Unicef - Sa Comunicam Cu Placere - PT Site PDF

SĂ COMUNICĂM CU… PLĂCERE
Ghid pentru părinţi, educatori

şi alte persoane implicate
în lucrul cu copii care au
dificultăţi de comunicare
2015
Coordonator: Prof. univ. dr. Ecaterina Vrăsmaş
Preşedinte Asociaţia RENINCO România
Coordonator din partea UNICEF România:

Luminiţa Costache, Specialist Educaţie
Autori: Diana Chiriacescu

Florentina Gălbinaşu
Alexandrina Neagu
Sorina Niculescu
Liliana Niţu
Viorica Oprea
Anda Stanciu
Adriana Stancu
Ana Stoica
Revizuirea ediţiei în 2015: Prof. univ. dr. Ecaterina Vrăsmaş şi prof. univ. dr. Traian Vrăsmaş
Coordonator din partea UNICEF România, Luminiţa Costache, Specialist Educaţie
Conţinutul acestei publicaţii reprezintă punctul de vedere al autorilor şi nu în mod necesar pe
cel al UNICEF.
Aceasta lucrare este o ediţie revizuită a lucrării „Să comunicăm cu… plăcere“ din 2000.
Lucrarea din 2000 constituie o adaptare narativă şi grafică la realitatea românească a publicaţiei
„Hai să comunicăm“, editată în 1997 de OMS – Rehabilitation Unit, Geneva – în parteneriat cu
UNICEF şi Rehabilitation Unit, Ministerul Sănătăţii, Zimbabwe. La baza lucrării a stat de asemenea
o variantă în limba română, realizată de biroul UNICEF din Republica Moldova.
Revizuirea ediţiei în 2015 s-a realizat în cadrul Campaniei pentru participare şcolară „Hai la
şcoală”!
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Să comunicăm cu ... plăcere ; UNICEF România / Diana Chiriacescu, Florentina
Gălbinaşu, Alexandrina Neagu, .. ; coord.: prof. univ. dr. Ecaterina Vrăsmaş... ;
coord. din partea UNICEF România: Luminiţa Costache. - Ed. a 2-a, rev. - Buzău :
Alpha MDN, 2015
Bibliogr.
ISBN 978-973-139-316-2
I. Chiriacescu, Diana
II. Gălbinaşu, Florentina
III. Neagu, Alexandrina
IV. Vrăsmaş, Ecaterina (coord.)
V. Costache, Luminiţa (coord.)
316.77
ISBN 978-973-139-316-2
CUPRINS 3
CUPRINS
INTRODUCERE
Dizabilitatea ca parte a existenţei umane ................................................................................ 11
Ce este dizabilitatea? ................................................................................................................... 12
MODULUL I – COMUNICAREA
Ce este comunicarea .................................................................................................................... 17
Ciclul comunicării ....................................................................................................................... 19
Limbajul verbal şi nonverbal ....................................................................................................... 20
Dezvoltarea copilului ................................................................................................................... 25
Evoluţia limbajului copilului de la 0 la 6 ani ............................................................................... 25
Abilităţile necesare comunicării .................................................................................................. 27
Momente importante în dezvoltarea comunicării ........................................................................ 32
Depistarea timpurie a dificultăţilor de comunicare ...................................................................... 33
Cauzele dificultăţilor de comunicare verbală .............................................................................. 34
Test de autoevaluare a cunoştinţelor despre comunicare ............................................................. 39
MODULUL II – EVALUAREA
Noţiuni generale despre evaluare ................................................................................................. 43
Fişa de evaluare. Îndrumător ....................................................................................................... 45
Explicarea fişei de evaluare ......................................................................................................... 46
Exemplu de fişă de evaluare ........................................................................................................ 47
Sfaturi pentru părinţi .................................................................................................................... 55
Sfaturi pentru educatori ............................................................................................................... 55
Idei importante de reţinut despre evaluare ................................................................................... 56
MODULUL III – PLANIFICAREA OBIECTIVELOR

Cele mai frecvente întrebări despre planificarea obiectivelor ..................................................... 59
Model de fişă de planificare a obiectivelor .................................................................................. 60
Căsuţa comunicării ...................................................................................................................... 61
Atenţia ......................................................................................................................................... 61
Ascultarea .................................................................................................................................... 62
Imitarea şi schimbul de roluri ...................................................................................................... 63
Jocul ............................................................................................................................................. 64
Înţelegerea ................................................................................................................................... 65
Gesturile ....................................................................................................................................... 66
Vorbirea ....................................................................................................................................... 67
Aspecte de reţinut despre planificarea obiectivelor ..................................................................... 68
4 SĂ COMUNICĂM CU... PLĂCERE
MODULUL IV – DIZABILITĂŢI INTELECTUALE

Dizabilitatea intelectuală ............................................................................................................. 71
Întârzierea în dezvoltare .............................................................................................................. 73
Idei generale ................................................................................................................................ 75
Speranţe reale în cazul copiilor cu dizabilităţi intelectuale ......................................................... 78
Cauze ........................................................................................................................................... 79
Dizabilităţi intelectuale – întrebări şi răspunsuri ......................................................................... 79
Evaluarea ..................................................................................................................................... 84
Planificarea obiectivelor .............................................................................................................. 91
Cum să vorbeşti unui copil cu deficienţă mintală ........................................................................ 97
Folosirea gesturilor ...................................................................................................................... 98
Învăţarea gesturilor în cadrul situaţiilor cotidiene ...................................................................100
Tulburările de comportament ...................................................................................................... 104
Cauzele tulburărilor de comportament ........................................................................................ 106
Evaluarea tulburărilor de comportament ..................................................................................... 106
Cum să stabilim o relaţie cu familia şi cu copilul ................................................................................. 107
Planul obiectivelor ....................................................................................................................... 110
Idei generale pentru a ajuta copii cu tulburări de comportament ................................................. 112
Important de reţinut despre tulburările de comportament ........................................................... 114
MODULUL V – DIZABILITĂŢI FIZICE ŞI NEUROMOTORII

Noţiuni generale despre infirmitatea motorie generală ................................................................ 119
Tipuri de infirmitate motorie cerebrală ........................................................................................ 121
Cauzele infirmităţii motorii cerebrale .......................................................................................... 126
Factori de risc pentru apariţia I.M.C. ........................................................................................... 127
Cele mai frecvente întrebări despre I.M.C. .................................................................................. 128
Evaluarea ..................................................................................................................................... 132
Cum să vorbeşti unui copil cu I.M.C. .......................................................................................... 135
Modalităţi alternative de comunicare .......................................................................................... 136
Aspecte importante de reţinut despre comunicarea prin toate mijloacele ................................... 141
Program de stimulare pentru un copil cu I.M.C. ......................................................................... 142
Posturi importante şi mijloace ajutătoare pentru un copil cu I.M.C. ........................................... 143
Câteva recomandări pentru părinţi ............................................................................................... 144
MODULUL VI – DIZABILITĂŢI AUDITIVE

Cuvânt către părinţi ..................................................................................................................... 149
Despre deficienţele de auz ........................................................................................................... 149
Testarea auzului ........................................................................................................................... 151
Audiograma ................................................................................................................................. 153
CUPRINS 5
Momente importante de reţinut despre testarea auzului .............................................................. 155

Cauzele deficienţelor de auz ........................................................................................................ 155
Îngrijirea urechilor ....................................................................................................................... 159
Întrebări şi răspunsuri .................................................................................................................. 159
Proteza auditivă – în ajutorul auzului .......................................................................................... 160
Cum învăţăm copilul să asculte ................................................................................................... 164
Momente importante de reţinut despre protezele auditive ........................................................... 165
Evaluarea abilităţilor de comunicare ........................................................................................... 167
Comunicarea totală sau comunicarea prin toate mijloacele ......................................................... 182
Dezvoltarea limbajului vorbit ...................................................................................................... 183
Labiolectura ................................................................................................................................. 185
Limbajul semnelor ....................................................................................................................... 187
Dactilemele .................................................................................................................................. 193
Important de reţinut despre limbajul semnelor ............................................................................ 194
Comportamentul .......................................................................................................................... 194
S.C. îţi spune părerea ................................................................................................................... 196
Important de reţinut despre deficienţele de auz .................................................................................197
MODULUL VII – DEFICIENŢELE MULTIPLE ŞI DIZABILITĂŢI SEVERE

Dizabilităţi severe şi deficienţele multiple/asociate ..................................................................... 201
Despre deficienţele multiple/asociate .......................................................................................... 201
Întrebări şi răspunsuri .................................................................................................................. 204
Evaluarea capacităţilor de comunicare ........................................................................................ 207
Lista de control pentru evaluarea copilului cu deficienţe multiple .............................................. 209
Model de listă de control ............................................................................................................. 211
Planul individual al obiectivelor pentru un copil ......................................................................... 216
Sugestii de activităţi ..................................................................................................................... 217
Cum să vorbeşti unui copil cu dizabilitate severă determinată de deficienţe multiple ................ 221
Copiii cu surdocecitate ................................................................................................................ 223
Sugestii despre modul în care putem ajuta copilul cu surdocecitate ........................................... 224
Sugestii generale pentru învăţarea comunicării cu un copil cu surdocecitate .............................. 225
Opinii ........................................................................................................................................... 227
Important de reţinut despre copiii cu dizabilităţi severe derivate din deficienţe multiple/asociate.. 228
MODULUL VIII – DIFICULTĂŢILE DE VORBIRE

Dificultăţi de vorbire ................................................................................................................... 231
Reţeaua de comunicare ................................................................................................................ 232
Evaluarea ..................................................................................................................................... 233
Dificultăţile de articulaţie ............................................................................................................ 238

Bâlbâiala ...................................................................................................................................... 247
Întârzierea în dezvoltarea vorbirii ................................................................................................ 251
Sfaturi pentru părinţi şi educatori ................................................................................................ 257
Idei importante de reţinut despre dificultăţile specifice de vorbire ............................................. 258
MODULUL IX – JOCUL
Opinii ale părinţilor ..................................................................................................................... 261
Tipurile de joc .............................................................................................................................. 264
Caracteristicile jocului liber ......................................................................................................... 269
Momente importante de reţinut despre jocul copilului ................................................................ 270
Cum ne jucăm cu copilul ............................................................................................................. 271
Dificultăţi posibile în timpul liber ............................................................................................... 272
Confecţionarea şi folosirea jucăriilor ........................................................................................... 274
Aprecierea şi încurajarea copilului prin cuvânt ........................................................................... 276
Recomandări necesare pentru adulţi ............................................................................................ 277
Dimensiunile jocului .................................................................................................................... 278
MODULUL X – COMUNICAREA ÎN SITUAŢII COTIDIENE

Noţiuni generale despre comunicarea cotidiană .......................................................................... 283
Atitudini stimulative în comunicare ............................................................................................ 284
De ce situaţiile cotidiene sunt importante în învăţare? ................................................................ 285
Reguli de aur ale comunicării în situaţii cotidiene ...................................................................... 287
Cum învăţăm să vorbim? ............................................................................................................. 288
De la cuvinte la propoziţii ............................................................................................................ 294
Formarea abilităţilor de comunicare în situaţii cotidiene specifice: spălat, îmbrăcare, masă, alte
activităţi casnice .......................................................................................................................... 296
Important de reţinut despre comunicarea zilnică ......................................................................... 301
MODULUL XI – PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL

Parteneriatul educaţional ............................................................................................................. 305
Copiii cu dizabilităţi în sistemul de învăţământ ........................................................................... 306
Integrarea în grădiniţă a copilului cu dizabilităţi ......................................................................... 309
Dezvoltarea abilităţilor preşcolare ............................................................................................... 311
Cum ajutăm un copil cu dizabilităţi încadrat în grădiniţă ............................................................ 314
Integrarea în şcoală a copilului cu dizabilităţi ............................................................................. 315
Dezvoltarea abilităţilor şcolare .................................................................................................... 316
Cum ajutăm copilul cu dizabilităţi în clasă .................................................................................. 319
Recomandări pentru cadrele didactice care lucrează cu copii care au dizabilităţi ....................... 320
CUPRINS 7
MODULUL XII – CAIETUL COPILULUI

Am venit pe lume ........................................................................................................................ 327
M-am născut azi ........................................................................................................................... 328
Cum au primit vestea ................................................................................................................... 329
Primii mei oaspeţi ........................................................................................................................ 330
Onomastica .................................................................................................................................. 331
Arborele genealogic ..................................................................................................................... 332
Fraţi şi surori ................................................................................................................................ 333
Primele luni de viaţă .................................................................................................................... 334
Pentru prima oară ......................................................................................................................... 335
Primul meu Crăciun ..................................................................................................................... 336
Prima mea aniversare ................................................................................................................... 337
Încep să desenez ........................................................................................................................... 338
Jurnalul de sănătate....................................................................................................................... 339
Grădiniţele mele .......................................................................................................................... 340
Prima zi de şcoală ........................................................................................................................ 341
Aş vrea să nu uitaţi ...................................................................................................................... 342
MODULUL XIII – ANEXE
BIBLIOGRAFIE
SĂ COMUNICĂM
INTRODUCERE
CU... PLĂCERE
I
N
T
R
O
D
U
C
E
R
E
Ghid pentru părinţi,

educatori şi alte
persoane implicate
în lucrul cu copii
care au dificultăţi
de comunicare
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Planificarea obiectivelor
Dizabilităţi intelectuale
Dizabilităţi fizice şi neuromotorii
Dizabilităţi auditive
Deficienţele multiple şi dizabilităţi severe
Dificultăţile de vorbire
Jocul
Comunicarea în situaţii cotidiene
Parteneriatul educaţional
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Dizabilitatea ca parte a existenţei umane // 11
Ce este dizabilitatea? // 12
INTRODUCERE 11
DIZABILITATEA CA PARTE A EXISTENŢEI UMANE
Lucrarea de faţă abordează problematica copiilor cu dizabilităţi

pornind de la un adevăr consacrat: înainte de a avea o dizabilitate, un
copil este mai întâi… un copil! Aceasta înseamnă că, la fel ca pentru
oricare alt copil, şi pentru copilul cu dizabilităţi comunicarea cu cei
din jur este esenţială. Mecanismele comunicării îl apropie pe oricare
copil de ceilalţi, îl ajută să îşi exprime nevoile şi dorinţele, să îşi
construiască imaginea de sine şi să devină o fiinţă socială, pas cu
pas… ca oricare alt copil. Drumul este însă mai greu pentru că
depinde mult şi de ceilalţi, de felul cum alţii îl percep, îl acceptă şi îi
înţeleg nevoile! Părinţii, alţi copii, membrii familiei şi ai comunităţii în
care trăieşte copilul au nevoie nu numai de dragoste şi înţelegere
pentru acesta, ci şi de informaţii care să faciliteze comunicarea, de
multe ori diferită, cu aceştia.
Drepturile copiilor cu dizabilităţi reprezintă nu doar o prevedere în

documentele internaţionale şi în legislaţia naţională, ci şi o nevoie reală a
lumii în care trăim. Fiecare copil este o promisiune pentru viaţa socială,
fiecare copil are locul şi rolul său în mecanismul complex al societăţii şi
în asigurarea viitorului acesteia. Valoarea şi importanţa pe care o acor-
dăm fiecărui copil ne defineşte gradul de civilizaţie şi forţa pe care o are
societatea în ansamblul ei. Militând pentru drepturile copiilor cu dizabilităţi
deschidem ochii şi mintea către infinita diversitate a realităţii umane, a
căilor şi stilurilor de învăţare şi dezvoltare.
Declaraţia Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor

Unite în 1948 (Rezoluţia 217 A), proclamă la articolul 1: „Toate fiinţele umane se nasc libere şi
egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte
unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii.“
În spiritul acestui ideal, atitudinea societăţii trebuie să fie una de

sprijin adecvat pentru a asigura drepturi şi şanse egale de afirmare în
viaţa individuală şi socială tuturor membrilor ei, inclusiv persoanelor cu
dizabilităţi.
Dizabilitatea este o dimensiune universală a diversităţii umane.

Atitudinile au evoluat în ce priveşte modul în care este percepută
persoana cu dizabilităţi: de la un obiect al carităţii în sarcina societăţii, la
o atitudine de recunoaştere deplină a tuturor drepturilor, în condiţii (cu
şanse) egale…
Lucrarea de faţă, pornită şi inspirată din alte lucrări UNICEF, îşi
propune să ofere o bază informativă necesară în orice comunitate, pentru
a comunica efectiv cu orice copil care are dificultăţi de comunicare
derivate din dizabilităţi. Apărută prima oară în 2000, lucrarea a avut o
constantă solicitare: aceea de a îndemna spre realizarea unei ediţii
adaptate actualei înţelegeri a dizabilităţii şi a nevoilor copiilor cu
dizabilităţi şi ale familiilor lor.
CE ESTE DIZABILITATEA?
Termenul de „dizabilitate“ este utilizat pentru a desemna un feno-

men multidimensional care rezultă din interacţiunea dintre oameni şi
mediul lor fizic şi social.
Persoanele cu dizabilităţi includ acele persoane care au deficienţe
fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de durată, deficienţe care,
în interacţiune cu diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină şi
efectivă a persoanelor în societate, în condiţii de egalitate cu ceilalţi.
(Convenţia ONU privind persoanele cu dizabilitatati din 2006/Legea 221
din 2010, Art. 1.)
Dezvoltarea fiecărei fiinţe umane este un proces complex în care

se împleteşte fiinţa biologică cu mediul, din lumea fizică şi cel creat
de lumea socială. În acest continuum de influenţe şi interacţiuni, de
facilitatori şi bariere, fiecare copil recţionează pe măsura ocaziilor pe
care le are să înveţe şi să se dezvolte. Stimularea şi sprijinul de care
oricare copil are nevoie pe parcursul devenirii sale, depind de felul în
care adulţii percep, înţeleg şi comunică cu acesta în lumea socială şi în
relaţiile cu cei din jur. Dacă un copil se naşte cu sau dobândeşte o
deficienţă, modul în care este acceptat, stimulat, încurajat şi sprijinit au o
deosebită importanţă pentru dezvoltarea lui.
INTRODUCERE 13
Înainte de a avea o dizabilitate, orice copil este... un copil care

are nevoie de îngrijire, dragoste, siguranţă şi stimulare din partea
adulţilor care îl ocrotesc.
Documentele internaţionale care se referă la copiii cu dizabilităţi

precizează nevoia de a respecta individualitatea fiecăruia şi a acorda
şanse de acces, participare şi implicare în viaţa socială, pentru a se crea
premisele unei vieţi trăite în demnitate şi cu respect faţă de fiecare.
O trecere în revistă a documentelor internaţionale care precizează
nevoia de sprijin şi educaţie pentru copiii cu dizabilităţi ne va ajuta să
înţelegem mai bine de ce comunicarea cu aceştia este esenţialmente
necesară, de pe poziţii de informare şi înţelegere aprofundată a valorii
intrinseci a fiecăruia.
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului din 1989: „Unui copil, cu dizabilităţi
fizice sau psihice, trebuie să i se asigure o viaţă deplină şi decentă în condiţii care să-i garanteze
demnitatea, să-i promoveze autonomia şi să faciliteze participarea activă a copilului în comunitate“
(cu referire specială la Articolul 23 (1)).
Regulile standard privind egalitatea de şanse pentru persoanele cu dizabilităţi, 1993:

Regula 6 recunoaşte principiul de şanse egale la educaţie primară, secundară şi terţiară pentru
copiii, tinerii şi adulţii cu dizabilităţi, în unităţi şcolare integrate. Mai mult, se accentuează impor-
tanţa intervenţiei timpurii şi atenţia specială ce trebuie acordată copiilor foarte mici şi preşcolarilor
cu dizabilităţi.
În Declaraţia de la Salamanca (1994) se afirmă că orice copil are dreptul fundamental la

educaţie şi că cerinţele educaţionale speciale decurg din dizabilităţi sau dificultăţi de învăţare.
În Declaraţie se mai afirmă că toţi copiii trebuie să-şi găsească locul în pedagogia centrată pe copil.
În plus, Declaraţia pune accent pe accesul copiilor cu dizabilităţi la un sistem şcolar obişnuit, cu
orientare incluzivă şi pe importanţa educaţiei timpurii în promovarea dezvoltării şi pregătirii
pentru şcoală.
Forumul Mondial al Educaţiei din Dakar (2000) a militat pentru extinderea îngrijirilor
şi educaţiei copiilor mici şi pentru asigurarea educaţiei obligatorii şi gratuite pentru toţi.
Între obiectivele suplimentare ale Forumului se numără şi promovarea învăţării şi formarea
deprinderilor/competenţelor pentru tineri şi adulţi, creşterea gradului de alfabetizare în rândul
adulţilor, realizarea egalităţii şi parităţii de gen şi îmbunătăţirea calităţii educaţiei.
În Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi din 2006

se precizează: „[…] copiii cu dizabilităţi trebuie să beneficieze pe deplin, în măsură egală
cu alţi copii, de toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, reamintind, în acest sens,
obligaţiile asumate de Statele Părţi la Convenţia cu privire la Drepturile Copilului […]“
(Preambul)
Argumentelor reieşite din documente internaţionale, ca argumente ale drepturilor omului,

precizate în contextul complex al lumii de azi, li se adaugă argumentele ştiinţelor sociale şi umane,
care precizează valoarea fundamentală pe care educaţia şi atitudinea societăţii o au pentru
dezvoltare umană.
Dezvoltarea este un proces dinamic prin care copilul trece, în mod

treptat, de la dependenţa de ceilalţi pentru toate activităţile din perioada
copilăriei la maturitate fizică, socială şi psihologică în perioada
adolescenţei. În acest proces dinamic, funcţionarea copilului este
dependentă de interacţiunea continuă cu familia sau alte persoane care
au grijă de el, într-un mediu apropiat, social. De aceea, funcţionarea
copilului nu poate fi văzută în izolare ci din perspectiva copilului aflat
în contextul sistemului familial. Acest aspect este foarte important atunci
când se fac aprecieri care privesc funcţionarea copilului în situaţii de
viaţă. Influenţa interacţiunilor cu familia asupra funcţionării copilului
este mai mare în această etapă de dezvoltare decât în oricare alt
moment ulterior din viaţa sa individuală. Mai mult, pentru că pe baza
acestor interacţiuni se construiesc diversele deprinderi în primii
douăzeci de ani de viaţă, rolul mediului fizic şi social este crucial.
Pornind de la particularităţile comunicării umane şi

analizând particularităţile diferitelor dizabilităţi pe care le
pot manifesta unii copii, această lucrare doreşte să faciliteze
comunicarea cu aceştia, pentru a stimula dezvoltarea lor şi a
le oferi şanse de achiziţii şi integrare educaţională şi socială
pentru fiecare.
SĂ COMUNICĂM
CU... PLĂCERE
COMUNICAREA
M
O
D
U
L
U
L
În acest modul sunt incluse informaŃii de bază utile persoanelor care lucrează
cu copii care au dificultăŃi de comunicare.
Ghid pentru părinŃi,
educatori şi alte
persoane implicate
După ce veŃi parcurge acest modul, veŃi putea să: în lucrul cu copii
• explicaŃi ce este comunicarea; care au dificultăŃi
de comunicare
• înŃelegeŃi evoluŃia abilităŃilor de comunicare;
• depistaŃi dificultăŃile de comunicare ale copiilor;
• cunoaşteŃi principalele cauze ale dificultăŃilor de comunicare.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
DizabilităŃi intelectuale
DizabilităŃi fizice şi neuromotorii
DizabilităŃi auditive
DeficienŃele multiple şi dizabilităŃi severe
DificultăŃile de vorbire
Jocul
Comunicarea în situaŃii cotidiene
Parteneriatul educaŃional
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Ce este comunicarea // 17
Ciclul comunicării // 19
Limbajul verbal şi nonverbal // 20
Dezvoltarea copilului // 25
EvoluŃia limbajului copilului de la 0 la 6 ani // 25
AbilităŃile necesare comunicării // 27
Momente importante în dezvoltarea comunicării // 32
Depistarea timpurie a dificultăŃilor de comunicare // 33
Cauzele dificultăŃilor de comunicare verbală // 34
Test de autoevaluare a cunoştinŃelor despre comunicare // 39
COMUNICAREA 17
Pentru a putea transmite un

COMUNICAREA mesaj
Eu am nevoie de
cineva cu care să
comunic şi de ceva
NOłIUNI GENERALE DESPRE despre care să
COMUNICARE comunic
CE ESTE COMUNICAREA
• Comunicarea este un proces de schimb de influenŃe, energie, informaŃii. Suportul comunicării

este mesajul care se transmite de la un emiŃător către un receptor.
• Comunicarea reprezintă schimbul de mesaje între cel puŃin două persoane, din care una emite
(exprimă) o informaŃie, iar cealaltă o recepŃionează (înŃelege), cu condiŃia ca ambii parteneri să
cunoască codul (să vorbească aceeaşi limbă).
• Mesajele pot fi verbale (adică orale, scrise şi citite) sau nonverbale, (adică exprimate prin semne,
gesturi, desene), sau paraverbale (ton, volum, dicŃie, ritm, accente, pauze etc.).
• Instrumentul comunicării este limba.
• „Limbajul corpului“ reprezintă, de asemenea, o parte importantă a comunicării. Prin „limbajul

corpului“ numim mesajele transmise prin expresia feŃei, poziŃia corpului, contactul vizual,
gesturi etc.
• O bună comunicare presupune combinarea armonioasă a limbajului verbal cu cel nonverbal şi cu
aspecte paraverbale.
Limbaj Limbajul
scris semnelor
Limbaj Limbajul
vorbit desenelor
DE CE AVEM NEVOIE DE COMUNICARE?
• Prin comunicare ne exprimăm gândurile, sentimentele, dorinŃele, intenŃiile, experienŃele trăite etc.,
primim informaŃii şi oferim informaŃii. Din dinamica acestor schimburi, prin învăŃare, omul se
construieşte pe sine ca personalitate.
• Capacitatea de a comunica reprezintă o premisă a procesului de construire a relaŃiilor inter-
personale şi de integrare socială.
CÂND ÎNCEPE COMUNICAREA?
• Comunicarea începe încă din perioada intrauterină, se continuă cu primul Ńipăt al nou-născutului
şi răspunsul mamei, şi se dezvoltă în procesul de interacŃiune cu lumea înconjurătoare.
CARE SUNT ETAPELE COMUNICĂRII?
• MulŃi oameni consideră procesul comunicării ca fiind un proces simplu, deoarece la majoritatea
persoanelor el decurge uşor.
• Dacă ne gândim totuşi ce anume reprezintă comunicarea, vom fi surprinşi de cât de complex este
acest proces în realitate...
Aşadar, să facem cunoştinŃă cu aceste etape, începând cu recepŃionarea unui mesaj şi sfârşind cu
răspunsul la acest mesaj. În continuare, vă prezentăm o diagramă ce ilustrează aceste etape şi pe
care o vom numi ciclul comunicării.
COMUNICAREA 19
CICLUL COMUNICĂRII
INTERCEPTAREA MESAJELOR VERBALE ŞI NONVERBALE

3. Recunoşti ce vezi şi ce auzi
2. Înregistrezi ce vezi şi ce auzi
Cunosc unele
Ce sunete sunt din aceste
acelea? Un câine? cuvinte.
Un om?
4. Percepi sensul cuvintelor

1. Auzi şi vezi mesajul
Unde A, el vrea să
este ştie unde este
cana? cana!
LIMBAJUL
CORPULUI
5. Te decizi să răspunzi
9. Răspunzi, observi şi
corectezi
Eu trebuie să-i
spun că este pe
Cana este pe masă (cana).
masă?
Alegerea cuvintelor
Cana...
masă... pe...
6. Alegi forma răspunsului

8. Ştii ordinea simbolurilor
Alegerea gestului
Care sunete, Trebuie să-i vorbesc,
semne, litere, să-i scriu sau să-i
cuvinte vor fi transmit prin semne
exprimate răspunsul?
primele?
Alegerea imaginii,
literelor şi
cuvintelor
EXPRIMAREA PRIN MESAJE VERBALE ŞI NONVERBALE

LIMBAJUL VERBAL ŞI NONVERBAL

Oamenii comunică cu ajutorul limbii.
Limba este formată din semne/simboluri, care, împreună, formează un cod cu ajutorul
căruia se transmit şi se recepŃionează mesajele. Aceste simboluri pot fi verbale sau nonverbale.
Limbajul implică înŃelegerea (etapele 1-4) şi exprimarea (etapele 5-9).
Mi-e foame
Când comunicăm, folosim o

combinaŃie a tuturor acestor tipuri
de limbaj, dar, de obicei, folosim
unul din ele într-o mai mare măsură
decât altele. Limbajul oral, datorită
eficienŃei sale crescute, este cel mai
des folosit, celelalte tipuri de limbaj
jucând un rol complementar. Nu toŃi
oamenii pot însă să comunice prin
limbaj oral, de aceea trebuie să
reŃinem că se poate comunica prin
toate tipurile de limbaj.
!
Pentru a putea folosi fiecare din aceste tipuri de limbaj, avem nevoie de anumite instru-
mente:
• Vorbirea foloseşte buzele, limba, palatul moale, laringele şi plămânii.
• Scrisul şi cititul presupun coordonare vizuo-manuală şi mişcări motorii.
• Limbajul semnelor/gesturilor utilizează mâna, palma, precum şi întregul corp.
• Limbajul desenelor implică controlul vizual şi manual şi exprimarea grafică.
REłENEłI: Aceste instrumente, în parte, nu sunt suficiente pentru comunicare; cele

mai importante instrumente de care avem nevoie sunt înŃelegerea şi
capacitatea de a învăŃa.
COMUNICAREA 21
Întotdeauna am crezut că vorbirea şi limbajul sunt

acelaşi lucru, dar încep să înŃeleg că sunt diferite.
Pentru a afla de ce, citeşte în continuare...
Oamenii îşi exprimă gândurile, experienŃele trăite, sentimentele, dorinŃele, intenŃiile etc. prin
propoziŃii. PropoziŃiile sunt formate din cuvinte, iar cuvintele sunt alcătuite din sunete înlănŃuite
într-o anumită succesiune.
Vorbirea este realizarea verbală a procesului de comunicare şi, în acelaşi timp, forma cea
mai importantă a limbajului este limbaj oral, adică activitate de comunicare verbală cu voce
tare.
Dacă tot nu sunteŃi siguri în privinŃa diferenŃelor dintre vorbire şi limbaj, încercaŃi următoarea
activitate:
1. RugaŃi un prieten care vorbeşte o altă limbă 4. Acum rugaŃi-l pe prietenul d-voastră să vă
decât a d-voastră să vă spună un cuvânt. explice sensul cuvântului.
2. RepetaŃi cuvântul de câteva ori după
prietenul d-voastră (exemplu: tasse). „Tasse“ este un cuvânt francez
şi înseamnă „cană“.
Aha, aşadar „tasse“ înseamnă

„cană“. Acum înŃeleg!
3. ObservaŃi că puteŃi pronunŃa cuvântul, dar
din cauză că nu-i cunoaşteŃi sensul, nu vă
este de nici un folos.
Este oare aceasta comunicare? 5. ObservaŃi că acum înŃelegeŃi sensul
cuvântului şi puteŃi să-l folosiŃi când
comunicaŃi.
Iată de ce limba, care este o parte esenŃială a

comunicării, are nevoie de exprimare şi
înŃelegere.
Trebuie ştiut că achiziŃia limbajului la copil, chiar dacă depinde de nivelul de dezvoltare
psiho-motorie, este la început un proces de învăŃare prin imitaŃie. Auzirea cuvintelor adultului
stimulează copilul să imite sunete organizate şi să răspundă. Dezvoltarea înŃelegerii şi a auzului
sunt inseparabile şi esenŃiale în învăŃarea limbajului. Pentru cei care nu aud, este nevoie de gest şi
expresie pentru a suplini auzul.
REłINEłI!
Cuvintele al căror sens nu este înŃeles nu constituie un limbaj şi nu sunt utile comunicării.
O persoană trebuie să poată asocia cuvintele pe care le aude cu obiectele pe care acestea le
denumesc (cu alte cuvinte să le înŃeleagă sensul) pentru a putea comunica.
LIMBAJUL CORPULUI
Mesajele exprimate nonverbal şi paraverbal în timpul comunicării prin tonalitatea vocii,

poziŃia corpului, expresia feŃei, stilul vestimentar etc., alcătuiesc limbajul corpului.
AŃi ştiut că în
comunicare informaŃia Nu. Ce vrei să spui
este transmisă şi prin prin aceasta?
limbajul corpului? PoŃi să-mi explici?
Ei bine... Încearcă această activitate...
Spune-i prietenului tău: „Sunt foarte fericit.“,

în timp ce faŃa ta are o expresie tristă.
Spune-i: „Sunt foarte trist.“, radiind de fericire.
Ce crede prietenul tău?

Ceea ce exprimă faŃa ta, sau cuvintele tale?
Iată deci, că atunci când vorbim, oamenii cred

mai degrabă mesajele transmise prin mesajul
corpului, decât prin cel oral. Aceasta arată cât de
important este mesajul corpului în comunicare.
Indiferent de tipul de comunicare (verbală sau nonverbală), toŃi folosim limbajul corpului.
Limbajul corpului este un element esenŃial în ciclul comunicării.
Dacă una din persoanele care comunică nu cunoaşte bine limbajul corpului, ciclul
comunicării se află în pericol de a fi întrerupt.
COMUNICAREA 23
Să cunoşti bine limbajul corpului înseamnă:

• să asculŃi şi să manifeşti interes;
• să păstrezi contactul vizual;
• să transmiŃi şi să primeşti mesajele succesiv;
• să foloseşti o tonalitate a vocii şi o mimică a feŃei adecvate;
• să ai o poziŃie adecvată;
• să vorbeşti cât trebuie.
În continuare vă propunem să încercaŃi următoarele activităŃi, care vă vor demonstra cât de

importante sunt abilităŃile enumerate mai sus pentru o comunicare reuşită.
AlegeŃi un prieten cu care să comunicaŃi. În timpul conversaŃiei încercaŃi să aplicaŃi fiecare

din următoarele modalităŃi de comunicare:
l. Când prietenul tău 2. În timp ce
îŃi vorbeşte, arată-i Ieri am avut un accident prietenul tău
îngrozitor... Cred că mă voi duce mâine
lipsă de interes faŃă vorbeşte, pri- să-mi cumpăr o cămaşă nouă.
de ceea ce spune. veşte-l fix în
ochi, de
aproape. Nu-Ńi
retrage privirea;
continuă să-l fixezi
cu ochii.
3. În timpul conver- 4. VorbiŃi cu prietenul Aşadar, i-am spus...

saŃiei cu prietenul, Ce crezi? Este corect? d-voastră cu
vorbiŃi foarte voce tare şi
puŃin. Când este monotonă.
rândul d-voastră
să vorbiŃi, nu
spuneŃi nimic.
5. În timp ce prietenul stă pe scaun, d-voastră staŃi 6. Când vorbiŃi cu În fiecare zi mă

în picioare foarte aproape de el. prietenul, Bine, dar...
duceam la lucru,
UitaŃi-vă la el de sus şi conversaŃi. vorbiŃi mai mult Eu...
şi, apoi, într-o
d-voastră. Scuză-mă...
zi, în timp ce
Ascultă...
Nu-i daŃi mergeam...
nici o şansă
prietenului să
spună ceva.
După ce aŃi încercat fiecare din aceste modalităŃi de comunicare, gândiŃi-vă:

• Cum v-aŃi simŃit dumneavoastră în diferite situaŃii?
• Cum s-a simŃit prietenul dumneavoastră?
Practicând aceste modalităŃi de comunicare, vă veŃi convinge cât de

repede poate fi distrus ciclul comunicării când limbajul corpului nu este
bine folosit. Astfel, veŃi înŃelege cât de important este ca fiecare din noi
să-şi perfecŃioneze limbajul corpului pentru a-l face cât mai eficient.
REłINEłI!
• AscultaŃi atent şi manifestaŃi interes faŃă de ceea ce vă spune interlocutorul.

• PriviŃi persoana atunci când vorbeşte, dar fără a o privi fix.
• ParticipaŃi la conversaŃie; vorbiŃi nici prea mult, nici prea puŃin.
• AdaptaŃi expresia feŃei şi tonalitatea vocii în funcŃie de mesajul transmis.
• LuaŃi o poziŃie adecvată pentru ca cealaltă persoană să se simtă relaxată.
• Nu dominaŃi conversaŃia.
IMPORTANT DE REłINUT DESPRE

COMUNICARE
• Comunicarea interpersonală începe încă din perioada intrauterină.

• Comunicarea între oameni este un proces bidirecŃional care implică participarea a cel puŃin
două persoane.
• Comunicarea presupune transmiterea unui mesaj şi recepŃionarea/înŃelegerea acestuia.
• Mesajul poate fi transmis prin limbaj verbal, nonverbal şi paraverbal.
• Limbajul corpului este un element esenŃial în ciclul comunicării.
• Cuvintele al căror sens nu este înŃeles sunt inutile în comunicare.
• Buna comunicare implică mai multe etape. Eşecul procesului de comunicare survine atunci
când unul din participanŃii la conversaŃie întâmpină dificultăŃi la una din aceste etape.
• Pentru ca o comunicare să poată avea loc, este nevoie de o persoană cu care să comunicăm, de
un cod comun şi de un subiect (o temă) de conversaŃie.
COMUNICAREA 25
DEZVOLTAREA COPILULUI
De ce este important să cunoaştem

etapele dezvoltării copilului?
Trebuie să cunoaştem etapele de dezvoltare pe care le

parcurge copilul pentru a-i sprijini dezvoltarea şi a
identifica obstacolele.
Este adevărat, dar eu credeam că toŃi copiii se dezvoltă diferit.

Nu-i aşa?
Da, ai dreptate, fiecare copil ESTE DIFERIT şi copiii se manifestă

diferit în perioade de timp diferite. De exemplu, unii copii încep să
vorbească la vârsta de 1 an, pe când alŃii încep să vorbească la 1 an şi
jumătate. Dar, este de aşteptat ca între anumite limite de vârstă, copilul
să poată face unele lucruri. Astfel, este de aşteptat ca la vârsta de 2 ani
copilul să vorbească. Dacă nu vorbeşte până la această vârstă, trebuie să
ne întrebăm de ce şi cum putem să-l sprijinim. Aşadar, este important să
ştim limitele de vârstă între care copilul achiziŃionează anumite abilităŃi,
pentru a observa în ce măsură copilul se dezvoltă mai încet şi are nevo ie
de ajutor sau nu.
În următorul tabel veŃi găsi parametrii de dezvoltare a copilului, pe etape de vârstă, în

domenii aflate în interdependenŃă cu comunicarea.
DEPRINDERI
VÂRSTA LIMBAJ MIŞCĂRI GENERALE MIŞCĂRI FINE PERSONAL-
SOCIALE
0-3 luni łipă la naştere. ReacŃio- Mişcări armonioase. Urmăreşte linia. Priveşte faŃa.
nează la clopoŃel. Ridică capul, întoarce Urmăreşte dincolo de Zâmbeşte
Zâmbeşte. Gângureşte. capul la 45 de grade, mijloc. conştient.
Vocalizează. Plânge întoarce capul la 90 de Zâmbeşte spontan,
tare, mult când se sperie. grade. îşi priveşte mâinile.
3-6 luni Se întoarce la chemare. Îşi Ńine capul. Apucă clopoŃei, îşi Manipulează
Emite silabe. Se sprijină pe picioare. împreunează mâinile. jucăriile.
Imită sunetele vorbirii. Se rostogoleşte. Se întoarce 180 de Mănâncă singur.
Stă în şezut sprijinit. grade. Priveşte bilele.
Se întinde ca să apuce.
6-9 luni PronunŃă „tata/mama“ – Stă singur în şezut. Caută un obiect. Se joacă cu
nespecifice. Stă în picioare susŃinut. Strânge bile. palmele. Indică ce
Combină silabe. Se agaŃă, încercând să Împinge cuburile. doreşte.
se ridice. Ia 2 cuburi.
9-12 luni Vorbeşte neclar Stă în picioare 2 Apucă între degete. Face cu mâna „Pa“.
(bolboroseşte). secunde. Loveşte 2 cuburi pe Se joacă cu
PronunŃă „tata/mama“ – Stă în picioare singur. care le Ńine în mână. mingea.
specifice.
PronunŃă 1-2 cuvinte.
12-18 luni PronunŃă 3-6 cuvinte. Se apleacă si revine. Pune un cub în cană. Imită activităŃi.
Arată două poze/foto- Face câŃiva paşi. Mâzgăleşte, împrăştie Bea din ceaşcă.
grafii la cerere. bile. Face turn din 2
cuburi.
18-24 luni Combină/asociază Merge bine. Face turn din 4 cuburi, Ajută în casă.
cuvinte. Numeşte o Merge înapoi. împătureşte o foaie de Foloseşte lingura şi
poză/ fotografie la Aleargă. hârtie. furculiŃa.
cerere. Arată 6 părŃi ale Loveşte mingea cu Face turn din 6 cuburi.
corpului la cerere. piciorul.
Arată 4 poze/fotografii Sare în sus.
la cerere. Vorbeşte pe
jumătate inteligibil.
24 luni - Numeşte 4 fotogra- Aruncă mingea peste Reproduce linia Se dezbracă.
3 ani fii/poze la cerere. mână. verticală şi orizontală. Hrăneşte păpuşa.
Denumeşte 2 acŃiuni la Sare în lungime. Face turn din 8 cuburi. Are control
cerere. Foloseşte corect Balansează fiecare sfincterian şi în
pluralul. Foloseşte picior o secundă. timpul nopŃii.
pronumele personal.
Ştie 2 adjective/însuşiri,
întreabă „Ce e asta?“.
3-5 ani Numeşte 4 culori la Balansează fiecare Îşi leagănă mâinile. Se îmbracă şi se
cerere. Arată pe degete picior 2 secunde. Copiază un cerc. încalŃă, dar nu-şi
câŃi ani are. Execută Tropăie. Desenează un om din leagă şireturile.
comenzi care presupun Balansează fiecare 3 părŃi. Se spală pe dinŃi cu
relaŃionarea a 2-3 obiecte picior 3 secunde. Copiază cruciuliŃa (+). ajutor, îşi spală şi
(exemplu: „Pune cana Balansează fiecare Alege linia mai lungă îşi şterge mâinile.
pe masă!“). picior 4 secunde. din două linii vizibil Numeşte prietenii,
Ştie 4 acŃiuni. Foloseşte Balansează fiecare inegale. îşi pune cămaşa
corect prepoziŃiile picior 5 secunde. fără nasturi.
(exemplu: în, pe, deasu- Spune „Te rog!“ şi
pra, peste, sub, la etc.). „MulŃumesc!“.
Vorbeşte inteligibil, îşi
spune numele întreg la
cerere. Defineşte 5 cu-
vinte.
COMUNICAREA 27
6 ani Ştie 3 adjective/însuşiri. Merge călcâi la vârf. Copiază după model. Se îmbracă fără
Numără 5 cuburi/pietre. Se răsuceşte pe călcâie. Desenează un om din ajutor.
Defineşte 7 cuvinte. Balansează fiecare 6 părŃi. Copiază un Se joacă cu cărŃile
Ştie cuvântul opus picior 6 secunde. pătrat. Copiază un de joc.
(exemplu: mare-mic). romb. Se spală pe dinŃi
Spune adresa şi numă- fără ajutor.
rul de telefon la cerere. Participă la conver-
Povesteşte întâmplări saŃiile adulŃilor, îşi
din viaŃa sa zilnică. încălzeşte singur
Aşază 3-5 imagini în mâncarea.
succesiune logică şi Imită roluri de
povesteşte după adulŃi.
imagini.
Poate răspunde la între-
bări ipotetico-deductive
(exemplu: „Ce se în-
tâmplă dacă...).
Foloseşte corect
noŃiunile de „ieri“ şi
„mâine“.
Dacă doriŃi să aflaŃi mai multe despre evoluŃia limbajului

copilului dumneavoastră (0-6 ani), consultaŃi ghidul următor
(Portage adaptat).
VÂRSTA COMPORTAMENTUL
Priveşte în direcŃia sunetului sau îşi schimbă poziŃia corpului ca răspuns la sunet.
Priveşte la persoana care încearcă să-i atragă atenŃia prin vorbă sau mişcare.
Urmăreşte sunetul, mişcând capul.
Râde.
Vocalizează ca răspuns la atenŃia ce i se acordă.
Repetă propriile sunete dacă sunt repetate de adulŃi.
Gângureşte (serii de silabe).
Caută contactul vizual deseori, timp de 2-3 minute.
Vocalizează ca să atragă atenŃia.
Repetă aceeaşi silabă de 2-3 ori (exemplu: ma-ma-ma), prin imitare.
Imită cucu-bau.
0-1 an Face cu mâna „Pa-Pa“, imitând adultul.
Răspunde la gesturi cu gesturi.
Emite 4 sau mai multe sunete diferite.
Urmăreşte conversaŃia, privind la cei care vorbesc, îndeplineşte comenzi simple, însoŃite de gesturi,
încetează activitatea, cel puŃin momentan, în 75% din cazuri, când i se spune „nu“.
Priveşte la obiecte familiare când sunt numite.
Răspunde la propriul nume, privind sau solicitând să fie luat în braŃe.
Se manifestă ca răspuns la întrebări simple (exemplu: „Unde este mingea?“).
Arată o parte a corpului (exemplu: nasul).
Combină 2 silabe diferite în jocul vocal.
Imită intonaŃia vocii celorlalŃi.
Foloseşte un cuvânt cu sens ca să denumească o persoană sau un obiect.
Spune 5 cuvinte diferite (poate folosi acelaşi cuvânt pentru obiecte diferite).
Conversează, stâlcind cuvintele.
Foloseşte gesturi pentru a-şi exprima dorinŃa că mai vrea.
Imită folosirea obiectelor uzuale (exemplu: ceaşca, linguriŃa etc.).
Caută sursa de sunete din afara camerei (exemplu: sonerie, motocicletă, chemări ale copiilor etc.).
Emite sunete (onomatopee) sau foloseşte aceste sunete pentru a numi un animal (exemplu: vaca
este „mu-mu“).
Execută trei comenzi simple, fără să i se dea indicaŃii prin gesturi.
Răspunde prin privire sau atingere la solicitarea de a arăta 6 obiecte familiare.
Arată sau atinge 3 imagini dintr-o carte când sunt numite.
Arată trei părŃi ale corpului.
Spune 10 cuvinte, îşi spune la cerere numele/numele de alint.
Răspunde la întrebarea „Ce-i asta?“, denumind obiecte familiare.
1-2 ani
Cere „mai mult“ sau „mai vreau“.
Poate da sau arată la cerere (când i se spune: „Dă-mi!“, „Arată-mi!“).
Răspunde la „sus“, „jos“, mişcându-şi capul corespunzător.
Imită adultul în activităŃi simple (exemplu: scuturatul hainelor etc.).
Arată spre el când este întrebat „Unde este (numele)?“.
Se joacă cu un alt copil, fiecare făcând activităŃi diferite.
Combină cuvinte şi gesturi pentru a-şi face cunoscute dorinŃele.
Ştie ce să facă în situaŃii uzuale (să iasă afară, la masă, la culcare etc.).
Numeşte alŃi 5 membri ai familiei, inclusiv animalele preferate.
Arată 12 obiecte familiare când sunt numite.
Numeşte 4 jucării.
Cere un aliment dacă îi este cunoscut, folosind numele acestuia când îl vede (exemplu: lapte, biscuit etc.).
Numeşte 3 părŃi ale corpului la o păpuşă sau altă persoană.
Stă cu adultul pentru a privi o carte cu imagini timp de 5 minute.
Spune „Te rog!“ şi „MulŃumesc!“, când i se aminteşte.
Răspunde corespunzător la folosirea adjectivelor obişnuite (exemplu: obosit, fericit, rece, mare,
mic etc.).
La cerere, pune obiecte în/pe/sub...
Foloseşte corect unele adjective obişnuite (exemplu: fierbinte, mare etc.).
Numeşte acŃiuni.
Răspunde la întrebarea „Ce face... (numele)?“, pentru activităŃile obişnuite, simple.
Alătură un substantiv şi un adjectiv sau două substantive în propoziŃii de 2 cuvinte
(exemplu: „Minge mare.“).
Combină o acŃiune cu un obiect, formând propoziŃii.
Asociază un substantiv cu un verb (exemplu: „Tata pleacă.“).
2-3 ani Mimează acŃiuni şi repetă cuvântul final al fiecărui vers dintr-un cântec.
Foloseşte un anumit cuvânt pentru a-şi exprima nevoia de a merge la toaletă.
Asociază un verb sau un substantiv cu „acolo“, „aici“ în propoziŃii de 2 cuvinte
(exemplu: „Scaun aici.“).
Combină 2 substantive pentru a exprima posesia (exemplu: „maşina tata“).
Selectează obiecte simple descrise prin folosirea lor (exemplu: ceaşca, farfurie etc.).
Răspunde la întrebarea „Unde este...?“.
Asociază un substantiv, un verb şi un adjectiv într-o propoziŃie de 3 cuvinte (exemplu: „tata maşina
mare“, „tata merge serviciu“).
Foloseşte propriul nume ca răspuns la întrebarea „Cine vrea?“.
Indică imaginea unui obiect uzual, descris prin întrebuinŃarea lui.
Ascultă poveşti simple.
Arată pe degete câŃi ani are.
COMUNICAREA 29
Îşi spune sexul când este întrebat dacă este fetiŃă sau băiat, îndeplineşte două comenzi legate între
ele (exemplu: „Du-te la uşă şi închide-o!“).
Urmăreşte şi numeşte personaje familiare de la televizor (desene animate).
Foloseşte forma corectă a pluralului.
Foloseşte verbe neregulate la trecut (exemplu: a fost, a plecat, a făcut etc.).
Pune întrebări: „Ce e asta/aia?“.
Foloseşte „asta/aia“ în vorbire; Foloseşte mai mult „eu/mie/al meu“ decât numele propriu.
Foloseşte „nu“ pentru a exprima refuzul sau neplăcerea.
Răspunde la întrebarea „Cine?“, indicând numele.
Foloseşte forme de posesiv (exemplu: „a lui tati“); Foloseşte articolul hotărât şi nehotărât în vorbire.
Foloseşte câteva substantive care desemnează categorii (exemplu: animal, mâncare, jucării etc.).
Foloseşte propoziŃii din 4 cuvinte.
Identifică sunetele înalte şi pe cele joase în jocuri muzicale.
Salută adulŃii cunoscuŃi fără să i se amintească.
Poartă o conversaŃie simplă.
Numeşte obiecte mari şi mici.
Arată 10 părŃi ale corpului la comandă verbală.
Numără până la 3, imitând.
Spune ce urmează într-o poveste simplă şi repetă.
Răspunde la apeluri telefonice pentru adulŃi sau vorbeşte cu persoane cunoscute.
Pune întrebări de tipul: „Unde...?“, „Cine...?“.
Construieşte propoziŃii interogative cu „este“ la început.
Este atent 5 minute în timp ce i se citeşte o poveste.
Îndeplineşte comenzi ca răspuns la: înăuntru, afară, în spate, sus etc.
3-4 ani Numără 10 obiecte prin imitaŃie.
Foloseşte întrebări cu „De ce...?“ şi ascultă răspunsul adultului.
Numeşte la cerere 3 culori; Numeşte 3 forme geometrice.
Îndeplineşte o serie de 2 comenzi necorelate.
Îşi spune numele întreg, când i se cere.
Răspunde la întrebări simple de tipul „Cum este?“.
Repetă propoziŃii sau serii de sunete.
Foloseşte trecutul verbelor regulate (exemplu: sărit, lovit etc.).
Foloseşte adjectivele care indică mărimea în situaŃii uzuale.
Vorbeşte despre o experienŃă recentă.
Răspunde la întrebări de tipul „De ce...?“, legate de evenimentele dintr-o povestire simplă.
Spune la ce folosesc obiectele uzuale.
Exprimă acŃiuni viitoare prin formule de tipul: „trebuie să...“, „o să...“, „vreau să...“.
Vorbirea îi este înŃeleasă de persoane din afara familiei.
Îndeplineşte o serie de 3 comenzi.
Poate alege o pereche de obiecte/imagini la cerere.
Foloseşte verbele la optativ (exemplu: aş putea, aş vrea etc.).
Foloseşte fraze de tipul: „Am lovit mingea şi ea a ieşit în stradă.“.
Poate indica, la cerere, partea de sus şi de jos a diferitelor obiecte.
Poate să indice absurdităŃile dintr-o imagine.
4-5 ani Foloseşte cuvinte ca soră, frate, bunici etc.
Spune cuvintele corespunzătoare care lipsesc din construcŃiile de tipul analogiilor opuse.
Poate spune o poveste cunoscută fără ajutorul imaginilor.
Indică imaginea care nu se potriveşte într-o anumită categorie (exemplu: „Care nu este animal?“).
Spune dacă 2 cuvinte rimează sau nu.
Foloseşte propoziŃii complexe (exemplu: „Ea vrea să plec pentru că...“).
Poate spune dacă un sunet este tare sau încet.
Poate indica: „câteva“, „multe“ sau „mai multe“ obiecte.

Îşi spune adresa. Îşi spune numărul de telefon.
Indică: „cel mai mult“, „cel mai puŃin“, „câteva“ („puŃine“) obiecte.
Spune glume simple.
Relatează întâmplări din experienŃa sa zilnică.
Indică locaŃia sau direcŃia folosind prepoziŃiile: de la, către, peste, departe de... etc.
5-6 ani Răspunde cu o explicaŃie la întrebarea „De ce?“.
Aşază 3-5 imagini, reprezentând o poveste, în succesiune logică şi spune povestea.
Defineşte cuvinte.
Poate să dea opusul (antonimul) unui cuvânt.
Poate răspunde la întrebări de genul „Ce se întâmplă dacă...?“.
Foloseşte corect noŃiunile de „ieri“ şi „mâine“.
Întreabă ce înseamnă cuvintele noi sau nefamiliare lui.
Să examinăm în continuare dezvoltarea comunicării la copil...

• Un copil trebuie să-şi dezvolte o serie de abilităŃi pentru a putea comunica.
• Aceste abilităŃi încep să se formeze încă de la naştere, o dată cu primul Ńipăt al copilului.
• Am putea asemăna aceste abilităŃi de comunicare cu nişte cărămizi din care este construită o
casă.
• Aşa cum se aranjează cărămizile pentru a construi o casă, la fel se aşază, se „construiesc“ şi
se dezvoltă abilităŃile de comunicare, care-i permit copilului să comunice prin intermediul
vorbirii.
• AbilităŃile necesare comunicării sunt:
• atenŃia • ascultarea • imitarea • alternarea (schimbarea rolului)
• jocul • înŃelegerea • gesturile • vorbirea
CASA COMUNICĂRII
Comunicarea
Gesturile
Salut!
ÎnŃelegerea
Jocul
Ascultarea Imitarea Alternarea

Vorbirea
AtenŃia
• Aceste abilităŃi nu se dezvoltă izolat una de alta, ci sunt interdependente.

• Fiecare abilitate îşi are propriile etape de dezvoltare.
COMUNICAREA 31
AtenŃia începe să se contureze atunci când copilul priveşte pentru prima dată faŃa mamei şi
se dezvoltă, treptat, ajungând să fie o capacitate, care-i permite copilului să se concentreze asupra
unei singure activităŃi.
Ascultarea începe să se dezvolte în momentul în care copilul distinge toate sunetele şi
încearcă să răspundă la ele, formându-şi abilitatea de a asculta selectiv.
Imitarea şi alternarea (schimbarea rolului) încep să se dezvolte atunci când mama imită
acŃiunile şi sunetele copilului, iar acesta, la rândul său, o imită pe mama. Astfel, se dezvoltă
abilitatea de a participa pe rând la conversaŃie.
Jocul debutează cu privirea şi atingerea feŃelor sau a obiectelor, cu ascultarea şi producerea
de zgomote, sunete. Ulterior, jocul se perfecŃionează şi se complică, servind comunicării.
ÎnŃelegerea începe să se dezvolte când copilul conştientizează sensul lucrurilor pe care le
vede şi le aude, conturându-se astfel abilitatea de a înŃelege limbajul adultului şi situaŃiile
complexe.
Gesturile apar atunci când copilul se mişcă, plânge şi se agită, iar mama îi răspunde. Mai
târziu se dezvoltă abilitatea de a folosi gesturi mai complicate.
Vorbirea debutează cu gânguritul şi lalaŃiunea (repetarea unor silabe). Ulterior se dezvoltă
capacitatea de exprimare corectă a cuvintelor şi propoziŃiilor.
ŞTIAłI CĂ...?
Copilul se naşte cu potenŃialul de a însuşi orice limbă, de exemplu, engleza, germana,

chineza, spaniola etc. Dar, limba pe care o va învăŃa prima va fi aceea pe care o va auzi
vorbindu-se mai mult în jurul său. Dacă un copil este crescut într-o familie unde se vorbesc
două limbi, atunci el va învăŃa ambele limbi.
Copilul îşi formează şi dezvoltă abilităŃile de comunicare menŃionate mai sus numai dacă:
• are cu cine comunica;
• aude cuvintele, vede la ce se referă şi le înŃelege sensul;
• repetă des cuvintele în diferite contexte;
• practică limba în diverse situaŃii semantice;
• primeşte răspuns la întrebările sale;
• simte plăcerea de a comunica.
MOMENTE IMPORTANTE
ÎN DEZVOLTAREA COMUNICĂRII
• Copilul învaŃă să comunice înainte de rostirea primelor cuvinte.
• Pentru o bună comunicare, este necesară o serie de abilităŃi.
• Copilul îşi formează abilităŃi de comunicare prin contactul zilnic cu persoanele din
jurul său.
• Copilul începe să înŃeleagă situaŃii şi cuvinte înainte de a se putea exprima.
• În dezvoltarea timpurie a copilului, abilităŃile de comunicare se manifestă mai

puŃin evident decât abilităŃile motorii.
• Domeniile de dezvoltare (psiho-motor, cognitiv, socio-emoŃional, limbaj, identitate)

ale copilului sunt interdependente. Dacă copilul întâmpină dificultăŃi într-un anumit
domeniu, aceasta ar putea afecta şi celelalte domenii.
• Copilul poate avea dificultăŃi chiar în domeniul comunicării. Uneori, poate

exista, însă, o întârziere de un anumit grad în toate domeniile de dezvoltare a
copilului.
• Fiecare domeniu de dezvoltare a copilului este la fel de important. Dacă copilul are
dificultăŃi în câteva domenii de dezvoltare, el trebuie să fie ajutat la fiecare din ele,
nefiind omis nici unul.
• Copilul are nevoie de cinci ani, iar în unele cazuri de mai mult timp, pentru a-şi
forma în întregime abilităŃile de comunicare.
COMUNICAREA 33
DEPISTAREA TIMPURIE A DIFICULTĂłILOR DE COMUNICARE
DificultăŃi de comunicare
Dacă o persoană întâmpină greutăŃi într-una din etapele ciclului comunicării, ea ar putea
avea dificultăŃi de comunicare sau ciclul ar putea fi distrus în întregime. Dificultatea poate fi legată
atât de înŃelegere, cât şi de exprimare, sau de ambele.
Este deosebit de importantă depistarea precoce a oricăror dificultăŃi sau tulburări de
dezvoltare şi intervenŃia timpurie (înainte de împlinirea vârstei de cinci ani) în cazul copiilor cu
dificultăŃi de comunicare.
Este important deoarece:

• Primii cinci ani de viaŃă sunt decisivi pentru dezvoltarea abilităŃilor de comunicare ale
copilului. După această vârstă este dificilă îmbunătăŃirea abilităŃilor de comunicare.
• Dacă copilul nu primeşte la timp ajutor pentru a-şi dezvolta abilităŃile de comunicare, atât
el, cât şi părinŃii săi s-ar putea resemna şi, în consecinŃă, ciclul comunicării ar fi distrus.
Scopul nostru este de a evita aceste eşecuri ale comunicării.
• Limbajul şi abilităŃile de comunicare constituie baza învăŃării ulterioare. De exemplu,
la scoală, copilul va întâmpina dificultăŃi în însuşirea scris-cititului şi în achiziŃionarea
deprinderilor sociale, dacă nu primeşte ajutor la timp pentru dezvoltarea vorbirii.
ATENłIE!
Pentru a identifica cât mai devreme posibil dificultăŃile de comunicare ale copilului, trebuie
să observăm atent comportamentul său şi să depistăm eventualii factori de risc.
Copilul poate avea o problemă de dezvoltare dacă:
• nu reacŃionează la voce sau sunete până la vârsta de 6-8 săptămâni;
• doarme mai tot timpul şi nu plânge aproape niciodată;
• surâde rar şi puŃin;
• are infecŃii repetate la urechi;
• nu răspunde la chemare, atunci când nu te vede;
• îŃi priveşte cu atenŃie buzele atunci când vorbeşti;
• vorbeşte fie foarte tare, fie foarte încet;
• nu manifestă interes faŃă de oameni şi obiecte până la vârsta de 3-4 luni;
• nu gângureşte până la vârsta de 10 luni;
• nu spune „mama“ la 18 luni;
• nu poate denumi obiecte familiare şi persoane la vârsta de 2 ani;
• nu utilizează în vorbire propoziŃii simple până la vârsta de 3 ani;
• nu poate repeta mici poezii sau cântece la vârsta de 4 ani;
• la 5 ani nu se poate face înŃeles de persoane din afara familiei;
• nu formează propoziŃii dezvoltate până la vârsta de 5 ani;
• nu participă la conversaŃiile adulŃilor până la vârsta de 6 ani.
CAUZELE DIFICULTĂłILOR DE COMUNICARE VERBALĂ
Până acum am văzut: • ce este comunicarea;

• etapele dezvoltării comunicării;
• importanŃa depistării precoce şi intervenŃiei timpurii.
Principalele cauze ale dificultăŃilor de comunicare la copii sunt:

• DeficienŃele de auz – dacă copiii nu aud bine le va fi foarte greu să vorbească. Aceasta, deoarece
copilul învaŃă să vorbească auzind cum vorbesc ceilalŃi oameni şi ascultându-se pe sine cum
vorbeşte.
• DeficienŃele mintale – unii copii învaŃă şi înŃeleg mai greu ceea ce se întâmplă în jur. Acestor
copii le va fi mai dificil să-şi formeze abilităŃile necesare comunicării.
• DeficienŃele neuro-motorii – dacă copiii nu-şi pot controla, coordona muşchii corpului, atunci
ei vor întâmpina dificultăŃi în efectuarea oricăror mişcări, deci, inclusiv în efectuarea mişcărilor
necesare emiterii sunetelor şi comunicării.
• DeficienŃele multiple/asociate – unii copii posedă multiple deficienŃe şi din această cauză
capacitatea lor de a învăŃa şi înŃelege lumea înconjurătoare este serios afectată. De obicei, aceşti
copii îşi formează doar cele mai elementare abilităŃi de comunicare.
• DificultăŃile de limbaj – există copii care nu au nici una dintre deficienŃele enumerate mai sus,
dar care au totuşi dificultăŃi ce Ńin de limbajul verbal.
Pentru a comunica copilul are nevoie de:
• Cineva cu care să comunice

• obiectul despre care să comunice
• anumite organe de simŃ şi abilităŃile aferente
ŞTIAłI CĂ...?
Toate informaŃiile şi cunoştinŃele noastre despre lumea înconjurătoare se acumulează prin

intermediul organelor noastre de simŃ.
Cele cinci simŃuri (văzul, auzul, pipăitul, mirosul şi gustul) funcŃionează interdependent
pentru a ne furniza informaŃii despre un anumit obiect/eveniment.
COMUNICAREA 35
Vederea şi auzul sunt însă cele care oferă cea mai mare parte a informaŃiei. Urmează simŃul
tactil (pipăitul), mirosul şi gustul.
Văz Auz Pipăit Miros Gust
CapacităŃile şi abilităŃile copilului pot fi afectate de orice leziune la nivelul centrilor

nervoşi, situaŃi în creier.
DeficienŃele de auz pot fi consecinŃa leziunii:
• centrului auditiv situat în creier;
• urechilor.
DeficienŃele mintale afectează:

• învăŃarea;
• înŃelegerea;
• comportamentul.
DeficienŃele neuro-motorii survin în urma lezării:

• centrului nervos care controlează şi coordonează mişcările musculare, inclusiv cele
ale buzelor, limbii, palatului, laringelui şi plămânilor.
DeficienŃele multiple/asociate pot afecta:

• vederea;
• înŃelegerea;
• învăŃarea;
• coordonarea şi controlul muşchilor;
• comportamentul;
• auzul.
DeficienŃele de limbaj pot fi cauzate de afecŃiuni ale:

• laringelui;
• buzelor, limbii şi palatului;
• structurii cavităŃii bucale.
Sau de lezări la nivelul centrilor limbajului.
Pentru o informare completă asupra dificultăŃilor de comunicare determinate de leziuni,

studiaŃi modulul dedicat acestei teme din prezenta lucrare.
Desenul de mai jos ilustrează relaŃia dintre centrii nervoşi şi abilităŃile pe care le
controlează:
Capacitatea de a
controla şi coordona
mişcările corpului
Capacitatea de a înŃelege Capacitatea de a se concentra

şi memora noile abilităŃi, şi de a manifesta interes faŃă
pentru a putea fi folosite de oameni, obiecte şi situaŃii,
în viaŃa de toate zilele. pentru a le studia.
Capacitatea de a integra
Capacitatea de a înŃelege
şi recunoaşte sunetele
sensul cuvintelor,
ajunse prin urechi la
lucrurilor, situaŃiilor.
creier
Văzul oferă informaŃii

Urechile pentru a suplimentare despre
„capta“ sunetele şi a le lumea înconjurătoare.
duce spre urechi.
Laringele seamănă
Abilitatea de a cu un instrument
mişca buzele şi
limba pentru a muzical care
emite diferite produce sunete
sunete şi cuvinte, folosind aerul ce
folosind aerul vine din plămâni.
ce vine din
plămâni şi
sunetul produs
de laringe.
Plămânii ajută la
respiraŃie.
De asemenea, ei
asigură cu aer
Abilitatea de a folosi coardele vocale,
palmele şi mâinile contribuind la
pentru a face semne producerea
şi gesturi. sunetelor.
EXISTENłA UNEI DEFICIENłE ÎNTR-UNUL DIN CENTRELE DESCRISE

DETERMINĂ APARIłIA UNOR DIFICULTĂłI DE COMUNICARE
COMUNICAREA 37
Dacă un copil nu vorbeşte, mulŃi oameni consideră că tăierea frenului limbii

va elibera limba şi atunci copilul va vorbi. Acest lucru nu este adevărat.
Frenul („aŃa“) scurt al limbii nu este o cauză

a dificultăŃilor de comunicare!
ŞTIAłI CĂ...?
GândiŃi-vă la următoarele lucruri legate de limba copilului:

• Frenul lingual nu mişcă singur limba; mişcarea este realizată de muşchiul limbii. Deci,
dacă limba copilului nu se mişcă destul de bine, acest muşchi are o deficienŃă, nu frenul limbii.
• În cazul în care lungimea frenului este foarte mare, ajungând până la apex (vârful limbii)
şi împiedicând suptul, se impune intervenŃia chirurgicală.
• Chiar dacă are o problemă de mobilitate a limbii (dar fără a avea alte probleme ce l-ar
împiedica să vorbească) copilul va vorbi, dar vorbirea sa nu va fi suficient de clară.
• Capacitatea de a mişca limba este numai una din abilităŃile necesare pentru a vorbi.
ReŃineŃi că sunt multe alte abilităŃi implicate în procesul de vorbire pe lângă cea de mobilitate a
limbii.
Pentru a înŃelege mai bine cele de mai sus, încercaŃi activitatea următoare:
• PuneŃi limba în spatele dinŃilor de jos;
• Acum, spuneŃi-i ceva prietenului d-voastră fără a mişca limba.
După cum vedeŃi, puteŃi totuşi vorbi, numai că vorbirea d-voastră

nu este suficient de clară.
Atunci, ar putea tăierea frenului

limbii să-i dăuneze fiului meu?
Da, s-ar putea. Tăierea frenului limbii este atât dureroasă, cât şi riscantă.
Aceasta, deoarece, dacă nu este realizată corespunzător, ea va îngreuna
vorbirea copilului, în loc să o faciliteze.
REFERITOR LA DIFICULTĂłILE DE COMUNICARE LA COPII ESTE

IMPORTANT DE REłINUT
• Copilul trebuie să posede o serie de abilităŃi pentru a putea să comunice. Dacă

aceste abilităŃi sunt deficitare, atunci, cu siguranŃă, va exista o dificultate de
comunicare.
• Dificultatea de comunicare va fi cu atât mai gravă cu cât sunt afectate mai

multe abilităŃi.
• De cele mai multe ori, dificultăŃile de comunicare la copil sunt consecinŃa unei
leziuni a creierului, a organelor de simŃ sau a organelor vorbirii.
• Frenul scurt al limbii nu este decât foarte rar o cauză a dificultăŃilor de

comunicare.
• AlŃi factori nefavorabili, cum ar fi lipsa de stimulare, ignorarea stării emo-

Ńionale, lipsa de încurajare, pot, de asemenea, cauza sau favoriza apariŃia
dificultăŃilor de comunicare la copii.
• Un copil cu dificultăŃi de comunicare poate avea o inteligenŃă bună sau foarte

bună.
COMUNICAREA 39
TEST
Pentru a vă asigura că aŃi înŃeles bine problemele comunicării tratate în acest modul, încercaŃi
să vă autoevaluaŃi cunoştinŃele, răspunzând la următoarele întrebări:
1. Cine poate ajuta cel mai mult copilul cu probleme de comunicare?
[Răspuns: Familia]
2. NumiŃi două cauze care pot genera dificultăŃi de comunicare!
[Răspuns: DeficienŃe ale auzului, dificultăŃi de învăŃare, tulburări de comportament, înŃele-
gerea, probleme neuromotorii]
3. Este oare frenul lingual o cauză a problemelor de comunicare?
[Răspuns: Nu]
4. Există medicamente sau intervenŃii chirurgicale care ar putea face copilul să vorbească?
[Răspuns: Nu]
5. Care este piatra de temelie a „CăsuŃei Comunicării"?
[Răspuns: AtenŃia]
6. NumiŃi alte abilităŃi necesare pentru comunicare!
[Răspuns: Ascultarea, schimbul de rol, imitarea, jocul, înŃelegerea, gesturile şi vorbirea]
7. De ce vorbirea se aseamănă cu vopseaua casei?
[Răspuns: Deoarece asemeni vopselei, care nu este esenŃială pentru existenŃa casei, vorbirea
nu este totdeauna esenŃială pentru comunicare]
8. CăsuŃa comunicării poate fi trainică fără fundament (atenŃie)?
[Răspuns: Nu. Dacă un copil are probleme de concentrare a atenŃiei în unele activităŃi,
atunci va învăŃa cu dificultate]
9. Putem oare comunica fără vorbire?
[Răspuns: Da]
10. Care situaŃii sunt cele mai potrivite pentru a dezvolta la copil abilităŃile de comunicare?
[Răspuns: SituaŃiile cotidiene]
11. De ce?
[Răspuns: Deoarece ele sunt o parte firească a vieŃii zilnice a familiei şi se repetă des]
12. De ce jocul este important?
[Răspuns: Deoarece prin joc, copilul îşi însuşeşte cunoştinŃe despre oameni şi lumea din
jur]
13. DaŃi exemple de modalităŃi optime de comunicare cu un copil.
[Răspuns: a) coborâŃi la nivelul copilului;
b) captaŃi atenŃia copilului înainte de a vorbi;
c) folosiŃi un limbaj simplu şi clar;
d) vorbiŃi în timpul activităŃilor cotidiene cu copilul;
e) lăudaŃi încercările copilului de-a comunica;
f) răspundeŃi solicitărilor copilului]
14. ToŃi copiii pot învăŃa să vorbească?
[Răspuns: Nu]
SĂ COMUNICĂM
EVALUAREA
CU... PLĂCERE
M
O
D
U
L
U
L
II
În modulul precedent am acordat atenŃie:

• noŃiunilor generale despre comunicare;
• dezvoltării normale a abilităŃilor de comunicare;
• depistării timpurii a dificultăŃilor de comunicare la copii;
• cauzelor dificultăŃilor de comunicare verbală la copii.

educatori şi alte
În acest modul veŃi obŃine informaŃii despre: persoane implicate
• necesitatea evaluării corecte a comunicării copilului; în lucrul cu copii
• identificarea copiilor care au nevoie de comunicare; care au dificultăŃi
• condiŃiile ce trebuie îndeplinite pentru o evaluare corectă; de comunicare
• cum se face o evaluare amănunŃită a abilităŃilor de comunicare ale copilului;
• identificarea punctelor forte şi necesităŃilor.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
NoŃiuni generale despre evaluare // 43
Fişa de evaluare. Îndrumător // 45
Explicarea fişei de evaluare // 46
Exemplu de fişă de evaluare // 47
Sfaturi pentru părinŃi // 55
Sfaturi pentru educatori // 55
Idei importante de reŃinut despre evaluare // 56
EVALUAREA 43
EVALUAREA
Acum vom arunca o privire generală asupra aspectelor ce Ńin de evaluarea copiilor antepreşcolari
şi preşcolari care au dificultăŃi de comunicare. În compartimentele următoare vom examina unele
idei specifice de evaluare, asociate cu diverse tipuri de dificultăŃi de comunicare.
NOłIUNI GENERALE DESPRE EVALUARE

DE CE ESTE IMPORTANT SĂ EVALUĂM COMUNICAREA COPILULUI?
Dacă dorim cu adevărat să ajutăm/sprijinim copilul care are o dificultate de

comunicare, trebuie să avem un tablou clar şi amănunŃit al abilităŃilor sale.
O evaluare a abilităŃilor de comunicare ale copilului ne va ajuta:

• să determinăm exact ce poate face copilul şi să identificăm domeniile în care întâmpină dificultăŃi;
• să elaborăm un plan corespunzător al obiectivelor care să satisfacă necesităŃile copilului şi să-l
ajute să progreseze;
• să înregistrăm progresele copilului.
CARE COPII SUNT POTRIVIłI PENTRU EVALUARE?
Fiecare copil care are o dificultate de comunicare are nevoie de o atenŃie

specială şi este potrivit pentru evaluare.
LA CE VÂRSTĂ ESTE NECESARĂ EVALUAREA?
Cât mai devreme posibil pentru a interveni la timp şi eficient acolo unde
copilul întâmpină dificultăŃi.
PE CE SE BAZEAZĂ EVALUAREA COPILULUI?

• Evaluarea copilului trebuie să se bazeze atât pe observaŃiile părinŃilor, cât şi pe observaŃiile
educatorului.
• Colaborarea cu părinŃii este foarte importantă atât pentru obŃinerea unor informaŃii despre evoluŃia
copilului cât şi pentru participarea lor activă şi în cunoştinŃă de cauză la toate activităŃile care
privesc dezvoltarea copilului.
• În evaluare utilizăm drept ghid de orientare o scală de dezvoltare. Scala este un instrument de
lucru alcătuit pe baze statistice şi ne oferă date despre indicatorii medii de evoluŃie în principalele
domenii care caracterizează dezvoltarea firească a copilului.
• Cu ajutorul acestor indicatori se va stabili care este stadiul de dezvoltare a copilului comparativ
cu parametrii medii de dezvoltare.
CUM PREGĂTIM EVALUAREA?

Pentru evaluare trebuie să ne asigurăm că avem toate condiŃiile îndeplinite:
- o atmosferă plăcută, neoficială, în care atât copilul cât şi părinŃii să se simtă cât mai bine;
- nu se face evaluarea când copilul este obosit sau bolnav;
- este foarte importantă stabilirea unei relaŃii de încredere şi bună colaborare cu copilul;
- copilul nu va fi forŃat să răspundă la întrebări, asigurând o relaŃie de comunicare cât mai
firească;
- situaŃiile problemă vor fi prezentate sub formă de joc; copilul nu trebuie deloc să simtă că
este supus unui examen;
- informaŃiile notate trebuie să se bazeze pe observarea sistematică a copilului, ştiind precis
şi clar ce este important de urmărit;
- copilul va fi observat în situaŃii diferite (joc, relaŃii cu părinŃii, relaŃii cu alŃi copii, mai
multe momente ale zilei etc.)
În final, fişa de evaluare va fi o rezultantă a celor mai importante date despre copil, obŃinute din
observaŃiile făcute de educator şi informaŃiile furnizate de părinŃi.
CE DORIM SĂ AFLĂM ÎN CADRUL EVALUĂRII?

