Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Beton Precomprimat Calcul Dupa Ec2 PDF
Beton Precomprimat Calcul Dupa Ec2 PDF
BETON PRECOMPRIMAT
CALCULUL DUPĂ EUROCODE 2
Bucureşti 2012
CUVÂNT ÎNAINTE
1. Introducere.........................................................................................1
1.1 Definiţia betonului precomprimat .................................................................... 1
1.2 Procedee de precomprimare ............................................................................ 2
1.3 Avantaje, inconveniente şi domeniu de utilizare ............................................ 3
1.4 Scurt istoric ........................................................................................................ 4
2. Materiale şi metode de precomprimare ...........................................5
2.1 Betonul ............................................................................................................... 5
2.2 Armături pentru beton precomprimat .............................................................. 5
2.3 Alte materiale ..................................................................................................... 9
2.3.1 Tecile pentru armături postîntinse ................................................................. 9
2.3.2 Mortarul de injecţie ...................................................................................... 10
2.4 Mecanisme de ancorare .................................................................................. 10
2.4.1 Ancoraje active ............................................................................................ 11
2.4.2 Ancorajele fixe ............................................................................................. 12
2.5 Pretensionarea armăturilor ............................................................................. 13
3. Comportarea elementelor de beton precomprimat sub încărcări 15
3.1 Evoluţia eforturilor unitare în armătură şi în beton în faza iniţială .............. 15
3.1.1 Armături preîntins ........................................................................................ 15
3.1.2 Armături postîntinse ..................................................................................... 16
3.1.3 Controlul pretensionării ............................................................................... 17
3.2 Tiranţi................................................................................................................ 18
3.3 Grinzi ................................................................................................................ 21
3.4 Exemplul 1: Tirant de beton precomprimat ................................................... 24
3.3 Exemplul 2: Grindă de beton precomprimat ................................................. 25
4. Calcul forţei de precomprimare......................................................29
4.1 Forţa maximă de precomprimare ................................................................... 29
4.2 Forţa de precomprimare iniţială şi forţa de precomprimare la timpul t ...... 29
4.3 Efectul precomprimării la SLU ....................................................................... 29
4.4 Efectul precomprimării la SLS........................................................................ 30
4.5 Pierderi de tensiune ........................................................................................ 30
4.5.1 Introducere .................................................................................................. 30
4.5.2 Armături postîntinse în faza iniţială .............................................................. 31
4.5.3 Armături postîntinse în faza iniţială .............................................................. 38
4.5.4 Pierderi tensiune după transfer (armături pre sau postîntinse) .................... 45
5. Verificări la stări limită ultime.........................................................51
5.1 Introducere ....................................................................................................... 51
I
5.2 Verificarea de rezistenţă în secţiuni normale : Întindere pură ..................... 51
5.3 Verificarea de rezistenţă în secţiuni normale : Încovoiere ........................... 51
5.4 Verificarea de rezistenţă la forţă tăietoare ..................................................... 54
5.4.1 Introducere .................................................................................................. 54
5.4.2 Determinarea forţei tăietoare de calcul VEd................................................. 54
5.4.3 Limitarea superioară a forţei tăietoare ........................................................ 54
5.4.4 Elemente fără armătură transversală.......................................................... 54
5.4.5 Elementele cu armătură transversală ......................................................... 56
6. Verificarea la stări limită de serviciu ............................................. 60
6.1 Limitarea eforturilor unitare în beton şi armătură......................................... 60
6.2 Controlul fisurării ............................................................................................. 60
6.2.1 Cerinţe de performanţă ............................................................................... 60
6.2.2 Armarea minimă ......................................................................................... 61
6.2.3 Calculul deschiderii fisurilor ........................................................................ 64
6.3 Controlul deformaţiilor .................................................................................... 65
6.3.1 Verificarea la SLS de deformaţie ................................................................ 65
6.3.2 Calculul modulului de rigiditate al secţiunii ................................................. 66
7. Calculul zonelor de transmitere ..................................................... 68
7.1 Aderenţa armăturilor preîntinse. Lungime de transfer şi lungime de
ancorare..................................................................................................................... 68
7.2 Zona de difuzie ................................................................................................. 70
7.3 Verificarea zonelor de transmitere ................................................................. 73
7.3.1 Verificarea la compresiune locală ............................................................... 73
7.3.2 Verificarea la fisurare în planul armăturilor ................................................. 74
7.3.3 Verificarea la fisurare între armături............................................................ 76
7.3.4 Prevederi constructive pentru armarea zonelor de transmitere (STAS
10107/0-90) ............................................................................................................ 77
8. Exemplu de proiectare : grindă prefabricată de acoperiş cu
armătură preîntinsă ................................................................................ 80
Anexa 1: Simboluri şi notaţii..................................................................94
Bibliografie............................................................................................95
II
Introducere 1
1 Introducere
1.1 Definiţia betonului precomprimat
Trebuie deci evitată sau cel puţin limitată fisurarea şi soluţia este precomprimarea
(vezi figura 1.1).
M
E -
- - -
+ = sau sau
eop -
+
P
Precomprimare Încovoiere Precomprimare Precomprimare
totală parţială
Figura 1.1 – Starea de eforturi pe secţiune sub acţiunea unui moment încovoietor şi a
precomprimării
Separarea prezentării betonului precomprimat de betonul armat este însă utilă, după
părerea noastră, din punct de vedere didactic. De aceea am prezentat comportarea şi
calculul elementelor de beton armat într-o lucrare separată (Pascu 2008a).
2 Introducere
Acest procedeu este adaptat în special pentru fabricarea în uzină a unor elemente de
dimensiuni limitate : grinzi, grinzişoare, fâşii de planşeu, stâlpi pentru linii electrice.
Evident, el are toate avantajele, dar şi dezavantajele, prefabricării.
ancoraj ancoraj
mobil 50…100 m fix
Procedeul prin postîntinderea armăturilor cel mai uzual utilizează cabluri introduse
în teci (metalice sau din polimeri – PEHD sau PP).
– O mai bună utilizare a materialului pentru că nu există beton întins inutil (fisurat), cel
puţin în cazul precomprimării totale ;
– O mai bună rigiditate şi un raport mai bun între greutate şi rigiditate ;
– Betonul situat în jurul armăturilor pretensionate fiind permanent comprimat, riscul de
coroziune al armăturilor este mai scăzut ;
– Materialele utilizate având caracteristici superioare, rezultă o creştere a rezistenţei
pentru aceeaşi greutate ;
– Armăturile cu înaltă limită de elasticitate utilizate în betonul precomprimat sunt mai
ieftine, la rezistenţă egală, decât armăturile de beton armat ;
– Rezistenţa la oboseală mai bună decât a betonului armat, pentru că betonul rămâne
permanent comprimat ;
– Un foarte sever control de calitate este implicit realizat la transfer ;
– Posibilitatea de a asembla elemente prefabricate fără eşafodaje şi fără suprabetonare.
Ca inconveniente reţinem :
– Structurile unde greutatea proprie reprezintă o fracţiune importantă din încărcare, deci
elementele de mare deschidere : grinzi de poduri, grinzi de acoperişuri de hale
industriale, planşee pentru clădiri de birouri sau parcaje etajate ;
– Structurile unde etanşeitatea este o condiţie esenţială : rezervoare, silozuri, conducte,
anvelope de reactoare nucleare ;
– Structurile solicitate la oboseală : poduri, piste de aeroport, drumuri, fundaţii de maşini.
Precomprimarea există sub diverse forme de foarte mult timp, fie sub formă
naturală (arce, bolţi) fie provocată (cercurile de butoi, roţile de bicicletă, fierăstrăul).
2.1 Betonul
Figura 2.1 – Toroane pentru beton precomprimat (STAS 10107/0-90) : vedere laterală şi
secţiune transversală
5
6 Materiale şi metode de precomprimare
1 – sârme
2 – resort
3 – resort
interior
4 – ligaturi
1600 SBP
1400
efort unitar (MPA)
1200
1000
PC 90
80
60
OB 37
40
20
5 10 20 30 40
deformaţie (‰)
7
8 Materiale şi metode de precomprimare
Curba caracteristică a oţelurilor din care sunt făcute armăturile pentru precomprimare
nu are limită distinctă de curgere. În locul acesteia se foloseşte o valoare convenţională,
fp01,k, (figura 2.5) definită ca valoarea efortului unitar pentru care la descărcare deformaţia
remanentă este 0,1%. Celălalt punct caracteristic este cel care corespunde valorii maxime a
efortului unitar nominal şi are coordonatele (εuk, fpk).
Valoarea de calcul a modulului de elasticitate Ep poate fi luată 205 GPa pentru sârme
şi bare. Valoarea reală poate varia între 195 şi 210 GPa, după procedeul de fabricaţie.
Pentru toroane, valoarea de calcul a modulului de elasticitate Ep poate fi luată 195 GPa.
Valoarea reală poate varia între 185 et 205 GPa, după procedeul de fabricaţie. În
certificatele care însoţesc livrarea armăturii trebuie să figureze valoarea corectă.
Materiale şi metode de precomprimare 9
Pentru calcul, diagrama din figura 2.4 sau 2.5 se schematizează ca în figura 2.6,
ramura A şi se transformă apoi în una din cele 2 variante ale diagramei de calcul B (SR EN
1992-1-1).
Pentru dimensionarea secţiunilor, se poate face una dintre ipotezele următoare (vezi
figura 2.6) :
- ramură înclinată, cu o deformaţie limită εud (calculul poate, de asemenea, să fie
bazat pe relaţia efort-deformaţie reală, dacă aceasta este cunoscută, eforturile de dincolo de
limita de elasticitate fiind reduse ca în figura 2.6), sau
- ramura superioară orizontală, fără limită pentru deformaţie.
9
10 Materiale şi metode de precomprimare
Pentru a proteja armaturile, golul care rămâne între cablu şi teacă este injectat cu un
mortar de ciment (sau eventual cu un produs : ceară, unsoare).
