Sfaturi de la Virginia Woolf despre cum trebuie să citim cărțile

Virginia Woolf (nume original: Adeline Virginia Stephen, n. 25 ianuarie 1882, , Londra. 28 martie 1941) a fost o
scriitoare engleză, eseistă, editoare şi scriitoare de poveşti, cunoscută drept una dintre figurile moderniste literare de
frunte ale secolului al XX-lea.
În perioada interbelică, Virginia Woolf a fost o personalitate marcantă în societatea literară din Londra şi membru al
Grupului Bloomsbury. Operele ei cele mai renumite includ: Doamna Dalloway(1925), Spre
far (1927), Orlando (1928) şi eseul de dimensiunea unei cărţi A Room of One's Own (1929), cu faimosul său
dicton: "O femeie trebuie să dispună de bani şi de o cameră separată, dacă vrea să scrie ficţiune".
„Singurul sfat, adevărat, pe care îl poate oferi o persoană unei alte persoane este să nu țină
cont de sfat, să-și urmeze propriile instincte, să se folosească de propriile motivații, să
ajungă la propriile concluzii. Dacă am convenit asupra acestui lucru, atunci simt libertatea
de a oferi la rândul meu câteva idei și sugestii, pentru că tu nu vei permite să-ți înlăture
acea independență, cea mai importantă calitate pe care o poate avea un cititor. (…)
Am fost privilegiată să cresc într-o casă plină cu cărți. Nu-mi amintesc să fi învățat să citesc; Îmi
amintesc pur și simplu cărțile – cele care le-am trecut prin mine, cele care păreau dincolo de
înțelegere. Nimeni nu m-a învățat cum să citesc, având în vedere că nimeni nu mi-a spus ce
așteptări să am de la o carte și ce să ignor; ce să iubesc și ce să disprețuiesc. (…)
Toate aceste lucruri s-au schimbat la colegiu, apoi la universitate, unde am descoperit diverse
mișcări critice, teorii literare și școli filozofice, fiind nevoită să aleg între metodele, politica și
interdicțiile lor. Lectura a devenit o activitate intensă, un exercițiu intelectual complicat, simțind
cum acești critici mă urmăresc mereu peste umăr. Cei care au făcut un studiu intensiv în
domeniul științelor umaniste mă vor înțelege: Mai târziu, am fost nevoită să învăț cum să citesc
fără o agendă”.
Despre asta scrie Virginia Woolf în eseul ei intitulat How Should One Read a Book? publicat
într-o serie numită The Common Reader în 1925, apoi republicat în 1932. Ea scrie aici, într-un
limbaj accesibil și manierat, pentru cititorii obișnuiți și nicidecum pentru savanți, oferind o serie
de sfaturi despre cum poți citi o carte și care sunt lucrurile la care trebuie să fii atent/ă.
„De unde putem începe?”, întreabă scriitoarea în eseu. Iată câteva dintre ideile esențiale pe care
le propune:
1.  „Din moment ce cărțile sunt separate pe genuri – ficțiune, biografie, poezie – noi trebuie să
luăm de la fiecare ceea ce trebuie să ne dea”.
Adesea ajungem la o carte sau alta cu mintea incertă(nesigură), și cu păreri împărțite, așteptând
ca ficțiunea să fie adevărată, poezia să fie falsă, iar biografia – lingușitoare. Dacă poți elimina
aceste preconcepții, atunci când citești, va fi un început admirabil. Nu dictați autorului; Încercați
să-i fiți complice.
2. „Probabil cea mai rapidă metodă de a înțelege un romancier este să scrii, nu să citești; să
pornești propriul tău experiment cu pericolele și dificultățile cuvântului scris”.
Încearcă să-ți aduci aminte de un eveniment care te-a marcat. Poate o discuție dintre doi oameni,
poate un fulger care a lovit un copac etc. Apoi încearcă să le descrii și vei vedea că vor apărea
primele impresii… Apoi migrează de la textul tău la primele pagini care aparțin unor scriitori
mari. Jane Austen, Hardy, Nabokov. Acum vei fi în stare să apreciezi mai mult măiestria lor.
3.  „Putem citi [biografii și memorii] cu un alt scop, nu ca să aruncăm lumină asupra literaturii
sau să ne familiarizăm cu oamenii celebri, ci să ne reîmprospătăm și să ne exercităm propriile
puteri creative”.
S-ar părea că biografiile și memoriile nu sunt întotdeauna literatură veritabilă, dar, dacă îți vei
oferi posibilitatea să le descoperi, vei deveni martora unor relicve omenești și aici nu contează
dacă este o singură scrisoare, câteva rânduri într-un carnet sau un volum imens. 
Cum sa Citesti o Carte: Ghid Concentrat al Cititorului care Vrea sa Invete din
Carti mai Bine si mai Rapid