În cadrul evaluării avem nevoie să colectăm cât mai multe informaŃii despre copil:
- familia lui, situaŃia în familie;
- dezvoltarea sa, afecŃiuni, boli sau dificultăŃi de orice fel;
- orice contact anterior cu servicii de reabilitare; examene medicale;
- educaŃia (dacă a frecventat sau frecventează creşa, grădiniŃa).
Apoi, la această informaŃie generală trebuie să adăugăm detalii specifice privind abilităŃile
de comunicare ale copilului.
Domeniile pe care trebuie să le investigăm sunt:

• vorbirea
- abilitatea de a produce sunete şi de a le îmbina în cuvinte, iar mai târziu în propoziŃii.
• înŃelegerea
- abilitatea de a înŃelege vorbirea, oamenii, situaŃiile şi limbajul.
• gesturile
- abilitatea de a folosi mişcările corpului, semnele şi expresia feŃei pentru comunicarea
mesajului.
• jocul
- prin joc copilul îşi dezvoltă concepŃiile despre lume şi îşi formează abilităŃile esenŃiale
pentru comunicare.
• atenŃia
- abilitatea de a se concentra asupra oamenilor şi lucrurilor din jurul său.
• ascultarea
- abilitatea de a asculta atent sunetele şi vorbirea oamenilor.
• alternarea (schimbul de roluri) şi imitarea
- abilitatea de a participa la rândul său în joc şi de a imita acŃiunile, sunetele şi cuvintele
altor persoane.
EVALUAREA 45
• deprinderi de autoservire
- abilitatea de a fi independent în timpul mesei, îmbrăcării, spălării şi folosirii toaletei.
• abilităŃi motorii de bază
- abilitatea de a-şi controla mişcările esenŃiale ale corpului.
FIŞA DE EVALUARE
Pentru a colecta toată informaŃia despre copil avem nevoie de fişa de evaluare.
În paginile următoare vom examina fişa de evaluare în detaliu.
Fişa constă din:
Pagina 1 – informaŃii de ordin general
Pagina 2 – domenii care trebuie luate în consideraŃie
Paginile 3 şi 4 – lista de control pentru abilităŃi de comunicare
Pagina 5 – sumarul şi planul obiectivelor
Îndrumător pentru completarea fişei de evaluare:

Pagina 1 – este destul de simplu de completat, înscrieŃi doar detaliile cerute.
Pagina 2 – această parte a formularului, de asemenea este simplu de completat. Din nou
completaŃi după cum se cere.
Paginile 3 şi 4 – această parte a evaluării necesită mai multe explicaŃii. AveŃi aici un
îndrumător eficient. Pe baza observaŃiilor dumneavoastră, din răspunsurile părintelui, din contactul
cu copilul, completaŃi lista de control în felul următor:
1. ÎnscrieŃi la începutul paginii vârsta copilului.
2. Începând cu primul rând, Vorbirea, mergeŃi de la stânga spre dreapta, marcând ce
poate face copilul cu + şi ce nu poate face cu –. ScrieŃi în spaŃiile libere comentariile
suplimentare. În cazul în care copilul evident nu va putea să îndeplinească mai multe
activităŃi din rândul dat, nu le continuaŃi. TreceŃi la rândul următor, ÎnŃelegerea.
3. ContinuaŃi ca şi mai sus, de la stânga spre dreapta, până completaŃi toată lista. AveŃi
acum tabloul a ceea ce copilul poate îndeplini şi ceea ce nu poate face.
4. Zonele în care + sunt corespunzătoare vârstei actuale a copilului, sunt punctele sale
forte. IndicaŃi-le la sfârşitul paginii.
5. Zonele în care – sunt mai frecvente, sunt necesităŃile sale. IndicaŃi-le la sfârşitul
paginii.
Pagina 5 – Ńine de planificarea obiectivelor. Este partea esenŃială a fişei de evaluare şi va fi
examinată detaliat în compartimentul următor.
Pentru a explica mai bine, să completăm paginile 1, 2, 3 şi 4 ale unei fişe de

evaluare. În paginile următoare veŃi citi notiŃele îndrumătoare pentru completarea
formularului şi un model de completare a fişei pentru un caz concret.
EXPLICAREA FIŞEI DE EVALUARE
Evaluarea abilităŃilor de comunicare la copii
Data evaluării: ……………………………
Numele şi prenumele: ……………………………
Data naşterii: ziua, luna şi anul
Adresa şi telefonul: ……………………………
Date despre părinŃi:

Mama …………………………… Vârsta ………
Profesia ………
Tatăl …………………………… Vârsta ………

Profesia ………
FraŃi …………………………… Vârsta ………

OcupaŃia ………
1 ………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
2 ………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Mai este cineva în familie cu aceeaşi problemă?

Există în familie din partea mamei, tatălui sau la fraŃi cazuri cu deficienŃe de vorbire şi/sau
auz? Dacă da, oferiŃi detalii.
ParticularităŃi legate de naştere: Au existat probleme în timpul naşterii? A fost copilul

născut la termen? Au fost complicaŃii după naştere? Dacă da, specificaŃi.
Boli şi accidente în copilărie: ………………………………………………………………...
Indici evolutivi:
Când a început copilul:
- să şadă, să se târască, să se ridice în picioare, să meargă
- să spună primele cuvinte cu sens, să formeze propoziŃii simple
Dacă a mai urmat un program de intervenŃie pentru dificultăŃi de comunicare:

Dacă da, specificaŃi:
- Când?
- Unde?
- Ce tratament?
EVALUAREA 47
EXEMPLU DE FIŞĂ DE EVALUARE

Evaluarea abilităŃilor de comunicare la copii
Data evaluării: 3 octombrie 2015

Numele şi prenumele: Rădulescu Andrei Data naşterii: 2 septembrie 2010
Adresa şi telefonul: strada Unirii, numărul 22, Bucureşti, telefon ……………
Date despre părinŃi:

Mama: R. Carmen Vârsta: 30 ani Profesia: contabil
Tatăl: R. Mircea Vârsta: 32 ani Profesia: tehnician
FraŃi: nu are
Mai este cineva în familie cu aceeaşi problemă?

Nu
ParticularităŃi legate de naştere: nu au existat probleme în timpul sarcinii; s-a născut

prematur; a stat la incubator 2 săptămâni, a fost externat după o lună.
Boli în copilărie: la 6 luni a fost internat cu diagnosticul viroză respiratorie; febră mare,
convulsii
Indici evolutivi: - a stat în şezut la 8 luni,

- s-a târât la 10 luni,
- s-a ridicat în picioare la 15 luni,
- a mers la 24 de luni,
- primele cuvinte cu sens la 2 ani,
- nu formează propoziŃii.
Dacă a mai urmat un tratament pentru dificultăŃi de comunicare:

Nu
EXPLICAREA FIŞEI DE EVALUARE

Din observaŃiile dumneavoastră răspundeŃi la armatoarele întrebări:
UrmăriŃi copilul şi reflectaŃi asupra acestor întrebări. Dacă sunteŃi siguri de răspuns încercuiŃi
„da“ sau „nu“. Dacă nu sunteŃi siguri, continuaŃi evaluarea si reveniŃi la aceste întrebări după
completarea listei de control.
Este vorbirea unica problemă a acestui copil? Da/Nu
Dacă nu, răspundeŃi la următoarele întrebări:

Are copilul malformaŃii de ordin constituŃional? Da/Nu
Are copilul dificultăŃi în sfera cognitivă? Da/Nu
Are copilul probleme vizuale? Da/Nu
Are copilul probleme de comportament? Da/Nu
Are copilul întârziere în dezvoltare? Da/Nu

Are copilul dificultăŃi de alt ordin? Da/Nu
SpecificaŃi
Frecventează copilul creşa/grădiniŃa? Da/Nu
Dacă nu, motivaŃi

Auzul
Copilul aude bine? Da/ Nu
Are copilul boli infecŃioase ale urechii? Da/Nu
DescrieŃi
A fost testat auzul copilului? Da/Nu
Dacă „da“: - Când?
- Unde?
- Cu ce rezultate?
EVALUAREA LUI ANDREI R.

Din observaŃiile dumneavoastră răspundeŃi la următoarele întrebări:
Este vorbirea unica problemă a acestui copil? Da / Nu
Dacă nu, răspundeŃi la următoarele întrebări:

Are copilul malformaŃii de ordin constituŃional? Da / Nu
Are copilul dificultăŃi în sfera cognitivă? Da / Nu
Are copilul probleme vizuale? Da / Nu
Are copilul probleme de comportament? Da / Nu
Are copilul întârziere în dezvoltare? Da / Nu
Are copilul dificultăŃi de alt ordin? Da / Nu

- nu are formate deprinderi de autoservire
- dificultăŃi de relaŃionare
Frecventează copilul creşa/grădiniŃa? Da / Nu

- până la vârsta de 3 ani mama a stat acasă cu copilul
- acum părinŃii doresc integrarea copilului în grădiniŃă
Auzul
Copilul aude bine? Da / Nu
Are copilul boli infecŃioase ale urechii? Da / Nu
A fost testat auzul copilului? Da / Nu
Dacă „da“: - Când?
- Unde?
- Cu ce rezultate?
EVALUAREA 49
ÎncercuiŃi vârsta
copilului. EXPLICAREA LISTEI DE CONTROL MarcaŃi ce poate cu +
şi ce nu poate copilul cu –
ETAPA 1 2 3 4 5 6
VÂRSTA 0-6 LUNI 6-12 LUNI 12-18 LUNI 1,5-3 ANI 3-5 ANI 5-6 ANI
Gângureşte, Repetă sunetele şi Foloseşte sunete cu Foloseşte cuvinte Combină cuvintele în Se exprimă cu
VORBIREA
bolboroseşte? gângureşte în mod sens şi unele cuvinte separate, combinân- propoziŃii? uşurinŃă în propoziŃii
CompletaŃi fiecare
melodios? uşor de recunoscut? du-le uneori câte 2? Vorbirea lui este dezvoltate, îşi spune
rând de la stânga spre
înŃeleasă de străini? adresa.
dreapta
Dacă nu, descrieŃi.
ÎnŃelege cum îi vor fi ÎnŃelege instrucŃiunile Urmează instrucŃiu- ÎnŃelege limbajul Poate să urmărească Participă la
satisfăcute necesităŃile cele mai simple nile neînsoŃite de simplu la fel ca şi alŃi o conversaŃie şi să conversaŃiile cu
ÎNłELEGEREA de bază, de exemplu, comunicate prin gesturi, de exemplu copii de aceeaşi participe la ea? adulŃii.
plânge când îi este gesturi? îşi arată părŃile vârstă?
foame sau e ud? corpului?
Zâmbeşte, se Indică obiectele sau ÎnŃelege legătura Foloseşte gesturile Foloseşte gesturile Mimica si
încruntă, râde? persoanele ce-i dintre gest şi situaŃie, pentru a-i face pe alŃii pentru a-şi face gesticulaŃia sunt
…………………… provoacă interesul? exemplu, face din să-i aducă lucruri pe mesajele mai adecvate mesajului.
GESTURILE mână „pa“, bate din care le doreşte, convingătoare?
Întinde mâna spre
palme, „mulŃumesc“? de exemplu, arată la
obiecte?
cană, când doreşte să
bea?
Oamenii şi obiectele Cercetează/se joacă Îi plac jocurile în Îi place să construiască Îi plac jocurile cu Respectă regulile în
îi provoacă interesul? cu obiectele? care pretinde a face din cuburi? reguli? jocurile de grup.
…………………… …………………… ceva, de exemplu, …………………… …………………… Participă la jocuri de
JOCUL pune o linguriŃă în rol.
Le fixează cu Căută obiectele Imită activităŃi casnice Participă împreună
cană, prefăcându-se
privirea? ascunse? simple? cu alŃi copii la jocuri
că mănâncă?
ce implică simularea?
ETAPA 1 2 3 4 5 6
Priveşte la Priveşte în direcŃia Poate îndeplini Îndeplineşte sarcini mai Poate să asculte şi să Are atenŃie
mamă/dădacă când sunetelor sau sarcini simple fără a complicate timp mai vorbească cu oamenii distributivă.
ATENłIA vorbeşte? obiectelor noi? fi distras de sunete îndelungat (construieşte în timp ce îndeplineşte
sau obiecte noi? din cuburi, se joacă o sarcină oarecare?
de-a simularea)?
Răspunde la sunet şi DiferenŃiază sunetele Ascultă când Ascultă vorbirea mai Poate participa într-o Participă la dialog,
priveşte în direcŃia de şi sensul lor, de mama/dădaca îi atent? conversaŃie? ascultând atent şi
ASCULTAREA unde vine? exemplu, lătratul vorbeşte? …………………… răspunzând adecvat.
unui câine, sosirea Încearcă să repete
autobuzului? cuvintele?
Repetă sunetele după Repetă propriile Imită sunetele şi Încearcă să repete Poate participa într-o Capacitatea de a
SCHIMBUL DE ROL – mama sa, de exemplu, sunete în joacă? acŃiunile adulŃilor? cuvintele pe care le conversaŃie? dialoga.
ALTERNAREA ŞI mama imită sunetele …………………… aude?
IMITAREA copilului, le repetă Doreşte ca adultul să
apoi şi copilul? participe la jocurile sale?
Poate strânge lingura Poate mesteca hrana Mănâncă singur? Se spală singur pe faŃă Poate să se spele şi să Îşi încheie nasturii.
cu buzele? şi bea din cană? …………………… şi pe mâini? se şteargă singur? Îşi leagă şireturile.
…………………… …………………… Poate să se dezbrace …………………… ……………………
DEPRINDERI Duce mâncarea la Cooperează în timpul de hainele mai simple? Poate să îmbrace Poate să se îmbrace
DE AUTOSERVIRE gură? procesului de îmbră- …………………… hainele mai simple? singur?
care? A început deja instrui- …………………… ……………………
rea pentru igiena per- Este aproape antrenat Se duce singur la
sonală? de a folosi toaleta? toaletă?
Poate duce mâinile Poate să se târască? Poate merge? Poate alerga uşor? Poate sări? Sare coarda. Sare
spre linia medie? …………………… …………………… …………………… …………………… într-un picior învâr-
ABILITĂłI …………………… Se sprijină pentru a Poate alerga cu greu? Poate sări cu ambele Poate Ńopăi? tindu-se în cerc.
MOTORII DE BAZĂ Poate şedea cu sta în picioare? picioare? …………………… Stă pe un picior 10
sprijin? …………………… Poale sări cu secunde.
Merge cu sprijin? deplasare?
Puncte forte: ScrieŃi domeniile care-i reuşesc cel mai bine copilului (pentru vârsta actuală).
NecesităŃi: ScrieŃi domeniile în care întâmpină cele mai frecvente dificultăŃi (cele mai puŃin specifice vârstei actuale).
EVALUAREA 51
LISTA DE CONTROL A LUI ANDREI R
ETAPA 1 2 3 4 5 6
bolboroseşte? gângureşte în mod sens şi unele cuvinte separate, propoziŃii? uşurinŃă în propoziŃii
+ melodios? uşor de recunoscut? combinându-le uneori – dezvoltate, îşi spune
VORBIREA
+ – câte 2? Vorbirea lui este adresa.
CompletaŃi fiecare
– înŃeleasă de străini?
rând de la stânga
spre dreapta
Foloseşte cuvinte Numai cuvinte
simple: mama, apa, separate.
papa.
ÎnŃelege cum îi vor fi ÎnŃelege instrucŃiunile Urmează instrucŃiunile ÎnŃelege limbajul Poate să urmărească Participă la conversa-
satisfăcute necesităŃile cele mai simple neînsoŃite de gesturi, simplu la fel ca şi alŃi o conversaŃie şi să Ńiile cu adulŃii.
de bază, de exemplu, comunicate prin de exemplu îşi arată copii de aceeaşi participe la ea?
ÎNłELEGEREA
plânge când îi este gesturi? părŃile corpului? vârstă? –
foame sau e ud? + + +
+
Zâmbeşte, se Indică obiectele sau ÎnŃelege legătura Foloseşte gesturile Foloseşte gesturile Mimica şi
încruntă, râde? persoanele ce-i dintre gest şi situaŃie, pentru a-i face pe pentru a-şi face gesticulaŃia sunt
+ provoacă interesul? exemplu, face din alŃii să-i aducă lucruri mesajele mai adecvate mesajului.
Întinde mâna spre + mână „pa“, bate din pe care le doreşte, convingătoare?
GESTURILE
obiecte? palme „mulŃumesc“? de exemplu, arată la +
+ + cană, când doreşte să
bea?
+
Oamenii şi obiectele Cercetează/se joacă Îi plac jocurile în care Îi place să construiască Îi plac jocurile cu Respectă regulile în
îi provoacă interesul? cu obiectele? pretinde a face ceva, din cuburi? reguli? jocurile de grup.
+ + de exemplu, pune o + – Participă la jocuri de
Le fixează cu privirea? Caută obiectele linguriŃă în cană, Aşază două cuburi. Participă împreună cu rol.
JOCUL
+ ascunse? prefăcându-se că + alŃi copii la jocuri ce
Pentru scurt timp. + mănâncă? Imită activităŃi implică simularea?
– casnice simple? –
–
ETAPA 1 2 3 4 5 6
Priveşte la mamă Priveşte în direcŃia Poate îndeplini sar- Îndeplineşte sarcini mai Poate să asculte şi să Are atenŃie
când vorbeşte? sunetelor sau cini simple fără a fi complicate timp mai vorbească cu oamenii distributivă.
+ obiectelor noi? distras de sunete sau îndelungat (construieşte în timp ce îndeplineşte
ATENłIA
Pentru scurt timp. + obiecte noi? din cuburi, se joacă o sarcină oarecare?
– de-a simularea)? –
–
Răspunde la sunet şi
DiferenŃiază sunetele Ascultă când mama îi Ascultă vorbirea mai Poate participa într-o Participă la dialog,
priveşte în direcŃia de
şi sensul lor, de vorbeşte? atent? conversaŃie? ascultând atent şi
unde vine? exemplu, lătratul unui + – – răspunzând adecvat.
ASCULTAREA
+ câine, sosirea Încearcă să repete
+ –
Repetă sunetele după Repetă propriile Imită sunetele şi acŃiu- Încearcă să repete Poate participa într-o Capacitatea de a
mama sa, de exemplu, sunete în joacă? nile adulŃilor? cuvintele pe care le conversaŃie? dialoga.
SCHIMBUL DE ROL –
ALTERNAREA
mama imită sunetele + + aude? –
copilului, le repetă Doreşte ca adultul să –
ŞI IMITAREA
+ +
Poate strânge lingura Poate mesteca hrana Mănâncă singur? Se spală singur pe faŃă Poate să se spele şi să Îşi încheie nasturii.
cu buzele? şi bea din cană? – şi pe mâini? se şteargă singur? Îşi leagă şireturile.
– – Poale să se dezbrace – –
Duce mâncarea la Cooperează în timpul de hainele mai simple? Poate să îmbrace Poate să se îmbrace
DEPRINDERI DE
gură? procesului de îmbră- – hainele mai simple? singur?
AUTOSERVEIE
– care? A început deja instrui- – –
– rea pentru igiena per- Este aproape antrenat Se duce singur la
sonală? de a folosi toaleta? toaletă?
– – –
Poate duce mâinile Poate să se târască? Poale merge? Poate alerga uşor? Poale sări? Sare coarda.
spre linia medie? – Cu sprijin. – – Sare într-un picior
+ Se sprijină pentru a sta Poate alerga cu greu? Poate sări cu ambele Poale Ńopăi? învârtindu-se în cerc.
ABILITĂłI MOTORII Poate şedea cu sprijin? în picioare? – Stă pe un picior 10
picioare? –
DE BAZĂ
– – – Poate sări cu depla- secunde.
Merge cu sprijin? sare?
– –
Puncte forte: ÎnŃelegerea, gesturile. NecesităŃi: Vorbirea, atenŃia, abilităŃile motorii, deprinderi de autoservire.
EVALUAREA 53
ATENłIE! Prezentarea concluziilor evaluării în faŃa părinŃilor este foarte importantă

pentru stabilirea relaŃiilor de colaborare.
• Trebuie aleasă cea mai bună cale pentru o informare corectă a părinŃilor, menajând în acelaşi
timp sentimentele acestora.
• Sunt necesare mult tact şi răbdare când se dau explicaŃii şi se va sublinia scopul urmărit şi anume
cum să ajutăm cât mai bine împreună copilul.
• Se discută nu numai problemele pe care le are copilul, ci şi realizările sale, ce poate face el bine.
• Comunicarea rezultatelor evaluării este şi momentul în care se oferă soluŃii. Se explică părinŃilor
ce obiective îşi propune educatorul şi ce trebuie ei să facă la rândul lor pentru a ajuta copilul.
• Este de cea mai mare importanŃă relaŃia cu părinŃii. Când se ajunge la înŃelegerea faptului că
educatorii şi părinŃii au acelaşi interes şi anume binele copilului, atunci sunt puse bazele unei
colaborări eficiente.
După ce am completat paginile l, 2, 3 şi 4 ale fişei de evaluare vom folosi toată această
informaŃie pentru a stabili un plan al obiectivelor (pagina 5 a fişei).
În modulul următor veŃi primi informaŃii despre alcătuirea planului de obiective.
OBIECTIVE
Obiective pe termen lung
Obiective pe termen scurt
Ce? Cum? De către cine?
1.
2.
3.
4.
5.
:
:
După ce aŃi completat fişa de evaluare a unui copil...
GÂNDIłI-VĂ?
• Dispun oare de toată informaŃia necesară?

• Majoritatea informaŃiei vine de la părinŃii copilului sau din observaŃiile efectuate în urma
contactului personal cu copilul?
• Sunt de acord părinŃii cu rezultatul evaluării, sau ei văd altfel copilul?
• A cooperat oare copilul cu mine?
• Am făcut tot ce am putut pentru a relaŃiona bine cu copilul?
• Sunt satisfăcut de faptul că evaluarea îmi oferă un tablou exact al punctelor forte şi al necesităŃii
copilului?
• Ce informaŃii mi-ar mai fi de ajutor?
• Este necesar să recomand părinŃilor consultarea unui serviciu de specialitate pentru examinare?
În modulele 5, 6, 7 şi 8 ne vom referi la evaluarea comunicării copiilor cu dificultăŃi diferite de dezvoltare. În fiecare caz abilităŃile de
comunicare vor fi afectate în mod diferit. Tabelul de mai jos le sumează...
MODULUL 4 MODULUL 4 MODULUL 5 MODULUL 6 MODULUL 7 MODULUL 8
Moderat – grav Uşor întârziată. Moderat – grav afectată în Poate emite sunete, dar Grav afectată. Moderat – grav
afectată. dependenŃă de gradul deseori apar dificultăŃi cu afectată.
VORBIREA
dizabilităŃilor fizice şi/sau vorbirea.
mintale.
Moderat – grav Uşor întârziată. Fără dificultăŃi cu excepŃia DificultăŃi grave la înŃele- Grav afectată. Poate fi moderat afec-
afectată. cazurilor de dizabilităŃi gerea limbii vorbite, dar tată în întârzierea în
ÎNłELEGEREA
mintale. înŃelege situaŃiile şi gestu- dezvoltarea vorbirii.
rile.
Mai uşor decât vor- Uşor întârziate. Poate face mai uşor decât Foloseşte gesturile pentru Grav afectate. Asemeni altor copii
GESTURILE
birea. vorbirea. exprimare. de aceeaşi vârstă.
Asemeni unui copil Uşor întârziat. Poate fi afectat din cauza Asemeni altor copii de Grav afectat. Asemeni altor copii
JOCUL mai mic. dizabilităŃilor fizice şi/sau aceeaşi vârstă. de aceeaşi vârstă.
mintale.
Deseori grav Uşor întârziată. Deseori afectată. Asemeni altor copii de Grav afectată. Poate fi afectată aten-
ATENłIA
afectată. aceeaşi vârstă. Ńia auditivă.
Afectată din cauza Uşor întârziată. Deseori afectată. Deseori dificultăŃi grave, Grav afectată. Poate fi afectată.
ASCULTAREA dificultăŃilor ce Ńin în dependenŃă de nivelul
de atenŃie. auzului.
SCHIMBUL Deseori afectate. Uşor întârziate. Pot fi afectate din cauza Asemeni altor copii, dar are Grav afectate. Asemeni altor copii
DE ROLURI dizabilităŃilor fizice şi/sau dificultăŃi cu imitarea sune- de aceeaşi vârstă.
ŞI DOTAREA mintale. telor/ cuvintelor.
Întârziere în însuşirea Uşor întârziate. Moderat – grav afectate, Asemeni altor copii de Grav afectate. Asemeni altor copii de
DEPRINDERI deprinderilor elemen- în dependenŃă de gradul aceeaşi vârstă. aceeaşi vârstă.
DE AUTOSERVIRE tare. dizabilităŃilor fizice şi/sau
mintale.
ABILITĂłI Moderat – grav Uşor întârziate. Moderat – grav afectate. Asemeni altor copii de Grav afectate. Asemeni altor copii de
MOTORII DE BAZĂ afectate. aceeaşi vârstă. aceeaşi vârstă.
ComparaŃi rezultatele listei de control ale copilului cu rezultatele din acest tabel. VeŃi avea o imagine despre dificultăŃile copilului.
În modulele următoare veŃi vedea părŃi ale acestui tabel.
EVALUAREA 55
SFATURI PENTRU PĂRINłI
• Observarea şi evaluarea copilului au drept scop cunoaşterea şi înŃelegerea lui.
• Nu evaluăm copilul pentru a-l situa pe un anumit loc într-o ierarhie.
• Nu faceŃi comparaŃii cu fraŃii lui sau cu alŃi copii cunoscuŃi. Fiecare copil are ritmul său
de dezvoltare şi caracteristici individuale.
• Scalele de dezvoltare ne dau informaŃii orientative despre parametrii medii de dezvoltare.
• Nu orice abatere de la medie semnifică o problemă în dezvoltarea copilului dumneavoastră.
• Dar, când distanŃa dintre performanŃele copilului şi indicatorii medii de dezvoltare este
mai mare, atunci o atitudine de aşteptare sau indiferenŃă este dăunătoare.
• Problemele nu numai că nu se rezolvă de la sine pe măsură ce copilul creşte, dar se pot

agrava, dacă nu se intervine la timp.
• Se va solicita sprijinul şi sfatul celor mai apropiate servicii specializate.
• PărinŃii care reuşesc să-şi cunoască atât de bine copilul încât să poată interveni în funcŃie
de necesităŃile copilului şi să ştie căror activităŃi trebuie să le acorde o atenŃie deosebită,
sunt cel mai eficient ajutor pentru copilul lor.
SFATURI PENTRU EDUCATORI
• Evaluarea este un proces, necesită timp şi mai multe instrumente de măsurare şi apreciere.
• Scopul evaluării nu este acela de a stabili ierarhii. Nu comparăm copiii între ei pentru a-i
scoate în evidenŃă pe cei „mai buni“ sau „mai puŃin buni“.
• ToŃi copiii sunt la fel de valoroşi fiecare având individualitatea sa.
• Evaluarea este importantă pentru cunoaşterea copilului, înŃelegerea nevoilor sale şi

măsurarea progreselor.
• Rezultatele evaluării vor sta la baza planificării activităŃii educative individualizate.
• Obiectivele educative comune unui grup de copii pot fi atinse cu mijloace şi metode
diferite în funcŃie de necesităŃile fiecărui copil.
• Numai cunoscând foarte bine copilul este posibilă intervenŃia individualizată eficientă.
DESPRE EVALUARE
• O evaluare bună poate să asigure şi o bună planificare a obiectivelor, ceea ce este esenŃial pentru
progresul copilului.
• Evaluarea şi activitatea de recuperare se află într-o strânsă legătură. Trebuie să fim pregătiŃi pentru
a reevalua ce poate şi ce nu poate îndeplini copilul, pe măsură ce tratamentul progresează.
Aceasta presupune o modificare în timp a rezultatelor evaluării şi a planului obiectivelor.
• Înregistrarea progreselor copilului faŃă de evaluarea iniŃială va fi o sursă de încurajare atât pentru
părinte, cât şi pentru educator.
• Există multe alte aspecte ce contribuie la dezvoltarea copilului. Este important ca noi să nu privim
comunicarea în mod separat, dar să luăm în consideraŃie şi celelalte aspecte ale dezvoltării care
necesită o evaluare şi să facem referirile necesare.
• Pentru a asigura o mai mare exactitate a evaluării este important să nu vă grăbiŃi.
• Implicarea părinŃilor în procesul de evaluare este de o importanŃă vitală.
• Stabilirea unor relaŃii bune cu copilul şi părinŃii prin colaborare constituie baza oricărei evaluări
calitative.
• AbilităŃile noastre personale de comunicare sunt la fel de importante ca şi cele ale copilului.
• Evaluările nu decurg întotdeauna lin şi fără complicaŃii, trebuie să fim flexibili şi să ne adaptăm
oricărei situaŃii care s-ar putea ivi.
SĂ COMUNICĂM
PLANIFICAREA
CU... PLĂCERE
OBIECTIVELOR
M
O
D
U
L
U
L
III
În acest modul ne vom concentra atenŃia asupra planificării obiectivelor pentru

a ajuta copiii cu dificultăŃi de comunicare.

După ce veŃi studia acest modul veŃi putea să: educatori şi alte
• interpretaŃi fişele de evaluare; persoane implicate
• definiŃi obiectivele de lucru cu copiii cu dificultăŃi de comunicare, pe termen în lucrul cu copii
lung şi scurt; care au dificultăŃi
de comunicare
• înŃelegeŃi ideile corespunzătoare pentru activităŃile de comunicare;
• folosiŃi ideile activităŃilor la elaborarea obiectivelor pentru alcătuirea unei
intervenŃii.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Cele mai frecvente întrebări despre planificarea obiectivelor // 59
Model de fişă de planificare a obiectivelor // 60
CăsuŃa comunicării // 61
AtenŃia // 61
Ascultarea // 62
Imitarea şi schimbul de roluri // 63
Jocul // 64
ÎnŃelegerea // 65
Gesturile // 66
Vorbirea // 567
Aspecte de reŃinut despre planificarea obiectivelor // 68
PLANIFICAREA OBIECTIVELOR 59
PLANIFICAREA OBIECTIVELOR
CELE MAI FRECVENTE ÎNTREBĂRI

DESPRE PLANIFICAREA OBIECTIVELOR
După ce evaluăm copilul, trebuie să ne gândim ce abilităŃi va trebui să

îşi formeze el. Acestea reprezintă obiectivele de lucru în viitor pentru
părinte şi specialiştii în reabilitare.
Apoi, trebuie să ne gândim la activităŃile necesare pentru deprinderea
acestor abilităŃi şi ordinea de realizare a lor. Aceste elemente alcătuiesc
ceea ce noi numim planificarea obiectivelor sau planul individual al
Ce este planificarea copilului.
obiectivelor?
Acest plan ne permite să determinăm mai precis necesităŃile copilului

şi modul exact de satisfacere a lor. Ne oferă Ńinta şi direcŃia a ceea ce
facem cu copilul. Fără acest instrument, nu avem măsura succeselor, a
progreselor copilului.
De ce avem nevoie de
planificarea obiectivelor?
Planificarea obiectivelor se realizează după fiecare evaluare a compe-

tenŃelor şi dificultăŃilor copilului. Evaluarea şi planificarea obiectivelor
se execută în paralel.
Când se realizează
planificarea obiectivelor?
Primul lucru de care avem nevoie este să pornim de la o bună evaluare

a punctelor forte şi a necesităŃilor copilului. Apoi, putem planifica
obiectivele pe termen lung şi scurt, precum şi activităŃile necesare pentru
atingerea lor.
Cum se elaborează un plan
al obiectivelor?
După evaluarea copilului, părinŃii

alcătuiesc împreună cu specialiştii
în abilitare–reabilitare un plan al
obiectivelor de lucru cu copilul.
MODEL DE FIŞĂ DE PLANIFICARE A OBIECTIVELOR
Un model de fişă de planificare a obiectivelor este următorul:
Obiectivul pe termen lung:
Obiective pe termen scurt Cum? De către cine?
1.
2.
3.
4.
Data:
Data următoarei planificări a obiectivelor:
Numele reeducatorului:
• Obiectivul pe termen lung reprezintă acel aspect al dezvoltării copilului pe care dorim să îl
îmbunătăŃim. Cu alte cuvinte, domeniile (abilităŃile) în care copilul întâmpină dificultăŃi.
• Obiectivele pe termen scurt sunt cele care ajută la dobândirea şi dezvoltarea acestor abilităŃi.
• Pentru atingerea acestor obiective prioritare, pe termen scurt, vom identifica un set de activităŃi
adecvate.
• Aceste activităŃi vor fi realizate de către copil împreună cu o anumită persoană desemnată
pentru aceasta.
Toate aceste elemente sunt cuprinse în tabelul de mai sus.

În cele ce urmează ne vom referi la obiective şi activităŃi legate de dezvoltarea capacităŃilor
de comunicare ale copiilor cu dizabilităŃi.
CĂSUłA COMUNICĂRII
În acelaşi mod în care construim o casă, cărămidă cu cărămidă, la fel şi comunicarea la copil
se formează treptat, abilitate după abilitate.
Putem să ne imaginăm construirea unor abilităŃi de comunicare în felul următor:
AtenŃia o putem asocia cu fundamentul casei. Ea este cea mai importantă abilitate. Fără ea,
copilul va întâmpina foarte mari dificultăŃi la formarea altor abilităŃi necesare comunicării.
Ascultarea, imitarea şi jocul pot fi numite cărămizile casei. Toate acestea contribuie la
construirea înŃelegerii şi la utilizarea gesturilor, care formează acoperişul. Vorbirea este vopseaua
casei, culoarea ei. Toate acestea completează casa comunicării.
Când examinăm aspectele diferite ale dificultăŃilor unui copil, este important să ne reamin-
tim ordinea în care este construită casa. Aceasta va fi şi ordinea în care sunt formate abilităŃile de
comunicare şi ordinea în care trebuie să lucrăm asupra lor.
AbilităŃile de comunicare se dezvoltă lent începând cu naşterea şi sunt interdependente.
Nici o abilitate nu se dezvoltă separat. Este foarte probabil ca evoluŃia unei abilităŃi să contribuie la
îmbunătăŃirea celorlalte.
ACTIVITĂłI NECESARE
În continuare, veŃi întâlni activităŃi care pot fi folosite pentru dezvoltarea abilităŃilor de comunicare.
ATENłIA
• AtenŃia este abilitatea copilului de a se concentra asupra persoanelor şi obiectelor din jur.
• Un copil are nevoie de o atenŃie maximă pentru a însuşi orice abilitate nouă.
• Dezvoltarea atenŃiei începe la scurt timp după naştere, când copilul priveşte pentru prima dată faŃa
mamei. Ea evoluează ulterior şi se transformă în capacitatea copilului de a se concentra asupra
unui obiect, activităŃi, situaŃii.
• Copilul trebuie încurajat să manifeste interes faŃă de ceea ce se întâmplă în jurul său şi să se
concentreze asupra unor activităŃi mai complicate pentru o perioadă mai mare de timp.
ActivităŃi pentru etapa 1: 0-6 luni

łineŃi copilul în braŃe. VorbiŃi cu el, zâmbiŃi-i, astfel încât copilul să vă privească.
VorbiŃi şi cântaŃi copilului.
AtârnaŃi jucărioare, astfel încât copilul să le privească şi să le atingă.

ArătaŃi-i copilului când cineva trece pe stradă.
VorbiŃi cu copilul despre ceea ce faceŃi.
ÎncurajaŃi copilul să privească o minge rostogolindu-se.
ExprimaŃi prin mimica feŃei fericire sau tristeŃe.

AtrageŃi atenŃia copilului asupra zgomotelor şi surselor lor.
InventaŃi jocuri care să implice sunete şi mişcarea copilului.
AscundeŃi obiecte şi încurajaŃi copilul să le caute.
JucaŃi-vă ca şi cum aŃi efectua activităŃi cotidiene.
ActivităŃi pentru etapa 4: 18 luni-3 ani

ConstruiŃi un turn din cuburi.
DansaŃi şi cântaŃi cântece simple.
RugaŃi copilul să vă aducă lucrurile, fără a i le arăta.
ActivităŃi pentru etapa 5: 3-5 ani

SpuneŃi poveşti copilului.
BateŃi un ritm şi rugaŃi copilul să vă imite.
OrganizaŃi jocuri de grup.

PuneŃi copilul să povestească întâmplări din experienŃa sa zilnică.
PuneŃi copilul să definească cuvinte.
RăspundeŃi copilului când întreabă despre cuvinte noi sau nefamiliare lui.
ASCULTAREA
• Este abilitatea copilului de a asculta atent sunetele şi vorbirea.
• E necesar ca un copil să poată asculta atent pentru a învăŃa şi înŃelege limba vorbită.
• Dezvoltarea abilităŃii de a asculta începe la scurt timp după naştere, când copilul devine conştient
de toate sunetele şi începe să răspundă la ele.
• Ea evoluează spre capacitatea de a avea un auz selectiv.
• Primele două etape se axează pe încurajarea copilului de a asculta toate sunetele şi vocile.
• Etapele ulterioare au ca scop încurajarea copilului de a asculta mai atent pentru a înŃelege
sunetele şi vorbirea.

SpuneŃi-i copilului pe nume şi zâmbiŃi-i.
ActivităŃi pentru Etapa 2: 6-12 luni

VorbiŃi cu copilul despre obiectele din jur.
ÎncurajaŃi copilul să asculte sunete diferite.
OrganizaŃi jocuri, cu implicarea degetelor, însoŃite de poezioare şi cântecele.

RugaŃi copilul să vă aducă obiecte cunoscute.
NumiŃi părŃile corpului, atingându-le, pentru ca apoi copilul să facă acelaşi lucru.
OferiŃi copilului obiecte la alegere.

ConstruiŃi şi stricaŃi un turn din cuburi.
BateŃi ritmuri muzicale.
DansaŃi şi cântaŃi cântece simple. LăsaŃi-l să repete ritmuri simple.
SpuneŃi-i ce faceŃi.

ÎncurajaŃi-l să fie atent la zgomote.
ProduceŃi sunete puternice, apoi slabe, pentru ca el să le repete.
OrganizaŃi jocuri în care trebuie să îşi asculte numele.
JucaŃi-vă cu el de-a magazinul.

PuneŃi-l să joace roluri din poveşti şi dumneavoastră fiŃi spectatorii.
ÎntrebaŃi-l sentimentele pe care le încearcă: furie, bucurie, iubire.
IMITAREA ŞI SCHIMBUL DE ROLURI

• Este abilitatea copilului de a participa la jocuri alături de alte persoane şi de a repeta acŃiunile,
sunetele sau cuvintele persoanelor implicate.
• Imitarea este unul din mecanismele implicate în învăŃare.
• Dezvoltarea abilităŃilor de imitare începe de la vârstă fragedă, atunci când mama repetă sunetele
şi acŃiunile bebeluşului care, la rândul său, o imită pe mama.
• Primele două etape se axează pe dezvoltarea abilităŃilor de imitare prin contact direct cu o altă
persoană în timpul jocurilor simple.
• Etapele ulterioare au ca scop implicarea copilului în activităŃi mai complexe, unde se cer abilităŃi
mai mari de cooperare şi înŃelegere.

ImitaŃi tot ce face copilul: zâmbiŃi, râdeŃi, încruntaŃi-vă.
VorbiŃi cu copilul şi imitaŃi-i sunetele.
GâdilaŃi copilul.
PlescăiŃi apa în cadă, ca şi el.

FaceŃi procesul de îmbrăcare cât mai distractiv.
OrganizaŃi jocuri cu degetele şi palmele.
ProvocaŃi râsul unul altuia.

AjutaŃi copilul să vă imite.
BateŃi pe rând ritmul într-un vas.
BateŃi palmele.
ImitaŃi acŃiunile copilului.

JucaŃi-vă cu copilul dumneavoastră.
FaceŃi cu mâna.
RăsplătiŃi-l pentru încercările de a repeta vorbirea.

LăsaŃi copilul să vă ajute.
OrganizaŃi jocuri cu mingea împreună cu alŃi copii.
CântaŃi împreună şi spuneŃi poezioare.

Poate imita roluri de adult.
PuneŃi copilul să îşi stabilească singur obiective de îndeplinit pe care să le ducă la bun sfârşit.
JOCUL
• Este abilitatea copilului de a învăŃa într-un mod imaginativ, creator şi plăcut, folosind oamenii şi
obiectele din jur.
• Un copil trebuie să se joace fiindcă astfel învaŃă toate celelalte abilităŃi necesare pentru comunicare.
• Dezvoltarea jocului începe la scurt timp după naştere, când copilul se amuză ascultând şi pro-
nunŃând sunete, privind şi atingând feŃe.
• Ea evoluează în abilitatea de a practica jocuri complicate cu reguli.
• Primele două etape se axează pe dezvoltarea abilităŃilor de joc ale copilului, cu obiecte simple
sau în prezenŃa unei alte persoane.
• Etapele ulterioare au ca scop jocurile imaginative şi mai complexe.

łineŃi copilul în braŃe. LăsaŃi copilul să vă pipăie faŃa.
JucaŃi-vă cu copilul, gâdilându-l şi suflând spre el.
JucaŃi-vă „de-a ascunselea“, fără să ieşiŃi din câmpul său vizual.

OrganizaŃi jocuri cu implicarea degetelor, însoŃite de poezioare şi cântecele.
RostogoliŃi-l, aruncaŃi-l în sus şi prindeŃi-l.
DaŃi-i să Ńină obiecte. VorbiŃi despre ele.
LăsaŃi-l să pipăie obiectele din jur.

OferiŃi copilului obiecte la alegere.
LăsaŃi-l să tragă o jucărie de sfoară.
FaceŃi jucăria să dispară, apoi să apară din nou.
ProduceŃi sunete în vase şi cutii diferite.

ConstruiŃi şi stricaŃi un turn din cutii sau cuburi.
FaceŃi păpuşi care se îmbracă pe deget.
JucaŃi-vă cu apa.

FaceŃi o cursă cu obstacole.
ModelaŃi animale din plastilină.
JucaŃi-vă cu jocuri de tip „incastru“.

JucaŃi-vă cu copilul şi lăsaŃi-l pe el să vă explice regulile de joc.
PuneŃi copilul să respecte regulile unui joc de raŃionament verbal.
ÎNłELEGEREA
• Este abilitatea copilului de a înŃelege sensul cuvintelor, al situaŃiilor, al contextului în care se află.
• Un copil trebuie să înŃeleagă cuvintele, gesturile şi situaŃiile pentru a participa la comunicare.
• Dezvoltarea înŃelegerii începe la scurt timp după naştere, când copilul începe să înŃeleagă sensul
lucrurilor pe care le vede şi le aude.
• Ea evoluează spre înŃelegerea adulŃilor şi a situaŃiilor complexe.
• Primele trei etape se axează pe dezvoltarea abilităŃilor de înŃelegere simplă, în situaŃii cotidiene.
• Etapele ulterioare au ca scop înŃelegerea cuvintelor şi a propoziŃiilor.

łineŃi copilul în braŃe. VorbiŃi cu el, zâmbiŃi-i.
ArătaŃi-i sursa sunetelor zilnice.
VorbiŃi cu el când îl scăldaŃi sau îl îmbrăcaŃi.

VorbiŃi cu copilul despre sunetele şi obiectele din jur.
FolosiŃi concomitent gesturile şi vorbirea.
AşteptaŃi ca el să ceară obiectele. LăsaŃi-l să vă imite acŃiunile.

RugaŃi copilul să vă aducă obiecte cunoscute.
AjutaŃi-l să simuleze a face ceva.
PretindeŃi a fi păpuşa sau alt personaj.
RugaŃi-l să îndeplinească diferite comisioane.
ActivităŃi pentru etapele 4, 5 şi 6: 18 luni-3 ani, 3-5 ani şi 5-6 ani

Copilul trebuie să înŃeleagă diferite cuvinte, care îi exprimă necesităŃile şi interesele. ÎmbogăŃiŃi
treptat acest vocabular. Nu forŃaŃi copilul să vorbească.
PuneŃi copilul să arate partea lipsă a unui obiect dintr-o imagine.
ExplicaŃi cu răbdare fiecare lucru copilului.
RepetaŃi cuvintele grele, iar apoi puneŃi copilul să le spună.
VorbiŃi clar.
FolosiŃi propoziŃii simple.
FolosiŃi cuvinte cotidiene.
VorbiŃi despre ceea ce îl interesează pe copil.
GESTURILE
• Reprezintă abilitatea copilului de a folosi mişcările corpului, semnele şi mimica pentru comu-
nicarea mesajului.
• Un copil trebuie să poată folosi gesturile ca mod de exprimare.
• Dezvoltarea gesticulaŃiei începe la scurt timp după naştere, când copilul plânge şi se zvârcoleşte,
iar mama răspunde acestor gesturi prin hrănire sau prin schimbarea scutecului.
• Ea evoluează spre folosirea gesturilor complexe, paralel cu vorbirea, pentru o comunicare eficientă.
• Primele trei etape se axează pe dezvoltarea gesticulaŃiei simple a copilului.
• Etapele ulterioare au ca scop utilizarea gesturilor mai complexe pentru comunicare.

łineŃi copilul în braŃe. VorbiŃi cu el, zâmbiŃi-i, astfel încât copilul să
vă privească.
AtrageŃi-i atenŃia către lucruri interesante.

VorbiŃi cu copilul despre obiectele din jur.
OrganizaŃi jocuri cu implicarea degetelor, însoŃite de poezioare şi cântecele.
DaŃi-i obiectele către care întinde mâna.

OferiŃi copilului obiectele pe care le indică.
SalutaŃi cu mâna.
ArătaŃi copilului cum se bate din palme.
DiscutaŃi despre obiecte.
ActivităŃi pentru etapele 4 şi 5: 18 luni-5 ani

FolosiŃi gesturile în situaŃii fireşti, zilnice. RăspundeŃi imediat la gesturile copilului şi încurajaŃi-le.

ÎncurajaŃi copilul să-şi lege şireturile, să-şi lege şnurul la glugă.
DaŃi copilului o responsabilitate pentru o sarcină gospodărească zilnică (aşezarea mesei,
aruncarea gunoiului).
VORBIREA
• Este abilitatea copilului de a produce sunete şi de a le îmbina pentru a forma cuvinte, iar mai
târziu propoziŃii.
• Un copil are nevoie să poată folosi vorbirea ca mijloc de comunicare.
• Dezvoltarea vorbirii începe la scurt timp după naştere, când copilul gângureşte.
• Ea evoluează spre producerea sunetelor vorbirii şi îmbinarea lor în cuvinte şi propoziŃii.
• Primele trei etape se axează pe folosirea sunetelor şi a cuvintelor în situaŃii de joc.
• Etapele ulterioare au ca scop pronunŃarea corectă a cuvintelor şi alcătuirea propoziŃiilor pentru
comunicare.


ÎncurajaŃi copilul să asculte sunete diferite. FolosiŃi cuvinte-sunete.
StaŃi la nivelul copilului când vorbiŃi. RăspundeŃi la sunetele copilului.
ModulaŃi-vă vocea.

ModulaŃi vocea când vorbiŃi.
IndicaŃi sursa zgomotelor când vorbiŃi. ProduceŃi-le singuri. ImitaŃi-le.

FaceŃi mimici diferite şi produceŃi sunete în faŃa oglinzii, pentru ca el să le imite.
AjutaŃi copilul să ceară obiecte diferite.
LăsaŃi copilul să aleagă obiectele şi să le numească.
ActivităŃi pentru etapele 5 şi 6: 3-5 ani şi 5-6 ani

ÎnvăŃaŃi-l cuvinte noi, inclusiv denumiri de acŃiuni.
AscundeŃi obiecte. El trebuie să spună ce obiect lipseşte.
SpuneŃi-i poveşti.
PuneŃi-l să numere de la 1-100, să facă scăderi cu numere până la 3.
Fiecare dintre aceste activităŃi pot sluji îndeplinirii unui anumit

obiectiv. Ele vă vor fi de folos în completarea fişei de planificare a
obiectivelor, în dreptul coloanei „Cum?“.
Iată acum un model al completării tabelului de planificare a obiectivelor:
Obiectivul pe termen lung: îmbunătăŃirea abilităŃilor de comunicare ale copilului. Procesul ar putea dura
12 luni sau mai mult.
OBIECTIVE PE TERMEN SCURT CUM? DE CĂTRE CINE?
1. ScrieŃi 4 obiective pe termen scurt Ce activităŃi vom folosi pentru a StabiliŃi cine organizează aceste
(3-6 luni), care vor ajuta să se reali- realiza un obiectiv pe termen scurt activităŃi cu copilul, pe termen
zeze obiectivul pe termen lung. şi cum va fi instruit copilul. scurt şi lung.
Obiectivul 2
Obiectivul 3
Obiectivul 4
Data:
(Data următoarei planificări a obiectivelor: Când şi unde veŃi discuta data viitoare asupra obiectivelor de
lucru cu copilul.)
Numele reeducatorului/specialistului implicat:
ATENłIE!
• Progresele copilului trebuie revizuite periodic.

• Obiectivele vor fi analizate şi corectate dacă este cazul, în urma unei noi evaluări a copilului.
• La planificarea obiectivelor trebuie implicaŃi părinŃii. Ei sunt cei care îşi pot ajuta copiii în cea
mai mare măsură.
REłINEłI!
ASPECTE DE REłINUT DESPRE PLANIFICAREA OBIECTIVELOR

• Un plan al obiectivelor bine alcătuit este esenŃial pentru stabilirea direcŃiei implicării noastre
în dezvoltarea copilului.
• Un plan al obiectivelor trebuie alcătuit pentru a satisface nevoile individuale ale fiecărui copil.
• Pentru a alcătui un plan al obiectivelor trebuie să facem mai întâi o bună evaluare a copilului.
• Un plan al obiectivelor trebuie să fie realist, alcătuit pe paşi mici.
• Stabilirea a 4 obiective pe termen scurt poate fi, de obicei, suficientă.
• Trebuie să existe o legătură între obiectivele pe termen scurt şi cele pe termen lung, pe care
le va realiza copilul.
• În timpul planificării obiectivelor, este nevoie de o analiză atentă a priorităŃilor. ReamintiŃi-vă
casa comunicării!
• Planificarea obiectivelor este un proces continuu şi un plan al obiectivelor trebuie actua-
lizat pe măsură ce copilul progresează.
SĂ COMUNICĂM
DIZABILITĂłI
CU... PLĂCERE
INTELECTUALE
M
O
D
U
L
U
L
IV
În acest modul vom examina dificultăŃile de comunicare ale copiilor cu

dizabilităŃi intelectuale şi cei cu întârziere în dezvoltare.
După ce veŃi studia acest modul trebuie să ştiŃi:

• să identificaŃi copiii care au dificultăŃi de comunicare cauzate de deficienŃa educatori şi alte
mintală sau de întârzierea în dezvoltare; persoane implicate
• să înŃelegeŃi cauzele deficienŃei mintale; în lucrul cu copii
• să evaluaŃi şi să alcătuiŃi planuri de obiective potrivite; care au dificultăŃi
• să consiliaŃi părinŃii copiilor cu deficienŃă mintală şi să puteŃi răspunde la de comunicare
întrebările acestora;
• să susŃineŃi şi să încurajaŃi folosirea gesturilor în comunicare la aceşti copii.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Dizabilitatea intelectuală // 71 Folosirea gesturilor // 98
Întârzierea în dezvoltare // 73 ÎnvăŃarea gesturilor în cadrul situaŃiilor
Idei generale // 75 cotidiene // 100
SperanŃe reale în cazul copiilor cu dizabilităŃi Tulburările de comportament // 104
intelectuale // 78 Cauzele tulburărilor de comportament // 106
Cauze // 79 Evaluarea tulburărilor de comportament // 106
DizabilităŃi intelectuale – Cum să stabilim o relaŃie cu familia şi cu copilul // 107
întrebări şi răspunsuri // 79 Planificarea obiectivelor // 109
Ciclul comunicării // 81 Planul obiectivelor // 110
Evaluarea // 84 Idei generale pentru a ajuta copii cu tulburări de
Planificarea obiectivelor // 91 comportament // 112
Cum să vorbeşti unui copil cu deficienŃă Important de reŃinut despre tulburările de
mintală // 97 comportament // 114
DIZABILITĂłI INTELECTUALE 71
DIZABILITATEA INTELECTUALĂ
łin minte ziua când mi s-a spus că Maria are sindromul Down, că îi va fi
greu să înveŃe şi nu va fi niciodată ca alŃi copii de vârsta ei. Atât eu cât şi soŃul
meu eram foarte îngrijoraŃi – ne tot întrebam: „De ce noi, de ce după 2 copii
normali să avem unul ca acesta?“ Ne-a fost foarte greu să acceptăm; regretam
că nu avem un copil fără probleme. Cu timpul, mi-am dat seama că trebuie să
accept şi să înfrunt situaŃia; este vorba despre copilul meu şi trebuie să fac tot
ce este mai bun pentru el. Acum ştiu că trebuie să o iubesc şi să încerc să o
învăŃ cât mai multe lucruri.
Când mi-am dat seama că am un copil diferit de ceilalŃi, mi-am propus să

fac totul pentru a-l ajuta. Aceasta a fost pentru mine o luptă internă dar, în cele
din urmă pot spune că a meritat. O preocupare importantă în legătură cu Andrei
a fost să-i găsesc o grădiniŃă şi apoi o şcoală unde el să fie acceptat şi ajutat să
se dezvolte cât mai mult posibil, în limitele impuse de deficienŃa sa. Am fost
îndrumat către instituŃii ajutătoare de educare şi recuperare. Acum sunt mulŃumit
să-l văd pe Andrei mergând la şcoală ca toŃi ceilalŃi copii ai mei.
Până când Paul a împlinit vârsta de 4 ani, eram disperată. În fiecare zi trebuia
să am grijă de el singură, dar luptam – numai că nu ştiam ce să fac. Paul nu putea
sta nesupravegheat nici o secundă. Trebuia să găsesc o soluŃie – aveam nevoie de
ajutor; cineva trebuia să mă îndrume cum să-mi ajut mai bine copilul, trebuia să- l
ajute pe Paul să-şi dezvolte cât mai mult capacităŃile psihice în limitele impuse de
deficienŃa lui. Am fost îndrumată către centre de recuperare ce funcŃionează pe
lângă policlinici, grădiniŃe sau şcoli. Aici, alături de alŃi copii, Paul şi-a dezvoltat
capacităŃi de autoservire astfel încât acum poate să mănânce singur, mă ajută în
timp ce îi fac baie şi îl îmbrac. Pe de altă parte, eu am înŃeles că Paul comunică în
felul lui, prin gesturi, iar acest lucru a îmbunătăŃit foarte mult comunicarea mea cu
el. Specialiştii centrului de recuperare m-au ajutat, oferindu-mi sfaturi, iar eu am
continuat procesul de recuperare acasă. BineînŃeles că, în acest demers a fost
antrenată toată familia mea. Acum, privind în urmă, îmi dau seama cât de mult am
realizat şi, deşi a fost un drum greu şi anevoios, pot spune că a meritat întreg
efortul depus.
A fost un şoc pentru mine să aflu că Ana nu va fi niciodată asemenea

altor copii. O perioadă am plâns într-una din această cauză. Dar, cu timpul,
sentimentele mele s-au schimbat şi am ajuns să o iubesc pe Ana la fel cum
îmi iubesc ceilalŃi copii.
Da, este diferită de alŃi copii, dar ea, totuşi, ne aduce multă bucurie în
familie şi toŃi o iubesc, aşa cum este ea.
Despre dizabilitatea intelectuală
• Când copilul are întârziere în dezvoltarea mintală şi abilităŃile lui sunt scăzute comparativ cu
nivelul considerat normal pentru vârsta sa, spunem că el are dizabilitate intelectuală.
• Un copil cu dizabilitate intelectuală va avea dificultăŃi de:

- învăŃare;
- înŃelegere;
- comunicare;
- comportament.
• Există diferite grade ale dizabilităŃii intelectuale. Unii copii pot avea doar o uşoară întârziere în
dezvoltare şi dificultăŃi în învăŃare; alŃi copii au întârzieri severe, întâmpinând mari dificultăŃi
chiar şi în însuşirea unor abilităŃi de bază.
• Indiferent de gravitatea dizabilităŃii, în condiŃiile acordării unui ajutor adecvat, fiecare poate
învăŃa ceva, în ritm propriu şi în limitele personale.
• Există o categorie de copii pe care îi numim „întârziaŃi în dezvoltare“. Ei au un grad redus al

întârzierii în dezvoltare, recuperabilă în timp, în condiŃii de sprijin. În timp dispar diferenŃele
dintre un copil cu întârziere în dezvoltare şi un copil obişnuit de aceeaşi vârstă.
• Unii copii pot avea şi alte dizabilităŃi pe lângă cea intelectuală. De exemplu, un copil poate
avea, în acelaşi timp, dereglări ale auzului şi dizabilitate intelectuală. Dizabilitatea intelectuală
se mai poate asocia şi cu deficienŃa fizică. În aceste cazuri trebuie identificată problema de
bază, iar ajutorul trebuie acordat, prioritar, în această direcŃie.
• Majoritatea copiilor cu dizabilităŃi intelectuale mintală au dificultăŃi de ordin comportamental.

Acestea se datorează, în principal, capacităŃilor reduse de înŃelegere şi comunicare.
• Este foarte important ca, un copil care are dizabilităŃi intelectuale să beneficieze de ajutor cât mai
de timpuriu. PotenŃialul său de a învăŃa va fi mai mare dacă ajutorul îi va fi acordat de la o vârstă
cât mai mică.
• DificultăŃile întâmpinate de copilul cu dizabilitate intelectuală sunt multiple şi complexe. El

reuşeşte mai greu să stea în şezut, să meargă, să alerge, să prindă şi să arunce; de asemenea,
întâmpină greutăŃi în deprinderea unor abilităŃi de bază, cum ar fi: îmbrăcatul, spălatul,
alimentarea. Mai târziu apar dificultăŃi ce Ńin de comunicare, de abilitatea de a învăŃa, de
socializare.
• Deoarece copilul cu dizabilitate intelectuală învaŃă mai greu, obiectivele de lucru cu el trebuie
planificate în etape foarte mici. Se mai recomandă ca, în timpul învăŃării să se revină
sistematic asupra etapelor deja parcurse. Trebuie să fim insistenŃi şi răbdători lucrând cu aceşti
copii, învăŃarea, pentru ei, este ceva dificil şi au nevoie de toată încurajarea pe care o pot
obŃine.
• Copilul cu dizabilitate intelectuală nu gândeşte neapărat greşit, ci altfel. La fel şi învăŃarea sa

este diferită de modelul obişnuit, dar fiecare copil cu dizabilităŃi intelectuale are un potenŃial de
învăŃare.
Dacă condiŃia copilului cu dizabilitate intelectuală nu

se va îmbunătăŃi niciodată, merită să petrecem atâta timp
cu el?
DA! Şi acum reamintiŃi-vă ce am mai spus: – Dizabilitatea intelectuală

nu poate fi vindecată, deci, în această privinŃă, condiŃia copilului cu
deficienŃă nu se va ameliora niciodată. Dar poate deprinde abilităŃi noi şi,
astfel, putem spune că „starea copilului se va îmbunătăŃi“. Copilul are
nevoie de tot sprijinul ce-i poate fi acordat pentru a învăŃa şi a-şi realiza
la maximum potenŃialul de care dispune. Acesta este un drept de bază al
fiecărui om.
AŃi menŃionat termenul

„întârziere în dezvoltare“. UrmăriŃi în continuare şi vă
Ce se înŃelege prin acest voi explica mai multe despre
termen? „întârzierea în dezvoltare“.
ÎNTÂRZIEREA ÎN DEZVOLTARE
„Întârzierea în dezvoltare“ este termenul pe care îl folosim când copilul

are o uşoară întârziere sub toate aspectele sale, dar care, cu sprijin acordat,
va ajunge copiii de aceeaşi vârstă ca el.
Bun! Dar de ce discutăm despre întârzierea în dezvoltare

într-un compartiment al dizabilităŃii intelectuale?
O caracteristică a dizabilităŃii intelectuale este întârzierea în dezvoltare.

În acest caz, întârzierea este de ordin major şi copilul nu va ajunge
niciodată la acelaşi nivel cu alŃi copii de vârsta sa.
În timp, şi cu sprijin acordat, copilul cu întârziere în dezvoltare va
ajunge la un nivel de dezvoltare conform vârstei sale.
Tabelul următor evidenŃiază diferenŃa dintre întârzierea în dezvoltare şi
dizabilitatea intelectuală.
Un copil cu întârziere în dezvoltare... Un copil cu dizabilitate intelectuală...

• are o uşoară întârziere, pentru toate aspectele • are o întârziere gravă, unele zone fiind afectate
dezvoltării sale; mai mult decât altele;
• urmează modelul normal de dezvoltare; • urmează un model propriu de dezvoltare, de exem-
plu, poate avea abilităŃi motorii bine dezvoltate
pentru vârsta sa, atenŃia fiind ca a unui copil mai
mic;
• de obicei, nu are dificultăŃi asociate; • deseori are probleme de alt gen, de exemplu, difi-
cultăŃi comportamentale sau de autoservire;
• poate frecventa şcoala obişnuită; • pentru a frecventa o şcoală obişnuită are nevoie
de suport educaŃional adecvat;
• limitarea capacităŃii nu are caracter permanent; • limitarea capacităŃii are caracter permanent;
• în timp, decalajul în dezvoltare se reduce, ajungând • în timp, nu reuşeşte să ajungă la nivelul de dezvol-
ca, în final, diferenŃele faŃă de un copil obişnuit, tare caracteristic vârstei;
de aceeaşi vârstă să dispară. • dezvoltarea psihică este limitată; după momentul
maxim atins, diferenŃele dintre copilul cu deficienŃă
şi copilul obişnuit de aceeaşi vârstă se accentuează.
nu ajunge,
încet în …dar începe diferenŃele lent în rămâne în
este diferit în
dezvoltare să progreseze se sting dezvoltare urmă
dezvoltare
La un moment dat, între întârzierea în dezvoltare şi dizabilitatea intelectuală ar putea să nu

existe nici o diferenŃă; de multe ori se pot produce chiar confuzii în recunoaşterea lor. Ceea ce le
diferenŃiază este capacitatea de recuperare şi progresul dezvoltării în timp, precum şi caracterul
dizarmonic al dezvoltării, mai accentuat şi mai profund în cazul dizabilităŃii intelectuale.
Acum înŃeleg! Dar, spuneŃi-mi, când trebuie să începem a ajuta copiii cu

întârziere în dezvoltare şi care sunt scopurile noastre în acest sens?
Este important să acordăm acestor copii ajutor cât mai de timpuriu. Cu cât intervenim mai
timpuriu, decalajul fiind mai mic, copilul va ajunge mai repede la nivelul de dezvoltare specific
vârstei sale.
Scopurile noastre sunt:

• să susŃinem părinŃii acestor copii;
• să le oferim sfaturi despre metodele de stimulare a copilului lor;
• să ajutăm copilul să atingă, în toate aspectele dezvoltării, nivelul corespunzător vârstei sale;
• să monitorizăm cu grijă progresul copilului şi să asigurăm existenŃa unui progres constant.
Cum să ajutăm un copil cu întârziere în dezvoltare...

Copiii cu întârziere în dezvoltare întâmpină dificultăŃi în planul comunicării. La ei, comuni-
carea debutează greu şi îşi păstrează, mult timp, un caracter infantil.
De aceea, este necesară evaluarea comunicării şi o planificare amănunŃită a obiectivelor.
În continuare sunt expuse unele idei de ordin general, care vă vor

sugera cum să vă ajutaŃi copilul cu întârziere în dezvoltare:
IDEI GENERALE...
• Stimularea • ImplicaŃi toŃi membrii familiei în lucrul cu
copilul
Copiii cu întârziere în dezvoltare necesită o stimulare Cele mai importante şi competente persoane pentru
mai mare decât alŃi copii. Momentele ideale pentru a ajuta copilul sunt membrii familiei lui. Ei cunosc
a vă stimula copilul sunt acelea din cadrul situaŃiilor copilul şi se află în contact cu el în fiecare zi în timpul
cotidiene şi în timpul jocului. Unele sugestii în acest situaŃiilor fireşti, încercaŃi să implicaŃi toŃi membrii
sens vă vor fi oferite în pasajele ce urmează. familiei în lucrul cu copilul.
• OferiŃi copilului posibilităŃi de comunicare • OferiŃi copiilor şi părinŃilor posibilitatea de a

se întâlni în grup
Copilul trebuie să simtă nevoia de a comunica. De PărinŃii copiilor cu dizabilităŃi îşi pot oferi, reciproc,
aceea, este indicat să-l ajutaŃi oferindu-i situaŃii ce-l sfaturi şi asistenŃă. Fiecare copil este unic, manifes-
stimulează să comunice. De exemplu, atunci când îi tându-se într-un mod individual. Este important să
oferiŃi hrana, întrebaŃi-l ce anume doreşte, stimulaŃi-l oferim părinŃilor posibilitatea de a se întâlni şi a
să aleagă, să arate, să spună ceea ce doreşte. discuta, iar copiilor posibilitatea de a se juca într-un
mediu relaxant.
Ce vrei?
Vrei banană sau
portocală?
Papa
Nana
Stimularea în situaŃii de joc

• Prin intermediul jocului se dezvoltă majoritatea aptitudinilor de comunicare.
• La copil, jocul formează abilitatea de a înŃelege persoanele şi obiectele din jur, ceea ce constituie
baza comunicării.
• Jocul începe cu interacŃiunea dintre mamă şi copil.
• PărinŃii trebuie să-şi încurajeze copilul să participe activ în situaŃii de joc şi să-l ajute să înveŃe
cum să se joace.
• Copiii învaŃă mult unii de la alŃii, de aceea să-i încurajăm să se joace împreună.
Jocul de explorare
• Copilul cu întârziere în dezvoltare are nevoie de mai mult ajutor şi încurajare pentru a învăŃa
să descopere lumea ce-l înconjoară. El este, adesea, lipsit de curiozitatea de a cunoaşte şi
descoperi obiectele ce-l înconjoară. De aceea, prin joc, îl puteŃi pune în situaŃia de a căuta, a
descoperi, a recunoaşte anumite obiecte sau persoane. Un exemplu, în acest sens, poate fi
următorul joc:
DaŃi-i copilului o jucărie, un cub, o minge mică... după ce sunteŃi siguri că doreşte să se joace
cu acel obiect, luaŃi obiectul şi puneŃi-l într-un loc unde poate fi văzut şi de unde poate fi luat
de către copil, întrebaŃi copilul „unde se află obiectul respectiv?“ după care începeŃi să căutaŃi
împreună cu copilul. În timp ce căutaŃi comunicaŃi cu copilul, denumind fiecare obiect sau
acŃiune făcută. StimulaŃi copilul să caute, să arate, să spună despre ceea ce vede, aude, atinge
etc.
Uite! Unde este mingea? Mingea este pe masă.

O minge.
Jocul de mişcare
• Experimentând mişcarea, copilul îşi va cunoaşte mai bine propriul corp şi va şti cum să-l
controleze.
• De cele mai multe ori, copiii cu întârziere în dezvoltare au instabilitate psihomotorie; în cazul lor
este foarte utilă antrenarea în jocuri ce implică mişcare.
• Putem folosi următoarea situaŃie de joc:
Îi putem cere copilului să ajungă la un anumit obiect, iar în drumul său să plasăm obstacole
uşoare
Hai! Vino şi ia mingea. Bravo! Ai reuşit!
Jocul de manipulare
• Manipularea obiectelor dă prilejul unei stimulări complexe: copilul vede, simte, miroase, căpătând
mai multe informaŃii despre obiect.
• Prin manipulare copilul îşi formează deprinderi motorii utile.
Jocul de socializare
• InteracŃiunea cu alte persoane este un factor important în dezvoltare.
• Trebuie să urmărim fiecare încercare de comunicare a copilului şi să-i răspundem.
• Copilul nu trebuie izolat, ci trebuie să îi oferim ocazii să cunoască alte persoane, să se joace cu
alŃi copii.
Stimularea copilului prin joc depinde de iscusinŃa şi creativitatea de care dăm dovadă
jucându-ne cu el!
Stimularea în situaŃii cotidiene

SituaŃiile cotidiene sunt importante şi utile pentru că:
• fac parte din rutina zilnică a familiei;
• au loc de câteva ori pe zi, prin repetare facilitând procesul de învăŃare;
• încurajează copilul să fie activ, ducând la formarea unor abilităŃi de bază;
• comunicarea este de maximă utilitate;
• pot fi amuzante;
• nu necesită timp în plus;
• nu necesită spaŃii sau jucării speciale;
• implică toŃi membrii familiei.
În continuare vă vom oferi câteva sugestii despre cum pot fi stimulaŃi copiii în două dintre
situaŃiile cu care vă confruntaŃi zilnic:
Stimularea în timpul spălatului

• vorbiŃi-i copilului despre ceea ce urmează să se întâmple;
• arătaŃi-i obiectele pe care le folosiŃi;
• lăsaŃi copilul să „simtă“ tot ceea ce-l înconjoară: să miroasă săpunul, să simtă temperatura
apei;
• în tot acest timp vorbiŃi cu copilul şi solicitaŃi-l să comunice;
• jucaŃi-vă cu copilul în timpul îmbăierii;
• cereŃi copilului să vă imite mişcările.
Stimularea în timpul îmbrăcatului

• vorbiŃi-i copilului despre ceea ce urmează să se întâmple;
• arătaŃi-i hainele cu care va fi îmbrăcat;
• ajutaŃi copilul să se îmbrace, arătaŃi-i cum să se îmbrace;
• în timp ce dvs. vă îmbrăcaŃi cereŃi copilului să vă imite mişcările;
• nu faceŃi mai mult decât este necesar; ajutaŃi copilul oferindu-i posibilitatea să se ajute
singur.
SituaŃiile cotidiene pot constitui prilejuri favorabile de stimulare şi pot da rezultate numai
când familia comunică într-un mod firesc şi într-o atmosferă relaxantă!
SPERANłE REALE ÎN CAZUL COPIILOR

CU DIZABILITĂłI INTELECTUALE
Un copil cu dizabilitate intelectuală trebuie ajutat să-şi realizeze la maximum

potenŃialul. Dacă aşteptăm de la el mai mult, există o mai mare probabilitate ca el
să realizeze mai mult.
Aşadar, speranŃele şi aşteptările noastre în această privinŃă au o mare
importanŃă; asiguraŃi-vă că ale d-voastră sunt pozitive şi reale.
Realizările copilului cu dizabilitate intelectuală vor depinde de măsura în care îi este afectată
abilitatea de a învăŃa. După cum am mai semnalat, unii copii au dificultăŃi de învăŃare de ordin
major şi realizările lor sunt foarte limitate. AlŃii au mai puŃine probleme în acest sens şi pot însuşi
mai mult.
Un copil cu dizabilitate intelectuală trebuie să poată...

• să-şi comunice într-un mod oarecare necesităŃile;
• să-şi formeze abilităŃi de bază în activităŃi precum îmbrăcatul, spălatul, alimentarea;
• să îndeplinească sarcini utile în măsura posibilităŃilor sale;
• să formeze aptitudini de integrare în societate împreună cu alŃi copii şi adulŃi.
Realizările copilului cu dizabilitate intelectuală depind de capacitatea sa de

a învăŃa, dar şi de posibilităŃile ce i se oferă. Unii copii pot frecventa o şcoală
obişnuită, alŃii o şcoală specială sau ore speciale. Dar, pentru toŃi aceşti copii, cel
mai important prilej de a învăŃa este cel de acasă, oferit de familie şi respectarea
dreptului de a participa la şcoală, ca oricare alt copil.
CARE SUNT SCOPURILE NOASTRE?

Scopurile noastre sunt:
• să îmbunătăŃim abilităŃile de comunicare ale copilului;
• să recunoaştem şi să încurajăm orice fel de comunicare;
• să susŃinem şi să încurajăm părinŃii;
• să ajutăm copilul să devină cât mai independent posibil;
• să oferim acestor copii posibilitatea de a se integra în comunitate alături de ceilalŃi;
• să le arătăm părinŃilor modalităŃi de abordare a comportamentului dificil.
UrmăriŃi în continuare pentru a afla cauzele

dizabilităŃii intelectuale
CAUZELE
Există multiple cauze ale dizabilităŃii intelectuale, însă deseori rămân necunoscute.
Cele mai răspândite cauze sunt determinate de deficienŃele mintale:
• Microcefalie – când copilul se naşte cu un creier mai mic decât obişnuit.
• Leziuni cerebrale – generate de complicaŃii în timpul naşterii sau în timpul şi după naştere; de
exemplu, asfixie la naştere, meningită.
• Sindromul Down – deficienŃa mintală este o caracteristică a mai multor sindroame. Sindromul
Down este cel mai răspândit.
DizabilităŃile intelectuale pot apărea şi din lipsa severă de comunicare şi stimulare a copilului
(vezi copiii din instituŃii şi cei abandonaŃi).
Este util să cunoşti cauza dizabilităŃii intelectuale, însă nu este

esenŃial. ReŃineŃi! Putem ajuta copilul indiferent dacă cunoaştem, sau
nu, cauza.
Cel mai important este să începem cât mai de timpuriu, să îi
acordăm sprijin şi asistenŃă, să îi urmărim progresul.
Pentru aceste lucruri trebuie să dăm dovadă de curaj, tact, răbdare.
Trebuie să-l acceptăm şi să-l iubim!
DIZABILITATEA INTELECTUALĂ... ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI...

Există multiple idei eronate despre dizabilitatea intelectuală datorată deficienŃei
mintale
Dizabilitatea intelectuală a DeficienŃa mintală poate

apărut din cauza mamei? fi vindecată?
NU! NU!
Este vina mea că copilul Nu este vina d-voastră, nici a soŃului d-voastră.
are deficienŃă mintală? DeficienŃa mintală se întâlneşte la copiii din toată
lumea.
Există vreun tratament Nu există tratament pentru deficienŃa mintală. Nu există

pentru deficienŃa mintală? medicamente sau intervenŃii care să rezolve această
problemă. Există însă, intervenŃii care ne pot facilita
interacŃiunea cu copilul cu deficienŃă mintală.
DeficienŃa mintală este DeficienŃa mintală nu este nici contagioasă, nici

contagioasă? transmisibilă; ea nu este de natură infecŃioasă şi nici
maladie. Copiii trebuie ajutaŃi să se integreze liber în
comunitate şi să înveŃe alături de ceilalŃi.
Cine poate să ne ajute Specialiştii vă pot oferi sugestii, dar d-voastră sunteŃi cei
copilul? mai în măsură să vă ajutaŃi copilul. Cu sprijinul familiei
şi al comunităŃii, d-voastră sunteŃi cei ce puteŃi face cel
mai mult pentru copilul d-voastră.
D-voastră sunteŃi cei mai importanŃi!
…alte întrebări şi răspunsuri…
Va putea copilul meu Fiecare copil cu deficienŃă mintală este diferit.

să-şi poarte singur Unii dintre ei pot învăŃa anumite deprinderi şi astfel
de grijă? pot deveni, într-o oarecare măsură, independenŃi.
AlŃii vor avea, întotdeauna, nevoie de ajutor.
Câştigarea autonomiei depinde de capacitatea fiecărui
copil de a învăŃa.
Va învăŃa copilul meu Pentru mulŃi copii cu deficienŃă mintală este foarte
să vorbească? dificil să vorbească; unii pot învăŃa destul de bine să
vorbească iar alŃii nu vor vorbi niciodată.
Capacitatea de a vorbi este legată de gradul deficienŃei.
De multe ori, copiii cu deficienŃă mintală învaŃă să
comunice prin combinarea vorbirii cu gesturile.
Va putea copilul meu Este bine ca, pentru început, copilul să frecventeze gră-
să meargă, vreodată, diniŃa. Există grădiniŃe cu programe speciale pentru aceşti
la şcoală? copii. Apoi, în funcŃie de nivelul atins, copilul va putea
fi orientat spre o şcoală obişnuită sau spre o şcoală cu
program special. Pentru copiii cu deficienŃă severă există
centre specializate de recuperare.
Va putea copilul meu Foarte rar copiii cu deficienŃă mintală reuşesc să-şi
să lucreze pentru găsească vreun serviciu, cu toate că mulŃi sunt capabili
a-şi asigura existenŃa? să îndeplinească obligaŃii de serviciu.
În societate există, totuşi, munci utile pe care le-ar
putea îndeplini aceste persoane, dacă li s-ar oferi
posibilitatea.
Acestea sunt unele din întrebările pe care oamenii le pun de obicei.

Dacă aveŃi alte întrebări, nu ezitaŃi niciodată să întrebaŃi sau să aflaŃi mai
multe despre deficienŃa mintală.
Poate medicul să vindece un copil cu deficienŃă mintală?