La extremităţile şi în punctele cele mai înalte ale canalului armăturii sunt prevăzute
tuburi de injecţie şi aerisire pentru a permite mortarului de injecţie să elimine tot aerul
conţinut în canal. Presiunea de injecţie a mortarului este de ordinula a 0,6…0,8 MPa la
intrarea în canal.
Procedeul Freyssinet utilizează o placă cu una sau mai multe găuri tronconice.
După întindere, toroanele sunt blocate cu două sau trei pene metalice (figura 2.8).
Un alt procedeu este sistemul BBRV (figura 2.9) : ancorajele sunt prefabricate,
fixate la extremitatea cablului înainte de întinderea sa. După întindere, ancorajul este blocat
pe beton cu cale. Sârmele se sprijină, prin intermediul unor butoni forjaţi la rece, pe capul
metalic al ancorajului, care este găurit. Acest cap de ancoraj este filetat la exterior, ceea ce
permit însurubarea pe el a tijei presei hidraulice. Inconvenientul procedeului este că
măreşte spaţiul necesar cu o lungime egală cu alungirea cablului la pretensionare (circa 7
mm/m). Acest inconvenient este evitat la ancorajul tip L, la care capetele ancorajului sunt
situate într-o trompetă. În acest caz, cablurile sunt mai scurte la început decât elementul
care trebuie precomprimat şi trebuie calculată cu precizie lungimea finală a cablului.
11
12 Materiale şi metode de precomprimare
Dintre ancorajele fixe exterioare, cel mai cunoscut în România este cel cu dorn
(figura 2.11) : armăturile fac o buclă în jurul unui dorn care se sprijină pe o placă metalică
fixată pe beton.
13
14 Materiale şi metode de precomprimare
Cilindrul se sprijină pe beton, in timp ce cablul este fixat de piston, a cărui mişcare asigură
tensionarea cablului.
În continuare se exemplifică funcţionarea presei cu orificiu central (Freyssinet):
1. Montarea presei
3. Tensionarea toroanelor
Armăturile sunt întinse şi fixate de culei (vezi şi cap. 1). Deformaţia (alungirea)
cablului este εp0. În momentul transferului, are loc o scurtare a betonului şi, în acelaşi timp,
o scurtare a armăturii, cu ∆lb, rezultând o scurtare specifică εcp. În consecinţă deformaţia
armăturii scade la valoarea εpi = εp0 - εcp.
∆l0/2 l0 ∆l0/2
∆lb/2 ∆lb/2
σcp
Tp Tp
Tp Tp = Apσp
∆lb/2 ∆lb/2
σ tracţiune alungire
TRANSFER ε
TRANSFER
σp0 εp0
εcpEp = npσcp εcp
oţel oţel
εpiEp εpi
Figura 3.1 – Deformaţii şi eforturi unitare într-un element precomprimat prin preîntindere
în faza iniţială
16 Comportarea elementelor de beton precomprimat sub sarcini
cu αp = Ep/Ecm(t0)
Echilibrul forţelor interne (compresiunea din beton şi întinderea din armătură) după
transfer se poate scrie :
De unde rezultă :
A pσ p 0 P0
Acσcp = Ap(σp0 - αp σcp) ⇒ σ cp = = (3.6)
Ac + α p A p Aci
În care Aci = Ac + αpAp este secţiunea echivalentă omogeneizată de beton (vezi Pascu
2008a). Adică efortul unitar în beton este este dat de forţa de precomprimare P0
considerată ca o forţă exterioară aplicată pe secţiunea echivalentă omogeneizată de beton :
P0
σ cp =
Aci
Cazul armăturilor postîntinse este ilustrat în figura 3.2 (vezi şi cap. 1). Transferul
este simultan cu tensionarea armăturilor şi în fiecare moment forţa de întindere în armătură
este echilibrată de forţa de compresiune în beton:
Acσcp = Apσpi
∆lp/ l0 ∆lp/
2 2
∆lb/ ∆lb/
σcp
2
Tp Tp
Tp Tp = Apσp
σ ε
TRANSFER întindere
TRANSFER
întindere
oţel oţel
σpi εpi
În concluzie, efortul unitar de control σp,max este asociat cu σp0 în cazul preîntinderii
şi respectiv σpi în cazul postîntinderii .
Efortul unitar de control σp,max este limitat la valorile următoare (SR EN 1992-1-1) :
Este permisă tensionarea mai puternică (până la 0,95· fp0,1k) în cazul în care forţa de
tensionare se poate măsura cu o precizie de ±5% din valoarea finală a forţei de
precomprimare.
18 Comportarea elementelor de beton precomprimat sub sarcini
3.2 Tiranţi
σcp
0 Pp - Pp
Pp Pp = Apσpi
σc2 = 0
2 T2 T2 = P0 =Apσp0
σp0
fct
3 Tcr + Tcr = P0 + Ap*20 MPa + Acfct
σp0 + 20
MPa σ
4 Tcr + dT Tcr + dT
σp0 + 20 MPa + ∆σp,cr
5 Ts Ts = Apσp
σp
6 TR TR = Apfp
fp
Dacă se aplică o forţă T1 < Apσpi (situaţia 1), compresiunea în beton scade şi
întinderea din armătură creşte :
P0 − T1 T
σ c1 = = σ cp − 1 (3.9)
Aci Aci
T
σp1 = σpi + α p 1 (3.10)
Aci
Comportarea elementelor de beton precomprimat sub încărcări 19
Dacă forţa aplicată este egală cu P0, efortul în beton este zero (decompresiune) :
situaţia 2.
f ct
∆σ p ,cr = (3.12)
ρp
Ap
unde ρp =
Ac
TS TS
σ p2 = (3.13) sau σ p0 + ∆σ p = (3.14)
Ap Ap
TS − P0
De unde: ∆σ p = (3.16)
Ap
TR = Apfp (3.17)
Relaţia forţă-deformaţie pentru un tirant de beton precomprimat este dată în fig. 3.4.
T
εp
TR
εb
TcrBP
P0 BP atan(EpAp)
BA
εcp εpi ε
εp0
T
TR
T2
Tcr
Sfârşitul
transferului P0
T1
timp
armătură
∆σp,cr
20 MPa fp
σp2
σp1 σp0
σpi timp
fct
σcp σc1
beton
10-4
εp0
εpi timp
10-4
εcp
3.3 Grinzi
P0 P0 z cp − M gp
σ cs = − + (3.17)
Aci Wcis
P P0 z cp − M gp
σ ci = − 0 − (3.18)
Aci Wcii
P P0 z cp − M gp
σ cp = − 0 − z cp (3.19)
Aci I ci
σ pi = σ p 0 − α pσ cp (3.20)
M1 = P0zcp (3.21)
P
σ cs = σ ci = σ cp =− 0 (3.22)
Aci
P0 P0 z cp − M 2 P Pρ P ρ
σ cs = − + =− 0 − 0 s =− 0 1 + s (3.24)
Aci Wcis Aci Wcis Aci ρi
P0 P0 z cp − M 2
σ ci = − − =0 (3.25)
Aci Wcii
P P0 z cp − M 2 P Pρ
σ cp =− 0 − z cp = − 0 + 0 s z cp ≅ 0 (3.26)
Aci I ci Aci I ci
22
0 1 2 3 4 5
P0 P0
Mg ρs M1 P0 Mcr ME Mr
M2
Me/P0 M2/P0 =
P0 ρi zcp zcp + ρs
= zcp zcp + ρs
Mgp/P0
P0 P0 P0 P0 P0 P0
sau
σppA σp1Ap σp0Ap (σp0 +20)Ap (σp +∆σp)Ap f pA p f pA p
σci σci 0 fct
sau
εbp4
εp0 εp0 εp0 εp0 εp0 εp0
εp0
εcp εpp εc1 < εcp εtu = 10-4 εp < εpu εp = εpu
Figura 3.6 – Evoluţia eforturilor unitare şi a deformaţiilor într-un element solicitat la încovoiere
Comportarea elementelor de beton precomprimat sub sarcini
Comportarea elementelor de beton precomprimat sub încărcări 23
Faza 3 : pragul de fisurare : efortul unitar în fibra de beton cea mai întinsă este fct şi
deformaţia în aceeaşi fibră este εctu = 10-4.
Observaţii :
• Momentul de fisurare al elementului de beton precomprimat este mai mare decât
momentul de fisurare al elementului de beton armat cu valoarea P0(zcp + ρs). Surplusul este
deci proporţional cu :
- Forţa de precomprimare P0
- Excentricitatea lui P0 faţă de extremitatea superioară a sâmburelui central.
• Până aici secţiunea nu era fisurată şi se puteau utiliza relaţiile din Rezistenţa
Materialelor pentru secţiunea echivalentă omogenă.
σ p = σ p0 + ∆ε p ⋅ E p = σ p0 + ∆σ p (3.29)
x
∫0
b y σ c dy = A p (∆σ p + σ p 0 ) (3.30)
M E = z ⋅ A p ( ∆σ p + σ p0 ) (3.31)
x
cu : z=
∫ yb σ dy + d − x
0
y c
(3.32)
x
∫ b σ dy
0
y c
şi :
∆σ p d−x
max
= ⋅ α pII (3.33)
σ c x
24 Comportarea elementelor de beton precomprimat sub sarcini
Ruperea este „fragilă” (fără deformaţii plastice importante în armătură). Pot apărea
două situaţii :
- Ruperea prin betonul comprimat (εc, max = εcu2), cu armătura de obicei la
„curgere” σp = fpd ;
- Ruperea prin armătură σp = fpd , fără ca betonul comprimat să atingă deformaţia
ultimă.
Concluzie :
Pmax ≤ Acfcd0
Rezultă:
Ac ≥ Pmax/fcd0 = 600x1368/16 = 820000/16= 51300 mm2
Se observă că forţa de fisurare este doar cu puţin mai mică decât forţa capabilă, deci
tirantul va lucra probabil în exploatare în stadiul I.
