Sparta era un stat militar, locul dominant în cultură era idealul militar.
Atena era un stat democratic, accesul la cultură era liber pentru orice clasă
socială.
Copilul spartan era supus judecății unei comisii de bătrâni care nu-l
acceptau decât dacă era robust și bine făcut. La vârsta de șapte ani, copilul
spartan intra direct în mâinile statului, căruia îi aparținea până la sfârșitul vieții.