ALIMENTATIA ARTIFICIALA A PACIENTULUI

Definitie: inseamna introducerea alimentelor in organismul pacientului prin mijloace

artificiale.Se realizeaza prin urmatoarele procedee:
 Sonda gastrica sau intestinala;
 Gastro stoma;
 Pe cale parenterala (o alta cale decat cea naturala);
 Clisma.

Scop:
 Hranirea pacientilor inconstienti;
 Cu tulburari de deglutitie;
 Cu intoleranta sau hemoragii digestive;
 Operati pe tubul digestiv si glandele anexe;
 Cu stricturi esofagiene sau ale cardiei;
 In stare grava: negativism alimentar (refuzul de a se alimenta).

Pregatirea materialelor:
 De protectie: aleza, prosoape;
 Sterile: sonda Einhorn sau Faucher, seringi de 5-10ml, pensa hemostatica;
 Nesterile: palnie, tavita renala;
 Bulion alimentar: sa nu prezinte grunji, sa fie la temperatura corpului, sa aiba
valoare calorica.

Pregatirea pacientului:
Psihic:
 Se informeaza pacientul si se explica necesitatea tehnicii;
 Este rugat sa respecte indicatiile in timpul sondajului.
Fizic:
 Se aseaza pacientul pe un scaun cu speteaza cu spatele cat mai drept;
 Se protejeaza cu sortul de cauciuc;
 I se indeparteaza proteza dentara cand este cazul si se aseaza intr-un pahar cu
apa (aromata);
 Se aseaza tavita renala sub barbie pentru a capta saliva ce se scurge din cavitatea
bucala;
 Se efectueaza sondajul gastric.
1
Alimentatia propriu-zisa:
 In caz de staza gastricase aspira continutul si se efectueaza spalatura gastrica;
 Se ataseaza palnia la capatul sondei si se toarna lichidul alimentar 200-400ml
pana la 500ml, incalzit la temperatura corpului;
 Se introduc apoi 200-300ml apa si o cantitate mica de aer pentru a goli sonda;
 Se inchide sonda prin pensare pentru a evita scurgerea alimentelor in faringe de
unde ar putea fi aspirate, determinand pneumonia de aspiratie;
 Se extrage sonda cu atentie.

De retinut:
 La pacientii inconstienti cu tulburari de deglutitie sau care trebuie alimentati mai
mult timp pe aceasta cale, sonda se introduce endonazal;
 Sondele de polietilen se mentin mai mult de 4-5 zile, cele de cauciuc maxim 2-3
zile fiind traumatizante (produc scare ale mucoaselor);
 Ratia zilnica se administreaza in 4-6 doze foarte incet, de preferinta cu aparatul
de perfuzat utilizand vase izotermice.

Alimentarea prin gastrostoma:

 Deschiderea si fixarea operatorie a stomacului la piele in scopul alimentarii
printr-o sonda in cazul in care calea esofagiana este intrerupta;
 In cazul stricturilor esofagiene dupa arsuri sau intoxicatii cu substante caustice,
cand alimentatia artificiala ia un caracter de durata si nu se poate utiliza sonda
gastrica, alimentele vor fi introduse in organism prin gastrostoma;
 In stoma, este fixata o sonda de cauciuc prin intermediul careia alimentele sunt
introduse cu ajutorul unei seringi sau prin palnie;
 Respectandu-se aceleasi principii, se introduce aceleasi amestecuri alimentare ca
in cazul alimentatiei prin sonda gastrica;
 Alimentele vor fi introduse in doze fractionate la intervale obisnuite, dupa orarul
de alimentatie al pacientilor, incalzite la temperatura corpului;
 Cantitatea introdusa o data nu va depasi 500ml;
 Dupa introducerea alimentelor sonda se inchide pentru a impiedica refluarea
acestora;
 Tegumentele din jurul stomei se pot irita sub actiunea sucului gastric, care se
prelinge adesea pe langa sonda, provocand uneori leziuni apreciabile;
 De aceea, regiunea din jurul fistulei se va pastra uscata, acoperita cu un unguent
protector si antimicrobian, pansat steril cu un pansament absorbant.

2
Alimentarea prin clisma:
 Se poate asigura alimentarea si hindratarea pe o perioada scurta de timp;
 Deoarece in rect nu sunt fermenti pentru digestie, iar mucoasa absoarbe numai
solutii izotonice, substantele proteice sunt eliminate sau supuse unui proces de
putrefactie;
 Alimentarea se face prin clisma picatura cu picatura cu solutie Ringer, glucoza
47‰ cu rol hidratant;
 In locul irigatorului se foloseste un termos.

Alimentarea parenterala:
 Se face cu substante care:
 Au valoare calorica ridicata,pot fi utilizate direct de tesuturi;
 Nu au proprietati antigenice;
 Nu au actiune iritanta sau necrozanta asupra tesuturilor.
 Pe cale i.v. pot fi introduse solutii izo- sau hipertone (glucoza 10,20,30,40%,
fructoza 20%, solutie dextran, hidrolizate proteice);
 Planul de alimentare se face dupa calcularea necesarului de calorii/24h si a ratiei
de lichide in care pot fi dizolvate principiile proteice;
 Nevoia de lichide este completata cu ser fiziologic sau solutii glucozate si
proteice;
 Alimentarea parenterala se face ca si hidratarea si mineralizarea organismului;
 Ritmul de administrare difera dupa natura si concentratia preparatului, starea
pacientului, de la 50-500 ml/h.