Perioadele ontogenezei

umane. Perioadele de vârstă.

Perioadele critice ale
ontogenezei şi particularităţile
lor.

USMF “Nicolae Testemiţanu”

Catedra Anatomia Omului
Lector: Anastasia Bendelic
 Planul prelegerii:
1. Etapele principale ale ontogenezei
organismului uman. Noţiunile
de“ontogeneză” şi “filogeneză”.
2. Creşterea şi dezvoltarea în perioada
prenatală (intrauterină).
3. Creşterea şi dezvoltarea în perioada
posnatală (extrauterină). Perioadele de
vârstă. Salturile de creştere.
4. Perioadele critice ale ontogenezei umane şi
particularităţile lor.
Ontogeneza (ontos – individ, genesis –
naştere, dezvoltare) constituie o
veritabilă istorie a dezvoltării individului
de la fecundaţie până la moarte.
Filogeneza (phylon – specie, genesis –
dezvoltare) reprezintă dezvoltarea
speciei umane în procesul evoluţiei
animalelor.
 Perioadele ontogenezei
sunt:
 I Perioada intrauterină
(prenatală);
 II Perioada extrauterină
(postnatală).
Între ele naşterea constituie saltul
calitativ prin care individul nou format
îşi va continua dezvoltarea independent
de organismul matern.
 Perioada intrauterină cuprinde
trei faze (perioade):

1. Perioada de ou sau zigot - prima

săptămână,
2. Perioada embrionară – săptămânile
II-VIII,
3. Perioada fetală – de la 2 luni până la
naştere.
 1. Perioada de zigot cuprinde:

a) Fecundaţia,
b) Segmentaţia,
c) Blastocistul,
d) Formarea discului embrionar
bilaminar.
 Etapele embriogenezei
timpurii:
a) Fecundaţia şi formarea zigotului. Fecundaţia
este procesul de pătrundere şi unire al spermiei
cu ovulul, în urma căruia se formează oul sau
zigotul. Ea se produce în ampula trompei
uterine.
b) Segmentaţia. Prin diviziune mitotică al zigotului
se formează blastomerele. Din faza de 12-16
blastomere (a treia zi) oul poartă numele de
morulă. În tot acest timp oul străbate tuba
uterină şi la aproximativ trei zile de la fecundaţie
ajunge în cavitatea uterină.
c) Blastocistul. În ziua a 4-a de la fecundare la unul din
polii zigotului se formează o cavitate, numită cavitatea
blastocistului. La polul opus cavităţii, numit şi pol
embrionar, se formează embrioblastul (din celulele
de talie mare, macromere); din celulele periferice, de
talie mică, micromere, se formează trofoblastul, care
va asigura fixarea embrionului în mucoasa uterină şi va
participa la formarea placentei.
 Discul embrionar
bilaminar
d) În ziua a 6-a de la
fecundație embrioblastul va
da naştere discului
embrionar bilaminar,
constituit din epiblast, ce
formează planşeul cavităţii
amniotice, şi hipoblast, ce
formează tavanul sacului
vitelin
Implantaţia blastocistului uman
începe în ziua 6-7-a de la fecundaţie.
Ea constă în pătrunderea
blastocistului în endometriul uterin.
Embriogeneza timpurie
 2. Perioada embrionară cuprinde:

a) Gastrulația și formarea discului

embrionar trilaminar,
b) Nerulația,
c) Formarea somitelor,
d) Formarea celomului intraembrionar.
a) Gastrulaţia este o etapă a embriogenezei,
caracterizată prin formarea mezodermului
intraembrionar. Discul embrionar bilaminar
devine trilaminar. Odată cu apariţia
mezodermului intraembrionar se individualizează
cele trei foiţe embrionare sau primordiile
organelor, care iau acum numele de ectoderm,
mezoderm şi endoderm. (Odată cu formarea
mezodermului embrionar, epiblastul ia numele de
ectoderm embrionar, iar hipoblastul devine
endoderm embrionar.)
Gastrulaţia
Formarea
discului
embrionar
trilaminar
(prin
invaginare,
migrare și
proliferare
celulară)
b) Nerulaţia este etapa formării
şanţului şi tubului neural din
ectodermul embrionar. Se
individualizează notocordul. Tot în
această perioadă mezodermul
intraembrionar se organizează în
mezoderm paraxial (dorsal),
intermediar şi lateral.
 Nerulaţia

