Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Balconul
1
FELICIA: Bonjour, doamnă Krum? Ce-a gătit bun? Noi mergem la nuntă!
TUGATI: Domnule Dulce! Scuze... Scrie în ziar că plânsul relaxează diafragma. Şi e
sănătos să plângi din când în când!
DULCE: Vrei să plângem şi noi? N-avem timp, mergem la o nuntă!
TUGATI: Aţi putea să puneţi nişte muzică tristă? Orice! Plâng instantaneu.
DULCE: Bun! Da’ tre’ să plângi în viteză! Plecăm într-o secundă!
TUGATI: Dacă vă rog frumos...
FELICIA: Da?
TUGATI: Îmi împrumutaţi casetofonul? Am grijă de el!
FELICIA: Ştii bine că soţul meu nu lasă niciodată casetofonul din mână!
DULCE: Dar se aude muzica, e dolby sistem.
TUGATI: Dar nu se-aude!
FELICIA: Ştii ce? Pune-i ce vrea, altfel nu mai scăpăm de el! Tugati ăsta e ca o râie.
TUGATI: Vreun cântăreţ care se tânguie, să plâng şi eu cu el!
FELICIA: Pune-l pe italianul ăla.
TUGATI: Mersi. Dacă aş putea să-mi relaxez diafragma... (Muzica se opreşte. El
plânge.)
FELICIA: Am înţeles. Bine, bine!
TUGATI: Nu merge... N-am fost pe fază!
DULCE: Ne pare rău, dar nu vrem să pierdem aperitivul! Nu-i aşa, Felicia?
FELICIA: Râde pe muzica noastră. Plânge pe muzica noastră. Ce, eu dansez pe muzica
altora?! Nu vezi cum ne exploatează? Cei care nu au casetofon, n-au decât să înveţe să
plângă pe linişte! Eu nu mai merg la nuntă!
DULCE: Felicia, aperitivul!
TUGATI: Măi, ce oameni!
2
Acasă la Tugati, seara. Intră Krum
3
KRUM: Hai, ce e?
TUGATI: Truda are pe altul. Îl cheamă Tachteech.
KRUM: Care eşti, bă, Tachteech?
UN COPIL: Eu sunt Tachteech! (băieţii vor să-l lovească pe Krum)
TUGATI: Nu e ăsta, băi! El n-a terminat la Technion.
KRUM: Curvă!
TUGATI: Nu zice-aşa!
KRUM: Pun mâna pe telefon şi e a mea. Da’ nu mă interesează...
TUGATI: Krum... Vreau să te întreb ceva. Ştii tu ce.
KRUM: Nu vreau să mai aud întrebarea aia.
TUGATI: Ultima dată...
KRUM: Sub nici o formă.
TUGATI: Haide, Krum! Sunt bolnav. Ţi-e greu să zici „da” sau „nu”?
KRUM: De ce dracu’ m-am întors?!
TUGATI: Când e cel mai bine să faci gimenastică, dimineaţa sau seara?
KRUM: Dimineaţa.
TUGATI: Stai să-ţi zic avantajele şi dezavantajele înainte.
KRUM: Le ştiu pe de rost.
TUGATI: Ţi le mai zic o dată şi îmi răspunzi. Am probleme de sănătate fiindcă nu mă
pot hotărî. Când să fac gimenastică, dimineaţa sau seara? Dacă fac dimineaţa, s-ar putea
să fiu obosit la lucru. Dacă fac seara, nu ştiu dacă reuşesc s-adorm. După-amiaza cade,
fiindcă nu fac compromisuri. Ori e albă, ori neagră. Dar mai sunt şi alte probleme.
Duşul. Dacă fac gimnastică dimineaţa, tre’ să fac duş dup-aia. Dar să mai fac o dată duş
şi după ce vin de la lucru? E cam exagerat, mai ales iarna. Dacă fac gimenastică înainte
de culcare, la ce să mai fac duş dimineaţa? Dar mă întreb: dacă apa îmi dă energie, n-ar
fi mai bine să fac duş dimineaţa? Trăiesc în dilema asta de 15 ani. Când mă hotărăsc,
4
scrie într-un articol să fac invers. De ce nu ţin medicii o conferinţă, să ia naibii o
decizie?! Doctorii ne omoară!! Acum zi, dar să ţii cont de toate argumentele.
KRUM: Dimineaţa.
TUGATI: Şi dacă o să fiu obosit toată ziua?
KRUM: Adio!
TUGATI: Răspunde-mi! Nu vezi cât sufăr? Crezi că mie îmi plac întrebările astea?! Mă
mănâncă de viu!! Zi: exerciţiile de dimineaţă te obosesc?
KRUM: Tugati, eşti obsedat. Nu am energie să te mai suport. Poftim, răspuns!
TUGATI: Deci ai spus „dimineaţa” ca să scapi de mine, ha? Vezi? Cum să te iau în
serios? Pe ce te bazezi când spui „dimineaţa”? Ce, eşti doctor? Ai terminat la Technion?
KRUM: Noapte bună.
TUGATI: Îndoielile astea m-au îmbolnăvit. Şi acum sunt bolnav! Ce să mai vorbesc eu
despre gimenastică acum?! Nici să plâng nu-mi iese... Măi, ce oameni!
Seara, în faţa blocului. Intră Krum. Fetele stau relache pe jos. Casa lui Tugati e pe
mijloc, băieţii intră lejer; perechi languroase. Colin, mut, îşi aranjează tipa.
5
TACHTEECH: Lasă-l să te conducă acasă.
TRUDA: De ce?
TACHTEECH: Aşa. Să te conducă.
KRUM: De ce nu? Pot să te conduc acasă?
Mi-a părut bine.
TACHTEECH: Sunt convins.
TRUDA: Nu mă iubeşti. Încerc să te uit. De ce te întorci de fiecare dată?! Mă iubeşti un
pic...
KRUM: Nu.
TRUDA: De ce mă chinui?!
KRUM: Da’ crezi că eu nu sufăr?!
TRUDA: De ce mă bag iar în asta? Oricum se sfârşeşte prost...
TACHTEECH: Eu sunt cu ea. El e doar un prieten. N-are treabă. (lui Shkit) Au fost
împreună, nu? Nu? Hai puţin. N-are rost să trăieşti, mai ales unul ca mine care n-are
dreptul la nimic.
Ai simţit vreodată că îţi vezi viaţa din afară... că o cari în spate, ca pe o cocoaşă?
Hm, ai simţit?
Te crezi tare deştept că taci. Filosof chinez ce eşti! Poate ajungi celebru... aşa, fără
sonor! Ţi-au luat-o alţii înainte, n-ai fi primul mut celebru din cartier!
Eu tac şi câte o oră, fără să fac caz din asta. Ai chef să ne plimbăm?
SHKIT: Hai să mai rămânem.
TACHTEECH: Hai.
6
M-am săturat! Ia mâna de pe sânii mei! Nu-mi distruge viaţa! Ia o decizie!
KRUM: Nu pot să mă-nsor... Nu acum... am planuri... Încep să scriu constant... am
nevoie de linişte... de libertate. De bani... Poate mai târziu...
TRUDA: Nici un mai târziu! Mă mărit cu Tachteech. Ne mutăm în alt cartier şi facem
un copil. Şi dacă te mai văd vreodată de braţ cu maică-ta, tot cu planurile tale şi tot cu
chiloţii ăştia..., o să mă sparg de râs!