Forţa de fisurare pentru un element similar neprecomprimat este de circa 100 kN, de
7 ori mai mică decât pentru elementul precomprimat. Elementul de beton armat va lucra
probabil fisurat sub încărcările de serviciu, în stadiul II.
Grinda cu secţiunea din figură, este precomprimată cu armături din oţel de înaltă
rezistenţă. Forţa de precomprimare la tensionare este de 1870 kN. Pierderile de tensiune în
faza iniţială sunt de circa 10% din efortul iniţial, iar pierderile totale, în faza finală, de circa
25% din acesta. Să se determine starea de eforturi pe secţiune după transfer şi în
exploatare, ştiind că momentul dat de greutatea proprie a grinzii este de 290 kNm, iar cel
de exploatare este de 900 kNm. Să se determine şi momentul capabil al secţiunii.
Materiale: beton C 50/60, toroane 13 T13S cu fpk = 1860 MPa şi fp0,1k = 1600 MPa.
500
-7,3 +11,1 -4,6 -0,8
+ -
200
431
+ + =
120
1000
600
- -
415
569
-
200
154
+
300 -7,3 -14,6 +6,1 -15,8
Pierderile de tensiune în faza iniţială se evaluează forfetar la 10% din efortul iniţial.
Rezultă că, după transfer, precomprimarea va fi:
Efectul precomprimării:
M gp 290
σ g ,s = − =− = -4,6 MPa
Wcs 63,09
M gp 290
σ g ,i = + =− = +6,1 MPa
Wci 47,79
Eforturi în exploatare
Pierderile de tensiune în faza finală se evaluează forfetar la 25% din efortul iniţial. Rezultă
că în exploatare precomprimarea va fi:
Efectul precomprimării:
ME 900
σ E ,s = − =− = -14,3 MPa
Wcs 63,09
M 900
σ E ,i = + E = − = +18,8 MPa
Wci 47,79
Tensiuni din efectul precomprimării şi al greutăţii proprii:
Deci pe secţiune apar întinderi, dar acestea sunt mai mici decât rezistenţa la întindere a
betonului şi secţiunea rămâne nefisurată.
500
-7,3 +11,1 -4,6 -0,8
+ -
200
431
+ + =
120
1000
600
- -
415
569
-
200
154
+
300 -7,3 -14,6 +6,1 -15,8
Momentul capabil
Aria de armătură:
28 Comportarea elementelor de beton precomprimat sub sarcini
Înălţimea zonei comprimate (se presupune ca este mai mică decât grosimea tăplii
comprimate:
Momentul capabil:
în care:
Ap este aria secţiunii armăturilor pretensionate
σp,max este efortul maxim aplicat armăturii
= min {0,8·fpk ; 0,9·fp0,1k}
Este permisă tensionarea mai puternică (până la 0,95·fp0,1k) în cazul în care forţa de
tensionare se poate măsura cu o precizie de ±5% din valoarea finală a forţei de
precomprimare.
În care ∆Pi(x) sunt pierderile de tensiune în faza iniţială (vezi §4.5.2 şi 4.5.3).
4.5.1 Introducere
a) Armături preîntinse
- Faza iniţială :
- Faza finală :
b) Armături postîntinse
- Faza iniţială :
- Faza finală :
λ
∆ε = (4.8)
Lp
unde : λ = lunecarea în ancoraj ;
Lp = lungimea cablului între ancoraje.
λE p
∆σsl = ∆ εE p = (4.9)
Lp
( λ 1 + λ 2 )E p
∆σsl = (4.10)
Lp
Exemplu:
λ 5
∆σ sl = ⋅ Ep = ⋅ 190000 = 47.5Mpa
Lp 20 ⋅ 10 3
λ 5
∆σ sl = ⋅ Ep = ⋅ 190000 = 9.5Mpa
Lp 100 ⋅ 10 3
Pi Pi z cp
σ cp = − − z cp (4.11)
Aci I ci
în care :
Rezultă :
∆σel = αp⋅σcp (4.12)
Pi − Ap ∆σ el ( Pi − Ap ∆σ el ) z cp
σ cp = − − z cp = ∆σ el / α p (4.13)
Aci I ci
Rezolvând (4.13) în raport cu ∆σel rezultă
α pσ pi
∆σ el = (4.14)
Ac
α p + 2
z cp
Ap 1 + 2
r
în care σpi = Pi/Ap
De obicei transferul produce ridicarea grinzii din cofraj şi mobilizarea greutăţii
proprii a acesteia, aşa încât în această fază se ia în calcul şi efectul momentului dat de
greutatea proprie Mgp.
Exemplu:
500
e=100mm
250
10 m
Se calculează:
34 Calculul forţei de precomprimare
Ac = 125000mm2
Ic = 2604166667mm4
r2 = 20833.3mm2
αp=5.7
g=0.5·0.25·25=3.125kN/ml
g ⋅ l 2 3.125 ⋅10 2
Mg = = = 39.06kNm
8 8
σ pi Mg 1070 39.06 ⋅ 10 6
σ cp = − = − = 9.61MPa
Ic 2604166667
z 100
Ac cp
5.7 + 125000
α p + 2 100 2
z
A p 1 + 2
cp 800 20833.3 2
1 +
r
în care:
Ap este aria secţiunii armăturii pretensionate ;
Ep este modulul de elasticitate al armăturilor pretensionate;
αc este coeficientul liniar de dilatare termică al betonului ;
Tmax −T0 este diferenţa între temperatura maximă şi temperatura iniţială a
betonului în apropierea armăturilor pretensionate, în °C.
Pierderi de tensiune 35
Exemplu:
Temp(°C)
70°C
20°C
0 3 13 16 Timp(h)
σ
σpi
∆σrt ∆σr∞
t timp
clasa 1, cu 2,5% pentru clasa 2 şi 4% pentru clasa 3, sau se ia din certificatul de încercări
ale fabricantului.
Pierderea prin relaxare poate fi obţinută plecând de la certificatele de încercări ale
fabricantului, sau poate fi calculată ca raport în procente din variaţia tensiunii împărţită la
tensiunea iniţială, aplicând una din expresiile de mai jos. Expresiile (4.16) şi (4.17) se
aplică la sârme şi la toroane cu relaxare normală respectiv cu relaxare scăzută, în timp ce
expresia (4.18) se aplică barelor laminate la cald supuse la un tratament termic
complementar.
0 , 75 (1− µ )
∆σ pr t
Clasa 1 = 5,39 ρ1000e6,7 µ 10 − 5 (4.16)
σ pi 1000
0 , 75 (1− µ )
∆σ pr 9 ,1µ t
Clasa 2 = 0,66ρ1000e 10 − 5 (4.17)
σ pi 1000
0 , 75 1− µ ( )
∆σ pr 8, 0µ t
Clasa 3 = 1,98ρ1000e 10 − 5 (4.18)
σ pi 1000
în care:
∆σpr este valoarea absolută a pierderilor prin relaxare;
σpi în cazul precomprimării prin postîntindere, σpi este valoarea absolută a
efortului iniţial σpi = σpm0;
în cazul precomprimării prin preîntindere, σpi este efortul de control mai
puţin pierderile instantanee care se produc în cursul procesului de întindere;
t este timpul după întindere (în ore);
µ = σpi/fpk, cu fpk valoarea caracteristică a rezistenţei la întindere a oţelului.
Ţinând cont de diferenţa mică de preţ între cele două două tipuri de armături,
economia realizată datorită folosirii armăturilor cu relaxare scăzută face preferabilă
folosirea acestora.
Exemplu:
σ pi 1150
µ= = = 0.77
f pk 1500
Pierderi de tensiune 37
0,75(1− µ ) 0.75(1−0.77)
9,1µ t −5 9.1⋅0.77 50
∆σ pr = σ pi 0,66ρ1000e 10 = 1150⋅ 0.66⋅ 2.5 ⋅ e ⋅10−5 = 12.49MPa
1000 1000
Dacă elementul este supus unui tratament termic pentru accelerarea întăririi,
relaxarea armăturilor va fi mai mare, pentru acelaşi interval de timp. Calculul relaxării se
va face folosind în locul timpului real un timp echivalent, care se adaugă la timpul real t
după tensionare:
1,14(Tmax − 20) n
teq =
Tmax − 20 i =1
∑ T(∆ti ) − 20 ∆ti ( ) (4.19)
în care:
teq este timpul echivalent (în ore)
T(∆ti) este temperatura (în °C) pe durata intervalului de timp ∆ti
Tmax este temperatura maximă (în °C) pe durata tratamentului termic
Exemplu:
Temp(°C)
70°C
20°C
0 3 13 16 Timp(h)
0, 75(1− µ ) 0.75(1−0.77)
9,1µ t + teq −5 9.1⋅0.77 50 + 9100
∆σ pr = σ pi 0,66ρ1000e 10 = 1150⋅ 0.66 ⋅ e ⋅10−5 = 30.7MPa
1000 1000
38 Calculul forţei de precomprimare
dθ
dθ
r r r r
u P P - dP
P - dP
P f dθ
dθ
udx = Pdθ
ds = rdθ
Figura 4.2 – Forţe care acţionează pe un element de cablu curb (Tertea, 1981)
ds = rdθ.
Echilibrul forţelor dă :
dP +fds = 0 (4.20)
sau
uds = Pdθ (4.21)
f = µu (4.22)
de unde :
şi apoi :
dP + µPdθ = 0 (4.23)
Frecarea parazită pe liniile drepte dă, pe o lungime x un unghi echivalent kx, şi formula
precedentă devine :
Li
Notând θi = pentru arcul Li, se scrie relaţia generală pentru o secţiune
ri
situată la distanţă x de origine :
L
−µ ( ∑ rii + kx )
Ps = P max e (4.28)
L
−µ ( ∑ rii + kx )
∆σ µ ( x) =σ p , max(1 − e ) (4.30)
L
−µ ( ∑ rii + ks )
Li
1− e + kx) ≅ µ (∑ (4.31)
ri
Valorile lui µ şi k sunt date în Agrementul Tehnic corespunzător. Valoarea lui µ
depinde de caracteristicile de suprafaţă ale armăturilor şi ale tecii, de prezenţa sau nu a
ruginii, de alungirea armăturii şi de traseul său.
