FACULTATEA DE DREPT ,,SIMION BĂRNUȚIU’’

REFERAT

Prevenirea și combaterea traficului de persoane

Coordonator Student
Lect. Univ. Dr. Andreea Dragomir Mănoiu Mădălina-Elena

Sibiu

1
 Introducere
Traficul de persoane continuă să fie un fenomen în plină evoluție atât din
punctul de vedere al interesului manifestat de traficanți, aflați într-o necontenită
căutare de mijloace de îmbogățire rapide și ilegale, cât și, într-o manieră firească
și proporțională, al interesului manifestat de marile organisme internaționale
angrenate în contracararea acestui fenomen. Ținând cont de criteriul veniturilor,
traficul de persoane este una dintre cele mai profitabile infracțiuni, fiind situată
pe al treilea loc în lume, surclasată doar de către traficul de droguri și de cel de
armament. În același timp, aceasta continuă să fie și una dintre infracțiunile cu
cele mai grave consecințe în planul umanitar, astfel că afirmația “ în spatele
fiecărui număr se ascunde o viață, un suflet, un destin, iar ceea ce este peste zero
deja este prea mult”1 își găsește cu prisosință locul într-un context în care
acțiunile societăților umane moderne urmăresc să-și specializeze resursele –
politici, acțiuni sociale, profesioniști bine pregătiți etc. – pentru a oferi tuturor
formelor de criminalitate organizată și, în particular, traficului de persoane, un
răspuns necruțător, inteligent și adaptat, susceptibil de a reduce cât de mult
numărul victimelor, de a diminua și controla cât de mult riscurile și
vulnerabilitățile și de a pedepsi cât mai aspru un număr tot mai mare de
traficanți. În acest context, foarte important de înțeles este și faptul că, într-o
viziune globală, în care granițele în fața criminalității ”individuale” și a celei
organizate au încetat de mult să mai existe, traficarea și exploatarea economică,
sexuală sau de orice altă natură a milioanelor de ființe umane vor însoți,
probabil, umanitatea, până la apusul ei, iar societățile contemporane nu pot
urmări ”eradicarea” traficului de persoane decât sub spectrul derizoriului. În
încercarea de limitare a dimensiunilor acestui fenomen, de mai bine de 15 ani,
guverne, organizații interguvernamentale și neguvernamentale din întreaga lume
au acordat traficului de persoane o importanță semnificativă, încheind în acest
scop largi tratate și parteneriate internaționale, adoptând cadrul legislativ necesar
și stabilind standarde pentru asistența acordată victimelor traficului și urmărirea
în justiție a traficanților.

1
Sorin Fildan, Speranţa Milancovici, Perspective multidisciplinare asupra prevenirii şi combaterii traficului de
persoane, ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca 2012, pag. 7

2
 Capitolul 1
CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND TRAFICUL DE PERSOANE .

1. Retrospectivă istorică și conceptul actual al traficului de persoane.

Înrobirea oamenilor de către alți oameni datează încă de la începutul
civilizației. Sclavia poate fi găsită în texte religioase, precum Biblia și
Coranul. Cel mai mare comerț cu sclavi înregistrat a fost cel al Europei
coloniale și al Americii. Întrucât Lumea Veche a început să urmărească un
număr din ce în ce mai mare de stimulente pentru afaceri din Lumea Nouă,
nevoia de forță de muncă ieftină a crescut. Între începutul secolului al XVI-
lea și începutul secolului al XVIII-lea, aproximativ 6 milioane de oameni au
fost transportați ca sclavi din Africa în America și Europa.2
Termenul de trafic era utilizat, în secolul al XVI-lea, ca sinonim pentru
comerț, neavând legătură cu activitatea infracțională a traficului de persoane,
droguri ori arme. În secolul al XVII-lea, termenul de trafic a început să
includă vânzarea de droguri și arme, iar în secolul al XIX-lea a inclus și
comerțul ilicit cu persoane. Conceptul de trafic, în contextul traficului de
persoane, a fost utilizat încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu
campania împotriva prostituției, cunoscută sub numele de „comerțul cu sclavi
albi”. Termenul „comerț cu sclavi albi” a apărut pentru prima oară în
campania feministă de abrogare a Actelor cu privire la bolile contagioase
între anii 1864 și 1869 în Marea Britanie. Activistul feminist francez,
Josephine Butler, a condus campania împotriva reglementării bordelurilor
susținând că prostituția trebuie eliminată, iar legea ar trebui să pedepsească
mai mult pe cei ce profită de pe urma prostituției, precum cumpărătorii,
proxeneții și statul, nu însăși prostituata.3 Termenul "comerț cu sclavi albi",
în campanie, se referea la răpirea și transportarea femeilor albe tinere pentru
prostituție. În ceea ce privește legislația, termenul „comerț cu sclavi albi" a
apărut pentru prima dată la Conferința de la Paris din 1902, unde a fost inițial
elaborat Acordul internațional pentru suprimarea traficului de sclavi albi și,
în consecință, a fost adoptat în 1904 de 13 state. Cu toate acestea, termenul se
limita la lupta împotriva comerțului cu femei nevinovate albe pentru
exploatarea sexuală. În mod evident, prostituția în această perioadă a coincis
2
Karie Kabance, „Globalizarea traficului de persoane în scopul exploatării sexuale”, 2014, p. 5;
3
Barry K., Prostituția Sexualității: Exploatarea Globală a Femeilor, New York, New York University Press, 1995,
p. 91-121