KRUM: Îmi dai idei de roman!
TRUDA: Romanul tău! Sunt înnebunită după rahaturile astea ale tale... Nu-nţeleg de ce.
Habar n-am de ce le suport.
KRUM: Truda...
TRUDA: Nici nu crezi ce spui. Fii mai convingător! Ştii că sunt a ta. Mă ai de câte ori ţi
se scoală.
KRUM: Truda.
TRUDA: Tu nu simţi nimic! Doar când iei câte un picior în cur, vii la mine!
KRUM: Sunt un jeg. Dar mă chinui... La tine vin când mă simt aiurea. În patul tău sunt,
când nu am altul. Pe tine mă chinui să te iubesc, fără să reuşesc. Sunt un jeg.
Plesneşte-mă! (Ea îl plesneşte)
Curvă, poţi să-ţi iei adio. Poate te ceream de nevastă. Acum gata!
KRUM: Tachteech!
TACHTEECH: Tachteech a stat juma’ de noapte şi a aşteptat, şi tu ai fost sus cu Truda.
V-am văzut. Aţi stins lumina şi aţi aprins-o iar.
KRUM: Ce vrei?
TACHTEECH: Să-l cunosc pe proprietarul femeii care mă înnebuneşte.
7
KRUM: Conştiinţa mea moţăie un pic în seara asta. Nu ştiu dacă reuşeşti s-o trezeşti.
Las-o să doarmă.
TACHTEECH: Las-o să doarmă! Nu te teme, nu încerc să o recâştig pe Truda. Am
răbdare. Nu te grăbi. Simte-te bine.
KRUM: De ce te umileşti aşa? Om cu facultate...
TACHTEECH: Care facultate? Sunt tehnician. Nu mă plâng, da’ sunt doar un tehnician.
KRUM: Mă faci să mă simt important. Du-te!
TACHTEECH: Mă duc! Tu eşti şeful! Tu ai intrare liberă la Truda. Oricât eşti de mic,
eu sunt şi mai mic, să nu uiţi asta!
8
TUGATI: Ce au mai avut de mâncare?
DULCE: Nu mă mai toca!
TUGATI: Nici măcar nu îndrăznesc să salivez...
DULCE: Sunt plin. Crăp!
TUGATI: A fost şi orchestră? S-a dansat un pic?
DULCE: Cine se putea gândi la dans? Cine se putea mişca? De la masă la water closet,
de la water closet la masă. Sunt aşa de plin. Explodez. Încă o înghiţitură şi crăp. Mă duc
să mă sinucid cu o felie de tort.
TUGATI: Nu s-a dansat?! Bărbaţi şi femei care dansează, trup lângă trup... şi vorbesc
despre căsătorie...
DUPA: Nu sunt o frumuseţe. Dacă tragi cu ochiul la mine... par interesantă. Numai să
nu te uiţi atent. Cum să fac ca oamenii să se uite numa’ un pic la mine?
TRUDA: Am curul mare, asta e.
DUPA: Zici asta doar pentru că eşti mai atrăgătoare decât mine. Îl ai pe Krum... înainte
l-ai avut pe Tachteech... înainte de el, pe Krum...
TRUDA: Combinaţii de maxim căcat! Krum vine... pleacă... vine...
DUPA: La mine nu vine niciunul. Sunt haioasă... sunt brici... ciripesc într-una ca o
păsărică.... dar nu am nici un fel de bărbat... Ţin în mine atât de mult! Îmi vine să
explodez. Am atâtea de oferit! Devoţiune, iubire, râsul meu molipsitor... Dar nu am cui.
Şi sunt o tipă brici.
TRUDA: Tremuri.
DUPA: Tremur de nervi. Dar sunt brici, pe dinăuntru.
TRUDA: Krum are un prieten, îl cheamă Tugati. Te-ar interesa?
DUPA: Tugati. Ce nume! Brici! Ne potrivim. Tugati. E un bărbat serios?
9
TRUDA: Da.
DUPA: E un bărbat serios?
TRUDA: Cine?
DUPA: Tugati! Vrea să se-nsoare sau să se distreze?
TRUDA: Doar să se-nsoare! Nu e el omul cu care să te distrezi.
DUPA: Aşa un bărbat aş vrea şi eu! Să stea acasă cu mine în pijama, să fie doar al
meu... să îl gâdil... Dă, Doamne, să fie frumos! Şi brici. Nu neapărat deştept, dar brici!
Şi să aibă pielea aia mişto. Şi ceva bani, nu mulţi, dar să fie acolo. Nu ţin să aibă
creier... şi dă, Doamne...
TRUDA: Ce-l bagi pe Dumnezeu? Întreabă-mă pe mine, îl ştiu!
DUPA: Cum e, Truda? Fii tolerabilă cu mine!
TRUDA: Partea cu pijamalele se potriveşte. E urât. Foarte urât. Nici nu poţi să te uiţi
bine la el. Dacă găseşti ceva funny la el, să ştii că eşti prima. Mai tot timpul e bolnav.
Când nu e, crede că e. Ai vrut pijamale. Ce ar mai fi? Bani? Dacă afli că are, tot prima
eşti. Şi e prost, dar ţie oricum nu-ţi pasă. Am curul prea mare, asta-i problema.
DUPA: De ce?
TRUDA: Ce, de ce!
Uită-te la bucile ăsta! Şi eu mă întreb de ce!
DUPA: De ce? De ce?
TRUDA: Ce întrebare e asta, dragă? Cu ăştia ne-am ales! Ţi-a trecut entuziasmul?
DUPA: Găsesc eu ceva cât de cât brici la el! Mă screm şi găsesc.
TRUDA: Sper să reuşeşti să-i dai jos pijamalele... Să-i spun să te aştepte diseară la 8 la
cafenea?
10
DUPA: Păi, ştiu eu?
TUGATI: Îţi spun eu că după mine te uiţi. Dezamăgită deja? Tugati.
DUPA: Dupa.
TUGATI: Ia loc. Ce vrei să bei?
DUPA: Bere. Berre.
TUGATI: Eu nu beau niciodată bere. Beau numai sucuri şi lapte. Cu 0,3% grăsimi. Dar
cel mai mult beau ceai de tei. (spre chelner) Ăsta nu se mişcă prea repede. Nu e un loc
prea plăcut. Am putea să luăm o sticlă de la alimentară şi să o bem la mine pe balcon.
DUPA: Nu e o idee prea bună. Mă grăbesc, am altceva de făcut mai târziu. O, e deja
8.15!
TUGATI: Pot să vin şi eu!
DUPA: Nu, nu e nevoie. Noapte bună.
TUGATI: Am putea.. am putea să ne vedem mâine?
DUPA: Nu. Sunt ocupată.
TUGATI: Şi...
DUPA: Şi... şi poimâine. Noapte bună.
KRUM: Mamă, nu suport să se uite cineva la mine când mănânc... să se uite la mine şi
să-şi facă speranţe cu mine...
Mama: Speranţe? Puişor, dar ţi-a cerut cineva ceva?
KRUM: Mamă, faci moaca asta zi şi noapte. Uite, moaca asta care-şi face iluzii. Asta!
MAMA: Ce vrei, puişor, de la viaţa mea? Mă holbam la o muscă! Puişor, am voie să
observ o muscă în casa mea?