În lipsa datelor din Agrementul Tehnic, se pot folosi coeficienţii µ şi k daţi în STAS
10107/0-90 (Tabelul 4.2) sau SR EN 1992-1-1 (Tabelul 4.3).
Tabelul 4.2 – Coeficienţi µ şi k pentru cabluri formate cu sârme sau toroane paralele
(STAS 10107/0-90)
Pmax (kN)
Modul de realizare al canalului µ < 650 650÷
÷1300 > 1300
k/metru
Teacă din tablă 0,35 0,006 0,004 0,003
Teacă din PVC 0,30 0,004 0,002 0,0015
Canal de beton (teaca este extrasă înainte de întărirea
0,45 0,004 0,002 0,0015
betonului)
Variaţia efortului unitar într-un cablu cu părţi curbe şi drepte este reprezentată în
figura 4.3 :
Apσp,max
k
k
µ, k k µ, k
L1 L2
∆σµ
σp,max
Exemplu:
Pentru grinda din figura 4.4 să se calculeze forţa din cablul de pretensionare în
fiecare din punctele caracteristice, ţinând cont de efectul frecării. Tensionarea armăturilor
se face la capătul A al grinzii şi forţa maximă de pretensionare este Pmax=800 kN.
Coeficientul de frecare µ=0.2 şi deviaţia unghiulară accidentală este k=0.01.
Pierderi de tensiune 41
800kN
26° 30° E
A
F
B
C G D
5m
1m 6m 10 m 7m 0.5 m
θ1 = 26 0 = 0.45rad
θ 2 = 30 0 = 0.52rad
PA=Pmax=800 kN
PB=PAe- µ kx=800e-0.2⋅0.01⋅1=798.4 kN
PC=PBe- µ (θ1+kx)=798.4e-0.2⋅(0.45+0.01⋅6)=721 kN
PD=PCe- µ kx=721e-0.2⋅0.01⋅10=706.7 kN
PE=PDe- µ (θ2+kx) =706.7e-0.2⋅(0.52+0.01⋅7)=637.7 kN
PF=PEe- µ kx=637.7e-0.2⋅0.01⋅0.5=636.4 kN
PG=PCe- µ kx=721e-0.2⋅0.01⋅5=713.8 kN
800kN
30°
26° E
A
F
B
C G D
5m
1m 6m 10 m 7m 0.5 m
800kN
798.4kN
721kN
713.8kN
706.7kN
637.7kN
636.4kN
µ’ = µ (4.32a)
k’ = k (4.32b)
Se poate aproxima aria triunghiului curb (nehaşurat pe figură) cu aria unui triunghi
cu laturi drepte având aceeaşi bază şi aceaşi înălţime :
C ∆σ slmax ⋅ xC
∫A ∆σ sl dx ≅ 2 (4.34)
∆σ slmax ⋅ xC
= λE p (4.35)
2
xC
∆σslmax ∆σµ, B
σp,max
A C B
Figure 4.6 – Reprezentarea tensiunii în armătură după pierderile din frecare şi lunecare
Pierderi de tensiune 43
L
−( µ ∑ rii + kx )
σ p, C =σ p , maxe (4.36)
− 2 ( µ ∑ i + kxC )
C
L
∆σ slmax
= σ p , max 1 − e
r
A i (4.38)
Figura 4.7 – Reprezentarea eforturilor unitare de-a lungul armăturii dacă întinderea se
face de la ambele extremităţi
Exemplu:
∆P0 ⋅ xλ xλ
AP ⋅ λ ⋅ E P =
2
=
2
(
P0 1 − e −2 µ (θ +kxλ ) )
( )
Se face aproximaţia: P0 1 − e −2 µ (θ + kxλ ) = P0 ⋅ 2 µ (θ + kxλ ) şi ecuaţia de mai sus se
scrie:
xλ
AP ⋅ λ ⋅ E P = P0 ⋅ 2 µ (θ + kxλ )
2
Rezultă o ecuaţie de gradul II in xλ
P0 µkxλ2 + P0 µθxλ − Ap λE p = 0
Rezolvând ecuaţia rezultă două soluţii:
xλ1 = 6.24 şi
xλ 2 = −46.24
Deoarece cea de-a doua soluţie este negativă, soluţia convenabilă şi deci distanţa
la care se anulează efectul reculului este 6.24m.
Efortul de precomprimare la distanţa de 6.24 m de la faţa elementului este:
Pλ = PBe- µ (θ1+k(xλ-xAB) = 798.4e-0.2⋅(0.45+0.01⋅5.24)=722.1 kN
Pierderea de tensiune în punctele B şi A se calculează pornind de la punctul de
anulare a efectului reculului:
P'B = Pλe- µ (θ1+k(xλ-xAB) = 722.1e-0.2⋅(0.45+0.01⋅5.24) = 653.1 kN
P'A = P'Be- µkxAB) = 653.1e-0.2⋅0.01⋅1 = 651.7 kN
Diagrama de eforturi în armătura pretensionată este reprezentată în figura
următoare:
800kN
26° 30° E
A
F
B
C G D
5m
1m 6m 10 m 7m 0.5 m
800kN
798.4kN
722.1kN
721kN
X=6.24m
651.7kN 713.8kN
706.7kN
653.1kN
637.7kN
636.4kN
j ⋅ ∆σ c (t )
∆σ el = E p ⋅ ∑ (4.41)
Ecm (t )
în care:
∆σc(t) este variaţia efortului unitar în beton în dreptul armăturilor întinse la
timpul t;
j este un coeficient egal cu:
(n -1)/2n în care n, este numărul de armături identice întinse
succesiv. Se poate aproxima j = ½;
1 pentru variaţii datorate acţiunilor permanente aplicate
după precomprimare.
Observaţii: 1. Notaţia j din expresia (4.41) nu are legătură cu indicele de sumare j din
expresiile (4.39) şi (4.40). În (4.41) j este un coeficient definit de expresia (n -1)/2n când se
evaluează efectul întinderii succesive a armăturilor sau 1 când se evaluează efectul
încărcărilor aplicate după precomprimare.
2. În expresia (4.41) apare timpul t la care se face precomprimarea unei armături
sau aplicarea încărcărilor, pentru a ţine cont în calcul de variaţia în timp a unora din
caracteristicile betonului (de exemplu Ecm).
Ep
ε cs E p + 0.8∆σ pr + ⋅ ϕ (t , t 0 ) ⋅ σ c ,QP
Ecm
∆σ p ,c + s + r = (4.42)
Ep Ap A
1+ ⋅ 1 + c ⋅ z cp2 ⋅ [1 + 0,8ϕ (t , t 0 )]
Ecm Ac Ic
în care:
∆σp,c+s+r este valoarea absolută a pierderii de tensiune în armături la abscisa x,
la momentul t, din fluaj, contracţie şi relaxare;
εcs este valoarea estimată a contracţiei, în valoare absolută (vezi
§3.1.4(6) din SR EN 1992-1-1);
Ep este modulul de elasticitate al oţelului de precomprimare;
Ecm este modulul de elasticitate al betonului;
∆σpr este valoarea absolută a pierderii de tensiune în armături la abscisa x
şi timpul t, din relaxare. Se determină pentru un efort unitar în
armătură σp = σp(G+Pm0+ ψ2Q) în care σp = σp(G+Pm0+ ψ2Q)
este efortul iniţial în armături datorită forţei de precomprimare
iniţiale şi încărcărilor cvasipermanente;
φ(t,t0 ) este coeficientul de fluaj/curgere lentă la timpul t, pentru o încărcare
aplicată la timpul t0;
σc,QP este efortul unitar în beton în vecinătatea armăturilor, sub acţiunea
greutăţii proprii şi a forţei de precomprimare iniţiale ca şi a altor
încărcări cvasipermanente, după caz. Valoarea lui σc,QP poate rezulta
pe de-o parte din greutatea proprie şi din forţa de pretensionare
iniţială sau din combinaţia cvasipermanentă de încărcări considerată
în totalitatea ei, (σc(G+Pm0+ψ2Q)), în funcţie de faza de construcţie
considerată.
Ap este aria secţiunii tuturor armăturilor pretensionate la abscisa x;
Ac este aria secţiunii beton;
Ic este momentul de inerţie ale secţiunii de beton;
zcp este distanţa dintre centrul de greutate al secţiunii de beton şi
armăturile de precomprimare
∆σ p Ap ∆σ p Ap
∆σ p Ap zcp Ac zcp2
∆σ c = + ⋅ zcp = 1+ (4.1N)
Ac Ic Ac I c
Pierderea din contracţie: Contracţia liberă este εcs. Dar, în timp ce betonul se
contractă, armătura se scurtează cu aceeaşi cantitate, ceea ce produce o pierdere de
tensiune în armătura ∆σp,s şi o modificare a efortului unitar în beton ∆σc.
Deformaţia netă a betonului va fi εcs - ∆σc/Ece. Rezultă, din egalitatea deformaţiilor:
ε cs E p
∆σ p , s = (4.3N)
Ep A A
1+ ⋅ p 1 + c ⋅ zcp2
Ec ,eff Ac Ic
În expresiile de mai sus Ec,eff este modulul efectiv al betonului (vezi SR EN 1992-1-
1 § 7.4.3(5)).