De obicei, medicul poate să ajute copiii cu deficienŃă mintală, doar dacă ei au alte pro-
bleme de sănătate.
O problemă obişnuită la copiii cu deficienŃă mintală este epilepsia, când au crize convulsive
sau convulsii. Ei trebuie să beneficieze de asistenŃă medicală.
Copiii cu sindromul Down au deseori probleme de sănătate ca parte a sindromului.
Şi ei au nevoie de asistenŃă medicală de cele mai multe ori.
În tabelul de mai jos sunt expuse cele mai frecvente probleme de sănătate pe care le
întâmpină copiii cu sindromul Down şi ceea ce trebuie făcut în fiecare caz...
PROBLEMA ACłIUNEA
• MalformaŃiile cardiace se întâlnesc ExaminaŃi la clinică starea copilului la fiecare 2-3 luni, în primii
la aproape 50% din copiii cu sindrom 2 ani de viaŃă. Dacă copilul necesită o intervenŃie chirurgicală,
Down. atunci ar fi cazul să o faceŃi.
• InfecŃii ale aparatului respirator şi Când copilul are tuse, dificultăŃi de tip respirator sau prezintă
pneumonia. simptome de febră, mergeŃi urgent la clinică.
• DificultăŃi auditive – apar la mulŃi Dacă copilul are dureri de urechi sau eliminări purulente din
copii cu sindrom Down. urechi, mergeŃi urgent la clinică şi cereŃi să fie văzut de un
medic ORL.
• InfecŃii oftalmice şi/sau dereglări de Dacă ochii copilului sunt inflamaŃi şi roşii, dacă acuză durere,
vedere. mergeŃi urgent la clinică şi solicitaŃi un consult oftalmologic.
łineŃi minte! Un medic nu poate vindeca sindromul Down sau alte tipuri
de deficienŃă mintală. El nu poate interveni în cazul tulburărilor de învăŃare ale
copilului d-voastră. Cei ce vă pot ajuta în acest sens sunt specialiştii din
centrele de recuperare şi din instituŃiile speciale.
Acum... să reflectăm
UNDE SE VA ÎNTRERUPE asupra comunicării
CICLUL COMUNICĂRII?
Am menŃionat că, la copilul cu dizabilităŃi intelectuale, comunicarea este, de cele mai multe
ori, grav afectată.
În cazuri mai severe de dizabilitate intelectuală, ciclul comunicării va fi similar schemei
următoare...
ToŃi copiii cu dizabilitate intelectuală vor avea unele dificultăŃi în ce

priveşte înŃelegerea şi exprimarea, dar gradul lor va depinde de gravitatea
afecŃiunii.
Să examinăm cele două extreme ale dificultăŃilor pe care le poate avea copilul:
• Copilul cu dizabilitate intelectuală uşoară
- poate recunoaşte sensul cuvintelor şi al propoziŃiilor simple;
- poate fi ajutat să înŃeleagă, dacă persoana ce vorbeşte foloseşte cuvinte simple, uzuale
şi gesturi;
- va putea să decidă forma unui răspuns simplu şi să transmită un mesaj simplu, prin
cuvinte sau gesturi;
- poate întâmpina dificultăŃi de pronunŃie.
Este important ca ascultătorul să încerce să înŃeleagă şi să răspundă adecvat; în acest mod se

va putea evita întreruperea ciclului de comunicare.
• Copilul cu dizabilitate intelectuală severă

- poate vedea şi auzi, dar de obicei este inapt să înregistreze ceea ce aude şi vede, nu
înŃelege cuvintele, dar îşi poate dezvolta abilitatea de a înŃelege tonalitatea vocii,
expresia feŃei, gesturile simple;
- poate răspunde la situaŃii comunicând prin mişcări ale corpului, sunete, plânset.
Este important ca cealaltă persoană să observe orice semn de comunicare şi să răspundă
prompt, astfel încât să fie menŃinută orice formă de comunicare.
Răspunsul la reacŃia de comunicare a copilului este un factor de întărire al comportamentului
copilului. Dacă va primi un răspuns la reacŃia sa de comunicare, copilul va repeta această
experienŃă.
Orice copil are nevoie să-şi dezvolte unele mijloace de comunicare, fie cuvinte, fie gesturi,
fie mişcări ale corpului. Ascultătorul, atent la încercările de comunicare ale copilului, trebuie să
răspundă adecvat. În acest mod, în ciclul comunicării nu se produc intermitenŃe, indiferent de
gravitatea deficienŃei mintale.
Pentru a remarca importanŃa utilizării tuturor mijloacelor de comunicare

cu un copil cu dizabilitate intelectuală, urmăreşte schema următoare…
Adultul trimite Copilul nu Copilul nu răs- Adultul nu Copilul este Se renunŃă la

mesaje numai înŃelege punde sau răs- înŃelege, îşi descurajat; nu încercarea de
prin cuvinte punde greşit pierde răbda- mai trimite şi a comunica;
rea şi renunŃă nu mai răs- ciclul este
punde la destrămat
mesaje
Dacă folosim
numai ...ciclul se
cuvinte... destramă.
Adultul trimite Copilul Copilul oferă Adultul răs- Copilul este Adultul
mesaje prin înŃelege tona- un răspuns punde cu încurajat şi răspunde –
cuvinte, gesturi litatea vocii şi general: entuziasm trimite mesaje ciclul de
tonalitate, gesturile zâmbeşte sau în continuare comunicare se
expresia feŃei foloseşte gestul construieşte
Dacă folosim
cuvintele gesturile, ...ciclul este
tonalitatea vocii şi reconstruit!
expresia feŃei...
Depinde de noi să ne adaptăm comunicarea astfel încât ciclul comunicării să nu se destrame!
• Comunicarea este unul din aspectele cele mai dificile pentru deficienŃii mintal şi, de aceea,
intervenŃia noastră trebuie să se orienteze prioritar spre această zonă.
• Obiectivul pe termen lung, la deficientul mintal, constă în crearea capacităŃii de comunicare.
Pentru atingerea acestui obiectiv, este necesar să se efectueze evaluarea abilităŃilor de comunicare
ale copilului; în funcŃie de datele obŃinute prin evaluare, vom planifica obiectivele pe termen
scurt. Realizând obiectivele pe termen scurt, pas cu pas, implicit vom ajuta copilul să atingă
obiectivele pe termen lung, planificate iniŃial.
EVALUAREA
În paginile următoare vom examina modele tipice de evaluare ale:
• copilului cu întârziere în dezvoltare;
• copilului cu dizabilitate intelectuală uşoară;
• copilului cu dizabilitate intelectuală severă.
Vom compara punctele forte şi necesităŃile acestor copii, între ele, precum şi cu cele ale altor
copii, care au alt gen de deficienŃă.
InformaŃia obŃinută ne va ajuta să stabilim gradul dificultăŃii de învăŃare şi de comunicare a
copilului, identificând necesităŃile lui de bază.
Ulterior începem planificarea obiectivelor pe termen scurt corespunzătoare, pentru a satisface
necesităŃile copilului.
Cum va arăta lista de control Mai jos este lista de control

pentru un copil cu întârziere în pentru Maria.
dezvoltare?
Un copil cu întârziere în dezvoltare are doar o mică întârziere în toate sferele.
Cu ajutor, el va putea ajunge la acelaşi nivel cu ceilalŃi copii de vârsta lui.
ETAPA 1 2 3 4 5
VÂRSTA 0-6 LUNI 6-12 LUNI 12-18 LUNI 1,5-3 ANI 3-5 ANI
Gângureşte, Repetă sunetele şi gângu- Foloseşte sunete cu sens Foloseşte cuvinte separate Combină cuvinte în pro-
bolboroseşte? reşte în mod melodios? şi unele cuvinte uşor de combinându-le uneori câte poziŃii?
recunoscut. două? ……………………
VORBIREA Începe să folosească cu- Începe să folosească cu-
Vorbirea ei este înŃeleasă
vinte separat. vinte separat.
de străini?
ÎnŃelege cum îi vor fi satis- ÎnŃelege instrucŃiunile Urmează instrucŃiunile ÎnŃelege limbajul simplu Poate să urmărească o
făcute necesităŃile: plânge cele mai simple comuni- neînsoŃite de gesturi: îşi la fel ca alŃi copii de conversaŃie şi să parti-
ÎNłELEGEREA când îi este foame sau cate prin gesturi? arată părŃile corpului? aceeaşi vârstă? cipe la ea?
când este ud? Începe.
Zâmbeşte, se încruntă, Indică obiectele sau per- ÎnŃelege legătura dintre Foloseşte gesturi pentru Foloseşte gesturile
râde? soanele ce-i provoacă situaŃie şi gest: face „pa“ a-i face pe alŃii să-i aducă pentru a-şi face mesajele
GESTURILE interes? din mână? un lucru: arată cana când mai convingătoare?
Întinde mâna spre obiecte? îi este sete?
Oamenii şi obiectele îi Cercetează, se joacă cu Îi plac jocurile de simu- Îi place să construiască Îi plac jocurile cu reguli?
provoacă interesul? obiectele? lare: pretinde, în joc, că din cuburi? Participă împreună cu
face ceva anume? Începe. alŃi copii la jocul de
JOCUL
Le fixează cu privirea? Caută obiecte ascunse? Imită activităŃi casnice simulare?
simple?
Priveşte la mama când Priveşte în direcŃia sune- Poate îndeplini sarcini Îndeplineşte sarcini mai Poate să asculte şi să vor-
vorbeşte? telor sau obiectelor noi? simple fără a fi distrasă complexe timp îndelungat bească cu oamenii în
ATENłIA de sunete sau obiecte (jocul de simulare)? timp ce îndeplineşte o
noi? sarcină oarecare?
dar se distrage uşor.
Răspunde la sunet şi pri- Face diferenŃă între sunete Ascultă când mama îi Ascultă vorbirea mai atent? Într-un loc zgomotos
veşte în direcŃia de unde şi sensul lor: lătratul unui vorbeşte? poate ignora zgomotele
ASCULTAREA vine? câine, motorul unei Încearcă să imite cuvintele? şi să-şi asculte mama?
maşini? Încearcă.
Repetă sunetele după Repetă propriile sunete Imită sunetele şi acŃiunile Încearcă să imite sunetele Poate participa la o con-
adult; dacă mama imită în joacă? adulŃilor? se care le aude? versaŃie?
SCHIMBUL DE ROL sunetele copilului, le
ŞI IMITAREA repetă apoi şi ea. Doreşte ca adultul să par-
ticipe la jocurile sale?
Poate strânge lingura cu Poate mesteca hrana şi Mănâncă singură? Se spală singură pe faŃă şi Poate să se spele şi să se
buzele? bea din cană? pe mâini? şteargă singură?
ACTIVITĂłI Poate să se dezbrace de Încearcă. ……………………
COTIDIENE Duce mâncarea la gura? Cooperează în timpul pro- haine mai simple? Îmbracă haine mai simple?
Poate să se îmbrace sin-
(deprinderi de cesului de îmbrăcare? Încearcă.
gură?
autoservire) A început instruirea pen- Este aproape abilitată să
……………………
tru igiena personală? folosească toaleta?
Începe. Se duce singură la toaletă?
Poate aduce mâinile pe Poate să se târască? Poate merge? Poate alerga uşor? Poate sări?
linia medie? Încă nu prea sigur. Poate Ńopăi?
Se sprijină pentru a sta în Poate alerga cu greu? Poate sări cu ambele Poate sări cu deplasare?
ABILITAłI MOTORII
Poate şedea cu sprijin? picioare? picioare?
DE BAZĂ
Merge cu sprijin?
Puncte forte: gesturile, jocul, schimbul de rol şi imitarea

NecesităŃi: înŃelegerea, vorbirea, atenŃia, ascultarea
Cum va arăta lista de control pentru o dizabilitate intelectuală uşoară? Priveşte lista de control făcută pentru Paul (4 ani).
Unii copii cu deficienŃă mintală pot avea probleme de auz. Pentru aceşti copii, deficienŃa mintală este, de obicei, cauza dificultăŃii de comunicare,
şi nu dificultăŃi ale auzului. Pentru ei este importantă concentrarea asupra ameliorării altor abilităŃi decât concentrarea asupra auzului.
ETAPA 1 2 3 4* 5
Gângureşte, bolboroseşte? Repetă sunetele şi gângu- Foloseşte sunete cu sens Foloseşte cuvinte separate Combină cuvinte în pro-
reşte în mod melodios? şi unele cuvinte uşor de combinându-le uneori poziŃii?
recunoscut. câte două?
Foloseşte doar sunete ……………………
VORBIREA
cu înŃeles. Vorbirea lui este înŃeleasă
de străini?

ÎnŃelege cum îi vor fi satis- ÎnŃelege instrucŃiunile cele Urmează instrucŃiunile ÎnŃelege limbajul simplu Poate să urmărească o
făcute necesităŃile: plânge mai simple comunicate neînsoŃite de gesturi: îşi la fel ca alŃi copii de conversaŃie şi să participe
ÎNłELEGEREA când îi este foame sau prin gesturi? arată părŃile corpului? aceeaşi vârstă? la ea?
când este ud? Foarte greu.
Zâmbeşte, se încruntă, râde? Indică obiectele sau per- ÎnŃelege legătura dintre Foloseşte gesturi pentru Foloseşte gesturile pentru
soanele ce-i provoacă situaŃie şi gest: face „pa“ a-i face pe alŃii să-i aducă a-şi face mesajele mai
GESTURILE ………………………… interes? din mână? un lucru: arată cana când convingătoare?
Oamenii şi obiectele îi pro- Cercetează, se joacă cu Îi plac jocurile de simu- Îi place să construiască din Îi plac jocurile cu reguli?
voacă interesul? obiectele? lare: pretinde, în joc, că cuburi? Participă împreună cu
face ceva anume? Încearcă. alŃi copii la jocul de
JOCUL
………………………… ………………………… Imită activităŃi casnice simulare?
Le fixează cu privirea? Caută obiecte ascunse? simple?
Priveşte la mama când vor- Priveşte în direcŃia sune- Poate îndeplini sarcini Îndeplineşte sarcini mai Poate să asculte şi să vor-
beşte? telor sau obiectelor noi? simple fără a fi distras de complexe timp îndelungat bească cu oamenii în timp
ATENłIA
sunete sau obiecte noi? (jocul de simulare)? ce îndeplineşte o sarcină
Se distrage uşor. oarecare?
Răspunde la sunet şi pri- Face diferenŃă între sunete Ascultă când mama îi Ascultă vorbirea mai atent? Într-un loc zgomotos
veşte în direcŃia de unde şi sensul lor: lătratul unui vorbeşte? – poate ignora zgomotele
ASCULTAREA vine? câine, motorul unei Numai uneori. Încearcă să imite cuvin- şi să-şi asculte mama?
maşini? tele?
Uneori.
Repetă sunetele după adult; Repetă propriile sunete Imită sunetele şi acŃiunile Încearcă să imite sunetele Poate participa la o con-
dacă mama imită sunetele în joacă? adulŃilor? pe care le aude? versaŃie?
SCHIMBUL DE ROL
copilului, le repetă apoi şi Numai acŃiunile.
ŞI IMITAREA
el. Doreşte ca adultul să par-
ticipe la jocurile sale?
Poate strânge lingura cu Poate mesteca hrana şi Mănâncă singur? Se spală singur pe faŃă şi Poate să se spele şi să se
buzele? bea din cană? pe mâini? şteargă singur?
ACTIVITĂłI Poate să se dezbrace de Încearcă. …………………………
COTIDIENE Duce mâncarea la gură? Cooperează în timpul pro- haine mai simple? Îmbracă haine mai simple?
Poate să se îmbrace sin-
(deprinderi de cesului de îmbrăcare?
gur?
autoservire) A început instruirea Este aproape abilitat să
…………………………
pentru igiena personală? folosească toaleta?
Se duce singur la toaletă?
Poate aduce mâinile pe Poate să se târască? Poate merge? Poate alerga uşor? Poate sări?
linia medie? Încă nu prea sigur. Poate Ńopăi?
Se sprijină pentru a sta în Poate alerga cu greu? Poate sări cu ambele Poate sări cu deplasare?
ABILITAłI MOTORII
DE BAZA
Merge cu sprijin?
Puncte forte: gesturile, jocul.

NecesităŃi: înŃelegerea, atenŃia, ascultarea, schimbul de rol, imitarea.
PriviŃi acum lista de control pentru Andrei.

El are 5 ani şi are dizabilitate intelectuală severă.
Unii copii cu deficienŃă mintală gravă, pot arăta ca şi alŃi copii şi pot avea aceleaşi abilităŃi motorii; ei întâmpină, însă, mari probleme la învăŃarea
celorlalte abilităŃi. CapacităŃile lor mentale sunt echivalente unor copii mult mai mici.
ETAPA 1 2 3 4 5*
Gângureşte, bolboroseşte? Repetă sunetele şi gângu- Foloseşte sunete cu sens Foloseşte cuvinte separate Combină cuvinte în pro-
Emite unele sunete ce nu reşte în mod melodios? şi unele cuvinte uşor de combinându-le uneori poziŃii?
prea seamănă a gângurit. recunoscut. câte două?
…………………………
VORBIREA
Vorbirea lui este înŃeleasă
de străini?

ÎnŃelege cum îi vor fi satis- ÎnŃelege instrucŃiunile Urmează instrucŃiunile ÎnŃelege limbajul simplu Poate să urmărească o
făcute necesităŃile: plânge cele mai simple comuni- neînsoŃite de gesturi: îşi la fel ca alŃi copii de conversaŃie şi să participe
când îi este foame sau cate prin gesturi? arată părŃile corpului? aceeaşi vârstă? la ea?
ÎNłELEGEREA
când este ud?
plânge
Zâmbeşte, se încruntă, râde? Indică obiectele sau per- ÎnŃelege legătura dintre Foloseşte gesturi pentru Foloseşte gesturile pentru
soanele ce-i provoacă situaŃie şi gest: face „pa“ a-i face pe alŃii să-i aducă a-şi face mesajele mai con-
GESTURILE ………………………… interes? din mână? un lucru: arată cana când vingătoare?
Oamenii şi obiectele îi pro- Cercetează, se joacă cu Îi plac jocurile de simu- Îi place să construiască Îi plac jocurile cu reguli?
voacă interesul? obiectele? lare: pretinde, în joc, că din cuburi?
Nu prea. face ceva anume? Participă împreună cu alŃi
JOCUL
Le fixează cu privirea? ………………………… Imită activităŃi casnice copii la jocul de simulare?
Caută obiecte ascunse? simple?
Priveşte la mama când Priveşte în direcŃia sune- Poate îndeplini sarcini Îndeplineşte sarcini mai Poate să asculte şi să vor-
vorbeşte? telor sau obiectelor noi? simple fără a fi distras de complexe timp îndelungat bească cu oamenii în timp
ATENłIA sunete sau obiecte noi? (jocul de simulare)? ce îndeplineşte o sarcină
oarecare?
Răspunde la sunet şi pri- Face diferenŃă între sunete Ascultă când mama îi Ascultă vorbirea mai Într-un loc zgomotos poate
veşte în direcŃia de unde şi sensul lor: lătratul unui vorbeşte? atent? ignora zgomotele şi să-şi
ASCULTAREA vine? câine, motorul unei asculte mama?
Da, dar întoarce capul maşini? Încearcă să imite cuvintele?
numai pentru o clipă.
Repetă sunetele după adult; Repetă propriile sunete Imită sunetele şi acŃiu- Încearcă să imite sunetele Poate participa la o con-
dacă mama imită sunetele în joacă? nile adulŃilor? pe care ie aude? versaŃie?
SCHIMBUL DE ROL copilului, le repetă apoi şi Uneori.
ŞI IMITAREA el. Doreşte ca adultul să
Uneori. participe la jocurile sale?
Poate strânge lingura cu Poate mesteca hrana şi Mănâncă singur? Se spală singur pe faŃă şi Poate să se spele şi să se
Poate să se dezbrace de
ACTIVITĂłI Duce mâncarea la gură? Cooperează în timpul pro- haine mai simple? Îmbracă haine mai simple? Poate să se îmbrace
COTIDIENE cesului de îmbrăcare? singur?
A început instruirea pentru Este aproape abilitat să
igiena personală? folosească toaleta? Se duce singur la toaletă?
Poate aduce mâinile pe linia Poate să se târască? Poate merge? Poate alerga uşor? Poate sări?
medie? Încă nu prea sigur.
Se sprijină pentru a sta în Poate alerga cu greu? Poate sări cu ambele Poate Ńopăi?
ABILITĂłI MOTORII
DE BAZĂ
Poate sări cu deplasare?
Merge cu sprijin?
Puncte forte: abilităŃile motorii de bază

NecesităŃi: toate zonele, dar mai ales atenŃia
Înainte de a trece la planificarea obiectivelor...

Să comparăm abilităŃile unui copil cu deficienŃă mintală sau cu întârziere în dezvoltare, cu
abilităŃile altui copil, ce are alte incapacităŃi.
Aceasta comparare vă va ajuta să decideŃi dacă problema de bază a copilului

pe care l-aŃi evaluat este întârzierea în dezvoltare sau deficienŃa mintală.
ÎNTÂRZIERE ÎN DEZVOLTARE DEFICIENłĂ MINTALĂ

Vorbirea Uşor întârziată Moderat-grav afectată
ÎnŃelegerea Uşor întârziată Moderat-grav afectată
Gesturile Uşor întârziate Moderat-grav afectate
Jocul Uşor întârziat Asemeni unui copil mai mic
AtenŃia Uşor întârziată Deseori grav afectată
Afectată din cauza dificultăŃilor de
Ascultarea Uşor întârziată
concentrare a atenŃiei
Schimbul de rol şi imitarea Uşor întârziate Deseori afectate
Încet în deprinderea activităŃilor
ActivităŃi cotidiene Uşor întârziate
cotidiene
AbilităŃi motorii de bază Uşor întârziate Moderat-grav afectate
Deci, observaŃi că, după cum am menŃionat, un copil cu întârziere în dez-

voltare va rămâne puŃin în urmă cu toate abilităŃile sale de comunicare, dar, în
cele din urmă, el va ajunge copiii de aceeaşi vârstă cu el. Un copil cu deficienŃă
mintală va rămâne cu mult în urmă şi va fi mai încet în deprinderea abilităŃilor de
comunicare. El nu va ajunge niciodată copiii de aceeaşi vârstă cu el.
În primul rând trebuie să ne gândim la dificultatea de bază a copilului. Apoi reflectăm asupra
obiectivelor pe termen scurt şi planificăm activităŃi pentru a le atinge.
Dar trebuie să Ńinem cont de faptul că fiecare copil cu întârziere în dezvoltare

şi fiecare copil cu deficienŃă mintală este diferit şi, deci, necesităŃile lor vor fi
variate. Drept exemplu ne vor servi Maria, Paul şi Andrei.
• Zonele necesităŃilor de bază ale Mariei sunt: înŃelegerea, vorbirea, atenŃia, ascultarea şi
activităŃile cotidiene
• Zonele necesităŃilor de bază ale lui Paul sunt: înŃelegerea, atenŃia, ascultarea, schimbul de
rol şi activităŃile cotidiene
• Andrei are deficiente în toate zonele
Pentru fiecare dintre cei trei copii trebuie să stabilim un obiectiv pe termen
lung şi obiective pe termen scurt, menite să ducă la realizarea lui.
Obiectivul pe termen lung pentru fiecare copil este să-i îmbunătăŃim comu-
nicarea acordându-i sprijin şi intervenind în toate aspectele de dificultate, spe-
cifice, menŃionate mai sus. Apoi, trebuie să stabilim obiectivele pe termen scurt
şi să determinăm ce activităŃi sunt necesare pentru realizarea lor.
Eu am o întrebare! Fiecare dintre aceşti copii are dificultăŃi pe

anumite aspecte, dar cum vom şti asupra căror aspecte să ne concentrăm
în primul rând?
Casa comunicării (despre care am vorbit în compartimentul 3) ne poate ajuta

la clasificarea obiectivelor pe termen lung, după prioritate. Casa ne reaminteşte
ce abilităŃi de comunicare trebuie formate în primul rând şi care pot fi formate
mai târziu.
Iar acum să ne gândim la Andrei; el are dificultăŃi cu toate zonele casei.
Dacă privim la această casă, putem observa că atenŃia, ascultarea,

imitarea şi schimbul de rol sunt abilităŃile de bază ale comunicării; în cazul
lui Andrei, asupra acestor abilităŃi trebuie să ne concentrăm – alte abilităŃi
pot fi formate mai târziu, odată ce fundamentul casei a fost construit.
Acum gândiŃi-vă, căror abilităŃi le vom acorda prioritate în cazul Mariei
şi al lui Paul?
A-ha! Deci, atunci când un copil are mai multe zone de necesitate,
trebuie să ne concentrăm, în primul rând, asupra formării abilităŃilor
de comunicare de bază, înainte de a trece la formarea altor abilităŃi.
Am înŃeles corect?
Ai înŃeles corect! Foarte des, când lucrăm asupra abilităŃilor de comunicare

de bază, observăm o îmbunătăŃire a celorlalte abilităŃi, cu toate că nu le-am
acordat atenŃie.
Este important de reŃinut că, necesităŃile copilului se schimbă cu timpul şi
trebuie să fim întotdeauna pregătiŃi să modificăm planul obiectivelor în
conformitate cu aceste schimbări.
• Am specificat, deja, că obiectivul pe termen lung pentru Maria, care are întârziere în dezvoltare,
este de a îmbunătăŃi înŃelegerea, vorbirea, atenŃia, ascultarea şi activităŃile cotidiene. Vom începe
cu îmbunătăŃirea abilităŃilor de ascultare, atenŃie şi înŃelegere.
• Pentru Paul, care are o dizabilitate intelectuală uşoară, scopul nostru este de a-i îmbunătăŃi înŃele-
gerea, atenŃia, ascultarea, schimbul de rol şi activităŃile cotidiene. În cazul lui, ne vom concentra,
în primul rând, asupra atenŃiei, ascultării şi schimbului de rol.
• Pentru Andrei, care are dizabilitate intelectuală severă, având probleme sub toate aspectele, avem
ca scop îmbunătăŃirea abilităŃilor lui de bază – atenŃia, ascultarea, imitarea şi schimbul de rol.
Aceşti copii pot avea nevoie de ajutor la activităŃile

cotidiene sau la mişcările motorii de bază,
însă noi ne vom ocupa, aici, doar de
necesităŃile lor de comunicare.
Acum să vedem cum pot fi realizate obiectivele de îmbunătăŃire a comunicării!

• În primul rând trebuie să ne gândim la obiectivele noastre pe termen lung
• Apoi, trebuie să găsim activităŃile care ne vor ajuta să realizăm obiectivele
În următoarele trei pagini vă vom oferi exemple ale planurilor de obiective pentru
Maria – care are întârziere în dezvoltare, Paul – care are dizabilitate intelectuală uşoară şi
Andrei – care are dizabilitate intelectuală severă.
CitiŃi-le cu atenŃie!
Planul de obiective pentru Maria – întârziere în dezvoltare
OBIECTIVE
Obiectiv pe termen lung: să îmbunătăŃim atenŃia, ascultarea, înŃelegerea
Obiective pe termen scurt: Cum? De către cine?
1. să se concentreze când i se RugaŃi-o pe Măria să vă aducă

vorbeşte lucruri din casă:
„Maria, am nevoie de o cană“
„Maria ia-Ńi pantofii!“
„Maria, du cartea lui tata!“
LăudaŃi-o când încearcă
2. să se concentreze şi să AjutaŃi-o pe Maria să

asculte în timpul jocului construiască un turn din cuburi.
ÎnvăŃaŃi-o să aştepte, spunându-i:
„acum e rândul tău să pui un
cub!“
PărinŃii şi ceilalŃi membri
ai familiei.
3. să înŃeleagă mai multe Când o spălaŃi şi o îmbrăcaŃi,
cuvinte cunoscute vorbiŃi cu ea despre ceea ce
faceŃi. ArătaŃi-i diferite obiecte
numindu-le: „uite! apa, săpunul,
prosopul, rochiŃa, pantoful etc.“
„acum îmbrăcăm rochiŃa!“
4. să înŃeleagă unele acŃiuni LăsaŃi-o pe Maria să vă ajute prin

şi activităŃi casă, la activităŃi uşoare,
întotdeauna vorbiŃi cu ea despre
ceea ce face şi o încurajaŃi.
Data stabilită pentru următorul interviu: Numele observatorului:

Data:
Fiecare copil este diferit şi obiectivele se fixează în funcŃie de necesităŃile fiecăruia.

O dată cu schimbarea necesităŃilor, se vor modifica si obiectivele!
Planul de obiective pentru Paul – dizabilitate intelectuală uşoară
OBIECTIVE
Obiectiv pe termen lung: să îmbunătăŃim atenŃia, ascultarea, schimbul de rol
1. să se concentreze asupra ArătaŃi-i lui Paul cum se hrăneşte

unei activităŃi de joc păpuşa; luaŃi prăjituri pe care le
pentru o perioadă de timp puneŃi într-o farfurie şi învăŃaŃi-l
cum să dea de mâncare păpuşii.
VorbiŃi despre ceea ce faceŃi şi
faceŃi ca activitatea să fie distrac-
tivă.
2. să asculte mai atent şi să AşezaŃi-vă jos cu Paul.

privească AtingeŃi diferite părŃi ale corpului
şi numiŃi-le în timp ce le atingeŃi.
AjutaŃi-l pe Paul să vă imite
acŃiunile şi să vă asculte pe
d-voastră în timp ce le numiŃi. PărinŃii şi ceilalŃi membri
ai familiei.
3. să asculte mai atent OferiŃi-i lui Paul posibilitatea de
a alege mâncarea şi jucăriile cu
care să se joace.
ÎntrebaŃi-l:
„vrei dulceaŃă sau unt?“,
„vrei mingea sau maşina?“.
DaŃi-i ceea ce a ales.
4. să devină mai conştient de LuaŃi o cutie şi câteva bile.

schimbul de rol AruncaŃi pe rând bilele în cutie.
SpuneŃi: „este rândul meu“,
apoi: „este rândul tău“.

Data:
Planul de obiective pentru Andrei – dizabilitate intelectuală severă
OBIECTIVE
Obiectiv pe termen lung: să îmbunătăŃim atenŃia, ascultarea, imitarea, schimbul de rol
1. să privească faŃa d-voastră AcoperiŃi-vă şi descoperiŃi-vă

când vorbiŃi faŃa. ÎntrebaŃi: „unde este mama?“,
„aici este, uite-o pe mama!“.
SpuneŃi: „salut!„ şi „pa!“ cu o
expresie a feŃei şi o voce vesele
în timp ce vă acoperiŃi şi vă
descoperiŃi.
2. să înveŃe să vă asculte, Când Andrei produce vreun sunet,

mai mult, vocea imitaŃi-l, ca şi cum aŃi vorbi cu el.
PurtaŃi „conversaŃii“ cu el imi- PărinŃii şi ceilalŃi membri
tându-i sunetele. ai familiei.
łineŃi-l pe Andrei aproape de
d-voastră, pe braŃe, pe picioare;
cântaŃi-i şi legănaŃi-vă împreună
cu el după ritm.
3. să se joace, pe rând cu JucaŃi-vă cu el de-a gâdilatul.

d-voastră, în timpul Când râde, gâdilaŃi-l din nou.
jocului SchimbaŃi rolurile lăsându-l pe
el să vă gâdile, iar d-voastră
râdeŃi.

Data:
Cele mai importante posibilităŃi de învăŃare sunt în timpul jocului şi în timpul activităŃilor
cotidiene!
Este important să reŃinem că:
• ceea ce îl poate ajuta, în cea mai mare măsură, pe copilul cu dizabilitate intelectuală este
modul cum îl tratăm zi de zi.
• dacă folosim bine abilităŃile de comunicare, copilul va învăŃa să comunice în felul său.
CUM SĂ VORBEŞTI UNUI COPIL CU DIZABILITATE INTELECTUALĂ...
VorbiŃi-i copilului despre ceea ce se

întâmplă în jurul lui.
AşezaŃi-vă la nivelul copilului şi vorbiŃi cu

el faŃă în faŃă.
Înainte de a vorbi, atrageŃi-i atenŃia,

atingându-1 uşor şi spunându-i pe nume.
AsiguraŃi-vă că el vă priveşte atunci când
îi vorbiŃi.
Când vorbiŃi, folosiŃi gesturile, încurajaŃi

copilul să folosească gesturile când vrea
să exprime ceva.
ArătaŃi-i copilului, de fiecare dată, obiectul

despre care vorbiŃi.
VorbiŃi cu copilul d-voastră despre feno-

menele din jur.
ÎncurajaŃi copilul să emită sunete, cântând

şi jucând jocuri care implică producerea
sunetelor.
Când vorbiŃi cu copilul folosiŃi expresia

feŃei pentru a-l ajuta să înŃeleagă sensul
celor spuse de d-voastră.
ObservaŃi orice încercare a copilului de a

comunica şi întotdeauna răspundeŃi la ea.
Mergem la cumpărături;
FolosiŃi cuvinte uzuale şi propoziŃii simple. puneŃi pantofii
AccentuaŃi cele mai importante cuvinte.
AmintiŃi-vă toate punctele de mai sus, în orice situaŃie de comunicare cu un

copil cu dizabilitate intelectuală sau întârziere în dezvoltare.
! Am menŃionat deja utilizarea gesturilor în comunicarea cu copiii cu deficienŃă mintală şi

cu cei cu întârziere în dezvoltare. Acest lucru este foarte important; de aceea, în paginile ce
urmează vom oferi explicaŃii privind acest lucru...
Să mergem!
FOLOSIREA GESTURILOR
Ce sunt gesturile? • Gestul este o mişcare a mâinilor, corpului şi a feŃei, care poartă
un sens oarecare.
• Prin gesturi se transmit mesaje – de exemplu: când vrem să
spunem „la revedere“, folosim o unduire de mână.
• Orice mişcare a corpului poate fi un gest, doar dacă celălalt îi
înŃelege sensul.
De ce trebuie să folosim • MulŃi copii cu dizabilitate intelectuală, întâmpină dificultăŃi în

gesticulaŃia în învăŃarea utilizării cuvintelor şi de aceea comunicarea devine
comunicarea cu un copil dificilă pentru ei.
cu dizabilitate • Gesturile sunt mult mai uşor de văzut, de înŃeles şi de memorat
intelectuală? pentru copii.
• Folosind gestul în paralel cu vorbirea, putem comunica mai uşor
cu copilul cu deficienŃă mintală, iar el va încerca să comunice
cu noi folosind cuvântul, dar şi gestul.
Prin utilizarea gesturilor, mesajul verbal va deveni mai clar şi mai uşor de înŃeles.
ÎncercaŃi această activitate pentru a vă convinge de importanŃa utilizării gesturilor...
1. DaŃi-i unei persoane o instrucŃiune verbală într-o 3. DaŃi-i persoanei aceeaşi instrucŃiune verbală, dar,
limbă pe care nu o cunoaşte. în paralel cu cuvintele, folosiŃi şi gesturi pentru a
FolosiŃi numai cuvinte, nu şi gesturi. vă transmite mesajul.
2. Cum răspunde persoana? 4. De data aceasta, persoana a înŃeles mesajul?
... aşa deci, observaŃi că utilizarea gesturilor, alături de cuvinte, face

exprimarea mai clară şi facilitează comunicarea!
Când trebuie să folosim • Trebuie să începem în paralel cu vorbirea, cât mai de timpuriu.
gesturile? • Copilul va învăŃa să înŃeleagă şi să folosească gesturile având
exemplu persoanele din jurul său.
• ToŃi cei care intră în contact cu copilul trebuie să folosească
gesturile, mereu aceleaşi, în toate cazurile când vorbesc cu
copilul.
Cum vom învăŃa copilul • Când este mic, cel mai simplu mod de a-l învăŃa este acela de
să folosească gesturile? a-i vorbi, gesticulând, în toate situaŃiile fireşti din fiecare zi.
Când îi facem baie, când îl îmbrăcăm, când pregătim prânzul,
vorbim cu el şi gesticulăm.
• Aceste situaŃii sunt ideale atât pentru învăŃarea gesturilor, cât şi
pentru învăŃarea cuvintelor. Pentru mai multe informaŃii citiŃi
în continuare...
Care este diferenŃa dintre limbajul semnelor, folosit de hipoacuzici şi

gesturile pe care trebuie să le utilizăm în comunicarea cu copilul cu
dizabilitate intelectuală?
ReŃineŃi! Limbajul semnelor este complex. La fel ca şi limba vorbită, el are

regulile şi reglementările sale. Limbajul semne lor îl utilizează hipoacuzicii.
Gesturile nu constituie un sistem lingvistic oficial. Ele sunt simboluri, pe care le
folosim cu toŃi, într-o oarecare măsură, pentru a ne face mesajele mai clare, dar
gesturile nu se supun unor reguli sau reglementări. Ele pot fi determinate de
cultura unui anumit segment de populaŃie.
Prin folosirea gesturilor putem ajuta un copil cu deficienŃă mintală sau

cu întârziere în dezvoltare să înŃeleagă mai uşor şi să se exprime mai clar.
Dar acum mă întreb... cum învaŃă copilul să folosească gesturile?
ÎnvăŃarea gesturilor urmează aceeaşi cale ca şi învăŃarea cuvintelor.

Pentru a afla cum învaŃă copilul să înŃeleagă şi să utilizeze gesturile, citiŃi în
continuare paginile ce urmează...
ÎNVĂłAREA GESTURILOR ÎN CADRUL SITUAłIILOR COTIDIENE
SituaŃiile cotidiene: baia, îmbrăcatul, masa sunt activităŃi oportune pentru

învăŃarea gesturilor. Avantajele ce decurg din folosirea acestor situaŃii sunt
multiple: sunt ideale pentru învăŃarea utilizării cuvintelor, ajută la formarea şi
dezvoltarea unor deprinderi şi abilităŃi de bază, având loc zilnic şi de mai multe
ori pe zi devin familiare copilului, nu necesită timp în plus afectat, nu necesită
un consum de resurse (jucării, jocuri, spaŃii special amenajate), pot fi folosite
de către oricare din membrii familiei.
!NB!
De fiecare dată când vorbim despre „utilizarea gesturilor“, ne referim la utilizarea gesturilor şi
cuvintelor în paralel. Niciodată nu trebuie să folosim numai gesturile!
Ce gesturi trebuie să folosim?

• Nu există un set de gesturi de care să facem uz în comunicarea cu un copil. Aceasta înseamnă că,
înainte de a utiliza gesturile, părinŃii trebuie să stabilească ce gesturi vor folosi în comunicarea cu
copilul lor.
• După ce au decis ce gesturi vor fi folosite, întreaga familie va face apel numai la setul de gesturi
stabilit.
• Un anume gest va fi utilizat numai în raport cu obiectul sau acŃiunea pentru care a fost stabilit iniŃial.
De exemplu:
Cană Casă
Somn Vino aici
• ÎnvăŃaŃi copilul gesturi utile şi care exprimă necesităŃile sale: sete, foame, frig, cald, somn...
• Pentru început, alegeŃi 5 gesturi. FolosiŃi şi alte gesturi în timpul comunicării cu copilul, dar
accentuaŃi-le pe cele 5. După ce copilul a învăŃat primele 5 gesturi, găsiŃi alte 5, pe care va urma
să le înveŃe. Nu este indicat să se înveŃe mai mult de 5 gesturi în acelaşi timp.
La ce gesturi să recurgem?
Pentru ca un copil să înveŃe şi să înŃeleagă, cu adevărat, un gest, el trebuie să vadă cum este
folosit gestul într-o situaŃie cu sens.
Copilul trebuie să:

• vadă gestul în îmbinare cu cuvântul vorbit
• vadă acŃiunea la care se referă Înainte de a începe învăŃarea
• repete acŃiunea descrisă de gest gesturilor, evaluaŃi capacitatea
• vadă obiectul la care se referă copilului de a folosi mâinile şi
palmele. De această abilitate
• atingă obiectul descris de gest depinde calitatea învăŃării.
• folosească obiectul descris de gest
• repete experienŃa sa directă cu obiectul
de cât mai multe ori.
ÎnvăŃarea gesturilor implică trei etape:
Etapa Copilul... Adultul... NB!

1 • vede gestul folosit în • accentuează gestul şi îl • nu este neapărat ne-
multe situaŃii diferite foloseşte în multe voie ca copilul să facă
• face legătura între situaŃii diferite gestul
gestul pe care-l vede şi • repetă gestul făcând • copilul trebuie să par-
sensul lui legătura între el şi ticipe activ la situaŃie
• începe să înŃeleagă sensul lui • răbdare! – această
sensul • foloseşte acelaşi gest etapă poate dura
pentru un obiect anume foarte mult!
ÎnŃelegerea sensului
2 • încearcă să imite gestul • modelează gestul cu • fiŃi răbdători!

pe care îl vede mâna copilului Aşteptând copilul
• este încurajat de răspun- • oferă copilului timp să puteŃi să-l ajutaŃi
sul adultului încerce gestul indepen- • nu forŃaŃi copilul să
• încearcă din nou dent folosească gestul!
• laudă încercările • oferiŃi copilului cât
copilului mai multe ocazii să
• continuă să folosească folosească gestul
gestul în context • nu grăbiŃi copilul!
Imitarea adultului
3 • gândeşte ce vrea să • menŃine activitatea mai • nu treceŃi prea repede

exprime mult timp pentru a da la activităŃi şi gesturi
• memorează gestul ce copilului timp să folo- noi
reprezintă acel sens sească gestul • arătaŃi copilului prin
• Ńine minte cum se face • laudă şi acceptă orice exemplul propriu cum
acel gest încercare a copilului de să folosească gesturile
• foloseşte gestul a folosi gestul într-o
situaŃie cu sens
Folosirea gestului
cu sens
Iată câteva exemple de gesturi pe care le-aŃi putea folosi în toate situaŃiile cotidiene…
Acestea sunt numai câteva exemple de cuvinte şi gesturi pe care le puteŃi folosi.
GândiŃi-vă la alte cuvinte care sunt utile în situaŃiile cotidiene şi alcătuiŃi gesturile d-voastră
care să se potrivească cu cuvintele.
PuteŃi face multe lucruri bune pentru copilul d-voastră, important este să fiŃi pozitivi
şi cu încredere în acesta!
Cei mai mulŃi copii cu dizabilitate intelectuală sau cu întârziere în dezvoltare au dificultăŃi în
învăŃarea abilităŃilor de autoservire şi noi trebuie să oferim sfaturi în acest sens.
HaideŃi să citim cu atenŃie ceea ce urmează!
ÎnvăŃarea abilităŃilor de autoservire

• este foarte important ca aceşti copii să înveŃe să facă pentru ei cât mai mult posibil; să fie cât mai
independenŃi;
• trebuie să îi ajutăm învăŃându-i cum să se ajute singuri;
• nu trebuie să facem totul în locul lor, să le îngrădim independenŃa;
• scopul nostru este ca ei să devină cât mai independenŃi, să aibă încredere în propriile capacităŃi;
• dacă, la început, familia va trebui să petreacă mai mult timp cu copilul, în timp, ajutându-l să se
descurce singur, copilul va face singur anumite activităŃi;
• învăŃând să aibă încredere în propriile forŃe, copilul va căpăta sentimentul de autorespect.
Iată câteva sfaturi pentru a ajuta copilul să devină mai independent. FolosiŃi-le!
1. AşezaŃi-vă în spatele copilului. łineŃi-i mâinile şi 2. PăstraŃi ritmicitatea activităŃilor zi de zi. Copilul va
ghidaŃi-i mişcările cu mâinile d-voastră. Această învăŃa prin repetare, deci fiti răbdători şi insistenŃi!
metodă se numeşte „mână peste mână“.
3. ArătaŃi copilului ce doriŃi să facă, apoi ajutaŃi-l să 4. Întotdeauna vorbiŃi cu copilul despre ceea ce face.
vă imite. Acest lucru îl va ajuta să înŃeleagă.
5. LăudaŃi orice încercare a copilului, reuşită sau nu. 6. AjutaŃi copilul când are nevoie de d-voastră, dar nu
prea mult. El trebuie să facă cât mai mult singur.
łineŃi minte: răbdare şi insistenŃă!
Datorită faptului că aceste situaŃii au loc în mod regulat, zi de zi, ele sunt ocaziile ideale pentru
a învăŃa un copil să comunice. Dar, reŃineŃi! Este foarte important modul în care vorbim cu copilul.
Când vorbim cu el trebuie:
• să fim la acelaşi nivel cu copilul şi să îi captăm atenŃia;
• activitatea să îi facă plăcere;
• să vorbim despre ceea ce face copilul;

• să folosim gesturile şi vorbirea;
• să vorbim rar, clar, în mod natural;
• să utilizăm un limbaj simplu: cuvinte uzuale şi propoziŃii simple;
• să utilizăm obiecte accesibile copilului, pe care el să le poată atinge, simŃi...
Important de reŃinut despre dizabilitatea intelectuală!
• Există mai multe cauze ale dizabilităŃii intelectuale. Unele sunt legate de deficienŃele mintale,
altele de mediul social din mica copilărie.
• Există mai multe grade ale dizabilităŃilor intelectuale. Unii copii au doar dificultăŃi de învăŃare,
alŃii pot avea dificultăŃi severe.
• Copiii cu dizabilităŃi intelectuale au dificultăŃi în majoritatea aspectelor de dezvoltare şi, implicit,
în comunicare.
• ToŃi copiii cu dizabilitate intelectuală pot învăŃa câte ceva, dacă li se acordă ajutor şi posibilitatea
de a o face.
• Acestor copii trebuie să li se acorde asistenŃă în direcŃia deprinderii abilităŃilor de învăŃare,
începând cât mai de timpuriu.
• Copiii cu deficienŃe mai grave pot fi foarte înceŃi în deprinderea acestor abilităŃi. Pentru ei este
necesară o planificare a obiectivelor în etape foarte mici.
• Este foarte important ca aceşti copii să fie învăŃaŃi să devină cât mai independenŃi posibil.
• SituaŃiile cotidiene sunt cele mai bune momente pentru ca aceşti copii să deprindă noile abilităŃi.
• Unii copii cu dizabilităŃi intelectuale pot avea dificultăŃi de ordin comportamental.
TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT
De ce vorbim despre tulburările

de comportament în modulul MulŃi copii cu deficienŃă
pentru deficienŃă mintală? mintală au dificultăŃi de com-
portament. Pentru a afla mai
multe citiŃi în continuare
• Persoanele cu dizabilitate intelectuală pot avea şi dificultăŃi de ordin comportamental.

• S-a constatat că unul din patru copii cu deficienŃă mintală vor avea tulburări grave de com-
portament. Deci, acesta este un domeniu în care putem acorda sprijin părinŃilor.
• Un comportament considerat inacceptabil de către unii poate fi foarte uşor acceptat de alŃii; de
aceea este foarte important de stabilit ce anume din comportamentul copilului se doreşte a fi
schimbat.
• Familia este cea care trebuie să delimiteze, exact, tulburările comportamentale ale copilului.
• Este important de reŃinut că nu întotdeauna putem schimba comportamentul copilului.
• Tulburările de comportament ale copilului pot fi un factor de stres pentru familie; de aceea nu
trebuie să învinuim familia dacă ea nu abordează în mod corect aceste tulburări.
• Este important să înŃelegem cât mai corect situaŃia copilului şi a familiei sale.
Eu înŃeleg acum de ce trebuie să vorbim

despre comportament. Dar ce înŃelegem Urmăreşte în continuare şi
prin „tulburări de comportament“? vom încerca să explicăm...
Iată câteva tipuri de tulburări de comportament...

• agresiune fizică • distrugerea obiectelor
Exemplu: atacarea, lovirea, muşcarea altor persoane Exemplu: ruperea hainelor, jucăriilor, a altor obiecte
• hiperactivism • automutilare
Exemplu: mişcarea sau fuga continuă, neputinŃa de Exemplu: se loveşte sau se muşcă
a se concentra asupra unor activităŃi
• solicitarea continuă a atenŃiei • producerea de zgomot excesiv
Exemplu: aruncă cu obiecte în persoana care nu-i Exemplu: Ńipă, strigă, scânceşte, geme...
acordă atenŃie
• accese de isterie şi furie • comportament repetitiv, stereotipii
Exemplu: repetă aceeaşi mişcare de multe ori, se

Exemplu: devine furios dacă nu i se face pe plac leagănă, se loveşte
• obiceiuri urâte, ticuri • tulburări ale somnului
Exemplu: scuipă, îşi curăŃă nasul în public... Exemplu: nu doarme noaptea, umblă prin casă
producând zgomot
NB! Tipurile de comportament expuse sunt doar cele mai obişnuite difi-
cultăŃi pe care le pot întâmpina aceşti copii şi familiile lor. Fiecare copil este,
însă, diferit şi va avea un comportament propriu. Noi trebuie să stabilim ce este
indezirabil în comportamentul fiecărui copil.
CAUZELE TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT
Să vedem ce poate sta la baza

unei tulburări de comportament...
• Uneori copilul prezintă tulburări de comportament fără nici o cauză aparentă.

Comportamentul său poate fi o caracteristică a deficienŃei mintale.
• Eşecul comunicării poate declanşa tulburări de comportament. DificultăŃile de înŃelegere şi de
exprimare induc frustrarea; este posibil ca acel copil să nu înŃeleagă ce anume se doreşte de la el.
Dacă la această situaŃie se va răspunde cu un comportament intolerant, din partea familiei, acest
lucru va întări şi mai mult modalitatea negativă de răspuns al copilului.
• DificultăŃile de concentrare asupra unei activităŃi – pot duce la naşterea unor răspunsuri com-
portamentale inadecvate. Copilul nu reuşeşte să se concentreze asupra unei activităŃi şi trece foarte
repede la o altă activitate, ceea ce dă comportamentului său caracteristica de hiperactivism. Nefiind,
în genere, interesat de scopul activităŃii, copilul cu deficienŃă mintală nu îşi finalizează acŃiunea.
• IndiferenŃa faŃă de contactul social apare, în general, atunci când copilul nu înŃelege relaŃia sa
cu ceilalŃi. În acest caz, copilul devine agresiv în prezenŃa altor persoane, se izolează şi dezvoltă
un comportament repetitiv.
• AbsenŃa stimulării şi plictiseala pot duce la apariŃia reacŃiilor de autostimulare manifestate, în
general, prin ticuri, autoagresare. În lipsa unor stimuli externi, copilul îşi descoperă propriul corp
de care se foloseşte pentru a obŃine stimularea.
• Solicitarea atenŃiei celorlalŃi poate cauza un comportament inadecvat. Un copil poate învăŃa că
atenŃia părinŃilor poate fi captată printr-o anumită acŃiune. Chiar dacă reacŃia părinŃilor este negativă,
copilul va folosi acest tip de comportament, mulŃumit fiind că a reuşit să atragă atenŃia părinŃilor.
De cele mai multe ori, copiii cu dizabilitate intelectuală pot avea un comportament ce nu cores-
punde vârstei, fiind specific vârstelor inferioare. Cu cât dizabilitatea este mai severă, cu atât com-
portamentul va coborî spre vârste mai mici.
EVALUAREA TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT DE CĂTRE PROFESIONIŞTI

Am convenit deja că părinŃii copiilor cu tulburări de comporta-
De ce trebuie ment au nevoie de sfaturile şi de sprijinul nostru. Aceasta înseamnă
să evaluăm că trebuie să alcătuim pentru ei un plan de obiective. Pentru aceasta
comportamentul trebuie să cunoaştem şi să înŃelegem problemele cu care se confruntă
copilului? părinŃii, trebuie să cunoaştem copilul. Având aceste informaŃii de
evaluare putem acorda părinŃilor şi copilului ajutorul necesar.
Prin evaluare, vom cunoaşte: care este problema centrală, modul
în care părinŃii abordează problema copilului, ce poate şi ce nu poate
Ce trebuie
să facă copilul. Cunoscând toate acestea vom putea stabili zona de
să aflăm prin
intervenŃie, precum şi mecanismele cu care vom interveni. Datele
evaluare?
obŃinute în urma evaluării sunt esenŃiale în stabilirea planului de
obiective.
O vom obŃine făcând cunoştinŃă cu părinŃii şi cu copilul.
Cum putem obŃine Trebuie să ascultăm ceea ce au de spus părinŃii, să le punem unele
informaŃia întrebări. Este important să petrecem o perioadă de timp cu copilul,
necesară? pentru a-l cunoaşte mai bine. Alte amănunte în pagina următoare...
În evaluare trebuie să obŃinem anumite informaŃii; de aceea este important

să stabilim o relaŃie cu familia şi cu copilul. In acest fel putem să înŃelegem
situaŃia lor şi dificultăŃile cu care se confruntă. Primul pas pentru a realiza
evaluarea este, deci, stabilirea relaŃiei cu familia...
CUM STABILIM O RELAłIE

CU FAMILIA ŞI CU COPILUL
• AsiguraŃi-vă că aveŃi la dispoziŃie timp suficient • IntraŃi în contact cu copilul, vorbind cu el.
pentru a petrece cu familia. • AsiguraŃi-vă că locul ales pentru joc este liniştit şi
• AscultaŃi mai întâi ceea ce doreşte familia să vă nimic nu va distrage atenŃia copilului.
comunice. Doar mai târziu începeŃi să întrebaŃi • AlegeŃi o activitate care, după spusele părinŃilor,
ceea ce vă interesează. îi face plăcere copilului.
• Este bine să discutaŃi cu cât mai mulŃi membri • ÎncurajaŃi-l să vă privească, dar nu insistaŃi prea
din familie, nu numai cu mama. mult.
• FiŃi receptivi faŃă de ceea ce se întâmplă în familie. • ZâmbiŃi-i şi vorbiŃi calm şi liniştit.
Nu puneŃi întrebări incomode şi nu fiŃi prea insis- • Nu impuneŃi nimic copilului. Dacă vă evită şi pare
tenŃi în a obŃine o anumită informaŃie. speriat, acordaŃi-i timp să se acomodeze cu locul,
• ÎncercaŃi să nu criticaŃi familia, chiar dacă nu sunteŃi cu d-voastră.
de acord cu metoda prin care încearcă să rezolve • Nu faceŃi mişcări bruşte care ar putea să-i distragă
situaŃia. atenŃia.
• ÎncercaŃi să înŃelegeŃi lucrurile şi din punctul lor • ModificaŃi activităŃile în funcŃie de capacitatea de
de vedere. răspuns a copilului; urmăriŃi reuşita acŃiunilor.
• ArătaŃi familiei că sunteŃi interesat de problema lor, • AccentuaŃi capacităŃile restante ale copilului, şi
că vă pasă de ei, că doriŃi să-i ajutaŃi. Trebuie să nu deficienŃele.
le câştigaŃi încrederea!
• Este esenŃial ca relaŃia d-voastră să se bazeze pe
încredere reciprocă!
Iar acum să vedem ce informaŃie trebuie să obŃinem în evaluare...
• Înainte de întâlnirea cu părinŃii, examinaŃi întrebările de mai jos pentru a şti ce informaŃie trebuie
să aflaŃi în discuŃia cu părinŃii.
• O parte din informaŃie poate fi obŃinută ascultând părinŃii şi relaŃionând cu copilul. Dacă aceasta
este insuficientă, putem utiliza întrebări specifice.
• În timp ce vorbiŃi cu părinŃii faceŃi însemnări scurte. NotaŃi toate datele care consideraŃi a fi utile
pentru evaluare.
Evaluarea unui copil cu tulburări de comportament Însemnări

EvoluŃia tulburărilor de comportament
• Care sunt dificultăŃile de bază?
• Cum şi când au apărut ele?
• Cât de des apar ele?
• În timp, s-au ameliorat ori s-au înrăutăŃit?
• Cum au procedat părinŃii?
• Cum a reacŃionat copilul?
Anamneză
• Probleme de ordin prenatal, perinatal, postnatal
• Momente neobişnuite surprinse în procesul de dezvoltare de la naştere
şi până în prezent
• Ce boli a avut copilul?
• Ce tratament a urmat?
Familia şi mediul social
• Familia este completă?
• Cu cine locuieşte copilul şi unde?
• Cine se ocupă mai mult de copil?
• Ce atitudine au ceilalŃi membri ai familiei faŃă de copil?
• Mai există persoane cu probleme în familie?
• Au avut loc, în familie, schimbări de ordin major?
ObservaŃii
• Sunt părinŃii atenŃi unul cu altul, se susŃin reciproc?
• Au acceptat ei deficienŃa copilului lor?
• Au speranŃe reale privind evoluŃia copilului?
• ÎnŃeleg ei cauza dificultăŃilor copilului?
• ÎnŃeleg ei rolul major care le revine în educarea copilului?
Cum se prezintă copilul în timpul evaluării
• Este mobil?
• Poate să-şi mişte mâinile?
• DescrieŃi abilităŃile de autoservire ale copilului
- îmbrăcarea
- spălarea
- servirea mesei
- toaleta
• Ce ar dori părinŃii să poată face copilul?
• DescrieŃi abilităŃile de comunicare ale copilului
- Ce şi cât înŃelege?
- În ce mod se exprimă?
- Ce mijloace de înŃelegere şi exprimare foloseşte copilul – verbale
sau non-verbale?
• DescrieŃi abilităŃile sociale ale copilului
- Ce atitudine are faŃă de alte persoane?
- Cu cine-i place, mai mult, să stea?
- Stabileşte contactul vizual?
- Acceptă contactul cu ceilalŃi?
• DescrieŃi abilităŃile de joc ale copilului
- Cum îşi petrece timpul?
- Cât timp se poate concentra asupra unei activităŃi?
- Ce jocuri îi plac?
- Îi place să se joace cu alŃii sau preferă să se joace singur?
• DescrieŃi amănunŃit comportamentul copilului

- Are un comportament neobişnuit?
- În ce constă acest comportament?
- Cum procedează părinŃii în acest caz?
- Copilul are un regim normal de somn?
- Are un regim normal de alimentare?
- Ce-i place copilului?
- Ce nu-i place?
• Ce-i reuşeşte copilului?
• Sumarul situaŃiei familiale:
• Sumarul punctelor forte şi al necesităŃilor copilului
Numele evaluatorului:……………………………………………… Data evaluării: ……………………
Am înŃeles ce este de făcut până aici!

Dar, ce pot face mai departe?
În primul rând vom decide împreună cu părinŃii care sunt obiectivele dorite
de ei pentru copilul lor. AsiguraŃi-vă că acestea sunt realizabile. Obiectivele
trebuie să urmărească combaterea comportamentului negativ, dar şi încurajarea
comportamentului pozitiv.
• PărinŃii trebuie să se gândească la un comportament pe care ei doresc să-l încurajeze
la copilul lor şi la un comportament pe care vor să-l combată.
Pentru a încuraja un comportament pozitiv, părinŃii trebuie să:
• Descrie în detaliu comportamentul dorit. Acesta va fi obiectivul pe termen lung pentru copil.
• GândiŃi-vă la paşii mici ce vor trebui parcurşi pentru a atinge acest comportament.
Acestea vor fi obiectivele d-voastră pe termen scurt.
• GândiŃi-vă la lucrurile care vor recompensa comportamentul copilului şi folosiŃi-le atunci
când înregistraŃi un progres, când copilul face un pas pozitiv spre atingerea obiectivului
său. El va începe să asocieze comportamentul bun cu primirea unei recompense.
• ScrieŃi un plan al obiectivelor care să prezinte părinŃilor comportamentul pe care ei doresc
să-l încurajeze.
• ConsemnaŃi în detaliu evoluŃia copilului. Nu uitaŃi să notaŃi şi cea mai mică schimbare.
Pentru a combate un comportament nedorit, părinŃii trebuie să:
• Descrie în detaliu comportamentul pe care ei doresc să-l combată. Acesta va fi al doilea
obiectiv pe termen lung.
• GândiŃi-vă la paşii mici ce vor trebui parcurşi pentru ca acest comportament să fie combătut.
PărinŃii trebuie să se gândească la nişte metode de combatere a comportamentului,

calme, pozitive şi ferme.
NB! Există diferite metode de combatere a comportamentului nedorit. Nu trebuie să folosim

lovituri sau alte pedepse, începeŃi prin a încerca să liniştiŃi copilul şi a-i distrage atenŃia de la
comportamentul nedorit!
METODE DE COMBATERE A COMPORTAMENTULUI NEDORIT

• AflaŃi ce anume declanşează comportamentul (foame, plictiseală...) şi încercaŃi să evitaŃi situaŃia
respectivă sau să distrageŃi atenŃia copilului până la declanşarea comportamentului.
• Dacă nu există vreo modalitate de a evita comportamentul sau a distrage copilul, încercaŃi să-i
ignoraŃi comportamentul.
• Dacă continuă să se comporte la fel, chiar şi atunci când îi ignoraŃi comportamentul şi dacă
depăşeşte pragul toleranŃei, certaŃi copilul cu voce fermă şi cu o expresie severă a feŃei.
• Dacă, după toate măsurile expuse, copilul nu şi-a schimbat comportamentul dificil, poate apărea
necesitatea de a-l opri Ńinându-l de mâini. Nu o faceŃi mai mult de 5 minute. RămâneŃi calmă şi
nu loviŃi copilul.
Iar acum...
• AlcătuiŃi un plan al obiectivelor care să descrie clar comportamentul pe care părinŃii doresc să-1
combată şi în ce mod speră să realizeze acest lucru.
• ConsemnaŃi, în detaliu, orice evoluŃie a copilului. NotaŃi chiar şi cea mai mică schimbare!
Un exemplu de plan al obiectivelor pentru un copil cu tulburări

comportamentale vă va fi descris în paginile ce urmează...
PLANUL OBIECTIVELOR
– UN MODEL –
Prenumele: Sorin
Vârsta: 6 ani
a) Comportamentul pe care părinŃii vor să-l încurajeze: să-şi spele farfuria
b) Comportamentul care trebuie combătut: aruncarea mâncării
Obiectiv pe termen lung: copilul să-şi spele farfuria

Obiective pe termen scurt:
• Copilul să urmărească adultul când duce farfuria la chiuvetă.
• Să se ducă singur la chiuvetă.
• Să pună farfuria în chiuvetă cu ajutorul adultului.
• Să se ducă să-şi spele farfuria fără ajutorul cuiva.
Cum să ajutăm copilul?
• După masă duceŃi copilul la chiuvetă şi lăsaŃi-l să privească cum ceilalŃi spală farfuriile.
• FolosiŃi metoda „mână peste mână“ pentru a ajuta copilul să-şi pună farfuria în chiuvetă
şi să o spele. Când aŃi terminat activitatea, lăudaŃi-l!
• Treptat, încetaŃi să-l mai duceŃi de mână, dar încurajaŃi-l să vă urmeze singur când vă
duceŃi să vă spălaŃi farfuria.
• AjutaŃi-l puŃin la spălatul farfuriei, dar lăsaŃi-l să facă acest lucru mai mult singur.
• ÎncurajaŃi copilul să-şi ia farfuria şi să o spele singur. LăudaŃi-l în orice încercare a sa.
Ce recompense, moduri de încurajare, vor folosi părinŃii?
• Vor zâmbi copilului.
• Îl vor lăuda încurajator cu voce caldă.
• Îi vor oferi afecŃiune.
• Îi vor oferi una sau mai multe din aceste recompense de fiecare dată când copilul va face
şi cel mai mic pas spre realizarea unui obiectiv pe termen scurt.
Cine este implicat în lucrul cu copilul?
Este de dorit ca întreaga familie să se antreneze în acest efort. Cea mai bună modalitate
este aceea de împărŃire a sarcinilor, în familie, în funcŃie de timpul şi disponibilitatea fiecăruia.
De exemplu: în fiecare dimineaŃă va fi ajutat de sora mai mare, la prânz de mama iar seara de tata.
Obiectiv pe termen lung: Combaterea obiceiului copilului de a arunca mâncarea

Obiective pe termen scurt:
• Copilul să mănânce cel puŃin două bucăŃele între momentele când aruncă mâncarea.
• Copilul să mănânce cel puŃin jumătate din porŃia sa înainte de a arunca restul.
• Să nu arunce mâncarea, cel puŃin în timpul unei singure mese din zi.
• Să mănânce toată mâncarea fără a o arunca.
Cum şi ajutăm copilul?
• ÎncercaŃi să aflaŃi motivul pentru care copilul aruncă mâncarea. După ce aŃi aflat, încercaŃi
fie să evitaŃi situaŃia, fie să distrageŃi atenŃia copilului de la aceasta. De exemplu, dacă
copilul aruncă mâncarea din plictiseală, antrenaŃi-l înainte de masă, într-un joc stimulator.
• Dacă comportamentul pare cauzat de dorinŃa de a atrage atenŃia, faceŃi astfel încât să i se
acorde atenŃie înaintea mesei şi până începe să arunce mâncarea, iar apoi ignoraŃi-l, dacă
continuă.
• Dacă copilul nu ştie ce să facă cu mâinile sale, conduceŃi-i uşor mâinile de la mâncare
spre gură, folosind metoda „mână peste mână“.
• RăsplătiŃi copilul când el duce mâncarea la gură şi nu o aruncă.
Ce alte metode de prevenire mai pot fi folosite?
• În primul rând încercaŃi să ignoraŃi comportamentul, cât mai mult posibil.
• Dacă copilul nu încetează să arunce mâncarea, certaŃi-l uşor şi renunŃaŃi, luându-i farfuria
cu mâncare.
Cine este implicat în lucrul cu copilul?
Întreaga familie se va ocupa de acest lucru, în funcŃie de timpul şi disponibilitatea fiecăruia. Este
bine ca sarcinile să fie împărŃite între membrii familiei astfel încât disponibilitatea lor să fie maximă.
Pe lângă acest plan individual al obiectivelor pentru copil, există şi idei generale valabile
pentru orice tulburare de comportament.
IDEI GENERALE PENTRU A AJUTA COPIII CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT

• FixaŃi obiective reale.
Nu aşteptaŃi de la copil
lucruri pe care nu le va
putea face niciodată
• LucraŃi împreună!
ImplicaŃi toŃi membrii fami-
liei în fixarea obiectivelor şi
în demersul de realizare
a lor.
• AlcătuiŃi un plan clar al

activităŃilor pe care doriŃi să
le faceŃi cu copilul şi fixaŃi
progresele lui.
• Nu aşteptaŃi schimbări
foarte rapide!
Deseori poate trece destul
timp până să apară primul
progres; alteori copilul nu
reuşeşte să se schimbe, dar
se schimbă părinŃii care
acceptă mai mult copilul.
• FiŃi consecvenŃi! MenŃineŃi

aceeaşi atitudine de fiecare
dată; dacă îl certaŃi într-o zi
pentru un anumit comporta-
ment, nu îl lăsaŃi în altă zi să
îl repete fără a-l certa.
La fel şi cu lauda!
Alte sfaturi pentru a ajuta un copil cu tulburări de comportament...
• PăstraŃi-vă calmul cu copilul. Nu vă pierdeŃi cumpătul pentru că acest fapt va înrăutăŃi situaŃia.
• Când copilul face ceva nedorit, nu-l loviŃi. Mai bine încercaŃi o serie de răspunsuri de liniştire;
întâi încercaŃi să ignoraŃi comportamentul, apoi avertizaŃi-l într-un mod liniştit, luaŃi de la el
obiectul, încercaŃi să-i distrageŃi atenŃia.

• ÎncercaŃi să distrageŃi atenŃia copilului de la comportamentul lui nedorit, oferindu-i posibilitatea
să desfăşoare o activitate pozitivă.
• IubiŃi şi acceptaŃi copilul!
• Poate trece mult timp până când va apărea prima schimbare, dar nu renunŃaŃi!
Oricine ar lucra cu un copil cu tulburări de comportament are

nevoie de acestei sfaturi! Iar acum, să trecem la altceva...
Ce-aŃi spune despre desfăşurarea unei activităŃi în grup împreună cu părinŃii şi copiii
cu tulburări de comportament?
Este o idee minunată! PărinŃii copiilor cu tulburări de comportament se simt

foarte izolaŃi şi pot crede că numai ei au probleme de acest gen. Întâlnindu-se
într-un grup, părinŃii au ocazia să se susŃină reciproc, făcând schimb de expe-
rienŃă şi de idei!
Există multe modalităŃi ce pot fi luate în consideraŃie, atunci când ne gândim la organizarea
unui grup...
Persoanele care au deja experienŃă de lucru cu copiii cu tulburări comporta-

• Cine va conduce mentale vor alcătui programul, vor invita părinŃii şi participanŃii, vor organiza
grupul? spaŃiul de întâlnire şi în general îşi vor asuma responsabilitatea pentru întreaga
activitate de grup.
Activitatea se va desfăşura într-un cadru liniştit, relaxant, departe de factori

perturbatori, de zgomot...
• Unde se va
Sunt de preferat spaŃiile largi neaglomerate, care să dea voie părinŃilor să-şi
desfăşura
supravegheze copiii.
activitatea?
În acest spaŃiu nu trebuie să lipsească jucăriile, astfel alese încât să nu prezinte
nici un risc pentru copilul rămas câteva momente fără supraveghere.
• CâŃi copii şi părinŃi Copiii sunt foarte activi şi deseori nu percep pericolul. Este necesar ca ei să
trebuie să fie în beneficieze de supraveghere maximă. De aceea, grupul nu trebuie să depăşească
grup? 12 copii şi părinŃii lor.
• Ce persoane Mamele se vor grupa câte trei şi vor discuta. Va fi necesar câte un asistent de
trebuie să mai grup pentru fiecare din cele 4 grupuri formate, în acest timp copiii vor fi suprave-
participe? gheaŃi de către persoane avizate şi cu experienŃă în domeniu.
• Cât timp trebuie să Cea mai utilă este activitatea de grup ce durează 2-3 zile; activităŃile se pot fixa
dureze activitatea şi în funcŃie de disponibilul de timp al părinŃilor şi de dorinŃa acestora de a comunica
de grup? cu ceilalŃi.
Iată exemplul unui program de lucru în grup:
Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3

• Bun venit! • Evaluări individuale • Cum să comunicăm
• Introducere şi elaborarea planu- cu un copil cu tul-
rilor de obiective burări comporta-
• Prezentarea orarului mentale
• DiscuŃii în grupuri • Evaluări • ActivităŃi de grup
mici şi schimb de privind comunica-
experienŃă între rea
părinŃi
• Evaluări individuale • ActivităŃi practice • Discutarea în grup a
şi elaborarea planu- cu copiii planurilor de
lui de obiective obiective
• Evaluarea grupului
• Fixarea următoarei
întâlniri
IMPORTANT DE REłINUT DESPRE

TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT!
• Există mai multe cauze ale tulburărilor de comportament la copiii cu deficienŃă mintală; adesea
ele rămân necunoscute.
• Comportamentul dificil este greu de schimbat şi nu există răspunsuri gen „reŃetă“.
• Trebuie să colaboraŃi cu familia şi, indiferent de obiectivele fixate, ele trebuie să fie realizabile.
• VorbiŃi deschis cu familia despre ceea ce poate face şi ce nu poate face copilul.
• ÎncurajaŃi membrii familiei copilului să discute deschis despre problemele lui şi să ajungă la un
consens privind metodele de stingere a comportamentului indezirabil. ToŃi trebuie să se com-
porte cu copilul la fel.
• Nu fixaŃi mai mult de două obiective odată. Unul trebuie să vizeze comportamentul ce trebuie
combătut, celălalt comportamentul ce trebuie încurajat.
• AlegeŃi minuŃios modalităŃile de recompensă şi pedeapsă.
• ElaboraŃi două planuri de obiective: unul pentru comportamentul indezirabil, altul pentru com-
portamentul ce se doreşte a fi încurajat. În cazul fiecăruia este nevoie să alegem atent metodele
de realizare, persoanele responsabile, locul, timpul desfăşurării activităŃilor.
• ConsemnaŃi detaliat progresele copilului.
• Schimbările decurg foarte lent, dar este important să continuăm a susŃine şi ajuta familia şi
copilul.
ReŃineŃi următoarele aspecte:
• ExperienŃele de viaŃă ale copilului sunt determinante pentru dezvoltarea sa!

• Copilul învaŃă, în general din ceea ce trăieşte!
• ÎnvăŃarea unor seturi comportamentale precum şi dobândirea respectului de sine se vor face, la
copil, conform următoarelor principii:
• Dacă copilul este criticat, el învaŃă să condamne.

• Dacă copilul este tratat cu ostilitate, el devine bătăuş.
• Dacă copilul este ridiculizat, el devine timid.
• Dacă copilul este certat, în permanenŃă, el învaŃă să se simtă
vinovat.
• Dacă copilul se simte tolerat, el învaŃă să fie răbdător.
• Dacă copilul este încurajat, el învaŃă să fie încrezător.
• Dacă copilul este preŃuit, el învaŃă să aprecieze.
• Dacă copilul trăieşte în spiritul dreptăŃii, el învaŃă să fie cinstit.
• Dacă copilul trăieşte într-un mediu care îl aprobă, îl apreciază,
el învaŃă să se placă pe sine.
• Dacă copilul trăieşte într-un mediu în care există acceptare şi
prietenie, el învaŃă să găsească dragostea în lume.
• Dacă copilul este iubit, el învaŃă să-i iubească la rândul său pe
ceilalŃi. (D. Nolte)
SĂ COMUNICĂM
DIZABILITĂłI FIZICE
CU... PLĂCERE
ŞI NEUROMOTORII
M
O
D
U
L
U
L
În acest modul vom vorbi despre dificultăŃile de comunicare la copiii cu

infirmitate motorie cerebrală.
După ce veŃi studia acest modul trebuie să puteŃi:

• să depistaŃi copiii care au dificultăŃi de comunicare cauzate de infirmitatea
motorie;
• să înŃelegeŃi cauzele infirmităŃii motorii cerebrale;
• să explicaŃi în ce mod comunicarea este afectată de infirmitatea motorie Ghid pentru părinŃi,
cerebrală; educatori şi alte
persoane implicate
• să oferiŃi sfaturi generale cum să comunicăm cu un copil cu infirmitate
în lucrul cu copii
motorie cerebrală; care au dificultăŃi
• să trimiteŃi copiii cu infirmitate motorie cerebrală pentru a fi ajutaŃi de alŃi de comunicare
specialişti;
• să recunoaşteŃi necesităŃile mijloacelor alternative de comunicare şi să
oferiŃi sfaturi la această temă.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
NoŃiuni generale despre infirmitatea motorie generală // 119
Tipuri de infirmitate motorie cerebrală // 121
Cauzele infirmităŃii motorii cerebrale // 126
Factori de risc pentru apariŃia I.M.C. // 127
Cele mai frecvente întrebări despre I.M.C. // 128
Evaluarea // 132
Planificarea obiectivelor // 134
Cum să vorbeşti unui copil cu I.M.C. // 135
ModalităŃi alternative de comunicare // 136
Aspecte importante de reŃinut despre comunicarea prin toate mijloacele // 141
Program de stimulare pentru un copil cu I.M.C. // 142
Posturi importante şi mijloace ajutătoare pentru un copil cu I.M.C. // 143
Câteva recomandări pentru părinŃi // 144
DIZABILITĂłI FIZICE ŞI NEUROMOTORII 119
DIZABILITĂłI FIZICE ŞI NEUROMOTORII

Principala cauză biologică a dizabilităŃilor fizice şi neuromotorii este deficienŃa neuro-
motorie.
NOłIUNI GENERALE DESPRE INFIRMITATEA MOTORIE (PARALIZIE)

CEREBRALĂ
InfirmităŃile motorii cerebrale sunt boli neurologice neprogresive şi neereditare, care afec-
tează capacitatea copilului de a se mişca, de a-şi menŃine postura sau echilibrul. Aceste tulburări
sunt cauzate de o leziune cerebrală, care apare înainte de naştere, în timpul naşterii sau în primii ani
după naştere.
Infirmitatea motorie cerebrală afectează în special activitatea motorie voluntară.
Se asociază cu retard mintal (50%), convulsii (60% din cazurile cu hemi- sau tetraplegie),
tulburări de vorbire (30%), tulburări de comportament (30%), alte anomalii (tulburări de creştere,
manifestări cutanate sau osoase etc.)
IncidenŃa este de 1,5-5 la 1000 născuŃi vii, fiind afectaŃi îndeosebi copiii cu greutate mică la
naştere.
Infirmitatea motorie cerebrală (I.M.C.) sau paralizia cerebrală (P.C.) face parte dintr-un grup
mai larg de afecŃiuni cerebrale numite „Encefalopatii Cronice Infantile“ (care înseamnă leziuni ale
scoarŃei cerebrale, congenitale şi/sau dobândite în primii 2-3 ani de viaŃă, cu efecte variate în plan:
mental, comportamental, senzorial sau motor).
Leziunea cerebrală care determină apariŃia acestei infirmităŃi nu se poate vindeca. Celulele
nervoase numite neuroni (din creier, măduva spinării sau nervi) nu se pot reface după o leziune,
pentru că sunt singurele celule din organism care nu se divid şi deci nu se regenerează.
Un aspect pozitiv al I.M.C. este însă acela că afecŃiunea (mai exact leziunea neurologică) nu
progresează în cursul vieŃii, nu se accentuează. Spunem deci că I.M.C. este o afecŃiune distructivă,
dar nu progresivă.
Despre infirmitatea motorie cerebrală...