KRUM: Ei bine, musca va mânca la restaurant!
11
MAMA: Da? Atunci, du-te la restaurant! O să rămâi tu orfan, şi-atunci te saturi de
restaurante!
FELICIA: Bună, doamnă Krum. L-am văzut pe Krum ectoplasmă. Părea... furios.
MAMA: Era fericit. E fericit că s-a întors.
FELICIA: Dacă spuneţi... Nu v-a adus nimic?
MAMA: Am tot ce îmi trebuie.
FELICIA: Un televizor?
MAMA: Am.
FELICIA: De exemplu, unul made in Germany?
MAMA: Se vede foarte bine la al meu!
FELICIA: O haină de piele v-a adus? Un portmoneu? Un fular? Un sandwich din avion
v-a adus? C-am auzit că se dau!
MAMA: Dragă doamnă Felicia, Krum s-a întors întreg şi sănătos. Lucrează să se
întreţină singur. Ce să ceri mai mult? El şi-a plătit călătoria în Europa.
FELICIA: Dar nu vorbeam de Europa... Bun, a fost în Europa. Toată lumea merge, mai
nou. S-a suit în avion, s-a dat jos din avion. Dar întrebarea e: Ce a făcut acolo? Ce a
adus de-acolo? Şi mai ales: ne pregăteşte el un eveniment fericit? Cu cine?
MAMA: Ascultă, sunt mândră de fiul meu. Toată lumea ştie că e talentat.
FELICIA: Nu spun să fiţi dezamăgită... Speranţa crapă ultima...
Dumneavoastră ştiţi...
MAMA: Am speranţe, slavă Domnului.
FELICIA: Bine să aveţi, doamnă Krum. Totuşi, întrebarea e: la ce vă folosesc ...?
MAMA: Atâta timp cât el e întreg şi sănătos...
FELICIA: Da, da, da... Doamnă, şi noi suntem sănătoşi. Dar întrebarea e: ce să facem
cu sănătatea, eu cu bărbatul meu? Unde ne duce sănătatea asta? Şi-apoi, cine e de fapt
sănătos? Boala îţi râde-n nas când nu te-aştepţi. Nu vă critic! Fiecare are ce merită.
Unul devine doctor, iar altul peşte. Ce-l face fericit pe fiecare.
12
MAMA: Madam Felicia, sunt extrem de mulţumită de fiul meu.
FELICIA: Ce femeie încăpăţânată! Ok, dacă spuneţi... Dumneavoastră sunteţi
mulţumită de fiu, iar fiul de mamă. Nu pot decât să vă invidiez.
Da’ chiar nimic? Nici măcar brânzică franţuzească? Ciocolăţică elveţiană? Mă rog... Mi
s-a făcut foame. Mă duc să pregătesc prânzul. La revedere.
MAMA: La revedere, madam Felicia. Am scăpat şi de asta. Toată viaţa mea am încercat
să scap de câte ceva. Când de văduvie... când de sărăcie... când de chirie... când de
impozite... Felicia îmi lipsea. Mă culc, să scap şi de noaptea asta.
13
KRUM: Tu ai vrut să mă însor! Tu!
MAMA: De ce ţipi la mine în toiul nopţii? Du-te şi zbiară la Truda. Du-te, du-te la
Truda!
KRUM: Ca de obicei, nu eşti mulţumită.
MAMA: Truda e mulţumită? Truda nu simte nici o presiune? Du-te la Truda.
KRUM: Ce ai cu ea?
MAMA: Eu? Casă de piatră!
KRUM: Culcă-te.
MAMA: Când vreau să mă culc, mă culc. Sunt cea mai fericită... Nu ştiu nimic, nu
vreau să ştiu nimic. Fluier în somn.
KRUM: Numai când dormi sunt nevinovat. Imediat ce te trezeşti, devin vinovat!
MAMA: Şi când mor, o să-ţi iei pedeapsa!
KRUM: Ce plictis! Sunt strivit de perete de plictiseală! Nu e nimic de văzut, nici un
feeling, totul e şters!
14
DUPA: O, Doamne, Tu care m-ai creat bucuroasă, dar ai uitat să-mi dai motive de
bucurie. Hai, treacă-meargă. Doamne dă să nu-mi fie silă de Tugati ăsta, care e aici
lângă mine, îmbrăcat în pijama albă cu dungi maro, vîrstă incertă etc. Să nu-mi fie
silă... Fă ca defectele lui să găsească în mine mila necesară, fă ca lipsa lui de farmec să
mă copleşească... Fără priviri!
TUGATI: De ce?
DUPA: Ochii sunt mai cruzi decât degetele. Întoarce-ţi faţa!
TUGATI: Dar dacă vrem... să ne sărutăm... trebuie să stăm faţă-n faţă. Nu m-am
bărbierit. Nu aşteptam o femeie.
DUPA: Răspunsul meu este „da”.
TUGATI: Sunt un om bolnav. Sunt slab. Mănânc şi respir cu eforturi supraomeneşti.
Nu-mi găsesc locul printre sănătoşi. Ar trebui să-ţi fie milă de mine... să mă înţelegi...
Să nu urli la mine! Să nu mă sperii! Să nu mă loveşti! Să nu-mi ceri să fac ceva special!
Poate mai apuc vreo 3-4 luni, hai, jumătate de an, dacă mă odihnesc. Apoi mă duc. În
braţele tale. Păcat... Deja îţi vine să râzi.
DUPA: Eşti aşa de... pitoresc.
TUGATI: Pe bune? Crezi că sunt pitoresc? Poate. Sunt pitoresc. Fascinant! Sunt o
persoană pitorescă. Pitorescă, pitorescă. Eu! Rămâi aici în seara asta.
DUPA: Stinge becu’.
TUGATI: Mă simt atât de bine, de liniştit, încât aş putea să-mi dau obştescul sfârşit. Nu
vreau să trăiesc! Dar vreau să-ţi pun o întrebare... Încearcă să te concentrezi şi să-mi
răspunzi sincer.
DUPA: Ascult.
TUGATI: E mai sănătos să faci gimenastică dimineaţa sau seara?
DUPA: Du-te dracului!
TUGATI: De ce spui aşa?
DUPA: M-au avertizat!
15
TUGATI: În ţara asta sunt mâncat. În Alaska nu mă ştia nimeni. Ar trebui să merg
acolo şi să primesc un răspuns serios la întrebarea mea. Măi, ce oameni! Auzi? Dupa,
Dupuţa, e mai sănătos să faci gimenastică dimineaţa sau seara?
DUPA: Gura!
16
TACHTEECH: Ieşi afară!
TRUDA: Ai dispărut iar, două săptămâni! Ce-ai fi vrut să fac?!
KRUM: Ok, mi-a ajuns, mă însor cu tine, dar uite care sunt condiţiile: am nevoie de
linişte. Mă ştii, te ştiu. Fără dulcegării inutile. Nu mă mângâia în afara patului. Nu mă
alinta, şi nu te atârna de gâtul meu pe stradă. Semnele iubirii tale mă zgârie pe timpan
ca o unghie pe tablă... mă ia cu fiori pe spinare... Dacă te mulţumeşti să mă suporţi, e
OK. Asta e tot.
TRUDA: Asta e cerere în căsătorie sau o flegmă peste meclă? Accept!