Pierderea din curgere lentă: Curgerea lentă liberă este σcϕ(t,t0)/Ec, unde σc este
efortul unitar în beton în dreptul armăturii, iar Ec este modulul tangent al betonului
(vezi SR EN 1992-1-1 § 3.1.4(2)). Datorită deformaţiei de curgere lentă însă,
tensiunea în armătură scade, deci scade şi efortul unitar în beton. Egalitatea
variaţiilor deformaţiilor din beton şi armătură conduce la ecuaţia următoare:
Ep
ϕ (t , t0 )σ c
Ec
∆σ p , c = (4.5N)
E A A
1 + p ⋅ p 1 + c ⋅ zcp2
Ec , eff Ac Ic
∆σ pr
∆σ p , r = (4.7N)
Ep A A
1+ ⋅ p 1 + c ⋅ zcp2
Ec , eff Ac Ic
Exemplu:
Caracteristici geometrice: Ap
Ac=227848 mm2
Ic=55006881525 mm4 120
Ap = 796.5 mm2
zcp=566.2 mm
în care:
εcd,0 = 0.041% prin interpolare în tabelul 3.2 din SR EN 1992-1-1,
considerând RH% = 60%
(t − t s ) (20805 − 2)
β ds (t , t s ) = = = 0.998 ≅ 1.00
3
(t − t s ) + 0,04 h
0 (20805 − 2) + 0,04 111.14 3
unde:
εca(∞) = 2,5 (fck – 10) 10-6 =2,5 (35 – 10) 10-6= 0.000063
∆σpr = 54 MPa
1 − RH / 100 1 − 0 .6
ϕ RH = 1 + = 1+
= 1.832
0.1 ⋅ 3 h0 0.1 ⋅ 3 111
RH=60% - umiditatea relativă a mediului
16.8 16.8
β ( f cm ) = = =2.562
f cm 35 + 8
50 Calculul forţei de precomprimare
1 1
β (t 0 ) = = =0.80
(0,1 + t 0 ) (0,1 + 2 0, 20 )
0 , 20
0, 3 0,3
(t − t 0 ) (20805 − 2)
β c (t , t 0 ) = = =0.98
(β H + t − t 0 ) (416.95 + 20805 − 2)
unde
t = 20805 zile este vârsta betonului la momentul considerat, în zile
t0 =2 zile este vârsta betonului la momentul încărcării, în zile
În concluzie:
Ep
ε cs E p + 0.8∆σ pr + ⋅ ϕ (t , t 0 ) ⋅ σ c ,QP
Ecm
∆σ p ,c + s + r = =
Ep Ap A
1+ ⋅ 1 + c ⋅ z cp2 ⋅ [1 + 0,8ϕ (t , t 0 )]
Ecm Ac Ic
195000
0.000463 ⋅ 195000 + 0.8 ⋅ 54 +
⋅ 3.8 ⋅ 6.8
= 34000 =
195000 796.5 227848 2
1+ ⋅ 1 + ⋅ 566.2 ⋅ [1 + 0,8 ⋅ 3.8]
34000 227848 55006881524
5.1 Introducere
unde TEd este solicitarea de calcul, iar fpd este valoarea de calcul a rezistenţei armăturii,
definită în capitolul 2.
Un exemplu de calcul a capacităţii portante la întindere este dat în capitolul 3
(exemplul 1).
şi
fcd ηfcd
εcu2 A’pσ’pl A’pσ’pl
z’p
x λx
A’p
MRd y
zp σcy x λx
∫b σy cy dy ηf cd ∫ by dy
0 0
εcp Apfpd Apfpd
∆εp ε p0
Ap εp
∫b σ
0
y cy dy = A p f pd − A' p σ ' pl (5.2)
unde
z p = h0 p − x + yc (5.4)
şi
z /p = h0 p − yc (5.5)
cu
x
∫b σ y cy ydy
yc = 0
x
(5.6)
∫b σ
0
y cy dy
h0 p − x
∆ε p = ⋅ ε cu 2 (5.7)
x
Verificări la stări limită ultime 53
Pd ,t
ε p = ∆ε p + ε p 0 = ∆ε p + (5.8)
Ap E p
x − d′
σ ′pl = E p ε p 0 − ≥ E p (ε p 0 − 0,0015) (5.10)
x
5.4.1 Introducere
Forţa tăietoare de calcul VEd rezultă din analiza structurală, considerând combinaţia
de încărcări pentru SLU de rezistenţă. În anumite cazuri însă, valoarea rezultată din analiza
structurală poate fi modificată pentru a ţine cont de anumite particularităţi ale comportării
betonului armat.
Astfel, pentru elemente încărcate la partea superioară, la o distanţă av de la faţa
reazemului (sau de la axul aparatului de reazem, dacă acesta este flexibil) astfel ca 0,5d
≤ av < 2d, contribuţia acestei încărcări la forţa tăietoare VEd poate fi multiplicată cu
coeficientul de reducere β = av / 2d. Pentru av ≤ 0,5d , în calcul se ia av =0,5d. Reducerea
54 Verificări la stări limită ultime
se poate aplica la verificarea lui VRd,c cu expresia (5.11), dar numai dacă armăturile
longitudinale sunt ancorate la capacitate în dreptul reazemului.
În care:
f ck
ν = 0,61 − (fck în MPa)
250
Dacă:
Chiar dacă nu sunt necesare din calcul armături pentru forţă tăietoare, se prevede o
armătură transversală minimă. Pentru grinzi, coeficientul minim de armare transversală
Verificări la stări limită ultime 55
este ρ w ,min = (0,08 fck ) / f yk (ASRO 2004b). Această armătură minimă se poate omite la
elemente cum ar fi plăcile (pline, nervurate sau chesonate) atunci când este posibilă
redistribuirea transversală a încărcărilor. Armătura minimă poate, de asemenea, lipsi la
grinzi secundare, care nu contribuie de manieră semnificativă la rezistenţa şi stabilitatea
ansamblului structurii.
VEd este forţa tăietoare de calcul în secţiunea considerată, provenind din încărcările
exterioare aplicate şi din precomprimare (armaturi aderente sau nu). Dacă elementul este
supus preponderent la încărcări uniform distribuite, nu este necesar să se facă verificări la
forţă tăietoare la o distanţă de faţa reazemului mai mică decât d.
[ 1/ 3
V Rd , c = C Rd ,c k (100 ρ l f ck ) ]
+ k1σ cp b w d (5.13)
cu o valoare minimă
expresii în care :
În cazul grinzilor simplu rezemate şi nefisurate din încovoiere (în zona în care se
face verificarea, adică înspre reazeme) se poate folosi în locul expresiei (5.13) relaţia
următoare (ASRO 2004b):
56 Verificări la stări limită ultime
I ⋅ bw
V Rd ,c = ⋅ ( f ctd )2 + α l ⋅ σ cp ⋅ f ctd (5.15)
S
în care:
I este momentul de inerţie;
bw este lăţimea netă a secţiunii la nivelul centrului de greutate (se ia în
considerare prezenţa canalelor pentru armături postîntinse);
S este momentul static al suprafeţei situate deasupra axei ce trece prin centrul
de greutate, în raport cu această axă (sau în raport cu axa faţă de care efortul
principal este maxim);
αl = l x / l pt 2 ≤ 1,0 pentru armături preîntinse;
= 1,0 pentru alte tipuri de armături pt. beton precomprimat;
lx este distanţa de la secţiunea considerată la originea lungimii de transmitere;
lpt2 este limita superioară a lungimii de transmitere (pentru calculul lungimii de
transmitere vezi cap. 7);
σcp este efortul de compresiune în beton la nivelul centrului de greutate sub
forţa axială datorită încărcărilor şi/sau precomprimării (σcp = NEd /Ac în
MPa, NEd > 0 la compresiune).
Notă: Relaţia (5.15) rezultă din considerarea unei stări plane de tensiune în beton şi a unui
efort principal de întindere egal cu rezistenţa la întindere a betonului.
2
α l σ cp α l σ cp
σ c1 = − + + τ c2 (5.1N)
2 2
şi
VRd ,c S
τc = (5.2N)
bw I
Dacă în expresia (5.1N) punem σc1 = fctd şi înlocuim τc cu expresia sa din (5.2N)
şi apoi rezolvăm în VRd,c obţinem expresia (5.15).
În cazul cel mai frecvent, în care armătura de forţă taietoare este dispusă
pependicular pe axa elementului, determinarea eforturilor în etrieri şi în biela comprimată
se face în modul următor pe baza ecuaţiilor de echilibru scrise într-o secţiune normală şi
una înclinată (FIB 1999):
- din condiţia de echilibru pe direcţie verticală în secţiunea A-A (Fig. 5.4) rezultă:
V = Aswσsw(zctgθ)/s (5.16)
V = σcwbwzsinθcosθ (5.17)
În care:
σsw este efortul unitar în armătura transversală;
σcw este efortul unitar în biela de beton comprimată, paralel cu axa bielei;
Asw aria armăturii transversale;
s distanţa între armăturile transversale;
θ unghiul de înclinare al bielei;
z distanţa între axul tăplii comprimate şi axul tălpii întinse (≅0,9 d);
Ftd⋅ forţa de întindere din armătura longitudinală.
58 Verificări la stări limită ultime
B
A O
V 0.5z
V cotθ
z z
Ftd
A s B
z cotθ
Figura 5.4 – Forţele din armături şi beton într-o secţiune înclinată A-A şi într-o secţiune
normală B-B, pe baza modelului de grindă cu zăbrele (FIB 1999)
VEd
σ cw = ≤ f cd 2 (5.19)
bw z sin θ cos θ
VEd s
σ sw = ≤ f ywd (5.20)
Asw zctgθ
M Ed V Ed ctgθ
Ftd ≥ + (5.21)
z 2
Relaţia (5.19) reprezintă condiţia de rezistenţă pentru biela comprimată. Din această
condiţie rezultă unghiul minim de înclinare al bielei:
VEd 1 2V
sin θ cos θ ≥ sau θ ≥ arcsin Ed
(5.22)
bw zf cd 2 2 b zf
w cd 2
Unghiul de înclinare al bielei este însă limitat, inferior la o valoare care să permită
transferul de forţă tăietoare prin fisură şi superior la o valoare care să permită curgerea
etrierilor. În SR EN 1992-1-1 aceste valori sunt 21,8°, respectiv 45°, adică:
Dacă din relaţia (5.22) rezultă ctgθ < 1, atunci trebuie redimensionată secţiunea de
beton. Dacă rezultă o valoare ctgθ > 2,5, înseamnă că rezistenţa bielei comprimate nu este
critică şi proiectantul poate alege arbitrar o valoare ctgθ ≤ 2,5.