• Leziunea creierului care duce la infirmitate motorie cerebrală nu va evolua nici în bine, nici
în rău.
• DificultăŃile de mişcare şi de fixare a poziŃiei corpului, de învăŃare, înŃelegere etc. pot însă
evolua în bine sau în rău în funcŃie de cât de timpuriu este ajutat copilul şi de tipul de ajutor pe
care îl primeşte.
• Înainte de a ne gândi la comunicarea copilului, trebuie să ne gândim la poziŃia corpului său.
• Deoarece un copil cu infirmitate motorie cerebrală are dificultăŃi de mişcare şi de fixare a poziŃiei
corpului, este foarte probabil ca el să aibă şi probleme cu spălarea, îmbrăcarea şi satisfacerea
necesităŃilor fiziologice.
ATENłIE!
Este foarte important ca un copil să fie ajutat să devină cât mai independent posibil în
toate aceste acŃiuni.
REłINEłI!
Un copil cu infirmitate motorie cerebrală trebuie să poată...

• să comunice într-un mod specific necesităŃile şi dorinŃele;
• să se obişnuiască a fi cât mai independent posibil, în măsura în care îi permit abilităŃile
fizice, în acŃiuni de tipul: spălare, îmbrăcare, alimentare etc.;
• să ajute la treburile casnice în măsura posibilităŃilor sale fizice şi a abilităŃilor de învăŃare,
fiind tratat ca membru al familiei şi al societăŃii;
• să frecventeze o şcoală, care să corespundă necesităŃilor fizice şi capacităŃii lui de
învăŃare;
• să realizeze sarcini utile, pe măsura abilităŃilor sale;
• să aibă posibilităŃi de integrare în societate împreună cu alŃi copii şi adulŃi.
Scopurile noastre, în cazul copiilor cu dificultăŃi de comunicare cauzate de infirmitatea

motorie cerebrală, sunt:
• să îmbunătăŃim toate abilităŃile de comunicare ale copilului;
• să încurajăm orice mod de comunicare;
• să susŃinem şi să îndrumăm părinŃii;
• să ajutăm copilul să devină cât mai independent posibil;
• să oferim copiilor cu infirmitate motorie cerebrală posibilitatea de a se integra în societa-
tea altor copii;
• să-i asigurăm copilului o asistenŃă specializată, atunci când aceasta e necesară, de exemplu,
grădiniŃă, servicii de educaŃie specială, servicii medicale...
TIPURI DE INFIRMITATE MOTORIE CEREBRALĂ
Termenii de referinŃă
Infirmitatea motorie cerebrală este o sintagmă foarte generală pentru multe tulburări
ale mişcărilor şi posturii. Pentru a descrie aceste forme de manifestare variate, specialiştii
(pediatri, neurologi, kinetoterapeuti) folosesc diferite tipuri de clasificări şi anumiŃi termeni
de referinŃă.
Unul din termenii cheie pentru înŃelegerea acestor clasificări este tonusul muscular. Tonusul
muscular se referă la starea de contracŃie musculară. Tonusul muscular este ceea ce ne permite să ne
menŃinem corpul într-o anumită postură sau poziŃie – de exemplu, să stăm aşezaŃi cu spatele drept
şi capul ridicat.
Schimbările tonusului muscular ne permit să efectuăm mişcările. De exemplu, pentru a balansa
braŃul şi a aduce mâna în dreptul feŃei, trebuie să scurtăm (deci să creştem tonusul) în bicepsul brahial
(aflat în partea din faŃă a braŃului) şi, în acelaşi timp, să alungim (deci să scădem tonusul) în tricepsul
brahial (aflat pe partea din spate a braŃului). Pentru ca mişcarea să se realizeze armonios, tonusurile
tuturor muşchilor trebuie să fie în echilibru, creierul trimiŃând mesaje de schimbare permanentă a
tonusului către toate grupele musculare.
ToŃi copiii cu IMC prezintă o leziune a zonei cerebrale care controlează tonusul muscular.
Ca rezultat al acestei leziuni, ei pot prezenta un tonus muscular mai crescut, mai scăzut, sau o com-
binaŃie a celor două (tonus variabil sau fluctuant). Partea corpului care va fi afectată de acest tonus
muscular anormal depinde de locul în care apare leziunea pe creier.
TONUSUL CRESCUT (SPASTICITATEA). Copiii care au un tonus muscular constant ridicat se

numesc hipertoni sau spastici. La copiii hipertoni, mişcările sunt stângace şi neîndemânatice,
deoarece muşchii sunt prea contractaŃi, iar tonusul lor nu este echilibrat.
Copiii spastici sunt uşor de recunoscut. Ei îşi arcuiesc spatele în faŃă şi îşi întind picioarele.
De asemenea, copiii spastici stau cu plăcere în picioare, dar stau pe vârfuri şi „foarfecă“ sau încru-
cişează picioarele atunci când sunt ridicaŃi de la sol.
TONUSUL SCĂZUT. Copiii cu tonus muscular scăzut se numesc hipotoni. Musculatura lor este
„flască“. Ei au dificultăŃi în a-şi menŃine poziŃia fără un sprijin din exterior, pentru că muşchii lor nu
se contractă suficient şi sunt prea relaxaŃi. Copiilor cu hipotonie le place să stea întinşi pe spate, cu
capul, trunchiul, braŃele şi picioarele atârnând pur şi simplu pe podea sau pe orice altă suprafaŃă. Este
dificil pentru aceşti copii să învingă forŃa gravitaŃiei şi deci să şadă sau să stea în picioare. Tonusul
scăzut afectează şi capacitatea copilului de a-si menŃine corpul într-o poziŃie stabilă, pentru a putea
folosi braŃele într-o activitate oarecare. Iar atunci când tonusul muscular scăzut afectează şi muşchii
respiratori şi abdominali, el poate afecta şi dezvoltarea vorbirii.
TONUSUL FLUCTUANT. Despre copiii care prezintă o combinaŃie de hipo- şi hipertonie se spune
că au un tonus muscular variabil. Tonusul poate fi scăzut atunci când copilul se odihneşte, dar cres-
cut atunci când copilul iniŃiază activităŃi. Atunci când tonusul muscular creşte brusc la un nivel prea
ridicat, mişcarea copilului devine stângace, neîndemânatică, la fel ca şi în cazul spasticităŃii.
Clasificarea tipurilor de infirmitate motorie cerebrală

Pentru a înŃelege mai bine cum şi de ce infirmitatea motorie cerebrală îl afectează pe copilul
dumneavoastră, este important să vedem cum clasifică specialiştii diferitele tipuri de IMC. Dar
înainte de a prezenta sistemul de clasificare, vom revedea câteva noŃiuni legate de funcŃionarea
sistemului nervos.
Sistemul nervos este alcătuit din două părŃi: sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic.
Sistemul nervos central este alcătuit din creier şi măduva spinării. Sistemul nervos periferic este
alcătuit din două grupuri de nervi care transmit informaŃiile între sistemul nervos central şi diferitele
părŃi ale corpului. Aceste grupuri de nervi sunt cunoscute sub numele de nervi senzoriali şi nervi
motori. Nervii senzoriali transmit către sistemul nervos central informaŃii legate de senzaŃii precum
durerea, simŃul tactil, poziŃia corpului sau tensiunea musculară, resimŃite în diverse părŃi ale corpului.
Nervii motori transmit informaŃii de la sistemul nervos central către muşchi. Pentru ca o mişcare să
se poată realiza, fiecare element din sistemul nervos trebuie să lucreze armonios.
Mişcările se declanşează într-o zonă a scoarŃei cerebrale numită cortex motor, aflată în
partea superioară a desenului prezentat mai sus. De aici, creierul trimite semnalele iniŃiale care
declanşează o anumită mişcare. Aceste semnale (numite impulsuri nervoase) sunt apoi interpretate
şi modificate de alte două zone ale creierului: cerebelul şi ganglionii bazali. Cerebelul ajută la
coordonarea activităŃii musculare, menŃine tonusul muscular şi controlează echilibrul. Ganglionii
bazali controlează ajustarea posturii corpului în timpul efectuării mişcărilor. După ce aceste zone
cerebrale au prelucrat impulsurile nervoase care răspund de declanşarea mişcării, impulsurile se
transmit mai departe către măduva spinării. La rândul ei, măduva spinării transmite impulsurile
nervilor periferici şi de aici la muşchii corespunzători, pentru realizarea efectivă a mişcării. Odată
ce au primit impulsul nervos, muşchii se contractă şi declanşează mişcarea pentru care au fost
stimulaŃi.
Acesta este, pe scurt, modul în care oamenii fără IMC se pot mişca. Din pricina leziunilor
cerebrale pe care copiii cu IMC le prezintă, ei nu îşi pot controla normal mişcările în viaŃa de zi cu zi.
Maniera exactă în care mişcările lor sunt afectate depinde de zona creierului în care se află leziunea
şi de categoria de muşchi al căror tonus muscular este afectat din această cauză. Unii medici clasifică
tipurile de IMC în funcŃie de aceşti doi factori: categoriile de muşchi unde apar probleme ale
tonusului muscular şi zonele afectate ale scoarŃei cerebrale. Dacă semnele timpurii ale infirmităŃii
motorii cerebrale au fost deja depistate la copilul dumneavoastră, atunci probabil că ştiŃi deja cu ce
tip de sindrom a fost diagnosticat. Dar dacă problemele motorii ale copilului nu au încă un tablou
foarte clar, iar medicii nu au stabilit încă tipul de IMC al copilului, veŃi întâlni în paragraful următor
câteva semne de recunoaştere sau simptome, care vă vor ghida să înŃelegeŃi clasificările infirmităŃii
motorii cerebrale.
Clasificarea bazată pe localizarea leziunii cerebrale

Din această perspectivă, există trei tipuri mari de IMC:
1) sindrom piramidal (spastic);
2) sindrom extrapiramidal (coreo-atetozic);
3) sindrom mixt.
Există cazuri în care un copil este diagnosticat cu un anumit tip de IMC la vârstă mică şi cu
un alt tip de IMC atunci când creşte. Aceasta nu pentru că localizarea leziunii cerebrale se schimbă, ci
pentru că anumite efecte ale sale devin observabile la nivelul musculaturii atunci când copilul creşte.
SINDROMUL PIRAMIDAL (SPASTIC). Este cel mai frecvent întâlnit sindrom. El afectează
aproximativ 80 % din copiii cu IMC.
Aceşti copii au una sau mai multe grupe musculare contractate aproape permanent, ceea ce
le limitează foarte mult mişcările. Ei pot avea de asemenea următoarele simptome:
Capul e întors
într-o parte
Acest braŃ
rămâne încordat Pumnul se Ńine strâns
pe degetul mare
Picioarele se încordează Acest braŃ e încordat şi îndoit
şi genunchii se strâng
unul lângă altul.
Umeri şi cap date pe spate

Pumnul se Ńine strâns
pe degetul mare
Picioarele sunt depărtate
Rigiditatea cu genunchii îndoiŃi sau cu picioarele depărtate se întâlneşte cel mai adesea la
copilul care suferă în acelaşi timp de spasticitate şi de atetoză.
Mai puŃin frecvent capul şi umerii se ...sau braŃele se încordează pe faŃa

încordează înainte. anterioară a corpului cu capul lăsat pe spate
Copilul care învaŃă să meargă

Când încercaŃi să puneŃi copilul face mişcări încordate şi anormale,
în picioare, picioarele se iar genunchii i se lovesc.
încordează şi se încrucişează Picioarele se răsucesc adesea
în formă de foarfece. înăuntru.
1. Reflexe osteotendinoase exagerate – Când doctorul verifică reflexele lovind tendoanele la nivelul
cotului, genunchiului, gleznei etc., membrul respectiv se extinde brusc, cu o viteză şi o amplitu-
dine mai mari decât cele normale.
Trebuie ştiut că reflexele osteotendinoase sunt fiziologice, ele fiind prezente la orice om
sănătos. La copilul cu IMC, ele devin exagerate. Toate celelalte tipuri de reflexe enumerate
mai jos (clonoide, Babinski, sau persistenŃa celor primitive) sunt reflexe patologice.
2. Clonusul gleznei – Mişcările rapide şi ritmice ale muşchilor gambei, atunci când piciorul copilului
este flectat în mod deliberat sau atunci când copilul este poziŃionat în picioare.
3. Reflexul Babinski pozitiv – Atunci când piciorul este stimulat prin zgâriere cu un ac bont pe fata
externă a tălpii, de la călcâi către degetele de la picioare, apare ca răspuns reflex extensia halucelui
şi flexia cu răsfirare în evantai a celorlalte degete. Acest reflex este considerat anormal doar la
copilul mai mare de un an.
4. TendinŃa de a dezvolta contracturi musculare. Contracturile limitează mişcările în jurul unei
articulaŃii şi sunt cauzate de rigiditatea musculară.
5. PersistenŃa reflexelor primitive – reflexele timpurii ale copilului mic persistă mai multe luni
sau ani decât este normal.
Dacă copilul dumneavoastră este spastic, aceasta se datorează afecŃiunii acelei zone cerebrale
care controlează mişcările voluntare (cortexul motor). El poate avea afectat de asemenea tractul nervos
piramidal, calea nervoasă care face legătura între cortexul motor şi nervii din măduva spinării care
răspund de musculatură.
Atunci când cortexul motor sau tractul piramidal sunt afectate, creierul are dificultăŃi de comu-
nicare cu musculatura. Leziunea cortexului motor din partea stângă a creierului afectează mişcările de
pe partea dreaptă a corpului şi invers. Aceasta deoarece tracturile nervoase piramidale se încrucişează
la baza creierului, venind dinspre cortexul motor.
SINDROMUL PIRAMIDAL (COREO-ATETOZIC). Aproximativ 10% din copiii cu IMC prezintă

acest sindrom. El este cauzat de leziuni la nivelul cerebelului sau al ganglionilor spinali. Aceste arii
nervoase prelucrează semnalele sosite de la cortexul motor şi determină mişcări coordonate şi armo-
nioase, precum şi menŃinerea posturii corporale. În desenul prezentat mai sus, cerebelul se afla în
partea de jos a creierului, iar ganglionii bazali în centru.
Mişcările asociate tipice ale mâinii şi
braŃului pot lua forma tremuratului
continuu sau al spasmelor bruşte.
Mişcările necontrolate domină adesea
când copilul se excită sau încearcă să
facă ceva.
Acest copil suferă de ateoză gravă.

Neechilibrată
mişcarea braŃului
şi a mâinii.
Afectarea acestor zone determină apariŃia la copil a unor mişcări involuntare, nedorite, mai
ales la nivelul feŃei, al braŃelor, al trunchiului. Aceste mişcări interferează deseori cu procesul vorbirii,
al hrănitului, cu întinderea mâinii, cu apucatul obiectelor, precum şi cu alte gesturi care implică
mişcări coordonate.
De exemplu, grimasele involuntare sau mişcările limbii pot conduce la dificultăŃi de înghiŃire
sau de articulare a sunetelor.
În plus, copiii cu sindrom extrapiramidal au deseori un tonus muscular scăzut, având deci
dificultăŃi în menŃinerea posturii în timpul şederii sau mersului.
Iată câŃiva termeni asociaŃi cu această condiŃie:

• Distonia – mişcări ritmice, lente de răsucire a trunchiului sau a unui braŃ sau picior. Ea poate
antrena şi posturi anormale, precum rotaŃia amplă a trunchiului.
• Atetoza – mişcări crispate, lente, în special la nivelul încheieturilor mâinii, a degetelor, a feŃei.
• Coreea – mişcări bruşte, rapide, ample ale capului, gâtului, picioarelor sau mâinilor.
• Ataxia – lipsa de coordonare a mişcărilor în timpul mersului şi probleme de menŃinere a echilibrului.
Copiii cu ataxie au afecŃiuni la nivelul cerebelului.
• Rigiditatea – tonus muscular extrem de scăzut în orice poziŃie, combinat cu o limitare masivă a
mişcărilor.
• Diskinezia – un termen general pentru mişcările involuntare, utilizat atunci când nu se poate
clasifica exact tipul mişcării deficitare.
PărinŃii nu pot distinge mişcările involuntare, decât în jurul vârstei de 9 luni. De obicei, primele
simptome apar la nivelul feŃei, al limbii şi al braŃelor. Atunci când copilul îşi propune deliberat să
efectueze anumite activităŃi, mişcările involuntare se înteŃesc. De asemenea, ele sunt mai frecvente
atunci când copilul se teme de ceva, este emoŃionat sau nerăbdător.
Înainte de apariŃia mişcărilor involuntare copiii prezintă un tonus muscular scăzut. Deseori,
mişcările involuntare dispar în timpul somnului.
Clasificarea bazată pe localizarea problemelor motorii

Ca să poată clasifica sindroamele anterior prezentate, doctorii se uită la modul în care IMC
afectează sistemul nervos. Dar ei pot clasifica sindroamele şi în funcŃie de efectele care apar la
nivelul feŃei, membrelor superioare, al trunchiului sau membrelor inferioare. In funcŃie de partea
corpului care este afectată de IMC, vorbim de monoplegie, diplegie, hemiplegie, tetraplegie.
• Monoplegia. În monoplegie, IMC afectează doar un singur membru (superior sau inferior), pe o
singură parte a corpului. Dizabilitatea este considerată uşoară şi deseori dispare cu timpul.
Monoplegia este foarte rară.
• Diplegia. Diplegia înseamnă că IMC afectează două din membrele corpului. Datorită spasticităŃii
musculaturii membrelor inferioare, copilul stă pe vârfuri şi încrucişează picioarele atunci când e
ridicat de la sol. Copiii pot avea şi probleme uşoare de tonus muscular în partea superioară a
corpului, dar au un control adecvat al trunchiului, membrelor superioare şi capului în majoritatea
activităŃilor cotidiene.
• Triplegia. Trei membre ale corpului sunt afectate de IMC, de obicei membrele inferioare şi unul
din membrele superioare.
• Hemiplegia. În hemiplegie, una din cele două părŃi ale corpului copilului este afectată de IMC.
Membrul superior este de obicei mai afectat decât membrul inferior, trunchiul sau faŃa şi este
Ńinut în flexie. Membrul superior şi membrul inferior din partea afectată pot să fie mai scurte
sau mai puŃin dezvoltate decât celelalte. Deoarece nu folosesc atât de mult mâna afectată,
copiii tind să o ignore. 50% din copiii cu hemiplegie au o diminuare a senzaŃiilor în membrele
afectate.
• Tetraplegia. Atunci când IMC afectează întregul corp al copilului (faŃă, trunchi, membre
superioare, membre inferioare, vorbim despre tetraplegie. De obicei, membrele inferioare sunt
mai afectate decât membrele superioare în tetraplegie. Mişcările involuntare şi problemele de
tonus muscular care apar la nivelul întregului corp afectează într-o mare măsură activitatea
zilnică a copilului.
CAUZELE INFIRMITĂłII MOTORII CEREBRALE –

FACTORI DE RISC PENTRU APARIłIA I.M.C.
Cauzele infirmităŃii motorii cerebrale

Se poate spune că există două probleme majore care pot cauza infirmitatea motorie
cerebrală:
1. Imposibilitatea creierului de a se dezvolta normal (tulburări de dezvoltare a creierului).
2. Leziunile neurologice ale creierului în perioada sa de dezvoltare.
TULBURĂRI DE DEZVOLTARE. În primul şi al doilea trimestru al sarcinii, celulele nervoase

ale creierului fătului (neuroni) se multiplică şi cresc foarte repede, în zona centrală a creierului. Apoi,
neuronii vor migra spre alte arii cerebrale, pentru a putea realiza funcŃionalitatea specifică a acestora.
Ocazional, pot să apară factori care tulbură acest proces de dezvoltare normală a creierului. Creierul
fătului poate să nu mai producă numărul obişnuit de celule nervoase, sau celulele să nu mai migreze
în zonele în care ar trebui să ajungă. Cauzele acestor tulburări sunt deseori necunoscute, dar se pot
referi la disfuncŃii genetice, cromozomiale, insuficienta irigare cu sânge a creierului. Atunci când
tulburarea de dezvoltare apare în zona motorie cerebrală, apare IMC.
LEZIUNI NEUROLOGICE. Dacă se constată o dezvoltare normală a creierului fătului şi totuşi

IMC a apărut, atunci este vorba despre leziuni cerebrale care apar înainte, în timpul sau după
naştere. Aceste leziuni sunt deseori asociate cu prematuritatea, cu travaliile dificile, cu complicaŃiile
neo-natale sau cu traumatismele craniene.
Iată pe scurt problemele care pot conduce la afectarea neurologică a creierului:
• lipsa de oxigen înainte, în timpul sau după naştere;
• hemoragiile cerebrale;
• factori toxici (alcool, droguri, medicamente, folosite de mamă în timpul sarcinii);
• traumatismele cervicale (datorate căderilor, accidentelor etc.);
• probleme de ordin metabolic (exemple: glicemie scăzută, icter sever etc.);
• infecŃii ale sistemului nervos (encefalite sau meningite).
Severitatea afectării cerebrale depinde în general de tipul şi durata leziunii.
Uneori, leziunea poate fi rezultatul unei combinaŃii de factori, care singuri nu sunt suficienŃi
pentru a o produce.
PrezenŃa unuia sau a mai multor factori de risc, prezentaŃi în tabelul următor, nu înseamnă
neapărat faptul că respectivul copil va avea IMC. De fapt, mulŃi dintre copiii care prezintă factori de
risc nu dezvoltă IMC. De exemplu, 70-90% din copiii prematuri nu prezintă IMC sau alte tulburări
de dezvoltare.
Chiar şi atunci când copilul este diagnosticat cu IMC, este greu de spus care dintre aceşti
factori au determinat afecŃiunea.
Şi, deşi este foarte frustrant pentru părinŃi, aproape 20% dintre copiii cu IMC nu au o cauză
cunoscută a apariŃiei acestei afecŃiuni.
FACTORI DE RISC PENTRU APARIłIA IMC
Factori de risc în timpul sarcinii

• Boli ale mamei (rubeolă, herpes, diabet sau hipertiroidism);
• Tensiune arterială mare;
• AlimentaŃie săracă a mamei în timpul sarcinii;
• Distrofii sau hemoragii placentare;
• Separarea prematură a placentei de peretele uterin;
• Foarte rar, factori ereditari;
• InfecŃii la mamă în timpul sarcinii.
Factori de risc in timpul naşterii

• Prematuritate (mai puŃin de 37 de săptămâni de sarcină);
• Ruptura prelungită a membranelor amniotice pentru mai mult de 24 de ore, ceea ce conduce
la infecŃia fătului;
• Ritm cardiac slab al fătului în timpul naşterii;
• PrezentaŃie anormală a fătului, ceea ce conduce la o naştere dificilă;
• Asfixia sau traumatismele la naştere.
Factori de risc după naştere

• Cu cât prematuritatea este mai mare, riscul afecŃiunilor cerebrale este mai mare;
• Asfixia cerebrală – cantitatea insuficientă de oxigen la nivelul creierului conduce la irigaŃia
slabă cerebrală, precum şi la probleme de respiraŃie;
• Ea poate fi consecutivă înecului, intoxicaŃiei cu gaz, altor factori toxici;
• InfecŃiile cerebrale (meningita, encefalite);
• Convulsiile – legate de activitatea electrică anormală a creierului;
• Hemoragia interventriculară;
• Febra mare cauzată de o infecŃie la nou născut;
• Tumori cerebrale.
OBSERVAłIE!
Este important să cunoaştem cauza IMC, dar nu esenŃial. Putem ajuta copilul, indiferent
dacă ştim sau nu cauza dificultăŃii sale. Cel mai important lucru este ajutorul timpuriu dat
copilului. ReŃineŃi: deşi IMC nu se vindecă, putem face foarte multe pentru copilul cu această
afecŃiune.
CELE MAI FRECVENTE ÎNTREBĂRI DESPRE I.M.C.
Există vreun tratament pentru

IMC? Nu. Nu există tratament pentru IMC. Nu există medicamente sau
operaŃii care ne-ar putea scăpa de IMC. Există însă tehnici şi metode
de recuperare funcŃională care pot ajuta copilul să-şi antreneze şi să-
şi îmbunătăŃească abilităŃile motorii.
Infirmitatea motorie cerebrală este

contagioasă?
Nu, nu este contagioasă. Nu se transmite de la o persoană la alta.
Oamenii cu IMC trebuie ajutaŃi să se integreze în societate.
Cine poate să ne ajute copilul?

Medicii recuperatori, împreună cu kinetoterapeutul, logopedul şi
psihologul pot să vă îndrume în îngrijirea copilului dumneavoastră.
Voi, părinŃii, sunteŃi însă cele mai importante persoane pentru copilul
cu IMC.
Va putea copilul meu să îşi poarte

singur de grijă? Fiecare copil cu IMC are caracteristicile sale. Unii dintre copii pot
învăŃa să aibă grijă de ei înşişi, dar mulŃi vor avea permanent nevoie de
ajutor. Cel mai important lucru este ca dumneavoastră să îi permiteŃi
copilului şi să îi încurajaŃi eforturile de a deveni cât mai independent
posibil.
Va învăŃa copilul meu să

vorbească? MulŃi dintre copiii cu IMC învaŃă să vorbească mai greu, datorită
dificultăŃilor motorii de la nivelul aparatului fono-articulator (buze,
obraji, limbă etc.). Pentru aceia dintre ei care nu pot articula
cuvintele este recomandată folosirea unei combinaŃii de cuvinte,
semne şi imagini pentru a comunica.
Va putea copilul meu să meargă

la şcoală? MulŃi copii cu IMC, mai ales cei cu inteligenŃă normală, ar bene-
ficia mult frecventând şcoala, însă foarte des, deficienŃele de mişcare
ale copilului îi fac aproape imposibilă frecventarea unei instituŃii şcolare
obişnuite. Există doar puŃine locuri în şcolile speciale. De cele mai
multe ori însă, familia este cea care trebuie să ajute copilul să înveŃe,
precum şi cea care trebuie să încurajeze integrarea lui şcolară.
Va fi capabil copilul meu să îşi

câştige singur existenŃa?
Persoanele cu IMC nu reuşesc întotdeauna să îşi găsească un loc
de muncă. Dar există multe servicii la domiciliu şi în comunitate pe
care ei le pot îndeplini, cu condiŃia să li se ofere şansa.
CUM POATE MEDICUL SĂ AJUTE UN COPIL CU IMC?

Cum am mai spus, infirmitatea motorie cerebrală nu se tratează, iar un medic nu poate ajuta
un copil cu IMC decât în situaŃia în care el prezintă afecŃiuni asociate.
• O afecŃiune obişnuită la copiii cu IMC este epilepsia, care se manifestă prin crize sau convulsii.
Aceşti copii trebuie să se afle sub supravegherea medicului pentru urmărirea evoluŃiei bolii.
• Deoarece un copil cu IMC prezintă dificultăŃi de mişcare, de poziŃionare a corpului, precum şi
dereglări funcŃionale ale muşchilor implicaŃi în tuse, pot să apară afecŃiuni respiratorii. Acestea
trebuie tratate de către medic în stadiul timpuriu al apariŃiei lor.
• Pentru a corecta contracturile grave ale muşchilor la copilul cu IMC, în unele cazuri este utili-
zată metoda chirurgicală. Oricum, trebuie să ne gândim foarte bine înainte de a accepta o astfel
de intervenŃie şi să consultăm un medic de specialitate.
REłINEłI!
Un medic nu poate să vindece IMC, dar ajutorul lui trebuie solicitat în

cazul oricărei probleme de sănătate, care ar putea să apară la copil.
PARTICULARITĂłI ALE COMUNICĂRII LA COPILUL cu IMC

Comunicarea reprezintă, de obicei, unul dintre aspectele dificile ale dezvoltării copilului cu
IMC. Gradul dificultăŃii de comunicare depinde de asocierea posibilă a afecŃiunii motorii cu retardul
mental sau cu afecŃiuni de ordin senzorial.
CICLUL COMUNICĂRII
Pentru început, să vedem unde ar putea fi afectat ciclul comunicării la copilul cu IMC şi
deficienŃă mintală asociată.
Auzi şi/sau vezi mesajul Înregistrezi ce vezi Recunoşti ce vezi şi auzi

şi auzi
ÎnŃelegi sensul cuvintelor Decizi să răspunzi Alegi forma răspunsului
Alegerea sunetelor şi
Ştii ordinea simbolurilor Răspunzi – observi
cuvintelor
şi corectezi
Alegerea semnului
ToŃi copiii cu IMC şi deficienŃă mintală asociată vor avea dificultăŃi atât în etapele
înŃelegerii, cât şi în cele ale exprimării. Măsura dificultăŃilor depinde atât de deficienŃa mintală, cât
şi de cea fizică.
Iar acum să vedem unde ar putea fi întrerupt ciclul comunicării la un copil cu IMC şi fără
deficienŃă mintală asociată:
Înregistrezi ce vezi
Auzi şi/sau vezi mesajul Recunoşti ce vezi şi auzi
şi auzi
ÎnŃelegi sensul cuvintelor Decizi să răspunzi Alegi forma răspunsului
Alegerea sunetelor şi
Răspunzi – observi
cuvintelor Ştii ordinea simbolurilor
şi corectezi
Alegerea semnului
• Un copil cu IMC şi a cărui inteligenŃă nu este afectată nu va avea dificultăŃi de înŃelegere şi nici
de alegere a răspunsului.
• Un copil care poate vorbi va putea oferi un răspuns verbal, chiar dacă acesta va fi mai puŃin clar.
• DificultăŃile pot să apară în cazul în care copilul nu poate vorbi. El trebuie să decidă cum să
trimită răspunsul.
• Un copil care nu poate vorbi trebuie învăŃat să folosească gesturile sau să indice anumite imagini
pentru a comunica. In timp, el va trebui învăŃat să scrie şi să citească, cu sau fără ajutorul
calculatorului.
• Dacă nu i se oferă o alternativă pentru vorbire, copilul va avea dificultăŃi la trimiterea mesajului
şi atunci ciclul comunicării se întrerupe.
• Deoarece comunicarea este deseori afectată la copiii cu IMC, acest aspect trebuie atent urmărit şi
sprijinit de timpuriu.
• Pentru a realiza obiectivul pe termen lung care va permite copilului cu IMC să comunice într-un
anumit mod, trebuie să evaluăm capacităŃile de comunicare ale copilului.
EVALUAREA
Folosim fişa de evaluare standard:
ETAPA 1 2 3 4* 5 6
VÂRSTA 0-6 LUNI 6-12 LUNI 12-18 LUNI 1,1-2-3 ANI 3-5 ANI 5-6 ANI
Gângureşte, bolboro- Repetă sunetele şi Foloseşte sunete cu Foloseşte cuvinte se- Combină cuvintele Se exprimă cu uşurinŃă
seşte? gângureşte în mod sens şi unele cuvinte parate combinându-le în propoziŃii? în propoziŃii dezvoltate.
melodios? uşor de recunoscut? uneori câte două? …………………… Îşi spune adresa.
VORBIREA
Vorbirea îi este înŃe-
leasă de străini?
ÎnŃelege cum îi vor fi ÎnŃelege Urmează instrucŃiu- ÎnŃelege limbajul Poate să urmărească Participă la conversa-
satisfăcute necesită- instrucŃiunile cele nile neînsoŃite de simplu la fel ca alŃi o conversaŃie şi să Ńiile cu adulŃii.
ÎNłELEGEREA Ńile: plânge când îi mai simple comu- gesturi: îşi arată copii de aceeaşi participe la ea?
este foame sau când nicate prin gesturi? părŃile corpului? vârstă?
este ud?
Zâmbeşte, se Indică obiectele sau ÎnŃelege legătura Foloseşte gesturile Foloseşte gesturile Mimica şi gesticulaŃiile
încruntă, râde? persoanele ce-i pro- dintre gest şi situaŃie, pentru a-i face pe alŃii pentru a-şi face sunt adecvate mesaju-
…………………… voacă interes? de exemplu, face din să-i aducă un lucru mesajele mai lui.
GESTURILE
mână „pa“, bate din pe care îl doreşte, de convingătoare?
Întinde mâna spre
palmă „mulŃumesc“? exemplu, arată cana
obiecte?
când îi este sete?
Oamenii şi obiectele Cercetează/se joacă Îi plac jocurile în Îi place să Îi plac jocurile cu Respectă regulile în
îi provoacă interesul? cu obiectele? care pretinde a face construiască din reguli? jocurile de grup.
…………………… …………………… ceva, de exemplu, cuburi? …………………… Participă la jocuri de
JOCUL pune o linguriŃă în …………………… rol.
Le fixează cu privi- Caută obiecte Participă împreună
cană, prefăcându-se
rea? ascunse? Imită activităŃi cu alŃi copii la
că mănâncă?
casnice simple? jocuri ce implică
simularea?
Priveşte la Priveşte în direcŃia Poate îndeplini sar- Îndeplineşte sarcini Poate să asculte şi Are atenŃie
mamă/dădacă când sunetelor sau cini simple fără a fi mai complicate timp să vorbească cu distributivă.
ATENłIA vorbeşte? obiectelor noi? distras de sunete sau îndelungat (constru- oamenii în timp ce
obiecte noi? ieşte din cuburi, se îndeplineşte o sar-
joacă de-a simularea) cină oarecare?
Răspunde la sunet şi DiferenŃiază sunetele Ascultă când Ascultă vorbirea mai Într-un loc zgomo- Participă la dialog,
priveşte în direcŃia de şi sensul lor, de mama/dădaca îi atent? tos poate ignora ascultând atent şi
ASCULTAREA unde vine? exemplu, lătratul vorbeşte? …………………… zgomotele şi să-şi răspunzând adecvat.
unui câine, sosirea asculte mama?
Încearcă să repete
autobuzului?
cuvinte?
Repetă sunetele după Repeta propriile Imită sunetele şi Încearcă să repete Poate participa la o Capacitatea de a
mama sa; dacă mama sunete în joacă? acŃiunile adulŃilor? sunetele pe care le conversaŃie? dialoga.
SCHIMBUL DE ROL – imită sunetele copilu- …………………… aude?
ALTERNAREA ŞI lui, le repetă apoi şi
IMITAREA Doreşte ca adultul să
copilul?
participe la jocurile
sale?
Poate strânge lingura Poate mesteca hrana Mănâncă singur? Se spală singur pe Poate să se spele şi Îşi încheie nasturii.
cu buzele? şi bea din cană? …………………… faŃă şi pe mâini? să se şteargă singur? Îşi leagă şireturile.
…………………… …………………… …………………… ……………………
ACTIVITĂłI Poate să se dezbrace
COTIDIENE Duce mâncarea la Cooperează în timpul de haine mai simple? Poate să îmbrace hai- Poate să se îmbrace
(deprinderi de gură? procesului de îmbră- …………………… nele mai simple? singur?
autoservire) care? …………………… ……………………
A început instruirea
pentru igiena perso- Este aproape antrenat Se duce singur la
nală? să folosească toaleta? toaletă?
Poate duce mâinile Poate să se târască? Poate merge? Poate alerga uşor? Poate sări? Sare coarda.
spre linia medie? …………………… …………………… …………………… …………………… Sare într-un picior,
…………………… învârtindu-se în cerc.
ABILITAłI MOTORII Se sprijină pentru a Poate alerga cu greu? Poate sări cu ambele Poate Ńopăi?
Stă într-un picior
DE BAZĂ Poate şedea cu spri- sta în picioare? picioare? ……………………
10 secunde.
jin? ……………………
Poate sări cu depla-
Merge cu sprijin? sare?
Vom încerca să alcătuim un tablou al particularităŃilor de comunicare la copiii cu IMC. În

general, copiii cu IMC prezintă următoarele caracteristici:
Vorbirea: moderat/grav afectată, în funcŃie de deficienŃa fizică si/sau mintală;
ÎnŃelegerea: fără dificultăŃi, cu excepŃia cazurilor de asociere cu o deficienŃă mintală;
Gesturile: pot fi mai uşor afectate decât vorbirea;
Jocul: poate fi afectat din cauza deficienŃei fizice şi/sau mintale;
AtenŃia: deseori afectată;
Ascultarea: deseori afectată;
Imitarea: poate fi afectată din cauza deficienŃei fizice şi/sau mintale;
ActivităŃi cotidiene: moderat/grav afectate, în funcŃie de gradul deficienŃei fizice/sau mintale;
AbilităŃi motorii de bază: moderat/grav afectate.
În concluzie, abilităŃile de comunicare ale unui copil cu IMC vor fi afectate în mod
diferit, în funcŃie de gravitatea deficienŃei. Fiecare copil are particularităŃile sale, iar planificarea
obiectivelor trebuie să reflecte necesităŃile lui individuale.
Pentru a alcătui un program individualizat al copilului în vederea dezvoltării capacităŃilor

sale de comunicare, va trebui să ne reamintim elementele planificării obiectivelor.
În primul rând, trebuie să ne gândim la dificultatea de bază a copilului. Apoi putem să ne
gândim la obiectivele pe termen scurt şi la activităŃile necesare pentru a le atinge. Nu trebuie să
uităm că fiecare copil cu IMC are caracteristicile şi necesităŃile lui şi, prin urmare, planificarea
obiectivelor va fi diferită de la un copil la altul.
Obiectivul pe termen lung va fi întotdeauna legat de îmbunătăŃirea comunicării, dar cele pe
termen scurt (corespunzătoare priorităŃilor imediate) pot fi legate de îmbunătăŃirea atenŃiei, de
capacitatea de ascultare, de înŃelegerea mesajului, de imitarea unor sunete sau de articulare, de
îmbogăŃirea vocabularului etc.
Iată în continuare un model de planificare a obiectivelor pentru un copil cu IMC şi alte
afecŃiuni asociate:
OBIECTIVELE
Obiectiv pe termen lung: A îmbunătăŃi comunicarea copilului
Obiective pe termen scurt Cum? De către cine?
1. Stimularea atenŃiei copilului
şi a capacităŃii de ascultare
1.1. Copilul va trebui să privească Când vorbiŃi cu copilul, folosiŃi o mimică deosebită şi o Toată familia
mai atent feŃele oamenilor voce care i-ar atrage atenŃia. łineŃi obiectele despre care
vorbiŃi aproape de faŃa voastră.
1.2. Copilul va trebui să privească AfişaŃi o jucărie zornăitoare într-o parte a feŃei copilului şi Toată familia
în direcŃia sunetelor ajutaŃi-l să privească spre ea. AgitaŃi-o apoi în partea
cealaltă şi ajutaŃi copilul să privească în direcŃia respectivă.
2. Articularea sunetelor OrganizaŃi jocuri zgomotoase pentru copil şi stimulaŃi Toată familia
copilul să emită şi să articuleze sunete diferite.
Data:
Data următoarei planificări a obiectivelor:
NU UITAłI!
• Atitudinea pozitivă zilnică a adultului faŃă de copilul cu dizabilităŃi îl poate ajuta efectiv în
dezvoltarea capacităŃilor de comunicare. Copilul va comunica mai uşor dacă îşi doreşte să o facă,
dacă doreşte să exprime lucrurile pe care le trăieşte.
• Folosind eficient capacităŃile noastre de comunicare, vom putea stimula modul de comunicare al
copilului.
Vă propunem următoarele sugestii:
CUM SĂ VORBEŞTI UNUI COPIL CU IMC

• VorbiŃi cu copilul despre lucrurile care se petrec în jurul lui.
• AşezaŃi-vă la nivelul copilului şi vorbiŃi cu el faŃă în faŃă.
• Înainte de a vorbi cu copilul, atrageŃi-i atenŃia, spunându-i pe nume. FiŃi sigur că el se

uită la dumneavoastră când îi vorbiŃi.
• ArătaŃi-i obiectele despre care vorbiŃi şi, dacă este posibil, apropiaŃi-le de faŃa lui pentru
ca el să le vadă şi să le pipăie.
• Nu forŃaŃi copilul să vorbească. Există şi alte modalităŃi prin care copilul poate comu-
nica, atunci când el nu articulează sunete cu uşurinŃă. În paginile următoare veŃi afla
câteva informaŃii despre limbajul semnelor şi cel al imaginilor, ca mijloace alternative
de comunicare. Un logoped vă va îndruma în acest sens.
• ObservaŃi orice încercare a copilului de a comunica şi întotdeauna răspundeŃi la ea.
• ÎncurajaŃi orice mijloc de comunicare.
• DaŃi-i copilului timp să răspundă.
• GăsiŃi timp pentru a sta şi a vorbi cât mai mult cu copilul.
• Nu vorbiŃi despre copil de faŃă cu el.
În continuare, vom descrie modalităŃile prin care copiii cu IMC pot comunica...
Tabelul următor se referă la limba vorbită, la limbajul semnelor şi limbajul imaginilor şi

stabileşte abilităŃile care sunt necesare pentru fiecare din ele. Înainte de a decide ce mijloc de
comunicare să alegem, trebuie să decidem dacă copilul posedă abilităŃile necesare.
MODALITĂłILE ALTERNATIVE DE COMUNICARE

DefiniŃie Ce abilităŃi implică? Ce avantaje implică? Ce dezavantaje implică?
Un sistem de combi- • Auzul şi ascultarea • Este cel mai accesibil • Complexitatea
nare a sunetelor, pen- • Memoria auditivă mijloc de comunicare • Necesită bune abilităŃi
tru a forma cuvinte • ÎnŃelegerea • Eficient auditive şi de ascultare
Limba vorbită
cu înŃeles şi de com- cuvintelor vorbite • Rapid • Necesită o memorie

binare a cuvintelor, • Articularea şi auditivă bună
pentru a forma pro- producerea sunetelor • Necesită o înŃelegere a
poziŃii cu înŃeles. limbii vorbite
• Necesită mişcări
exacte ale organelor
de vorbire
Sistem de producere • Vederea şi atenŃia • Extinderea mijloace- • Nu este atât de frecvent
Limbajul semnelor
a semnelor sau ges- • Memoria vizuală lor naturale de comu- folosit sau înŃeles
turilor semantice, • ÎnŃelegerea semne- nicare • Nu este atât de eficient
folosind părŃi ale lor/gesturilor • Mai uşor de reŃinut şi • Necesită abilităŃi
corpului, în special • Capacitatea de a folosi învăŃat fizice speciale
braŃele, mâinile şi braŃele, mâinile, faŃa • Mai uşor de înŃeles
faŃa, pentru a trans- etc. pentru a face
mite un mesaj. semne şi gesturi
Sistem de indicare a Vederea şi atenŃia • Necesită foarte puŃin • Nu este atât de frecvent
Limbajul imaginilor
•
imaginilor aranjate • Memoria vizuală efort fizic folosit sau înŃeles
pe un tabel, pentru a • ÎnŃelegerea imaginilor • Mai uşor de reŃinut şi • Nu este atât de eficient
transmite un mesaj • Capacitatea de a arăta învăŃat • Necesită o tablă sau o
semantic. imaginile într-un mod • Mai uşor de înŃeles hartă pentru a aranja
oarecare imaginile
• Este afectat fluxul na-
tural al comunicării
NU UITAłI DE…
LIMBAJUL SCRIS
Există unii copii cu IMC, pentru care vorbirea şi gesticulaŃia implică un efort fizic prea
mare, dar pentru care limbajul imaginilor este prea simplu din punct de vedere intelectual.
Aceşti copii sunt capabili să înveŃe să scrie şi să citească şi să folosească un tabel de comunicare
alcătuit din cuvinte şi propoziŃii.
Avantajele folosirii unei modalităŃi alternative de comunicare

• Vom putea preveni destrămarea ciclului comunicării;
• Vom permite copilului să transmită un mesaj, ceea ce îi va spori motivaŃia de a comunica;
• Îi vom oferi copilului un mijloc de a-şi exprima necesităŃile şi de a avea un oarecare control
asupra mediului său, ceea ce îi va reduce frustrarea posibilă;
• Vom ajuta copilul să îşi dezvolte abilităŃile de comunicare;
• Vom reduce presiunea la care este supus pentru a vorbi (relaxarea ce rezultă de aici are deseori
ca rezultat chiar o ameliorare spontană a vorbirii sale);
• Vom reduce efortul fizic la care este supus copilul deoarece controlul motor asupra gesticulaŃiei
şi folosirii imaginilor este mai mic decât cel necesar pentru a vorbi.
Alegerea metodei de comunicare

• Alegerea metodei de comunicare pentru un copil nu este un lucru uşor. Trebuie să folosim toate
cunoştinŃele pe care le avem despre copil şi despre comunicare, pentru a lua decizia optimă în
cazul fiecărui copil în parte.
• Unele din aspectele de care trebuie să Ńinem cont sunt următoarele:
- vârsta copilului;
- motivaŃia sa de a comunica;
- gradul de eficienŃă a metodei de comunicare folosite de el în prezent;
- nivelul lui de înŃelegere;
- abilităŃile vizuale;
- abilităŃile fizice;
- sprijinul familiei.
• Trebuie să fim pregătiŃi să schimbăm sau să adaptăm metoda de comunicare, dacă se dovedeşte
că alegerea noastră nu a fost tocmai potrivită pentru copil.
Vom prezenta în continuare fiecare tip de limbaj în parte...
LIMBAJUL VORBIT
• Nu toŃi copiii cu IMC vor învăŃa să folosească limbajul vorbit ca mijloc de comunicare de bază.
• Deoarece limbajul vorbit este cel mai eficient mijloc de comunicare, trebuie să ajutăm fiecare
copil să-şi dezvolte abilităŃile ce Ńin de acest aspect, dacă este în puterile sale.
• Unii copii îşi pot dezvolta limbajul vorbit până la un nivel la care sunt capabili să formeze din
cuvinte propoziŃii. AlŃi copii nu vor putea trece niciodată de treapta utilizării sunetelor cu sens.
• Factorii principali care vor influenŃa dezvoltarea limbajului vorbit sunt următorii: gradul deficienŃei
mintale asociate, gradul incapacităŃii sale fizice, stimularea pe care o primeşte din exterior.
• Trebuie să avem mereu în vedere faptul ca unii copii cu IMC pot înŃelege bine limba vorbită, dar
sunt incapabili să vorbească ei înşişi.
• Copilul nu trebuie niciodată forŃat să vorbească. Activitatea de dezvoltare a vorbirii trebuie să fie
plăcută si relaxantă.
• Dacă asupra copilului se va exercita prea multă presiune pentru a vorbi, aceasta, de fapt, îi va
frâna dezvoltarea vorbirii.
• SituaŃiile cotidiene sunt cele mai bune ocazii de a stimula înŃelegerea şi utilizarea limbii vorbite.
• Repetarea fără sens a cuvintelor nu contribuie cu nimic la dezvoltarea limbii vorbite.
Copiii mici cu IMC trebuie ajutaŃi să îşi dezvolte • Dacă, pe măsură ce copilul creşte, devine evident
toate mijloacele de comunicare faptul că vorbirea va fi principalul său mijloc de
comunicare, atunci trebuie să îl ajutăm să îşi
dezvolte abilităŃile în această direcŃie.
La aceşti copii trebuie să dezvoltăm capacităŃile • Totuşi, este evident că pentru mulŃi copii cu IMC
necesare pentru limbajul semnelor, al imaginilor şi vorbirea nu va deveni niciodată mijlocul
limbajului scris principal de comunicare.
Dacă copilul...
• este mai mare de 6 ani si nu vorbeşte
• deja comunică bine prin gesturi sau imagini
• înŃelege bine sau deloc limba vorbită
• este frustrat de incapacitatea de a transmite mesajul verbal
...gândeşte-te bine înainte de a alege vorbirea.
ActivităŃi pentru dezvoltarea limbajului vorbit

• Înainte de a începe lucrul asupra limbajului vorbit cu copilul, trebuie să ne asigurăm că el ocupă
o poziŃie stabilă, sigură şi comodă, pe un scaun, pe genunchii adultului, sau în altă poziŃie
recomandată de kinetoterapeut sau de medicul recuperator.
• OrganizaŃi jocuri sonore în timpul cărora dumneavoastră şi copilul imitaŃi diferite sunete. Când
copilul emite un sunet, imitaŃi-l şi provocaŃi-l să îl repete.
• OrganizaŃi jocuri de mimică şi imitaŃie a expresiilor mimice (eventual, în faŃa oglinzii).
• ImprovizaŃi „jocuri cu buzele“, în care se emit sunete diferite cu ajutorul buzelor.
• ÎncurajaŃi copilul să consume alimente de diverse consistenŃe, pentru a-l învăŃa să mestece.
• OferiŃi-i copilului ocazii de a încerca să vorbească. Nu vă grăbiŃi când vorbiŃi cu el sau când îl
ascultaŃi, lăsaŃi-i timp să vă răspundă.
Scopul acestor activităŃi nu este doar de a face copilul să repete cuvinte. Scopul este
să ajutăm copilul să folosească sunete şi cuvinte pentru o comunicare cu conŃinut.
NU UITAłI SĂ…
• LăudaŃi copilul pentru orice încercare de a pronunŃa sunete sau de a articula cuvinte
• încurajaŃi toată familia să participe la aceste activităŃi
• încurajaŃi copilul să folosească sunetele pentru a-şi comunica necesităŃile în situaŃii cotidiene.
LIMBAJUL SEMNELOR
• Folosirea gesturilor (sau a semnelor) poate deveni mijlocul de comunicare de bază al copilului
sau poate fi doar un mijloc auxiliar pentru un alt sistem. De exemplu, un copil poate folosi în
special vorbirea, dar totodată şi unele gesturi, pentru a se face mai uşor înŃeles.
• Unii copii îşi pot dezvolta gesticulaŃia într-o aşa măsură, încât sunt capabili să execute semne
clare şi precise cu mâinile şi mimica feŃei. AlŃi copii pot să nu evolueze, rămânând doar la
nivelul unor mişcări largi ale braŃelor, feŃei sau chiar a întregului corp pentru a transmite un
mesaj de ordin general.
• Este foarte important ca fiecare persoană care relaŃionează cu copilul să ştie şi să folosească
aceleaşi gesturi – repetarea şi consecvenŃa pe care le implică aceasta va ajuta copilul să înveŃe.
REłINEłI!
GesticulaŃia trebuie să fie întotdeauna însoŃită de vorbire. Comunicând cu copilul, nu

folosiŃi niciodată numai limbajul semnelor.
Şi o regulă generală: folosiŃi întotdeauna gesturile când discutaŃi cu un copil cu IMC. Acest
lucru nu îi va dăuna, ci dimpotrivă, va face comunicarea mai expresivă.
ActivităŃi pentru învăŃarea gesturilor...

• Înainte de a începe lucrul asupra gesturilor cu copilul, trebuie să ne asigurăm că el ocupă o poziŃie
stabilă, sigură şi comodă, pe un scaun, pe genunchii adultului, sau în altă poziŃie recomandată de
kinetoterapeut sau de medicul recuperator.
• ImprovizaŃi pentru copil jocuri cu mâinile şi cu degetele, gâdilându-l şi suflându-i în palme,
mişcându-i braŃele etc.
• DaŃi-i copilului să Ńină în mână şi să pipăie diferite obiecte.
• Când îi vorbiŃi despre diferite obiecte, arătaŃi-i-le copilului şi faceŃi semnul corespunzător. AjutaŃi-l
pe copil să vă imite, conducându-i mâinile.
• PracticaŃi jocuri în care faceŃi asociere între gesturi şi obiecte.
• OrganizaŃi jocuri de tip „mima“. DescrieŃi copilului un obiect fără a-l numi, apoi puneŃi-l pe el să
spună prin gesturi despre ce obiect este vorba.
Scopul acestor activităŃi nu este doar de a face copilul să imite gesturi. Scopul este
să ajutăm copilul să folosească gesturi şi cuvinte pentru o comunicare cu sens.
NU UITAłI SĂ…
• LăudaŃi copilul pentru orice încercare de a folosi un gest.

• AsiguraŃi-vă că cei care relaŃionează cu el cunosc gesturile folosite de el în mod curent.
• ÎncurajaŃi copilul să folosească gesturile pentru a-şi exprima dorinŃele în situaŃii cotidiene.
LIMBAJUL IMAGINILOR
• Atât timp cât un copil poate să îşi transmită mesajul prin sunete şi semne, este foarte probabil că
el va folosi aceste modalităŃi. Dar când cei din jur nu îl înŃeleg, el va recurge la imagini.
• Unii copii pot folosi doar câteva imagini de bază, alŃii pot utiliza o întreagă colecŃie de imagini,
pe care o folosesc pentru o comunicare destul de complexă.
• Principalii factori care pot influenŃa negativ capacitatea copilului de a folosi imaginile ca mijloc
de comunicare sunt: un grad avansat al deficienŃei mintale, afectarea vederii, probleme în recu-
noaşterea şi utilizarea imaginilor etc.
• Imaginile oferite copilului trebuie să corespundă vârstei lui, necesităŃilor şi mediului cultural. Ele
vor trebui organizate într-un tabel de comunicare, portabil, pe care copilul să îl aibă asupra lui
mereu.
• Este important ca toŃi cei care intră în contact cu copilul să cunoască imaginile şi semnificaŃia lor
pentru copil.
Copilul foloseşte imaginile pentru a se face înŃeles. Noi folosim imaginile pentru a-l
înŃelege.
Dacă copilul...
• comunică perfect prin vorbire sau gesturi
• are mari dificultăŃi de recunoaştere şi înŃelegere a imaginilor
...gândeşte-te bine înainte de a folosi limbajul imaginilor.
ActivităŃi pentru învăŃarea limbajului imaginilor...

• Înainte de a începe lucrul prin folosirea tabelului cu imagini, trebuie să ne asigurăm că el ocupă o
poziŃie stabilă, sigură şi comodă, pe un scaun, pe genunchii adultului, sau în altă poziŃie
recomandată de kinetoterapeut sau de medicul recuperator.
• OrganizaŃi jocuri în care copilul trebuie să asocieze obiecte cu imaginile lor (de tip loto).
• OrganizaŃi jocuri de memorare a imaginilor şi de alcătuire a perechilor de imagini (de tip
„memory“).
• OrganizaŃi jocuri de clasificare a imaginilor după utilizarea lor cotidiană.
• DiscutaŃi cu copilul folosind imaginile.
Imaginile cele mai uzuale folosite de copil pot fi organizate în tabele, confecŃionate pe
suport de carton sau lemn. Tabelul cu imagini trebuie să se afle în preajma copilului tot timpul,
pentru ca el să îl poată folosi în comunicarea cotidiană.
Etapele alcătuirii unui tabel cu imagini

1. PărinŃii trebuie să înŃeleagă necesitatea tabelului şi să se implice în alcătuirea lui.
2. Copilul trebuie să fie familiarizat cu folosirea imaginilor.
3. Trebuie alese imaginile cele mai potrivite, care să exprime obiecte, acŃiuni, expresii sociale,
sentimente, descrieri. Imaginile trebuie să corespundă mediului copilului şi să reprezinte lucruri
cunoscute lui.
4. Se analizează plasarea imaginilor în tabel. Pentru aceasta, se evaluează mobilitatea copilului şi
abilităŃile sale fizice, pentru a indica mai frecvent imagini situate în poziŃia cea mai accesibilă.
5. DescoperiŃi ce metodă de a indica este mai uşoară şi mai precisă pentru copil. Unii copii pot indica
imaginea cu degetul, alŃii cu bărbia, sau doar cu ochii. Uneori, se fixează pe fruntea copilului un
indicator numit „icorn“.
6. AlegeŃi dimensiunea potrivită a imaginilor.
7. GândiŃi-vă la numărul potrivit de imagini pe tabel, începeŃi doar cu câteva şi apoi adăugaŃi treptat
imagini.
NU UITAłI CĂ…
- tabelul trebuie să fie atractiv şi plăcut;

- trebuie să fie uşor de transportat;
- trebuie să poată fi constant adaptat şi completat.
Atunci când copilul poate citi, tabelul cu imagini va fi înlocuit cu un tabel de cuvinte şi expresii.
LIMBAJUL SCRIS
Pentru a putea folosi limbajul scris, un copil trebuie să înveŃe să citească.

El va putea folosi apoi în comunicare un tabel de cuvinte şi expresii uzuale, sau va putea
folosi computerul în comunicarea cotidiană.
Iată câteva activităŃi pentru a învăŃa un copil să citească:

- AsociaŃi imaginile cu cuvinte.
- LipiŃi etichete cu denumiri pe obiectele din casă.
- OrganizaŃi jocuri de asociere a perechilor de litere identice.
- OrganizaŃi jocuri de perechi imagine-cuvânt.
ApelaŃi la educator sau la logoped pentru a dezvolta aceste activităŃi.
ASPECTE IMPORTANTE DE REłINUT

DESPRE COMUNICAREA PRIN TOATE MIJLOACELE
• Infirmitatea motorie cerebrală afectează acea parte a creierului care controlează mişcările
muşchilor. Aceasta, de obicei, înseamnă că toŃi muşchii corpului sunt afectaŃi, inclusiv cei
care participă la procesul masticaŃiei şi vorbirii.
• La mulŃi copii cu IMC este afectat doar centrul motor al creierului, în timp ce inteligenŃa este
normală.
• La unii copii cu IMC sunt afectaŃi şi alŃi centri ai creierului, astfel inteligenŃa, auzul sau
vederea pot fi la rândul lor afectate.
• Pentru IMC nu există tratament, în schimb există alte modalităŃi de a ajuta copilul să-şi
îmbunătăŃească calitatea vieŃii.
• Copilul cu IMC poate avea nevoie de mijloace diferite de comunicare, fie ca auxiliar pentru
limbajul vorbit, fie de un susbstitut al vorbirii. El poate folosi limbajul gesturilor, al ima-
ginilor, limbajul scris sau o combinaŃie a acestora.
• Unii muşchi care participă la hrănire participă şi la articularea sunetelor, îmbunătăŃind abilită-
Ńile de alimentare ale copilului, îl putem ajuta să îşi dezvolte efectiv şi vorbirea.
• Atunci când ajutăm un copil cu IMC, trebuie să luăm în considerare fiecare aspect al dez-
voltării sale: mişcările, poziŃionarea, comunicarea, gradul de independenŃă în viaŃa cotidiană,
capacitatea de a se integra în societate.
În continuare vă vom prezenta un:
PROGRAM DE STIMULARE PENTRU UN COPIL cu I.M.C.

1. mobilizări pasive la membrele superioare (braŃ, antebraŃ, mână);
2. mobilizări pasive la membrele inferioare (coapsă, gambă, picior);
3. pentru ridicarea şi menŃinerea capului: decubit ventral (culcat pe burtă): stimulare la nivelul
coloanei vertebrale.
4. pentru ridicarea în şezând şi menŃinerea poziŃiei şezând:

A. decubit dorsal (culcat pe spate): ridicări în
şezând, copilul este Ńinut de ambele mâini;
B. poziŃionare într-un suport confecŃionat special,

între perne sau ajutat de un părinte.
5. rostogolirea
6. târârea
7. mersul „de-a buşilea“
8. genuflexiuni
9. ridicarea în stand (ortostatism)
10. ŃineŃi copilul la nivelul bazinului şi ajutaŃi-l să păşească alternativ
11. relaxare: copilul Ńinut de picioare cu capul în jos: legănarea (balansarea) dreapta/stânga
POSTURI IMPORTANTE ŞI MIJLOACE AJUTĂTOARE

PENTRU UN COPIL I.M.C.
ModalităŃi de a Ńine copilul cu I.M.C. în posturi flectate, relaxante.

Mijloace recomandabile pentru sprijin în învăŃarea mersului.
ModalităŃi de a şedea corect a copilului cu I.M.C. (În toate situaŃiile se caută obŃinerea
abducŃiei coapselor şi pe cât posibil extensia genunchilor).
PoziŃie incorectă (favorizează contractura ischiogambierilor).
CÂTEVA RECOMANDĂRI PENTRU PĂRINłI

• ParticipaŃi la programul de gimnastică medicală pe care îl face un kinetoterapeut şi învăŃaŃi
cu, şi de la acesta, cât mai multe exerciŃii corecte pentru a putea continua şi la domiciliu
programul de stimulare cu copilul dumneavoastră.
• łineŃi minte că, zilnic, copilul dumneavoastră trebuie stimulat şi încurajat.
• VorbiŃi cu copilul dumneavoastră şi chiar cântaŃi-i când lucraŃi cu el.
• Nu-l izolaŃi, încercaŃi mai bine să-i explicaŃi care este situaŃia şi căutaŃi soluŃii pentru
problemele lui.
• InformaŃi-vă din cărŃi, de la diferiŃi specialişti şi chiar de la alŃi părinŃi aflaŃi în situaŃii
asemănătoare cum puteŃi ajuta mai bine copilul dumneavoastră.
• Nu-i faceŃi promisiuni pe care nu le puteŃi îndeplini pentru a nu-i slăbi încrederea în
dumneavoastră.
• Nu faceŃi pentru el ceea ce poate face singur pentru că asta îl va face să se simtă şi mai
neajutorat decât este.
• Nu-i corectaŃi greşelile de faŃă cu alŃii, e mult mai eficient dacă i le spuneŃi între patru ochi.
• Nu-i cereŃi explicaŃii pentru purtările lui rele de multe ori nici el nu ştie de ce le face.
• Nu lăsati ca obiceiurile lui proaste să îl aducă în centrul atenŃiei. Asta ar putea să îl facă să
continue.
• Nu folosiŃi forŃa împotriva lui; răspunde mai repede dacă este îndrumat.
• Nu uitaŃi să folosiŃi toate tipurile de comunicare cât mai des; asta îl va ajuta să nu se simtă
singur.
Încercuieşte imaginea identică cu modelul

Colorează semnul identic cu modelul

SĂ COMUNICĂM
DIZABILITĂłI
CU... PLĂCERE
AUDITIVE
M
O
D
U
L
U
L
În modulul precedent am studiat copiii cu dificultăŃi de comunicare cauzate de

paralizii cerebrale.
VI
În acest modul vom studia despre copiii care întâmpină dificultăŃi de comunicare
din cauza deficienŃelor de auz.
După ce veŃi parcurge acest modul, veŃi putea:

• să identificaŃi copiii cu dizabilităŃi auditive;
• să înŃelegeŃi cauzele dizabilităŃilor auditive, deficienŃelor de auz;
• să explicaŃi în ce mod deficienŃele de auz afectează comunicarea;
• să realizaŃi o evaluare a abilităŃii de comunicare la un copil cu dereglări ale
auzului;
• să stabiliŃi obiectivele potrivite pentru un copil cu deficienŃe auditive; Ghid pentru părinŃi,
• să daŃi sfaturi cu privire la folosirea protezelor auditive; educatori şi alte
• să oferiŃi informaŃii despre modul de comunicare cu un copil cu deficienŃe persoane implicate
auditive; în lucrul cu copii
care au dificultăŃi
• să oferiŃi sfaturi în problema acordării ajutorului în cazul copiilor cu
de comunicare
comportament dificil;
• să subliniaŃi necesitatea limbajului semnelor şi să recomandaŃi folosirea lui;
• să orientaŃi copiii cu dizabilităŃi auditive către un medic specialist.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
DeficienŃele multiple şi
dizabilităŃi severe
Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Cuvânt către părinŃi // 149 Evaluarea abilităŃilor de comunicare // 167
Despre deficienŃele de auz // 149 Planificarea obiectivelor // 174
Testarea auzului // 151 Ciclul comunicării // 180
Audiograma // 153 Comunicarea totală sau comunicarea prin toate
Momente importante de reŃinut despre testarea mijloacele // 182
auzului // 155 Dezvoltarea limbajului vorbit // 183
Cauzele deficienŃelor de auz // 155 Labiolectura // 185
Îngrijirea urechilor // 159 Limbajul semnelor // 187
Întrebări şi răspunsuri // 159 Dactilemele // 193
Proteza auditivă – în ajutorul auzului // 160 Important de reŃinut despre limbajul semnelor // 194
Cum învăŃăm copilul să asculte // 164 Comportamentul // 194
Momente importante de reŃinut despre protezele S.C. îŃi spune părerea // 196
auditive // 165 Important de reŃinut despre deficienŃele de auz // 197
DIZABILITĂłI AUDITIVE 149
CUVÂNT CĂTRE PĂRINłI
PărinŃii trebuie să ştie faptul că orice copil are în primul rând nevoie de
dragoste, grijă şi încurajare.
Copiii, chiar şi cei diagnosticaŃi ca surzi sunt înainte de toate copii; ei au prin
urmare dreptul la dragoste, înŃelegere şi îngrijire.
Examenul în urma căruia copilul dumneavoastră va fi depistat cu dizabilităŃi
auditive va reprezenta o răscruce fundamentală în viaŃa dumneavoastră.
Vă veŃi adapta şi veŃi învăŃa, vă veŃi face griji, veŃi cunoaşte clipe fericite şi
momente dificile, ca şi cu orice alt copil. Nu sunteŃi singuri în această încercare şi
dacă dăruiŃi dragoste, veŃi primi la rândul dumneavoastră dragoste. Pentru copilul
surd rostul vieŃii nu stă în ceea ce pierde, din cauza deficienŃei de auz, ci în ceea ce învaŃă şi
descoperă zi de zi, cu ajutorul dumneavoastră. Este adevărat, începeŃi să vă puneŃi o sumedenie de
întrebări la care nu v-aŃi gândit niciodată până atunci:
„De unde ştiu ei (doctorii) că e surd?“
„Ce înseamnă surd?“
„Nu poate fi operat?“
„Oare copilul meu aude ceva, cât de puŃin măcar?“
„Oare va fi surd toată viaŃa?“
„Ce tratamente aş putea să-i fac?“
„De ce tocmai copilul meu trebuie să fie altfel?“
„Cum o să ştiu ce trebuie să fac?“
Pentru a înŃelege mai bine această dizabilitate şi a putea răspunde la unele din aceste întrebări
trebuie să avem câteva informaŃii cu privire la deficienŃele de auz.
DESPRE DEFICIENłELE DE AUZ

• Când un copil nu aude sunetele la fel de bine ca ceilalŃi copii, spunem că el are
deficienŃe de auz ca şi condiŃie biologică.
• DeficienŃele de auz sunt rezultatul lezării centrului auditiv al creierului sau
urechilor.
• Este foarte important ca un copil cu dificultăŃi ale auzului să fie depistat şi să-i
fie acordat ajutor la o vârstă mică – nici o vârstă nu poate fi prea mică. Dacă
un copil depăşeşte vârsta de 3 ani şi nu s-a intervenit, dezvoltarea lui ulterioară
poate fi grav afectată.
• Auzul poate fi afectat în grade diferite :

- Unii copii aud destul de multe sunete; atunci spunem că ei suferă de o pierdere uşoară a
auzului.
- AlŃi copii nu pot auzi decât cu ajutorul unui aparat auditiv. Despre aceşti copii spunem că
suferă de o pierdere parŃială a auzului.
- Există unii copii cu un auz foarte prost sau care nu aud deloc şi pe care nu-i poate ajuta nici
aparatul auditiv. Spunem că aceşti copii au o pierdere gravă, profundă sau completă a
auzului; ei sunt numiŃi „surzi“.
- Despre copiii cu o pierdere uşoară sau parŃială a auzului spunem că sunt „hipoacuzici“.
- Cea mai mare dificultate pentru un copil cu deficienŃe ale auzului va fi să înveŃe să
vorbească.
Dacă un copil nu aude bine, va fi mai greu pentru el să înveŃe să vorbească. Aceasta se
întâmplă pentru că noi învăŃăm să vorbim auzindu-i vorbind pe oamenii din jurul nostru şi auzindu-ne
pe noi înşine în încercarea de a vorbi.
Oricum, toŃi copiii cu deficienŃe ale auzului pot învăŃa să comunice.
Ce speranŃe reale putem avea în cazul unui copil cu deficienŃe de auz.
• Copilul cu deficienŃe ale auzului trebuie să fie în stare:

- să comunice eficient, folosind toate mijloacele posibile de comunicare;
- să îndeplinească anumite sarcini în cadrul căminului şi să fie un membru apreciat al familiei
şi societăŃii;
- să frecventeze instituŃiile preşcolare locale;
- să dispună de acces la învăŃământul primar gimnazial şi liceal (care satisface necesităŃile
lui);
- să aibă posibilitatea de a veni în contact cu alŃi copii şi adulŃi cu deficienŃe ale auzului.
• Şi ca adult, el trebuie să fie în stare:

- să participe activ la viaŃa familiei şi societăŃii;
- să aibă acces la învăŃământ şi instruire profesională;
- să aibă posibilitatea de a se angaja, de a lucra într-o anumită profesie;
- să stabilească relaŃii conjugale şi să aibă copii.
łINEłI MINTE! Un copil cu deficienŃe ale auzului poate realiza mult,

dar aceasta depinde de mijloacele şi posibilităŃile disponibile. Ele diferă mult
de la o Ńară la alta şi chiar în aceeaşi Ńară. Depinde de noi cum vom ajuta copilul să
realizeze cât mai mult în limitele resurselor sale disponibile.
Obiectivele pe care le urmărim în activitatea cu un copil cu deficienŃe de auz:

• să îmbunătăŃim capacităŃile de comunicare ale copilului;
• să încurajăm mijlocul de comunicare optim pentru copil;
• să acordăm ajutor şi să îndrumăm părinŃii;
• să oferim consultaŃii referitor la folosirea aparatului auditiv, când este necesar;
• să oferim copiilor cu deficienŃe de auz posibilitatea de a comunica între ei şi de a se întâlni
cu adulŃi deficienŃi de auz;
• să asigurăm copilului ajutor specializat atunci când e necesar, servicii de educaŃie spe-
cială, servicii medicale etc.
TESTAREA AUZULUI
De ce este necesar să identificăm un copil care are deficienŃe de auz?
• Copilul cu deficienŃe de auz are nevoi speciale. Pentru a satisface aceste nevoi, copilul trebuie să
fie identificat ca având deficienŃe de auz, ca să primească ajutorul corespunzător.
• Identificarea corectă la orice vârstă este foarte importantă, dar scopul nostru este identificarea
timpurie. Prin identificarea timpurie înŃelegem că dificultăŃile de auz ale copilului trebuie depistate
la o vârstă cât mai fragedă. Nici o vârstă nu este prea mică.
• Unii copii dobândesc afecŃiunea pe parcursul vieŃii. Este la fel de important ca aceşti copii să fie
identificaŃi la timp şi ajutaŃi.
Ce este necesar să urmărim?

• Dacă copilul reacŃionează la sunete la fel ca şi alŃi copii de vârsta lui.
• Dacă limbajul se dezvoltă la fel ca şi la alŃi copii de vârsta lui.
• Dacă un copil care nu răspunde la sunete sau nu progresează în vorbire are deficienŃe de auz.
ObservaŃii asupra copilului şi discuŃiile cu părinŃii

• Copilul arată la fel ca şi ceilalŃi copii?
Copilul care are deficienŃe de auz arată exact la fel ca ceilalŃi copii,
în cazul în care deficienŃele auzului nu sunt nişte manifestări ale
unui sindrom care afectează auzul şi înfăŃişarea copilului.
• Copilul se joacă şi acŃionează la fel ca ceilalŃi copii?
Copilul cu deficienŃe de auz se joacă şi acŃionează la fel ca ceilalŃi

copii, cu toate că el poate avea tendinŃa de a fi mai retras, dacă n-a
fost încurajat să comunice.
• CapacităŃile fizice sunt aceleaşi ca la ceilalŃi copii de vârsta lui?
Copilul cu deficienŃe de auz are capacităŃi fizice ca oricare alt copil.

Cu toate acestea, poate exista o uşoară întârziere, dacă a suferit de
meningită.
• Copilul reacŃionează când este chemat pe nume?
El poate să nu răspundă, când este chemat din spate.
• Copilul gesticulează mult când comunică?
Copilul cu deficienŃe de auz se bazează pe gesticulaŃie pentru a

transmite un mesaj.
• Mama copilului a suferit de vreo boală în timpul sarcinii sau au fost dificultăŃi la naştere?
Uneori deficienŃele de auz sunt cauzate de boala mamei în timpul

sarcinii sau de dificultăŃile de la naştere. Copiii născuŃi prematur sunt
de asemenea expuşi riscului de a avea deficienŃe de auz.
• A avut copilul vreo afecŃiune gravă?
DeficienŃa de auz poate fi cauzată de meningită.
Nu este suficient să ştim că un copil are o pierdere de auz.

• Mai trebuie să ştim care sunete sunt afectate şi cât de grav. În afară de stabilirea sunetelor pe care
le aude copilul, mai trebuie determinat şi cât de tare trebuie să fie fiecare sunet în parte pentru
a fi auzit de către acesta. Abia după ce au fost obŃinute toate aceste informaŃii se poate trece la
acordarea unui sprijin adecvat, care variază de la tratament medical şi până la protezarea auditivă.
• Auzul se testează printr-o gamă întreagă de sunete, variind de la cele joase până la cele înalte.
Testele de auz se fac de obicei pe cinci frecvenŃe: 250 Hz (Hertzi), 500 Hz, 1000 Hz, 2000 Hz şi
4000 Hz. Pentru fiecare frecvenŃă se măsoară tăria sunetului (intensitatea) în decibeli (db). Scala
decibelică utilizată se întinde de la 20 db la 140 db, dar fiecărei creşteri cu 10 db îi corespunde o
creştere de zece ori a tăriei sunetului.
Deci 70db este mai tare de 1.000.000 de ori decât 10 db.
• Între o pierdere de auz de 50 db şi o pierdere de auz de 70 db diferenŃa este enormă. Poate că scala
decibelică va fi mai bine înŃeleasă, dacă vom raporta nivelele de sunet la o serie de sunete cunoscute.
AUDIOGRAMA
Nivelul la care sunetul începe să fie auzit în timpul testării, pentru fiecare frecvenŃă în parte,
se notează pe un grafic numit audiogramă. FrecvenŃa este notată de la stânga la dreapta, pe
orizontală, iar pierderea de auz, în db, de sus în jos. Nivelele de prag pentru fiecare frecvenŃă sunt
notate separat pe grafic pentru fiecare ureche în parte. Simbolurile folosite în notare sunt „O“ pentru
urechea dreaptă şi „X“ pentru urechea stângă. Zona cenuşie delimitează aria cunoscută sub numele
de „curba vorbirii normale“.
Dacă pe o audiogramă se obŃin praguri de auz situate sub nivelul acestei curbe, atunci unele
elemente ale vorbirii normale vor fi auzite prost sau chiar deloc.
Figura de mai jos reprezintă audiograma unui subiect cu auz în limite normale. Se consideră
auz în limite normal orice variaŃii între 0 şi 25 db.
Nivel de auz
(dB) FrecvenŃa (Hz)
Auz normal
Audiograma următoare prezintă o pierdere uşoară de auz la ambele urechi. O astfel de pierdere
„plată“ de auz este tipică în surditatea de transmitere.
Nivel de auz
Pierdere uşoară de auz

Audiograma următoare prezintă o pierdere de auz mai importantă. Auzul este situat în totali-
tate în afara ariei vorbirii. Un copil născut cu acest grad de surditate va auzi foarte puŃin din vorbirea
normală; acest copil va necesita un aport auditiv. El poate totuşi să perceapă sunetele puternice din
mediu: o uşă trântită, un camion în trafic etc. ReacŃia copilului poate fi greşit interpretată de părinŃi,
ca auz normal, problema lui trecând astfel neobservată până la vârsta la care copilul ar trebui să
înceapă să vorbească. El nu-şi va dezvolta vorbirea în lipsa unui ajutor specializat.
Nivel de auz
Pierdere de auz severă la ambele urechi

Audiograma următoare prezintă o surditate profundă pe toate frecvenŃele vorbirii. Pierderea

este profundă pe frecvenŃele joase şi medii, iar pe frecvenŃele înalte auzul este sub limitele
măsurabile. Copiii cu o astfel de surditate nu vor auzi nimic din vorbirea normală. Chiar dacă vor fi
protezaŃi cu aparate foarte puternice, ei vor auzi vorbirea într-o formă foarte distorsionată. De o
importanŃă foarte mare este ajutorul specializat, acordat de la o vârstă foarte mică. Copiii cu astfel
de auz vor avea cel mai mult de câştigat din folosirea limbajului semnelor; în mod inevitabil, ei se
vor baza mult pe văz pentru a putea comunica.
Nivel de auz
Pierdere de auz profundă

• Testarea cu tonuri pure pentru obŃinerea unei audiograme este foarte problematică la vârste
mici. Copiii sub doi ani sunt prea mici pentru testarea audiometrică standard. Pentru această grupă
de vârstă se folosesc alte tipuri de testări, dar informaŃiile obŃinute prin acestea sunt limitate. De
aceea audiologul trebuie să urmărească în permanenŃă reacŃiile copilului după protezare, aceasta
fiind posibilă, dar se recomandă multă prudenŃă. Alte tipuri de testări ar fi: a) timpanometria
(sau măsurarea impedanŃei), b) observarea răspunsurilor obŃinute din partea copilului la stimuli
sonori prezentaŃi (de obicei copilul se întoarce înspre partea din care s-a auzit sunetul) sau
c) audiometria prin răspunsuri evocate care testează căile nervoase auditive. Pe măsură ce
vârsta copilului va permite aplicarea altor teste, protezele vor putea fi reglate corespunzător. Din
păcate, cei mai mulŃi părinŃi nu-şi dau seama că informaŃia obŃinută prin această testare prin
răspunsuri evocate este foarte redusă. Testul este excelent pentru orientare, dar reprezintă totuşi
doar punctul de plecare.
Observarea răspunsurilor obŃinute din partea copilului la stimuli sonori prezentaŃi

o putem face noi înşine.
Cum putem şti dacă copilul are o pierdere a auzului?