Etapele nerulaţiei şi
formarea structurilor
axiale ale
embrionului
(microscopie
electronică)
c) Formarea somitelor. Mezodermul paraxial
se segmentează succesiv, de la extremitatea
cefalică spre cea caudală, formând somitele.
Numărul total la om este de 42 – 44 perechi
de somite. Fiecărui somit i se descriu trei
porţiuni: sclerotom, dermatom şi miotom.
Embrion de 32 zile, cu 35 somite si o
lungime de 7,0 mm
d) Formarea celomului intraembrionar.
Mezodermul lateral, nesegmentat, fomează
splanchnotomul, este format din două
lamele: una parietală, numită somatopleură,
şi alta viscerală sau splanchnopleură. Spaţiul
format dintre cele două lame constituie
celomul intraembrionar.
 Embrion 4 săptămâni
(secţiune transversală)

1. Tubul neural
2. Notocord
3. Aorta
4. Sclerotom
5. Miotom
6. Dermatom
7. Tub intestinal primar
8. Celomul intraembrionar
Derivatele foițelor embrionare
Dezvoltarea de la sfârşitul săptămânii a 3-
a până în săptămâna a 8-a se
caracterizează prin importante
transformări morfogenetice ale foiţelor
embrionare. În această perioadă se
dezvoltă primordiile organelor
(organogeneza) şi se definitivează forma
exterioară a corpului embrionar.
 Ectodermul embrionar
Din ectoderm se dezvoltă placa neurală
(neuroectoderm), încă în săptămâna a 3-a, şanţul
şi tubul neural, ce constituie primordiul
sistemului nervos.
Din ectoderm se dezvoltă epidermisul şi
derivatele pielii (unghii, foliculi piloşi, glandele
pielii, glanda mamară); epiteliul cavităţii bucale,
glandele salivare şi smalţul dentar; epiteliul şi
glandele canalului anal.
Endodermul embrionar

Endodermul se transformă ulterior în

tub intestinal, ce comunică larg în
porţiunea mijlocie cu sacul vitelin. Tubul
intestinal va da naştere organelor
digestive şi respiratorii.
 Mezodermul embrionar

Mezodermul paraxial formează

somitele. Din sclerotom-ul somitelor se
dezvoltă oasele trunchiului; din miotom –
mușchii trunchiului; din dermatom –
dermul pielii.
Mezodermul intermediar cranial este
segmentat, formând nefrotomii,
caudal este nesegmentat şi alcătuieşte
cordoanele nefrogene. Din
mezodermul intermediar vor lua naştere
organele urinare şi genitale.
Mezodermul lateral, nesegmentat, fomează
splanchnotomul. Din mezodermul lateral
derivă tunicile seroase: peritoneul, pleura şi
pericardul, iar celomul intraembrionar se
divizează în cavitate peritoneală, pleurală şi
pericardiacă.
 Mezenchimul
Denumirea de mezenchim a fost dată, încă din
1881, de Oscar Hertwig, ţesutului conjunctiv
embrionar. El ia naştere din mezoderm şi ocupă
toate spaţiile dintre cele trei foiţe embrionare:
ectoderm, mezoderm şi endoderm. În ceea ce
priveşte originea mezenchimului s-a arătat că
provine preponderent din mezoderm, dar se poate
forma şi din ecto- şi endoderm.
Din mezenchim se dezvoltă sângele şi limfa,
vasele sangvine şi limfatice, organele
hematopoetice, ganglionii limfatici şi splina.
 Embrion 5 săptămâni,
lungimea – 10-12 mm.
 3. Perioada fetală prezintă o serie
de caracteristici:

 cresterea în lungime a corpului, în special până în

săptămâna a 20-a;
 creșterea în greutate în ultimele săptămâni;
 maturarea țesuturilor și organelor;
 definitivarea infățișării umane.
Făt 8-10 săptămâni, lungimea 4 cm

Capul are o
lungime egală cu
lungimea
trunchiului. Se
evidențiază
primordiile
membrelor.
Făt 12 săptămâni, lungimea 10 cm.