Se observă însă că valoarea ctgθ = 2,5 minimizează cantitatea de etrieri necesară,
în schimb maximizează lungimea de ancorare necesară pentru armătura longitudinală
V ctgθ
(termenul ∆Ftd = Ed din relaţia (5.21)).
2
Verificări la stări limită ultime 59
(
VRd ,max = bw zf cd 2 (ctgθ + ctgα ) / 1 + ctg 2θ ) (5.27)
şi
A sw
V Rd , s = z ⋅ f ywd (ctgθ + ctgα )sin α (5.28)
s
în care:
As,min este aria minimă de armături aderente nepretensionate în zona întinsă;
Act este aria secţiunii transversale de beton întins. Zona de beton întins este
partea secţiunii care rezultă întinsă din calcul chiar înainte de formarea
primei fisuri;
σs este valoarea absolută a efortului maxim admis în armătură imediat după
apariţia fisurii. Poate fi considerat egal cu limita de elasticitate, fyk, a
62 Verificarea la stări limită de serviciu
Cu:
σc efort unitar mediu în beton în partea de secţiune considerată :
N
σ c = Ed (6.5)
bh
NEd efort normal acţionând la starea limită de serviciu în partea de
secţiune considerată (pozitiv pentru compresiune). NEd trebuie
determinat considerând valorile caracteristice ale precomprimării şi
ale efortului normal sub combinaţia de acţiuni corespunzătoare
h* h* = h pentru h < 1,0 m
h* = 1,0 m pentru h ≥ 1,0 m
k1 este un coeficient care ţine seama de efectele efortului normal asupra
repartiţiei eforturilor unitare :
k1 = 1,5 dacă NEd este un efort de compresiune
2h *
k1 = dacă NEd este un efort de întindere
3h
Fcr este valoarea absolută a efortului de întindere în talpă imediat înainte
de fisurare, datorită momentului de fisurare calculat cu fct,eff .
Termenul ξ1Ap'∆σp din expresia (6.2) reprezintă contribuţia armăturilor
pretensionate aderente. Ele se consideră active pe o rază de 150 mm din centrul armăturii.
Verificarea la stări limită de serviciu 63
Ap' este aria armăturilor pretensionate din aria întinsă efectivă Ac,eff (care este
definită în fig. 6.1).
∆σp este creşterea de tensiune în armătură de la starea de decompresiune (adică de
la momentul când în betonul adiacent tensiunea este nulă).
ξ1 este raportul între aderenţa armăturii de precomprimare şi a armăturii pasive,
ajustat cu raportul diametrelor:
φs
ξ1 = ξ (6.6)
φp
În care:
ξ este raportul între capacitatea de aderenţa a armăturii de
precomprimare şi a armăturii pasive (vezi tabelul 6.2);
φs este diametrul celei mai mari armături pasive;
φp este diametrul echivalent al armăturii pretensionate :
φP =1,6 √AP pentru pachete
φP =1,75 φwire pentru monotoroane din 7 sârme
φP =1,20 φwire pentru monotoroane din 3 sârme
în care φwire este diametrul sârmei
a) Grindă
b) Placă
Figura 6.1 - Arii efective de beton în jurul armăturilor întinse (SR EN 1992-1-1)
64 Verificarea la stări limită de serviciu
în care
sr,max este distanţa maximă dintre fisuri;
εsm este deformaţia medie a armăturii, ţinând cont de participarea betonului
întins;
εcm este deformaţia medie a betonului între fisuri.
Diferenţa între alungirea medie a armăturii şi cea a betonului, εsm - εcm, se calculează
cu expresia :
f
σ s - k t ct,eff (1 + α e ρ eff )
ρ p,eff σs
ε sm − ε cm = ≥ 0,6 (6.8)
Es Es
în care:
σs este efortul în armăturile întinse în secţiunea fisurată;
αe este raportul Es/Ecm
As + ξ1 A' p
ρ p,eff =
Ac ,eff
Ac,eff este aria secţiunii efective de beton din jurul armăturilor întinse, de
înălţime hc,ef, în care hc,ef este cea mai mică din valorile următoare :
2,5(h-d), (h-x)/3 sau h/2 (vezi figura 6.1)
kt este un factor care ţine seama de distribuţia eforturilor în beton între
fisuri şi de durata încărcării:
kt = 0,6 în cazul unei încărcări de scurtă durată
kt = 0,4 în cazul unei încărcări de lungă durată
La calculul distanţei dintre fisuri se deosebesc două situaţii: când armăturile sunt
relativ apropiate (distanţa între armături ≤ 5(c+φ/2)), respectiv când distanţa este mai mare
decât această valoare.
Verificarea la stări limită de serviciu 65
în care:
φ este diametrul barelor.
c este acoperirea cu beton a armăturilor longitudinale
k1 un coeficient care ţine seama de proprietăţile de aderenţă ale armăturilor :
= 0,8 pentru barele cu înaltă aderenţă
= 1,6 pentru armăturile având o suprafaţă lisă (de ex. cabluri de
precomprimare) ;
k2 este un coeficient care ţine seama de distribuţia deformaţiilor :
= 0,5 la încovoiere
= 1,0 la întindere pură
= (ε1 + ε2)/2ε1 la întindere excentrică
în care ε1 este cea mai mare şi ε2 cea mai mică alungire relativă în
fibra extremă, secţiunea fiind presupusă fisurată
k3 = 3,4
k4 = 0,425
Când sunt utilizate mai multe diametre de bare în aceeaşi secţiune, în relaţia (6.10)
trebuie considerat un diametru echivalent φeq, care se determină cu expresia:
φ eq =
∑n φ
i i
2
(6.11)
∑n φ
i i
Valorile fadm (∆fadm) sunt aceleaşi cu cele pentru elemente de beton armat (vezi şi [4],
capitolul 14, tabelul 14.1).
Valorile f sunt calculate după regulile mecanicii structurilor, dar cu valori ale
modulilor de rigiditate care ţin cont de comportarea specifică a betonului precomprimat.
E cm
E c ,eff = (6.13)
1 + ϕ (∞, t 0 )
α = ζα II + (1 - ζ )α I (6.14)
Efectul curgerii lente în cazul încărcărilor de lungă durată va fi luat în calcul prin
utilizarea modulului efectiv Ec,eff calculat cu expresia (6.13).
Metoda cea mai riguroasă pentru determinarea săgeţii când se utilizează relaţia
(6.14) consistă în calcularea curburii într-un număr mare de secţiuni de-a lungul
elementului, apoi calcularea săgeţii prin integrare numerică. În majoritatea cazurilor însă,
sunt suficiente numai două calcule ale săgeţii, în primul caz presupunând elementul
nefisurat, în al doilea caz presupunând elementul complet fisurat, apoi interpolând cu
expresia (6.14) pentru a obţine săgeata reală.
În calcule trebuie ţinut seama şi de efectul contracţiei, atât atunci când elementul
este fisurat, cât şi atunci când este nefisurat. Curbura datorată contracţiei se poate
determina cu relaţia:
1 S
= ε csα e (6.16)
rcs Ι
în care:
1/rcs este curbura datorată contracţiei;
εcs este deformaţia liberă de contracţie;
S este momentul static al secţiunii de armătură faţă de axa trecând prin centrul
de greutate al secţiunii;
I este momentul de inerţie al secţiunii;
αe este coeficientul de echivalenţă efectiv, αe = Es / Ec,eff.
Trebuie subliniat totuşi că săgeţile reale pot diferi de valorile estimate, mai ales
dacă valorile momentelor care acţionează sunt apropiate de momentul de fisurare.
Diferenţele vor depinde de incertitudinile privind proprietăţilor materialelor, istoria de
încărcare şi nivelul de încărcare, modelul structurii, geometria elementului (Beeby A.W.,
§4.3.3(7) în FIB, 1999).
68 Calculul zonelor de transmitere
Apσpm
lpt
a) σpm
σpm
b)
0,25lpt lpt
în care:
α1 = 1,0 în cazul unui transfer progresiv;
= 1,25 în cazul unui transfer brusc;
α2 = 0,25 în cazul armăturilor cu secţiune circulară;
= 0,19 în cazul toroanelor cu 3 sau 7 sârme;
φ este diametrul nominal al armăturii;
σpm0 este efortul unitar în armătură imediat după transfer;
fbpt este efortul unitar de aderenţă, considerat constant pe lpt.
Valoarea de calcul a lungimii de transmitere are valoarea cea mai defavorabilă dintre
cele două valori de mai jos, în funcţie de situaţia de proiectare considerată :
în care:
ηp1 este un coeficient care ţine seama de tipul de armătură şi de condiţiile de
aderenţă în momentul transferului:
ηp1 = 2,7 în cazul sârmelor nervurate;
ηp1 = 3,2 în cazul toroanelor cu 3 sau 7 sârme;
η1 = 1,0 condiţii bune de aderenţă (definite în SR EN 1992-1-1 §8.4.2);
= 0,7 în celelalte cazuri, exceptând cazul când o valoare superioară poate fi
justificată prin condiţiile specifice de execuţie;
fctd(t) este rezistenţa de calcul la întindere a betonului în momentul transferului ;
fctd(t) = αct⋅0,7⋅fctm(t) / γc
în care
lpt2 este valoarea superioară de calcul a lungimii de transmitere;
α2 a fost definit la calculul lungimii de transmitere;
σpd este efortul unitar în armătură la SLU;
σpm∞ este precomprimarea, după deducerea tuturor pierderilor de tensiune;
fbpd este capacitatea de aderenţă a armăturii preîntinse.