Aveam 10 ani. Părinții mă mutaseră de la școala de cartier la un liceu din centru. Pe

culoarele străine pentru mine, am descoperit într-o zi acea ușă mare pe care scria
șters “BIBLIOTECĂ”.
Nu știu cum mi-a rămas încă în memorie senzația pe care am avut-o intrând atunci în
sala cu tavan boltit, unde în spatele pupitrului se afla o doamnă ce mă privea zâmbind.
Am citit carte după carte din acea bibliotecă. Una după alta. De la cărțile mușchetarilor
lui Dumas la aventurile lui Robinson Crusoe și – în anii de liceu – războaiele lui Asimov.
Continuate apoi cu comorile pe care le-am găsit la biblioteca județeană din Cluj. Ah, cât
am săpat în arhivele lor!
Până la terminarea liceului am ținut o listă cu toate cărțile citite. Erau sute la acel
moment. Apoi nu le-am mai ținut numărul. Estimez că am ajuns pe la câteva mii, cu un
ritm obișnuit de 2-5 cărți noi pe care le citesc lunar.
Cum să citești o carte
M-am obișnuit să citesc aproape în fiecare zi. 20 de minute până la o oră. În majoritatea
cazurilor non-ficțiune, deși mi-am propus să citesc mai multă ficțiune.
Din punctul meu de vedere cumpăr o carte pentru a învăța ceva din ea (nu se pun
cărțile de ficțiune, unde o parte din observațiile care urmează nu sunt valabile).
Nu sunt interesat să colecționez cărți doar ca să le am în bibliotecă. Și nici să le păstrez
pentru copiii mei. Vreau ca ei să decidă singuri ce cărți să citească singuri și ce nu, iar nu
ce am ales eu.
Nici nu mă interesează în mod special dacă o voi împrumuta sau nu atcuiva. Am
cumpărat-o pentru mine, nu pentru altcineva.
Când îmi dau seama că nu voi citi nicicând o carte deja cumpărată, obișnuiesc să o fac
cadou. Sau o donez. Asta și pentru că oricum biblioteca îmi este deja plină și am nevoie
de spațiu pentru cărțile ce le voi mai lua în viitor.

Contează cum arată o carte după ce ai citit-o?

Unii oameni colecționează cărți pe care nu le vor deschide tot restul vieții lor. Asta îmi
amintește de promoțiile la cărțile Adevărul când – la Carrefour – lumea le cumpăra “la
kilogram”. Poate pentru a le “lăsa” moștenire copiilor, poate pentru a avea o bibliotecă
plină. Și – de obicei – insistă ca acele cărți să arate mereu impecabil. Precum un bibelou
pe care la câteva luni îl ștergi de praf.
Considerând cele scrise mai sus, nu sunt interesat ca după ce am terminat o carte ea să
arate neapărat impecabil pentru generațiile viitoare. Așa cum scriam în prefața cărții
mele “Arta Dezvoltării Personale“
Murdărește … cartea. Nu o păstra pe raftul de la bibliotecă. Dă-i viață! … Și poate cândva vom
avea ocazia să facem cunoștință. Vreau ca atunci să îmi arăți cartea îmbogățită cu notițele tale,
cu experiența ta, cu ideile pe care le-ai aplicat. Sper ca atunci să văd această carte scrisă și
murdară. În mâna unui om căruia i-a schimbat viața în bine. Citește și, cel mai important,
aplică ideile de aici.
Scopul unei cărți este să te schimbe. Să te atingă. Altfel nu se justifică să o deschizi.
Pentru asta ai nevoie să extragi cele mai importante idei și concepte dintr-o carte, iar nu
doar să o termini de citit. Iar ca să faci asta e nevoie să citești interactiv:

 Să marchezi pe carte ideile importante (cu un pix sau evidențiator).