Bătăile inimii fătului pot fi

auzite cu un stetoscop
special. Tot acum se
poate determina sexul
copilului.
Făt 16 săptămâni

Se modelează fața.
Părțile feței sunt
vizibile clar. Fătul
poate clipi. Devine
activ, împinge în
burtica mamei.
Făt 20 săptămâni, lungimea 20 cm.
Fătului îi apar fire de
păr pe cap. Începe
să i se dezvolte
creierul. Se dezvoltă
sistemul auditiv, fătul
își aude mama.
Naşterea – saltul calitativ...
Perioada extrauterină
cuprinde ca perioade mari:
 copilăria,
 pubertatea,
 adolescenţa,
 perioada adultă cu maturitatea,
 senescenţa.
1. Copilăria
cuprinde trei etape importante:
 Prima copilărie între 0 şi 3 ani (se
termină dentiţia de lapte) şi include:
a) perioada de nou-născut cuprinde
primele 30 de zile;
b) perioada de sugar între 30 de zile şi 1
an;
c) perioada de copil mic sau vârsta de
antepreşcolar cuprinsă între 1 şi 3 ani;
 1. Copilăria
 A doua copilărie sau perioada preşcolară
cuprinsă între 3 şi 6-7 ani, când apare primul
molar permanent (molarul de şase ani) şi succesiv
se desfăşoară, continuându-se până la perioada
adolescenţei erupţia celorlalţi dinţi permanenţi.
 A treia copilărie sau perioada şcolară începe la
6-7 ani şi ţine până la 11-12 ani la fete şi 13-14
ani la băieţi.
 2. Pubertatea
Pubertatea ţine de la 11-12 ani la 14 ani la
fete şi de la 13-14 ani la 15-16 ani la băieţi.
Ea se termină odată cu apariţia menarhăi
sau prima menstră, la sexul feminin, şi prima
ejaculare, la cel masculin, cu precizarea că
primele ejaculări de cele mai multe ori sunt
neobservate.
 3. Adolescenţa

Adolescenţa este perioada care ţine

aproximativ până la 18-19 ani la sexul
feminin şi 23-24 ani la cel masculin,
când are loc osificarea cartilajelor
epifizare şi se încheie, în general,
creşterea.
 Perioada adultă cu
maturitatea