70 Calculul zonelor de transmitere
B - Distanţa de la capătul
elementului
în care:
ηp2 este un coeficient care ţine seama de tipul de armătură şi de condiţiile de
aderenţă în momentul transferului:
ηp2 = 1,4 în cazul sârmelor nervurate;
ηp2 = 1,2 în cazul toroanelor cu 3 sau 7 sârme;
η1 este definit la calculul lngimii de transmitere.
P/2
P P α h/4
a h a
P/2 h/4
kh
h σ = P/A h
a) b)
ldisp = h (7.7)
P
Z= tgα
2
h/4−a/4 1 a
cu : tgα = = 1 −
kh 4k h
de unde :
P a
Z= 1 − (7.8)
8k h
b/2 b/2
b0
b0
b/2
b/2 A0 A0
A0 A
a0 A a0 a0
A
Figura 7.5 – Zona activă de calcul în cazul precomprimării excentrice sau a mai multor
armături ancorate la capăt
Dacă forţa de precomprimare nu este centrică, sau dacă sunt mai multe ancoraje,
zona activă este definită ca în Figura 7.5 (regula prismului simetric) şi relaţiile (7.7) şi (7.9)
iau forma următoare :
P P P
P
h/4 P h 3h/4 h
P P
P
h h
Calculul forţei de întindere se poate face fie plecând de la un studiu elastic al stării de
eforturi, fie utilizând un model “bielă-tirant” potrivit.
În cazul unei încărcări uniform distribuite pe o suprafaţă Ac0 (vezi figura 7.7),
capacitatea la compresiune locală poate fi determinată conform SR EN 1992-1-1 cu relaţia:
în care:
Ac0 este aria încărcată,
Ac1 este aria maximă de difuzie utilizată pentru calcul, şi are aceeaşi formă cu
aria Ac0.
Aria de difuzie Ac1 utilizată pentru calculul capacităţii la compresiune locală FRdu
trebuie sa satisfacă condiţiile următoare:
- înălţimea de difuzie a încărcării în direcţia acesteia este aşa cum se indică în
figura 7.7;
- centrul ariei de difuzie Ac1 este situat pe linia de acţiune ce trece prin centrul
ariei încărcate Ac0;
- dacă secţiunea beton este supusă la mai multe forţe de compresiune, ariile
de difuzie respective nu trebuie să se suprapună.
Valoarea FRdu trebuie redusă dacă încărcarea nu este uniform distribuită pe suprafaţa Ac0
sau dacă există forţe tăietoare mari.
74 Calculul zonelor de transmitere
A linia de acţiune
h ≥ (b2 - b1) şi
≥ (d2 - d1)
Figura 7.7 - Ipoteze de difuzie pentru calcul, în cazul presiunilor locale (SR EN 1992-1-1)
1,1Z
σ cy = K (7.14)
aldisp ,i
a
− armături preîntinse : Z = 0,3 Apσ p , max 1 − 0 (7.15a)
a
a
− armături postîntinse : Z = 0,3 Apσ pi 1 − 0 (7.15b)
a
Calculul zonelor de transmitere 75
trebuie fie mărită secţiunea de beton, fie modificată dispunerea armăturilor active în zona
de capăt.
trebuie prevăzute armături transversale, a căror cantitate se calculează după cum urmează :
sf
Ass(0,8fyd) ≥ 1,1Z (7.20)
a
y
1 y y
Z 3 = ∫ bσ c dy − ∑ Pi cos α i − ∑ Pi sin α i (7.22)
3 0 0 0
h
Pi = Ap,iσpi,k
σb
Figura 7.5 – Secţiunea de calcul pentru despicarea între armături sau grupuri de armături
pretensionate
Calculul zonelor de transmitere 77
Sub ancoraj trebuie prevăzute 2 sau 3 plase cu cel puţin 4 bare în fiecare direcţie,
prima situată la 30 mm sub ancoraj, şi celelalte distanţate la 50 - 70 mm (figura 7.9a).
Diametrul armăturilor trebuie să fie cuprins între 6 şi 14 mm şi distanţa dintre bare între 60
şi 100 mm. Plasele vor fi realizate fie din armături continue (figura 7.9b), fie prin sudare
(figura 7.9c). Este interzis să se utilizeze plasele din bare independente legate cu sârmă.
Trebuie prevăzute plase similare aşezate la distanţe de 100...150 mm pe toată
lungimea de difuzie a cablului considerat.
În locul plaselor, este posibil să se utilizeze o armătură armature elicoidală continuă
de fretare (figura 7.9d), cu diametrul între 6 şi 10 mm şi cu un pas cuprins între 50 şi 80
mm.
Dacă armătura de fretare nu acoperă toată secţiunea elementului, trebuie prevăzuţi
etrieri închişi, cel puţin Φ8/150 mm. Aceşti etrieri vor fi prevăzuţi pe toată lungimea de
difuzie ldisp.
Φ 6 ÷ 12 mm
a0
s = 60 ÷ 100 mm
b0 30 mm 50 ÷ 70 mm
a) b) c)
ds a0
s = 50 ÷ 80 mm
d)
Exemplu:
Să se verifice zona de capăt a grinzii din figură care are patru ancoraje individuale
cu diametrul plăcii de distribuţie de 100mm. Forţa de pretensionare din fiecare ancoraj
este de 250kN.
400
200
Ø100
500
P=250kN 200
P=250kN 100
Aplicând regulile ilustrate în figura 7.5, zona de difuzie a fiecărui ancoraj rezultă de
dimensiuni 200x150 mm2.
0.5
π ⋅ 150 2
0.5
f A 40 4
f Rdu = ck c1 = ⋅ = 40.2 N / mm 2
γ c Aco 1 .5 π ⋅ 100 2
4
Considerând un model bielă –tirant ca cel din figura 7.3(b), cu un unghi de difuzie 2β, cu
arctgβ = 2/3 (vezi SR EN 1992-1-1 §8.10.3(5)), rezultă un efort unitar de compresiune în
biela comprimată:
Se aleg trei etrieri Φ10 dispuşi la 50, 125 şi 200 de mm faţă de capătul grinzii.
80 Calculul zonelor de transmitere
8 Exemplu de proiectare
2 1
200 2 1800 1
2200
21.5
4.5
7
22.5 15 22.5 15 30 15
87.5
145
145
119
7.5 15 7.5
6.5
22.5
30 30
I. PROPRIETĂŢI MATERIALE
Beton
- În faza finală:
-
fck = 40 N/mm2
fctm = 3.5 N/mm2
fcd = 26.67 N/mm2
fctk = 2.45 N/mm2
fctd = 1.63 N/mm2
Ecm = 35000 N/mm2
αc = 1.00E-05
Exemplu de proiectare 81
- La transfer:
n
t T = ∑ e −( 4000 /[ 273+T ( ∆ti )]−13, 65) ⋅ ∆t i = e − ( 4000 /[ 273+ 45)]−13, 65) ⋅ 3 ⋅ 2 + e −( 4000 /[ 273+ 70 )]−13, 65) ⋅ 10 =
i =1
28
1/ 2 28 1 / 2
s 1− 0.20 1−
t 3.77
βcc(t)= e =e = e −0.345 = 0.708
αp = 195000/31550 = 6.18
Armături pasive
Secţiune 1 câmp
- ȋnălţime h = 1450 mm
- ȋnălţime medie talpă inferioară hi = 257.5 mm
- lăţime talpă inferioară bi = 300 mm
- ȋnălţime medie talpă superioară hs = 250 mm
- lăţime talpă superioară bs = 600 mm
82 Calculul zonelor de transmitere
- ȋ nălţime h = 1450 mm
- ȋnălţime medie talpă superioară hs = 238 mm
- lăţime talpă superioară bs = 600 mm
- lăţime inimă b = 300 mm
- Aria secţiunii Ac = 506552 mm2
- Distanţa de la CG la
partea superioară a secţiunii xc = 640 mm
- Momentul de inerţie Ic = 9.908 ⋅ 1010mm4
- Raza de inerţie r2 = Ic/Ac = 195595 mm2
- Modulele de rezistenţă Wcs = 15.48 ⋅ 107mm3
Wci = 12.232⋅ 107mm3
Exemplu de proiectare 83
Greutate proprie
grindă [kN/ml] 9.22 1 9.22 1.35 12.45
Încărcare pe grindă
(inclusiv gr. proprie) 24.82 19.42 34.86
Momente de calcul
IV TENSIONAREA ARMĂTURILOR
Tensiunea iniţială
Lunecarea armăturilor:
se considera armaturile intinse doar de la un capăt
- lunecare ∆l = 5 mm
- lungime banc l = 100 m
- pierdere de tensiune: ∆σsl = (∆l/l)⋅Ep = (5⋅/ 100000)195000 = 9.75 MPa
∆Psl = 1283⋅9.75 = 12.5 kN
Tensiunea după blocare
σp1 = 1350 – 9.75 = 1340.25 MPa
P1 = 1732 – 12.5 = 1719.5 kN
Tratament termic:
- T0 = 20°
- Tmax = 70°
1,14(Tmax − 20 ) n
1,14( 70 − 20 )
teq =
Tmax − 20
∑ (T
i =1
)
( ∆t i ) − 20 ∆ti =
70 − 20
[(45 − 20) ⋅ 3 + (70 − 20) ⋅10 + (45 − 20) ⋅ 3]
teq = 9103ore
0,75(1− µ )
t + t eq
∆σ pr = σ pi 0,66ρ1000e 9,1µ
10−5 =
1000