 Să faci notițe pe carte cu ceea ce ai înțeles tu sau ce ai de adăugat la
ideile explorate.
 Să-ți faci semne de carte (sau să lipești post-it-uri) la porțiunile pe care vrei să le
revezi ulterior.
 Să notezi într-un caiet separat ideile principale pe care vrei să le aplici.
Eu unul scriu, subliniez, desenez, colorez pe carte fără să preocup prea mult despre cum
va arăta ea la final. Ce mă interesează este să învăț din ea, să o ajut să mă schimbe. Este
o chestiune de respect față de carte: o cumpăr ca să o păstrez de bibelou în
biblioteca mea sau ca să o folosesc la maxim?
Citirea interactivă
Obișnuiesc să citesc interactiv. Pe scurt asta înseamnă că

1. Răsfoiesc cartea înainte de a o începe (precitire)

2. Citesc și iau notițe (marchez) direct pe carte sau într-un caiet separat
3. Sumarizez notițele în 5-7 idei importante ale cărții. Aproape orice carte poate fi
concentrată la un număr de câteva idei pe care este ea construită.
4. Folosesc aceste idei în viața mea
În continuare îți voi detalia pașii procesului, astfel încât TU să îl poți folosi și
particulariza la experiența ta.
1. Precitirea cărții
Înainte de a citi cartea începe cu o precitire a ei. Scopul este să te familiarizezi
cu conținutul cărții, să descoperi dacă există capitole care nu te interesează și le poți
sări, care este în general modul de tratare a subiectului de către autor.
Asta înseamnă să răsfoiești cartea, să citești coperta față-spate, să parcurgi cuprinsul și
să vezi care este fluxul în care a fost tratat subiectul cărții pentru ca atunci când tu citești
cartea să îți fie ma ușor să înțelegi cartea. Fără a intra în detalii.
Pe măsură ce răsfoiești fii atent la elementele cu o densitate mai mare de informații:
tabele, grafice etc. Acestea sunt o sinteză a porțiunilor de dinainte și după ele.
În același timp, acum alegi care porțiuni din carte le poți sări complet. Spre exemplu, la
o carte despre cum să folosești Microsoft Word probabil nu te va interesa să citești
primul capitol despre istoria Microsoft. Nu e relevantă în acest context, mai ales dacă e
vorba de 50 de pagini din cele 250 de pagini ale cărții. Elimini tot ce nu prezintă
interes pentru tine: în cazul acesta vrei să înveți să lucrezi eficient cu Word.
Deseori primele capitole sunt introductive și nu conțin neapărat idei importante. Poți să
le sari, mai ales dacă ai cunoștințele de bază despre subiectul dezvăluit.
Citești cartea ca să înveți ceva sau doar ca treci de fiecare pagină?
2. Citirea propriu-zisă
După ce ai parcurs cartea începi să o citești propriu-zis. Cu primul capitol, iar apoi
celelalte unul după altul.
Înainte de a citi capitolul propriu-zis, fă o precitire a fiecăruia – vezi rapid ce subcapitole
are, ce idei importante sunt evidențiate, verifică porțiunile care sintetizează ideile. În
mare, fără a intra în detalii. Scopul acestei părți este ca atunci când citești să ai idee
despre elementele ce vor urma. Te va ajuta să le înțelegi mai ușor când le vei citi.
Acum citește capitolul propriu-zis. Marchează pe carte ideile importante. Cu un pix,
creion, evidențiator, fără a te preocupa cum va arăta cartea. Notează între paragrafe sau
pe margine. Scrisul este un proces care te ajută să integrezi în mintea ta ceea ce tocmai
citești.
Termină de citit astfel întreaga carte. Pe măsură ce citești, acordă din nou atenție sporită
porțiunilor care conțin o densitate mai mare de informații: tabele, grafice, elemente care
sumarizează conținutul unui capitol.3. Sumarizarea cărții și extragerea ideilor
esențiale
Până acum ai făcut ceea ce face majoritatea oamenilor când citește o carte. Odată
terminată ultima pagină, închide cartea și o pune pe raft.
Când ai terminat de citit cartea vine momentul să folosești ideile pe care le-ai învățat.
Altfel, vei face doar lectură.
În acest moment ar trebui să ai deja o serie de notițe și idei adunate în direct pe carte
sau într-un caiet separat. Începe acum să faci o sinteză a acestora. Un fel de conspect al
conspectului. Parcurge-le și notează separat cele mai importante idei, mai ales dacă le
poți și folosi cât mai rapid. Adună 1-2 pagini cu idei.
Apoi ia aceste 2 pagini si reorganizează-le astfel încât să rămâi cu 5 idei principale. Dacă
sunt mai multe, redu numărul lor.
4. Implementarea a ceea ce ai învățat
Din aceste 5 idei alege una singură pe care o poți implementa imediat și o poți folosi cât
mai curând. Care este cea mai importantă idee pe care ai învățat-o din carte și o poți
folosi și tu?
Procesul de învățare
Procesul de învățare are loc în etape. Există mai multe modele care descriu asta,
modelul care mie unuia mi-a plăcut cel mai mult este cel oferit de programarea neuro-
lingvistică (NLP) și care descrie excelent modul în care mintea învață:

