior să fie confirmat în mod
treptat de către puterea centrală (domn, rege), care astfel și-a
folosit autoritatea pentru a include în clasa boierilor persoane ce
se distingeau în funcțiile militare sau civile în care activau,
acordându-le și moșii.
Cu timpul boierii s-au diferențiat în mari boieri (proprietari ai
unor mari moșii și deținători ai unor dregătorii importante în
administrație) și mici boieri (ce dețineau proprietăți funciare mai
mici și poziții administrative mai puțin însemnate).
Din prima clasă boierească făceau parte înalții demnitari,
miniștrii și curtenii domnitorului: marele postelnic, marele ban,
marele vornic, marele logofăt, marele spătar, marele vistiernic și
marele agă, supranumiți și boierii veliți sau divaniți, ori boierii
cu barbă, pentru că numai lor li se permitea portul acestei
podoabe capilare.
Boierii din următoarea clasă erau paharnicul, clucerul, stolnicul
și comisul, iar boierii din clasa a III-a erau slugerul, pitarul,
serdarul, șetrarul, medelnicerul, portarul, armașul și clucerul de
arie. Tuturor acestora le era permis portul doar de mustață.
Distincția rangurilor boierești se mai putea face și în funcție de
blănurile purtate, de forma și dimensiunea ișlicului ori de nuanța
giubelelor.