Exemplu de proiectare 85
0.75(1−0.76)
9.1⋅0.76 16 + 9103
= 1340.25 ⋅ 0.66 ⋅ 2.5 ⋅ e ⋅10−5 = 32.5MPa
1000
în secţiunea 2:
P3,sect2 = σp3 ·Ap2= 1208.78·789.6 = 954.4 kN
Secţiunea 1
Secţiunea 2
Se observă că în fibra superioară apar eforturi de întindere dar acestea sunt mai mici decât
fctm(t)
în care:
εcd,0 = 0.038% prin interpolare în tabelul 3.2 din SR EN 1992-1-1,
considerând RH% = 60%
β ds (t , t s ) =
(t − t s ) =
(20805 − 2) = 0.996
3
(t − t s ) + 0,04 h
0 (20805 − 2) + 0,04 176 3
unde:
εca(∞) = 2,5 (fck – 10) 10-6 =2,5 (40 – 10) 10-6= 0.000075
∆σpr = 62 MPa
t=5000+9103=509103h
1 − RH / 100 1 − 0.6
ϕ RH = 1 + ⋅ α 1 ⋅ α 2 = 1 + ⋅ 0.802 ⋅ 0.939 = 1.476
0.1 ⋅ 3 h0 0.1 ⋅ 176
3
88 Calculul zonelor de transmitere
0,7 0.7
35 35
α1 = = = 0.802
f cm 40 + 8
0, 2 0.2
35 35
α2 = = = 0.939
f cm 40 + 8
0, 5 0.5
35 35
α3 = = = 0.854
f cm 40 + 8
16.8 16.8
β ( f cm ) = = =2.425
f cm 40 + 8
1 1
β (t 0 ) = = =0.80
(0,1 + t 0 ) (0,1 + 2 0, 20 )
0 , 20
0,3 0,3
(t − t 0 ) (20805 − 2)
β c (t , t 0 ) = = = 0.993
(β H + t − t0 ) (477.6 + 20805 − 2)
unde
t = 20805 zile este vârsta betonului la momentul considerat, în zile
t0 =2 zile este vârsta betonului la momentul încărcării, în zile
2
P3 P3 z cp − M gp z cp 1551.4 ⋅10 3 1551.4 ⋅10 3 ⋅ 696 2 − 543 ⋅10 6 ⋅ 696
σ cs =− + =− − = 8.16 MPa
Aci I ci 378493 9.21 ⋅1010
Deci
Ep
ε cs E p + 0.8∆σ pr + ⋅ ϕ (t , t 0 ) ⋅ σ c ,QP
E cm
∆σ p , c + s + r = =
Ep Ap A
1+ ⋅ 1 + c ⋅ z cp2 ⋅ [1 + 0,8ϕ (t , t 0 )]
E cm Ac Ic
195000
0.00041 ⋅ 195000 + 0.8 ⋅ 62 +
⋅ 2.85 ⋅ 8.16
= 35000 = 218.57 MPa
195000 1283 378493 2
1+ ⋅ 1 + ⋅ 696 ⋅ [1 + 0,8 ⋅ 2.85]
35000 378493 9.21 ⋅1010
Pd fav fav
,∞ = γ p ⋅ Pm ,∞ = 1 ⋅ 1270 .9 = 1270 .9 kN
Pdunfav
,∞ = γ unfav
p ⋅ Pm ,∞ = 1.2 ⋅1270 .9 = 1525 .13kN
Secţiunea 1
Secţiunea 2
P3,sec t 2 P3,sec t 2 z cp − M gp
954.4 ⋅ 10 3 954.4 ⋅ 10 3 ⋅ 664 − 46.2 ⋅10 6
σ ci = − − − =− =
Aci Wcii 516282 12.842 ⋅ 10 7
= -6.42 MPa ≤ 0.6fck = 0.6⋅(34-8) = 15.6 MPa
Secţiunea 1
Secţiunea 2
Secţiunea 1
Pk ,sup Pk ,sup z cp − M frecv 1334.5 ⋅ 10 3 1334.5 ⋅ 10 3 ⋅ 696 − 1143 ⋅ 10 6
σ cs = − + =− + =
Aci Wcsi 378493 1.5 ⋅ 10 8
= -4.95 MPa ≤ 0.45fck = 0.45⋅40 = 18 MPa
Secţiunea 2
P P z − M frecv 821.2 ⋅103 821.2 ⋅103 ⋅ 664 − 128.9 ⋅10 6
σ ci = − k ,sup,sec t 2 − k ,sup,sect 2 cp =− − =
Aci Wcii 516282 1.284 ⋅ 108
= -4.83 MPa ≤ 0.45fck = 0.45⋅40 = 18 MPa
Cf. pct. 5.10.3 efortul unitar în armatură după transfer trebuie să fie:
cf. pct. 7.2.(5) sub încarcari caracteristice efortul in armatura trebuie sa fie
Conform tabelului 4.1, clasa de expunere este XC1. Pentru această clasă de expunere, din
tabelului 7.1N, deschiderea admisibilă a fisurilor sub încărcări frecvente este 0.2 mm.
Pentru secţiunea centrală se verifică starea de eforturi din beton sub încărcările frecvente:
P P z −M
k , sup k , sup cp frecv 1334.5 ⋅ 10 3 1334.5 ⋅ 10 3 ⋅ 696 − 1143 ⋅ 10 6
σ =− − =− − =
ci A W 378493 8
ci cii 1.102 ⋅ 10
= - 1.58 MPa
Săgeata admisibilă:
L 21700
y adm = = = 86.8mm
250 250
După cum s-a aratat la pct VIII, sub încărcări frecvente elementul nu este fisurat.
E cm 35000
E c ,eff = = = 9096.8MPa
1 + ϕ (∞, t 0 ) 1 + 2.85
4
5 p frecv ⋅ L 5 ⋅ 19.42 ⋅ (21.7 ⋅ 10 3 ) 4
yext = = = 66.9mm
384 E I i 384 ⋅ 9096.8 ⋅ 9.21 ⋅ 1010
c , eff
Tp = Ap ⋅ fpd =1283·1365=1751.3 kN
Pdfav
,∞ Pdfav
,∞ z cp − M calc 1270.9 ⋅10 3 1270.9 ⋅ 10 3 ⋅ 664 − 479 ⋅ 10 6
σ ci = − − =− − = −5.30 MPa
Aci Wcii 516282 12.842 ⋅ 10 7
S - momentul static al suprafeţei situate deasupra axei ce trece prin centrul de greutate, în
raport cu acea axa.
sup
S = btalpa sup htalpa sup ytalpa sup + binima hinima ysup inima = 600 ⋅ 238 ⋅ 521 + 300 ⋅ 402 ⋅ 201 =
3
= 98639400 mm
SECT 1
46.2 kNm
128.9 kNm
164.9 kNm
231.3 kNm
MGR. PROP.
543 kNm
MFRECV.
lpt2 1143 kNm
MCAP 8 TOROANE MCAR.
1358.1 kNm 1461 kNm
1.50m lpt2
MCALCUL
2052 kNm
2206.9 kNm
MCAP 13 TOROANE
94 ANEXA 1: Simboluri şi notaţii
Principalele simboluri şi notaţii preluate din EN 1992-1-1 şi folosite în această lucrare sunt date
în lista următoare:
ACI (2008), Building Code Requirements for Structural Concrete (ACI 318M-08) and
Commentary, American Concrete Institute, Farmington Hills, MI, 473 p.
ASRO (1990), STAS 10107/0-90: Calculul şi alcătuirea elementelor structurale din beton, beton
armat şi beton precomprimat, Bucureşti.
ASRO (2004a), SR EN 1990, Bazele proiectarii structurilor, Bucureşti.
ASRO (2004b), SR EN 1992-1-1:2004 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1:
Reguli generale şi reguli pentru clădiri, Bucureşti.
Calgaro, J.-A., Cortade, J. eds., (2008), Applications de l’Eurocode 2 Calcul des bâtiments en
béton. Presses de l’École Nationale des Ponts et Chaussées, Paris, 309 p.
Chaussin, R. (1990), Béton précontraint. Techniques de l’ingénieur, Paris, 78 p.
Constantinescu, D. (1977), Curs de beton precomprimat. I.C.B., Bucureşti, 78 p.
Crainic, L., Enache, E. (2007), Prestressed Concrete. Ed. Matrixrom, Bucureşti, 122p.
FIB (1999), Structural Concrete – Textbook on Behaviour, Design and Performance, Vol 1,2&3,
FIB, Lausanne, Elveţia.
Guyon, Y. (1953), Béton précontraint. Étude théorique et expérimentale. Ed. Eyrolles, Paris, 703
p.
Le Delliou, P. (2003), Béton précontraint aux eurocodes. ENTPE – Presses universitaires de
Lyon, Lyon, 255 p.
Martin, L.H., Purkiss, J.A. (2006), Concrete Design to EN 1992, 2nd edition, Elsevier,
Amsterdam, 375 p.
Mosley, B., Bungey, J., Hulse, R. (2007), Reinforced Conrete Design to Eurocode 2, 6th ed.,
Palgrave MacMillan, New York, 408 p.
Nawy, E.G. (2000), Prestressed Concrete : a Fundamental Approach. 3rd ed., Prentice Hall
International, London, 938 p.
Nilson, A.H. (1987), Design of prestressed concrete. 2nd ed. John Wiley & sons, New York, 592
p.
Pascu, R. (2008a), Comportarea şi calculul elementelor din beton armat. Ed. Conspress,
Bucureşti, 281 p.
Pascu, R. (2008b), Beton precomprimat – bazele calcului. Ed. Conspress, Bucureşti, 65 p.
Picard, A. (1983) Béton précontraint. Tome I – Principes fondamentaux et dimensionnement.
Tome II – Analyse. Ed. Gaëtan Morin, Chicotimi, Quebec, Canada.
Postelnicu, T., Gabor, M. (1997), Beton armat si precomprimat. Note de curs. Partea a III-a.
UTCB, Bucureşti, 99 p.
Tertea, I. (1981), Betonul precomprimat. Ed. Tehnica, Bucureşti, 418 p.
Thonier, H. (1992), Le béton précontraint aux états-limites, 2e édition. Presses de l’École
Nationale des Ponts et Chaussées, Paris, 573 p.
96 ANEXA 1: Simboluri şi notaţii
Situri internet:
Freyssinet Elveţia: www.freyssinet.ch
BBR VT International : www.bbrnetwork.com
Dywidag-Systems International: www.dywidag-systems.com
VSL International: www.vsl.com