• Un copil care nu are o pierdere a auzului va reacŃiona chiar şi la cel mai mic sunet şi va auzi
toate sunetele vorbirii.
• Un copil care are o pierdere uşoară a auzului va reacŃiona la sunetele pronunŃate ceva mai
tare decât normal. El nu va reacŃiona la sunetele pronunŃate foarte încet. El poate auzi vocea
normală, dar se poate întâmpla să nu audă toate sunetele.
• Un copil care are o pierdere parŃială a auzului nu va reacŃiona la sunete, decât dacă ele sunt
pronunŃate mult mai tare decât se obişnuieşte. El nu poate auzi oamenii care vorbesc cu un
volum normal al vocii, dar poate auzi vocile puternice.
• Un copil cu o pierdere profundă (sau completă) a auzului nu poate să răspundă la nici un
sunet sau poate să răspundă numai la cele mai puternice sunete. El nu va auzi oamenii
vorbind chiar dacă ei vor vorbi foarte tare.
* Audiogramele exemplificate sunt preluate din Wendy Mc Cracken şi Hylary Sutherland «Eficient – nu deficient»
Buc. 1996.
MOMENTE IMPORTANTE DE REłINUT DESPRE TESTAREA AUZULUI

• Înainte de a efectua testarea auzului, examinaŃi copilul în privinŃa celorlalte aspecte ale dez-
voltării acestuia.
• În funcŃie de vârsta copilului se pot efectua diferite testări, dar cea mai importantă este testarea
cu tonuri pure pentru obŃinerea audiogramei.
• Testarea auzului este numai o etapă în ajutorul copilului cu deficienŃe de auz.
• Este foarte important ca după efectuarea testării auzului să li se explice părinŃilor audiograma
şi cum va ajuta aceasta la procurarea protezei auditive.
• Trebuie să li se explice părinŃilor că rezultatele testării auzului vor influenŃa deciziile noastre
referitor la modul în care copilul va fi ajutat.
• Testarea auzului copilului nu este întotdeauna lipsită de greşeli. Noi putem face greşeli sau
copilul poate respinge cooperarea. FiŃi gata să testaŃi din nou auzul copilului şi să revedeŃi
rezultatele.
CAUZELE DEFICIENłELOR DE AUZ

Mai întâi să vedem cum funcŃionează urechea.
În figura de mai jos este prezentată structura urechii umane cu denumirile tuturor părŃilor sale
componente.
• Sunetele pătrund în canalul auditiv şi urmează traseul acestuia până ajung la timpan. Când sunetul
loveşte timpanul, îl face să vibreze; sunete de tipuri diferite vor genera vibraŃii de frecvenŃe diferite,
sunetele joase imprimând o vibraŃie mai lentă decât sunetele înalte. De spatele timpanului se
prinde un os mic, numit ciocanul. Acesta este primul dintr-un lanŃ de 3 oscioare, legate între ele
care formează un fel de „pol“ elastic ce traversează dintr-o parte în alta urechea medie. Orice
mişcare a timpanului va mişca ciocănelul, care la rândul lui va mişca nicovala, care va transmite
mişcarea la scăriŃă. Aceste trei oscioare formează lanŃul osicular care are 2 funcŃii:
- transmite vibraŃii sonore de la urechea externă la urechea internă;
- amplifică sunetul pentru ca mesajul ajuns la nivelul urechii interne să fie cât mai clar.
• Urechea medie este în mod normal plină cu aer, iar urechea internă este plină cu un mediu lichid.
De-a lungul lanŃului de oscioare din urechea medie, sunetul devine treptat din ce în ce mai
puternic; în acest mod, transmiterea sunetului din aer în mediu lichid este mai eficace.
• Urechea externă şi urechea medie alcătuiesc împreună un sistem mecanic şi orice tulburare apărută
la nivelul acestui segment al analizatorului auditiv poate fi de cele mai multe ori remediată prin
tratament medical sau chirurgical.
• Dincolo de scăriŃă, se află urechea internă. Osul scăriŃei este ataşat de o mică membrană flexibilă
numită fereastră ovală; acesta face parte din cohlee, o structură osoasă în formă de cochilie de
melc. Cohleea este împărŃită în două compartimente şi este umplută cu un fluid. Membrana care
împarte cohleea în două prezintă de-a lungul ei mii de celule ce au prelungiri asemănătoare
firelor de păr. Când scăriŃa se mişcă înainte şi înapoi în deschizătura ferestrei ovale, această
mişcare generează valuri în fluidul din interiorul cohleei. Aceste valuri se deplasează de-a lungul
membranei şi astfel pun în mişcare perişorii celulelor. Există aprox. 17.000 asemenea celule şi
fiecare din ele, atunci când este îndeajuns de stimulată, poate transmite mesaje electrice la nervul
cu care este conectată. Aceste mesaje sunt transmise mai departe, pe calea nervului auditiv către
creier. Modul în care lucrează nervul poate fi asemuit cu un cablu telefonic; el transmite
impulsuri electrice, mesajele de la perişorii celulelor din cohlee, la acea parte din creier care este
specializată în descifrarea informaŃiilor sonore. Creierul utilizează această informaŃie, la fel ca un
computer, atribuind un sens informaŃiei primite pentru a putea înŃelege mesajul.
De ce nu aude
copilul meu?
Urechea externă
• Cea mai simplă problemă o reprezintă blocarea cu ceară a canalului auditiv extern, având ca urmare
o deficienŃă foarte uşoară de auz. Ceara poate fi înmuiată cu picături de ulei sau bicarbonat de
sodiu şi apoi, dacă este cazul, eliminată prin spălătură auriculară. (PrezenŃa cerii în urechi, la oricare
dintre noi, este normală. Rolul acesteia este de a proteja timpanul, oprind murdăria şi microbii).
• În unele cazuri, copiii au mici „crescături“ în urechi, care necesită îngrijire medicală.
• Alteori pielea care căptuşeşte canalul auditiv extern poate prezenta eczeme; acestea nu afectează
auzul, dar ridică probleme la folosirea protezei auditive.
Urechea medie
• În general unul din patru copii sub 7 ani prezintă la un moment dat o deficienŃă de auz din cauza
funcŃionării necorespunzătoare a urechii medii. Cauza cea mai frecventă este acumularea de
fluid în urechea medie ceea ce îngreunează mişcările oscioarelor. În mod normal, aerisirea
urechii medii este asigurată de un „tub“ care porneşte din urechea medie şi se deschide în partea
dinspre spate a gâtului. Aceasta este trompa lui Eustachio. De obicei trompa lui Eustachio se
deschide ori de câte ori înghiŃim. Această manevră se dovedeşte utilă în practică atunci când
vrem să ne desfundăm urechile, înfundate din pricina urcării pe munte sau la decolarea
avionului. Dacă această trompă este blocată, fie prin inflamaŃie în timpul unei răceli, fie prin
vegetaŃii adenoide (polipi), aerisirea urechii medii nu mai poate avea loc. Ca urmare, în urechea
medie se acumulează un fluid, care cu timpul devine mai cleios, de aici şi denumirea afecŃiunii
respective de otită medie seroasă. Dacă această stare se menŃine mai mult timp, poate impune o
mică intervenŃie chirurgicală, denumită miringotomie; în timpan se practică un mic orificiu prin
care se extrage fluidul din ureche.
• În afară de otită medie seroasă mai există şi otită medie acută care necesită tratament medical,
deoarece netratată poate produce leziuni ale oscioarelor urechii medii. Otita medie acută este o
infecŃie a urechii medii având calea de intrare fie prin trompa lui Eustachio, fie printr-un orificiu
(perforaŃie) la nivelul timpanului. În urechea medie infectată se formează şi se acumulează puroi
care apasă asupra timpanului şi apare durerea. În cazurile grave cu episoade infecŃioase nume-
roase, infecŃia se poate propaga la osul mastoid, situat în spatele urechii, sau poate chiar distruge
oscioarele din urechea medie.
• Pierderea de auz cauzată de afecŃiuni ale urechii externe sau medii se numeşte surditate de
transmitere.
• Surditatea de transmitere poate fi prezentă la un copil, chiar dacă acesta are sau nu şi o
surditate nervoasă.
• Surditatea de transmitere răspunde de obicei la tratament medical.
• Orice copil cu o astfel de surditate trebuie văzut de medic, pentru tratarea cauzei şi redu-
cerea la minim a consecinŃelor.
Urechea internă
• Orice afecŃiune la nivelul urechii interne, a conicei, a căilor nervoase sau a zonei din creier
specializată în informaŃia sonoră este permanentă.
• Surditatea de acest tip este cunoscută sub numele de surditate neuro-senzorială, de percepŃie
sau nervoasă.
• AfecŃiunile urechii interne, la orice nivel ar fi ele, nu pot fi tratate nici medical şi nici chirurgical.
PărinŃilor le vine foarte greu să accepte această realitate; în mod firesc ei sunt gata să încerce
orice – chiar şi leacuri miraculoase – pentru a îndrepta lucrurile. Iată cum ne descrie o mamă
încercările sale de a găsi un leac pentru surditatea fiicei sale:
„ A m încercat tot ce am auzit că ar vindeca surditatea. Am mers în Austria

şi la Paris la specialişti, trebuia să încercăm totul, la început, credeam
că sunt şanse să fie vindecată de surditate. Pe măsură ce ascultam şi învăŃam mai
multe despre surditate, am început să ne dăm seama că ne agăŃăm de speranŃe deşarte.
Fiica mea are o surditate profundă, având uneori nevoie de cele mai bune proteze
auditive şi de toată dragostea şi înŃelegerea noastră“.
• O altă deosebire între surditatea neuro-senzorială şi cea de transmitere este faptul că în
surditatea de transmitere este modificată doar tăria sunetului, în timp ce în surditatea
neuro-senzorială este alterată şi calitatea sunetului. Oricât de tare ar fi sunetul, copilul cu
surditate neuro-senzorială va auzi doar o variantă distorsionată a acestuia, fiind posibil chiar să
nu audă deloc unele sunete.
• O problemă suplimentară este incapacitatea de a suporta sunetele puternice. Pentru aceşti
copii sunetul amplificat pentru a putea fi auzit, devine de la un anumit nivel de tărie în sus,
supărător sau chiar dureros, fenomen cunoscut sub numele de recrutare. În situaŃiile în care
există recrutare, tipul de proteză auditivă trebuie ales cu deosebită grijă, de aceasta depinzând
acceptarea sau utilizarea protezei.
ReŃineŃi!
• AfecŃiunile urechii medii pot fi tratate dacă sunt depistate la timp. Dacă nu
sunt tratate la timp, ele pot duce la afecŃiuni mai grave şi o anumită pierdere a auzului.
• AfecŃiunile urechii interne nu se tratează.
• Atunci când părinŃii află că au un copil surd, încearcă de obicei să găsească
explicaŃia.
Este cazul să precizăm aici că în 30% până la 60% din cazuri, cauza surdităŃii rămâne
necunoscută, în linii mari cauzele surdităŃii pot fi grupate în 3 categorii:
- congenitale: prezente la naştere;
- dobândite: apărute după naştere;
- neidentificate: fără cauza cunoscută.
Cauze congenitale (prezente la naştere)

- Boli genetice (surditate în familie);
- Rubeola mamei în timpul sarcinii;
- Prematuritate;
- Medicamente ototoxice luate de mamă în timpul sarcinii (deşi tratează boala mamei, pot afecta
auzul fătului);
- InfecŃia cu citomegalovirus (virus ce afectează fătul);
- Incompatibilitatea Rh (mama şi fătul au sânge cu Rh diferit; netratată, această situaŃie poate
genera mari probleme la naştere).
Cauze dobândite
- Meningita;
- Traumatismul cranian (accidentare gravă la nivelul capului);
- Medicamente ototoxice (anumite medicamente administrate copiilor ca tratament al unor
boli grave, pot produce, ca efect secundar, surditate). Dintre medicamentele ototoxice amintim:
streptomicina, gentamicina, kanamicina (mai ales „micine“);
- Oreion
ambele au ca urmare de multe ori o surditate gravă
- Pojar
- Surditate de transmitere.
Fără o cauză cunoscută
În 30% până la 60% din cazuri, cauza surdităŃii rămâne neidentificată. Dacă nu poate fi
identificată cauza surdităŃii copilului părinŃii vor fi nemulŃumiŃi. Nu disperaŃi!
PuteŃi să influenŃaŃi în mare măsură creşterea şi dezvoltarea copilului dumneavoastră!

AveŃi de învăŃat atât de multe:
Ce ajutor oferă proteza auditivă?
Ce altă aparatură specializată este disponibilă?
Cine vă va oferi sfaturi şi sprijin?
Dar lucrul cel mai important care nu trebuie niciodată uitat este cel pe care
ni-l aminteşte această mamă a unui copil cu deficienŃe de auz.
„Alexandra nu va auzi niciodată muzica, vâjâitul vântului; dar mai ales nu
va auzi niciodată spunându-i că o iubim; am fost – vai! atât de neştiutori, iar ea
ne-a dăruit atâta dragoste şi atâta bucurie. Nu este surdă, ci este un copil surd“.
ÎNGRIJIREA URECHILOR
• După cum am mai spus afecŃiunile urechii medii sunt cauze frecvente ale deficienŃelor de
auz. Tratarea corectă poate preveni instalarea unei hipoacuzii. Iată de ce este foarte important să
îngrijim bine urechile copilului.
• Dacă urechea copilului pare să fie murdară:

- SpălaŃi partea externă a urechii cu apă călduŃă şi săpun şi uscaŃi cu blândeŃe cu un
prosop moale. Nu frecaŃi pielea.
- Dacă a intrat apă în ureche, ŃineŃi cu mâna lobul urechii şi întoarceŃi capul de câteva ori
spre dreapta şi spre stânga. De obicei, după aceste manevre apa iese din ureche.
- Interiorul urechii nu este necesar să fie curăŃat.
- Niciodată nu folosiŃi obiecte ascuŃite (chibrituri, beŃişoare) pentru a curăŃa urechile copi-
lului.
• Dacă copilul are ceară în ureche:

- PicuraŃi 2 picături de ulei călduŃ în ureche de două ori pe zi. Peste câteva
zile ceara va ieşi singură din ureche.
- Dacă a rămas apă în ureche şi ceara „se umflă“ producând disconfort, nu
încercaŃi să o scoateŃi singur. ConsultaŃi medicul ORL.
- Dacă nu puteŃi curăŃa cu uşurinŃă ceara pe care o vedeŃi în orificiul urechii,
lăsaŃi-o! Folosind tampoane puteŃi împinge din greşeală ceara mai adânc pe
canalul auditiv, producând blocarea urechii cu ceara. ConsultaŃi medicul ORL.
• Dacă copilul are un obiect în ureche:

- ConsultaŃi medicul ORL, nu interveniŃi cu nici un fel de manevră.
• Dacă pe copil îl dor urechile sau are puroi în ureche:

- ConsultaŃi de urgenŃă medicul ORL pentru a stabili diagnosticul şi a aplica
un tratament.
ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
Port eu vina pentru faptul că copilul meu are deficienŃe de auz?
Nu! Nu purtaŃi nici o vină. Copilul poate să nu audă din mai multe cauze, dar d-voastră
nu purtaŃi nici o vină.
Există medicamente sau intervenŃii chirurgicale care ar putea să-mi vindece copilul?
Da, în anumite situaŃii: timpanoplastia şi implantul cohlear.

Copilul meu va vorbi vreodată?
Aceasta depinde de gradul pierderii de auz şi de ajutorul pe care-l va primi. Copiii

cu deficienŃe de auz pot învăŃa să vorbească numai dacă sunt ajutaŃi. Oricum, toŃi
copiii pot învăŃa să comunice.
ToŃi copiii cu deficienŃe de auz sunt la fel?
Nu! Exact ca şi copiii care aud, fiecare copil cu deficienŃe de auz este diferit.
Fiecare are caracterul său şi o dificultate a auzului de natură diferită. Unii aud
multe sunete, în timp ce alŃii nu aud nimic. Unii aud sunetele înalte, dar nu le aud
pe cele joase.
Aparatul auditiv îi va ajuta copilului meu să audă?
Ajutorul pe care un aparat auditiv îl poate da depinde de gradul pierderii auzului şi de

vârsta copilului. Cu cât este fixat mai devreme aparatul auditiv, cu atât e mai bine.
Totuşi, aparatul auditiv nu-l poate ajuta pe un copil surd să vorbească, decât dacă
copilul este ajutat şi stimulat.
Poate copilul meu să meargă la şcoală şi să înveŃe ca oricare alt copil?
Da! Capacitatea copilului de a învăŃa nu este afectată de deficienŃa de auz. Copilul

dumneavoastră poate învăŃa la fel ca şi ceilalŃi copii, dar este foarte important ca el să
fie ajutat suplimentar de la o vârstă foarte mică atât la şcoală, cât şi în familie.
PROTEZA AUDITIVĂ – ÎN AJUTORUL AUZULUI
• Ce este o proteză auditivă (sau aparat auditiv)?

Proteza auditivă este un dispozitiv care creşte intensitatea sunetelor. Există mai multe
feluri de proteze, dar toate se compun din aceleaşi elemente principale: microfonul, amplifica-
torul, bateria, receptorul şi oliva. Sunetul intră în proteză prin microfon, a cărui funcŃie este să
capteze sunetele. Aceste sunete sunt apoi transformate în semnale electrice care trec prin amplifi-
cator care face sunetele mai tari. Receptorul transformă semnalul electric din nou în sunet; de aici
sunetele trec prin olivă şi ajung în ureche. Aparatul funcŃionează cu o baterie.
PărŃile componente aale unei proteze după ureche (retro-auriculară)

• Cum va ajuta proteza auditivă un copil cu deficienŃe de auz?

Copilului d-voastră i s-a dat o proteză auditivă. Nu vă aşteptaŃi la o minune! Proteza este
doar începutul unui lung proces de educare şi învăŃare. Noi învăŃăm să vorbim auzindu-i pe
oameni vorbind în jurul nostru. Un copil cu deficienŃe de auz nu aude cum vorbesc alŃi oameni.
El va avea dificultăŃi de învăŃare a vorbirii. Aparatul auditiv intensifică sunetele, inclusiv
vorbirea şi aceasta poate ajuta copilul să înveŃe să vorbească.
• Poate copilul auzi normal cu un aparat auditiv?

Copilul care poartă un aparat auditiv nu aude normal. Aparatul auditiv face toate sune-
tele mai puternice: lătratul câinelui, plânsul copiilor, zgomotul autobuzelor, nu numai sunetele
vorbirii. De asemenea, la trecerea prin proteză sunetele se schimbă şi nu seamănă cu sunetele pe
care le aud oamenii cu un auz normal. Deci, proteza nu poate „corecta“ pierderea auzului aşa
cum ochelarii corectează deficitul de vedere pentru că nu poate selecta sunetele pe care vrea să
le audă, ceea ce înseamnă că zgomotul de fond poate acoperi vorbirea. De asemenea proteza nu
este eficientă la o distanŃă mai mare de 1,5 m de vorbitor. Cu toate acestea, chiar dacă copilul
nu poate auzi normal, proteza îl va ajuta să audă mai bine.
• ToŃi copiii cu deficienŃe de auz pot beneficia de pe urma folosirii protezei auditive?
Protezarea îi poate ajuta mult pe unii copii, în timp ce pentru alŃii beneficiul este mic
sau chiar inexistent. Un copil cu o pierdere uşoară sau moderată a auzului poate beneficia mai
mult decât un copil care are o pierdere profundă sau completă a auzului.
• Asigurarea cu un aparat auditiv este suficientă?

Nu! Asigurarea cu un aparat auditiv este doar începutul unei activităŃi susŃinute cu copilul.
Trebuie să ne asigurăm că părinŃii şi copilul ştiu cum să se folosească de aparat. Dacă protezarea
a fost recomandată, este important să fie încurajat copilul să o poarte. Deşi se va începe
progresiv, copilul trebuie să se obişnuiască repede să o poarte toată ziua.
• Când trebuie ca un copil să înceapă să folosească un aparat auditiv?

Dacă este cert faptul că copilul va beneficia de pe urma aparatului auditiv, el trebuie aplicat
cât mai curând posibil, îndată ce a fost depistată pierderea auzului.
• Cum trebuie să-i vorbim copilului care poartă o proteză auditivă?

VorbiŃi cât mai mult cu copilul dumneavoastră, folosind un limbaj clar şi simplu.
FolosiŃi propoziŃii, nu cuvinte izolate, şi nu simplificaŃi excesiv. Nu strigaŃi şi nu exageraŃi
mişcările buzelor. Copilul cu deficienŃe de auz trebuie să audă vorbirea cu ritmul ei normal.
Câteva sfaturi
• Pentru ca proteza să funcŃioneze, trebuie să-i punem o baterie bună şi să nu uităm să o pornim.
Proteza nu funcŃionează dacă este fixată pe „T“. Dacă emite un Ńiuit, înseamnă că funcŃionează,
dar nu ştiŃi şi dacă funcŃionează bine.
• Proteza funcŃionează continuu sau cu intermitenŃe?

Foarte uşor strângeŃi corpul protezei în timp ce Ńiuie – dacă se opreşte, aceasta ne poate sugera
că proteza s-ar putea să funcŃioneze intermitent, pornind şi oprindu-se întruna.
• VerificaŃi zilnic calitatea sunetului, pentru a nu exista distorsiune. Cum?

a) VerificaŃi ca proteza să fie pornită şi bateria să fie bună.
b) FixaŃi volumul la ~ 1.
c) VorbiŃi, ascultând cât mai aproape de ureche.
d) Sunetul poate fi metalic, dar nu trebuie să fie distorsionat.
TARE nu înseamnă şi BINE
Verificarea protezelor auditive

DEFECłIUNE CAUZA REMEDIU
VerificaŃi butonul de pornire/oprire
Nu este pornită
ON/OFF.
Este fixat la „T“ MutaŃi pe „M“
• Lipsa sunetului S-a terminat bateria ÎnlocuiŃi bateria
Bateria pusă incorect Se pune bateria cu + la +
Olive înfundate SpălaŃi cu apă şi uscaŃi
Contactele întrerupătorului defectuoase ÎnchideŃi şi porniŃi de câteva ori
• ON/OFF (pornit-oprit) Contactele bateriei defectuoase VerificaŃi contactele
Sunet intermitent Tub răsucit ÎndreptaŃi sau înlocuiŃi tubul
• Feedback Etanşare deficitară a olivei Reimplantare

(întoarcerea sunetului) Olivă nepotrivită Procurarea altei olive
tradusă printr-un Ńiuit
Amplificare excesivă Reducerea volumului sau reglare
Baterie slabă Înlocuire
• Calitate proastă a ScuturaŃi proteza ca să verificaŃi
sunetului DefecŃiune interioară dacă e ceva slăbit. Dacă trebuie,
înlocuiŃi-o!
Mai multe despre protezele auditive

• VerificaŃi ca olivele să fie curate şi bine finisate, fără muchii ascuŃite sau proeminenŃe la
capătul la care se fixează în ureche.
• Olivele trebuie să fie fixe, dar olivele prea fixe sau prost fixate pot produce senzaŃii dureroase în
ureche.
• Tubul trebuie schimbat la intervale regulate de timp. Tuburile întărite, casante, reduc gama
de sunete care pot fi auzite cu ajutorul protezei. Tubul trebuie schimbat la fiecare 6-8 săptămâni.
• Proteza se foloseşte în locuri foarte zgomotoase?
ReduceŃi volumul! (Pe stradă, la joacă etc.)
• Proteza se foloseşte în locuri cu acustică proastă?

SuprafeŃele lucioase, faianŃa, parchet lustruit, sticla, toate reflectă sunetul, apar reverberaŃii şi
copilul aude mai prost.
• Un copil neobişnuit cu proteza poate avea un şoc la început.
Este normal, dintr-o dată toate sunetele se aud foarte puternic. Este nevoie de o perioadă de
acomodare.
• Copilul are cumva o infecŃie otică?
Unii copii suferă de infecŃii recurente otice şi aceasta creează probleme în funcŃionarea protezei.
Dacă suspectaŃi o astfel de situaŃie mergeŃi la medic.
• PăstraŃi proteza într-o cutie!
• VerificaŃi dacă oliva este corect ataşată la proteza retroarticulară. Partea curbată în
„C“ a olivei trebuie să se potrivească în interiorul părŃii curbate în „C“ a protezei.
• Olivele trebuie schimbate cu regularitate pe măsură ce copilul creşte. Dacă, după
ce i-aŃi pus proteza la ureche şi aŃi pornit-o la volumul obişnuit, aceasta începe să
Ńiuie, veŃi şti că a venit timpul să i se facă olivă nouă.
AtenŃie!
- Nu scoateŃi proteza din ureche trăgând de tubul de legătură cu oliva!
- Nu scăpaŃi proteza pe jos! Nu loviŃi proteza!
- Nu udaŃi proteza! (nu o purtaŃi în baie sau la înot).
- Nu vărsaŃi nimic pe microfon!
- Nu folosiŃi ace sau alte obiecte ca să curăŃaŃi orificiile!
- Nu expuneŃi proteza la exces de căldură!
Bateriile şi încărcătoarele
• Bateriile reîncărcabile (acumulatorii) sunt baterii care pot fi utilizate de mai multe ori, având
posibilitatea să fie reîncărcate cu ajutorul unui dispozitiv numit încărcător. Pentru reîncărcare,
trebuie folosit întotdeauna doar acel încărcător care a fost special destinat respectivului tip de
acumulator. Nu puneŃi bateriile la încărcat în dispozitive necorespunzătoare.
• Încărcătorul, cu acumulatorii înăuntru, se pune în priză la încărcat.
• Este esenŃial să fiŃi atenŃi cum puneŃi bateriile în încărcător: trebuie puse plus la plus şi minus la
minus. Dispozitivul poate chiar să explodeze, dacă bateriile sunt puse invers înăuntru!
• Bateriile poartă înscris pe ele semnul plus pe una din feŃe; acest semn plus de pe baterie trebuie
să corespundă semnului plus de pe încărcător şi de pe proteza auditivă.
• Durata bateriei depinde de capacitatea acesteia, de durata de utilizare şi de puterea protezei
auditive, (de la 10 ore până la 30 ore).
• Durata unei baterii depinde şi de încărcarea corectă a acesteia.
• Încărcătorul Simens LG300.
Tubul încărcătorului are o capacitate de până la patru baterii de tip DK30.
- PuneŃi bateriile în tub cu semnul plus în sus.
- PuneŃi tubul în încărcător cu punctul negru de marcaj în dreptul semnului plus de pe carcasă.
- ÎnchideŃi încărcătorul.
- PuneŃi dispozitivul în priză.
CUM ÎNVĂłĂM COPILUL SĂ ASCULTE

• Aparatul auditiv (proteză auditivă) poate să aducă puŃin folos copilului, dacă el nu este învăŃat
cum să-l folosească. Pentru a putea să înveŃe, copilul trebuie să ştie să asculte.
• Copilul învaŃă cel mai bine să asculte în situaŃiile obişnuite, de fiecare zi, când noi vorbim cu
copilul despre ceea ce el face sau ceea ce se petrece în jurul lui.
• Dacă părintele dispune de timp şi este interesat să facă mai mult, iată câteva idei de jocuri care
antrenează ascultarea şi vorbirea.
- ImitaŃi diferite sunete ale animalelor când vedeŃi animalele şi rugaŃi copilul să facă
la fel. „Muuu!“, „Ham!“, „Miau!“, „Mooor!“
- PracticaŃi diferite jocuri în care pretindeŃi a fi animale şi emiteŃi sunetele lor.
AntrenaŃi copilul în aceste jocuri.
- Când se aud sunete în preajmă, arătaŃi direcŃia de unde vin şi imitaŃi sunetele:
„Priveşte sus, avionul: U-u-u!“, „Uite autobuzul: Vu-vu-vu!“
- Copilul trebuie să asculte. ÎnvăŃaŃi-l ca atunci când aude un cuvânt anume, să execute
o sarcină. (Exemplu: Când aude cuvântul „acum“, să pună o jucărie în camionul
cu jucării).
- Când numiŃi un obiect şi rugaŃi copilul să-l numească şi el, ŃineŃi obiectele aproape
de faŃa dumneavoastră, pentru ca el să vadă gura în timp ce numiŃi obiectul.
- BateŃi un ritm muzical (la tobă). Copilul trebuie să meargă, să danseze în timp ce
d-voastră bateŃi toba. Când d-voastră încetaŃi, copilul trebuie să se aşeze.
- FolosiŃi tablouri care arată animale. Când imitaŃi un animal, copilul trebuie să
asculte şi să arate desenul respectiv.
- łineŃi un desen lângă faŃa dumneavoastră. PronunŃaŃi cuvântul şi îndemnaŃi
copilul să îl pronunŃe.
- PregătiŃi două cutii. Când spuneŃi: „ssss…“, copilul trebuie să pună un cub într-o
cutie; când pronunŃaŃi „da“, copilul trebuie să pună un cub în cealaltă cutie. El
trebuie să asculte cu atenŃie. JucaŃi acest joc folosind diferite sunete.
- PuneŃi un grup de obiecte cunoscute pe masă (sau imaginile acestora). Copilul
trebuie să asculte şi să ia obiectul despre care aude. (Exemplu: „Dă-mi maşina!“).
- Folosind vorbirea şi gesturile, daŃi-i copilului diferite sarcini. El trebuie să asculte şi
să îndeplinească indicaŃiile dumneavoastră. (Exemplu: „Adu-mi o ceaşcă şi o
linguriŃă!“).
ATENłIE!
Pentru început, încercaŃi activităŃile cele mai uşoare. Numai când copilul are reuşite cu
acestea, treceŃi la altele mai dificile. Nu uitaŃi să folosiŃi activităŃile din compartimentul 3
„Ascultarea“.
Cum să confecŃionăm acasă un aparat auditiv

• Pentru a-l deprinde de mic pe copilul cu deficienŃe de auz cu ascultarea sunetelor, iată o idee pentru
confecŃionarea unui aparat auditiv. Acesta va ajuta copilul să audă mai bine şi să asculte cu
plăcere. Astfel de aparate sunt folositoare în special pentru copii hipoacuzici.
• Ce trebuie să faceŃi?
Pentru tubul din masă plastică cu pâlnie, cumpăraŃi un metru de tub îngust din plastic şi o
pâlnie mică din masă plastică care se fixează bine în tub.
• Cum funcŃionează?
- Marginile largi, deschise ale pâlniei absorb sunetele şi le transmit direct în ureche.
- Sunetele trec prin tubul de plastic care este prins de un capăt al pâlniei, în timp ce alt capăt
duce spre ureche.
- Persoana care vorbeşte cu un copil cu deficienŃe de auz trebuie să Ńină pâlnia la gură şi să
vorbească clar şi direct în ea.
AtenŃie: tubul să nu rănească urechea copilului.
MOMENTE IMPORTANTE DE REłINUT DESPRE PROTEZELE AUDITIVE

(APARATELE AUDITIVE)
• Fiecare copil reprezintă o individualitate şi are nevoile sale. Unii copii vor beneficia mult de
pe urma aparatului auditiv, alŃii vor beneficia mai puŃin iar alŃii deloc.
• PărinŃii unui copil cu deficienŃe de auz trebuie să cunoască ce poate face un aparat auditiv,
pentru a ajuta copilul. Trebuie să fim siguri că ei au aşteptări reale.
• Noi putem ajuta un copil cu deficienŃe de auz în diferite moduri. Să-i dăm un aparat auditiv
este doar unul din aceste moduri.
• PărinŃii sunt cei care pot ajuta copilul cel mai mult. Persoana cea mai importantă pentru un
copil cu deficienŃe de auz este părintele bine informat şi iubitor.
• Dacă copilului i se dă un aparat auditiv, trebuie să fim siguri că acesta corespunde necesi-
tăŃilor copilului. De asemenea el trebuie să fie adaptat ca să corespundă individual pierderii
auzului. Lucrul acesta trebuie făcut de către un specialist.
• Aparatele auditive necesită o îngrijire şi o întreŃinere corespunzătoare.
• Dacă copilul are un aparat auditiv de orice tip, el trebuie să fie învăŃat cum să-l folosească.
• Este important ca copilul să se simtă bine şi sigur cu aparatul său auditiv. Trebuie să-l ajutăm
pentru ca folosirea aparatului să-i facă plăcere şi procesul de învăŃare şi comunicare să fie o
experienŃă plăcută pentru copil.
• Uneori copilul se poate lipsi de aparatul auditiv, dar ŃineŃi minte că sunt atâtea alte lucruri pe
care noi le putem face pentru a ajuta copilul şi acestea sunt la fel de importante.
CE ESTE IMPLANTUL COHLEAR
Un implant cohlear este un sistem complex format din trei piese electronice. Una dintre
piese se află în interior, introdusă sub piele, iar două piese sunt exterioare poziŃionate după ureche
(procesorul de sunet) şi deasupra acesteia (antena exterioară).
Procesorul de sunet preia sunetele şi le transformă în cod digital. Acest sunet codificat trece
prin antena externă spre implantul de sub piele.
Rolul implantului este esenŃial: acesta preia sunetul codificat şi îl transformă în impulsuri
electrice, care sunt transmise reŃelei de electrozi, plasată în cohlee.
Electrozii stimulează nervul auditiv, care transmite impulsurile la creier, unde sunt
transformate în SENZAłII AUDITIVE.
REłINEłI! Implantul cohlear este o metodă cu rezultate foarte

bune de la varste mici şi este tot mai mult utilizat în ultima vreme.
EVALUAREA ABILITĂłILOR DE COMUNICARE

ALE COPIILOR CU DIZABILITĂłI AUDITIVE
• Deoarece comunicarea este cel mai dificil aspect pentru copiii cu deficienŃe de auz, acesta este
domeniul unde ei au nevoie de mai mult ajutor.
• Pentru a atinge obiectivul nostru pe termen lung şi a oferi unui copil cu deficienŃe de auz
posibilitatea de a comunica efectiv, noi trebuie să facem o evaluare a abilităŃilor de comunicare
ale copilului. În felul acesta, putem fixa obiectivele corespunzătoare pe termen scurt, care vor
ajuta copilul să atingă obiectivul pe termen lung.
• În capitolul 2 am studiat în detaliu evaluarea abilităŃilor de comunicare ale copilului.
• Pentru a evalua comunicarea copilului cu deficienŃe ale auzului, trebuie să folosim formularul şi
să urmăm indicaŃiile oferite în compartimentul respectiv.
În următoarele pagini vom examina modele tipice de evaluare ale unui copil:
- cu o pierdere uşoară a auzului;
- cu o pierdere parŃială a auzului;
- cu o pierdere completă a auzului.
• Toată această informaŃie ne va ajuta să decidem dacă copilul are dificultăŃi de ordin auditiv şi în
ce măsură este afectat auzul lui.
• După ce am luat o decizie referitor la nivelul auditiv al copilului şi am completat fişa de evaluare,
putem începe planificarea obiectivelor corespunzătoare pe termen scurt, pentru a satisface nece-
sităŃile copilului.
REłINEłI! Copilul cu pierdere uşoară a auzului poate auzi vocile

puternice. Copilul cu pierdere moderată poate auzi vocile puternice numai
cu aparatul auditiv. Copilul cu pierdere completă a auzului nu reacŃionează
la nici un sunet, chiar atunci când este folosit aparatul auditiv.
Deci, cum va arăta lista de control pentru Priveşte lista de control pentru
un copil cu o pierdere uşoară de auz? Traian (2 ani) prezentată mai jos.
+ poate
Traian – 2 ani – nu poate
ETAPA 1 2 3 4 5
VÂRSTA 0-6 luni 6-12 luni 12-18 luni 1,5-3 ani 3-5 ani
Gângureşte, bolboroseşte? Repetă sunetele şi gângu- Foloseşte sunete cu sens şi Foloseşte cuvinte sepa- Combină cuvintele în pro-
reşte în mod melodios? unele cuvinte uşor de înŃeles? rate combinându-le uneori poziŃii.
Încearcă să spună cuvinte, două câte două?
VORBIREA
dar nu prea clar. Încearcă, dar nu prea Vorbirea lui este înŃeleasă
clar. de străini?
Dacă nu, descrieŃi...
ÎnŃelege cum îi vor fi ÎnŃelege instrucŃiunile Urmează instrucŃiunile neînso- ÎnŃelege limbajul simplu Poate să urmărească o
satisfăcute necesităŃile de cele mai simple Ńite de gesturi, îşi arată părŃile la fel ca alŃi copii de conversaŃie şi să participe
ÎNłELEGEREA bază. Plânge când îi este comunicate prin gesturi? corpului? aceeaşi vârstă? la ea?
foame? Când i se vorbeşte cu voce Încearcă, dar nu prea
puternică. clar.
Zâmbeşte, se încruntă, râde? Indică obiectele sau ÎnŃelege legătura dintre gest şi Foloseşte gesturile pentru Foloseşte gesturile pentru
persoanele ce-i provoacă situaŃie: face din mână „pa“, a-i face pe alŃii să-i aducă a-şi face masajele mai
GESTURILE ………………………… interesul? bate din palme în semn de lucrurile: arată la cană convingătoare?
Întinde mâna spre obiecte? mulŃumire? când îi este sete.
Oamenii şi obiectele îi Cercetează, se joacă cu Îi plac jocurile în care pretinde Îi place să construiască Îi plac jocurile cu reguli?
provoacă interes? obiectele? că face ceva: pune o linguriŃă din cuburi? …………………………
JOCUL în cană prefăcându-se că Participă împreună cu alŃi
………………………… Caută obiecte ascunse? mănâncă? Copiază activităŃi casnice copii la jocuri de simulare?
Contactează vizual? simple?
Priveşte la mama când Priveşte în direcŃia sune- Poate îndeplini sarcini simple Îndeplineşte sarcini mai Poate să asculte şi să vor-
vorbeşte? telor sau obiectelor noi? fără a fi distras de sunete sau grele timp îndelungat: bească cu oamenii în timp
ATENłIA obiecte noi? construieşte din cuburi, ce îndeplineşte o sarcină?
se joacă de-a simularea?
Răspunde la sunet şi pri- Face diferenŃă între sunete Ascultă când mama îi vor- Ascultă vorbirea mai Într-un loc zgomotos poate
veşte în direcŃia de unde şi sensul lor: lătratul unui beşte? atent? să ignore sunetele şi să-şi
ASCULTAREA vine? câine, zgomotul unei Dacă mama îi atrage atenŃia Încearcă. asculte mama?
maşini? şi îi vorbeşte distinct. Încearcă să repete cuvintele?
Dacă i se arată. Încearcă.
Repetă sunetele după adult: Repetă propriile sunete Imită sunetele şi acŃiunile Încearcă să imite sunetele Poate participa la o
dacă mama copiază sune- în joacă? adulŃilor? pe care le aude? conversaŃie?
SCHIMBUL DE ROL
tele copilului, apoi le Încearcă dar sunetele
ŞI IMITAREA
repetă şi el. Se joacă cu adulŃii? nu sunt clare.
Poate strânge lingura cu Poate mesteca hrana şi Mănâncă singur? Se spală singur pe faŃă, Poate să se spele şi să se
ACTIVITĂłI
COTIDIENE
Dezbracă singur hainele mai Începe. Poate să se îmbrace
(deprinderi de
Duce mâncarea la gură? Cooperează la îmbrăcare? simple? Îmbracă haine mai simple? singur?
autoservire)
Începe. Se duce singur la toaletă?
Poate aduce mâinile spre Poate să se târască? Poate merge? Poate alerga uşor? Poate sări, poate Ńopăi?
ABILITĂłII linia medie? Poate sări cu deplasare?
MOTORII Se sprijină pentru a sta ………………………… Poate sări cu ambele
DE BAZĂ Poate şedea cu sprijin? în picioare? Poate alerga cu greu? picioare?
Puncte forte: Gesturile, Jocul, AtenŃia, Schimbul de rol, ActivităŃile cotidiene, AbilităŃile motorii de bază
NecesităŃi: Ascultarea, Imitarea, ÎnŃelegerea
un copil cu o pierdere parŃială de auz? Ana (2 ani) prezentată mai jos.
+ poate
Ana – 2 ani
– nu poate
ETAPA 1 2 3 4 5
Gângureşte, bolboroseşte? Repetă sunetele şi Foloseşte sunete cu sens şi Foloseşte cuvinte separate Combină cuvintele în
gângureşte în mod unele cuvinte uşor de înŃeles? combinându-le uneori propoziŃii.
melodios? Produce Unele sunete cu înŃeles, dar două câte două?
VORBIREA
sunete nu prea nu şi cuvinte. Vorbirea lui este
melodioase. înŃeleasă de străini?
Dacă nu, descrieŃi…
ÎnŃelege cum îi vor fi satis- ÎnŃelege instrucŃiunile Urmează instrucŃiunile neîn- ÎnŃelege limbajul simplu Poate să urmărească o
făcute necesităŃile de bază. cele mai simple comu- soŃite de gesturi, îşi arată păr- la fel ca alŃi copii de conversaŃie şi să
ÎNłELEGEREA
Plânge când îi este foame? nicate prin gesturi? Ńile corpului? aceeaşi vârstă? participe la ea?
Zâmbeşte, se încruntă, râde? Indică obiectele sau per- ÎnŃelege legătura dintre gest Foloseşte gesturile pentru Foloseşte gesturile
soanele ce-i provoacă şi situaŃie: face din mână „pa“, a-i face pe alŃii să-i aducă pentru a-şi face masajele
GESTURILE Întinde mâna spre obiecte? interesul? bate din palme în semn de lucrurile: arată la cană mai convingătoare?
mulŃumire? când îi este sete.
Oamenii şi obiectele îi pro- Cercetează, se joacă cu Îi plac jocurile în care pretinde Îi place să construiască Ti plac jocurile cu reguli?
voacă interes? obiectele? că face ceva: pune o linguriŃă din cuburi? …………………………
în cană prefăcându-se că Participă împreună cu alŃi
JOCUL ………………………… Caută obiecte ascunse? mănâncă? Copiază activităŃi casnice copii la jocuri de simulare?
Contactează vizual? simple?
Priveşte la mama când vor- Priveşte în direcŃia sune- Poate îndeplini sarcini simple Îndeplineşte sarcini mai Poate să asculte şi să vor-
beşte? telor sau obiectelor noi? fără a fi distras de sunete sau grele timp îndelungat: bească cu oamenii în timp
ATENłIA Numai când i se atrage Doar când sunt puter- obiecte noi? construieşte din cuburi, ce îndeplineşte o sarcină.
atenŃia. nice. se joacă de-a simularea?
Răspunde la sunet şi pri- Face diferenŃă între sunete Ascultă când mama îi vor- Ascultă vorbirea mai atent? Într-un loc zgomotos poate
veşte în direcŃia de unde şi sensul lor; lătratul unui beşte? să ignore sunetele şi să-şi
ASCULTAREA vine? câine, zgomotul unei Dificil. Încearcă să repete cuvin- asculte mama?
Doar la sunete puternice. maşini? tele?
Dificil.
Repetă sunetele după adult: Repetă propriile sunete Imită sunetele şi acŃiunile Încearcă să imite sunetele Poate participa la o con-
dacă mama copiază sune- în joacă? adulŃilor? pe care le aude? versaŃie?
SCHIMBUL DE ROL
tele copilului, apoi le Uneori, dar nu prea Doar acŃiunile. Încearcă dacă vede faŃa
ŞI DOTAREA
repetă şi el. des. Se joacă cu adulŃii? şi gura vorbitorului.
ACTIVITĂłI
COTIDIENE
(deprinderi de
autoservire)
linia medie? Poate sări cu deplasare?
Se sprijină pentru a sta ………………………… Poate sări cu ambele
ABILITĂłI
Poate şedea cu sprijin? în picioare? Poate alerga cu greu? picioare?
MOTORII DE BAZĂ
Încearcă.
Merge sprijinit?
Puncte forte: Jocul, AtenŃia, Schimbul de rol, ActivităŃile cotidiene, AbilităŃile motorii de bază
NecesităŃi: Ascultarea, Imitarea, ÎnŃelegerea, Gesturile, Vorbirea
un copil cu o pierdere completă de auz? Robert (2 ani) prezentată mai jos.
+ poate
Robert – 2 ani – nu poate
ETAPA 1 2 3 4 5
Gângureşte, bolboroseşte? Repetă sunetele şi gângu- Foloseşte sunete cu sens şi Foloseşte cuvinte sepa- Combină cuvintele în pro-
reşte în mod melodios? unele cuvinte uşor de înŃe- rate combinându-le poziŃii.
Produce sunete, dar les? uneori două câte două?
VORBIREA
nemelodioase. Vorbirea lui este înŃeleasă
de străini?
Dacă nu, descrieŃi...
ÎnŃelege cum vor fi satisfă- ÎnŃelege instrucŃiunile Urmează instrucŃiunile ÎnŃelege limbajul simplu Poate să urmărească o con-
cute necesităŃile de bază. cele mai simple comuni- neînsotiŃe de gesturi. Îşi arată la fel ca alŃi copii de versaŃie şi să participe la
ÎNłELEGEREA
Plânge când îi este foame? cate prin gesturi? părŃile corpului? aceeaşi vârstă? ea?
Zâmbeşte, se încruntă, Indică obiectele sau per- ÎnŃelege legătura dintre gest Foloseşte gesturile pentru Foloseşte gesturile pentru
râde? soanele ce-i provoacă şi situaŃie: face din mână a-i face pe alŃii să-i aducă a-şi face mesajele mai
interesul? „pa“, bate din palme în semn lucrurile: arată la cană convingătoare?
GESTURILE ………………………… de mulŃumire? când îi este sete.
Întinde mâna spre obiecte? Trebuie să mai înveŃe.
Oamenii şi obiectele îi pro- Cercetează, se joacă cu Îi plac jocurile în care pretinde Îi place să construiască Îi plac jocurile cu reguli?
voacă interes? obiectele? că face ceva: pune o linguriŃă din cuburi? …………………………
în cană prefăcându-se că Participă împreună cu
JOCUL
………………………… Caută obiecte ascunse? mănâncă? Copiază activităŃi casnice alŃi copii la jocuri de
Contactează vizual? simple? simulare?
Priveşte la mama când vor- Priveşte în direcŃia sune- Poate îndeplini sarcini simple Îndeplineşte sarcini mai Poate să asculte şi să vor-
beşte? telor sau obiectelor noi? fără a fi distras de sunete sau grele timp îndelungat: bească cu oamenii în
ATENłIA Numai dacă mama îi A obiectelor da, când le obiecte noi? construieşte din cuburi, timp ce îndeplineşte o
atrage mai întâi atenŃia. vede, nu şi în direcŃia se joacă de-a simularea ? sarcină.
sunetelor.
Răspunde la sunet şi pri- Face diferenŃă între Ascultă când mama îi vor- Ascultă vorbirea mai Într-un loc zgomotos
veşte în direcŃia de unde sunete şi sensul lor: beşte? atent? poate să ignore sunetele
vine? lătratul unui câine, şi să-şi asculte mama?
ASCULTAREA
zgomotul unei maşini? Încearcă să repete cuvin-
tele?
Repetă sunetele după adult; Repetă propriile sunete Imită sunetele şi acŃiunile Încearcă să imite sunetele Poate participa la o con-
SCHIMBUL dacă mama copiază sune- în joacă? adulŃilor? pe care le aude? versaŃie?
DE ROL tele copilului, apoi le AcŃiunile doar.
ŞI IMITAREA repetă şi el. Se joacă cu adulŃii?
ACTIVITĂłI
COTIDIENE
(deprinderi de
autoservire)
linia medie? Poate sări cu deplasare?
Se sprijină pentru a sta ………………………… Poate sări cu ambele
ABILITĂłI
Poate şedea cu sprijin? în picioare? Poate alerga cu greu? picioare?
MOTORII DE BAZĂ
Merge sprijinit?
Puncte forte: Jocul, AtenŃia, ActivităŃile cotidiene, AbilităŃile motorii de bază

NecesităŃi: Ascultarea, Imitarea, ÎnŃelegerea, Gesturile, Schimbul de rol, Vorbirea
În general, la copiii cu deficienŃe de auz constatăm următoarele:
DEFICIENłA DE AUZ
VORBIREA Poate folosi sunete, dar deseori întâmpină
greutăŃi mari în vorbire.
DificultăŃi mari de înŃelegere a limbii
ÎNłELEGEREA vorbite, dar înŃelege situaŃiile şi
gesticulaŃia.
GESTURILE Foloseşte gesticulaŃia pentru a se exprima.
JOCUL Asemenea altor copii de aceeaşi vârstă.
ATENłIA Asemenea altor copii de aceeaşi vârstă.
ASCULTAREA Deseori dificultăŃi mari, în funcŃie de
gradul de afectare a auzului.
SCHIMBUL DE ROLURI Asemenea altor copii de aceeaşi vârstă,
ŞI IMITAREA dar are dificultăŃi de imitare a sunetelor şi
cuvintelor.
ACTIVITĂłI COTIDIENE Asemenea altor copii de aceeaşi vârstă.
ABILITAłI MOTORII
Asemenea altor copii de aceeaşi vârstă.
DE BAZĂ
Aşadar, copiii cu deficienŃe de auz diferă de alte

grupuri de copii pe care i-am examinat. Punctele lor
forte constau în folosirea gesturilor, jocului, atenŃiei,
activităŃilor cotidiene şi abilităŃilor motorii de bază.
De asemenea, înŃelegerea lor este bună, atunci când
se folosesc gesturile în comunicare.
După ce am efectuat evaluarea abilităŃilor de comunicare, ne fixăm obiectivele pe care le

avem de atins în continuare în activităŃile cu copilul cu deficienŃe de auz.
În primul rând trebuie să ne gândim la dificultatea de bază a copilului. Apoi putem să reflectăm
asupra obiectivelor pe termen scurt şi să fixăm activităŃi corespunzătoare pentru a le atinge.
Trebuie întotdeauna să Ńinem cont de faptul că

fiecare copil cu deficienŃă de auz este diferit, dar
necesităŃile acestor copii sunt deseori similare cu
cele ale lui Traian, Ana şi Robert. ÎmbunătăŃirea
acestor abilităŃi dificile pentru copil va fi obiecti-
vul nostru pe termen lung.
Să vedem asupra căror necesităŃi

ne concentrăm mai întâi.
AmintiŃi-vă
Casa Comunicării!
Traian are o pierdere uşoară a Ana are o pierdere parŃială a Robert are o pierdere completă a
auzului. auzului. auzului.
NecesităŃile sale sunt: NecesităŃile sale sunt: NecesităŃile sale sunt:
ascultarea ascultarea ascultarea
imitarea gesturile alternarea
înŃelegerea înŃelegerea imitarea
vorbirea vorbirea înŃelegerea
vorbirea
După cum vedeŃi, casa ne arată asupra căror domenii să

ne concentrăm mai întâi de toate. Fundamentul, cărămizile,
acoperişul şi, în sfârşit vopseaua (vorbirea)
Acum... înseamnă oare, acest lucru

că nu este nevoie să ne gândim la alte
aspecte ale comunicării?
Sigur că nu! Important este să ajutăm copilul sub toate aspectele, dar trebuie să
punem accent special pe necesităŃile lui de bază. De asemenea, reŃineŃi: nece-
sităŃile copilului se vor schimba cu timpul şi planificarea obiectivelor trebuie să se
schimbe şi ea în mod corespunzător. Să studiem acum planificarea obiectivelor
pentru Traian, Ana şi Robert...
Obiectivul nostru pe termen lung pentru un copil ca Traian, cu o pierdere uşoară a

auzului este de a îmbunătăŃi: ascultarea, imitarea, înŃelegerea, vorbirea
Iar acum să studiem obiectivele pe termen scurt.
Trebuie să identificăm activităŃile care ar realiza aceste obiective.
Vă propunem drept exemplu planul de obiective deja completat pentru Traian.
Traian – 2 ani
OBIECTIVE
Obiectiv pe termen lung: să îmbunătăŃim ascultarea, imitarea, înŃelegerea, vorbirea

Cum? De către cine?
pentru Traian:
1. să asculte mai atent sune- - atrageŃi atenŃia la sunetele din
tele preajma lui;
- jucaŃi-vă de-a „acum“. Traian
trebuie să asculte când se spune:
„acum!“ înainte ca el să pună
piatra în cutie.
PracticaŃi acelaşi joc pronun-
Ńând alte sunete;
2. să imite acŃiunile şi sune- - priviŃi în oglindă cu Traian.

tele adulŃilor OrganizaŃi diferite jocuri, făcând
„mutrişoare“ şi producând
sunete. ÎndemnaŃi-l să vă imite. Familia
JucaŃi alte jocuri imitându-vă
unul pe altul;
3. să înŃeleagă limba vorbită - acasă rugaŃi-l pe Traian să

îndeplinească simple instruc-
Ńiuni: „adu-mi cana!“, „dă-i
aceasta lui tata!“. FolosiŃi atât
gesturile cât şi vorbirea;
4. să pronunŃe mai multe - desfăşuraŃi jocuri, producând

sunete şi cuvinte unul pentru altul sunete amu- łineŃi minte!
zante: sunetele animalelor când Traian are o pierdere
priviŃi la animale, sunetele ma- uşoară a auzului.
şinilor când priviŃi la maşini. El va purta aparat
Dacă copilul încearcă să imite auditiv.
un sunet sau să pronunŃe un
cuvânt, răspundeŃi-i şi lăudaŃi-l.

Data:
Obiectivul nostru pe termen lung pentru un copil ca Ana, cu o pierdere parŃială a

auzului este de a îmbunătăŃi: ascultarea, gesturile, înŃelegerea, vorbirea.
Vă propunem drept exemplu planul de obiective deja completat pentru Ana.
Ana – 2 ani
OBIECTIVE
Obiectiv pe termen lung: să îmbunătăŃim ascultarea, gesturile, înŃelegerea, vorbirea

pentru Ana:
1. să asculte mai atent sune- - atrageŃi atenŃia la sunetele din
tele şi să-şi lărgească preajma ei;
cunoştinŃele despre sunete - jucaŃi-vă de-a baterea tactului,
unde d-voastră bateŃi într-o
tobă, iar ea trebuie să asculte.
Când încetaŃi să bateŃi, ea
trebuie să se aşeze.
2. să înŃeleagă mai mult - folosind o pâlnie şi un tub,
limba vorbită arătaŃi-i obiecte şi spuneŃi-le
denumirea, pentru ca ea să Familia
audă. LăudaŃi-o dacă ascultă;
- jucaŃi-vă „de-a mama“ cu Ana:
hrăniŃi păpuşa, îmbăiaŃi păpuşa.
FolosiŃi gesturile cât şi vorbi-
rea când comunicaŃi cu ea.
3. să folosească gesturile - de fiecare dată când comunicaŃi
pentru a se exprima folosiŃi gesturile şi vorbirea.
ÎndemnaŃi-o pe Ana să folo-
sească de asemenea gesturile.

Data:
NB!
Vorbirea este unul din obiectivele noastre pe termen lung pentru Ana, dar noi l-am notat
ca obiectiv pe termen scurt. Aceasta deoarece vorbirea ei poate să se dezvolte în mod spontan,
pe măsură ce ascultarea, înŃelegerea şi gesticulaŃia se ameliorează. Mai târziu, putem lucra în
mod direct asupra vorbirii ei.
Ana are o pierdere parŃială a auzului. Ea ar putea purta un aparat auditiv.
Obiectivul nostru pe termen lung pentru un copil ca Robert, cu o pierdere completă a

auzului este de a îmbunătăŃi: ascultarea, imitarea, înŃelegerea, vorbirea.
Vă propunem drept exemplu planul de obiective deja completat pentru Robert.
Robert – 2 ani
OBIECTIVE
Obiectiv pe termen lung: să îmbunătăŃim ascultarea, imitarea, înŃelegerea, vorbirea

pentru Robert:
1. să urmărească feŃele oame- - jucaŃi-vă „de-a mutrişoarele“,
nilor şi lucrurile care au pentru a atrage atenŃia lui
loc în preajma sa Robert spre faŃa d-voastră;
- ŃineŃi obiectele aproape de faŃa
d-voastră când vorbiŃi despre
ele;
- folosiŃi metoda repetării,
punând pe rând pietricele în
cutie.
2. să coopereze cu alŃii şi să - folosiŃi metoda repetării, făcând

participe la jocuri şi comu- pe rând „mutrişoare“ nostime
nicare unul altuia;
- când vorbiŃi cu Robert în Familia
timpul situaŃiilor zilnice şi în
timpul jocului, folosiŃi în
paralel cu vorbirea şi gesturi
clare.
3. să înŃeleagă indicaŃiile - aflaŃi care sunt semnele folosite

simple de comunitatea persoanelor
surde. FolosiŃi-le când vorbiŃi,
îndemnaŃi-l şi pe Robert să le
folosească.
4. să folosească semnele - ajutaŃi-l să se întâlnească cu
pentru a se exprima alŃi copii şi adulŃi care nu aud.

Data:
Cum vorbim unui copil cu deficienŃe de auz...
VorbiŃi-i copilului despre lucrurile care Tu mă ajuŃi să pregătesc hrana!

se întâmpla în jurul lui. În acest mod el va
începe să asocieze sunetele pe care le aude cu
acŃiunile, evenimentele, oamenii şi obiectele
din jur.
CoborâŃi-vă la nivelul copilului şi vorbiŃi

cu el faŃă în faŃă.
Traian!
Înainte de a vorbi cu copilul, atrageŃi-i
atenŃia uşurel şi spuneŃi-i pe nume.
AsiguraŃi-vă că el se uită la d-voastră.
Când vorbiŃi despre ceva, ŃineŃi obiectul

aproape de faŃă, astfel încât copilul să vadă
buzele şi obiectul, îndemnaŃi-l să privească şi
să asculte.
Vrei mingea? Vrei să mănânci o banană?
Unde este bebeluşul?
FolosiŃi gesticulaŃia când vorbiŃi, îndem-

naŃi copilul să folosească gesticulaŃia. Sunt obosită!
Mi-e foame!
Aşa nu Aşa da
Unde te duci?
VorbiŃi într-un mod firesc. Nu exageraŃi
mişcările gurii.
Unde te duci?
Aşa nu Aşa da
VorbiŃi copilului cu o voce normală. Nu Salut!

strigaŃi şi nu vorbiŃi în şoaptă.
Salut!
Priveşte! Câinele latră! Ham-ham!

Când se aude un zgomot, arătaŃi-i copilu-
lui de unde vine acesta. VorbiŃi-i despre el.
ÎndemnaŃi-l să se uite în acea direcŃie.
ÎndemnaŃi copilul să producă sunete

cântând şi jucându-se cu ele.
Când vorbiŃi, folosiŃi-vă expresia feŃii,

Sunt supărat! Sunt
pentru a ajuta copilul să înŃeleagă ce spuneŃi.
fericit!
Unde se va întrerupe ciclul comunicării?

Am menŃionat deja: comunicarea este principalul domeniu în care copilul cu deficienŃe de
auz întâmpină cele mai mari dificultăŃi. Să vedem care poate fi defectul în ciclul comunicării...

Copiii cu deficienŃe de auz:

• Deseori înŃeleg un mesaj transmis prin semne, dar pot avea dificultăŃi la înŃelegerea
mesajului verbal.
• Ştiu ce doresc să spună.
• Pot să se exprime folosind semne, dar pot avea dificultăŃi dacă folosesc vorbirea.
Destrămarea ciclului comunicării, la copiii cu deficienŃe de auz va avea loc la etapa 1,

deoarece ei nu sunt în stare să audă distinct mesajul verbal. Dacă mesajul este transmis prin
semne şi vorbire, ciclul comunicării nu se destramă, întrucât copilul poate vedea şi înŃelege
mesajul, iar apoi poate răspunde prin semne.
...Să ne gândim în detaliu la acest lucru!...

PriviŃi ce se întâmplă cu ciclul comunicării atunci când folosim numai limba vorbită în
comunicarea cu un copil cu deficienŃe de auz:
...iar acum priviŃi ce se întâmplă când în paralel cu limba vorbită se folosesc semnele...
Acum gândiŃi-vă – care credeŃi că este cea mai bună metodă de comunicare pentru un
copil cu deficienŃe de auz?
ReŃineŃi!
Depinde de noi ca ciclul comunicării să nu se destrame.
COMUNICAREA TOTALĂ SAU

COMUNICAREA PRIN TOATE MIJLOACELE
• Comunicarea este interacŃiunea dintre oameni şi începe de la naştere. Ne petrecem mult

timp comunicând. Este la fel de important pentru un copil cu deficienŃe de auz ca şi pentru
un copil auzitor, doar că nu este la fel de uşor.
• Cel mai important lucru de care trebuie să vă amintiŃi când aveŃi un copil cu probleme de auz
este că el poate să facă aceleaşi lucruri ca şi un auzitor, doar că nu aude.
Mai mult decât orice, el are nevoie de limbaj, deoarece fără limbaj, gândirea este limitată şi
comunicarea foarte dificilă.
• Nu este important modul în care comunică sau limbajul pe care îl folosesc oamenii, ci capa-
citatea lor de a comunica eficient.
• Există diferite moduri de a exprima ceva: vorbirea, limbajul semnelor, gesturile naturale sau
expresia feŃei, dactilemele. Noi nu credem că o cale de comunicare ar fi cea mai bună sau cea
mai accesibilă pentru copiii cu deficienŃe de auz. Fiecare copil are alte capacităŃi şi alte
necesităŃi de comunicare. Copilul trebuie lăsat să încerce diferite căi de comunicare, pentru
a putea când va deveni adult să opteze el însuşi pentru una sau alta dintre modalităŃile de
comunicare.
• Ce este comunicarea totală sau comunicarea prin toate mijloacele?
Comunicarea totală sau comunicarea prin toate mijloacele desemnează o anumită metodă de
comunicare în care auzul rezidual, vorbirea, limbajul semnelor, dactilemele şi labiolectura sunt
utilizate la un loc, completându-se reciproc.
S-a ajuns la concluzia că recurgând la toate formele principale de comunicare în scopul
dezvoltării limbajului copilului se obŃin rezultate mai bune decât folosind o singură metodă.
• De ce trebuie să stimulăm toate mijloacele de comunicare?
Majoritatea oamenilor folosesc vorbirea ca mijloc de bază în comunicare dar şi alte mijloace
auxiliare. Cei care nu pot învăŃa limbajul sau nu vorbesc clar din anumite cauze trebuie încurajaŃi
să folosească alte mijloace de comunicare. Cel mai important lucru este să transmitem
mesajul şi nu mijlocul de comunicare.
• Cum încurajăm copilul să folosească şi alte mijloace de comunicare?
Putem încuraja copilul să folosească şi alte mijloace de comunicare, valorificându-le noi
înşine şi utilizându-le în comunicarea cu copilul, răspunzându-i atunci când le foloseşte şi
lăudându-l.
Aceasta nu se deosebeşte de încurajarea copilului să vorbească.
A. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI VORBIT

• DorinŃa de a comunica este prezentă la toŃi copiii; copilul lipsit de auz nu este în această
privinŃă cu nimic diferit de copilul cu auz normal. Surditatea nu micşorează dorinŃa de a comu-
nica. Nici un copil născut surd nu-şi ia în tragic lipsa de auz, mai curând suferă părinŃii acestuia.
Copilul este mult prea interesat de tot ceea ce se întâmplă, pentru el totul este palpitant, totul
trebuie văzut şi cercetat: expresiile feŃelor, gesturile naturale şi mişcările.
Mama vorbeşte cu sugarul şi îi spune foarte multe, iar mesajul se
regăseşte în expresia îmbietoare a feŃei, în zâmbet, în braŃele deschise,
în postură. După ce sugarul a fost luat în braŃe se adaugă alte elemente
clare chiar şi pentru sugarul surd. El simte ritmul vorbirii, vede schimbă-
rile de expresie ale feŃei, ridicarea sprâncenelor, mişcările buzelor. Dacă
pierderea de auz este mai puŃin severă, apropierea îi permite sugarului
să audă o parte din sunetele vorbirii. Dacă sugarul are o pierdere de auz,
cel mai important lucru este să nu-i neglijaŃi încercările de comu-
nicare, încurajaŃi-l să comunice cu dumneavoastră!
Dacă atunci când i se vorbeşte, copilul răspunde prost, rar sau deloc, părinŃii pot sfârşi prin a
se resemna „N-are nici un rost să-i vorbeşti, oricum nu te ascultă“. Dar limbajul nu înseamnă doar
sunete, deci nu vă daŃi bătuŃi!
• Multe din calităŃile copiilor se dezvoltă în joc. Un copil se joacă cu o jucărie, mama foloseşte
ocazia şi vorbeşte despre jucăria respectivă. Când copilul se uită la un obiect se va uita şi mama.
Copilul auzitor se va uita în continuare la obiect, ascultând comentariile mamei, copilul cu defi-
cienŃe de auz se va uita în continuare la obiect, dar fără să audă ce spune mama. După ce
cercetează bine obiectul, apoi îşi întoarce privirea spre mamă pentru a putea recepŃiona mesajul.
DaŃi-i copilului timp să privească. Nu încercaŃi să-l faceŃi

să se uite la d-voastră. AşteptaŃi până se uită el singur şi
abia atunci daŃi-i informaŃiile.
VorbiŃi-i clar şi simplu. FolosiŃi fără teamă gesturi ca să
vă faceŃi înŃeleşi, dar mai presus de toate fiŃi relaxaŃi şi
bucuraŃi-vă de copil.
• Comunicarea implică a învăŃa să-Ńi aştepŃi rândul, a anticipa acŃiuni şi reacŃii şi a răspunde.
Există o sumedenie de jocuri simple, rime, rime pe degete, care-i învaŃă pe copii tocmai acest
lucru. Tuturor copiilor le plac jocurile repetitive: „cucu-bau“, „unde-i păpuşica, ursuleŃul…?
…nu-i“ etc. şi ei le imită.
De asemenea, activităŃile casnice cotidiene: îmbrăcatul, spălatul, curăŃenia, aprovizionarea,
reprezintă ocazii la îndemâna oricui pentru a face lucruri împreună. Copilul vă imită, face
lucruri împreună cu dumneavoastră, parcurge împreună cu dumneavoastră succesiunea de
etape care compun o activitate.
Copilul cu deficienŃe de auz trebuie să vă privească atunci când îi

vorbiŃi, ca să poată participa şi el la conversaŃie. Copiii mici au interese şi
dispoziŃii proprii lor şi nu este deloc uşor să le captaŃi interesul. Dumneavoastră
trebuie să vă arătaŃi interesat de subiectul care îl captivează şi să vă prindeŃi
în jocul lui, căci copiii descoperă mare parte din lumea înconjurătoare în joc.
AmintiŃi-vă!
Rolul dumneavoastră este vital în dezvoltarea limbajului copilului, trebuie să vă alăturaŃi
intereselor lui, să-i încurajaŃi eforturile, să încorporaŃi jocuri repetitive şi sarcini simple în
activităŃile cotidiene.
Producerea de sunete
• Copiii lipsiŃi de auz, zâmbesc, râd şi gândesc, încep chiar să îngâne sunete dar, pentru că nu se
pot auzi (fără proteză), producŃia lor vocală se opreşte aici.
• Copiii parŃial auzitori îşi pot auzi într-o oarecare măsură propria voce şi uneori progresează,
dezvoltându-şi limbajul vorbit, chiar dacă vorbirea lor este neclară.
• Copiii cu surditate severă sau profundă nu-şi pot dezvolta vorbirea decât dacă sunt ajutaŃi de o
proteză auditivă.
• Diagnosticarea timpurie, îndrumarea corespunzătoare a părinŃilor şi colaborarea acestora la
formarea limbajului propriilor copii şi la educaŃia acestora, constituie măsuri obligatorii pentru
nişte rezultate pozitive.
• Cuvintele au o mare importantă. Dar simpla lor enunŃare, ca o listă de etichete (păpuşă, maşină,
biscuit) nu-l va stimula pe copil să-şi dezvolte limbajul. Nu aceasta este calea firească prin care
copiii auzitori îşi formează limbajul. Acest lucru este valabil şi pentru copiii cu deficienŃe de auz.
Ei au nevoie de prezenŃa zilnică a limbajului vorbit, cu tot cortegiul său de bucurii şi emoŃii.
• Desigur că multe stadii din perioada de achiziŃie a limbajului au fost pierdute. Dar, după diag-
nosticare şi aplicarea unei proteze auditive eficiente şi cu ajutorul dumneavoastră, ei vor
avea acces la cel puŃin o parte din bogăŃia de limbaj care le stă la dispoziŃie în propriul cămin.
Ce trebuie să faceŃi?
1. ÎndreptaŃi-vă atenŃia spre lucrurile care îl interesează pe copil.
2. FolosiŃi propoziŃii simple şi clare referindu-vă la obiectul (jucăria) care i-a captat atenŃia.
3. DaŃi-i şansa să ia parte la conversaŃie, faceŃi pauze, acceptaŃi orice contribuŃie din partea
copilului.
4. Nu-l întrerupeŃi când spune ceva, pentru a-l corecta. Nu trebuie să corectaŃi încercările
copilului de a vorbi. RepetaŃi dumneavoastră corect, fără să-i spuneŃi „Nu e bine aşa“.
5. Întreruperile frecvente nu încurajează, ci rup fluxul comunicării şi descurajează copilul.
6. EvitaŃi vorbirea fără şir, monologurile lungi şi etichetările, vorbiŃi natural şi degajat.
7. FolosiŃi poezioare, cântecele şi jocuri pe degete cu copilul, ajutaŃi-vă cu cărticele pentru copii.
8. Dacă vedeŃi din expresia feŃei copilului că se teme, îi place, e supărat sau a înŃeles ceva, puneŃi
toate acestea în cuvinte, comentaŃi.
9. ÎncurajaŃi copilul să folosească protezele auditive, evitând să-i lăsaŃi impresia că acceptarea lui
este condiŃionată: „învaŃă mai întâi să vorbeşti…“. ApreciaŃi-l aşa cum este!
10. VerificaŃi protezele ca să fiŃi siguri că funcŃionează bine. Protezele îl pot ajuta foarte mult.
11. AntrenaŃi toată familia în această activitate. FaceŃi-i pe toŃi să înŃeleagă că şi rolul lor este la fel
de important în ajutorul pe care-l vor da micuŃului cu deficienŃe de auz.
B. LABIOLECTURA
• Labiolectura sau citirea buzelor înseamnă descifrarea unui text pe care îl rosteşte cineva prin
urmărirea cu atenŃie a buzelor vorbitorului.
• În viaŃa deficienŃelor de auz, labiolectura joacă un rol foarte important; compensează într-un
fel lipsa auzului.
• Copilul trebuie să înŃeleagă, iar noi trebuie să ne asigurăm că a înŃeles.
• Unele sunete sunt invizibile pe buze iar altele seamănă mult între ele, putând fi
confundate cu uşurinŃă.
• Labiolectura este o abilitate care se învaŃă. Cu cât auzul este mai deficitar, cu atât
labiolectura devine mai importantă.
• ToŃi copiii deficienŃi de auz trebuie să-şi dezvolte această abilitate de a citi de pe buze.
• UitaŃi-vă în oglindă şi rostiŃi „şina“ sau „cina“. Nu există nici o diferenŃă pentru că
sunetele „şi“ şi „ci“ nu au mişcări de buze specifice. Sunt necesari mulŃi ani de
exerciŃiu pentru a deveni un bun cititor al buzelor şi chiar şi atunci, o mare parte
din text este ghicit în mod inteligent.
• MulŃi copii cu diferenŃe de auz citesc buzele destul de prost deoarece nu au limbajul
şi vocabularul bine dezvoltate.
ToŃi copiii sunt bucuroşi să comunice cu cei din preajma lor, deci includeŃi şi copiii
deficienŃi de auz în conversaŃie.
Pentru a vă putea citi de pe buze un copil trebuie să vă vadă. DistanŃa maximă accep-
tabilă pentru labiolectură este de trei metri. Pentru un copil mic, distanŃa de un metru aste
cea mai acceptabilă.
Sfaturi pentru cei care se vor înŃeleşi de copiii deficienŃi de auz.

• VorbiŃi natural, fără să vă grăbiŃi, dar nici prea rar!
• VorbiŃi clar, dar fără să exageraŃi!
• Nu ŃipaŃi! Strigătul sau exagerarea mişcărilor gurii sau a sunetelor vorbirii îngreunează labiolectura.
• FaŃa vorbitorului trebuie să fie perfect vizibilă, altfel labiolectura este dificilă.
• AveŃi grijă ca lumina să fie bună şi întotdeauna pe faŃa vorbitorului, nu din spatele acestuia.
• RostiŃi numai o sintagmă sau o propoziŃie.
• Nu este indicat să rostiŃi un singur cuvânt, cel principal, pentru a ajuta copilul. („Masa“, pentru
a-i spune să vină la masă). Dacă spuneŃi „Vino la masă, masa e gata, spală-te pe mâini şi vino la
masă“, rezultatul este că îi oferiŃi şansa să citească pe buze de 3 ori cuvântul „masă“ şi deci
posibilitatea să înŃeleagă mesajul creşte.
• PuneŃi accentul pe cuvântul mai important, fără a neglija cuvintele care îl preced sau îl
urmează.
• Dacă descrieŃi un obiect şi este posibil, ŃineŃi-l în mână sau indicaŃi-l; pentru copiii mici este
foarte folositoare această practică.
• FiŃi expresivi atunci când vorbiŃi, dar evitaŃi mimica facială exagerată.
• Cuvintele care se aseamănă (papa - baba - mama; şina - cina - Gina) sunt foarte frecvente şi nu
trebuie să uitaŃi acest lucru; repetaŃi şi reformulaŃi până când veŃi fi înŃeleşi.
AmintiŃi-vă!
Un copil nu poate citi pe buze un cuvânt pe care nu îl cunoaşte.
Nu uitaŃi!
Citirea buzelor este o activitate care cere multă concentrare. Un copil care citeşte buzele
oboseşte repede şi îşi pierde atenŃia foarte uşor.
• FiŃi la acelaşi nivel fizic cu copilul, de câte ori este posibil. Astfel evitaŃi să-i formaŃi copilului o
imagine deformată a feŃei dumneavoastră, pentru că atunci când îi vorbiŃi stând în picioare, el vă
vede faŃa dintr-un punct neobişnuit.
• Când îi citiŃi o poveste sau îi daŃi o jucărie, nu vă aşteptaŃi să se uite întâi la dumneavoastră.
LăsaŃi-i timp suficient să privească cartea sau să studieze jucăria.
• Povestea citită la culcare este importantă pentru orice copil. Nu uitaŃi că pentru copilul surd
trebuie să vă alegeŃi cu atenŃie poziŃia din care îi spuneŃi sau îi citiŃi povestea.
Nu uitaŃi!
Copilul doreşte să înŃeleagă, iar răbdarea şi sprijinul dumneavoastră îl vor face să-şi
învingă nesiguranŃa şi îl vor încuraja să ghicească ceea ce nu este sigur că a înŃeles.
FiŃi gata să repetaŃi, să reformulaŃi, să vă ajutaŃi de obiecte, desene, gesturi sau semne de
câte ori este nevoie pentru a vă putea face înŃeleşi.
În ajutorul celui care citeşte buzele Vorbesc la obiect şi evit

Stau întotdeauna cu faŃa la cel schimbările bruşte de subiect.
cu care vorbesc.
Nu răspund eu în locul lui, ci Vorbesc clar şi cu o viteză
îl întreb în aşa fel încât să fie acceptabilă.
înŃeles uşor.
Nu-mi acopăr gura, nu mă Când este cazul folosesc repere

întorc cu spatele, nu plec în vizuale, desenez, scriu numele
timp ce vorbesc. etc.
Am grijă să fiu în lumină şi la

Aştept până este atent înainte distanŃa potrivită
să încep să vorbesc. (aproximativ 1 m distanŃă).
Nu conduc discuŃia niciodată

Îmi dau seama că se cere multă
doar pentru că eu aud şi înŃeleg
concentrare şi că el poate obosi
mai repede.
uşor.
Am grijă ca prietenii mei care nu aud să

nu fie excluşi niciodată din conversaŃie.
C. LIMBAJUL SEMNELOR
„Fie că ne place sau nu să o recunoaştem, limbajul semnelor rămâne prima
noastră limbă; noi percepem lucrurile cu ajutorul vederii.“
(Adult profund surd)
Ce este limbajul semnelor?

