Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Elaborat:Banari Laura
Coordonator:Morari Aurelia
Ce este sunetul!
Sunetul constituie din punct de vedere fiziologic senzația produsă asupra organului auditiv
de către vibrațiile materiale ale corpurilor și transmise pe calea undelor acustice. Urechea
umană este sensibilă la vibrații ale aerului cu frecvențe între 20 Hz și 20 kHz, cu un maxim
de sensibilitate auditivă în jur de 3500 Hz. Acest interval depinde mult de amplitudinea
vibrației și de vârsta și starea de sănătate a individului. Sub amplitudinea de 20 μPa
vibrațiile nu mai pot fi percepute. Odată cu vârsta, intervalul de sensibilitate se micșorează,
în special frecvențele înalte devin inaudibile.
Din punct de vedere fizic, sunetul are o definiție mai largă, el nefiind legat de senzația
auditivă: orice perturbație (energie mecanică) propagată printr-un mediu material sub
forma unei unde se numește sunet. În această definiție se includ și vibrații la frecvențe din
afara domeniului de sensibilitate al urechii: infrasunete (sub 20 Hz) și ultrasunete (peste 20
kHz).
Din punct de vedere muzical (sau estetic), sunetul este o entitate caracterizată de patru
atribute: înălțime, durată, intensitate și timbru. Înălțimii îi corespunde frecvența (măsurată
în Hz). Intensității îi corespunde nivelul de intensitate sonoră (măsurat în dB).
În zilele noastre, un rol aparte în această cercetare îi revine sonologiei – o tânără ştiinţă complexă care are ca domeniu de
activitate observarea şi analiza efectului sunetului în acţiunea sa totală asupra domeniilor fizico-chimic, biologic şi psihologic.
Modul în care sunetul acţionează în domeniul biologic reprezintă un domeniu nou de cercetare, care necesită în continuare
numeroase experienţe. Acestea se răsfrâng asupra întregului sistem biologic, cuprinzând atât regnul vegetal, cât şi regnul animal şi
uman. Ca o primă concluzie la experimentele intreprinse, atât plantele cât şi animalele sunt puternic influenţate de către vibraţiile
sonore, atât pozitiv cât şi negativ şi fiecare într-un mod specific, ţinându-se cont de structurile fizice şi moleculare proprii.
La fel se întâmplă şi în cazul subiecţilor umani, cu condiţia să se respecte unghiurile de vedere a implicaţiilor undelor sonore.
Acestea sunt:
- implicaţiile de factură terapeutică (muzicoterapia);
- acţiunea muzicii asupra unor subiecţi aflaţi în stări speciale sau paranormale;
- implicaţiile şi importanţa muzicii asupra subiecţilor normali; muzica în calitate de produs cultural.
În perioada anilor 1964, se readuce în discuţie – prin studiul prezentat de doctorul P. Marchais, efectul muzicii asupra unor
maladii mentale. Acest studiu este rapid urmat de un altul întocmit de Dr. J. şi M.A. Guillot precum şi J. Jost, în care sunt abordate
motivaţiile fundamentale ale conduitei umane şi sunt descrise principiile teoretice şi regulile de aplicare ale muzico-terapiei. În
următorii ani, lucrările ce tratează acest subiect se înmulţesc în întreaga lume, ajungându-se la oficializarea recunoaşterii
muzicoterapiei şi încurajarea dezvoltării ei.
Care sunt principiile teoretice care stau la baza muzicoterapiei?
Cum pot undele sonore să participe la ameliorarea stării psihice şi fizice a omului?
Răspunsul este simplu: conform legilor fizicii ondulatorii. Mai concret, un corp poate transmite propria sa vibraţie altui corp,
care, conform acestei legi, va intra în rezonanţă. Acelaşi lucru se petrece şi în privinţa rezonanţei organelor psiho-fizice ale corpului
omenesc. “Emisiunile sonore produse de un instrument, de o orchestră, declanşează o vibraţie a acestor organe conform legilor fizicii
ondulatorii.
În ultimul timp zgomotul a devenit un adevărat flagel pentru oraşe mari.
Zgomotul desemnează orice sunete care interferează semnale utile, aceste sunete
au un efect iritant şi dăunător. Dacă vom evalua zgomotul ca un fenomen fizic,
atunci putem spune că oscilaţiile corpurilor solide reprezintă unde de frecvenţă şi
intensitate diferită. Omul este capabil să aude vibraţii, ale căror frecvenţă este de 16-
20000 Hz.
Efectul fonic nociv nu este limitat doar cu organele de auz. Iritantul sporit de
zgomot afectează sistemul nervos uman, sistemul cardiovascular, cauzând
excitări severe. Zgomotul sporit poate provoca insomnie, oboseală rapidă,
agresivitate, afecta funcţia de reproducere şi contribui la tulburări psihice
grave.
Dacă vom evalua factorii care afectează sănătatea umană în oraşele mari,
zgomotul are, probabil, cel mai important impact negativ asupra sănătăţii
umane. Pentru a ne proteja împotriva efectelor nocive ale zgomotului ar https://
trebui să reglementăm strict durata acestuia, compoziţia spectrală, www.youtube.com/
intensitatea şi alte caracteristici. Acest obiectiv stă în faţa instituţiilor watch?