3
 cu un număr tot mai mare de prostituate migrante non-albe.4 Ca urmare, a
fost propus termenul de trafic de femei și copii, pentru a rezolva confuzia, în
timpul Conferinței Internaționale privind traficul de persoane de la Geneva
din 1921, în care a fost adoptată noua măsură în domeniu.5 Deși problema nu
este deloc nouă, ultimul deceniu a văzut consolidarea legislației dedicate
combaterii traficului de persoane. Această consolidare a însemnat, în
principal, criminalizarea traficului de persoane, precum și o creștere a
drepturilor și sprijinului acordat victimelor. În timp ce unii consideră acest
lucru drept cel mai bun mod de acțiune, alții susțin că există și alte aspecte ce
trebuie abordate astfel încât măsurile de combatere a traficului și de protejare
a victimelor să fie cu adevărat eficiente. Potrivit UNICEF, traficul de
persoane este una dintre cele mai profitabile infracțiuni situându-se pe locul
2, după traficul de droguri, fiind estimat a produce un profit de 32 miliarde de
dolari anual, la nivel mondial. Ultimul deceniu ar putea fi caracterizat printr-
o largă răspândire a acestui fenomen, în timp ce doar puțini traficanți au fost
condamnați. Acest fenomen a ajuns să fie cunoscut ca sclavia modernă a
secolului 21, întrucât o victimă a sclaviei este o persoană asupra căreia sunt
exercitate toate atributele legate de dreptul de proprietate, asemenea
victimelor traficului de persoane. Din cauza naturii sale clandestine,
amploarea fenomenului este necunoscută, însă Inițiativa Globală a ONU
pentru combaterea traficului de persoane estimează că există 21 milioane de
victime ale traficului de persoane la nivel mondial.6

Capitolul 2
4
3 Doezema J. "Femeile libere sau femeile pierdute: reapariția mitului comerțului cu sclave albe în discursul
contemporan al traficului de femei", 2000. Probleme de gen;
5
Jeffreys S., „Conceptul de prostituţie”, North Melbourne: Spinifex Press, 1997, pp. 14-15
6
Drepturile Omului, „Traficul de persoane în numere”, 2017, disponibil online: www.humanrightsfirst.org;

4
Traficul de persoane constituie o violare a drepturilor omului și o atingere adusă
demnității și integrității ființei umane.
Respectarea drepturilor victimelor traficului de persoane, protecția acestora,
precum și lupta împotriva traficului de persoane constituie obiective primordiale
pentru România, care este țară de origine, de tranzit și, din ce în ce mai mult, de
destinație pentru traficul de persoane.
Fenomenul traficului de persoane a cunoscut si a parcurs mai multe etape,
generate de schimbările în plan economic, social și politic pe care România le-a
traversat în ultimii ani.
Din cauza naturii subterane a fenomenului, estimările cu privire la numărul
persoanelor traficate variază, determinarea exactă a numărului acestora fiind
imposibil de realizat. Raportul Departamentului de Stat al Statelor Unite ale
Americii privind situația traficului de persoane în anul 2007 estima că, la nivel
mondial, sunt traficate anul aproximativ 600 000 – 800 000 de persoane, în
aproximativ 80% din cazuri fiind vorba de femei și fete. Organizația pentru
Securitate și Cooperare în Europa estima că, în anul 2002, au fost traficate
aproximativ 200.000 de femei de către rețelele balcanice de traficanți. Conform
estimărilor Europol pentru anul 2004, mai mult de 700.000 de persoane sunt
traficate anual în lume în scopul exploatării sexuale și exploatării prin muncă.
Estimările Organizației Internaționale a Muncii cu privire la munca forțată
raportau că circa 2 500 000 de persoane sunt traficate anual, la nivel mondial.
Astfel, s-a conturat necesitatea elaborării unor documente internaționale, care să
reglementeze lupta împotriva traficului de persoane și protecția victimelor
acestui flagel internațional. Chiar dacă modalitățile de manifestare ale traficului
de persoane sunt diferite și în permanentă schimbare, elementele de bază rămân
aceleași, ajungându-se la un acord comun în ceea ce privește definirea traficului
de persoane.
În legislația națională traficul de persoane este definit în art. 12 și art. 13 ale
Legii nr. 678/2001 pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu
modificările și completările ulterioare, definiția utilizată la nivel național fiind în
concordanță cu aceea a Protocolului privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea
traficului de persoane, în special a femeilor și copiilor.
Plecând de la această definiție se poate face o distincție clară între traficul de
persoane, traficul de migranți și prostituție.
Traficul de migranți reprezintă facilitarea în vederea obținerii, direct sau
indirect, a unui folos material sau de altă natură, a intrării ilegale a unei persoane
într-un alt stat parte, față de care persoana nu este cetățean sau rezident
permanent. Se poate concluziona că această infracțiune este îndreptată împotriva