• Limbajul semnelor nu este o traducere în semne a unei limbi. Limbajul semnelor este un limbaj
cu reguli proprii, structură proprie şi modalităŃi proprii de exprimare.
• Limbajul semnelor nu înseamnă folosirea mâinilor pentru a ilustra un cuvânt. Unul şi acelaşi
semn poate reprezenta mai multe cuvinte din limbajul vorbit.
• Nu există un limbaj universal al semnelor care să fie înŃeles de comunităŃile de surzi de pretu-
tindeni. Fiecare zonă îşi are propriul său limbaj al semnelor.
• Aproximativ 90% din copiii surzi au părinŃi auzitori, deci acasă ei nu au acces direct la limbajul
semnelor. Ei deprind limbajul semnelor de îndată ce păşesc pragul unei instituŃii preşcolare
pentru copiii cu deficienŃe de auz.
Pentru a demonstra cât de folositoare sunt semnele în comunicare, încercaŃi acest joc:
- AdunaŃi un mic grup de persoane.
- DaŃi-i fiecărei persoane din acest grup un mesaj simplu.
- Unul câte unul, fiecare persoană trebuie să iasă în faŃa grupului şi să transmită mesajul său.
- La sfârşit, discutaŃi cu membrii grupului despre eficienŃa semnelor în comunicare.
Ce implică limbajul semnelor?

• Limbajul semnelor este o limbă complexă, structurată şi vie. Tot aşa cum în limbă apar cuvinte
noi, semnele suferă şi ele un proces de transformare cu apariŃia de noi semne.
• Este un limbaj vizual, tridimensional şi dinamic. El nu înseamnă doar două mâini care se mişcă
luând forme diferite ci implică participarea persoanei în totalitate. Contextul este foarte important
în desfăşurarea acestui limbaj.
• Structura limbajului semnelor este diferită de cea a limbajului vorbit. DeficienŃii de auz au o
minte vizuală, ei văd ceea ce vor să spună.
• Limbajul semnelor se învaŃă cel mai bine de la cineva care îl foloseşte de la naştere. Copiii auzitori,
dacă sunt născuŃi în familii de surzi, devin fără nici o dificultate bilingvi. Dar, majoritatea
copiilor surzi se nasc din părinŃi auzitori, limba maternă este cea vorbită şi nu cea a semnelor.
Cei mai mulŃi copii cu deficienŃe de auz învaŃă limbajul semnelor când ajung în comunităŃi de
copii surzi (grădiniŃe, şcoli) de la colegii lor.
• Pe parcursul primilor ani de viaŃă, limbajul semnelor constituie modalitatea naturală prin care
copilul poate stabili o comunicare eficientă. Limbajul acumulat în acest mod de către copil va
constitui baza de pornire pentru învăŃarea limbajului vorbit.
Copiii au dreptul să stăpânească un limbaj, să se poată exprima şi să-i înŃeleagă pe

cei cu care vin în contact.
• Pentru unii copii profund surzi este extrem de dificil să îşi dezvolte vorbirea. Limbajul
semnelor îi poate ajuta să comunice şi să capete încredere în ei. Este deprimant cum un copil
se străduieşte să-Ńi comunice ceva şi nu poate.
• Credem că este bine ca membrii familiei să înveŃe şi ei semnele pentru a putea comunica cu
copilul şi până ce acesta va ajunge într-o instituŃie preşcolară.
• Limbajul semnelor poate deschide pentru copilul surd o uşă către lume.
Limbajul semnelor este o limbă bogată şi variată, care merită să fie privită cu toată
seriozitatea de către cei implicaŃi în educaŃia copiilor cu deficienŃe de auz.
• Nu este greu să învăŃăm un minimum de semne, pentru a putea iniŃia copilul de cât mai de
timpuriu în tainele acestui limbaj.
Exemplificăm mai jos câteva tipuri de semne:
Mama Cu palma întinsă sau Apă Palma strânsă ca şi

strânsă pe obraz, o cum a-i duce o cană
mişcare de rotaŃie. spre gură.
Tata Se arată la colŃul gurii Pâine Cu ambele palme se

semnul de mustaŃă. imită tăierea pâinii cu
cuŃitul.
Fată Cu palma, mângâind Lapte Se imită mulsul vacii

obrazul de sus în jos. cu ambele mâini.
Băiat Cu degetul arătător sub Casa Se imită cu ambele

nas, se arată semnul de mâini acoperişul casei
mustaŃă. în formă de triunghi.
Eu Se arată cu degetul Minge Se Ńin palmele ca şi

arătător către mine. cum a-i avea o minge
în mâini.
Tu Se arată cu degetul Păpuşă BraŃele, unul peste

arătător către tine. altul cu palmele în sus,
imitând legănatul.
La revedere (Pa-pa) Cu mâna în sus se face A da (Poftim) Se întinde mâna cu

gestul natural de bun palma deschisă.
rămas.
MulŃumesc Cu palma deschisă la A merge Se imită mişcarea cu

bărbie. degetul arătător şi
mijlociu.
Nu Semnul natural de A fugi Se mişcă braŃele aşa

negaŃie. cum le mişcăm când
alergăm.
Da (Adevărat) Cu degetul mare înainte A mânca Se duce mâna cu toate

şi palma strânsă. degetele strânse către
gură.
Copii Cu palma deschisă se A bea Se duce mâna spre

face 1, 2, 3, ca şi cum gură ca şi cum a-i Ńine
a-i bate mingea. o cană în mână.
Ne jucăm Se mişcă mâinile A dormi Cu palmele pe obraz şi

sus-jos asemănător cu capul înclinat.
mişcarea pe care o
execută jonglerii.
Mare Mâinile depărtate cu

arătătorul înainte.
Mic Invers mâinile cât mai

apropiate, arătând ceva
mic. Eu mănânc pâine.
Flămând Se face o mişcare de

rotaŃie pe burtă cu
mâna.
Fericit Cu degetul arătător la

colŃul gurii se arată în Păpuşa cea mică doarme.
sus.
Trist Cu toate degetele

desfăcute se face o
mişcare de la nivelul
frunŃii în jos.
Nervos Se face o mişcare

cu ambele mâini
dreapta-stânga Vrei o banană?
pe piept ca şi
cum te-ai scărpina.
ÎnvăŃarea unui copil să folosească limbajul semnelor.

• ÎnvăŃarea semnelor include 3 etape:
1. Copilul vede semnele folosite în situaŃiile cu semnificaŃii.
2. Copilul leagă semnele cu semnificaŃia lor şi încearcă să le imite.
3. Copilul foloseşte spontan semnele în context.
• Pentru a parcurge aceste etape, există unele lucruri importante pe care atât părinŃii, cât şi copilul
trebuie să le respecte:
ETAPA COPILUL... ADULTUL... OBS.
1 • vede semnul folosit în • accentuează semnul • la această etapă nu

multe situaŃii variate; şi-l foloseşte în multe este neapărat nevoie
Aceasta este ceaşca ta • asociază semnul pe situaŃii diferite; ca copilul să
care-l vede cu sensul • repetă semnul şi-l aso- folosească semnul;
lui; ciază clar de semnifi- • copilul trebuie să fie
• începe să înŃeleagă caŃia lui; implicat în mod activ
semnul. • foloseşte permanent în situaŃie;
acelaşi semn pentru un • fiŃi răbdători - această
anumit obiect. etapă necesită timp.
ÎnŃelegerea sensului
2 • încearcă să imite • oferă copilului timp să • puteŃi ajuta copilul

semnul pe care-l vede încerce un semn; fără a-l forŃa;
Ia ceaşca ta în situaŃie; • laudă fiecare încercare • lăsaŃi copilul să capete
• este încurajat de răs- a copilului de a face experienŃă la această
punsul adultului; un semn; etapă. Nu-l grăbiŃi să
• încearcă în continuare! • continuă folosirea treacă la etapa
semnului în context. următoare.
Imitarea adultului
3 • se gândeşte ce semn • continuă activitatea • introduceŃi treptat noi

vrea să transmită; pentru a-i oferi semne şi activităŃi;
• Ńine minte cuvântul copilului timp să se • urmăriŃi ca d-voastră
care exprimă sensul gândească şi să şi familia să folosiŃi
dat; folosească semnul; gesticulaŃia tot timpul
• Ńine minte cum să facă • laudă şi acceptă orice în comunicarea cu
semnul. încercare a copilului copilul.
de a produce un semn
Utilizarea conştientă a într-o situaŃie de sens.
semnului
Important!
În comunicarea cu copilul lipsit de auz nu folosiŃi semnele fără a le însoŃi de limbajul vorbit.
Mesajul fiind transmis pe mai multe căi este mai uşor de înŃeles.
• Copilul va învăŃa să folosească semnele văzând pe cei din jur folosindu-le în situaŃiile obişnuite
de fiecare zi.
• Dacă copilul încearcă şi el să folosească semne, încurajaŃi-l şi lăudaŃi-l, dar niciodată nu-l forŃaŃi.
• Nu uitaŃi! VorbiŃi-i copilului şi folosiŃi semnele concomitent.
• Nimeni nu se împacă cu sentimentul propriei nesiguranŃe sau al neputinŃei de exprimare. Este
dreptul oricărui copil să poată comunica, recurgând la metoda cea mai satisfăcătoare pentru el,
fie cuvântul vorbit, fie limbajul semnelor, fie amândouă la un loc.
• În momentul şcolarizării, copiii sunt cuprinşi într-o unitate de învăŃământ care a adoptat o
anumită metodă. La noi în Ńară, în şcolile speciale pentru deficienŃi de auz se foloseşte metoda
comunicării totale în care auzul rezidual, limbajul oral, dactilemele şi semnele sunt utilizate
la un loc, completându-se reciproc.
Dactilemele
• Dactilemele reprezintă un sistem de semne în care fiecărei litere a alfabetului îi corespunde un
anumit semn.
• Dactilemele sunt uşor de învăŃat. Orice cuvânt care poate fi reprezentat în scris prin litere, poate
fi reprezentat şi prin dactileme.
• Dactilemele sunt în general foarte utile, ele făcând legătura între cuvântul vorbit, semne şi
cuvântul scris.
• Începând de la 5 ani copiii cu deficienŃe de auz pot fi învăŃaŃi literele şi implicit dactilemele.
• Nu există un alfabet internaŃional al dactilemelor. Sistemul românesc foloseşte o singură mână,
în timp ce în alte Ńări (Anglia) se folosesc ambele mâini.
Dacă copilul cunoaşte dactilemele vorbiŃi-i în acelaşi timp cu dactilarea cuvintelor
A B C D E F G H I
Î J K L M N 0 P R
S Ş T ł V W X Y Z
Dactilemele alfabetului românesc
IMPORTANT DE REłINUT DESPRE LIMBAJUL SEMNELOR

• Limbajul semnelor este limba maternă a multor oameni deficienŃi de auz. Este un limbaj cu
reguli proprii, structură proprie şi modalităŃi proprii de exprimare.
• ÎncercaŃi să aflaŃi mai multe despre limbajul semnelor folosit de comunităŃile de surzi din Ńara
dumneavoastră. RugaŃi pe cineva să vă înveŃe unele semne, pe care le puteŃi arăta părinŃilor.
• Semnul nu este doar o mişcare a mâinii. El presupune mişcarea întregului corp, expresia feŃei
şi vorbirea.
• A ajuta un copil să înveŃe semnele echivalează cu a ajuta un copil să înveŃe cuvinte.
• Este important să învăŃăm copilul să folosească acele semne care-l vor ajuta să-şi exprime
necesităŃile, emoŃiile, dorinŃele şi interesele.
• Odată ce copilul învaŃă multe tipuri de semne, el poate învăŃa să formeze propoziŃii şi fraze.
• Deşi este important să înveŃi un copil cu deficienŃe de auz limbajul semnelor, trebuie să
stimulăm şi alte moduri de comunicare, cum sunt vorbirea şi scrisul.
COMPORTAMENTUL
• Copiii cu deficienŃe de auz pot avea tulburări de comportament, generate de dificultăŃile de
comunicare cu ceilalŃi. De asemenea, copilul cu deficienŃe de auz poate fi frustrat de incapa-
citatea sa de a se exprima clar.
• Aceasta este o problemă deseori invocată de părinŃii copiilor cu deficienŃe de auz, de aceea noi
trebuie să-i sfătuim cum să se poarte cu copii lor. Una din metode este efectuarea unui test de
control care să prezinte situaŃii reale din viaŃă, cu care se confruntă părinŃii şi să-i rugăm să
aleagă cea mai bună cale de a le depăşi.
• Mai jos sunt prezentate câteva întrebări care pot fi folosite la testarea pentru părinŃi, precum şi
răspunsurile şi momentele importante care trebuie reŃinute.
1. Copilul d-voastră se joacă cu prietenii şi 2. Luni, copilul d-voastră a mâzgălit peretele.

sparg una din cele mai frumoase vaze. D-voastră 1-aŃi certat. MarŃi, a făcut acelaşi
D-voastră: lucru, dar nu 1-aŃi certat. D-voastră îi daŃi
a. veŃi certa toŃi copiii? voie să continue. AŃi procedat corect?
b. veŃi certa toŃi copiii, cu excepŃia copilu-
lui d-voastră surd?
3. Copilul se joacă cu ceştile cele mai bune 4. Copilul d-voastră vă roagă să-i daŃi
de porŃelan. D-voastră: „Coca-Cola“. D-voastră spuneŃi „Nu“. El
a. vă veŃi duce la el şi-l veŃi bate? continuă să ceară şi d-voastră hotărâŃi să-i
b. îl veŃi avertiza că sunteŃi supărat, folo- cumpăraŃi, numai să tacă. AŃi procedat
sind mimica şi gesticulaŃia ? corect?
5. Copilul d-voastră face tărăboi, Ńipând şi 6. Copilul d-voastră are obiceiul să arunce
bătând. D-voastră: cu lucruri în oameni. D-voastră:
a. rămâneŃi calm, nu-i atrageŃi atenŃia până a. veŃi arunca cu lucrurile înapoi în el?
când el nu se linişteşte, apoi vă duceŃi b. îl veŃi certa, apoi ignora pentru un timp
să-l alinaŃi? scurt?
b. StrigaŃi la el până se linişteşte, apoi îl
lăsaŃi în pace?
Răspunsuri şi momente care urmează să fie reŃinute...
1.a. CertaŃi toŃi copiii, inclusiv pe copilul 2. Nu! N-aŃi procedat corect. Dacă copilul face
d-voastră care este surd. ceva greşit şi d-voastră îl certaŃi, atunci
trebuie să-l certaŃi de fiecare dată când face
lucrul acesta.
* Copilul cu deficienŃe de auz trebuie să fie dis- * Este foarte important ca copilul d-voastră
ciplinat ca şi ceilalŃi copii. Nu-i permiteŃi să cu deficienŃe de auz să înveŃe ce este bine
facă ce vrea el doar pentru că are deficienŃe şi ce este rău, iar familia lui trebuie să fie
de auz. consecventă în această privinŃă.
FiŃi consecvenŃi!
3.b. ArătaŃi-i copilului d-voastră, prin expresia 4. Nu! N-aŃi procedat corect. Dacă aŃi spus „Nu“
feŃei şi gesturi că sunteŃi supărat. Niciodată la început, nu schimbaŃi răspunsul.
să nu loviŃi copilul, încercaŃi să-i explicaŃi
de ce sunteŃi supărat.
* Copilul cu deficienŃe de auz poate să nu înŃe- * Copilul cu deficienŃe de auz trebuie să ştie
leagă bine anumite situaŃii. De aceea, este că „Nu“ înseamnă „Nu“. Este important ca
foarte important ca situaŃiile să-i fie explicate adultul să se Ńină de cuvânt şi să nu se lase
prin cuvinte, semne şi gesturi. influenŃat de copil.
5.a. RămâneŃi calm. ÎncercaŃi să ignoraŃi copilul 6.b. CertaŃi-l puŃin. LuaŃi lucrurile pe care copi-
până când acesta se linişteşte. După ce acesta lul le-a aruncat, apoi ignoraŃi-l. Mai târziu,
se linişteşte, alinaŃi-l. când s-a liniştit, arătaŃi-i un joc mai bun, de
exemplu cum să arunce pietre într-o cutie
sau fructe într-un coşuleŃ.
* Din cauza frustrării sale, copilul cu deficienŃe * Când copilul nu se poartă bine, este important
de auz poate face tărăboi, gândindu-se că astfel să-i spunem că el nu are dreptate, dar în
va atrage atenŃia mamei. Dar el trebuie să ştie acelaşi timp să fim calmi. Mai târziu, încercaŃi
că acesta nu este un comportament bun şi că să transformaŃi ceea ce făcea el într-o activi-
el va atrage atenŃia numai dacă este liniştit. tate pozitivă.
REłINEłI!
Este foarte important ca copilul cu deficienŃe de auz să ştie ce aşteptăm de la el. El trebuie
să se simtă în siguranŃă, iar noi putem să-i oferim aceasta.
S.C. ÎŞI SPUNE PĂREREA
S.C. este profesoară. Este căsătorită cu un bărbat surd şi au doi

copii cu auz normal.
„Comunicarea este o latură importantă a apartenenŃei la societate. De
cele mai multe ori, oamenii care aud normal evită comunicarea cu oamenii
surzi, deoarece le este frică că nu vor reuşi. Astfel apar momentele de frustrare
şi jenă. Dacă oamenii care aud ar avea o mai bună înŃelegere a modalităŃilor de
comunicare cu oamenii surzi, atunci, probabil, ar încerca cu mai mare îndrăz-
neală. Aceasta ar putea duce la o mai bună integrare în societate a persoanelor
cu deficienŃe de auz.
ExperienŃa mi-a arătat că dificultăŃile de auz sunt interpretate greşit, deoarece este o defi-
cienŃă care nu se vede. Cu toate acestea, oamenii află tot mai mult despre deficienŃele de auz şi
despre persoanele cu deficienŃe ale auzului, în special în localităŃile urbane. In localităŃile rurale,
unde, de fapt, trăiesc cei mai mulŃi oameni, cred că există multă necunoaştere în ceea ce priveşte
deficienŃele de auz.
Când aveam 7 ani, eram grav bolnavă şi am fost internată în spital. Mi-a trebuit mult timp ca
să mă fac bine şi nu am putut merge încă foarte multe luni după aceea. După boală am descoperit că
eu nu aud – nici măcar un sunet. Până în ziua de azi auzul meu nu s-a îmbunătăŃit deloc. Pierderea
auzului n-a însemnat sfârşitul vieŃii mele fericite. De fapt, viaŃa devenea tot mai plăcută pentru mine.
Dar pentru părinŃii mei a devenit tristă. Ei nu ştiau cum să se descurce cu un copil surd cum eram eu
şi unde să caute ajutor.
La început, părinŃii mei credeau că surzenia poate fi tratată, dar în realitate aceasta era doar o
iluzie. Treptat, părinŃii mei au descoperit noi modalităŃi de a mă ajuta. Ei au început să mă înveŃe să
citesc pe buze, îndemnându-mă să privesc la faŃa lor când vorbeau şi vorbind foarte clar cu mine,
astfel încât eu să pot urmări mişcările buzelor. Când au descoperit că aceasta ajută şi că eu încetul
cu încetul învăŃam să citesc pe buze, ei au perseverat să mă înveŃe.
De asemenea, părinŃii mei şi-au dat seama că eu înŃeleg mai mult, dacă ei folosesc semne.
Dacă un copil surd comunică prin semne, niciodată să nu-l împiedicaŃi să le folosească, deoarece
limbajul semnelor este limba maternă a persoanei surde şi este cea mai uşoară metodă de comunicare.
Eu am frecventat şcoala pentru surzi şi, datorită faptului că părinŃii mei m-au ajutat atât de mult
înainte de intrarea la şcoală, eu nu am fost niciodată ultima din clasă. Sfatul meu pentru părinŃi este
ca ei să iubească copilul surd la fel ca şi pe ceilalŃi copii din familie. Dragostea lor faŃă de mine nu
s-a schimbat niciodată. Datorită dragostei lor şi muncii depuse de ei am devenit ceea ce sunt azi.“
IMPORTANT DE REłINUT DESPRE DIZABILITĂłILE AUDITIVE

• Principala cauză medicală a dizabilităŃilor auditive este deficienŃa de auz.
• Lipsa sau diminuarea auzului cauzează o deficienŃă invizibilă.
• DeficienŃele de auz apar ca rezultat al afecŃiunilor urechii medii şi interne. Creierul nu este
afectat şi copilul cu deficienŃe de auz nu are dizabilităŃi intelectuale.
• Copiii cu dificultăŃi auditive trebuie să fie depistaŃi precoce şi să li se acorde ajutor la o vârstă
cât mai fragedă.
• Există diferite grade de deficienŃă auditivă – copilul poate avea o pierdere uşoară, parŃială sau
totală a auzului.
• Unii copii, pe lângă dizabilităŃile auditive pot avea şi alte dificultăŃi, de exemplu, dizabilităŃi
intelectuale, dizabilităŃi motorii sau de vedere. Modul de abordare a acestor copii va fi diferit.
• Scopul nostru este de a îmbunătăŃi abilităŃile de comunicare ale copiilor cu dizabilităŃi
auditive.
• Pentru unii copii cu dizabilităŃi auditive, limbajul semnelor poate fi cel mai eficient mod de
a comunica.
• Dacă există bănuiala că nu aude bine copilul, acesta trebuie testat într-o instituŃie specializată,
de către personal calificat.
• Trebuie să ne gândim foarte bine înainte de a recomanda protezarea auditivă a copilului cu
pierderi de auz, deoarece nu toŃi copiii beneficiază de pe urma aparatului auditiv.
• Dacă pe copil îl doare urechea sau are puroi, acesta trebuie să fie trimis urgent la medic
pentru a i se acorda asistenŃa necesară.
• Copiii cu deficienŃe de auz pot avea tulburări comportamentale generate de dificultăŃile de
comunicare.
• Este important ca învăŃătorii să primească sfaturi cum să ajute în clasă copilul cu dificultăŃi
auditive.
• Orice copil cu deficienŃe de auz are dreptul la educaŃie.
DEFICIENłELE SĂ COMUNICĂM
CU... PLĂCERE
MULTIPLE
ŞI
DIZABILITĂłI SEVERE
M
O
D
U
L
U
L
VII
În modulul precedent s-a vorbit despre copiii cu dificultăŃi de comunicare

cauzate de deficienŃe auditive.
În acest modul vom discuta despre copiii care întâmpină dificultăŃi de
comunicare din cauza deficienŃelor multiple.
După ce veŃi parcurge acest modul veŃi putea: Ghid pentru părinŃi,
• să identificaŃi copiii cu deficienŃe multiple; educatori şi alte
• să cunoaşteŃi necesităŃile de bază ale copilului cu deficienŃe multiple; persoane implicate
• să aveŃi aşteptări reale şi să fixaŃi obiective potrivite pentru un copil cu în lucrul cu copii care
deficienŃe multiple; au dificultăŃi
• să oferiŃi sfaturi cu privire la modalităŃile de formare a abilităŃilor de de comunicare
comunitare la copiii cu surdocecitate;
• să îndrumaŃi copiii cu deficienŃe multiple către specialiştii potriviŃi.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
DizabilităŃi severe şi deficienŃele multiple/asociate // 201
Despre deficienŃele multiple/asociate // 201
Întrebări şi răspunsuri // 204
Evaluarea capacităŃilor de comunicare // 207
Lista de control pentru evaluarea copilului cu deficienŃe multiple // 209
Model de listă de control // 211
Planificarea obiectivelor // 213
Planul individual al obiectivelor pentru un copil // 216
Sugestii de activităŃi // 217
Cum să vorbeşti unui copil cu dizabilitate severă determinată de deficienŃe multiple // 221
Copiii cu surdocecitate // 223
Sugestii despre modul în care putem ajuta copilul cu surdocecitate // 224
Sugestii generale pentru învăŃarea comunicării cu un copil cu surdocecitate // 225
Opinii // 227
Important de reŃinut despre copiii cu dizabilităŃi severe derivate din deficienŃe multiple/asociate // 228
DEFICIENłELE MULTIPLE ŞI DIZABILITĂłI SEVERE 201
DIZABILITĂłI SEVERE ŞI
DEFICIENłELE MULTIPLE/ASOCIATE
În cea mai mare parte dizabilităŃile severe apar din combinaŃia mai multor deficienŃe/ defi-
cienŃe multiple.
Când ieşeam la plimbare cu Florin, oamenii din jur priveau la noi şi râdeau.
MulŃi ziceau că Florin este handicapat. SimŃeam o durere enormă, când mi se
spunea că Florin este handicapat şi plângeam adesea din cauza reacŃiilor
oamenilor. Nu ştiam unde să mă adresez pentru ajutor. Apoi, am decis că
trebuie să-mi schimb atitudinea. Mi-am zis că trebuie să- mi iubesc copilul şi
să-l îngrijesc. Am început să-l îmbrac pe Florin în haine curate şi elegante,
astfel încât oamenii observau cât de drăguŃ este, şi nu deficienŃele lui. Acum
oamenii admiră îmbrăcămintea lui şi modul cum arată, ceea ce mă face
fericită.
Niciodată nu mi-a fost uşor s-o îngrijesc pe Sandra. Mi-au trebuit ani de
muncă grea, dar dragostea mea faŃă de ea devine tot mai puternică. Nu ştiu cât
de bine vede, aude sau înŃelege Sandra. Eu trebuie însă să-i fac baie, s-o
îmbrac, s-o hrănesc şi să am grijă de necesităŃile ei fiziologice. Ceea ce mă
susŃine este dragostea ce i-o port.
Eu nu sunt de acord cu izolarea copiilor cu deficienŃe în instituŃii speciale.

Cred că familiile copiilor cu deficienŃe multiple trebuie ajutate să-şi iubească şi
să-şi îngrijească copiii acasă. Aceşti părinŃi trebuie să manifeste mai multă
dragoste faŃă de copilul lor cu capacităŃi reduse şi să fie răbdători, deoarece
ameliorarea va necesita, probabil, mult timp. Ei trebuie să vorbească cu copilul
pentru ca el să le cunoască vocile. Dar, mai presus de orice, părinŃii copiilor cu
deficienŃe multiple nu trebuie să-şi piardă niciodată speranŃa.
DESPRE DEFICIENłELE MULTIPLE/ASOCIATE...
• Când un copil are mai multe limitări structurale sau funcŃionale diferite, spunem că el are
deficienŃe multiple/asociate. De exemplu, un copil poate întâmpina dificultăŃi de învăŃare,
de control al mişcărilor, de auz şi de vedere şi are dizabilităŃi severe.
• Un copil care întâmpină dificultăŃi în mai multe domenii are dizabilităŃi severe sau asociate.
Copilul cu deficienŃe multiple

trebuie să primească ajutor cât
mai devreme posibil, astfel
Aşteptările noastre cu privire încât el să fie ajutat să-şi
la ceea ce pot realiza şi la felul realizeze potenŃialul său la
cum pot realiza, trebuie să fie maxim şi deficienŃele lui să nu Este foarte important ca
diferite de la un copil cu se agraveze. noi să avem speranŃe
deficienŃe multiple la altul.
reale faŃă de copiii cu
De asemenea, modalităŃile de
deficienŃe multiple şi să-i
sprijinire a lor trebuie să fie
ajutăm pe părinŃii lor să
adecvate.
procedeze la fel.
ŞTIAłI
CĂ...?
Datorită dificultăŃilor pe care le
întâmpină copilul cu deficienŃe Când un copil prezintă diverse
multiple, el va progresa foarte lent. incapacităŃi, este necesar să aflam
Este foarte important ca noi să fim de la părinŃi care este dificultatea de
răbdători şi să ne fixăm obiective reale bază a copilului, după părerea lor.
pe care să le atingem în paşi mici. Apoi, trebuie să le acordăm ajutor
în această direcŃie.
De multe ori nu putem să cunoaştem PărinŃii copiilor cu deficienŃe

capacitatea de înŃelegere a copilului cu multiple pot avea ei înşişi dificultăŃi
deficienŃe multiple şi din această cauză atât în ceea ce priveşte acceptarea de
încercările lui de a comunica pot rămâne către propriile familii, cât şi în ceea
necunoscute, neobservate. Astfel, putem ce priveşte integrarea în societate.
aprecia că el are o deficienŃă mintală, Este important să găsim modalităŃi
deşi în realitate nu este aşa. De aceea este de susŃinere şi de reducere a izolării
foarte important să evaluăm corect acestor părinŃi.
înŃelegerea şi exprimarea copilului.
Dumneavoastră vorbiŃi despre „speranŃe reale“...

La ce anume vă referiŃi?
Prin „speranŃe reale“ se înŃeleg aşteptările care nu cer nici prea mult de la
un copil, dar nici prea puŃin. Aşteptările noastre trebuie să se bazeze pe ceea ce
poate face copilul. Dacă noi aşteptăm prea mult de la un copil, el ar putea să nu
reuşească, iar părinŃii, copilul şi noi înşine ne vom descuraja. De asemenea,
dacă aşteptările noastre sunt prea mici, atunci, mai mult ca sigur, copilul nu
va învăŃa.
Ceea ce trebuie să ne străduim să facem este să ne fixăm obiective realiste şi
uşor de atins de către copil.
Un copil cu deficienŃe multiple trebuie să poată:

• să-şi comunice necesităŃile într-un mod oarecare;
• să înŃeleagă situaŃiile obişnuite, de fiecare zi;
• să coopereze când i se face baie, când este îmbrăcat sau hrănit.
Prin urmare, vedeŃi că deseori nu este realist să aşteptăm de la copilul

cu deficienŃe multiple să vorbească, să meargă, să se îngrijească pe sine sau
să frecventeze şcoala.
Totuşi, trebuie să reŃinem că există multe lucruri pe care copilul cu
deficienŃe multiple le poate face cu ajutor.
CARE SUNT OBIECTIVELE NOASTRE PENTRU UN COPIL CU DIZABILITĂłI SEVERE?

Obiectivele noastre sunt:
• de a elabora modele bune de poziŃionare şi mişcare pentru a preveni agravarea
deficienŃelor fizice;
• de a-i forma abilităŃi de comunicare elementare;
• de a face mai uşoară şi mai plăcută îngrijirea zilnică a copilului de către părinŃi;
• de a oferi cât mai multă independenŃă posibilă.
NOTĂ:
În această lucrare sunt
examinate în special
abilităŃile de comunicare
ale copilului.
DIZABILITĂłI SEVERE – ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI...
Este oare vina mea că Nu. Nu este nici vina dumneavoastră, nici a soŃului dumneavoastră
copilul are o dacă copilul are deficienŃe multiple. DeficienŃele multiple se
dizabilitate severă? întâlnesc la copiii din toată lumea şi, de obicei, există cauze de
ordin medical care le explică.
Există vreun tratament Nu. Nu există tratament minune pentru deficienŃele copilului
pentru dizabilitatea dumneavoastră. Dar, în general, este mult mai important ca
copilului meu? dumneavoastră să acceptaŃi deficienŃele copilului decât să căutaŃi
un tratament pentru ele. EducaŃia cu răbdare şi încredere poate
ajuta copilul.
DeficienŃele copilului Nu. DeficienŃele copilului dumneavoastră nu sunt contagioase.

meu sunt contagioase? Ele nu se transmit de la o persoană la alta. Prin urmare, puteŃi să
încurajaŃi oamenii să relaŃioneze cu copilul dumneavoastră.
Cine poate să ne ajute Medicii, psihopedagogii, psihologii, kinetoterapeuŃii, logopezii,

copilul? psihoterapeuŃii ş.a. vă pot ajuta pe dumneavoastră şi pe copil.
Dar, ceea ce este şi mai important, dumneavoastră, cu sprijinul
familiei şi societăŃii, sunteŃi cei care puteŃi să vă ajutaŃi copilul
cel mai mult.
Dumneavoastră, părinŃii, sunteŃi cei mai importanŃi oameni
pentru copil.
Va putea copilul meu Majoritatea copiilor cu deficienŃe multiple nu vor fi în stare să

să-şi poarte singur de aibă singuri grijă de propria persoană. DificultăŃile pe care ei le
grijă? întâmpină în mişcare şi învăŃare, asociate cu alte incapacităŃi,
impun un ajutor permanent la spălare, îmbrăcare şi la masă.
Va putea copilul meu Copiii cu deficienŃe multiple sunt diferiŃi, dar majoritatea vor
să înveŃe? întâmpina mari dificultăŃi în învăŃare şi s-ar putea ca niciodată să
nu înveŃe deprinderile pe care le învaŃă alŃi copii. Este important
ca noi să aflăm ce poate face copilul, astfel încât să putem folosi
aceasta ca bază de la care vom porni în învăŃare. El va învăŃa
mai încet şi mai anevoios în comparaŃie cu alŃi copii, de aceea
trebuie să fim perseverenŃi şi să avem răbdare.
Va putea copilul meu Este posibil ca copilul dumneavoastră să nu înveŃe să vorbească

să vorbească vreodată? niciodată, dar el va putea să comunice prin alte mijloace, ca de
exemplu, prin sunete, mişcări şi mimică.
Copiii cu deficienŃe multiple au nevoie de mult mai mult ajutor
şi atenŃie pentru a învăŃa cum să comunice.
Există şcoli pentru un Fiecare copil are dreptul la educaŃie şi şcoală.

copil ca al meu? Da, există. Dar, noi suntem de părere că cea mai bună şansă pentru
un asemenea copil este să înveŃe şi acasă, cei mai buni profesori
fiind părinŃii. Ei sunt cei care pot avea grijă de copilul lor, îl pot
ajuta efectiv şi-l pot iubi.
Acestea sunt doar câteva din întrebările pe care le pot adresa oamenii. Dumneavoastră
puteŃi avea mai multe întrebări. Niciodată să nu vă fie frică să puneŃi o întrebare sau să
aflaŃi mai multe despre copiii cu deficienŃe multiple.
POATE UN MEDIC SĂ AJUTE UN COPIL CU DIZABILITĂłI SEVERE?

Medicul poate să ajute copilul cu deficienŃe multiple doar în cazul în care prezintă
afecŃiuni asociate sau este bolnav (ca orice alt copil).
• O afecŃiune asociată la copiii cu deficienŃe multiple este epilepsia. Ea se manifestă prin crize
convulsive. Aceşti copii trebuie să beneficieze de asistenŃă medicală pentru a Ńine sub control
epilepsia.
• Deoarece copilul cu deficienŃe multiple are probleme de mişcare şi poziŃionare, de motilitate
a muşchilor angrenaŃi în respiraŃie şi tuse, pot apărea afecŃiuni respiratorii, care trebuie
tratate de un medic.
• Copiii cu deficienŃe multiple au deseori dificultăŃi de alimentare şi îşi dezvoltă mai greu
abilităŃile de hrănire. Prin urmare, s-ar putea ca ei să nu înghită suficientă hrană pentru a-şi
satisface necesităŃile, astfel ajungând la subnutriŃie. Orice copil care suferă de subnutriŃie
trebuie să fie consultat de către medic.
• Unii copii cu deficienŃe multiple pot avea contracŃii musculare. Uneori, prin intervenŃii
chirurgicale se pot corecta contracturile grave, dar trebuie să vă gândiŃi foarte bine înainte de
a recurge la această operaŃie şi să supuneŃi copilul unui examen amănunŃit.
• Dacă copilul cu deficienŃe multiple are dificultăŃi de vedere, medicul vă va spune ce măsuri
trebuie luate pentru a îmbunătăŃi vederea copilului dumneavoastră.
• Dacă copilul cu deficienŃe multiple are deficienŃe ale auzului, medicul va stabili dacă şi cum
poate fi îmbunătăŃit auzul copilului dumneavoastră.
REłINEłI!
Medicul nu poate vindeca un copil cu deficienŃe multiple, dar trebuie să-i solicitaŃi
ajutorul ori de câte ori copilul d-voastră suferă de vreo boală.
UNDE SE VA PRODUCE RUPTURA ÎN CICLUL COMUNICĂRII?
Deoarece copiii cu dizabilităŃi severe au dificultăŃi de motilitate, de înŃelegere şi chiar

de vedere şi auz, comunicarea este foarte dificilă pentru ei.
Să vedem acum unde poate fi întrerupt ciclul comunicării:
2. Înregistrezi ce vezi 3. Recunoşti ce vezi

şi ce auzi şi ce auzi
? ?
1. Auzi şi vezi mesajul 4. Percepi sensul

cuvintelor
?
?
9. Răspunzi, observi şi 5. Te decizi să

corectezi răspunzi
? ?
Alegerea cuvintelor
8. Ştii ordinea 6. Alegi forma

cuvintelor Alegerea gestului răspunsului
?
? ?
Alegerea imaginii,
literelor şi
cuvintelor
?
Prin urmare, copilul cu dizabilităŃi severe va întâmpina dificultăŃi la toate etapele comu-
nicării, atât de înŃelegere, cât şi de exprimare. El nu va fi capabil să înŃeleagă limba vorbită sau să
răspundă prin cuvinte, dar este posibilă o comunicare de bază (elementară) cu el. În acest caz,
comunicarea trebuie să fie adaptată la nevoile copilului. În continuare vom examina modalităŃile de
realizare a acestui lucru...
...dar mai întâi de toate...

...încă ceva la tema comunicării...

• Copiii cu dizabilităŃi severe întâmpină, deseori, dificultăŃi grave de comunicare, fiecare având
nevoie, din această cauză, de un ajutor personalizat (adaptat fiecăruia în parte).
• Este foarte dificil să comunici cu un copil cu dizabilităŃi severe. Nu ştim cât înŃelege copilul, iar
modalităŃile lui de exprimare pot fi neclare pentru noi.
• Principalul nostru scop este de a stabili o comunicare de bază cu copilul. Pentru aceasta trebuie
să aflăm cât înŃelege copilul şi care sunt posibilităŃile lui de exprimare.
• Deseori, copilul poate încerca să transmită un mesaj, dar într-un mod neînŃeles de alŃii. Ca urmare,
încercările lui de a comunica vor trece neobservate şi altă dată nu va mai încerca să comunice.
• Pentru a preveni destrămarea ciclului comunicării din acest motiv, părinŃii trebuie ajutaŃi să recu-
noască momentele în care copilul le transmite un mesaj şi să aleagă o modalitate de răspuns
adecvată.
„Comunicarea de bază“
Când vorbeaŃi despre se realizează atunci când
copiii cu dizabilităŃi reacŃiile de bază ale
severe, aŃi menŃionat copilului, cum ar fi
deseori expresia plânsul, râsul, mişcarea
„comunicare de bază“. mâinii sau a piciorului
Ce se înŃelege prin etc., sunt transformate în
aceasta? mijloace de comunicare.
EVALUAREA CAPACITĂłILOR DE COMUNICARE
Vă aduceŃi aminte că noi am menŃionat faptul că modul nostru de abordare

a copiilor cu deficienŃe multiple este diferit? Acest fapt include şi evaluarea lor.
Lista de control a fişei de evaluare obişnuite este prea avansată pentru majoritatea
acestor copii. Pentru ei este necesar să gândim paşi mai mici şi mai detaliaŃi. Din
acest motiv, în paginile următoare vă vom sugera care aspecte să le evaluaŃi,
precum şi o listă de control adecvată.
Pentru a evalua abilităŃile de comunicare ale unui copil cu dizabilităŃi severe

este necesar să cunoaştem excitanŃii la care răspunde copilul şi reacŃia lui la aceştia.
Acesta va fi punctul de pornire de la care vom începe dezvoltarea abilităŃilor de
comunicare de bază ale copilului.
REłINEłI!
De obicei, vorbirea nu se ia în consideraŃie la aceşti copii.
Dacă nu vorbirea, atunci ce trebuie să evaluăm la aceşti copii?

Când evaluăm comunicarea unui copil cu dizabilităŃi severe, este necesar să examinăm
următoarele aspecte:
- AbilităŃile sociale;
- Auzul/ ascultarea;
- Vederea/ privirea;
- SimŃul tactil;
- Mirosul;
- Gustul;
- Mişcarea;
- ÎnŃelegerea noŃiunii de obiecte ascunse;
- AcŃiunile cu un anumit scop;
- Imitarea acŃiunilor;
- Producerea sunetelor.
Recomandări cu privire la modul de evaluare a abilităŃilor de comunicare ale copilului

cu dizabilităŃi severe:
• Dacă este posibil, evaluaŃi copilul împreună cu părinŃii lui. UrmăriŃi cum relaŃionează ei cu copilul
şi observaŃi cum le răspunde acesta. Nu uitaŃi că ei ştiu cel mai mult despre copilul lor, deci
puneŃi-le întrebări şi folosiŃi experienŃa lor.
• RealizaŃi evaluarea într-un mediu firesc şi relaxant, unde părinŃii, copilul şi dumneavoastră vă
simŃiŃi liberi pentru a lucra şi a discuta împreună.
• RezervaŃi-vă destul timp pentru a efectua evaluarea.
• Înainte de a trece la completarea fişei de evaluare, citiŃi-o cu atenŃie pentru a vă reaminti aspectele
asupra cărora trebuie să vă concentraŃi atenŃia pe parcursul examinării.
• Nu uitaŃi că trebuie să fiŃi flexibili în abordare şi să vă lăsaŃi „conduşi“ de copil.
• Pentru a obŃine informaŃia dorită, întreprindeŃi dumneavoastră unele activităŃi cu copilul, dar rugaŃi-i
şi pe părinŃi să desfăşoare diferite activităŃi împreună cu copilul. Copilul vă va răspunde dumnea-
voastră şi părinŃilor în acelaşi fel? ObservaŃi cu atenŃie copilul!
• Înainte de a începe evaluarea, pregătiŃi toate obiectele de care aŃi putea avea nevoie.
• Nu grăbiŃi copilul să efectueze cât mai multe activităŃi, ci petreceŃi mai mult timp cu el, desfă-
şurând aceste activităŃi calm şi minuŃios. Evaluarea poate fi realizată în câteva şedinŃe, nu este
necesar să o finalizaŃi într-o singură şedinŃă.
• Dacă timpul nu este potrivit pentru evaluare, atunci nu insistaŃi. De exemplu, copilul ar putea fi
bolnav sau obosit sau poate părinŃii doresc să discute cu dumneavoastră despre altceva. ProgramaŃi
şedinŃa într-o altă zi.
• ManifestaŃi interes şi preocupare faŃă de părinŃi şi copil. ÎncurajaŃi-i întotdeauna să desfăşoare acti-
vităŃi şi lăudaŃi-i atunci când au succes. Nu continuaŃi activităŃile care se soldează cu insucces.
ÎNDRUMĂRI PENTRU COMPLETAREA LISTEI DE CONTROL:

• CitiŃi indicaŃiile cu privire la modul de evaluare a comunicării copilului cu deficienŃe multiple.
• LuaŃi lista de control. Pentru fiecare domeniu de evaluare:
- puneŃi părinŃilor întrebările corespunzătoare;
- observaŃi cum relaŃionează părinŃii cu copilul în diverse situaŃii;
- încercaŃi diferite activităŃi cu copilul pentru a observa capacităŃile lui în variate domenii de
evaluare.
• Pe baza observaŃiilor dumneavoastră, răspundeŃi la întrebările din lista de control, bifând în

coloana „Da“ sau „Nu“.
• De asemenea, faceŃi notiŃe în rubrica „Cum reacŃionează copilul?“.
• După ce aŃi parcurs toate domeniile de evaluare, marcând cu „Da“ sau cu „Nu“ şi înregistrând
reacŃiile copilului, opriŃi-vă!
• AnalizaŃi atent lista de control, urmărind de câte ori aŃi notat „Da“ şi de câte ori „Nu“ la fiecare
domeniu.
• Pentru fiecare domeniu încercuiŃi coloana care are cele mai multe marcaje.
• Punctele forte ale copilului vor fi domeniile care au bifată coloana „Da“.
• NecesităŃile copilului vor cuprinde acele domenii care au înregistrat răspunsul negativ.
• NotaŃi aceste informaŃii în rubrica sumarului prevăzută în josul tabelului.
Acum, examinaŃi lista de control!
LISTA DE CONTROL PENTRU EVALUAREA COPILULUI

CU DEFICIENłE MULTIPLE
DOMENIUL DE EVALUARE DA NU REACłIA COPILULUI

AbilităŃi sociale
• Copilul vă priveşte când îi vorbiŃi?
• Copilul are modul său de a va semnala ce doreşte?
• Copilul are modul său de a arăta ce nu doreşte?
• Copilul recunoaşte persoanele cunoscute?
• Copilul se schimbă în preajma dumneavoastră – zâmbeşte,
râde, emite sunete, se joacă?
Auzul/ ascultarea
• ReacŃionează copilul la zgomote?
• ReacŃionează copilul la sunetele slabe?
• Caută copilul sursa sunetelor?
• Recunoaşte copilul vocile cunoscute?
• Copilul ascultă atent glasurile?
Văzul/ privirea
• Priveşte copilul obiectele?
• Urmăreşte copilul obiectele?
• Ce-i place copilului cel mai mult să privească?
• Este copilul interesat de ceea ce se întâmplă în jurul lui?
SimŃul tactil
• ReacŃionează copilul când îl atingeŃi?
• Copilul reacŃionează în diferite moduri la diferite atingeri
(de exemplu, mângâiere, netezire, gâdilare)?
• łine copilul obiectele?
• Simte copilul obiectele?
• Cercetează copilul obiectele şi se joacă cu ele folosind
mâinile?
SimŃul olfactiv
• Sunt mirosuri care îi plac copilului?
• Sunt mirosuri care nu îi plac copilului?
• Ştie copilul când este ora mesei, orientându-se după miros?
SimŃul gustativ
• Sunt gusturi care îi plac copilului?
• Sunt gusturi care nu-i plac copilului?
• Consumă copilul alimente diferite?
Mişcarea
• Îi plac copilului mişcările?
• Îi plac copilului mişcările energice?
• Îi plac copilului mişcările lente, potolite?
• Îi place copilului să fie legănat?
• Îi place copilului să-şi mişte corpul?
ÎnŃelegerea noŃiunii de obiect ascuns
• Manifestă copilul interes faŃă de oameni şi obiecte?
• Observă copilul când un obiect este ascuns de el?
• Caută copilul obiectul când acesta este pe jumătate ascuns?
• Caută copilul obiectul când acesta este ascuns în întregime?
AcŃiuni cu un anumit scop
• łine copilul obiectele?
• Se întinde copilul spre obiecte?
• Ştie copilul că dacă el va produce un sunet sau va face o
acŃiune se vor întâmpla anumite lucruri, de exemplu:
- dacă el face gălăgie, mama se va apropia de el;
- dacă el îşi întinde mâinile înainte, va fi luat în braŃe;
- dacă el trage de sfoara unei jucării, jucăria se va mişca;
- dacă el se întinde după un obiect, cineva i-l va da.
Imitarea acŃiunilor
• Dacă dumneavoastră imitaŃi una din acŃiunile copilului,
el vă va imita?
• Imită copilul mişcările noi pe care le faceŃi dumneavoastră?
• Imită copilul spontan acŃiunile altor persoane?
Producerea sunetelor
• Produce copilul sunete?
• Produce copilul sunete diferite?
• Gângureşte copilul?
• Imită copilul sunetele produse de un adult?
• Produce copilul mai multe sunete în anumite momente?
• Produce copilul sunete pentru ca dumneavoastră să faceŃi
ceva pentru el?
Sumar
• La care excitanŃi reacŃionează copilul cel mai mult?
• La care excitanŃi reacŃionează copilul cel mai puŃin?
În continuare, să vedem cum va arăta o listă de examinare completată.

De exemplu, Florin are 5 ani, poate şedea de unul singur, dar nu poate merge.
El are o dizabilitate intelectuală gravă, nu aude şi nici nu vede bine...
LISTA DE CONTROL PENTRU EVALUAREA COPILULUI

CU DIZABILITĂłI SEVERE
DOMENIUL DE EVALUARE DA NU REACłIA COPILULUI
AbilităŃi sociale
• Copilul vă priveşte când îi vorbiŃi? •
• Copilul are modul său de a vă semnala ce • Plânge când nu este fericit sau când i se dă ceva
doreşte? ce el nu doreşte.
• Copilul are modul său de a arăta ce nu doreşte? • Se linişteşte când aude vocea mamei.
• Copilul recunoaşte persoanele cunoscute? •
• Copilul se schimbă în preajma dumneavoastră •
– zâmbeşte, râde, emite sunete, se joacă?
Auzul/ ascultarea
• ReacŃionează copilul la zgomote? •
• ReacŃionează copilul la sunetele slabe? • Se sperie şi mişcă din membre.
• Caută copilul sursa sunetelor? •
• Recunoaşte copilul vocile cunoscute? • Arată că recunoaşte vocile, în general, prin
• Copilul ascultă atent glasurile? • mişcarea ochilor.
Văzul/ privirea
• Priveşte copilul obiectele?
• Urmăreşte copilul obiectele? • Foarte puŃin timp.
• Ce-i place copilului cel mai mult să privească? • FaŃa mamei.
• Este copilul interesat de ceea ce se întâmplă • Este greu de spus.
în jurul lui?
SimŃul tactil
• ReacŃionează copilul când îl atingeŃi? • Mişcă din mâini sau din picioare.
• Copilul reacŃionează în diferite moduri la • Încordează mâinile sau picioarele când este
diferite atingeri (de exemplu, mângâiere, gâdilat, se relaxează când este mângâiat,
netezire, gâdilare)? zâmbeşte când cineva îl şterge cu prosopul.
• łine copilul obiectele? •
• Simte copilul obiectele? •
• Cercetează copilul obiectele şi se joacă cu ele • Pentru scurt timp.
folosind mâinile?
SimŃul olfactiv
• Sunt mirosuri care îi plac copilului? • • Nu arată nimic concret, dar nici nu arată că nu-i
• Sunt mirosuri care nu îi plac copilului? • place.
• Ştie copilul când este ora mesei, orientându-se Se retrage/ se înfiorează la mirosuri pătrunză-
după miros? toare.
SimŃul gustativ
• Sunt gusturi care îi plac copilului? • Alimentele dulci le consumă cu plăcere.
• Sunt gusturi care nu-i plac copilului? • Alimentele acre şi amare le refuză, le scuipă, le
respinge.
• Consumă copilul alimente diferite? • Tinde să accepte doar alimentele moi.
Respinge hrana ce trebuie mestecată.
Mişcarea
• Îi plac copilului mişcările? • La început nu-i place, dar apoi îl încântă.
• Îi plac copilului mişcările energice? • Îi înŃepenesc membrele; pare speriat.
• Îi plac copilului mişcările lente, potolite? • Se relaxează, începe să zâmbească.
• Îi place copilului să fie legănat? • Se linişteşte şi se relaxează.
• Îi place copilului să-şi mişte corpul? • Depune puŃine eforturi pentru a-şi mişca corpul.
ÎnŃelegerea noŃiunii de obiect ascuns

• Manifestă copilul interes faŃă de oameni şi • FaŃă de oameni – pentru scurt timp; faŃă de
obiecte? obiecte – nu.
• Observă copilul când un obiect este ascuns • Pierde interesul, de îndată ce obiectul dispare.
de el?
• Caută copilul obiectul când acesta este pe •
jumătate ascuns?
• Caută copilul obiectul când acesta este •
ascuns în întregime?
AcŃiuni cu un anumit scop
• łine copilul obiectele? • Foarte puŃin.
• Se întinde copilul spre obiecte? • Începe doar.
• Ştie copilul că dacă el va produce un sunet
sau va face o acŃiune se vor întâmpla
anumite lucruri, de exemplu:
- dacă el face gălăgie, mama se va apropia de •
el;
- dacă el îşi întinde mâinile înainte, va fi luat •
în braŃe;
- dacă el trage de sfoara unei jucării, jucăria •
se va mişca;
- dacă el se întinde după un obiect, cineva i-l •
va da.
Imitarea acŃiunilor
• Dacă dumneavoastră imitaŃi una din acŃiunile • Începe doar.
copilului, el vă va imita?
• Imită copilul mişcările noi pe care le faceŃi •
dumneavoastră?
• Imită copilul spontan acŃiunile altor persoane? •
Producerea sunetelor Când face baie şi când este gâdilat.
• Produce copilul sunete? •
• Produce copilul sunete diferite? •
• Gângureşte copilul? •
• Imită copilul sunetele produse de un adult? •
• Produce copilul mai multe sunete în anumite •
momente?
• Produce copilul sunete pentru ca dumneavoas- •
tră să faceŃi ceva pentru el?
Sumar
• La care excitanŃi reacŃionează copilul cel mai Atingere. Miros. Gust. Mişcare.
mult? AbilităŃi sociale. Auzul. Vederea.
• La care excitanŃi reacŃionează copilul cel mai ÎnŃelegerea noŃiunii de obiecte ascunse.
puŃin? AcŃiuni cu un anumit scop.
Imitarea acŃiunilor. Producerea sunetelor.
După ce am terminat evaluarea, trebuie să reflectăm asupra planificării

obiectivelor. Dar, înainte de aceasta, trebuie să ne gândim care sunt scopurile
pe care le urmărim şi cum le vom atinge.
CitiŃi cu atenŃie paginile următoare şi, apoi, vom putea să elaborăm planul
de obiective pentru Florin.
• Planificarea obiectivelor pentru copiii cu deficienŃe multiple presupune concentrarea atenŃiei

asupra transformării unor simple reacŃii, descrise în paginile anterioare, în mijloace de comu-
nicare semantice.
• Astfel, putem stabili comunicarea de bază între copil şi persoana ce are grijă de el şi să-i oferim
posibilitatea copilului să-şi exprime necesităŃile şi să poată controla într-o măsură oarecare ceea
ce se petrece cu el.
Sugestii generale despre modalităŃile de transformare a reacŃiilor simple într-un act de

comunicare semantic:
• Scopul nostru este de a îmbunătăŃii comunicarea între copil şi părinŃi. PărinŃii îşi cunosc
copilul cel mai bine, întrucât ei petrec cu el toate cele 24 de ore. Ei sunt cele mai importante
persoane care comunică cu el. De aceea, este foarte important să lucrăm împreună cu părinŃii,
încercând să îmbunătăŃim comunicarea.
• Fiecare copil are nevoie de un motiv pentru a comunica. Depinde de noi să-i creăm copilului
posibilităŃi de comunicare şi să nu-i satisfacem toate necesităŃile fără a-l întreba.
• Deseori, modalităŃile prin care un copil cu deficienŃe multiple comunică cu noi nu ne sunt
cunoscute şi putem să nu le recunoaştem ca încercări de a comunica. Din această cauză, depinde
de noi să urmărim copilul îndeaproape şi să observăm orice încercare a lui de a comunica
ceva.
• ImportanŃa răspunsului la încercările copilului de a comunica poate să nu fie accentuată
îndeajuns. Trebuie să răspundem imediat, adecvat şi permanent la toate încercările lui.
• Stabilirea unor deprinderi în viaŃa copilului pot să-l ajute să înŃeleagă când şi de ce i se
întâmplă anumite lucruri. Aceasta, de asemenea, îi va ajuta să aştepte sau să prevadă activităŃile
zilnice.
• O altă modalitate de a ajuta copilul să înŃeleagă ceea ce se petrece în jurul lui este de a-i da
întotdeauna un anumit obiect ca semn al unui eveniment anumit. De exemplu, înainte de a-l
hrăni, daŃi-i copilului să pipăie lingura; înainte de a-i face baie, daŃi-i sa pipăie săpunul; înainte
de joacă daŃi-i să Ńină mingea.
• Pentru un copil cu deficienŃe multiple este necesar de a repeta anumite lucruri deseori şi în
acelaşi mod. Repetarea şi consecvenŃa îi vor ajuta copilului să înveŃe, de aceea, întotdeauna,
trebuie să-i facem baie în acelaşi mod; când îl hrănim, întotdeauna trebuie să o facem în acelaşi
mod ş.a.m.d.
• Trebuie să fim răbdători cu un copil cu deficienŃe multiple şi să-i acordăm tot timpul necesar
pentru a reacŃiona la un stimulent.
REłINEłI!
Cele mai bune ocazii de a comunica pentru aceşti copii sunt activităŃile de
fiecare zi, cum ar fi baia, îmbrăcarea, mesele şi joaca. Să practicaŃi cât mai
multe acŃiuni de acest fel! În paginile următoare veŃi vedea cum se poate
realiza aceasta...
Am examinat unele sugestii care ar trebui să încurajeze comunicarea la copiii

cu deficienŃe multiple, iar acum suntem gata să elaborăm un plan specific de
obiective pentru Florin.
În modulul 3 am studiat principiile generale de planificare a obiectivelor.

ReveniŃi la acel modul pentru a vă aminti cum se elaborează un plan de obiective.
Să ne concentrăm acum atenŃia doar asupra planificării obiectivelor pentru Florin. Mai întâi
de toate, trebuie să stabilim unde întâmpină cele mai mari dificultăŃi. Apoi să reflectăm asupra
obiectivelor pe termen scurt şi să planificăm activităŃile necesare pentru a le realiza.
Principalele domenii în care Florin necesită ajutor sunt:

• abilităŃile sociale;
• auzul;
• văzul;
• înŃelegerea noŃiunii de obiecte ascunse;
• acŃiunile cu un anumit scop;
• imitarea mişcărilor;
• producerea sunetelor.
łINEłI MINTE!
Fiecare copil care are o dizabilitate severă determinată de deficienŃe multiple
este diferit, prin urmare, şi necesităŃile lui vor fi diferite. Florin este doar un
exemplu. Obiectivul nostru de lungă durată pentru copiii cu deficienŃe multiple
este de a îmbunătăŃi comunicarea lor. Pentru a-l atinge, trebuie să planificăm
obiectivele în etape mici şi să fim răbdători.
Florin are nevoie de ajutor în mai multe domenii, dar nu putem să lucrăm
asupra lor simult an. Pentru început, trebuie să alegem 3 domenii în care el
necesită ajutor şi să lucrăm asupra lor insistent, dar fără grabă. Mai târziu,
când se va produce un progres oarecare în aceste domenii, vom trece la alte
domenii ajutând şi aici copilul. Deci, răspunsul este: înaintaŃi fără grabă şi cu
paşi mici!
Înainte de a ne duce mai departe, spuneŃi-mi, putem folosi, din nou, căsuŃa
comunicării pentru a ne conduce la planificarea obiectivelor pentru copii ca
Florin?
Într-o oarecare măsură putem, dar, deoarece majoritatea copiilor cu

deficienŃe multiple se află într-o etapă de dezvoltare foarte timpurie, căsuŃa
comunicării trebuie privită într-un mod puŃin diferit...
...vă aduceŃi aminte cum a fost construită căsuŃa comunicării de la

fundament până la vopsea. Mai jos noi am arătat cum domeniile cercetate
de noi la un copil cu deficienŃe multiple se încadrează aici. ObservaŃi felul în
care ele reprezintă abilităŃile cele mai timpurii ce sunt esenŃiale pentru dez-
voltarea fundamentului casei şi anume a atenŃiei. Înaintea atenŃiei şi a altor
„cărămizi“ ale casei, copilul trebuie să aibă unele abilităŃi în stadiile mai
timpurii. De aceea, asupra acestora trebuie să ne concentrăm când lucrăm cu
copiii cu deficienŃe multiple, chiar înainte de a ne gândi la restul căsuŃei de
comunicare.
• În cazul copiilor ca Florin, casa comunicării este de un real folos. Cu ajutorul ei devine mai
clar nivelul asupra căruia trebuie să lucrăm cu ei.
• Nu putem să ne gândim la clădirea altei cărămizi a căsuŃei de comunicare, până când nu
lucrăm asupra etapelor de bază, mai timpurii.
• Unii copii s-ar putea ca niciodată să nu se dezvolte mai departe de acele etape, dar ei sunt în
stare să comunice într-un mod specific.
Acum să trecem la Florin şi la planificarea obiectivelor pentru el...

Iată un exemplu de plan al obiectivelor pentru Florin. În urma evaluării au fost determinate
domeniile de bază în care el are nevoie de ajutor. Noi am selectat trei din aceste domenii, pe care le
vom examina în primul rând:
• AbilităŃile sociale;
• Auzul/ ascultarea;
• Văzul/ privirea.
Nu uitaŃi să folosiŃi sugestiile de activitate din Compartimentul 3, precum şi cele menŃionate aici,
pentru a găsi activităŃile potrivite pentru a acorda ajutor acestui copil!
OBIECTIVE
Obiectiv pe termen lung: a forma comunicarea de bază
1. de a-i forma abilităŃile - łineŃi-l pe Florin aproape de d-voastră.

sociale FaceŃi mutrişoare şi produceŃi sunete
interesante. AjutaŃi-l să vă pipăie faŃa
cu mâinile. ÎncurajaŃi-l să vă privească.
2. Idem - Când îl hrăniŃi pe Florin, întrerupeŃi

procesul înainte ca el să se sature.
ObservaŃi ce face el pentru a vă arăta
că mai vrea să mănânce. Mai târziu,
observaŃi ce face el pentru a vă arăta
că a mâncat destul. RăspundeŃi în mod
corespunzător mesajelor pe care vi le
transmite.
Familia
3. de a-i forma abilităŃile - AdunaŃi câteva obiecte ce produc
auditive diverse sunete. AgitaŃi-le pentru a-l
ajuta pe Florin să audă diferite
sunete.
- VorbiŃi cu Florin cu vocea veselă şi
interesantă. VorbiŃi-i aproape de
ureche.
4. de a-i forma abilităŃile - LegaŃi un obiect strălucitor, de cu-

vizuale loare aprinsă de un capăt de sfoară.
AgitaŃi-l în faŃa lui Florin pentru ca el
să-l vadă. AjutaŃi-l pe Florin să se
întindă după el şi să-l lovească cu
mâna.

Data:
SUGESTII DE ACTIVITĂłI
NOTĂ: Unele din aceste activităŃi ar putea fi nepotrivite pentru anumiŃi copii, de exemplu, prea
multă mişcare sau legănare ar putea dăuna copiilor predispuşi la crize sau celor care au
tonusul muscular crescut. ConsultaŃi medicul pentru a afla dacă există aceste riscuri!
Iar acum... bucuraŃi-vă de activităŃile pe care le faceŃi cu copilul...!
Activitatea: łineŃi copilul aproape. FaceŃi mutrişoare interesante şi Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
produceŃi sunete. AduceŃi mâinile copilului spre faŃa d-voastră şi sociale,
ajutaŃi-l să vă pipăie faŃa, să vă privească în ochi. vizuale/privirea, tactile.
Activitatea: OferiŃi copilului posibilitatea de a alege, de exemplu,
daŃi-i mai întâi să bea apă rece, apoi apă caldă; daŃi-i mâncare dulce, Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
apoi acră. De fiecare dată, urmăriŃi reacŃiile lui la lucrurile care-i plac sociale, tactile, gustative, a mişcări-
şi la cele care nu-i plac. Întotdeauna reacŃionaŃi adecvat la expresiile lor cu un anumit scop.
copilului la ceea ce-i place şi la ce nu-i place.
Activitatea: Când hrăniŃi copilul, întrerupeŃi procesul înainte ca el
să se sature. ObservaŃi ce face el pentru a vă arăta că mai vrea. Altă Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
dată, continuaŃi să-l hrăniŃi până când el vă va arăta că a mâncat destul. sociale, a mişcărilor cu un anumit
UrmăriŃi modul în care o face. Întotdeauna oferiŃi-i ocazii să vă scop.
arate ce vrea şi ce nu vrea şi răspundeŃi-i adecvat.
Activitatea: JucaŃi-vă cu copilul legănându-l, gâdilându-l sau clăti-
nându-l pe genunchi. EfectuaŃi această mişcare de câteva ori, apoi
Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
opriŃi-vă. AşteptaŃi dacă el o să vă dea de înŃeles că doreşte să conti-
sociale, a mişcărilor cu un anumit
nuaŃi. Apoi continuaŃi şi iarăşi opriŃi-vă. Astfel are loc formarea
scop, tactile, de mişcare.
abilităŃilor de alternare, când copilul vă dă un semn, iar d-voastră
răspundeŃi. Acesta este un mod de a conversa.
Activitatea: AdunaŃi diverse obiecte care produc diferite sunete:
pietre într-o cutie de conserve, clopoŃei, nisip într-o cutie, seminŃe Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
într-un borcan de plastic. JucaŃi-vă cu copilul şi îndemnaŃi-l să asculte auditive/ascultarea, tactile.
diferite sunete. AjutaŃi-l să agite singur aceste obiecte.
Activitatea: łineŃi copilul astfel încât gura d-voastră să fie aproape
de urechea lui când vorbiŃi. VorbiŃi-i clar, modulându-vă vocea pentru
auditive/ascultarea.
a-l face să vă asculte.
Activitatea: CântaŃi-i copilului, legănaŃi-l în ritmul cântecului.
auditive/ascultarea, de mişcare.
Activitatea: UtilizaŃi din nou obiectele care produc sunete. De data
aceasta produceŃi sunete din diferite direcŃii. AjutaŃi copilul să pri-
vească în direcŃia sunetului.
Activitatea: AtrageŃi atenŃia copilului la diferite sunete care se aud
în jurul lui: radioul, maşina, apropierea autobuzului, zborul avionului,
plânsul unui copil, copii jucându-se, scurgerea apei.
Activitatea: ArătaŃi-i copilului cum să producă zgomot bătând într-o Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
tobă. AjutaŃi-l să bată uşor, pentru a nu face zgomot mare, iar apoi auditive/ascultarea;
să bată tare pentru a provoca un sunet mai puternic. El îşi va da seama tactile/imitarea, de provocare a eve-
că, prin mişcarea mâinii sale poate provoca un zgomot. nimentelor.
Activitatea: JucaŃi-vă cu degetele copilului în ritm, gâdilându-l şi Pentru dezvoltarea abilităŃilor:

atingându-i mâinile în timp ce spuneŃi rima sau cântaŃi. auditive/ascultarea, tactile.
Activitatea: GăsiŃi o bucată mare de plastic sau un material care
foşneşte la atingere. CulcaŃi copilul pe el. AjutaŃi copilul să se mişte, Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
astfel încât plasticul să facă zgomot, îndemnaŃi-l să asculte, apoi să ascultarea, tactile, de mişcare,
se mişte din nou. El îşi va da seama că, mişcându-şi corpul, poate de provocare a evenimentelor.
provoca un zgomot.
Activitatea: GăsiŃi acasă obiecte strălucitoare, de culori aprinse.
ArătaŃi-le copilului. Dacă el nu le priveşte, mişcaŃi obiectele prin
raza sa de vedere sau mişcaŃi-i capul ca el să vadă obiectele.
vizuale/privirea, tactile.
MişcaŃi obiectul în jurul lui, îndemnându-l să-l urmărească cu ochii.
PermiteŃi-i copilului să pipăie obiectele şi să le cerceteze.
Activitatea: AtârnaŃi de o sfoară mai multe jucării strălucitoare.
AtârnaŃi-le astfel încât copilul să le poată vedea şi unde ele pot fi
vizuale/privirea.
mişcate de vânt. AtrageŃi atenŃia copilului spre obiectele care se mişcă.
Activitatea: LegaŃi un obiect interesant de o sfoară elastică.
ÎnvârtiŃi-l în faŃa copilului astfel încât el să-l vadă. AtârnaŃi-l într-un Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
loc unde copilul poate să ajungă. vizuale/privirea.
AjutaŃi-l să lovească obiectul cu mâna, astfel încât el să se legene.
Activitatea: Decât să lăsaŃi copilul singur într-o cameră, mai bine
găsiŃi un loc unde el poate urmări mai multe activităŃi ce se petrec în Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
jurul lui şi mai multe persoane. AşezaŃi-l într-o poziŃie stabilă. vizuale/privirea, sociale.
VorbiŃi-i despre tot ce se întâmplă în jurul lui.
Activitatea: CulcaŃi copilul cu faŃa în jos şi puneŃi-i un prosop răsucit
sub piept. PuneŃi nişte jucării în raza sa de vedere, jucaŃi-vă cu ele şi Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
producând sunetele ce le corespund, de exemplu, sunetele provocate vizuale/privirea, de ascultare,
de un animal sau de o maşină. ÎndemnaŃi-l să vă privească şi să vă tactile.
asculte în timp ce vă jucaŃi şi să participe dacă este posibil.
Activitatea: GăsiŃi diferite obiecte cu o structură variată: o Ńesătură
de mătase, una aspră, lână, glaspapir, hârtie, catifea, covor. LăsaŃi Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
copilul să atingă aceste Ńesături. LăsaŃi-l să le simtă pe diferite părŃi tactile.
ale corpului său.
Activitatea: Utilizând bucăŃi de Ńesătură de diferite structuri, faceŃi
o carte cu pagini din diferite Ńesături. ConfecŃionaŃi o tablă pe care
să fie aranjate diferite Ńesături. PuteŃi adăuga: nasturi, căptuşeală,
tactile.
clopoŃei, polistiren. LăsaŃi copilul să se bucure de atingerea acestor
Ńesături.
Activitatea: LuaŃi o bucată mare de pânză sau postav. CoaseŃi pe el
obiecte din diferite materiale: pânză de sac, catifea, plastic, pungi Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
colorate, glaspapir etc. culcaŃi copilul pe această pânză şi lăsaŃi-l să tactile, de mişcare.
se rostogolească, simŃind toate texturile.
Activitatea: Când îi faceŃi baie, lăsaŃi copilul să pipăie diferite lucruri:
săpunul umed, să împrăştie apa, să simtă apa de diferite temperaturi.
După aceasta, când îl uscaŃi, ştergeŃi-i corpul cu prosopul mai uşor
tactile.
şi mai intensiv, înfăşuraŃi copilul în prosop şi lăsaŃi-l să-l simtă în
jurul lui.
Activitatea: AdunaŃi bucăŃi de ziar şi reviste. AşezaŃi-vă alături, Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
mototoliŃi-le şi rupeŃi-le, pipăiŃi-le, răsuciŃi-le în bucăŃi mototolite. tactile, auditive/ascultarea.
SavuraŃi împreună emoŃiile şi sentimentele.

Activitatea: PuneŃi obiecte bune de pipăit în diferite lighenaşe:
fasole, nisip, frunze... aşezaŃi copilul astfel încât el să poată să-şi Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
pună picioarele în aceste lighenaşe şi să cerceteze aceste lucruri cu tactile.
picioarele sale.
Activitatea: AjutaŃi-vă copilul să Ńină în mâini obiecte, îndrumaŃi-l
să lovească cu aceste obiecte într-o tobă sau alt obiect cu rezonanŃă. Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
Mai târziu, ajutaŃi-l să Ńină câte un obiect în fiecare mână şi să pro- tactile, auditive/ascultarea.
ducă zgomot lovindu-le.
Activitatea: PropuneŃi copilului să miroasă diferite obiecte din
casă: mâncare, săpun, flori, fructe, cremă de ghete, haine curate
tactile, olfactive.
etc.
Activitatea: AsiguraŃi-vă că copilul are posibilitatea de a se familia-
riza cu diferite gusturi. DaŃi-i să guste alimente acre, dulci, sărate, Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
amare. UrmăriŃi reacŃiile lui. Prin ele, copilul o să vă dea de înŃeles gustative.
care gusturi îi plac şi care nu.
Activitatea: DaŃi-i copilului să mănânce hrană diversă: banane,
carne, pâine, jeleu, mere. AjutaŃi-l să se obişnuiască cu varietatea
gustative.
alimentelor.
Activitatea: CulcaŃi copilul pe un prosop sau pled. O persoană Ńine
capătul pledului de lângă capul copilului iar alta capătul de la picioa-
rele copilului. RidicaŃi-l şi legănaŃi-l încet în prosop. FaceŃi o pauză
tactile, de mişcare, de provocare
şi aşteptaŃi un semn că mai doreşte. Apoi începeŃi din nou să-l legănaŃi.
a acŃiunilor.
Peste un timp, mai faceŃi o pauză, aşteptaŃi reacŃia copilului şi pe
urmă continuaŃi.
Activitatea: łineŃi copilul în diferite poziŃii şi legănaŃi-l uşor. Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
La fel ca şi în activitatea precedentă, faceŃi periodic pauze pentru de mişcare, de provocare a acŃiuni-
a-i oferi copilului şansa de a arăta că el doreşte să continuaŃi. lor.
Activitatea: PracticaŃi cu copilul jocuri zgomotoase: de-a rostogolul, Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
gâdilându-l, rostogolindu-l, dansând cu el, îmbrăŃişându-l. de mişcare.
Activitatea: LegănaŃi copilul dintr-o parte în alta, în timp ce el stă
pe braŃele d-voastră sau pe un buştean, încercaŃi să-l aşezaŃi pe un
de mişcare.
buştean şi să-l legănaŃi uşor înainte şi înapoi.
Activitatea: CulcaŃi copilul pe spate. ÎnclinaŃi-vă asupra lui, luaŃi-i
mâinile şi mişcaŃi-le lent în sus, în jos şi împrejur, întoarceŃi-vă în
de mişcare.
partea opusă şi faceŃi acelaşi lucru cu picioarele lui.
Activitatea: JucaŃi-vă de-a legănatul. AşezaŃi copilul în faŃa d-voastră
şi strângeŃi-l cu picioarele. ApucaŃi-l de umeri şi legănaŃi-l uşor înainte
de mişcare.
şi înapoi, asemenea leagănului.
Activitatea: JucaŃi-vă de-a „cucul“, acoperindu-vă şi descoperindu-vă
faŃa înaintea copilului. ÎnfăşuraŃi-vă faŃa cu un prosop, apoi desco-
de înŃelegere a noŃiunii de obiecte
periŃi-vă. Mai târziu, rugaŃi-l pe copil să vă scoată prosopul de pe
ascunse, sociale.
cap. ArătaŃi-vă surprins şi lăudaŃi-l.
Activitatea: După ce v-aŃi jucat conform regulilor de mai sus, aco-
periŃi capul copilului cu un prosop. LuaŃi prosopul şi arătaŃi plăcerea
de înŃelegere a noŃiunii de obiecte
de a-l vedea. Mai târziu, acoperiŃi-i capul cu prosopul şi îndemnaŃi-l
ascunse, sociale.
să şi-l scoată singur.
Activitatea: LuaŃi un obiect faŃă de care copilul d-voastră manifestă

interes. AcoperiŃi-l pe jumătate cu un prosop, într-un spaŃiu unde
copilul poate să-l vadă. LuaŃi mâna lui şi ajutaŃi-l să ia prosopul. Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
ArătaŃi că sunteŃi uimiŃi. Când se obişnuieşte cu această joacă, de înŃelegere a noŃiunii de obiecte
jucaŃi-vă din nou, dar acoperiŃi jucăria în întregime. PrefaceŃi-vă că ascunse, sociale.
o căutaŃi şi ajutaŃi copilul să ia prosopul pentru a găsi jucăria.
LăudaŃi-l când o face.
Activitatea: LuaŃi o jucărie faŃă de care copilul manifestă interes.
LegaŃi-o de un capăt de sfoară. Când copilul vă priveşte, trageŃi de
sfoară, astfel ca jucăria să dispară după o cutie. ÎntrebaŃi-l: „Unde a Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
dispărut jucăria?“ şi pretindeŃi că o căutaŃi. TrageŃi coarda din nou, de înŃelegere a noŃiunii de obiecte
ca jucăria să reapară şi spuneŃi: „Ah! Iat-o!“. ascunse, sociale.
PracticaŃi acest joc mai des astfel încât copilul să înŃeleagă că, deşi
nu vede obiectul, el există.
Activitatea: ArătaŃi-i copilului un obiect neobişnuit. Când obiectul
a atras atenŃia copilului, luaŃi-l şi puneŃi-l într-un loc mai puŃin acce-
sibil pentru copil. Dacă el încearcă să se întindă după obiect, aşteptaŃi Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
un pic şi apoi daŃi-i-l. De fiecare dată când încearcă să-l ajungă, mişcare cu un anumit scop.
daŃi-i-l, astfel încât procesul de dobândire a obiectului să devină un
mijloc de comunicare.
Activitatea: ApropiaŃi-vă de copil de parcă aŃi vrea să-l luaŃi în
braŃe. AşteptaŃi ca copilul să vă dea de ştire că el se aşteaptă să fie
luat în braŃe. Când el vă dă de înŃeles, arătaŃi că sunteŃi bucuroşi şi Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
luaŃi-l în braŃe. Mai târziu, repetaŃi acelaşi lucru, dar rămâneŃi în mişcare cu un anumit scop.
aşteptarea unui semn mai clar (o mişcare, un sunet, ridicarea braŃului)
înainte de a-l lua în braŃe.
Activitatea: PlasaŃi hrana într-un loc inaccesibil pentru copil. Dacă
el face vreo mişcare ce indică că vrea mâncarea, lăudaŃi-l şi daŃi-i şi Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
ceea ce vrea. ÎncurajaŃi orice mişcare ce ar arăta că copilul încearcă mişcare cu un anumit scop.
să ajungă la mâncare.
Activitatea: LegaŃi de o sforicică jucăria preferată a copilului,
îndepărtaŃi jucăria, astfel încât să devină inaccesibilă pentru copil,
dar copilul să fie în stare să se întindă după capătul sforii. AjutaŃi-l
mişcare cu un anumit scop.
să tragă de sfoară şi să ajungă jucăria. ÎndemnaŃi-l să facă aceasta
singur.
Activitatea: ConstruiŃi un turnuleŃ din cuburi, conduceŃi mâna
copilului pentru a atinge turnul ca el să se prăbuşească. RâdeŃi şi Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
manifestaŃi surprindere. LăudaŃi-l. RepetaŃi aceasta mai des, treptat mişcare cu un anumit scop.
copilul ar putea încerca singur să prăbuşească.
Activitatea: Când copilul face ceva, de exemplu, bate din palme,
bate la tobă, clipeşte, imitaŃi acŃiunile lui şi alăturaŃi-vă la ele. Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
Mai târziu, alegeŃi o acŃiune efectuată de copil ceva mai demult. imitarea acŃiunilor.
FaceŃi mişcarea aceasta şi rugaŃi copilul să vă imite.
Activitatea: AlegeŃi o nouă acŃiune pe care copilul nu a efectuat-o
până acum. EfectuaŃi-o şi îndemnaŃi-l să vă imite, încercaŃi să-l loviŃi Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
uşor peste pulpe, bateŃi din palme, bateŃi toba, întinde-Ńi şi strângeŃi imitarea acŃiunilor.
mâinile.
Activitatea: ImitaŃi orice sunete pe care le produce copilul.
de producere a sunetelor.
Activitatea: ProduceŃi sunete noi, gângurind şi modulându-vă Pentru dezvoltarea abilităŃilor:

vocea cât mai divers, variind astfel sunetele. de producere a sunetelor.
Activitatea: În timp ce vă jucaŃi, imitaŃi, de exemplu, sunetele unei
maşini, ale unui animal, orice sunete hazlii. De asemenea, utilizaŃi
de producere a sunetelor.
sunete pe care le produceŃi zilnic: „pleosc-pleosc“ când faceŃi baie.
Activitatea: ObservaŃi momentele când copilul produce mai multe
sunete: când se joacă în apă, când este gâdilat sau legănat. ProfitaŃi Pentru dezvoltarea abilităŃilor:
de aceste momente, pentru a-l determina pe copil să imite cât mai de producere a sunetelor.
multe sunete.
• Pe lângă planul individual de obiective pentru fiecare copil, cel mai important este să Ńinem minte
că modul nostru zilnic de comportare cu copilul cu deficienŃe multiple este ceea ce ar putea să-l
ajute efectiv.
• Dacă folosim corect abilităŃile de comunicare, el va învăŃa să comunice în felul său.
CUM SĂ VORBEŞTI UNUI COPIL CU DIZABILITATE SEVERĂ

DETERMINATĂ DE DEFICIENłE MULTIPLE...
Întotdeauna vorbiŃi-i despre ceea ce faceŃi cu Priveşte! Soarele străluceşte!

el şi despre ce se întâmplă în jurul lui. Hai să ieşim afară să ne jucăm!
FiŃi răbdători, oferiŃi-i copilului timp să Vrei ceva de mâncare?

reacŃioneze la orice excitant.
ReacŃionaŃi pozitiv la orice încercare a copi- u-u-u. Salut!

lului de a comunica. Cu mine vorbeşti,
nu-i aşa?
Sus şi jos! Acum ne oprim!