 4. Adultul (tânărul) ţine de la 19-23

ani până la 35 ani.
 5. Maturitatea cuprinsă între 35 şi 65
ani.
 6. Senescenţa sau bătrâneţea
este ultima perioadă a vieţii, caracterizată prin
procese de regresiune sau involuţie biologică,
cu atrofia şi scleroza ţesuturilor şi organelor, al
căror rezultat îl constituie scăderea treptată a
forţelor fizice şi intelectuale ale individului. Unii
autori disting senescenţei trei perioade:
a) 65 – 75 ani, vârstnic,
b) 75 – 90 ani, bătrân,
c) după 90 ani, longeviv.
 Perioada postnatală prezintă
3 cicluri
 Ciclul de creștere și dezvoltare,
primii 20 ani de viață;
 Etapa sau ciclul adult, se extinde de
la 20 ani pînă la 65 ani (denumit și
vârsta a doua);
 Ciclul al treilea sau etapa vârstelor
de regresie (ale bătrâneței), de la 65
ani până la moarte.
 Ciclul de creștere cuprinde copilăria,
pubertatea și adolescența.
 Ciclul adult cuprinde tinerețea (25 -35
ani) și perioada adultă.
 Ciclul vârstelor de regresie cuprinde
perioada de trecere (65-70 ani) și
bătrânețea.
 Creşterea şi dezvoltarea în
perioada postnatală
 Sunt determinate de factorii genetici şi
factorii de mediu.
 Creşterea diferitelor părţi ale organismului
este neproporţională şi se desfăşoară
conform următoarelor legi:
1. Legea alternaţiei;
2. Legea proporţiilor;
3. Legea antagonismului morfologic şi
ponderal;
4. Legea creşterii inegale.
 Legea alternaţiei: segmentele corpului nu cresc toate
în acelaş timp, ci alternativ (ex. membrele inferioare nu
cresc concomitent cu cele superioare); tot alternativă
este creşterea în lungime şi grosime a oaselor care se
succedă (ex. în etapa în care femurul creşte în lungime,
tibia şi fibula cresc în grosime).
 Legea proporţiilor: pentru fiecare perioadă a copilăriei
există un anumit ritm de creştere (mai accelerată la 6-7
ani, mai lent la 7 -10 ani).
 Legea antagonismului morfologic şi ponderal: în
perioada de creştere acumulativă diferenţierea este
redusă şi invers.
 Legea creşterii inegale: fiecare segment al corpului
are ritmul său de creştere.
 Evoluţia taliei şi salturile de
creştere
Lungimea medie a nou-născutului constituie 50 cm,
creşterea în lungime a sugarului este de 25 cm. El
ajunge de la 50 cm la 75 cm la sfârşitul primului an de
viaţă. În al 2-lea an creşterea medie constituie 10-15
cm, în al 3-lea – 8 cm, apoi până la 6 ani – creştere
stabilă de 4-5 cm/an.
La vârsta de 6-7 ani viteza de creştere se accelerează de
la 5 cm/an la 8-10 cm/an şi constituie primul salt de
creştere. La pubertate (11-14 ani) are loc al doilea
salt de creştere; creşterea pubertară este de
aproximativ 23 cm la fete şi 25 cm la băieţi (în primul
an 11-12 cm, în ultimul – 6-7 cm).
 Legile pubertăţii
La pubertate creşterea se realizează după anumite
legităţi:
1. Înălţimea creşte pe seama membrelor inferioare
înainte de pubertate şi pe seama trunchiului după
pubertate.
2. Creşterea în lungime a oaselor este mai pronunţată
înainte şi în timpul pubertăţii, în timp ce creşterea
în grosime este mai intensă după pubertate.
3. Creşterea interesează mai cu seamă oasele înainte
de pubertate şi muşchii după pubertate.
 Evoluţia greutăţii
Cea mai pronunţată creştere în greutate are loc
în primul an de viaţă, când, de la greutatea de
3,4 kg a nou-născutului se ajunge la aproximativ
9-10 kg, când greutatea se triplează. În al 2-lea
an de viaţă creşterea în greutate este de 2-3 kg,
în următorii trei ani cu 1,5-2,0 kg, iar la 6-7 ani
se accelerează din nou.
Se apreciază că 50 % din greutatea adultă se ia
la pubertate, puseul pubertar maximal la fete se
înregistrează la 13 ani (5,0-5,5 kg/an), la băieţi –
la 15 ani (5,5-6,5 kg/an).
Anotimpurile influienţează creşterea.
Creşterea în greutate domină sfârşitul
verii şi toamna, cel mai intens în
august-noiembrie. Primăvara şi la
începutul verii domină creşterea în
lungime, respectiv lunile aprilie-iulie.
 Vârsta biologică
Vârsta biologică, numită şi vârstă a dezvoltării,
reflectă creşterea, dezvoltarea, maturizarea şi involuţia
organismului.
Factorii care influienţează vârsta biologică:
 factori morfologici,

 factori fiziologici,

 factori biochimici.

Vârsta cronologică se măsoară în ani, luni, zile.

 Vârsta biologică
(factori morfologici)

1. Vârsta osoasă sau gradul de osificare a

scheletului (se determină după radiografia mâinii).
2. Vărsta dentară sau erupția dentară (cele două
dentiții: temporară și permanentă).
3. Vărsta sexuală sau gradul de maturizare sexuală
(prezența semnelor secundare).
4. Aprecierea dezvoltării fizice (talia, masa
corpului, perimetrul cutiei toracice și a craniului).
 Perioadele critice
În ontogeneza umană se evidenţiază următoarele periode
critice, perioade de creştere a sensibilităţii organismului faţă
de factorii de mediu:
1. fecundaţia şi formarea zigotului,
2. implantarea (a 6-7-ea zi a embriogenezei),
3. dezvoltarea primordiilor organelor şi formarea placentei (a 3-
8-a săptămână),
4. dezvoltarea encefalului (15-20-a săptămână),
5. formarea sistemelor de organe, inclusiv a organelor genitale
(a 20-24-a săptămână),
6. naşterea,
7. perioada până la 1 an,
8. perioada pubertară (11-16 ani).
 Aproximativ 15% din sarcini dispar
inainte ca ovulul fecundat să se
implanteze în uter, iar 15% din produșii
de concepție se pierd înainte de
săptămâna a 8-a de gestație.
 Anomaliile cromozomiale sunt
responsabile de peste 50 % din
avorturile spontane.
 Specialiștii consideră că rata mare a
avorturilor în astfel de situații are un rol
protector: asigură dezvoltarea unui
procent foarte redus din feții cu
malformații congenitale (2-3% față de
12% cum s-ar întâmpla dacă astfel de
avorturi nu ar avea loc).
Cine dimineaţa umblă în
patru picioare, ziua în
două, iar seara în trei?