KRUM: Încă încerc să găsesc ceva la tine, şi nu pot. Dar trebuie să ai tu ceva, dacă şi
Tachteech te mai vrea. Dar ce? Ce? Ce-ai găsit la ea?
TACHTEECH: Chiar, nu m-am gândit! Dar hai să căutăm!
KRUM: N-am găsit nimic.
TACHTEECH: Mulţumesc.
La Dupa acasă.
17
DUPA: Tsvitsi, o bună prietenă din copilărie. A locuit şi ea aici, odată, dar s-a mutat
într-un cartier de vile. Acu’ ne crede exotici.
Ne vizitează din doi în doi ani.
TSVITSI: Ştii ce ocupată sunt!
DUPA: Dar trebuie să vii la nuntă!
TSVITSI: Nu pot. Mă duc la Capri cu Bertoldo cu două zile înainte de nuntă. Am trecut
să-ţi urez mult noroc.
TUGATI: Hello.
KRUM: Hello. (Apar Krum şi Truda)
DUPA: Truda, ţi-o prezint pe Tsvitsi, o bună prietenă din copilărie. A locuit şi ea aici,
odată. Acum are vilă într-o zonă... brici.
TRUDA: Îmi pare bine. Truda.
KRUM: Krum.
DUPA: Truda şi Krum fac nunta la o săptămână după noi. Mergem la film diseară.
Sărbătorim. Uite-i!
TSVITSI: Mă bucur. El e Bertoldo, un italian.
BERTOLDO: Molto lieto. (Încîntat)
KRUM: Parcă îmi amintesc de tine, vag. Erai o puştoaică.
TSVITSI: Am plecat de aici la şapte ani.
DUPA: Şi deja locuieşte în vilă! Şi merge... Unde? La Capri?
TSVITSI: Da, două săptămâni. Sunt foarte presată de timp.
DUPA: N-ajunge nici la nuntă. Tsvitsi, şi Krum şi Truda se căsătoresc.
TSVITSI: Bravo! Luaţi-vă! Faceţi mulţi copii! Populaţi ţărişoara!
DUPA: O s-o facem cu bucurie! Mergem la film. Un film de patru steluţe jumate. Vrei
să vii?
TSVITSI: Stau prost cu timpul. I-am promis lui Bertoldo că mergem să înotăm la
miezul nopţii la Hilton.
18
BERTOLDO: Ho caldo, voglio audare, ti voglio strappare una tetta sottacqua. (Mi-e
cald, vreau să mă car, o să-ţi smulg un sân pe sub apă)
TSVITSI: Ştii ce-a zis? A zis: Mi-e cald, vreau să mă car, o să-ţi smulg un sân pe sub
apă. Due minuti, Bertoldino, comportati come si deve. (Două minute, Bertoldino.
Abţine-te!)
BERTOLDO: Ma hanno rotto la balle questi schifosi, ti voglio scopare all’ Hilton.
(M-am săturat de oribilii ăştia. Vreau să ţi-o trag la Hilton.)
DUPA: Acum ce-a zis?
TSVITSI: A zis că vrea să mă fută la Hilton. Basta, Bertoldo, no! (Ajunge, Bertoldo,
nu!) Iertaţi-l. E italian. O să locuiţi aici, în cartier?
DUPA: Până găsim ceva mai bun.
TSVITSI: Da’ ce, nu-i bine aici? Şi ăsta pe care-l iei...
TUGATI: Tugati.
TSVITSI: Ugati? Nu-mi place Ugati. Ok, Ugati. Arată paşnic.
TUGATI: Slăbit. Nu paşnic... Slăbit.
BERTOLDO: Madonna santa, ti sbatto qui per terra e ti chiavo davanti a questi sorci!
(Sfântă Madonă, te pun pe jos şi ţi-o trag chiar aici, în faţa şobolanilor ăstora!)
TSVITSI: Bertoldo, basta! (Bertoldo, încetează!) Şezi, obsedatule. Şezi! Jos!
BERTOLDO: Si, si, jos, jos!
DUPA: Şezi!
TSVITSI: Sunt imposibili, pur şi simplu imposibili. Mi-a smuls un nasture! Ugati, ai
grijă de Dupa. Merită, după atâta amar de vreme.
DUPA: Nu sunt de compătimit.
TSVITSI: Atunci de ce eşti aşa palidă? De ce nu-ţi lucesc ochii? Cum să nu fii de
compătimit? Îţi aminteşti când încercai să adormi, noaptea...
DUPA: Şşş...
TSVITSI: ...şi ţi se punea aşa... un nod în gât...
19
DUPA: Şşş... Gura!
TSVITSI: ...şi plângeai în pernă...
DUPA: Cine, eu?
TSVITSI: Adică tu nu meriţi nimic? Chiar nimic? Ceva, cât de cât? Uite că meriţi!
TUGATI: Ce culoare are nasturele?
KRUM: Poate s-a rostogolit pe coridor.
TUGATI: Dar ce culoare are?
BERTOLDO: Via, via, andiamo, o ti spruzzo sul soffitto tutto quel che ho qui nei
pantaloni! (Plecăm acum, sau împroşc tavanul cu ce am în pantaloni!)
DUPA: Ce-a zis?
TSVITSI: A zis că ori plecăm acum, ori îi crapă şliţu’! Îhh! Italienii ăştia! Adevăraţi
indieni! Italieni sălbatici! Destul, Bertoldo, destul! Şezi, obsedatule! Şezi! Cercami il
bottone (caută-mi nasturele), şezi! Trebuie să plec, Dupa. E ca o fiară. E în stare să mi-
o tragă într-un loc public, îl doare-n cur, mai ales că nu-i în ţara lui! Deci, felicitări
tuturor. Pe bune, o meritaţi. Hai să mergem. Toţi o meritaţi, pe bune! Avanti! (Hai!)
BERTOLDO: Che vadano a fanculo con la loro casa, Amen! (Fută-se cu casa lor cu tot,
amin)
DUPA: Bye-bye, Tsvitsi . Mersi c-ai trecut. Să mai vii să mă vizitezi peste doi ani!
KRUM: Nasturele...
TUGATI: Nasturele. N-ai mai văzut niciun nasture până acum?
KRUM: A lăsat în urma ei un parfum de tărâm îndepărtat...
TUGATI: Am nasul înfundat.
TRUDA: Dacă aş folosi săpun de lux, aş puţi şi eu a tărâm îndepărtat.
DUPA: Ok, hai să mergem la film. Am întârziat.
TACHTEECH: Hello, Truda, hello, Krum!
FELICIA: Am auzit că se dă pop-corn!
DULCE: Cu aromă de pizza Margherita!
20
DUPA: Stinge becu’! Dă, Doamne, să-mi placă filmul ăsta de patru steluţe jumate!
TUGATI: E întuneric, sau am orbit deja?
TRUDA: Gura!
DUPA: Tu să nu-i zici la bărbatu’ meu, gura! Auzi?
TUGATI: Mulţumesc, Dupuţa!
DUPA: Gura!
KRUM: Aşa, aşa, proiecţionistule, fă întuneric, să nu ne mai vedem... să nu trebuiască
să ne privim în ochi... (copiii se năpustesc asupra lui) Aşa, aşa, e bun filumul ăsta.