Când vă jucaŃi cu copilul, faceŃi o anumită
acŃiune, apoi aşteptaŃi ca el să vă arate într-un
mod oarecare că doreşte să repetaŃi acest lucru.
Când el vă face un semn, repetaŃi acŃiunea,
apoi aşteptaŃi din nou.
ContinuaŃi. Bine! Hai să
continuăm!
u-u-u.
Întotdeauna vorbiŃi-i modulându-vă vocea, Oooh! Ce frumoasă eşti

folosind tonuri înalte şi joase ale vocii, vorbiŃi astăzi! Bună fetiŃă!
tare şi în şoaptă, încât copilul să vrea să vă
asculte.
Pentru ca să vă privească când îi vorbiŃi, Foarte bine!

Vai! Cine-i băiatul acesta?
faceŃi mutrişoare interesante care îi vor atrage Bun băiat!
atenŃia copilului.
În toate cazurile de comunicare, aflaŃi-vă în

apropierea copilului, ca el să ştie că d-voastră Ce mai face
sunteŃi acolo şi comunicaŃi cu el. Florin?
łineŃi minte! întotdeauna folosiŃi cele cinci Vederea Auzul

simŃuri: vederea, auzul, simŃul tactil, gustul şi
mirosul pentru a ajuta copilul să înveŃe.
SimŃul tactil
Gustul Mirosul
ÎmpărtăşiŃi cunoştinŃele d-voastră privind

comunicarea copilului cu familia şi prietenii,
astfel încât fiecare să-l trateze şi să reacŃio-
neze în acelaşi fel. Nimeni nu trebuie să-l
forŃeze să vorbească.
Fiecare copil are nevoie de ceva despre care

să comunice; asiguraŃi-i copilului d-voastră Unde-i
Iată-l!
posibilităŃi de comunicare. tăticul?
Comunicând cu un copil cu deficienŃe multiple, străduiŃi-vă să reŃineŃi toate propunerile

de mai sus!
Utilizând simŃurile noastre...

AŃi ştiut că toate cunoştinŃele noastre despre lumea înconjurătoare le acumulăm prin inter-
mediul simŃurilor? Omul dispune de cinci simŃuri: auzul, văzul, mirosul, gustul şi simŃul tactil.
Cu ajutorul lor noi acumulăm informaŃii şi putem înŃelege mediul nostru.
De obicei cele 5 simŃuri funcŃionează împreună

Ochii
pentru a ne da informaŃii privind un obiect sau
Văzul
eveniment din viaŃa noastră.
Vederea şi auzul furnizează cea mai mare parte a

Urechile
informaŃiei, urmate de senzaŃia tactilă, de miros
Auzul
şi de gust.
Dacă oricare din simŃurile noastre este grav afectat,

Nasul
atunci restul simŃurilor sănătoase pot fi dezvoltate
Mirosul
astfel încât să recupereze deficienŃa respectivă.
O persoană cu deficienŃă de vedere poate învăŃa

Limba la fel ca şi o persoană văzătoare, simŃurile persoa-
Gustul nei date, cum ar fi: auzul, senzaŃia tactilă, mirosul,
gustul sunt mai fin dezvoltate.
Dacă un copil are dereglări ale unuia dintre aceste

Mâinile simŃuri, va depinde de noi să-l ajutăm să-şi dez-
Pipăitul volte celelalte simŃuri pentru ca copilului să i se
ofere posibilităŃi de învăŃare.
COPIII CU SURDOCECITATE
• Până acum ne-am referit la copiii cu deficienŃe multiple/ asociate – cu deficienŃe fizice, mintale
şi cu unele dereglări senzoriale.
• Dar există un alt grup de copii la care trebuie să ne gândim – copiii care sunt surzi şi nevăzători,
dar care nu au şi alte deficienŃe.
ÎncercaŃi să vă imaginaŃi ca sunteŃi surd şi nevăzător:

• Cum ar fi aceasta?
• Ce aŃi putea face?
• Ce ar fi dificil pentru dumneavoastră?
• Cum aŃi comunica?
• Cum aŃi învăŃa?
• Cum ar putea alte persoane să vă ajute?
• Copilul surd şi nevăzător (cu surdocecitate) nu este doar un copil surd care nu vede sau un
copil nevăzător care nu aude. DeficienŃa este mult mai complexă. Copiii multisenzorial
afectaŃi nu pot să-şi folosească simŃurile de distanŃă (văzul şi auzul) pentru a primi
informaŃii nedistorsionate din mediu.
• Copilul cu surdocecitate:
- nu are capacitatea de a comunica cu mediul înconjurător într-o manieră inteligibilă;
- are o percepŃie distorsionată a mediului în care trăieşte şi se dezvoltă;
- nu are capacitatea de a anticipa anumite evenimente sau rezultatele activităŃilor;
- este lipsit de multe dintre motivaŃiile extrinseci de bază;
- poate să aibă probleme de sănătate care să conducă la deficienŃe serioase în dezvoltare;
- poate asimila doar anumite metode de a învăŃa pentru a compensa multiplele sale deficienŃe;
- poate avea dificultăŃi majore în stabilirea şi menŃinerea relaŃiilor cu alte persoane.
• MulŃi copii cu surdocecitate au vedere reziduală şi/sau auz rezidual (au resturi de văz si de auz)
care ar putea fi folosite în mod eficient. Ei trebuie învăŃaŃi să-şi folosească acest potenŃial rezidual
şi să integreze informaŃiile senzoriale de la receptorii de distanŃă la experienŃele anterioare şi la
informaŃiile primite de la ceilalŃi receptori.
Există unii copii la fel de inteligenŃi şi dezvoltaŃi fizic ca şi mine şi ca voi,

dar, deoarece ei sunt surzi si orbi, ei nu se pot mişca, nu pot comunica sau
învăŃa în acelaşi mod ca şi noi. Deseori, oamenii se grăbesc să îndepărteze
aceşti copii şi sunt de părere că foarte puŃin poate fi făcut pentru a-i ajuta.
Ceea ce nu-şi dau seama este faptul că dacă acestor copii li s-ar acorda ajuto-
rul cuvenit de la o vârstă fragedă, ei ar avea un mare potenŃial de a învăŃa. Deci,
este de competenŃa noastră să avem grijă să le fie acordat ajutorul necesar.
SUGESTII DESPRE MODUL ÎN CARE PUTEM AJUTA COPILUL

CU SURDOCECITATE
1. CunoştinŃa cu copilul 2. Contactul fizic

Întotdeauna prezentaŃi-vă unui copil care este surd Un copil surd şi orb are nevoie să se simtă în
şi orb, astfel încât el să ştie că dumneavoastră sunteŃi siguranŃă din punct de vedere fizic în spaŃiu. Pozi-
în preajma lui. FaceŃi aceasta, luându-i atent mâna Ńionându-ne înapoia copilului, spatele lui fiind lipit
şi permiŃându-i să vă atingă faŃa. LăsaŃi-l să pipăie de pieptul nostru, putem să-l ajutăm să se mişte şi
orice trăsături deosebite, de exemplu, ochelarii, să cerceteze în siguranŃă mediul.
mustaŃa, cerceii, părul lung. În cele din urmă, copilul
va începe să vă recunoască prin ceea ce simte.
3. Rutina 4. Mână peste mână
Pentru a ajuta un copil care este surd şi orb, dezvol- În orice activităŃi întreprinse cu un copil surd şi orb
taŃi-i o percepere a lumii înconjurătoare şi a lucrurilor trebuie să luăm cu atenŃie mâinile lui şi să le condu-
care i se întâmplă. cem pe tot parcursul acestei activităŃi. Astfel, copilul
Trebuie să stabilim programul activităŃilor zilnice. va simŃi mişcarea şi, în cele din urmă, va învăŃa să
Aceasta presupune că aceleaşi lucruri vor avea loc desfăşoare activitatea cu forŃe proprii.
în fiecare zi şi în acelaşi mod. Aceasta îl va ajuta pe
copil să anticipeze sau să prevadă evenimentele
zilnice.
5. Utilizarea obiectelor în calitate de semnale 6. ContribuŃia senzorială
AlegeŃi un obiect în calitate de semn pentru fiecare Din cauza deficienŃelor de vedere şi de auz, copilul
din activităŃile zilnice pe care le face copilul, de surd şi orb are nevoie de încurajare pentru utiliza-
exemplu, lingura va fi semnul mâncării, cana – al rea simŃurilor sale tactile, olfactive şi gustative ca
dorinŃei de a bea, săpunul – timpul de a face baie. să poată percepe şi înŃelege lumea înconjurătoare.
Înainte de a începe o anumită activitate cu un copil Noi trebuie să-i oferim numeroase ocazii de a
surd şi nevăzător, trebuie să-i permitem copilului să învăŃa astfel.
pipăie bine obiectele. Aceasta îi va permite să înŃe-
leagă ce se va petrece cu el în continuare. În cele
din urmă, el va învăŃa să anticipeze activitatea prin
semnalele care i se dau.
7. Ordinea 8. Perceperea corpului si mişcarea

În cazul unui copil cu surdocecitate, obiectele casnice Copilul cu surdocecitate trebuie ajutat să-şi cunoască
şi mobila trebuie păstrate întotdeauna în acelaşi loc. corpul şi felul în care se mişcă. El trebuie să
Această ordine trebuie păstrată zilnic. Astfel, copilul cunoască toate tipurile de mişcare şi contact fizic
va avea posibilitatea să înveŃe unde se afla obiectele pentru a-şi crea o imagine a corpului său şi a fi
şi să le găsească singur. În perspectivă, aceasta sigur că poate să se mişte independent.
presupune o mai mare independenŃă a copilului.
Problemele îngrijirii şi educării copilului cu surdocecitate sunt foarte complexe.

Ne vom opri aici numai la unele aspecte legate de comunicare.
SUGESTII GENERALE PENTRU ÎNVĂłAREA COMUNICĂRII

CU UN COPIL CU SURDOCECITATE
„De unde să începem?“ – este cea mai frecventă întrebare pe care o pun părinŃii şi toŃi cei
implicaŃi în activitatea cu un copil surd şi orb.
a. ÎncepeŃi prin a stabili o legătură afectivă cu copilul, participând împreună cu copilul la
activităŃi care-i fac plăcere.
b. IntroduceŃi limbajul prin modalităŃi potrivite şi la nivelul adecvat. PuteŃi folosi: semnale,
gesturi, indicaŃii specifice, semne (limbajul semnelor folosit de cei cu deficienŃe de auz),
dactileme, vorbirea, Braille.
Următorii paşi sunt foarte importanŃi în activitatea de comunicare:

Pasul 1 SemnalaŃi copilului prezenŃa dumneavoastră.
O atingere, o mângâiere, un cuvânt cald ar putea fi suficiente, în funcŃie de copil.
Pasul 2 AtenŃionaŃi copilul că va urma o activitate.
Înainte de a-i comunica ce anume vreŃi să-i cereŃi să facă, fiŃi sigur ca i-aŃi atras atenŃia
asupra echipamentului, jucăriilor, persoanelor implicate.
Pasul 3 IntroduceŃi activitatea.
Prin intermediul semnelor, descrierii verbale, manipulării (utilizarea simŃului tactil), expli-
caŃi-i copilului ce veŃi face. AsiguraŃi-vă că a înŃeles atât dorinŃa dumneavoastră, cât şi
opŃiunile pe care le are la dispoziŃie.
Pasul 4 La treabă!
InteracŃionaŃi cu copilul la orice nivel este necesar; nu-l lăsaŃi singur!
MAI PRESUS DE TOATE!
• FiŃi răbdător şi insistent!

Un copil fără deficienŃe aude cuvântul „mama“ de o mie de ori în contexte variate înainte de
a rosti el însuşi cuvântul. Când un copil cu surdocecitate face primele încercări de semne şi
gesturi, ajutaŃi-l şi conduceŃi-i mâinile. PregătiŃi-vă să o faceŃi de mai multe ori înainte ca el
să se exprime spontan şi independent, folosind gestul sau semnul corect.
• Necesitatea indicaŃiilor specifice.
De câte ori luaŃi copilul din pat sau din cărucior, lăsaŃi-vă mâna încetişor pe el şi ŃineŃi-o
câteva secunde – acesta devenind semnalul că urmează să i se întâmple ceva.
• Folosirea activităŃilor de rutină zilnică, utilizând repetarea acŃiunii, timpului şi locului
poate uşura procesul comunicării, acoperind în mod gradat lipsa de înŃelegere a copilului.
• VorbiŃi-i copilului cu surdocecitate la fel cum aŃi proceda cu un copil fără această defi-
cienŃă. De câte ori este posibil, faŃa dumneavoastră să fie lângă cea a copilului, iar buzele
dumneavoastră, aproape de urechile copilului. El va primi indicaŃii specifice suplimentare
din mişcările faciale şi respiraŃia dumneavoastră. Plasarea mâinii lui pe faŃa sau pieptul
dumneavoastră, când activitatea o permite, îi va asigura copilului un plus de indicaŃii de un
anumit fel. De asemenea, Ńinerea copilului la piept sau pe genunchi îi va permite să simtă
vibraŃiile, căpătând astfel informaŃii suplimentare.
• Persoanele care populează lumea copilului trebuie să folosească comunicarea la un nivel
adecvat. Comunicarea trebuie să fie permanent conştientă. Aceleaşi gesturi, indicaŃii de un
anumit fel şi semne trebuie să fie folosite de toată lumea.
• Pe măsură ce copilul cu surdocecitate începe să-şi însuşească un sistem de comunicare, este
important să introduceŃi cât mai multe metode de comunicare, în funcŃie de posibilităŃile lui
de asimilare.
• Limbajul trebuie să se bazeze pe activităŃi concrete care îi fac plăcere copilului şi pe dialogul
care decurge din aceste activităŃi.
• ConduceŃi mâinile copilului în executarea gesturilor/semnelor care se înscriu sub nivelul
limbajului său receptiv. InsistaŃi asupra cuvintelor (semne, gesturi) care se găsesc în vocabu-
larul său receptiv.
Copiii semnalează când nu mai au nevoie să li se conducă mâinile pentru o anumită comu-
nicare.
• Pentru un copil cu surdocecitate care are un anumit nivel de vedere reziduală este indicat
să-l iniŃiaŃi în tainele desenului.
ÎnvăŃaŃi copilul să se joace cu creioanele pe hârtie, să traseze, să coloreze, să ordoneze, să
împerecheze. Aceste activităŃi reprezintă un factor important în formarea unei baze utile pentru
comunicare.
OPINII
Daniel este primul meu copil. Acum, el are 10 ani. Daniel are
şi un frate mai mic care nu are nici o dizabilitate. Eu sunt
învăŃătoare, dar după naşterea lui Daniel am fost nevoită să renunŃ la
serviciu pentru a putea să am grijă de el cum se cuvine. Daniel nu
este în stare să facă ceva de unul singur. Eu trebuie să-i fac baie, să-l
hrănesc, să-l îmbrac şi să îngrijesc de necesităŃile lui fiziologice. El
nu vede, nu aude bine şi nu se poate juca singur, de aceea eu trebuie
să-mi petrec tot timpul vorbind cu el şi ajutându-l. La început
credeam că este o pierdere de timp ceea ce făceam, dar acum ştiu că
nu este adevărat – eu am văzut cum Daniel se schimbă treptat – ştiu
ce-i place şi ce nu-i place; ştiu ce-l face fericit şi ce îl întristează şi
ştiu când doreşte ceva. De aceea, tot timpul pe care eu îl petrec cu el
merită tot efortul depus. Trebuie să fac tot posibilul pentru a-l ajuta.
Desigur, trebuie să înfrunt multe dificultăŃi având un copil ca Daniel. Să-mi găsesc o
locuinŃă este o problemă pentru mine, deoarece proprietarii şi vecinii nu înŃeleg natura handicapului
lui Daniel şi deseori ne refuză. De asemenea, avem de luptat cu lipsa banilor, deoarece soŃul meu nu
este întotdeauna cu noi. Nu avem întotdeauna bani pentru a ne hrăni, dar trebuie să facem cumva
rost de ei. Daniel se îmbolnăveşte foarte des, ceea ce mă îngrijorează enorm. Prin urmare, există o
mulŃime de probleme, dar nu vreau să vorbesc prea mult despre ele. Mai bine să discutăm despre
bucuria de a avea grijă de un copil ca Daniel.
De când am început să-l îngrijesc pe Daniel, simt că am devenit o persoană mai puternică –
am fost nevoită să-mi accept copilul aşa cum este şi îl iubesc la fel de mult ca şi pe fratele lui. A
trebuit să învăŃ cum să fac faŃă situaŃiei şi cum să-l ajut pe Daniel, dar şi să fiu răbdătoare cu el.
Schimbările pe care le observ eu la el sunt mici şi ele se produc foarte încet, dar pentru mine ele
înseamnă totul. M-a ajutat mult faptul că am făcut cunoştinŃă cu alŃi părinŃi care au copii ca Daniel –
noi ne susŃinem şi ne ajutăm reciproc, împreună putem fi puternici şi putem să ne ajutăm copiii.
IMPORTANT DE REłINUT DESPRE COPIII CU DIZABILITĂłI SEVERE

DERIVATE DIN DEFICIENłE MULTIPLE/ASOCIATE
• Copiii cu dizabilităŃi severe au diferite limitări structurale şi/sau funcŃionale şi pot întâmpina
grave dificultăŃi de învăŃare.
• Copiii cu surdocecitate au dificultăŃi de învăŃare generate de această deficienŃă, dar nu sunt

totuşi copii cu deficienŃă mintală sau fizică.
• ModalităŃile noastre de ajutor pentru copiii cu deficienŃe multiple şi obiectivele fixate pentru
ei diferă de cele pentru alŃi copii.
• Copiii cu deficienŃe multiple pot avea numeroase şi variate domenii de necesităŃi – comu-
nicarea reprezintă doar unul din domeniile în care ei au nevoie de ajutor.
• MulŃi dintre copiii cu deficienŃe multiple nu ajung până la nivelul înŃelegerii sau utilizării
cuvintelor.
• În pofida gravităŃii dificultăŃilor pe care le întâmpină, toŃi copiii cu deficienŃe multiple pot
învăŃa să comunice într-un anumit mod.
• Pentru a evalua abilităŃile de comunicare ale unui copil cu deficienŃe multiple, trebuie să
analizăm detaliat cum reacŃionează el la diferiŃi excitanŃi.
• Este de competenŃa persoanelor care îngrijesc de copil să urmărească cu atenŃie modurile prin
care copilul ar putea să transmită mesaje şi să reacŃioneze adecvat la ele. Uneori, mesajele
copilului pot fi insesizabile.
• Fiecare copil are modul său unic de a reacŃiona la stimuli.
• Când lucrăm cu un copil cu deficienŃe multiple, trebuie să planificăm obiectivele pe etape

mici şi să fim pregătiŃi pentru un progres lent.
• Îngrijirea copilului cu deficienŃe multiple poate fi foarte stresantă pentru o familie şi nu

trebuie să uităm importanŃa de a încerca să-i susŃinem în eforturile depuse pentru a-şi ajuta
copilul.
SĂ COMUNICĂM
DIFICULTĂłILE
CU... PLĂCERE
DE VORBIRE
M
O
D
U
L
U
L
VIII
În acest modul ne vom ocupa de copiii care au dificultăŃi specifice ce Ńin de

vorbire în absenŃa altor incapacităŃi de orice natură.
educatori şi alte
persoane implicate
După ce veŃi studia acest modul veŃi avea informaŃii despre: în lucrul cu copii
• identificarea copiilor care au dificultăŃi specifice de vorbire; care au dificultăŃi
• recunoaşterea formelor de manifestare ale principalelor dificultăŃi de vorbire; de comunicare
• procedee prin care pot fi ajutaŃi copiii în funcŃie de specificul dificultăŃii;
• importanŃa colaborării cu logopedul.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
DificultăŃi de vorbire // 231
ReŃeaua de comunicare // 232
Evaluarea // 233
DificultăŃile de articulaŃie // 238
Bâlbâiala // 247
Întârzierea în dezvoltarea vorbirii // 251
Sfaturi pentru părinŃi şi educatori // 257
Idei importante de reŃinut despre dificultăŃile specifice de vorbire // 258
DIFICULTĂłILE DE VORBIRE 231
DIFICULTĂłILE DE VORBIRE
Care sunt copiii studiaŃi în acest capitol?

- Ne vom referi la copiii care au dificultăŃi specifice de vor-
Gura
bire în absenŃa altor incapacităŃi de orice natură.
Vocea
În acest modul vom analiza următoarele dificultăŃi speci-
fice de vorbire:
- dificultăŃile de articulaŃie;
- bâlbâială;
- întârzierea în dezvoltarea vorbirii.
Aceşti copii, deşi prezintă dizabilităŃi de

vorbire, totuşi nu au dificultăŃi grave de
atenŃie, imitare, alternare în joc, percepere
şi gesticulaŃie. Casa comunicării la aceşti
copii este bine construită şi de aceea în
cazul lor trebuie să ne concentrăm direct
asupra vorbirii.
Care sunt obiectivele urmărite când lucrăm cu copiii care au dificultăŃi specifice de
vorbire?
- Să identificăm corect copiii care au dificultăŃi specifice de vorbire;
- Să oferim sfaturi părinŃilor şi educatorilor despre modul în care poate fi ajutat copilul;
- Să ştim când este cazul să recomandăm adresarea la servicii specializate.
UNDE INTERVINE BARAJUL ÎN REłEAUA DE COMUNICARE

2. Înregistrezi ce 3. Recunoşti ce vezi
vezi şi ce auzi şi ce auzi
1. Auzi şi vezi 4. Percepi sensul

mesajul cuvintelor
9. Răspunzi, observi
5. Te decizi să
şi corectezi
răspunzi
Alegerea
sunetelor şi
cuvintelor
8. Ştii ordinea Alegerea 6. Alegi forma

simbolurilor semnului răspunsului
Alegerea
desenului,
literelor şi
cuvintelor
Ruperea ciclului comunicării la copiii cu dificultăŃi specifice

de vorbire se produce numai la nivelele 8 şi 9.
Copii cu dificultăŃi specifice de vorbire:

- înŃeleg limba vorbită;
- ştiu ce intenŃionează să spună;
- întâmpină dificultăŃi în rostirea clară a cuvintelor.
EVALUAREA
Pentru a decide dacă un copil are o anumită dificultate în vorbire este important să-l auzim
vorbind într-o ambianŃă firească.
Acest lucru nu este simplu. Nu putem forŃa copilul să vorbească.

Trebuie să procedăm cu tact şi blândeŃe pentru a încuraja copilul să se
exprime.
Câteva sugestii de încurajare a vorbirii copilului:
DA NU
creaŃi o ambianŃă firească forŃaŃi copilul să repete cuvintele
dedicaŃi timp copilului grăbiŃi copilul
încurajaŃi-l verbal, atunci când copilul certaŃi copilul sau râdeŃi de el

depune efort
fiŃi răbdători fiŃi nerăbdători
implicaŃi părinŃii şi alŃi copii în plasaŃi copilul în centrul atenŃiei

comunicare
puneŃi întrebări deschise puneŃi întrebări închise
Care sunt întrebările închise şi deschise?

- Întrebarea deschisă necesită drept răspuns o propoziŃie completă.
- Întrebarea închisă necesită drept răspuns doar un singur cuvânt, cum ar fi „da“ sau „nu“.
Câteva exemple:
1. (a) Ce poŃi să-mi spui despre fraŃii şi surorile tale? (deschisă)
(b) Ai fraŃi, surori? (închisă)
2. (a) Ce-Ńi place să faci acasă? (deschisă)

(b) ÎŃi place să joci fotbal? (închisă)
3. (a) Care sunt activităŃile tale preferate la grădiniŃă? (deschisă)

(b) ÎnveŃi să desenezi la grădiniŃă? (închisă)
Acesta este tabelul de evaluare pentru un copil cu dificultăŃi specifice de vorbire.

Copilul prezintă indicatori normali pentru vârsta lui în toate domeniile cu excepŃia celor ce Ńin de vorbire şi
Daniel – 5 ani ascultare.
ETAPA 1 2 3 4 5 6
VÂRSTA 0-6 LUNI 6-12 LUNI 12-18 LUNI 1,1-2-3 ANI 3-5 ANI 5-6 ANI
bolboroseşte? gângureşte în mod sens şi unele cuvinte separate, combinân- propoziŃii? PropoziŃii uşurinŃă în
VORBIREA melodios? uşor de recunoscut? du-le uneori câte 2? simple, fără cuvinte de propoziŃii
CompletaŃi fiecare
Foloseşte numai legătură. dezvoltate, îşi
rând de la stânga cuvinte simple spune adresa.
spre dreapta Vorbirea lui este
izolate. înŃeleasă de străini?
Nu
ÎnŃelege cum îi vor fi ÎnŃelege instrucŃiu- Urmează instrucŃiu- ÎnŃelege limbajul Poate să urmărească o Participă la
satisfăcute necesităŃile nile cele mai simple nile neînsoŃite de simplu la fel ca şi alŃi conversaŃie şi să conversaŃiile cu
de bază, de exemplu, comunicate prin gesturi, de exemplu îşi copii de aceeaşi participe la ea? adulŃii.
ÎNłELEGEREA
plânge când îi este gesturi? arată părŃile corpului? vârstă?
foame sau e ud?
Zâmbeşte, se încruntă, Indică obiectele sau ÎnŃelege legătura Foloseşte gesturile Foloseşte gesturile Mimica şi
râde? persoanele ce-i dintre gest şi situaŃie, pentru a-i face pe alŃii pentru a-şi face mesa- gesticulaŃia sunt
provoacă interesul? de exemplu, face din să-i aducă lucruri pe jele mai convingătoare? adecvate mesajului.
GESTURILE Întinde mâna spre mână „pa“, bate din care le doreşte, de Da, recurge la gesturi,
obiecte? palme „mulŃumesc“? ex., arată la cană, pentru a-şi face
când doreşte să bea? mesajul mai înŃeles.
Oamenii şi obiectele îi Cercetează/se joacă Îi plac jocurile în care Îi place să constru- Îi plac jocurile cu reguli? Respectă regulile
provoacă interesul? cu obiectele? pretinde a face ceva, iască din cuburi? în jocurile de grup.
de exemplu, pune o Participă împreună cu Participă la jocuri
JOCUL
Le fixează cu privirea? Arată obiectele linguriŃă în cană, prefă- Imită activităŃi alŃi copii la jocuri ce de rol.
ascunse? cându-se că mănâncă? casnice simple? implică simularea?
Priveşte la mamă/ Priveşte în direcŃia Poate îndeplini sarcini Îndeplineşte sarcini mai Poate să asculte şi să Are atenŃie
dădacă când sunetelor sau simple fără a fi distras complicate timp mai înde- vorbească cu oamenii distributivă.
vorbeşte? obiectelor noi? de sunete sau obiecte lungat (construieşte din în timp ce îndeplineşte
ATENłIA
noi? cuburi, se joacă de-a o sarcină oarecare?
simularea)? Nu ascultă mereu
atent.
Răspunde la sunet şi DiferenŃiază sune- Ascultă când mama îi Ascultă vorbirea mai Poate participa într-o Participă la
priveşte în direcŃia de tele şi sensul lor, de vorbeşte? atent? conversaŃie? dialog, ascultând
unde vine? exemplu, lătratul Îi este greu... atent şi răspun-
ASCULTAREA
unui câine, sosirea Încearcă să repete zând adecvat.
Repetă sunetele după Repetă propriile Imită sunetele şi Încearcă să repete Poate participa într-o Capacitatea de a
mama sa, de exemplu, sunete în joacă? acŃiunile adulŃilor? cuvintele pe care le conversaŃie? dialoga.
SCHIMBUL DE ROL –
mama imită sunetele aude? Încearcă, dar nu este
ALTERNAREA ŞI
copilului, le repetă Doreşte ca adultul să înŃeles.
IMITAREA
Poate strânge lingura Poate mesteca hrana Mănâncă singur? Se spală singur pe faŃă şi Poate să se spele şi să Îşi încheie
cu buzele? şi bea din cană? pe mâini? se şteargă singur? nasturii.
Poate să se dezbrace de Îşi leagă
Duce mâncarea la Cooperează în hainele mai simple? Poate să îmbrace hainele Poate să se îmbrace şireturile.
DEPRINDERI DE
gură? timpul procesului de mai simple? singur?
AUTOSERVIRE
îmbrăcare? A început deja instruirea
pentru igiena personală? Este aproape antrenat de Se duce singur la
a folosi toaleta? toaletă?
Poate duce mâinile Poate să se târască? Poate merge? Poate alerga uşor? Poate sări? Sare coarda.
spre linia medie? Sare într-un picior
ABILITAłI MOTORII Se sprijină pentru a Poate alerga cu greu? Poale sări cu ambele Poate Ńopăi? învârtindu-se în
DE BAZĂ Poate şedea cu sprijin? sta în picioare? picioare? cerc.
Poate sări cu deplasare? Stă pe un picior
Merge cu sprijin? 10 secunde.
Puncte forte: Toate celelalte domenii.
NecesităŃi: Vorbirea şi ascultarea.
Să comparăm acum abilităŃile unui copil cu dificultăŃi specifice de vorbire cu cele ale
copiilor care au limitări de altă natură.
Comparând rezultatele evaluării cu coloana de mai jos veŃi putea constata în ce măsură
copilul pe care-l evaluaŃi are într-adevăr dificultăŃi specifice ce Ńin de vorbire. Dacă rezultatele
obŃinute nu se potrivesc cu coloana, verificaŃi din nou!
DIFICULTĂłI SPECIFICE DE VORBIRE

(MODULUL 8)
VORBIREA Moderat/grav afectată.
Poate fi moderat afectată în întârzierea în dezvoltarea

ÎNłELEGEREA
vorbirii.
GESTURILE Asemeni altor copii de aceeaşi vârstă.
JOCUL Asemeni altor copii de aceeaşi vârstă.
ATENłIA Poate fi afectată atenŃia auditivă.
ASCULTAREA Poale fi afectată.
ALTERNAREA
Asemeni altor copii de aceeaşi vârstă.
ŞI IMITAREA
DEPRINDERI DE Asemeni altor copii de aceeaşi vârstă.

AUTOSERVIRE
ABILITĂłI MOTORII
Asemeni altor copii de aceeaşi vârstă.
DE BAZĂ
După cum vedeŃi, copiii care au dificultăŃi specifice de vorbire se deosebesc de alŃi copii din
celelalte categorii examinate. Punctele lor forte sunt înŃelegerea uneori, gesturile, jocul, alternarea şi
imitarea, precum şi deprinderile de autoservire şi abilităŃile motorii de bază. Numai vorbirea şi abili-
tatea de a asculta şi atenŃia auditivă reprezintă necesităŃile lor. Vom analiza mai detaliat 3 dificultăŃi
specifice de vorbire:
• dificultăŃi de articulaŃie
• bâlbâială
• întârzierea în dezvoltarea vorbirii
La fiecare din ele vom cerceta următoarele aspecte:

• ce este; cum se manifestă;
• care sunt cauzele;
• care este vârsta potrivită pentru începerea corectării;
• ce metode folosim pentru a veni în ajutorul copilului;
• sfaturi pentru părinŃi;
• sfaturi pentru educatori.
În cazul copiilor care au dificultăŃi de vorbire s-ar putea să aveŃi

nevoie de consultaŃii suplimentare. Contactarea unui specialist, logoped,
psiholog, O.R.L.-ist ar fi binevenită. Ei pot acorda ajutorul necesar în
funcŃie de specificul problemelor copilului. SolicitaŃi consultarea lor şi
urmaŃi-le sfaturile.
REłINEłI!
În acest modul vom discuta despre copiii cu
dificultăŃi specifice de vorbire în absenŃa altor
limitări de orice natură. Aici nu sunt incluşi copiii
cu dizabilităŃi intelectuale, dificultăŃi de auz, cu
infirmitate motorie cerebrală, sau cu dizabilităŃi
severe.
DIFICULTĂłILE DE ARTICULAłIE
Ce este articulaŃia?
• ArticulaŃia este mişcarea coordonată a organelor de vorbire pentru a produce sunete inteligibile.
Care sunt dificultăŃile de articulaŃie?

• DificultăŃile de articulaŃie apar atunci când organele vorbirii nu funcŃionează normal dintr-o
anumită cauză.
• În această situaŃie copilul nu poate articula corect unele sunete, care pot fi omise, alterate sau
înlocuite cu alte sunete. De aceea, vorbirea copilului va fi neclară.
• Acest tip de tulburare de vorbire se numeşte dislalie. În funcŃie de sunetul afectat, dislaliile au
denumiri specifice (exemplu: sigmatism, rotacism).
Care sunt cauzele acestor dificultăŃi?

DificultăŃile de articulaŃie pot fi cauzate de o problemă în funcŃionarea unuia sau altuia
dintre organele de vorbire.
Ne interesează:
- Buzele
- Limba
- PoziŃia dinŃilor
- Palatul dur şi cel moale
Toate aceste organe funcŃionează împreună folosind aerul din plămâni pentru a articula sunete.
DificultăŃile articulatorii pot apărea din cauza:

• Anomaliilor de structură (deformări ale buzelor sau ale limbii, ale bolŃii palatine, fren lingual
prea scurt, deformări ale maxilarelor sau poziŃiei dinŃilor).
• DificultăŃilor de coordonare ale mişcărilor necesare articulării corecte, fără să existe deficienŃe
anatomice. Cel mai frecvent aceste probleme apar în urma unor deprinderi greşite (sugerea
prelungită a degetului sau a susetei, respiraŃia orală) şi din cauza problemelor musculaturii
aparatului articulator.
• InsuficienŃei dezvoltări a auzului fonematic şi a capacităŃii de a recepta corect cuvintele.
• Greşelilor de educaŃie:
- Imitarea pronunŃiei copilului; părinŃii sau bunicii se amuză şi alintă copilul imitându-i
vorbirea infantilă. Nu-şi dau seama că în acest fel fixează un model greşit. Copilul nu va
fi antrenat să compare vorbirea sa cu modelul corect şi dificultăŃile vor fi persistente.
- Vorbirea neclară şi prea rapidă a adulŃilor.
- Defectele de vorbire ale adulŃilor din mediul apropiat copilului, pe care copilul le imită.
La ce vârstă se pune problema corectării pronunŃiei copilului?

În perioada antepreşcolară şi preşcolară limbajul copilului se dezvoltă intens sub toate
aspectele: pronunŃie, vocabular, structurarea propoziŃiilor.
Etapele de evoluŃie se succed rapid astfel că în jurul vârstei de 5 ani copilul are o vorbire
clară şi se poate exprima în propoziŃii fără dificultate.
În primii ani greşelile de pronunŃie sunt foarte frecvente, dar nu sunt considerate tulburări.
Deformările, înlocuirile sau omisiunile sunt considerate particularităŃi ale vorbirii copilului mic,
care se atenuează treptat pe măsură ce copilul creşte.
Numai când aceste greşeli de pronunŃie se menŃin şi după vârsta de 5 ani putem vorbi de o
dificultate propriu-zisă.
ExcepŃie fac cazurile de anomalii ale aparatului articulator, când este indicat un control
medical de specialitate cât mai devreme şi luarea măsurilor de intervenŃie adecvate fiecărui caz.
Ce obiective urmărim când vrem să ajutăm copilul să pronunŃe corect?

• Suntem atenŃi şi ne notăm care sunt sunetele pe care copilul nu le poate articula izolat şi
în cuvinte.
• Încercăm să determinăm cauza dificultăŃilor.
• În funcŃie de cauză planificăm un program de exerciŃii.
• Asigurăm un mediu în care copilul să comunice cu plăcere şi să fie interesat să
vorbească.
• Consultăm un specialist logoped pentru îndrumare.
Cum putem interveni pentru corectarea dificultăŃilor de articulare

O vorbire clară se bazează pe:
O respiraŃie corectă;
Dezvoltarea corespunzătoare a musculaturii aparatului articulator;
Mişcări articulatorii coordonate şi precise;
Auz fonematic bine dezvoltat.
Vom urmări aceste patru obiective prin exerciŃii speciale de:

a. formare a respiraŃiei corecte;
b. gimnastica aparatului articulator;
c. coordonarea mişcărilor articulatorii pentru pronunŃarea corectă a sunetelor vorbirii;
d. dezvoltarea auzului fonematic.
A. EDUCAREA RESPIRAłIEI CORECTE

Între actul respiraŃiei şi actul vorbirii trebuie să existe o foarte bună coordonare. Pot apărea
dificultăŃi de respiraŃie din cauza unor deficienŃe anatomice, a unor afecŃiuni ale aparatului respirator.
Sunt foarte frecvente cazurile de copii cu respiraŃie orală (inspiră pe gură), din cauza vegetaŃiilor
adenoide. Este obligatoriu consultarea medicului specialist şi înlăturarea cauzelor.
Când organismul copilului se află în plină dezvoltare în perioada copilăriei este firesc să
apară unele neregularităŃi fără o cauză organică.
De multe ori copiii, atunci când vorbesc, efectuează o respiraŃie folosind numai partea
superioară a plămânilor. În timpul inspiraŃiei cutia toracică se măreşte în plan vertical, copilul
ridicând exagerat umerii şi contractând muşchii gâtului. Aceasta se numeşte respiraŃie superioară şi
denotă o capacitate respiratorie redusă.
Graba în exprimare şi nerespectarea pauzelor necesare în vorbire îi fac pe unii copii să

vorbească şi în cursul inspiraŃiei nu numai al expiraŃiei cum este normal.
Când au ceva de povestit unii copii execută mişcări respiratorii forŃate prin folosirea unei
cantităŃi prea mari de aer în expiraŃie. În felul acesta ei consumă tot aerul de rezervă din plămâni şi
ultimele cuvinte din propoziŃie nu se mai aud.
Este indicat să facem câteva exerciŃii simple pentru dezvoltarea capacităŃii respiratorii şi
pentru realizarea unei bune coordonări între vorbire şi respiraŃie.
Se va începe cu exerciŃii de respiraŃie neverbală. Dacă sunt făcute corect şi sistematic vor
contribui la sănătatea întregului organism.
REłINEłI!
• ExerciŃiile de respiraŃie se vor face întotdeauna numai în camere bine aerisite sau în aer liber.
• Copilul va fi învăŃat să inspire adânc pe nas şi să expire pe gură.
• InspiraŃia va fi însoŃită de mişcări de aplecare în spate a trunchiului, iar expiraŃia de mişcarea
inversă, de aplecare în faŃă.
• În timpul inspiraŃiei se va urmări extinderea abdomenului şi a părŃii inferioare a cutiei toracice şi
apoi revenirea încet la normal în timpul expiraŃiei.
• ExerciŃiile se vor face într-un ritm lent cu foarte mic efort la început.
• Se va urmări corectitudinea mişcărilor respiratorii şi apoi se va mări treptat durata respiraŃiei.
Altfel copilul va obosi repede şi va avea senzaŃia de ameŃeală din cauza unei cantităŃi prea mari
de aer cu care nu este obişnuit.
• Urmărim formarea autocontrolului mişcărilor respiratorii, timpi egali pentru inspiraŃie, expiraŃie
şi pauză.
• ExerciŃiile vor fi mult mai bine înŃelese şi executate dacă încercăm să le realizăm sub formă de
joc.
ExerciŃiu pentru controlul inspiraŃiei şi expiraŃiei
1. Inspiră adânc pe nas. 2. Pune mâna pe piept şi simte 3. Expiră aerul pe gură foarte
când intră aerul în plămâni. lent.
ExerciŃiu pentru formarea respiraŃiei abdominale.

1. Spatele lipit de perete, 2. Inspiră uşor pe nas şi aerul 3. Expiră uşor aerul pe gură,
coloana cât mai dreaptă. umple plămânii în întregime; apăsând uşor cu mâna pe
mâna stângă controlează abdomen.
ridicarea abdomenului.
ExerciŃii de dirijare a aerului expirat.

1. Inspiră pe nas şi expiră uşor 2. Buza inferioară acoperă buza 3. Buza superioară acoperă
pe gură cu buzele uşor superioară şi aerul expirat buza inferioară şi aerul
rotunjite, în direcŃia palmei. pe gură este dirijat în sus. expirat este dirijat în jos.
ExerciŃii pentru mărirea capacităŃii respiratorii.

Inspiră pe nas şi expiră pe gură suflând în lumânări; gradual se creşte numărul lumânărilor.
1. Inspiră pe nas adânc, expiră 2. Inspiră pe nas şi expiră pe 3. Inspiră pe nas şi expiră
umflând balonul. gură lent, mişcând morişca puternic pe gură, mişcând
încet. morişca repede.
• Dezvoltarea unei bune capacităŃi respiratorii şi a coordonării mişcărilor de inspiraŃie şi expiraŃie

vor fi baza pentru o corectă respiraŃie verbală.

• ExerciŃiile de respiraŃie verbală trebuie să fie simple, fără nici un efort sau încordare
musculară.
• Vorbirea se va face numai în timpul expiraŃiei. InspiraŃiile vor fi făcute numai în pauzele fireşti
dintre cuvinte sau dintre propoziŃiile mai scurte.
• Cel mai bine aceste exerciŃii se fac recitând poezii cu versuri scurte, accentuând mult into-
naŃia.
• Important este să se formeze autocontrolul respiraŃiei, copilul să introducă pauzele pentru inspiraŃie
în funcŃie de logica frazei fără nici cel mai mic efort.
B. GIMNASTICA APARATULUI ARTICULATOR

În majoritatea cazurilor în care este necesară antrenarea musculaturii aparatului articulator se
constată şi o insuficientă dezvoltare a musculaturii generale.
De aceea, înaintea exerciŃiilor de gimnastică articulatorie, sunt utile şi câteva exerciŃii de
gimnastică generală: exerciŃii de gimnastică a trunchiului, a membrelor şi exerciŃii pentru muscula-
tura gâtului. Se va urmări coordonarea inspiraŃiei şi expiraŃiei cu mişcările de gimnastică.
Gimnastica aparatului articulator cuprinde o gamă foarte variată de exerciŃii pentru maxilare,
buze, obraji şi limbă.
ExerciŃiile trebuie făcute sistematic în fiecare zi cu o durată de 5–10 minute.
Exemple de exerciŃii:
• pentru maxilare: - închiderea şi deschiderea alternativă a gurii;
- mişcarea mandibulei alternativ la dreapta şi la stânga;
- mişcarea mandibulei în sus şi în jos.
• pentru obraji: - umflarea şi sugerea obrajilor;
- umflarea obrajilor alternativ prin trecerea aerului din stânga în dreapta.
• pentru buze: - alternativ buzele întinse – buzele rotunjite;
- apucarea unei bucăŃi de carton prin strângerea buzelor şi apoi relaxarea
buzelor;
- acoperirea incisivilor superiori cu buza superioară;
- întinderea puternică a buzelor, aşa încât să se vadă foarte bine dinŃii;
- vibrarea puternică a buzelor.
• pentru limbă: - ridicarea şi coborârea vârfului limbii în spatele incisivilor superiori şi inferiori,
menŃinând gura larg deschisă;
- alternarea poziŃiei plate şi ascuŃite a limbii;
- mişcări de lateralitate, stânga/dreapta cu o formă cât mai ascuŃită a limbii în
interiorul gurii;
- mişcări de lateralitate stânga – dreapta în exteriorul gurii;
- formarea şanŃului median prin ridicarea marginilor laterale ale limbii;
- vibrarea puternică a limbii între dinŃi în acelaşi timp cu vibrarea buzelor.
În funcŃie de specificul dificultăŃii copilului vom insista asupra unora sau altora dintre mişcări.
Exemplu: – în cazul unui copil care nu poate articula sunetul „r“ se va insista pe exerciŃiile
de vibraŃii atât ale buzelor cât şi ale limbii şi buzelor concomitent.
ExerciŃiile se fac în faŃa oglinzii, copilul urmărind modelul educatoarei sau al părintelui.
Odată exerciŃiile învăŃate mişcările se vor executa ritmic după comanda verbală.
Chiar şi atunci când copilul urmează un tratament într-un cabinet logopedic este foarte bine ca
părintele să înveŃe mişcările de gimnastică şi să le repete acasă.
C. EXERCIłII DE COORDONARE A MIŞCĂRILOR ARTICULATORII

PENTRU PRONUNłAREA CORECTĂ A SUNETELOR
• Se va arăta copilului modelul corect de articulare a sunetului pe care dorim să-l corectăm. Se va
demonstra prin mişcări lente care este poziŃia corectă a limbii, buzelor, maxilarelor şi obrajilor
pentru sunetul respectiv.
• Urmează demonstrarea emiterii sonore a sunetului foarte încet, urmărind mişcările articulatorii
corecte.
• I se va arăta copilului unde greşeşte, care este diferenŃa dintre modul cum articulează el şi
modelul corect al mişcărilor. O mişcare greşită va avea drept urmare o pronunŃie greşită a
sunetului.
• Copilul va imita modul de articulare corect, mai întâi fără emitere sonoră, apoi cu emiterea
sunetului.
• Emiterea sunetului se va face în şoaptă cu autocontrol şi apoi cu voce normală.
• După ce a reuşit emiterea corectă a sunetului izolat, exersăm pronunŃarea silabelor cu sunetul
respectiv introdus în diferite poziŃii (iniŃial, final, poziŃie mediană).
• Trecem apoi la etapa de exersare a seriilor de cuvinte în care sunetul corectat se găseşte în mai
multe poziŃii.
• Când am realizat pronunŃia corectă a cuvintelor izolate putem continua cu etapa de consolidare.
Aceasta constă în exersarea pronunŃiei corecte în propoziŃii, poezii, povestiri. De fiecare dată
când copilul va auzi sunetul învăŃat îl va accentua uşor pentru a fixa modelul articulării corecte şi
pentru a realiza autocontrolul în vorbirea independentă.
• ExerciŃiile se fac în faŃa oglinzii, pentru a da posibilitatea copilului să urmărească în acelaşi timp
modelul corect al adultului şi propriile mişcări. Suportul vizual îi este necesar în obŃinerea
autocontrolului mişcărilor articulatorii corecte.
• La început exerciŃiile se fac lent, cu mişcări foarte ample, pentru ca treptat, pe măsură ce este
fixat modelul corect de articulare, să se ajungă la o pronunŃie firească fără efort.
REłINEłI!
AşezaŃi-vă alături de copil în faŃa unei oglinzi pentru a-i da posibilitatea fără să îşi
controleze mai bine coordonarea mişcărilor articulatorii.
D. DEZVOLTAREA AUZULUI FONEMATIC

Articularea corectă este strâns legată de receptarea auditivă a sunetelor vorbirii. DeficienŃele
de auz determină tulburări specifice de vorbire. Despre acestea suntem informaŃi în modulul 6 al
acestui manual.
Aici ne vom referi la o particularitate deosebită a auzului uman şi anume auzul fonematic.
Ce înseamnă dezvoltarea auzului fonematic?

• Prin auzul fonematic sunetele vorbirii sunt percepute ca sunete cu sens (foneme). Dezvoltarea
auzului fonematic înseamnă educarea capacităŃii copilului de a percepe clar sunetele din care
sunt formate cuvintele.
• Între perceperea sunetelor vorbirii şi articularea lor este o strânsă legătură. Dezvoltarea auzului
fonematic va contribui la perfecŃionarea mişcărilor articulatorii, la realizarea capacităŃii de
autocontrol a pronunŃiei corecte. La fel posibilitatea de a executa mişcările articulatorii clar
diferenŃiate va fi un sprijin pentru educarea auzului fonematic.
Cum procedăm?
Ne interesează dezvoltarea capacităŃii copilului de a asculta cu atenŃie.
ExerciŃiile se fac sub formă de joc şi cresc gradat în complexitate în funcŃie de vârsta şi posi-
bilităŃile copilului.
1. Imitarea onomatopeelor.
2. Identificarea unei surse sonore după sunetul emis.
3. Jocuri de repetare a ritmurilor.
4. Recunoaşterea persoanelor cunoscute după voce.
5. Localizarea sursei sonore în spaŃiu.
6. Memorarea după auz a unor cuvinte şi propoziŃii.
7. Conştientizarea legăturii dintre poziŃia organelor de articulare şi emisia sonoră.
8. DiferenŃierea sunetelor.
9. DiferenŃierea pronunŃiei corecte de cea greşită. Chiar dacă nu poate imita pronunŃia corectă
trebuie să ne asigurăm că recunoaşte sunetul emis corect. Numai când reuşeşte să sesizeze
diferenŃa se poate avansa în obŃinerea autocontrolului.
10. ÎnvăŃarea corespondenŃei fonem–grafem. Pentru fiecare sunet există o literă. Literele vor fi un
sprijin suplimentar pentru diferenŃierea sunetelor.
11. Formarea capacităŃii de analiză fonetică se va face în acelaşi timp cu învăŃarea literelor.
12. Educarea capacităŃii de analiză fonetică va influenŃa corectitudinea pronunŃiei sunetelor din cuvânt.
13. ExerciŃiile se vor face în mod gradat începând cu sesizarea primului sunet din cuvânt, apoi a
sunetului final.
14. Se vor folosi imagini ale căror denumire începe cu vocale, apoi cu consoane.
15. Pentru desprinderea sunetului final ordinea este inversă. Se începe cu imagini ale căror denu-
mire se termină cu consoane şi apoi cu vocale.
16. Sunt utile jocurile cu serii de cuvinte în care schimbarea unui sunet va duce la schimbarea
sensului cuvântului.
Exemplu: ŞCOALĂ – SCOALĂ
NAS – NAŞ
Se va insista în special pe sunetele care sunt confundate de copil.
17. Un exerciŃiu util este cel de diferenŃiere între sunetele surde şi sonore (C–G, P–B, T–D, S–Z
etc.). Se va folosi acelaşi tip de joc cu schimbarea unui singur sunet.
Exemplu: CARĂ – GARĂ
PERE – BERE
TUŞ – DUŞ
SAC – ZAC
18. Jocul perechilor de cuvinte corecte şi greşite. Greşeala constă din înlocuirea unui sunet. I se va
cere copilului să aleagă varianta corectă şi să spună ce este greşit la celălalt cuvânt.
Exemplu: Cum este corect? RADIO sau LADIO
REBĂDĂ sau LEBĂDĂ
LATĂ sau RAłĂ
19. O altă variantă este cea a perechilor de cuvinte corecte şi greşite în care greşeala este omisiunea
unui sunet din grupul consonantic pe care copilul nu-1 poate pronunŃa.
Exemplu: PLOUĂ sau POUĂ?
BANĂ sau BLANĂ?
CĂUN sau SCAUN?
20. Când copilul cunoaşte literele i se poate cere să completeze cuvântul din care lipseşte o literă,
alegând între două variante.
Exemplu: J sau Z?
- OC
- AHĂR
- IAR
- OI
REłINEłI!
Sunt foarte necesare atât exerciŃiile de gimnastică articulatorie cât şi cele de auz
fonematic. Se va insista mai mult pe unele sau altele în mod diferit în funcŃie de dificultăŃile
caracteristice fiecărui copil.

• Când un copil are dificultăŃi de articulaŃie trebuie să stabilim mai întâi de ce natură sunt
cauzele pentru a şti ce măsuri să luăm.
• Dacă este o problemă de natură medicală (deformări ale organelor de articulare, vegetaŃii
adenoide) copilul trebuie consultat de un medic specialist care va decide ce măsuri sunt mai
potrivite. Când defectele anatomice sunt corectate nu se obŃine automat şi înlăturarea dificul-
tăŃilor de articulaŃie. Este necesară recuperarea funcŃională sub îndrumarea logopedului.
• Este foarte bine să solicităm colaborarea unui logoped pentru terapie.
• Odată început tratamentul logopedic nu înseamnă că încetează activitatea părinŃilor. Reuşita
se bazează pe o bună colaborare. ExerciŃiile pe care copilul reuşeşte să le facă împreună cu
logopedul vor fi repetate şi acasă.
• Copilul nu trebuie certat şi nu i se vor face observaŃii în public, deoarece nu numai că nu se
va obŃine rezultatul dorit, dar există riscul să apară blocaje în vorbirea copilului, să evite
exprimarea orală. Acest lucru ar fi mai grav decât pronunŃia greşită.
• Vom lăuda copilul pentru tot ce reuşeşte oricât de mic ar fi progresul la început.
• MotivaŃia este foarte importantă. Copilul va participa cu interes la activităŃile de terapie
logopedică şi vom obŃine mobilizarea eforturilor sale atunci când reuşim să creăm o atmosferă
plăcută, cu jocuri variate, care îi stimulează dorinŃa de a comunica.

• Când aveŃi în clasă un copil cu dificultăŃi de articulare trebuie să ştiŃi cum să-i acordaŃi
ajutorul.
• Este necesar în primul rând o consultaŃie cu părinŃii pentru a afla dacă aceştia au sesizat
acelaşi lucru, iar dacă da, ce măsuri au luat până acum.
• Dacă este cazul se vor recomanda părinŃilor examinări suplimentare, explicându-le cât de
mult va beneficia copilul.
• Se va solicita colaborarea permanentă a părinŃilor şi li se va comunica fiecare progres
înregistrat de copil.
• Este important ca în cadrul grupului copilul să se simtă bine şi nimeni să nu râdă când pro-
nunŃă greşit.
• Când se fac exerciŃii cu întreaga clasă, va fi ajutat discret, punând în valoare tot ce poate să facă.
• Trebuie să i se acorde timp suplimentar în perioada activităŃilor independente.
• Educatorul poate ajuta foarte mult, mai ales în etapa consolidării pronunŃiei corecte, când
copilul a învăŃat pronunŃia corectă, dar în vorbirea liberă persistă deprinderea greşită.
• Solicitarea autocontrolului în diferitele situaŃii de comunicare, laudele aduse în faŃa celorlalŃi
copii pentru vorbirea lui corectă, vor contribui la înlăturarea deplină a dificultăŃilor de articulare.
BÂLBÂIALA
Ce este bâlbâiala?
Bâlbâiala este o tulburare a vorbirii care constă în blocarea cursivităŃii vorbirii. Sunt afectate
ritmul şi fluenŃa exprimării.
Cum se manifestă?
Întreruperea fluxului vorbirii se manifestă diferit în funcŃie de gravitatea tulburării.
După formele de manifestare ale simptomelor bâlbâielii putem deosebi perioada de debut şi
perioada în care dificultatea de vorbire este accentuată.
Debutul bâlbâielii se manifestă prin:

- repetarea primei silabe din cuvântul cu care începe propoziŃia;
- ezitări, pauze între cuvinte, prelungirea unui sunet din cuvânt.
Bâlbâiala consolidată se manifestă prin:

- spasme musculare şi efort în rostirea primului cuvânt din propoziŃie;
- încordarea involuntară este urmată de pronunŃia cuvântului în forŃă;
- pot apărea pauze care întrerup pronunŃarea în întregime a cuvântului;
- vorbirea nu are expresivitatea firească, este monotonă;
- apar uneori sunete sau cuvinte parazitare pe care copilul le introduce involuntar.
Manifestările bâlbâielii se recunosc în vorbirea copilului şi îi influenŃează comportamentul

când dificultăŃile sunt accentuate.
Comportamentul copilului bâlbâit este marcat de blocarea posibilităŃilor de comunicare:

- teama de vorbire este caracteristică acelor copiilor care conştientizează defectul;
- copiii se exprimă în propoziŃii scurte sau incomplete, ocolesc unele cuvinte considerate
dificile;
- au tendinŃa de a se izola, dezvoltă o sensibilitate exagerată şi trăiesc sentimente de infe-
rioritate;
- blocajele pot ajunge până la refuzul de a comunica prin vorbire.
REłINEłI!
Bâlbâială apare numai când copilul se adresează altei persoane. Gând vorbeşte singur
cu voce tare nu se produce blocajul. De aceea este foarte importantă relaŃia cu ceilalŃi.
CAUZELE BÂLBÂIELII
Cei mai mulŃi specialişti consideră bâlbâiala o tulburare provocată de factori psihogeni.
Greşelile educative sunt cel mai frecvent incriminate în declanşarea şi agravarea blocajelor
în vorbirea copilului.
• AdulŃii din mediul imediat apropiat copilului, părinŃi sau bunici, intervin greşit în perioada de
formare a limbajului propoziŃional. În jurul vârstei de 3 ani, când copilul învaŃă să se exprime în
propoziŃii, sunt fireşti ezitările, căutarea cuvântului potrivit. Unii copii trec printr-o perioadă
când au tendinŃa să repete prima silabă. Este un fenomen obişnuit şi nesiguranŃa va fi depăşită pe
măsură ce se consolidează capacitatea de exprimare în propoziŃii.
• AtenŃionarea, certarea, manifestarea îngrijorării sunt total neindicate. În loc să ducă la înlăturarea
manifestărilor vor avea efectul contrar, de fixare a lor. Cu cât i se atrage atenŃia mai des copilului
„să nu se bâlbâie“ cu atât defectul se accentuează.
• Transmiterea temerii de a nu greşi duce la conştientizarea repetiŃiilor, pe care altfel copilul le-ar
fi ignorat şi depăşit şi la agravarea simptomelor. Astfel în necunoştinŃă de cauză părintele riscă
să-i provoace copilului această tulburare de vorbire, chiar prin manifestarea grijii pentru o vor-
bire corectă.
• Alte cauze Ńin de un mediu familial conflictual, de încordare nervoasă prelungită, provocând stări de
teamă şi nesiguranŃă ce afectează vorbirea care este în plin proces de formare la copilul preşcolar.
• Bâlbâiala mai poate apărea când unul din părinŃi sau cineva foarte apropiat copilului suferă de
această tulburare sau vorbeşte foarte repede.
• După unii autori, bâlbâiala poate fi declanşată şi de contrarierea mâinii stângi. Când lateralitatea
stângă este deja fixată obligarea copilului de a folosi mâna dreaptă îi provoacă o stare tensională
care poate fi o cauză a bâlbâielii. Nu se recomandă contrarierea lateralităŃii odată ce aceasta este
deja stabilizată.
• Se poate întâmpla ca simptomele bâlbâielii să apară odată cu intrarea copilului la grădiniŃă sau,
dacă erau într-o fază incipientă, să se agraveze. Aici este de vină atitudinea educatorilor. Intrarea
în colectivitate este un moment important pentru copil şi dacă nu este înŃeles şi va fi tratat cu
prea mare severitate pot apărea simptome de bâlbâială.
• Când copilul a început să se bâlbâie înaintea intrării la grădiniŃă sunt foarte importante relaŃiile
cu educatorii. Dacă va fi pus în situaŃii de inferioritate din cauza exprimării verbale sau va fi în
centrul atenŃiei atunci când vorbeşte şi ceilalŃi copii vor râde de el, teama de vorbire se va
accentua şi bâlbâiala va lua forme mai grave.
• Evenimente traumatice, emoŃii puternice, spaima pot fi cauza declanşării bâlbâielii. În aceste
situaŃii debutul bâlbâielii se manifestă direct în formele mai accentuate fără a mai trece prin
fazele mai uşoare.
• Bâlbâiala poate apărea şi pe fondul unei întârzieri generale în dezvoltarea psihică şi fizică sau
atunci când copilul a suferit mai multe boli devenind foarte sensibil atât fizic cât şi emoŃional.
REłINEłI!
Cauzele posibile sunt foarte diferite şi se poate întâmpla să existe la acelaşi copil con-
comitent mai multe cauze care interacŃionează.
De cele mai multe ori sunt hotărâtori factorii psihogeni, de aceea în tratarea bâlbâielii
se acordă o mare atenŃie familiei şi educatorilor copilului.
Ce facem când copilul se bâlbâie?
Bâlbâiala este o tulburare de vorbire pentru care consultarea

logopedului este obligatorie.
Sunt situaŃii când blocajele sunt foarte puternice şi este necesară solicitarea medicului
neuropsihiatru.
Tratamentul logopedic este complex şi se desfăşoară pe mai multe direcŃii, vizând:
• examinare complexă pentru stabilirea factorilor cauzali;
• relaŃiile din mediul familial;
• relaŃiile copilului în grădiniŃă cu educatorii şi grupul de copii;
• exerciŃii specifice pentru corectarea vorbirii integrate într-un program de psihoterapie.
Când se începe terapia bâlbâielii?

Este foarte important corectarea să se efectueze de la debutul bâlbâielii.
IntervenŃia corectă încă de la primele simptome asigură dispariŃia mai rapidă şi fără compli-
caŃii ulterioare ale blocajelor vorbirii.
Dacă se observă la copilul de 3 ani tendinŃa de repetare a primei silabe din cuvânt părintele
se va strădui să-i vorbească mai rar, accentuând puŃin intonaŃia, iar copilul îi va imita vorbirea şi se
va evita instalarea dificultăŃii de vorbire.
Dacă din diferite motive simptomele de bâlbâială nu dispar se va cere ajutorul logopedului
fără a-i face copilului vreo observaŃie şi fără a se manifesta îngrijorarea.
De multe ori părinŃii cer sprijin logopedului după mai mult timp de la instalarea simptomelor
când bâlbâiala s-a consolidat. Ei încearcă singuri „să corecteze“ şi agravează manifestările.
Când se intervine la timp şi se reuşeşte corectarea dificultăŃii de vorbire în perioada preşcolară,
este mai puŃin probabil să mai apară recidive.
Când simptonele bâlbâielii sunt înlăturate înainte de a fi conştientizate de copil, nu apare
teama de vorbire, nu se manifestă tendinŃa de izolare, nu este afectată dorinŃa de comunicare.
Efortul este considerabil mai mic şi rezultatele de cele mai multe ori foarte bune.
În ce constă colaborarea cu logopedul?

Logopedul va sfătui părinŃii şi educatorii ce atitudine să adopte în funcŃie de:
• cauza bâlbâielii;
• felul în care se manifestă;
• impactul asupra comportamentului copilului;
• vârsta copilului.
Când dificultatea de exprimare nu este consolidată şi bâlbâila este în stadiul de debut se aplică
metode indirecte de corectare. Activitatea se concentrează pe:
- consilierea părinŃilor şi educatorilor;
- exerciŃii specifice de respiraŃie şi vorbire care se fac sub formă de joc, fără să se indice
copilului scopul urmărit.
Bâlbâiala va fi înlăturată mult mai uşor când copilul nu a conştientizat că vorbirea sa repre-
zintă o preocupare pentru cei din jur.
Nu se va discuta de faŃă cu copilul despre problemele sale de vorbire, nici despre progresele
pe care le înregistrează.
Când copilul este mai mare şi deja conştientizează dificultatea de vorbire se apelează la
metodele directe. Se dau explicaŃii despre importanŃa relaxării, despre exerciŃiile de respiraŃie şi
coordonarea respiraŃiei cu vorbirea. Copilul va participa activ la corectarea vorbirii şi i se va solicita
autocontrolul.
Se urmăreşte detensionarea şi demonstrarea posibilităŃii de a vorbi fără blocaje. Pe tot
parcursul etapelor corectării se pune mult accent pe educarea încrederii în sine şi înlăturarea temerii
de a vorbi.
Tratamentul este complex şi implică toate persoanele din mediul apropiat copilului, membrii
familiei şi educatorii atunci când copilul este într-o colectivitate.
Scopul principal este detensionarea copilului şi deblocarea capacităŃii de a comunica cu
ceilalŃi.
Corectarea vorbirii copilului cu bâlbâială se încadrează într-un program de psihoterapie care
vizează întreaga personalitate a copilului.

• ConsultaŃi din timp un logoped pentru a preveni instalarea bâlbâielii şi pentru a primi sfaturi
în legătură cu atitudinea cea mai potrivită de urmat pentru a fi de ajutor copilului.
• Trebuie înlăturată cauza care a declanşat bâlbâiala. Dacă sunt probleme în familie, odată ce
ştiŃi ce consecinŃe au asupra copilului trebuie să încercaŃi să le rezolvaŃi şi să asiguraŃi un
climat de linişte, siguranŃă şi afecŃiune.
• Este importantă respectarea unui program zilnic echilibrat, adecvat vârstei copilului, un regim
de viaŃă ordonat.
• Nu i se fac observaŃii copilului legate de vorbire şi sunt instruiŃi în acest sens toŃi membrii
familiei şi persoanele apropiate.
• VorbiŃi copilului calm, lungind uşor prima vocală din cuvânt, respectând intonaŃia firească
a propoziŃiei. Starea de calm se transmite copilului şi treptat va imita felul dumneavoastră
de a vorbi.
• RespectaŃi indicaŃiile primite de la logoped.
• Copilul trebuie eliberat de teama de a vorbi. AcordaŃi-i afecŃiune şi timp suficient.
• Este foarte bine să-i citiŃi rar şi cât mai expresiv poezii, poveşti scurte, să folosiŃi jocuri cât
mai variate care-i fac plăcere copilului şi îi stimulează dorinŃa de comunicare.
• Nu va fi niciodată constrâns să vorbească; important este să dorească să comunice spontan.
• PuteŃi antrena în joc şi alŃi copii pentru lărgirea relaŃiilor de comunicare şi formarea unui
comportament firesc.
• Eliberarea de nesiguranŃă, de orice teamă că ar avea o dificultate în vorbire vor fi hotărâtoare

pentru evoluŃia bună a copilului.

• În relaŃia cu copilul care prezintă simptome de bâlbâială, educatorii trebuie să adopte un
comportament deosebit.
• Niciodată nu trebuie să i se facă observaŃii copilului referitoare la felul cum vorbeşte şi nu i
se va atrage direct atenŃia să nu se grăbească.
• Este necesar autocontrolul educatorului când se adresează copilului. Nu i se pun întrebări pe
neaşteptate şi nu este grăbit să răspundă. Dimpotrivă i se vorbeşte puŃin mai rar, calm, cu
pauze şi cât mai expresiv. Copilul va răspunde în acelaşi fel şi nu-i va fi teamă de momentul
când trebuie să vorbească.
• AcordaŃi suficient timp copilului atunci când doreşte să vorbească. Nu îl grăbiŃi şi nu vă
manifestaŃi nerăbdarea. LăsaŃi-l să termine singur ce are de spus fără să-l întrerupeŃi.
• ParticipaŃi activ la ce doreşte să spună manifestând interes faŃă de ce vrea să vă transmită şi
nu faŃă de cum transmite mesajul.
• Copilul nu trebuie forŃat să vorbească în faŃa celorlalŃi. Dar, dacă doreşte va fi încurajat şi
ascultat cu răbdare.
• Când se fac exerciŃiile de gimnastică şi de respiraŃie cu tot grupul, copilul va fi antrenat în
mod special şi stimulat să le execute cât mai corect.
• De asemenea, va fi antrenat în jocurile de ritm, de mişcare asociată cu vorbirea, în dansuri,
cântece şi recitări de poezii cu versuri scurte cât mai expresive.
• Şi ceilalŃi copii vor fi învăŃaŃi să-l asculte cu atenŃie şi să-i acorde timp să se exprime.
• Când educatorul care are în grijă un grup de copii acŃionează cu tact şi calm nimeni nu va
râde de copilul cu probleme.
• În felul acesta se vor stabili relaŃii fireşti în cadrul grupului, copilul cu bâlbâială nu se va
izola şi va comunica cu ceilalŃi fără teamă.
ÎNTÂRZIEREA ÎN DEZVOLTAREA VORBIRII
În cadrul procesului complex al limbajului vorbirea este actul de utilizare a limbii şi repre-
zintă modalitatea primordială şi fundamentală a limbajului.
Ce este întârzierea în dezvoltarea vorbirii.

Întârzierea în dezvoltarea vorbirii este abaterea de la stadiile de evoluŃie normală ale învă-
Ńării limbii vorbite de către copil.
Vorbirea copilului nu se dezvoltă corespunzător vârstei sale în condiŃiile unui auz normal şi
fără să existe afecŃiuni ale aparatului articulator.
Întârzierea se referă la:
- vocabular;
- structură gramaticală;
- pronunŃie.
Cum evaluăm întârzierea în dezvoltarea vorbirii.

Pentru a avea un criteriu după care observăm şi evaluăm vorbirea copilului trebuie să
cunoaştem etapele de evoluŃie a limbajului la copilul cu o dezvoltare normală, tipică.
Întârzierile pot îmbrăca forme foarte variate, de la mici rămâneri în urmă faŃă de nivelul
mediu de dezvoltare pentru vârsta respectivă, până la nedezvoltarea vorbirii.
De la o vârstă foarte mică se poate observa întârzierea în dezvoltarea vorbirii:
- primele cuvinte cu sens apar după 2 ani;
- formarea propoziŃiilor simple după vârsta de 3 ani;
- dificultăŃile de articulare sunt frecvente şi persistente;
- vorbirea este neclară, poate fi chiar neinteligibilă;
- auzul fonematic este foarte slab dezvoltat;
- tot procesul de evoluŃie a limbajului este mult încetinit.
Pot exista şi abateri mai mici de la medie care nu au semnificaŃia unei întârzieri şi în afara
preocupării fireşti pentru stimularea comunicării verbale a copilului nu va fi necesar un efort special.
Un ghid de evaluare a dezvoltării vorbirii copilului este oferit în Modulul I al acestui manual.
Care sunt cauzele întârzierii în dezvoltarea vorbirii.

Există o multitudine de cauze care pot determina întârzierea în dezvoltarea copilului. Se pot
deosebi 3 categorii distincte de cauze:
• AfecŃiuni ale sistemului nervos. Bolile din perioada intrauterină sau din primul an de viaŃă,
traumatismele din timpul naşterii pot produce leziuni cerebrale. În funcŃie de gravitatea acestora
va fi afectată dezvoltarea vorbirii copilului.
• Bolile cronice sau bolile infecŃioase repetate în perioada primei copilării pot determina o întâr-
ziere globală somato-psihică. Pe acest fond de dezvoltare generală mai lentă se manifestă şi
întârzierea în dezvoltarea vorbirii.
• Mediul nefavorabil şi greşelile educative reprezintă categoria factorilor cauzali cei mai frecvenŃi.
Aici includem:
- abandonarea copilului şi lipsa unui mediu familial normal;
- neglijarea copilului, lăsarea în grija unor persoane care nu îi pot asigura o dezvoltare în
bune condiŃii;
- mediul familial marcat de conflicte şi certuri;
- persoane din mediul apropiat copilului cu tulburări de vorbire sau cu afecŃiuni psihice;
- suprasolicitarea copilului prin cerinŃe exagerate sau schimbări frecvente ale mediului de viaŃă;
- bilingvismul poate fi tot o suprasolicitare mai ales dacă în perioada de învăŃare a vorbirii
acelaşi adult foloseşte două coduri lingvistice.
Mediul în care se dezvoltă copilul are o importanŃă hotărâtoare pentru dezvoltarea limbajului.
PărinŃii sunt primii responsabili prin felul în care asigură climatul de protecŃie şi afecŃiune atât de
necesar bunei evoluŃii a copilului.
La ce vârstă se intervine când copilul are întârziere în dezvoltarea vorbirii?

Limbajul are o foarte mare importanŃă pentru dezvoltarea intelectuală şi a întregii persona-
lităŃi a copilului.
Trebuie să se acorde o atenŃie deosebită stimulării dezvoltării vorbirii copilului. Când sunt
remarcate întârzieri nu este bine să se adopte o atitudine pasivă de aşteptare.
Este necesar să fie căutate cauzele şi să fie luate din timp toate măsurile pentru stimularea
dezvoltării copilului.
InfluenŃele educative bine dirijate vor avea efecte mai rapide şi mai eficiente când copilul
este mic şi întârzierea nu s-a agravat.
Cum procedăm când copilul are întârziere în dezvoltarea vorbirii?

Întârzierile în dezvoltarea vorbirii pot avea forme complexe care fac necesare atât examinarea
şi intervenŃia mai multor specialişti (logoped, medic, psiholog), cât şi participarea activă a părinŃilor
şi a persoanelor care răspund de educaŃia copilului.
Întârzierile în dezvoltarea vorbirii, în raport de formă şi gravitate, înseamnă perturbarea
principalelor funcŃii ale limbajului.
Activitatea de stimulare a dezvoltării vorbirii va urmări realizarea acestor funcŃii care sunt
esenŃiale pentru întreaga evoluŃie a copilului:
- funcŃia de comunicare – este principala funcŃie a limbajului;
- funcŃia cognitivă – de suport a dezvoltării intelectuale;
- funcŃia de reglare – de sistematizare şi organizare a activităŃii.
Ce obiective urmărim:
- stimularea dezvoltării vocabularului; dezvoltarea capacităŃii de exprimare în propoziŃii şi
fraze; însuşirea structurilor gramaticale;
- educarea capacităŃii de a asculta şi a atenŃiei auditive; formarea unei pronunŃii corecte;
- formarea capacităŃii de a dialoga.
Stimularea dezvoltării vocabularului

Ne interesează volumul, precizia, adecvarea şi activizarea vocabularului.
• ÎmbogăŃirea vocabularului copilului se va realiza respectând etapele de evoluŃie. Se începe cu
denumiri de obiecte, fiinŃe din imediata apropiere a copilului pentru ca treptat să se mărească
sfera de cuprindere. Se vor exersa denumiri de lucruri, fiinŃe, însuşiri, acŃiuni, prin asociere cu
obiecte şi acŃiuni concrete. Se poate trece apoi la folosirea imaginilor.
Se urmăreşte în primul rând înŃelegerea cuvintelor şi pe urmă utilizarea lor.
• Însuşirea cuvintelor cu grad mai mare de generalizare este o etapă importantă în dezvoltarea
intelectuală a copilului pe care trebuie să se insiste. De multe ori copiii cu întârziere în dezvol-
tarea vorbirii au dificultăŃi în însuşirea noŃiunilor de mărime, culoare, formă.
Îi vom învăŃa pe copii aceste cuvinte, parcurgând etapele de: înŃelegere, recunoaştere,
denumire.
Exemplu: învăŃarea culorilor.
Se începe cu activitatea de sortare a obiectelor după culoare. Părintele sau educatorul aşază
mai multe jucării după culoare folosind denumirea culorilor (roşu la roşu, galben la galben etc.).
Apoi copilul trebuie să aşeze la rândul lui jucăriile diferenŃiindu-le vizual.
După ce a reuşit, se trece la etapa următoare de recunoaştere. Adultul denumeşte o culoare,

iar copilul o recunoaşte şi o arată („dă-mi maşinuŃa roşie“ sau „arată-mi o maşină albă“, „arată-mi
alte jucării de culoare roşie“).
După ce recunoaşte cu uşurinŃă culoarea i se poate cere să o denumească şi să răspundă la
întrebarea „Ce culoare are...?“.
Se începe cu diferenŃierea a două culori, cuprinzând treptat toată gama culorilor principale. La
fel se procedează cu cuvintele integratoare: animale, păsări, legume, fructe, flori, jucării, alimente,
îmbrăcăminte, mobilă etc.
Sunt utile jocurile cu imagini variate tip loto pe care copilul le poate manipula cu uşurinŃă.
Ne jucăm clasificând mai multe obiecte sau imagini după criterii diferite (culoare, mărime, formă).
Aşezăm la rând mai multe imagini şi copilul trebuie să o ia pe cea care nu se potriveşte, găsind
singur criteriul (măr, pară, trandafir, cireaşă).
• ÎnvăŃarea cuvintelor de localizare în spaŃiu este un obiectiv aparte pentru copiii cu dificultăŃi
de orientare în spaŃiu. Copilul va învăŃa să răspundă la întrebarea „Unde este...?“ folosind
cuvintele: pe, sub, sus, jos, lângă etc.
Schema corporală se însuşeşte învăŃând denumirile părŃilor corpului şi apoi noŃiunile de
dreapta şi stânga. Copilul le învaŃă mai întâi pe propriul corp, apoi la alŃii.
• Orientarea în timp este mai dificilă şi se învaŃă mai târziu. Se începe cu succesiunea momentelor
zilei prin asociere cu activităŃi specifice („Ce facem dimineaŃa?“ sau „Ce facem noaptea?“). Se
introduc noŃiunile „mai întâi“, „după aceea“. Urmează învăŃarea anotimpurilor şi în jurul vârstei
de 5 ani noŃiunile „azi“, „mâine“, „ieri“. Se pot învăŃa după aceea zilele săptămânii.
În acelaşi timp cu dezvoltarea vocabularului ne ocupăm şi de dezvoltarea capacităŃii de
exprimare în propoziŃii şi fraze şi învăŃarea structurii gramaticale.
• Urmărim etapele fireşti care trebuie parcurse în formarea propoziŃiilor: asocierea a două substan-
tive, substantiv–verb, substantiv–adjectiv, propoziŃii din trei categorii gramaticale cu subiect,
predicat şi complement.
• Se dezvoltă treptat capacitatea de exprimare în propoziŃii din ce în ce mai complexe prin:
- utilizarea cuvintelor de legătură (cu, la, şi etc.)
- folosirea singularului şi pluralului;
- folosirea pronumelui personal şi apoi posesiv;
- acordurile substantivelor şi adjectivelor, schimbarea verbelor după persoană, număr, timp.
• Se folosesc jocuri variate, citire de imagini, povestire după imagini, situaŃii concrete de comu-
nicare.
Educarea capacităŃii de a asculta şi a atenŃiei auditive; formarea pronunŃiei corecte.