5
statului deoarece presupune facilitarea trecerii ilegale a frontierei a persoanelor,
în vederea obținerii de beneficii materiale sau financiare de către călăuză.
Relația dintre călăuză și migrant ia sfârșit după trecerea frontierei și nu implică
exploatarea migrantului.
Conform Codului Penal, traficul de persoane este o infracțiune împotriva
libertății persoanei, comisă de către traficanți în scopul exploatării persoanei și
poate să implice sau nu trecerea frontierelor , pe când traficul de migranți
reprezintă o infracțiune contra intereselor publice.
Prostituția reprezintă fapta persoanei care își procură mijloacele de existență sau
principalele mijloace de existență, practicând în acest scop raporturi sexuale cu
diferite persoane. Potrivit Codului Penal această infracțiune este îndreptată
împotriva bunelor moravuri, pe când traficul de persoane presupune exploatarea
unei persoane, în diferite scopuri. Astfel. prin exploatarea unei persoane se
înțelege :
Elementele care caracterizează traficul de persoane și prin care se distinge de
celelalte două fenomene menționate țin de asocierea sa cu alte crime și delicte
contra libertății persoanei, inclusiv contra libertății sexuale, acestea din urmă
fiind, de cele mai multe ori, chiar elemente constitutive ale fenomenului,
precum: lipsirea de libertate, sclavia, supunerea persoanei la muncă forțată,
amenințarea, șantajul, violul, ș.a. Ținând cont de prezența, în cele mai multe
cazuri, a aspectelor menționate, traficul de persoane încalcă, așadar, drepturi și
libertăți fundamentale ale omului, de la libertatea de mișcare, de comunicare sau
de exprimare, la dreptul oricărei ființe umane la demnitate, securitate, integritate
fizică și psihică, iar în cazuri extreme, încălcând chiar dreptul la viață.

6
 Capitolul 3
Legea nr. 230/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 678/2001
privind prevenirea și combaterea traficului de persoane
Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie
2001, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează
așa cum urmează:
1. La articolul 2 punctul 2, literele c) și d) se modifică și vor avea următorul
cuprins:
"
c) obligarea la practicarea prostituției, cerșetoriei, la reprezentări
pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau
alte forme de exploatare sexuală;
d) prelevarea de organe, țesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea
dispozițiilor legale;".
2. La articolul 2, după punctul 2 se introduce un nou punct, punctul 3, cu
următorul cuprins:
"
3. prin victimă a traficului de persoane se înțelege persoana fizică, subiect
pasiv al faptelor prevăzute la art. 12, 13, 15, 17 și 18, indiferent dacă participă
sau nu în procesul penal în calitate de parte vătămată."
Pentru prevenirea traficului de persoane, Inspectoratul General al Poliției
Române, în cooperare cu instituțiile interesate, precum și cu organizații
neguvernamentale, organizații internaționale și reprezentanți ai societății civile
angajați în prevenirea traficului de persoane, în protecția și asistarea
victimelor acestuia, organizează campanii de informare privind fenomenul
traficului de persoane și riscurile la care sunt supuse victimele acestuia."
 La articolul 12, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
"
Art. 12 -   Constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea,
transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin
alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau
profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința
ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru
obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în
scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani
și interzicerea unor drepturi."
7
 Concluzii
Constituie infracțiunea de trafic de persoane , recrutarea, transportarea,
transferarea sau cazarea unei persoane prin violență, amenințare sau alte forme
de constrângere profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra.
Traficul de persoane reprezintă o infracțiune care se pedepsește cu închisoare de
la 3 la 10 ani și interzicerea anumitor drepturi.
Traficul de ființe umane este un fenomen ce ia pe zi ce trece amploare și care
afectează toate statele.
Această formă modernă de sclavie reprezintă, în primul rând o gravă încălcare a
drepturilor omului, a principiilor statului de drept, o amenințare la adresa
demnității umane, deseori cu grave implicații de ordin psihic si fizic asupra
persoanelor, acestea fiind : femei, copii ori persoane cu dizabilități.
În concluzie un prim început pentru combaterea și prevenirea traficului de
persoane ar putea fi educarea oamenilor astfel încât aceștia sa nu mai plătească
pentru anumite servicii.. (sexul ) și astfel ar scădea considerabil numărul
traficului de persoane și a femeilor exploatate.

8
 Bibliografie
1. http://81.181.207.101/frontend/documente_transparenta/96_1513085656_
STRATEGIE%202018-2022.pdf
2. https://www.academiadepolitie.ro/root/studii/iosud/rezumate_teze/2017/si
mus/rezumat%20teza%20Simus.pdf
3. http://anitp.mai.gov.ro/legislatie/
4. https://lege5.ro/Gratuit/geztqobygy/legea-nr-230-2010-pentru-
modificarea-si-completarea-legii-nr-678-2001-privind-prevenirea-si-
combaterea-traficului-de-persoane?d=09.12.2010