Uşurel... fermecător... tehnicolor... cu oameni frumoşi, fericiţi, îmbrăcaţi bine, cu tipe
goale... case înconjurate de grădini... maşini sport, şi luxoase... noi privim ecranul în
întuneric... ne înecăm regretele... umilinţele... măcar două ore... ne imaginăm că suntem
frumoşi, că tipele goale sunt cu noi, că maşinile sport şi casele cu grădină sunt ale
noastre.... Aşa, aşezaţi în întuneric, ridicăm ochii spre lumina ta... Proiecţionistule, câte
speranţe ne punem în tine! Tu, peliculă frumos developată, tu mică rolă fremătătoare, şi
în tine ne punem speranţe, proiecţionistule, care stai deasupra capetelor noastre şi care,
pentru câteva monede, ne dai două ore de viaţă adevărată! Ce, încă mai respiraţi? Hopa
sus, căcănarilor! Nu v-ar fi ruşine să trăiţi! (îl ridică, vor să-l lovească)
TACHTEECH: Iar am rămas cu tine. Am venit cu tine şi plec cu tine. Nu ştii din
întâmplare, două, trei tipe aşa, mai paraşute?
SHKIT: Nu, mă, nu ştiu.
TACHTEECH: Da’ două verişoare nu cunoşti?
SHKIT: Nu, mă, nu ştiu.
TACHTEECH: Da’ o mătuşă?
SHKIT: Am una, da’ nu-i....
TACHTEECH: Bine, ciao. Hai, hai!
21
Noaptea, pe stradă.
22
TUGATI: Vreţi să-mi cântaţi cu toţii?
DULCE: Sorry, soţia mea ar vrea să ştie dacă, în afară de prăjituri şi vin, mai putem
spera la ceva.
DUPA: Dulce, nu vezi că facem o nuntă rapidă? Soţul meu e bolnav!
FELICIA: Dar noi suntem sănătoşi.
TUGATI: Sunt bolnav. Mersi pentru dar, doamnă Krum. O să îl folosesc la noapte.
MAMA: Să trăieşti o sută de ani!
TUGATI: Să vi se însoare fiul cât mai curând!
MAMA: Dacă n-om înmormânta pe cineva înainte.
TUGATI: Noapte bună tuturor! Mulţumesc. M-am însurat!
FELICIA: Te-ai însurat fără muzică, fără mâncare... Şi e abia ora zece...
DULCE: Bine că am reuşit să palmăm o sticlă de cognac!
FELICIA: Miroase a înmormântare. Ce crezi, îngroapă mirele mireasa, sau mireasa
mirele? Eu mizez pe mireasă.
DULCE: Unde e luna?
FELICIA: Într-o săptămână, e nunta lui Krum. Eu sunt deja îmbrăcată de nuntă.
DULCE: Unde e luna?
FELICIA: Ce tot vrei cu luna?
DULCE: Arată ca o banană. N-o văd!
FELICIA: E aici. Caut-o!
DULCE: Ce femeie penală am luat! Ce penal!
FELICIA: Tu crezi că te îngrop eu sau mă îngropi tu?
DULCE: Hai acasă, penalo!
FELICIA: Vreau să dansez.
DULCE: Nu e muzică.
FELICIA: Aşteptăm.
DULCE: Suntem în mijlocul străzii. E noapte.
23
FELICIA: Să dansăm!
DULCE: Ce penal! Hai acasă, penalo!
TUGATI: Victorie! Plâng, îmi relaxez diafragma. Plâng!
Patul Trudei.
24
TACHTEECH: Truda. Truda? Aşa respiri tu, sau...? Îţi pare rău că te-ai ales cu mine?...
TRUDA: Ce penibil eşti...
TACHTEECH: Sunt aşa liniştit, mă tem să nu te pierd... Să fac ceai şi apffel-strudel
numai pentru noi doi?
TRUDA: Cea mai grozavă idee pe care ai avut-o în ultimele două săptămâni.
TACHTEECH: Ceai şi apffel-strudel, ceai şi apffel-strudel! Trudu-du-du-du-da...
TRUDA: E mişto să auzi că-ţi cântă cineva numele... Truda. Cum îl spui... cu atâta
tristeţe... atâta tandreţe... Eşti sensibil, devotat... fugi, că fierbe apa în bucătărie... nu se
poate să nu simt nimic... !
TACHTEECH: Ceaiul...
TRUDA: O, Tachteech, dacă nu ai fi aşa idiot... te uiţi la mine cu ochii ăştia de viţel...
TACHTEECH: Ascultă-mă, tu eşti o prinţesă!
TRUDA: Sunt o...
TACHTEECH: Eşti o... Am o... Şi ce...! Super...! Beton!
25
SHEBOIGAN: Nu intru în detalii acum. Dereglările pot fi superficiale, fizice sau
mentale, temporare sau incurabil.
FELICIA: Incurabil!
KRUM: Faceţi tot posibilul. E fericit.
FELICIA: Aveţi milă, doctore, faceţi-ne o injecţie pentru un trai mai bun!
DULCE: Să fim şi noi fericiţi, să trăim bine.
FELICIA: Să trăim bine!
DULCE: Să mâncăm bine.
FELICIA: Să fie şi stomacul fericit!
SHEBOIGAN: Medicina nu ştie ce-i mila. Nu îi pare rău de bolile voastre, de moartea
voastră... de sărăcia voastră, de coşmeliile voastre... de plămânii voştri poluaţi... de
zgomotele pe care le auziţi noaptea... Nu vă dă speranţe într-o viaţă mai bună. Singurul
lucru pe care îl face e să vă vindece, dacă poate. De obicei, nu poate.
26
TUGATI: Eu? Vorbiţi cu mine? Se referă la mine! Doamne, vrea să merg cu el la spital!
Eu! Dar de ce?! Adică, eu sunt eu! M-aţi auzit? Eu sunt eu! Vreau să mă trezesc!
Sunteţi un vis, nu? Cer să fiu trezit imediat din acest vis!
BRANCARDIERUL: De ce să fiu un vis? Am iubită şi copil. Am şi eu dreptul să
trăiesc.
TUGATI: Mersi, mă descurc şi singur. Sunt sănătos, nu vedeţi?
N-am nevoie de ajutor! Vreau să scurtez distanţa între cap şi podea. Ar trebui să
recomandăm asta Ministerului Sănătăţii. Şi mai bine. Aşa e cel mai bine. Încet, dar
sigur. Ei, vedeţi? Nu sunt sănătos?
BRANCARDIERUL: Mergem?
DUPA: Am să trec să te văd la spital mâine dimineaţă.
TUGATI: N-o credeţi.
TUGATI: Vezi că sunt bolnav? Ai râs de mine... M-ai minţit! Ce oameni! Ce iluzie... să
fii sănătos! Eşti bolnav, bolnav! Când eşti bolnav, eşti bolnav. Şi când eşti sănătos eşti
tot bolnav. Unde-i Dupa?
KRUM: Nu ştiu.
TUGATI: De ce nu vine? Voiam să mor cu o femeie care îmi plânge la căpătâi. Cer
prea mult? Măi, ce oameni! De ce taci? Ce spun doctorii, Krum? O să trăiesc?
KRUM: Da.
TUGATI: Sigur... Dacă doctorii spun că o să trăiesc, e sfârşitul. De altfel, aici nimeni
nu are grijă de mine. Nici măcar nu sunt doctori. Sunt manechine în halate albe.
Doctore, unde sunt globulele mele albe?