 Incompetența inconștientă: Faci ceva, o faci greșit și nici măcare nu știi că

greșești.
 Incompetența conștientă: Faci ceva și greșești. De data aceasta ești conștient
că nu faci bine, dar încă nu ai găsit o soluție.
 Competența conștientă: Ai învățat să faci ceva bine, obții rezultate și o faci
concentrat mereu pe acțiunile tale.
 Competența inconștientă: Faci bine, fără să te mai gândești la ceea ce faci,
vine natural.
Concentrează-te pentru o perioadă (1-2 luni) pe folosirea acestei o idee. Lucrează ca să
o aduci de la stadiul de incompetență conștientă (depui efort și atenție ca să folosești
ideea) la cel de competență inconștientă (o folosești fără un efort conștient).
Odată ce a devenit obicei, rutină, alege o alta și concentrează-te pe ea până devine parte
din tine.
Cum poți face din citit o experiență plăcută
Iată câteva sfaturi finale ca să faci din citit o experiență pe care o vei savura de fiecare
dată:

1. Citește cărți pe care vrei și îți place să le citești. Dacă nu îți place o carte, dar e
musai să o faci (se mai întâmplă), atunci caută aspectele interesante, captivante din
ea. Sau ceva care să îi dea sens, să te mențină atent și să ieși din zona
“citesc pentru că sunt obligat“.
2. Caută anumite locuri care fac experiența cititului plăcută – în sala de lectură a
unei biblioteci (o listă de biblioteci ai aici). Sau într-un parc, grădină, în natură.
3. De asemenea poți asculta niște muzică de relaxare și ambientală. Sau poți lua un
ceai, o cafea lângă tine. Să faci spațiul în care citești mai plăcut, să asociezi cititul cu
emoții pozitive.
4. Ține cont și de perioada din zi în care citești. Dacă obișnuiești să te trezești
devreme de dimineață, primele ore ale zilei sunt perfecte pentru citit. E liniște și nu
te deranjează nimeni. Alți oameni preferă să citească seara înainte de culcare. Vezi
cum ți se potrivește ție.
5. Înainte de a citi orice carte vezi cum este ea recomandată de oameni care citesc
cărți bune și care îți pot sugera cărți ce merită citite. Pe contul meu de
Goodreads am mai multe liste cu cărți. Alte liste ai aici: cărți biografice, cărți de
educație financiară, cărți de managementul timpului, cărți inspiraționale sau cărți
esențiale de dezvoltare personală.
6. Am scris și un articol mai vast cu sfaturi despre cum să găsești cărți bune la cel
mai bun preț aici.
7. Când găsești un autor care scrie foarte bine, verifică ce alte cărți mai are pe
subiect. De multe ori sunt interesante.
8. De ce citești? Care sunt motivele pentru care tu o faci? Sunt mii de motive ca să
citești o carte.