Notiuni de acustica

Acustica este stiinta sunetului, consideratã ca fiind acea parte a fizicii care se ocupã cu studiul
fenomenelor privind producerea, propagarea, receptia sunetelor precum si efectele acestora. În
folosirea curentã, termenul “sunet “ se referã nu numai la fenomenul din aer responsabil pentru
senzatia
de auzire dar si la om sau animal. Sunt considerate ca “sunet” si perturbatiile cu frecvente joase
(infrasunetele) sau cu frecvente înalte (ultrasunetele) care sunt receptionate de un organ auditiv
uman sau
animal; se poate vorbi de sunet subacvatic, sunet în solide sau sunet în structuri.
Domeniul larg al acusticii si al ariei de interes sunt atribuite multiplelor aplicatii ca:
a) existenta naturii omniprezentã a perturbatiilor mecanice generate de cauze naturale si de
activitatea
umanã;
b) existenta senzatiei de auzire, a abilitãtii vocale umane, a comunicãrii prin sunet împreunã cu
varietatea de influente psihologice pe care sunetul le are asupra organului auditiv. Domenii ca
vorbirea,muzica, înregistrarea si reproducerea sunetului, telefonia, audiologia, acustica arhitecturalã
si controlul zgomotului au o puternicã asociere cu senzatia auditivã.
Sunetul este un mijloc de transmitere a informatiei, independent de abilitatea noastrã naturalã de a
auzi, este un factor semnificativ mai ales în acustica subacvaticã. Efectele fizice ale sunetului asupra
substantelor si corpurilor cu care interactioneazã reprezintã alte arii de interes si de aplicatie. În
figura
V.1 sunt arãtate domeniile acusticii si disciplinele cu care aceasta se asociazã. Primul inel aratã
subdiviziunile traditionale ale acusticii iar cel exterior prezintã câmpurile tehnice si artistice în care se
aplicã acustica
Calitãtile sunetului

Calitãtile sunetului desemneazã tipurile de efecte subiective corespunzãtoare caracteristicilor

cantitative ale undei incidente.
Sunetul prezintã urmãtoarele calitãti:
· înãltimea corespunzãtoare frecventei;
· tãria corespunzãtoare intensitãtii;
· timbrul corespunzãtor continutului în armonici al unui sunet compus.
Intesitatea sunetului.

Se defineste intensitatea sunetului într-un punct al câmpului sonor ca fiind cantitatea de energie
sonorã care strãbate în unitatea de timp unitatea de suprafatã planã situatã în acel punct si orientatã
perpendicular pe directia de propagare a sunetului.În capitolul “Unde elastice” expresia intensitãtii I
este:
pentru o suprafatã unitarã, fiind proportionalã cu pãtratul frecventei si a amplitudinii locale care
caracterizeazã sistemul oscilator (sursa) si cu douã mãrimi care caracterizeazã mediul de propagare
si
anume densitatea r si viteza sunetului v.
Intensitatea sunetului este o mãrime fizicã obiectivã având ca dimensiune fizicã:

iar ca unitate de mãsurã :

adicã reprezintã o putere raportatã la suprafatã.