KRUM: Uite, ţi-a trimis Dupa o globulă albă!
FRIZERUL: Îmi pare rău, eu sunt frizerul.
27
TUGATI: Vezi? Halate albe! Sunt toţi frizeri. M-au adus într-un salon pentru dame!
FRIZERUL: Staţi jos, vă rog. O să vă rad pe cap.
TUGATI: De ce?
FRIZERUL: Pentru operaţie.
TUGATI: Operaţie! Îmi deschid capul. Ştii că e cel mai greu de deschis? Nu mă taie,
mă spintecă! Să nu se obosească prea tare! Hai, spintecaţi-mă!
FRIZERUL: Vă iau un pic la spate.
TUGATI: M-am născut pregătit pentru operaţie. Mai vreau o globulă.
FRIZERUL: Înainte aveam frizeria mea... Majoritatea clienţilor erau copii. Nu îmi plac
copiii. Nu stau liniştiţi. E mai bine aici. Clienţi cuminţi, te lasă să-ţi faci treaba. Gata. Să
fii sănătos!
TUGATI: Nu-mi place globula asta. Vreau alta.
KRUM: Plecăm şi noi. Noapte bună, Tugati. Ne vedem peste trei zile, după operaţie!
TUGATI: Convinge-o pe Dupa să vină. Vreau o femeie în lacrimi la scăfârlia mea.
Spune-i că asta face parte din căsătorie.
SHKITA: Noapte bună.
TUGATI: O să-mi simţiti lipsa!
Doamne, iartă-mă. Am fost superficial... Am dus o viaţă superficială... N-am avut nici
un gând nobil... pentru că nu mi-am rezolvat dilema cu gimenastica... Şi dacă azi te rog
să mă ierţi, e pentru că am suferit enorm. Şi Tu, Doamne, trebuie să iei în calcul
cantitatea de suferinţă, nu calitatea ei, pentru că cantitatea e singurul lucru care pledează
în favoarea mea. În afară de asta, n-am nimic, nimic...
Ce urmează? Manichiura? Pedichiura?
ASISTENTA: O injecţie, să dormiţi mai bine. Şi acum, culcarea.
TUGATI: Nu pleca. De ce pleci? M-ai uitat, ai uitat tot ce am trăit? Focul, pasiunea,
chimia? Hai cu mine! Am pregătit o căsuţă pentru noi... să ne petrecem tot restul vieţii
acolo... Are o vană mare, intrăm amândoi... O să te frec cu săpun... şi o să fim fericiţi...
28
ASISTENTA: Noapte bună!
KRUM: Dă globula!
FELICIA: Ce globulă? Dă-te-n spumă!
TUGATI: Am făcut multe femei fericite, te-aş face şi pe tine...
29
BERTOLDO: Ma cosa vuoi, perche disturbi, perche non ci lasci in pace? Non vedi che
siamo occupati! (Ce vrei? De ce ne deranjezi? De ce nu ne laşi în pace? Nu vezi că
suntem ocupaţi?) O, tutto da capo! (Oh, o luăm de la-nceput!)
DUPA: La Hilton.
BERTOLDO: Hilton?
DUPA: Da, la Hilton!
BERTOLDO: Ma vaffanculo col tuo Hilton! (Da’ du-te-n mă-ta cu Hiltonu’ tău!)
KRUM: ...Băi, ce trafic de căcat! Câteva minute până la asfinţit. Aici, Shkit, repede!
Aici e parcul. Poţi vedea marea şi asfinţitul.
TUGATI: Aici e asfinţitul! Nu acolo!
KRUM: Întoarce-l cu faţa spre soare!
TUGATI: Aer curat! Am chef să fac gimenastică!
KRUM: Tugati, priveşte orizontul! Apune soarele.
TUGATI: De ce mă obligi să mă uit? Ce mare brânză?
KRUM: Uite ce culoare are cerul! Şi florile...
TUGATI: Dacă aş fi respirat aerul ăsta până acum...
KRUM: Pe stânga e Hiltonul. Shkita, întoarce-l spre Hilton. Uite, Tugati! Tsvitsi s-a
dus să înoate la Hilton. O mai ţii minte pe Tsvitsi?
TUGATI: Tsvitsi? Ce tot îmi arătaţi?!
KRUM: Uite, soarele! O să ratăm soarele! Ia o gură de soare, Tugati!
TUGATI: Krum! Văd soarele ultima dată?!
KRUM: Soarele! Soarele!
TUGATI: Soarele îmi face rău!
30
KRUM: Hiltonul!
TUGATI: Hiltonul îmi face rău!
KRUM: Priveşte marea, Tugati! Respiră albastrul mării, Tugati!
TUGATI: Albastrul îmi face rău! Marea îmi face rău! Lumea îmi face rău!
KRUM: Uite, Tugati! Un vapor! Acolo, un vapor!
TUGATI: Ultimul?! Krum, ultimul meu vapor?! N-o să mai văd niciunul?! Nici măcar
unul?! O barcă?! Un tablou cu o barcă?
KRUM: Se îndepărtează. Uită-te bine!
TUGATI: Nu!!
FOTOGRAFUL: Bă, aproape c-a apus soarele. Staţi aici, pe stâncă, cu spatele spre
mare.
KRUM: Uite o mireasă şi un mire!
TUGATI: Nu vreau, îmi fac rău şi ei. Nu vreau să se căsătorească!...
FOTOGRAFUL: Priviţi-vă în ochi şi zâmbiţi!
KRUM: Uite, o mireasă care zâmbeşte în asfinţit.
TUGATI: Vreau să fac o poză cu ei!
FOTOGRAFUL: Îmbrăţişeaz-o! Sărut-o!
TUGATI: Vreau şi eu în poză!
FOTOGRAFUL: Băi, chelule, te-ai pus în obiectiv! Hai, că apune soarele!
KRUM: Prietenul meu este bolnav... E aici să spună adio lumii. Vreau să facă şi el o
poză cu dumneavoastră.
MIREASA: Şi ce-i grija noastră? Suntem fericiţi, facem poze pentru nuntă!
KRUM: Doar o poză.... Vă rog... pentru el. Să se pozeze cu un cuplu fericit...
MIRELE: Ce zici, eşti de-acord?
MIREASA: Aiurea, o să ne-aducă ghinion!
FOTOGRAFUL: Sărutaţi-vă!
TUGATI: Şi eu! Şi eu!
31
MIREASA: Domnule, în ciuda respectului pe care îl datorăm unui om care se desparte
de lume, înţelegeţi că nici noi nu ne căsătorim în fiecare zi. Luaţi-l de aici! Luaţi-l de
aici! Luaţi-l de aici! (îl pocneşte cu buchetul de mireasă)
TUGATI: Şi eu m-am însurat. Unde-i Dupa? Arătaţi-mi curu’!
FOTOGRAFUL: Asta a fost tot. Nu mai e soare.
MIREASA: Nunta s-a terminat!
FELICIA: Dar oamenii mai şi mănâncă!
DULCE: Da’ ce, tu eşti om?
KRUM: Se întunecă. Ne întoarcem la spital. Vrei să mai vezi marea?
TUGATI: Vreau să le văd curu’!
32
Nu zic că nu-mi pare rău. Şi parcă mi-e un pic de greaţă... cred că îmi vine să vărs...
Truda? Ai adormit? Oboseşti repede zilele astea! De la sarcină. Da’ ce ţi-ai aranjat
casa... În curând o să-ţi ţii bebeluşul în braţe!
La spital.
33
iubim? Alergăm dintr-un loc într-altul... umblăm nopţile aiurea... ne zbatem... Ce să-ţi
lipsească, Tugati?!
TUGATI: Îmi lipseşte...
KRUM: Uită-te la noi, Tugati! Asta îţi lipseşte? Uită-te şi tu ce mecle avem! Ce
cocoşaţi suntem! Ce genunchi strâmbi avem! Asta ne-a fost dat pe pământ! Nu-i mai
bine sub el?!
Tugati?
Tugati, m-asculţi?
Tugati?
Să nu spuneţi că...
SHEBOIGAN: A murit.
A murit. De la medicină la neant... Educaţia... mâncarea... cărţile pe care le-a citit...
medicamentele pe care le-a ingurgitat... visele lui... munca... banii investiţi... s-au dus pe
apa sâmbetei. N-a mai rămas nimic.
KRUM: Ei, ne-a făcut să râdem un pic...
SHEBOIGAN: V-a făcut să râdeţi? Cine sunteţi? Sunteţi pe drumul spre neant...
KRUM: Doctore, iertaţi-mă, dar vorbiţi ca un gropar. Sunteţi medic. Ar trebui să daţi o
şansă, dacă nu morţilor, măcar viilor.
SHEBOIGAN: Da, e o speranţă.
KRUM: Vedeţi...
SHEBOIGAN: Să te senilizezi.
KRUM: Ce???
SHEBOIGAN: Da-da! Speră să te senilizezi! Senilitatea te va mântui! Ajungi bătrân şi
slab, şi cu slăbiciunea vine şi senilitatea. Nu o să mai ai putere să fii fericit... să ţipi... să
protestezi sau să suferi. Vei fi împăcat, senin... asta te va copleşi... seninătatea... tot ce
va rămâne dintr-o viaţă ordonată... Să pui cenuşă peste iubirile sfârşite sau lăsate-n
coadă de peşte... la care ai visat, fără să le trăieşti... Vei sfârşi singur. În linişte... să nu te
34
opui... să nu suferi... aşa începi să mori... Ţi se fâlfâie de Dumnezeu, de speranţe, de
sensul vieţii.... Poate, totuşi, speranţa... Ea crapă ultima, nu? Tre’ să speri că te vei
seniliza.
FELICIA: Dulce! Întârziem! E la 12! La cât de repede au terminat ăştia nunta, nu cred
că se-ntind cu botezul. Crezi că va fi servire la masă sau bufet suedez?
KRUM: Dulce! Felicia! Înmormântarea e în direcţia asta!
DULCE: Sorry, mergem la botez, la bebele Trudei şi a lui Tachteech. Nu putem să
facem atâtea lucruri deodată. Nu suntem libelule.
La cimitir.
Pe drum.
35
FELICIA: Să-l ierte Dumnezeu pentru nuntă! Unii oameni sunt născuţi pentru nunţi,
alţii pentru înmormîntare. Trebuie să-i acceptăm pe toţi, nu?
La ce te uiţi? Eu încă trăiesc. Am un bărbat puternic şi sănătos şi perfect funcţional. Un
soţ cu apetit sănătos. Nu sunt singură. Nu sunt singură. Tu n-o să mori aşa repede, o să
stai cu mine. Felicia va avea grijă de tine. Tu eşti backgroundul meu, mediul meu
înconjurător, la tine iau de bun orice, tu eşti „absolut-ul” meu. Tu eşti „sigur că da-ul”
meu, scumpul meu „sigur că da”...
DULCE: Sigur că da...
FELICIA: Şi ce curuleţ mişto ţi-a dat Ăl de sus!... Rupt în două! Jumate al meu, jumate
al tău!
DULCE: Dar cine mi-a dat aşa nevastă naşpetă şi penală? Nu vreau să-mi împart
poponeaţa cu tine! Nu vreau să-mi împart patul cu tine! Nici căcatul! Am crezut că o să
mori, cu timpul! M-am înşelat... Tu eşti nemuritoare! Tu şi frigiderul tău n-o să crăpaţi
niciodată! Eu o să crăp, ca Tugati! O să crăp!
FELICIA: O să trăieşti! Am respirat împreună şi aer curat, şi duhoare, şi am râs... Şi o
să ne asfixiem tot împreună.
DULCE: Nu, Felicia, te rog, nu împreună! Separat!
36
SHKITA: M-am plictisit, în primul rând.
KRUM: Şi ce-o să faci? E la fel peste tot. Măcar aici toată lumea te cunoaşte.
SHKITA: E plictisitor...
KRUM: Cauţi senzaţii tari, ha? Vrei să-ţi faci de cap, recunoaşte!
SHKITA: Nu, doar plec.
KRUM: Hai, mă, că ştiu eu... Vrei să dai lovitura... să fii bogat... să te întorci într-o
maşină americană... Recunoaşte! Ai fost întotdeauna tăcut, ţi-ai ascuns ambiţiile! Vă
ştiu eu pe voi, ăştia tăcuţi! Visaţi în secret...
SHKITA: Jur că o să rămân cum sunt: singur şi plictisit.
KRUM: De asta tre’ să stai în rahatul ăsta, cu noi!
SHKITA: Vreau doar să călătoresc. Sunt plictisit. Bye.
KRUM: Cine te crezi să pleci şi să ne laşi aici?! Cine dracu te crezi? Ce om! Eşti un
măscărici de care râdeam când eram copil! Muianul tău e ca tencuiala de pe casele
astea. Eşti un accesor ridicol al peisajului. Tu nu eşti decât o pagină din romanul meu.
Atât. Tu n-ai o altă existenţă. Nici una!
Acasă la Krum.
KRUM:De ce nu dormi?
MAMA: Nu pot.
KRUM: Ia un somnifer.
MAMA: Vreau un nepot! Dacă aş legăna un nepot în pătuţ aş adormi imediat.
KRUM: Şi ce să fac eu?
MAMA: Un nepot. Mă pregătisem de nuntă.
KRUM: Şi eu.
MAMA: O aveai pe Truda.
KRUM:Voiam ceva mai mult.
37
MAMA: Nu ai.
KRUM: Dar îmi doresc!
MAMA: Asta ţi-a fost soarta...să duci viaţa asta...să ai o slujbă de birou, un copil pe
care să-l hrăneşti, poate încă un copil... şi o ipotecă pe viaţă. Asta e tot ce există pentru
tine, dragul meu fiu. Lumea n-are alte jucării să-ţi ofere.
KRUM: Dar am idealuri!
MAMA: Uită-le.
KRUM: Încep să scriu.
MAMA: Să scrii! Nu mai pomeni prostia asta în faţa mea.
KRUM: Încearcă să dormi, mamă.
MAMA: Lumea n-are alte jucării pentru tine.
KRUM: Dormi, dormi.
MAMA: N-are alte jucării...
KRUM: Dormi, mamă, dormi.
MAMA: Nu, n-are.... (Aproape o strânge de gât.)
KRUM: Dormi, mamă. Închide ochii.
MAMA: N-o să ai linişte până nu-i închid de tot. Eu voi fi ultimul martor al eşecului
tău, criminalule! Criminalule!
38
KRUM: Mersi.
TSVITSI: Cum e Dupa? Cum îi merge căsnicia?
KRUM: Soţul ei a murit.
TSIVITSI: A. Săraca Dupa. Nu a fost dotată pentru fericire. Nu trebuia să te însori şi
tu?
KRUM: Ba da. Dar nu am făcut-o.
TSIVITSI: Asta-i chiar culmea! S-a întâmplat ceva?
KRUM: Nu. De fapt, ca să fiu sincer, mi-am anulat nunta... în noaptea în care te-am
văzut. Cum a fost la Capri?
TSIVITSI: Am uitat. Plec iar mâine dimineaţă.
KRUM: Unde?
TSIVITSI: La Los Angeles.
KRUM: Un oraş la care am visat întotdeauna...
TSIVITSI: Te invidiez.
KRUM: Iar eu te invidiez că nu tânjeşti după el...
TSIVITSI: În nota asta de invidie reciprocă, a rivederci.
KRUM: Scuze pentru tupeu... Mă uit la bucile tale şi îmi spun: bucile astea au văzut
California. Funduleţul ăsta al tău a văzut lumea. Ţi se pare corect?
TSIVITSI: Nu, şi chiar de aia îmi zic adesea că aşa un funduleţ, care a văzut atâtea, ar
putea fi scutit să meargă la closet.
KRUM: Ia-mă cu tine la LA.
TSIVITSI: Ce??
KRUM: Nu mă iei?
TSIVITSI: Nu.
KRUM: Mă gândeam că poate... adică, te iubesc. Sorry.
TSIVITSI: Ce drăguţ.
KRUM: Ce zici? Mergem împreună?
39
TSIVITSI: Sunt aşteptată.
KRUM: De un bărbat?
TSIVITSI: Normal.
KRUM:Vă căsătoriţi?
TSIVITSI: Bineînţeles. Îşi termină doctoratul şi apoi – spre Brazilia!
KRUM: Şi Bertoldo?
TSIVITSI: Greşeală de parcurs.
KRUM: El ştie?
TSIVITSI: O să afle mâine. Asta e, mă duc acasă.
KRUM: Scuze pentru tupeu... Încerc să scriu ceva, să adun material pentru romanul
meu...
TSIVITSI: A, un artist!...
KRUM: Ceva de genul ăsta.
TSIVITSI: Auzi, explică-mi şi mie: de ce atâţia încep ca artişti şi ajung vânzători la
mall?
KRUM: De asta trebuie să plec. E o chestiune de viaţă şi de moarte. Dacă aş putea să
scap... să fug pe mapamond...
TSIVITSI: Cine te opreşte?
KRUM: Cum? Încotro? Cine plăteşte? Cum o să trăiesc? Şi ce-o să facă mama?
TSIVITSI: Se poate orice.
KRUM: Zău? Ce roz e viaţa, nu? Ce texte ai! „Totul e posibil” Pentru unii cuvântul
„imposibil” există! Şi nu-i uşor de dus!
TSVITSI: Ar trebui să-mi pară rău de tine? Nu-mi permit, sunt presată de timp.
KRUM: Normal. Ăştia ca tine atâta ştiu, să rănească. Să facă rău celor ca mine!
TSVITSI: Eşti nostim. Poţi să mă săruţi înainte să pleci.
KRUM: Buze cu gust de LA – au revoir!
40
TACHTEECH: Bună, Krum.
KRUM: Iarăşi singur?
TACHTEECH: Ei, şi? Crezi că dacă m-am însurat cu Truda şi am un plod sunt
insensibil? Am şi eu sentimente! Am insomnii.! O privesc câteodată pe Truda şi îmi
vine să plâng. Unde-s visele mele? Ambiţiile? Aveam atâta talent! Acum o am pe
Truda. Îi frământ bucile în fiecare noapte ca un brutar obligat să rămână peste orele de
program. E şi ăsta un talent, nu? Are păr negru pe coapse şi mustăcioară... nimic nou
pentru tine, nu? Carnea începe să-i atârne. Cu asta nu cred că eşti de acord. Iubesc piftia
aia păroasă, gălbejită, mai mult ca viaţa... Mă rog, poate exagerez un pic... Dar nu pot să
trăiesc fără ea! Mor după ea. Dacă nu o văd jumătate de oră, îmi ies din minţi. Vezi
paradoxul? Totul se petrece în mine! Vezi ce complicat şi sensibil sunt? De ce nu intri?
KRUM: Mă grăbesc. Ai terminat?
TACHTEECH: Nu, n-am terminat! Nu spui nimic. Te umflă râsul, ai? Să moară şi
capra vecinului! Dar nu te bucura prea repede... Astea sunt rahaturi pe lângă fericirea
conjugală... N-ai cum să înţelegi. Eşti o legumă. Nu trăieşti nimic. Nu ştii ce e o povară,
o casă, iubirea... copilul tău...
KRUM: Noapte bună.
TACHTEECH: Apropo, mama ta a murit. Acum două ore. O vrei pe Truda? Ia-o.
41
N-am timp de asta acum. Las-o pe mai târziu. Am planuri: să mănânc bine, să dorm
bine, să fac mişcare, să devin bărbat... să-mi descopăr latura sensibilă. Să plâng. O
să-mi piş ochii de-o să mă prăpădesc...!
După tine... viaţa mea... după iubirile mele... după vremea pierdută... O să fiu alt om. Şi
când vine ziua aia, o să fiu pregătit pentru viaţă.
Chiar n-am vreme acum. Mă apuc de mişcare! Las-o pe mai târziu.
KRUM: Trezeşte-te, întoarce-te la viaţă, mamă ca să pot crede din nou ca şi atunci cînd
eram copil, că eşti de neînvins.
Hai, ridică-te în picioare, tu, care m-ai adus pe lume şi m-ai crescut.
Mă bazam pe tine, credeam că ai să mă salvezi. Credeam că într-o zi vei sfîşia masca şi
că de sub aparenţa asta de suferinţă şi mediocritate va ţîşni o faţă fericită, care să ne
facă să rîdem. Să rîdem de coşmarul nostru.
Ridică-te, mamă, şi intră în casă din nou, ca să-mi pregăteşti masa. Îţi interzic să mergi
altundeva. Îţi interzic. Mă auzi? Îţi interzic. (plînge)
Nu, nu încă, nu sînt suficient de matur pentru lacrimile astea. (plînge)
Nu e încă momentul pentru o durere atît de adîncă, nu sînt pregătit. Mai tîrziu.
Mai întîi trebuie să-mi adun forţele, să mă antrenez, să mănînc bine, să dorm bine, să
fac gimnastică în fiecare dimineaţă.
Şi apoi, cînd ziua cea tristă va veni, cu siguranţă voi fi prins într-un vîrtej de sentimente,
scufundat într-un un val uriaş de emoţii. Zăvoarele sufletului meu se vor desprinde pe
rînd şi voi plînge după tine, mamă, după viaţa mea, şi iubirile mele, voi plînge după
acest timp pierdut pentru totdeauna.
Iar carapacea asta care mă sufocă va exploda şi ea, şi eu o să apar în lume proaspăt şi
disponibil.
Da, o să vină acea zi, sînt sigur, cînd o să fiu fresh şi disponibil. Pregătit
să-mi încep viaţa. (plînge puternic)
Nu încă. O să fac gimnastică în fiecare dimineaţă. Mai tîrziu, mai tîrziu...
42
43