Copiii cu întârziere în dezvoltarea vorbirii au dificultăŃi în capacitatea de a se concentra şi
asculta.
• Abilitatea de a asculta este foarte importantă pentru imitarea şi învăŃarea sunetelor care alcătuiesc
cuvântul.
De când este foarte mic copilul trebuie ajutat să-şi dezvolte această abilitate:
- învăŃaŃi copilul să asculte zgomotele produse de un avion, o maşină, o motocicletă;
- atrageŃi-i atenŃia când sună telefonul, soneria, sau se aude o bătaie în uşă;
- încurajaŃi copilul să asculte o melodie, să o imite şi să se mişte în ritmul muzicii;
- jucaŃi-vă cu instrumente muzicale care produc diverse sunete;

- spuneŃi-i poveşti şi modulaŃi vocea şi intonaŃia imitând diferitele personaje;
- nu-i vorbiŃi foarte tare, dimpotrivă coborâŃi vocea şi copilul va fi mai atent.
Însuşirea pronunŃiei corecte. Copiii cu întârziere în dezvoltarea vorbirii au dificultăŃi speci-
fice de articulaŃie:
- au o vorbire neclară cu omisiuni şi deformări,
- nu pronunŃă corect diftongii şi grupurile consonantice;
- auzul fonematic este slab dezvoltat;
- cuvintele complexe sunt deformate prin omisiuni, înlocuiri, sau prin schimbarea
ordinei sunetelor şi silabelor.
• DificultăŃile de articulare sunt foarte diferite, în unele cazuri sunt foarte accentuate iar vorbirea
este aproape neinteligibilă, dar se pot întâlni şi situaŃii când în jurul vârstei de 6 ani copilul are o
pronunŃie relativ corectă şi dificultăŃile se observă la o analiză mai atentă a vorbirii. Copilul pro-
nunŃă corect sunetele, dar cuvintele mai complexe, cu mai multe silabe sunt deformate, deoarece
el nu le recepŃionează corect fiind deficitară capacitatea de percepŃie şi discriminare auditivă.
• Sub îndrumarea logopedului se vor face exerciŃiile necesare de gimnastică articulatorie şi exer-
ciŃiile de dezvoltare a auzului fonematic.
- Dezvoltarea motricitatii organelor de articulaŃie şi a preciziei mişcărilor articulatorii va
influenŃa şi capacitatea de diferenŃiere auditivă a sunetelor, a auzului fonematic.
- ExerciŃiile de auz fonematic îmbunătăŃind percepŃia şi discriminarea auditivă vor contribui la
autocontrolul mişcărilor de articulaŃie.
• Slaba dezvoltare a auzului fonematic este o constantă caracteristică în simptomatologia întâr-
zierii în dezvoltarea vorbirii. ToŃi copiii, atât cei cu dificultăŃi de articulare evidente, cât şi cei cu
o pronunŃie relativ corectă trebuie să beneficieze de un program special de dezvoltare a
auzului fonematic în cadrul programului general de stimulare a dezvoltării limbajului.
• Se vor parcurge toate etapele descrise la paginile 244 şi 245. ExerciŃiile vor lua mai mult timp şi
trebuie gradate în funcŃie de complexitate. Se va insista pe:
- conştientizarea legăturii dintre poziŃia articulatorie şi emisia sonoră;
- diferenŃierea sunetelor cu punct de articulare apropiat;
- diferenŃierea sunetelor surde şi sonore;
- diferenŃierea pronunŃiei corecte de cea greşită.
• DificultăŃi mai mari se vor observa la exerciŃiile de analiză fonetică. Sunt recomandate urmă-
toarele exerciŃii:
- de analiză a propoziŃiei. Se cere copilului să separe şi să numere cuvintele din care este
formată o propoziŃie. La început se dau propoziŃii fără cuvinte de legătură (exemplu:
„Mama deschide uşa.“). Copilul trebuie să spună câte cuvinte are propoziŃia şi care este
primul, al doilea, al treilea cuvânt. Continuăm cu propoziŃii mai lungi care au cuvinte de
legătură şi cuvinte formate din unul sau două sunete.
- de împărŃire a cuvintelor în silabe;
- analiza sunetelor din care este format cuvântul.
• Analiza sunetelor cuvântului este foarte dificilă pentru cei mai mulŃi copii cu întârziere în
dezvoltarea vorbirii şi este necesar să antrenăm copiii înaintând pas cu pas de la exerciŃiile cele
mai simple până la sesizarea succesiunii în ordine a sunetelor în cuvânt.
Concomitent copilul va învăŃa că fiecărui sunet din cuvânt îi corespunde o literă. ÎnvăŃarea
literelor este un spijin pentru analiza fonetică a cuvântului.
Se vor parcurge următoarele etape:
- separarea primului sunet din cuvânt;
- desprinderea ultimului sunet din cuvânt;
- selectarea primului şi ultimului sunet din cuvânt;
- găsirea poziŃiei în cuvânt a unui sunet dat.
• Nu se avansează de la o etapă la alta decât când copilul poate să execute cu uşurinŃă sarcinile
corespunzătoare etapei precedente. În cadrul fiecărei etape se începe cu exerciŃiile cele mai
uşoare pentru ca treptat să se ajungă la cele mai dificile.
• Acestor exerciŃii trebuie să li se dea o mare atenŃie pentru că vor asigura pregătirea copilului pentru
limbajul scris.
• Copiii cu întârziere în dezvoltarea vorbirii au greutăŃi deosebite la şcoală în învăŃarea citit-scrisului
tocmai din cauza nedezvoltării capacităŃii de analiză fonetică. Toate exerciŃiile de mai sus sunt
foarte utile pentru că vor preveni eşecul şcolar.
Formarea capacităŃii de a dialoga

Capacitatea de a dialoga solicită abilităŃi de comunicare care trebuie urmărite şi stimulate.
• Dialogul se caracterizează prin interacŃiunea dintre doi sau mai mulŃi participanŃi. InformaŃiile se
transmit alternativ prin schimbarea de replici. Este o situaŃie de comunicare în care partenerii îşi
schimbă alternativ rolul de emiŃător şi de receptor de informaŃii.
Pentru ca dialogul să fie posibil este necesară respectarea unor reguli:
- trebuie să existe intenŃia de a comunica cu altcineva; atât de a transmite cât şi de a primi
informaŃii;
- este necesară flexibilitatea, adaptarea la partener; capacitatea de a asculta şi a răspunde
adecvat;
- capacitatea de inhibare pentru a asculta cu atenŃie pe cel care vorbeşte şi în acelaşi timp
formularea răspunsului cu promptitudine;
- memorarea atât a propriilor replici cât şi ale partenerilor pentru păstrarea legăturilor între
replici.
• Capacitatea de a dialoga înseamnă interacŃiune şi cooperare şi se formează la copii treptat. Primele
exerciŃii se fac punând copilul într-o situaŃie de comunicare în care adultul pune o întrebare copilului
şi tot el răspunde, intrând în rolul copilului. Copilul va învăŃa alternanŃa şi va intra în joc.
• Dezvoltarea vorbirii se va face foarte bine recurgând la lucrul în grup. Lucrul în grup are avan-
tajele unui mediu firesc de comunicare funcŃională. Copiii interrelaŃionează, învaŃă să vorbească
şi să-i asculte pe ceilalŃi.
• Va fi de ajutor crearea situaŃiilor de joc care reproduc situaŃiile reale în care copilul comunică (la
magazin, la piaŃă, la doctor, în vizită etc.).
Copiii îşi folosesc limbajul, învaŃă să colaboreze în situaŃii naturale de acŃiune.
SFATURI PENTRU PĂRINłI ŞI EDUCATORI

• PărinŃii şi educatorii trebuie să acorde o atenŃie deosebită întârzierii în dezvoltarea vorbirii.
• Este important să fie depistate întârzierile cât mai devreme şi să se solicite îndrumarea logo-
pedului pentru a lua măsurile cele mai potrivite.
• După ce sunt clarificate cauzele, va fi stabilit un program de recuperare pe care părinŃii şi
educatorii trebuie să îl cunoască.
• Rezultatele depind de felul cum se realizează colaborarea cu părinŃii şi educatorii. Implicarea
şi participarea lor activă vor fi de cel mai mare ajutor pentru copii.
• Este necesară parcurgerea etapelor fireşti de dezvoltare a vorbirii. Se va începe de la stadiul
la care este copilul, şi nu de la cum ar trebui să fie corespunzător vârstei. Se porneşte de la ce
poate şi se va avansa în funcŃie de ritmul şi posibilităŃile copilului.
• ExerciŃiile nu trebuie să fie impuse. Copilul nu poate fi obligat să vorbească. Se va urmări
stimularea interesului copilului pentru comunicare. Vorbirea se dezvoltă în condiŃiile în care
copilul este motivat să comunice.
• Când copiii sunt mici trebuie să li se vorbească în propoziŃii simple, despre obiecte familiare
pe care le pot vedea şi atinge, şi despre acŃiuni care se întâmplă în acel moment. Ne vom
asigura întotdeauna că înŃeleg cuvintele pe care le folosim când le vorbim. Vocabularul se va
îmbogăŃi treptat urmărind mai întâi înŃelegerea şi apoi rostirea cuvântului.
• Pentru dezvoltarea vorbirii trebuie folosit orice prilej în orice moment al zilei: când se îmbracă
sau se spală, cu ocazia aranjării mesei, curăŃeniei sau a cumpărăturilor, când este pregătit
pentru odihnă.
• Este importantă asigurarea unei atmosfere destinse, plăcute. Se va recurge cât mai mult la
crearea situaŃiilor de joc pentru atingerea obiectivelor propuse.
• Stimularea dezvoltării vorbirii copilului va urmări realizarea funcŃiilor limbajului, rolul de
suport pentru dezvoltarea intelectuală. Se va solicita comunicarea în toate activităŃile în care
copilul este antrenat (desen, modelaj, activităŃi matematice etc.).
• Nu va fi certat sau pus în situaŃii de inferioritate faŃă de ceilalŃi copii. Dimpotrivă trebuie
valorizat prin laude în toate activităŃile pe care le realizează bine.
• Este bine să fie încurajate relaŃiile cu alŃi copii şi create situaŃii de comunicare pentru joc.
• Vor fi observate şi notate progresele şi dificultăŃile copilului, cum reacŃionează la programul
după care ne ghidăm. PărinŃii, educatorii şi logopedul trebuie să urmărească aceleaşi
obiective şi să se informeze periodic despre evoluŃia copilului.
IMPORTANT!
Dezvoltarea vorbirii copilului depinde în primul rând de mediul în care el trăieşte. Un

climat în care îi sunt asigurate protecŃia şi afecŃiunea este obligatoriu pentru o evoluŃie
normală. Numai într-un mediu securizant se pot stabili relaŃii de comunicare fireşti.
IDEI IMPORTANTE DE REłINUT DESPRE

DIFICULTĂłILE SPECIFICE DE VORBIRE
• Vom reuşi să îi ajutăm pe copii să depăşească dificultăŃile de vorbire dacă ştim să le

identificăm cât mai devreme şi să folosim metodele adecvate specificului dificultăŃii.
• Nu trebuie lăsat să treacă timpul fără să ajutăm copilul în speranŃa că problemele se rezolvă
pe măsură ce copilul creşte. Riscăm agravarea problemelor şi efortul pentru recuperare va fi
mai mare.
• Va fi consultat un logoped pentru examinarea copilului, stabilirea obiectivelor şi metodelor
de corectare.
• Se va începe cu stabilirea cauzelor care au provocat dificultatea de vorbire şi se va urmări
înlăturarea lor.
• În funcŃie de specificul dificultăŃii se adoptă atât atitudini cât şi metode diferite. Pentru
corectarea greşelilor de articulare este necesară conştientizarea şi dezvoltarea autocontrolului,
pe când în bâlbâială tocmai acest lucru este total neindicat pentru că provoacă agravarea
dificultăŃii.
• Trebuie să fie cunoscute etapele în dezvoltarea vorbirii copilului pentru a avea criterii de
observare şi evaluare. Depăşirea dificultăŃilor de vorbire depinde de părinŃi, educatori,
logoped. Prin colaborare, direcŃionarea eforturilor spre aceleaşi obiective şi adaptarea unei
atitudini comune, copilul va beneficia de un ajutor eficient şi va înregistra progrese.
• Când încearcă să vorbească este important să ne manifestăm interesul pentru ce vrea să
comunice şi să-l încurajăm.
• Niciodată nu trebuie să se manifeste iritarea sau nerăbdarea faŃă de nereuşitele copilului. Nu
trebuie uitat că nu el este cel care nu a reuşit, ci noi cei care îl avem în grijă trebuie să ne
asumăm responsabilitatea şi să găsim soluŃii. Cauza nereuşitei trebuie să o căutăm la noi.
Copilul nu răspunde aşa cum am dori eforturilor noastre pentru că undeva am greşit. Numai
înŃelegând care sunt nevoile sale vom reuşi să aflăm calea cea mai potrivită pentru a-l ajuta.
SĂ COMUNICĂM
JOCUL
CU... PLĂCERE
M
O
D
U
L
U
L
IX
În acest modul ne vom concentra atenŃia asupra planificării obiectivelor pentru

a ajuta copiii cu dificultăŃi de comunicare.

educatori şi alte
După ce veŃi parcurge acest modul, veŃi putea să: persoane implicate
• interpretaŃi fişele de evaluare; în lucrul cu copii care
• definiŃi obiectivele de lucru cu copiii cu dificultăŃi de comunicare, pe termen au dificultăŃi
lung şi scurt; de comunicare
• înŃelegeŃi ideile corespunzătoare pentru activităŃile de comunicare;
• folosiŃi ideile activităŃilor la elaborarea obiectivelor.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Jocul
Comunicarea în
situaŃii cotidiene
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Opinii ale părinŃilor // 261
Tipurile de joc // 264
Caracteristicile jocului liber // 269
Momente importante de reŃinut despre jocul copilului // 270
Cum ne jucăm cu copilul // 271
DificultăŃi posibile în timpul liber // 272
ConfecŃionarea şi folosirea jucăriilor // 274
Aprecierea şi încurajarea copilului prin cuvânt // 276
Recomandări necesare pentru adulŃi // 277
Dimensiunile jocului // 278
JOCUL 261
JOCUL
OPINII ALE PĂRINłILOR:
N-am crezut că jocul este atât de important şi că un

copil poate să înveŃe atât de mult, jucându-se.
Dar acum pot vedea că, de când îmi încurajez copilul
să se joace mai mult, el învaŃă de toate.
El este mult mai atent la ce se întâmplă în jurul său şi
chiar încearcă să vorbească despre ceea ce vede.
Am mai mulŃi copii.

Niciodată nu i-am învăŃat să se joace – ei au deprins jocul de la sine şi cu uşurinŃă.
Dar cu Alexandru este altceva – a trebuit să-l învăŃ să se joace.
Am crezut că, pentru a mă juca cu copilul meu, am nevoie de jucării scumpe.

Dar nu este adevărat. Copilului meu îi place să se joace cel mai mult cu cutii de tinichea,
oale, linguri şi alte obiecte din casă, sau cu jucării pe care i le confecŃionez.
În acest modul vom vorbi despre importanŃa jocului în lucrul cu copiii şi despre rolul lui în
dezvoltarea aptitudinilor de comunicare ale copilului.
Vă mai amintiŃi despre casa comunicării?
VeniŃi cu mine
prieteni şi veŃi
vedea că această
cărămidă e mai
mult decât ceea ce
vedeŃi!
JOCUL
V ORBIREA
Jocul reprezintă una din cele mai importante părŃi ale casei de comunicare.
Prin activitatea de joc copiii:
• desfăşoară o activitate în sensul identităŃii personale;
• rezolvă probleme de viaŃă din mediul lor înconjurător, fizic şi social;
• experimentează posibilităŃi de adaptare, de a deveni mai flexibili în gândire şi în rezolvarea
problemelor;
• creează soluŃii diferite;
• exprimă experienŃele lor în simboluri;
• comunică cu ceilalŃi (sau cu sine), vorbesc, ascultă, înŃeleg;
• folosesc obiectele din jurul lor în scopul pentru care sunt create, dar şi în alte scopuri;
• se concentrează pe ceea ce fac, devin atenŃi, motivaŃi şi interesaŃi.
Ce este jocul?
• Jocul este timpul în care copilul este liber să încerce a face diverse lucruri în felul său şi în voia sa.
• Jocul este divertisment, recreere şi, în acelaşi timp, nevoia vitală de reconstrucŃie imaginară a
realităŃii.
• Jocul este pornit din iniŃiativa copilului – el alege cum şi cu ce să se joace.
• Copilul care se joacă construieşte lumea, o apropie, o analizează şi caută să o înŃeleagă.
ImportanŃa jocului
• Ideea primordială este aceea că, în joc, copilul învaŃă, îşi antrenează creativitatea şi depune un
efort de muncă.
• Jocul este important pentru că stă la baza acumulării cunoştinŃelor copilului în diverse domenii.
• Jocul formează la copil abilitatea de a înŃelege persoanele şi obiectele din jur.
• Jocul îi permite copilului să experimenteze şi să înveŃe fără riscul de a suferi eşec.
• IniŃiativa, alegerea, decizia acŃiunii şi a continuării ei, modul şi suportul jocului sunt elemente
care provoacă dezvoltarea.
JOCUL 263
EvoluŃia jocului
• Jocul începe cu interacŃiunea între mamă şi copil.
• Sugarul face mişcări care îi produc satisfacŃie.
• Copilul mic începe să prindă obiectele, le apropie, le analizează, le descoperă şi le explorează.
Trece tot prin simŃuri:
- Vede;
- Pipăie;
- Gustă;
- Miroase;
- Ascultă.
• Copilul mare va fi, în sinea lui, o mare vedetă de muzică sau un sportiv celebru; el are nevoie de
aceasta pentru a-şi forma propria imagine, a se simŃi important în universul social pe care şi-l
lărgeşte progresiv.
• La grădiniŃă copilul are în faŃa lui noi obiecte, copii, educatoarea şi pe ceilalŃi adulŃi;
• Există diferite tipuri de joc, fiecare conŃinând anumite etape care corespund stadiilor de dezvol-
tare a copilului.
Cum ajutăm copiii în timpul jocului

• Jocul copilului are nevoie de stimulare şi de crearea situaŃiilor favorabile dezvoltării;
• Copilul se joacă spontan, dar, în acelaşi timp are nevoie de modele şi de ocazii pentru joc;
• Jocul copilului are nevoie de stimulare şi organizare de condiŃii, orientate în sensul dezvoltării
copiilor - nu de îndrumare şi control;
• Jocul împreună cu adultul este, pentru copil, la fel de important ca şi cel de manevrare a obiec-
telor;
• Este recomandat ca jocul să fie stimulat prin jocul în comun cu adultul;
• Adultul trebuie:
- să aleagă acele activităŃi care corespund nivelului de dezvoltare a copilului;
- să aibă o mare flexibilitate în alegerea metodelor de interacŃiune cu copilul;
- să laude şi să încurajeze pozitiv eforturile copilului;
- să creeze o legătură afectivă de comunicare cu copilul;
- să asigure un mediu pregătit şi comod pentru copil;
- să sprijine învăŃarea unor comportamente prin demonstrarea celor de efectuat;
- să exprime prin gesturi şi mimică plăcerea acŃiunii comune cu copilul.
TIPURILE DE JOC
Putem identifica următoarele tipuri de joc:

• de explorare;
• de mişcare;
• de manipulare;
• de socializare;
• de stimulare;
• de soluŃionare a problemelor.
Niciuna dintre formele acestea nu este în stare pură, toate există cu ponderi diferite în jocul
copilului.
Aceste tipuri de joc sunt părŃile componente ale unui mozaic pe care îl intitulăm jocul
copilului.
JOCUL DE EXPLORARE presupune încercările şi tentativele copilului de a

cunoaşte şi a descoperi lucruri noi. Explorarea este una dintre acŃiunile
fundamentale ale dezvoltării copilului. Ea permite cucerirea lumii înconju-
rătoare şi stimulează motivaŃia de a cunoaşte, oferind bazele dezvoltării
potenŃialului psiho-fizic şi aptitudinal al copilului.
JOCUL DE MIŞCARE presupune folosirea corpului în activităŃi care solicită

componentele fizice ale copilului. Mişcarea este importantă pentru dezvoltare
prin însuşi faptul că determină dezvoltarea psihică, permite activismul în
explorarea lumii şi controlul asupra corpului.
JOCUL DE MANIPULARE este cel care antrenează capacităŃile de

coordonare, controlul lor şi aptitudinile necesare. Prin manipularea obiectelor
ce aparŃin lumii înconjurătoare, copilul începe să controleze posibilităŃile sale
de a cunoaşte, a schimba şi a stăpâni realitatea. Cea mai importantă conse-
cinŃă este câştigarea independenŃei de acŃiune şi autocontrolul lui.
JOCUL DE SOCIALIZARE implică interacŃiunea copilului cu ceilalŃi,

acŃiunea de a da şi a lua şi înŃelegerea faptului că
nu este singur în ceea ce face. Socializarea prin
joc este dimensiunea fundamentală a copilului.
Ea încurajează imitaŃia şi dezvoltarea aptitudi-
nilor de comunicare socială şi de interacŃiune cu
ceilalŃi copii şi cu adulŃii.
JOCUL 265
JOCUL DE STIMULARE constă în folosirea imaginaŃiei de către copil în

a transforma obiectele şi lucrurile cu care se joacă în simboluri ale lumii
exterioare. Jocul de stimulare este unul dintre cele mai importante tipuri de
joc pentru dezvoltarea aptitudinilor de comunicare, în acelaşi timp, este
terenul de manifestare a creativităŃii şi cunoaşterii prin substituirea situaŃiilor
de viaŃă mai mult sau mai puŃin dificile din viaŃa copilului.
JOCUL DE SOLUłIONARE A PROBLEMELOR este caracte-

rizat prin efort de gândire şi căutare a soluŃiilor la diferite
probleme. El dezvoltă găsirea soluŃiilor, încrederea în forŃele
proprii, curiozitatea de cunoaştere şi luarea de decizii cu
responsabilitate.
CUM PUTEM ÎNCURAJA UN COPIL SĂ:
• EXPLOREZE:
Îi arătăm copilului că lumea din jur prezintă interes, îmbogăŃind-o cu
diverse obiecte şi evenimente.
Observăm ce îl interesează şi ne manifestăm interesul faŃă de aceste
obiecte.
Prin dezvăluirea interesului nostru faŃă de anumite obiecte şi prin diverse
acŃiuni deprindem copilul să exploreze.
• SE MIŞTE:
Un copil poate fi stimulat să se mişte creând diverse situaŃii (plasând
obiecte nu chiar la îndemâna lui).
Antrenarea copilului în diferite jocuri fizice care îi vor permite să
cunoască plăcerea mişcării.
• DEPRINDĂ MANIPULAREA:
Când un copil manifestă interes pentru un obiect, trebuie să fim şi noi
interesaŃi de el şi să îi arătăm cum să îl manipuleze.
Putem ajuta fizic copilul să manipuleze obiecte.
Îi oferim copilului obiecte care să-l stimuleze în a le manipula.
• FIE SOCIABIL:
Răspundem la fiecare încercare a copilului de a comunica şi de
a interacŃiona cu noi.
Îl ajutăm pe copil să înveŃe să se joace cu alŃi copii şi să aibă
încredere în forŃele proprii în timpul jocului.
Creăm ocazii copilului să cunoască şi să se joace cu alte
persoane, atât copii cât şi adulŃi.
• SIMULEZE:
Încurajăm copilul să urmărească efectuarea treburilor menajere. Vorbim
cu el în timp ce facem aceste acŃiuni.
Explicăm copilului în ce constă jocul de stimulare, astfel încât copilul
să aibă suficiente motive să o facă de unul singur.
• DEPRINDĂ ABILITATEA DE A GĂSI SOLUłII LA PROBLEME:

Îi atragem atenŃia asupra obiectelor şi evenimentelor ce se petrec în jur, astfel copilul devine
curios şi vrea să cunoască mai multe despre ele.
Observăm ce-l interesează pe copil şi îi arătăm cum să afle mai multe despre lucrurile care îl
interesează.
Antrenăm copilul în activităŃi pe care le poate efectua cu succes, astfel încât să-l încurajăm
să persiste.
Îi acordăm copilului timp suficient pentru a găsi posibilităŃi de rezolvare a problemelor.
JOCUL 267
ARE NEVOIE UN COPIL CU DIZABILITĂłI

DE ACESTE TIPURI DE JOC?
DA!
Copilul care are o dizabilitate are nevoie de toate
tipurile de joc ca oricare alt copil, dar necesită mai
mult ajutor şi încurajare pentru a o face.
Dacă oferim unui copil posibilitatea de a explora, atunci acesta este predispus să înveŃe mai
mult şi să-şi dezvolte aptitudinile şi capacităŃile.
Are nevoie de experienŃa mişcării dar, trebuie să i se acorde mai mult ajutor şi încurajare
pentru a o face. Astfel el va putea să-şi cunoască mai bine propriul corp şi va şti cum să-l controleze.
Dacă oferim unui copil cu dizabilitate posibilitatea de a învăŃa să manipuleze obiecte, acesta
va putea să-şi dezvolte deprinderi fine, utile în viaŃă (de exemplu, la pregătirea bucatelor, la scris,
cusut, în construcŃii şi mecanică).
Dacă oferim unui copil cu dizabilitate posibilitatea de a socializa, atunci el va învăŃa mai
mult despre interacŃiune şi stabilirea relaŃiilor interumane.
Dacă-i oferim copilului posibilitatea să simuleze şi să-şi folosească imaginaŃia, îl vom ajuta
să-şi dezvolte vocabularul şi gândirea.
Oferindu-i unui copil cu dizabilitate posibilitatea de a-şi dezvolta aptitudinile necesare pentru
găsirea soluŃiilor la problemele întâlnite îl vom stimula să încerce să-şi explice lucrurile de unul singur.
Să urmărim cum fiecare din aceste tipuri de joc

se dezvoltă la un copil:
ETAPA EXPLORARE MIŞCARE MANIPULARE

• explorează obiectele punân- • loveşte puternic cu picioa- • apucă jucării, se întinde şi
du-le în gură, lovindu-le şi rele când stă culcat pe spate; ridică de jos jucării mici;
1 scuturându-le; mai târziu, • stropeşte când se joacă cu • atinge faŃa mamei, o trage
0-6 examinându-le cu mâinile; mâinile în baie; de păr etc.
LUNI • înlătură pânza de pe faŃă; • se târăşte în mâini şi
• loveşte un obiect de celălalt. genunchi.
• scapă şi aruncă obiecte; • stă în picioare şi merge • trece jucăria dintr-o mână
• caută jucăria ascunsă când fără ajutor; în alta;
2 vede procesul de ascundere • se întinde după obiecte, le • loveşte cu un băŃ o altă
6-12 a ei; Ńine şi se joacă cu ele. jucărie;
LUNI
• strânge obiectele într-o cutie. • strânge cu forŃă şi apucă
obiectele cu vârful degetelor.
• urmăreşte o minge care se • merge trăgând de aŃă o • construieşte un turn din
3 rostogoleşte; jucărie; cuburi;
12-18 • deschide un vas ca să vadă ce • aleargă nesigur; • duce mâncarea la gură
LUNI este în interior. singur.
• îi place să se încaiere.
• manifestă interes pentru ceea • loveşte sau aruncă o minge • scoate dopul de la sticlă;
4 ce se petrece în jurul său; fără a se dezechilibra; • îşi scoate unele haine;
18-36 • cunoaşte casa. • aleargă bine; • Ńine creionul sau băŃul în
LUNI • începe să se caŃăre peste/ pumn.
sub/ printre obiecte.
• mânuieşte obiectele fragile cu • sare cu ambele picioare; • pune şiretul în găuri;
atenŃie; • prinde o minge mare; • poate desena;
5 • se joacă „de-a v-aŃi ascun- • se caŃără uşor; • se descurcă în a-şi încheia
3-5 ANI selea“; • este total activ. singur hainele;
• participă la jocurile copiilor • Ńine creionul ca un adult.
mai în vârstă.
SOLUłIONARE A
ETAPA SOCIALIZARE SIMULARE
PROBLEMELOR ŞI GÂNDIREA
• urmăreşte şi atinge feŃe; • se comportă cu toate jucă- • emite sunete ca răspuns la

• îi place interacŃiunea şi contac- riile la fel, izbindu-le, o voce;
tul fizic; pipăindu-le şi încercându-le • face zgomot şi se mişcă
1 • se joacă de-a „cu-cu“; cu gura; pentru a atrage atenŃia
0-6 mai târziu duce cana la adultului;
• zâmbeşte şi râde. •
LUNI gură. • îşi dă seama că o anumită
acŃiunea duce la un rezultat
anumit.
• oferă jucării unui adult şi le dă • arată cu mâna „la revedere“; • foloseşte ajutorul unui adult
când este rugat; • face legătura între lingură pentru a obŃine obiectul
• comunicativ cu adulŃii, caută şi cană. dorit;
2 interacŃiune; • foloseşte un obiect pentru
6-12 • rostogoleşte mingea înainte şi a obŃine un altul;
LUNI înapoi. • caută jucăria ascunsă;
• trage o jucărie de sfoară
şi-i urmăreşte mişcarea.
• imită acŃiunile şi sunetele • pretinde că se hrăneşte sin- • potriveşte un obiect cu
3 produse de adulŃi; gur; obiecte similare;
12-18 • îi place să alterneze rolurile în • imită activităŃile adulŃilor: • se urcă pe scaun ca să
LUNI jocurile cu adulŃii – începe să spălarea, pregătirea mân- ajungă la un obiect.
fie sociabil şi cu alte persoane. cării, măturarea...
• începe să coopereze în joc cu • îi place să simuleze că • împarte obiectele în grupuri;
ceilalŃi copii; găteşte; • rostogoleşte mingea pentru
4 • începe să împartă obiectele. • mai târziu realizează acti- a lovi Ńinta;
18-36 vităŃi simulate: hrănirea şi • încearcă să repare o jucărie
LUNI culcarea păpuşii, spălarea stricată.
rufelor...
• începe să se joace bine în grup • îi place să privească şi să • alege două poze ale
de copii: „de-a v-aŃi ascunselea“ comenteze imagini; aceloraşi obiecte;
5 şi jocuri cu mingea; • ascultă poveşti, istorioare; • e capabil să potrivească
3-5 • începe să participe la jocuri cu • desenează din imaginaŃie. forme şi culori;
ANI reguli simple; • rezolvă mozaicuri simple.
• e capabil să-şi aştepte rândul.
JOCUL 269
CARACTERISTICILE JOCULUI LIBER
• CORESPUNDE TREBUINłELOR ŞI MOTIVAłIEI INTERNE.
• ANTRENEAZĂ DECIZIILE PERSONALE – alegere liberă.
• SOLICITĂ RESPONSABILITATEA.
• IMPLICĂ GLOBAL PERSONALITATEA.
• DĂ SATISFACłIE INDIVIDUALĂ.
• PROCESUL ÎNVĂłĂRII ESTE EFICIENT – învăŃare experienŃială.
• RELAłIILE SOCIALE ÎN JOC DEVIN AUTENTICE – învăŃare socială.
• ASIGURĂ ŞI STIMULEAZĂ RITMUL DEZVOLTĂRII – procesul este mai important ca produsul.
• POTENłEAZĂ STILUL INDIVIDUAL DE ÎNVĂłARE.
• CULTIVĂ DIVERSITATEA ŞI CREATIVITATEA.
• DEZVOLTĂ IDEI, CONCEPTE, DEPRINDERI, ATITUDINI, MOTIVE, COMPETENłE REALE ŞI PER-

SONALE – învăŃare creativă.
MOMENTE IMPORTANTE DE REłINUT DESPRE JOCUL COPILULUI
• Fără joc nu există dezvoltare;

• Copiii se joacă singuri, în perechi sau în grup;
• Natura jocului se modifică în funcŃie de etapa de dezvoltare a copilului;
• Jocul este o parte importantă a casei de comunicare. Prin joc, copilul îşi dezvoltă
aptitudinile esenŃiale pentru comunicare;
• Există şase tipuri de joc: de explorare, de mişcare, de manipulare, de socializare,
de simulare, de soluŃionare a problemelor;
• Fiecare tip de joc este la fel de important şi contribuie la dezvoltarea copilului;
• Toate tipurile de joc sunt legate între ele şi depind unul de altul;
• În lucrul cu copiii trebuie să ne asigurăm că aceştia au anumite dexterităŃi în toate
tipurile de joc;
• Cunoscând toate etapele de desfăşurare a jocului, putem stabili nivelul copilului,
oferindu-i ajutor adecvat;
• Dezvoltarea deprinderilor de joc necesită timp, de aceea un copil nu poate fi grăbit;
• Alături de părinŃi, ceilalŃi copii ar trebui să cunoască cum să se joace cu un copil cu
dizabilităŃi;
• Jocurile recomandate părinŃilor trebuie să fie uşor de realizat acasă;
• Prin joc, copiii se integrează şi înŃeleg lumea înconjurătoare;
• Jocul ajută copilul să se dezvolte intelectual, fizic şi socio-emoŃional;
• Dezvoltarea aptitudinii de joacă la copil depinde de iscusinŃa şi creativitatea de
care dăm dovadă jucându-ne cu copilul.
JOCUL 271
CUM NE JUCĂM CU COPILUL

AŞA DA AŞA NU
Haide! Pregăteşte bucăŃele!
• Să alegem activităŃi ce corespund
nivelului de dezvoltare al copilului. Eu nu înŃeleg...
Dacă nu îndeplineşte o activitate,
să ne întrebăm „de ce“ şi să o
schimbăm corespunzător;
Bine! Acum dă cuburile! Nu! Tu trebuie să te joci
• Să fim flexibili în metodele noastre. anume cu aceasta...
Când copilul manifestă interes
pentru ceva, să-i satisfacem dorinŃa.
Nu-l putem forŃa să manifeste
interes numai pentru ce am ales
Bravo, băiatule! Nu băiatule!
noi; Nu face aşa...!
• Să lăudăm şi să încurajăm copilul în
timpul jocului pentru efortul făcut.
Jocul nu este un examen pe care
copilul poate să-l treacă cu succes
sau să-l piardă;
• Să rămânem calmi şi concentraŃi pe
toată durata activităŃii noastre cu
copilul;
• Să încurajăm copilul să participe la
toate tipurile de joc;
• Să ne asigurăm că în timpul jocului
copilul este atent şi aşezat comod;
• Să arătăm prin mimica feŃei şi vocii
că ne face o deosebită plăcere să ne
Hai să încercăm jucăm cu copilul; Fii atent!
din nou. Tu trebuie să ter-
• Să răspundem cu încurajare la mini asta
orice tentativă a copilului de a se
juca;
Bravo Ńie! Fă-o din nou... • Să ne jucăm perioade scurte de Bravo! Acum vom
O vom repeta şi mâine. timp. Jocul copilului va evolua încerca ceva mai
dacă înaintăm treptat, cu paşi mici, complicat.
şi dacă repetăm des aceleaşi
activităŃi;
Priveşte! Aşa trebuie să faci... • Să demonstrăm activitatea în faŃa Pune o dată dopurile în cutia
copilului atunci când este nouă. de tinichea.
Când considerăm că copilul a înŃe-
les ce trebuie să facă, îl lăsăm să
încerce singur;
• Jocul de unul singur este important. Eu o voi face pentru tine.
El oferă ocazia copilului să
experimenteze şi să descopere
lucruri noi.
DIFICULTĂłI POSIBILE ÎN TIMPUL JOCULUI

Unii copii cu dizabilităŃi întâmpină anumite dificultăŃi în timpul procesului de învăŃare a
jocului. Mai jos sunt enumerate câteva din problemele frecvente cu care ne putem întâlni în lucrul
cu copiii, împreună cu câteva sugestii pentru a evita aceste cazuri.
PROBLEMA SUGESTII
1. ARUNCAREA OBIECTELOR • Pentru început, să ne întrebăm „de ce“ aruncă copilul obiectele?
În funcŃie de răspunsul la această întrebare vom găsi un compor-
tament adecvat.
• Fie vom ignora acest comportament atunci când copilul doreşte
doar să ne atragă atenŃia, fie vom acorda o atenŃie sporită în cazul
în care copilul se joacă bine.
• Dacă observăm că un copil intenŃionează să arunce un obiect, îi
spunem hotărât „nu“ şi îi arătăm prin mimica feŃei şi voce că
vorbim serios.
• Îi arătăm copilului jocuri noi, care-i pot trezi un interes mai mare.
2. PUNEREA ÎN GURĂ A OBIECTELOR • Pentru început ne întrebăm „de ce“ pune copilul obiectele în gură?
• Dacă acesta este unicul său mod de a cunoaşte obiectele, atunci ar
trebui să-i arătăm şi alte căi de cunoaştere.
• Să încurajăm copilul să-şi folosească mâinile la palparea, lovirea,
scăparea şi ridicarea obiectelor.
• Să folosim obiecte ce-i pot trezi copilului interesul şi-l pot deter-
mina să se joace cu ele. Obiectele să aibă structuri diferite, culori
aprinse şi să emită diverse sunete.
• Să antrenăm copilul în activităŃi noi care prezintă pentru el un
interes mai mare.
3. JOCUL NUMAI CU ANUMITE • Să permitem copilului să se joace cu obiectul său preferat pentru un
OBIECTE scurt timp, apoi treptat să încercăm să-l antrenăm în activităŃi noi.
• Să arătăm copilului cum poate folosi obiectul în diverse moduri.
• Să ajutăm copilul să folosească noile obiecte împreună cu obiectul
preferat.
• Să demonstrăm copilului că jocul este o plăcere.
4. COPILUL SE MIŞCĂ CONTINUU • Să încurajăm copilul să stea jos şi să se joace, dar să nu-l forŃăm.
• Să începem a ne juca fără participarea copilului şi să aşteptăm ca
acesta să ni se alăture.
• Să ne asigurăm că înainte de a începe o activitate, copilul este aşezat.
• Să ne jucăm pentru perioade scurte de timp. Când copilul îşi pierde
interesul, să-l lăsăm să se ridice şi să se mişte puŃin, înainte de a
trece la altă activitate.
• Dacă un copil îşi arată interesul pentru un joc un timp îndelungat,
să-l lăudăm şi să arătăm prin intermediul mimicii feŃei şi prin voce
că suntem mulŃumiŃi de el.
5. LIPSA DE INTERES FAłĂ DE JUCĂRII • Să folosim jucăriile care îl pot atrage cel mai mult pe copil,
în special cele colorate aprins, zgomotoase şi cu forme
captivante.
• Dacă copilul este atent la feŃe şi nu la obiecte, ridicăm obiectele
la nivelul feŃei şi-l îndemnăm să le privească.
• Când ne jucăm este obligatoriu să menŃinem faŃa şi vocea
expresive, astfel încât copilul să manifeste interes faŃă de ceea ce
facem.
• Să iniŃiem jocuri captivante care ar putea să-l intereseze pe copil.
JOCUL 273
Cel mai important lucru de reŃinut este că deprinderea unui copil cu jocul şi
însuşirea de către el a diverselor activităŃi necesită timp, de aceea …………
• AVEłI RĂBDARE!
• FIłI CONSECVENłI!
• MANIFESTAłI-VĂ GRIJA!
• JUCAłI-VĂ CU EL/EA!
CONFECłIONAREA ŞI FOLOSIREA JUCĂRIILOR
AveŃi dreptate. Unii oameni consideră că jucăriile

sunt partea cea mai importantă a jocului şi că numărul
AŃi vorbit în detaliu despre lor mare constituie un avantaj. Dar nu este adevărat!
joacă, dar nu aŃi oferit informaŃii Mai întâi de toate, jocul se poate organiza şi fără
despre jucării. Care este importanŃa jucării. Şi apoi, jucăriile în sine nu ajută copilul –
acestora în lucrul cu copiii? contează modul lor de utilizare.
Mai jos sunt prezentate alte câteva idei despre joacă şi jucării:
InteracŃiunea cu persoane Folosirea Jucăriile nu trebuie neapărat

precede interacŃiunea cu eficientă a cumpărate. Deseori cele mai
jucăriile. Un copil trebuie jucăriilor bune jucării sunt acelea pe care
ajutat să înveŃe să le facă presupune le confecŃionăm noi înşine.
pe ambele. implicarea Dacă doriŃi să aflaŃi mai multe
tuturor despre acestea citiŃi în
abilităŃilor continuare ...
noastre.
Putem folosi majoritatea
jucăriilor în diferite feluri:
– la dezvoltarea Pentru orice fel de interacŃiune cu
diferitelor tipuri de joc, la persoane sau jucării, copilul trebuie
încurajarea diverselor să posede un anumit nivel de atenŃie.
aptitudini de comunicare
– în funcŃie de necesităŃile
copilului.
Iar acum să examinăm cum putem confecŃiona

jucării împreună cu părinŃii.
JOCUL 275
CONFECłIONAREA JUCĂRIILOR ÎN GRUP
1. Care este calea cea mai bună de învăŃare

a părinŃilor să confecŃioneze jucării ieftine
pentru copiii lor?
Unul dintre cele mai bune moduri de a-i instrui pe părinŃi
să confecŃioneze jucării puŃin costisitoare este organizarea
grupurilor speciale unde părinŃii se întrunesc ca să facă
jucării pentru copiii lor.
2. De ce acest mod este cel mai potrivit? Lucrul în grup reprezintă pentru părinŃi o posibilitate de a
se întâlni şi de a face schimb de idei despre copiii lor şi
despre jucăriile de care aceştia au nevoie. De asemenea,
aceste întruniri le oferă părinŃilor acces la materiale pentru
confecŃionarea jucăriilor de care duc lipsă. Este o ocazie
de a instrui părinŃii mai detaliat despre joc şi despre
utilizarea jucăriilor.
3. Cum putem organiza un grup de

confecŃionare a jucăriilor?
Trebuie să vă gândiŃi care copii ar avea nevoie de jucării
şi să invitaŃi părinŃii acestora la o şedinŃă de confecŃionare
a jucăriilor. ŞedinŃa poate dura o zi sau două. Durata e la
alegerea dumneavoastră! Mai jos sunt prezentate câteva
momente la care trebuie să vă gândiŃi…
• AveŃi la dispoziŃia dumneavoastră un spaŃiu potrivit pentru a organiza astfel de grupuri?

• În cazul în care aŃi avea nevoie de mese şi scaune, aŃi putea face rost de ele?
• AŃi avea nevoie de ajutor suplimentar la conducerea şedinŃei, de exemplu, voluntari, elevi
mai mari.
• Care sunt jucăriile pe care le veŃi confecŃiona împreună cu părinŃii?
• ŞtiŃi exact cum să le confecŃionaŃi?
• De ce materiale vor avea nevoie părinŃii pentru a confecŃiona jucăriile?
• Din ce surse veŃi procura materialele?
APRECIEREA ŞI ÎNCURAJAREA COPILULUI

PRIN CUVÂNT
A modela comportamentul copilului, a sprijini dezvoltarea lui pozitivă şi flexibilă implică

învăŃarea unor comportamente care să valorizeze şi să pozitiveze gândirea şi acŃiunea copilului.
Un exemplu este cum putem aprecia pozitiv efortul copilului.
Super! łi-ai folosit mintea bine azi.

Aşa! Ai stăpânit bine lucrurile.
E bine! Acum poŃi fi sigur pe tine.
E corect! Asta e ceea ce numesc un lucru bun
Bine lucrat! Se potriveşte foarte bine.
Aşa e mai bine. Este tot mai bine!
Ai reuşit
Merge bine!
Ai făcut o treabă bună.
Bravo!
Tocmai ai reuşit.
Acum este bine!
Acum poŃi să spui că ai terminat.
Bine lucrat!
Ştiam că vei reuşi.
Ai muncit cu adevărat greu azi. Faci lucrurile să pară uşoare.
Mă mândresc cu munca ta de azi. Ai făcut-o la timp.
Eşti pe calea cea bună. Ai reuşit să îmi uşurezi munca.
E cel mai bun lucru pe care l-ai făcut. Nu e de loc rău.
Sunt fericită când te văd muncind aşa. Exact cum trebuie.
Continuă aşa, pentru că o faci tot mai bine. Felicitări!
Nu aş fi făcut nici eu mai bine. Nu e rău de loc.
Azi faci lucrurile mult mai bine. Merge bine.
Asta da îmbunătăŃire. Ai făcut totul foarte bine.
Din zi în zi e mai bine. Ai reuşit minunat.
Încă o dată şi ai rezolvat.
Asta este calea cea bună.
Rămâi pe fază cu acest tip de lucru.
Asta este calea de a face.
Nu ai uitat nimic.
Acum nu te mai poate opri nimic.
Acum ai rezolvat-o.
Asta e calea.
ÎnveŃi repede.
Asta e muncă de categoria întâi.
Este cel mai bine de până acum.
Se vede că ai lucrat serios.
Eşti foarte bun la asta.
JOCUL 277
RECOMANDĂRI NECESARE PENTRU ADULłII
Cercetările au evidenŃiat importanŃa crucială a rolului părinŃilor, educatorilor şi a altor

profesionişti în mica copilărie, pentru a susŃine dezvoltarea socială a copilului. Se precizează că
aportul acestora este eficient mai curând prin crearea ocaziilor de dezvoltare, decât prin
intervenŃie directă (Sheridan, Mary, D., 2008, p. 80).
A stimula dezvoltarea holistică a copilului prin construirea ocaziilor de joc constituie astfel o
strategie complexă, în care firul central este perceput în trecerea de la dependenŃă la independenŃă.
Cu respect faŃă de mica fiinŃă în dezvoltare, vulnerabilă şi delicată, adultul are nevoie de resurse de
timp, înŃelegere, răbdare, tehnică şi… dragoste necondiŃionată. TendinŃa de a lucra în locul
copilului, de a-l supraproteja şi astfel a-l feri de a depune efort, este neproductivă şi nu oferă câmpul
necesar dezvoltării independenŃei în acŃiune şi decizie.
Iată în acest spirit, câteva recomandări pentru părinŃii care au copii mici (Sheridan, Mary, D.,
2008, p. 80) care se adresează acestora prin cerinŃe continue:
- Să creeze timp liber necesar pentru a interacŃiona cu copilul;
- Să creeze ocazii de joc social: cântecele, jocuri de interacŃiune, citirea împreună a
cărŃilor de poveşti etc.;
- Să valorizeze fiecare joc al copilului;
- Să furnizeze materialele adecvate jocurilor vârstei;
- Să se bucure împreună cu copiii de descoperirile lor şi de ceea ce realizează;
- Să sprijine dezvoltarea relaŃiilor cu covârstnicii: să lucreze împreună, să împartă, să
solicite, să dea jucăriile etc.;
- Să utilizeze formarea directă a deprinderilor de politeŃe;
- Să direcŃioneze comportamentele cu reguli clare.
A crea ocazii de joc, a alege jucăriile şi materialele potrivite vârstei, condiŃiei şi nevoilor de
dezvoltare ale copilului, toate acestea presupun cunoaştere, înŃelegere şi grijă faŃă de el.
Activitatea de joc oferă mijlocele de interacŃiune cu covârstnicii şi cu adulŃii cu care copilul

se poate identifica într-o manieră vie şi pozitivă.
Mia Kellmer Pringle (The Needs of Children) precizează următoarele cerinŃe principale:
încurajarea copilului să se joace în toate felurile, atât singur cât şi cu alŃi copii, să exploreze, să
imite, să construiască, să dramatizeze (să se facă că) şi să creeze. Tocmai pentru că permite
copilului, prin fantezie, să depăşească realitatea şi logica, jocul oferă mijloacele de a aborda şi
rezolva conflictele emoŃionale (Pringle apud TINDALL, şi WELLER, 1980, p. 2).
Prin activitatea de joc, copiii:

- Desfăşoară o activitate în sensul construirii identităŃii personale, urmează cerinŃele şi
determinările de bază ale fiinŃei lor;
- Rezolvă probleme de viaŃă din mediul lor înconjurător fizic şi social;
- Experimentează posibilităŃi de adaptare, pentru a deveni mai flexibili în gândire şi în

rezolvarea problemelor. Acest proces de cunoaştere prin propria cercetare, experienŃial,
este mai important decât produsul;
- Creează soluŃii diferite, exprima experienŃele lor în simboluri, ceea ce îi va ajuta să
gândească abstract;
- Comunică cu ceilalŃi şi/sau cu sine. Vorbesc, ascultă, înŃeleg, folosesc cuvinte multe,
se exprimă plastic şi învaŃă în general limbajul;
- Folosesc obiectele din jurul lor în scopul pentru care sunt create (învaŃă utilitatea
lucrurilor) dar şi în altele (devin creativi);
- Se concentrează pe ceea ce fac, devin atenŃi, motivaŃi şi interesaŃi.
Rolul părinŃilor în joc este extrem de important în spaŃiul casei. În cele mai multe cazuri
mama şi tata nu fac decât să ofere jucăriile. Studiile au dovedit însă, tot mai elocvent în ultimele
decenii, că nu este suficient. PărinŃii trebuie să fie încurajaŃi să aibă un rol activ în jocul şi
dezvoltarea copilului lor. Să fie capabili să exprime interes şi să ofere sprijin şi încurajare atunci
când copilul are nevoie. Timpul petrecut zilnic cu copilul presupune jocul împreună şi dezvoltarea
astfel a unor relaŃii de încredere şi încurajare reciprocă. De asemenea, părinŃii mai au nevoie şi de
anumite recomandări legate de ce fel de jucării au nevoie copiii, la vârste diferite.
DIMENSIUNILE JOCULUI
Ca activitate specific umană jocul determină şi celelalte activităŃi de învăŃare, de muncă

şi creaŃie.
Caracteristica sa principală este constantă de-a lungul întregii existenŃe individuale şi

sociale.
Jocul introduce copilul în specificul lumii imaginare care îl va ajuta să construiască

imaginea sa despre lume şi mai departe mecanismele prin care să se adapteze la ea.
Scopul lui este acŃiunea însăşi, satisfăcând imediat dorinŃele şi aspiraŃiile individuale ale
jucătorului. De aceea, atingerea scopului în joc duce la stabilirea unui echilibru în viaŃa
psihică şi stimulează funcŃionalitatea ei de ansamblu.
Jocul asigură dezvoltarea copilului, între joc şi dezvoltare este o relaŃie de independenŃă
şi necesitate.
Putem considera că jocul este cel mai important lucru pentru dezvoltarea copiilor.
ToŃi copii sănătoşi se joacă. Lipsa jocului reprezintă chiar un semnal că este ceva în
neregulă cu copilul respectiv. Un copil bolnav trece mai uşor peste boală dacă are lângă el
jucăria favorită şi dacă îl tentează un joc uşor care nu îl oboseşte.
Copilul ştie intuitiv să se joace, dar, are nevoie de sprijin pentru a-şi orienta jocul.
Jocul are şi o dimensiune culturală, el este specific tuturor vârstelor umane deşi consti-
tuie forma principală de dezvoltare şi de construire a personalităŃii la copil.
JOCUL 279
Jocul este considerat activitatea principală prin care copilul cunoaşte, învaŃă şi îşi
apropie realitatea, o transformă şi îi identifică dimensiunile valorice.
Jocul copilului face posibilă învăŃarea.
Copiilor mici nu le spune nimeni să se joace. În condiŃii normale ei iniŃiază şi organizează

situaŃii de joc.
Jocul este studiat de psihologi, antropologi, sociologi şi pedagogi. Indiferent de

perspectiva de studiu a jocului, toŃi îl recunosc ca un mediu important pentru învăŃare şi
socializare şi pentru rezolvarea situaŃiilor dificile de viaŃă.
SFATURI PENTRU PĂRINłI:
• OferiŃi copiilor ocazii de joc şi jucării adecvate;
• ParticipaŃi la jocul copilului, dacă va accepta;
• ConfecŃionaŃi jucării pentru copilul dumneavoastră;
• FolosiŃi materiale potrivite pentru nivelul de dezvoltare a copilului şi stimularea sa;
• UtilizaŃi şi materiale din natură şi din gospodărie;
• Materialele alese să fie colorate, sigure şi durabile;
• PlanificaŃi activităŃile în aşa fel încât copilul să-şi antreneze cât mai multe abilităŃi;
• ÎnvăŃaŃi copiii să se joace dacă este nevoie;
• ApreciaŃi mereu pozitiv eforturile copilului în joc;
• ExtindeŃi acŃiunile copiilor şi propuneŃi altele;
• LăsaŃi copiilor destul timp să se gândească, să-şi dezvolte activităŃile şi să găsească

soluŃii la problemele ivite – nu le răspundeŃi dumneavoastră;
• ÎncurajaŃi copilul să se joace şi cu alŃi copiii.

SĂ COMUNICĂM
COMUNICAREA
CU... PLĂCERE
ÎN SITUAłII COTIDIENE
M
O
D
U
L
U
L
În modulul precedent am vorbit despre:

• importanŃa jocului în activitatea cu copii cu dificultăŃi de comunicare.
În acest modul vom vedea cum situaŃiile cotidiene pot contribui la dezvoltarea
abilităŃilor de comunicare ale copilului. Ghid pentru părinŃi,
educatori şi alte
persoane implicate
în lucrul cu copii
După ce veŃi parcurge acest modul, veŃi putea: care au dificultăŃi
• să apreciaŃi rolul situaŃiilor cotidiene în formarea abilităŃilor de comunicare de comunicare
la copil;
• să recunoaşteŃi momentul potrivit pentru a învăŃa copilul diferite cuvinte.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
NoŃiuni generale despre comunicarea cotidiană // 283
Atitudini stimulative în comunicare // 284
De ce situaŃiile cotidiene sunt importante în învăŃare? // 285
Reguli de aur ale comunicării în situaŃii cotidiene // 287
Cum învăŃăm să vorbim? // 288
De la cuvinte la propoziŃii // 294
Formarea abilităŃilor de comunicare în situaŃii cotidiene specifice:
spălat, îmbrăcare, masă, alte activităŃi casnice // 296
Important de reŃinut despre comunicarea zilnică // 301
COMUNICAREA ÎN SITUAłII COTIDIENE 283
COMUNICAREA ÎN SITUAłII COTIDIENE

NOłIUNI GENERALE DESPRE COMUNICAREA COTIDIANĂ
Ce înŃelegem prin „situaŃii cotidiene“?
Acestea sunt activităŃi care au loc acasă, ca parte din viaŃa zilnică a unei familii. SituaŃiile
cotidiene obişnuite, la care ne vom referi în acest capitol sunt:
• scularea;
• spălarea;
• îmbrăcarea;
• masa;
• activităŃile casnice: gătit, spălat, curăŃenie;
• cumpărăturile, plimbarea;
• lucrul în grădină.
Ce poate învăŃa un copil din aceste situaŃii?

SituaŃiile cotidiene pot fi folosite pentru a ajuta copiii să-şi însuşească diferite abilităŃi:
• autonomie şi independenŃă sporite;
• abilităŃi motorii de bază;
• abilităŃi motorii fine;
• abilităŃi intelectuale;
• deprinderi sociale;
• abilităŃi de comunicare.
Vom vedea mai departe împreună cum activităŃile şi evenimentele cotidiene din viaŃa familiei
contribuie la stimularea şi dezvoltarea aptitudinilor de comunicare ale copilului.
În primii ani de viaŃă, părinŃii au un rol hotărâtor în dezvoltarea comunicării.
De ce?
• Pentru că ei sunt în contact, aproape permanent, cu copilul;
• Pentru că sunt motivaŃi să insiste în învăŃarea unor comportamente, deprinderi;
• Pentru că pot interveni frecvent în cursul zilei şi pot fructifica momente speciale când
copilul doreşte să-şi exprime interesele, dorinŃele etc.
Prin urmare, părinŃii participă la dezvoltarea şi stimularea comunicării copilului lor, utilizând
momente de interacŃiune firească, care se petrec între adult şi copil în contextul rutinei zilnice
(sculat, spălat, masă, cumpărături, curăŃenie, culcare) şi al jocului.
InteracŃiunea facilitează dezvoltarea comunicării. Este foarte important să se vorbească cât
mai mult cu copilul. „Baia de limbaj“ este la fel de importantă ca şi baia propriu-zisă. Comunicarea,
sentimentul de încredere în sine şi deprinderile sociale nu se pot dezvolta decât într-un mediu
comunicativ. Cu cât interacŃiunile vor fi mai numeroase, vor dura mai mult, iar copilul va primi mai
multe informaŃii, cu atât mai mult limbajul său va fi mai dezvoltat.
Fiecare copil va beneficia de efectele interacŃiunii cu adultul în aceste situaŃii cotidiene, în
funcŃie de nivelul său de dezvoltare şi de implicarea părinŃilor.
Copilul are necesităŃile şi posibilităŃile sale individuale şi de la acelea trebuie să se pornească

atunci când vrem să utilizăm situaŃiile cotidiene în lucrul cu copiii. De exemplu, unii copii trebuie
ajutaŃi să-şi dezvolte aptitudinile de bază ale Casei Comunicării; alŃii au nevoie de ajutor în învăŃarea
tuturor aptitudinilor Casei Comunicării; iar alŃii sunt deja pregătiŃi să înŃeleagă şi să folosească
cuvinte şi propoziŃii.
Este foarte important şi gradul de implicare al părinŃilor în interacŃiunile zilnice cu copilul. Un
părinte mereu obosit, plictisit, care n-are timp pentru copil, care-l ignoră pe copil, care nu se joacă cu
copilul, care nu-l atrage în anumite activităŃi, privează copilul de posibilitatea de a se forma şi dezvolta.
ATITUDINI STIMULATIVE ÎN COMUNICARE

Trebuie să învăŃăm care sunt atitudinile comunicative, stimulative pentru dezvoltarea
copilului:
• să observăm copilul;
• să-l urmărim în joc;
• să alegem activităŃi care să-i facă plăcere copilului;
• să comentăm acŃiunile noastre şi pe cele ale copilului;
• să ne aşezăm la aceeaşi înălŃime cu copilul;
• să ne asigurăm că-şi cunoaşte numele. łineŃi-l de mână sau mângâiaŃi-i faŃa, spuneŃi-i numele
şi ajutaŃi-l să se întoarcă spre dumneavoastră;
• să lăsăm copilul să aibă iniŃiativă în activitate sau în joc;
• să învăŃăm copilul să continue o acŃiune, o conversaŃie etc.;
• să interpretăm mesajele copilului;
• să ne interesăm de ceea ce vrea să spună copilul şi să-i răspundem imediat, adecvat;
• să-i furnizăm copilului nostru un model verbal corect;
• să folosim în conversaŃie propoziŃii şi fraze
- reformulând ceea ce copilul spune,
- adăugând informaŃii noi,
- punând întrebări;
• să ajutăm copilul să-şi îmbunătăŃească pronunŃia;
• să stimulăm dezvoltarea vocabularului copilului învăŃând cuvinte noi, denumind obiecte
şi situaŃii în care copilul este implicat;
• să manifestăm entuziasm, să răsplătim cel mai mic efort al copilului de a comunica.
Aceste atitudini trebuie să se manifeste în toate situaŃiile şi experienŃele cotidiene, dar şi în
activităŃile de lectură (poveşti), muzică (cântece), joc.
REłINEłI!
Calitatea relaŃiei stabilite între părinte şi copil are o importanŃă fundamentală în

dezvoltarea limbajului.
DE CE SITUAłIILE COTIDIENE SUNT IMPORTANTE PENTRU ÎNVĂłARE?
SituaŃiile cotidiene sunt importante pentru învăŃare deoarece acestea:

• au loc în mediul natural, obişnuit al copilului;
• au loc de câteva ori pe zi, repetarea lor fiind suport pentru învăŃare;
• reprezintă momente de influenŃare reciprocă firească;
• încurajează copilul să fie activ, bazându-se pe propriile forŃe;
• sporesc încrederea în sine a copilului;
• pregătesc copilul pentru a fi independent la şcoală şi în viaŃa adultă;
• folosesc cuvintele de bază ale comunicării – cele vehiculate în viaŃa cotidiană.
După cum am mai spus, copiii îşi pot însuşi diferite deprinderi în
situaŃii cotidiene, însă în acest modul vom vedea cum copiii pot dobândi
abilităŃi de comunicare.
Vino cu mine...
Dacă părinŃilor li se arată cum să folosească situaŃiile cotidiene ca pe

un prilej favorabil pentru a-şi învăŃa copilul, acestea pot deveni un
instrument nepreŃuit în formarea abilităŃilor Casei Comunicării.
Ba, şi mai mult, ele:
Pot fi Nu necesită Nu necesită Implică toŃi

distractive! timp în echipamente sau membrii unei
plus! jucării speciale! familii!
Pentru a ilustra mai clar cele spuse, priviŃi situaŃiile de mai jos.
PRIVEŞTE ŞI
GÂNDEŞTE-TE...
CE OBSERVI?
MAI IUNIE IULIE AUGUST

Doamna Cred că o să-mi Of, de n-ar mai
Ileana cumpăr rochia pe lătra câinii aceia. Sunt atât de
Mmm... Ce... care am văzut-o azi. obosită!
cald e astăzi!
Doamna Cred că o să-mi Spală-te pe picior! Spală-te pe cap!

Maria cumpăr rochia pe Bravo!
Priveşte!
care am văzut-o...
Ana se spală O-o-o!
singură. Ga-ba... Pap!
A-ga-ga...
Doamna Ileana nu este interesată să comunice cu copilul ei. Ea este plictisită şi obosită
mai tot timpul. Din mai până în august, nu se înregistrează nici o schimbare în comportamentul
copilului său.
Doamna Maria comunică permanent cu copilul ei. Datorită eforturilor sale, fetiŃa devine
mai receptivă şi interesată să comunice. Capacitatea ei de a înŃelege se îmbunătăŃeşte şi începe să
participe la comunicare.
Folosind aptitudinile sale de comunicare, Maria transformă orice situaŃie cotidiană într-un
prilej favorabil dezvoltării capacităŃilor de comunicare ale fetiŃei sale.
REGULI DE AUR ALE COMUNICĂRII COTIDIENE
ÎnvaŃă de la Maria:
• Acordă întreaga ei atenŃie situaŃiei în care sunt implicate ea şi fetiŃa ei;
• Captează atenŃia fetiŃei, spunându-i pe nume şi atin-
gând-o înainte de a-i vorbi;
• Se aşază la acelaşi nivel cu fetiŃa;
REłINEłI!
• Stă în faŃa fetiŃei şi se asigură că s-a stabilit un contact
Este important modul
în care vorbiŃi şi nu
vizual bun;
cât vorbiŃi. • Îi vorbeşte fetiŃei despre ceea ce face;
• Foloseşte un limbaj clar şi simplu;
• Denumeşte obiectele de care este interesat copilul şi
repetă cuvintele importante mai des şi în contexte
variate;
• Foloseşte mimici expresive şi un timbru adecvat;
• Se străduieşte să atragă fetiŃa în activităŃi variate şi o încurajează să facă singură diferite lucruri,
imitând-o;
• Laudă fetiŃa de fiecare dată când aceasta încearcă să facă ceva;
• Interpretează mesajele non-verbale ale fetiŃei, dându-le un sens;
• Face comentarii asupra activităŃilor fetiŃei, completându-le cu gesturi şi cuvinte care plac copiilor
şi care sunt uşor de pronunŃat.
MERGEM SĂ ÎNCERCĂM
„REGULILE DE AUR“.
CUM ÎNVĂłĂM SĂ VORBIM?
Deprinderea de a înŃelege şi de a folosi limba vorbită este cea mai dificilă dintre toate apti-
tudinile comunicării. Pentru că este foarte importantă, o vom studia mai detaliat.
SituaŃiile cotidiene sunt cele mai bune ocazii pentru a învăŃa să înŃelegi şi
să utilizezi cuvinte, întrucât atunci cuvintele sunt întrebuinŃate într-un mod
natural şi cu înŃeles. Totodată, aceste situaŃii au loc zilnic şi se repetă, astfel
încât cuvintele şi situaŃiile sunt reluate, devenind familiare copilului. Deci,
astfel învăŃăm să vorbim.
După cum am menŃionat în Modulul 1, limba vorbită este doar una dintre părŃile comunicării.
Nu toŃi copiii cu dificultăŃi de comunicare vor înregistra progrese în însuşirea vorbirii. SituaŃiile
cotidiene oferă copiilor care sunt pregătiŃi să folosească cuvinte şansa ideală de a învăŃa.
CUM ÎNVĂłĂM CUVINTE?

Majoritatea oamenilor învaŃă cu uşurinŃă cum să utilizeze cuvintele şi nu se gândesc la modul
în care le-au învăŃat la o vârstă timpurie. Pentru a înŃelege mai bine ce simte un copil care învaŃă să
vorbească, gândiŃi-vă la experienŃa dumneavoastră când aŃi început să studiaŃi o limbă străină.
ÎncercaŃi împreună cu un prieten următoarea activitate:
1. GândiŃi-vă la denumirea unui obiect 4. Acum faceŃi acelaşi lucru, dar arătaŃi-i
într-o limbă necunoscută prietenului prietenului dumneavoastră obiectul la
dumneavoastră (exemplu: dog). care vă referiŃi.
2. SpuneŃi-i prietenului dumneavoastră 5. Prietenul dumneavoastră poate acum
cuvântul respectiv, dar nu-i arătaŃi nu numai să repete cuvântul, dar şi
obiectul. să-1 folosească corect.
3. Prietenul dumneavoastră poate repeta
cuvântul, dar poate el să-l înŃeleagă şi
să-l folosească?
CE ESTE
CUVÂNTUL?
• Cuvintele sunt simboluri folosite pentru a reprezenta obiecte.

• Cuvintele ne permit să vorbim despre obiecte care nu sunt prezente.
• Cuvintele sunt alcătuite din sunete.
• Copilul învaŃă mai întâi sunete; emiterea şi diferenŃierea lor reprezentând baza învăŃării
limbajului.
Pentru învăŃarea sunetelor, jucaŃi-vă cu copilul, învăŃându-l să imite onomatopee. Pentru
aceasta el trebuie să-şi dezvolte anumite abilităŃi de ascultare. AsiguraŃi-vă că aude bine. Dacă nu
are probleme cu auzul, următoarele activităŃi îl vor ajuta să-şi dezvolte aceste abilităŃi de ascultare şi
imitare a sunetelor:
• OpriŃi-vă din activitate şi ascultaŃi sunetele, zgomotele care se aud (exemplu: maşina, avionul,
ceasul, o cheie cazând etc.).
• Apoi, încercaŃi să-l faceŃi pe copil să imite:
- lătratul unui câine: ham-ham!
- mieunatul unei pisici: miau-miau!
- cum sună telefonul: Ńârr!
- cum bate cineva la uşă: toc-toc/ cioc-cioc!
- sunetul clopotului: bing-bang!
- ciripitul unei păsărele: cip-cip-cirip!
- claxonul maşinii: tu-tu-tu!
- cum face găina: cot-cot-codac!
- cum face cocoşul: cucurigu!
- cum face albina: bâzz-bâzz!
- cum face trenul: u-u-u/ ş-ş-ş!
- cum face motorul: brum-brum-brum!
- cum face avionul: j-j-j!
- cum face şarpele: s-s-s!
- cum face vaca: muu-muu!
- cum face oaia: bee-bee! etc.
O dată cu sunetele şi cuvintele, copilul învaŃă ritmul şi muzica vorbirii.

De obicei, mamele sunt cele care dau dovadă de o mare sensibilitate în ascultarea copiilor
lor, ajustându-şi conduita la cea a copilului. Ele utilizează:
- o exclamaŃie pentru a atrage atenŃia copilului (exemplu: „O, uite! Ce-i asta? E un cal.
Priveşte, ce cal frumos! Calul fuge.“);
- o întrebare, pentru a obŃine un răspuns;
- un cuvânt pentru a desemna un obiect;
- o reformulare a unui enunŃ al copilului, pentru precizare.
În toate aceste situaŃii, ele folosesc o anumită mimică (adecvată situaŃiei), anumite gesturi,
iar verbalizarea are un anumit ritm, o anumită melodicitate, timbrul vocii fiind ridicat sau scăzut în
raport cu mesajul pe care vor să-l transmită.
Pentru a învăŃa şi a înŃelege cu adevărat un cuvânt, nu este de ajuns doar să-i auzi pro-
nunŃarea. Pentru a înŃelege sensul cuvintelor este necesar ca acestea să fie pronunŃate în prezenŃa
obiectelor sau situaŃiilor pe care le denumesc.
Copilul învaŃă un cuvânt după ce:
• ascultă cuvântul;
• vede obiectul pe care-l denumeşte cuvântul;

• observă la ce foloseşte obiectul;
• Ńine obiectul;
• manipulează obiectul;
• simte obiectul;
• foloseşte adecvat obiectul.
IMPORTANT
• Dacă copilul pronunŃă greşit un cuvânt, nu-l corectaŃi spunându-i: „Nu, nu este tăun, este scaun.“. E mai
bine să-i spuneŃi: „Aşa e. E scaun.“. Şi puteŃi continua: „Stai pe scaun!“.
• Dacă copilul începe să utilizeze cuvinte izolate, atunci trebuie să:
- întăriŃi mesajul copilului prin imitare sau pronunŃarea corectă a mesajului verbal;
- lărgiŃi „producŃiile verbale“ (mesajele) copilului, prin adăugarea de unul sau două cuvinte supli-
mentare.
Da, este un câine (cuŃu).

Face „ham-ham!“.
Ham! Ham!
Există trei etape în procesul de însuşire a cuvintelor:
ETAPA COPILUL ADULTUL DE REłINUT
1. cana • aude cuvântul folosit • accentuează cuvântul • copilul nu trebuie

în diferite situaŃii; şi îl foloseşte în dife- neapărat să verbali-
Eu am o • face legătura între rite contexte; zeze în această etapă;
cană. cuvânt şi obiectul pe • repetă cuvântul şi îi • copilul trebuie să fie
care-l desemnează; precizează sensul; cât mai activ implicat
• începe să înŃeleagă • foloseşte acelaşi în situaŃie;
cuvântul. cuvânt pentru a • fiŃi răbdători; pentru
denumi acelaşi tip de această etapă este
ÎnŃelegerea sensului obiect. nevoie de timp.
2. • încearcă să imite • îi acordă copilului • fiŃi răbdători cu

Eu spăl cuvântul pe care îl suficient timp pentru copilul; nu-l forŃaŃi să
cana. aude; ca acesta să pronunŃe vorbească;
• este încurajat de răs- cuvântul; • nu vorbiŃi prea mult;
punsul adultului; • laudă orice încercare • acordaŃi-i copilului
• continuă să încerce. a copilului de a spune mai mult timp pentru
un cuvânt; această etapă; nu-l
Imitarea adultului • continuă să folosească grăbiŃi spre etapa
cuvântul în context. următoare.
3. • înŃelege sensul cuvân- • consolidează cuvân- • nu treceŃi prea repede
Cana.
tului; tul, acordându-i copi- la cuvinte şi activităŃi
• Ńine minte cuvântul lului timp de gândire noi; copilul are nevoie
care corespunde şi de folosire a cuvân- de exerciŃiu;
acestui sens; tului; • fiŃi întotdeauna un
• reŃine cum să rostească • laudă şi acceptă orice exemplu demn de
Folosirea corectă a cuvântul. încercare a copilului urmat pentru copil.
cuvântului de a folosi cuvântul
într-o situaŃie adecvată.
Pentru a vedea cât de important este să fie ajutat copilul

în însuşirea unui cuvânt, trecând prin aceste trei etape,
comparaŃi situaŃiile de pe pagina următoare...
Copilul nu înŃelege
cuvântul şi, ca urmare,
nu-l foloseşte corect.
Aşa nu!
Spune „tati“! Spune „tati“! Tata
Tata
Tata
Aşa da!
Uite-l pe tati. Tati mănâncă.
Tati, tati! Tata!
Salut, tati!
Tati!
Copilul înŃelege
cuvântul şi, poate
să-i atribuie
sensul corect.
ŞtiaŃi că sunt mai multe tipuri de cuvinte pe care

copilul le învaŃă într-o anumită ordine?
Cuvintele pe care le folosim pot fi clasificate în:

• nume de persoană (exemple: mama, tata, Ion etc.);
• denumiri de obiecte (exemple: minge, maşină, scaun, păpuşă, carte, casă etc.);
• cuvinte sociale (exemple: la revedere, mulŃumesc, poftim, bună ziua etc.);
• cuvinte care exprimă acŃiunea (exemple: a mânca, a dormi, a merge, a găti, a spăla etc.);
• cuvinte care exprimă însuşiri (exemple: fierbinte, rece, mare, mic, bun, frumos etc.).
eu, lui, la, tu, pe, lângă, în, cu, şi,

Mai sunt şi alte cuvinte pe care copilul
deasupra, ei, alături, aici, aşa etc.
le învaŃă mai târziu...
Ghid detaliat pentru învăŃarea cuvintelor:

• Mai întâi, gândiŃi-vă dacă copilul poate înŃelege sensul cuvintelor. Foloseşte deja gesturi? Îi
place jocul simbolic, adică are capacitatea de a simboliza un obiect prin altul? Foloseşte deja
sunete cu sens?
• Dacă da, alegeŃi acele cuvinte care-i sunt folositoare copilului. Ce îl interesează? Ce situaŃii pot fi
folosite pentru instruirea copilului? ÎncepeŃi cu unele cuvinte din primele grupe menŃionate mai
sus, adică cu nume de persoane, denumiri de obiecte şi cuvinte sociale. Mai târziu, învăŃaŃi-l
cuvinte care exprimă acŃiuni şi cuvinte care exprimă însuşiri.
• Acum, gândiŃi-vă cum puteŃi să-l învăŃaŃi pe copil cuvinte. AlegeŃi 5-10 cuvinte. ReamintiŃi-vă
etapele care trebuie parcurse pentru însuşirea cuvintelor. Pentru fiecare cuvânt ales gândiŃi-vă la
o situaŃie care poate fi folosită în vederea învăŃării acestui cuvânt.
• UtilizaŃi aceste cuvinte cât mai des, ca răspuns la dorinŃele şi interesele exprimate de copil.
REłINEłI!
Nu vă grăbiŃi.
Nu învăŃaŃi copilul
FiŃi sigur că a reŃinut
mai mult de 10 cuvinte
cele 10 cuvinte înainte
într-o singură
de a-l învăŃa pe copil
activitate.
alte cuvinte.
au!
apă
prosop
rece
murdar
săpun
fierbinte
curat
frig miroase
DE LA CUVINTE LA PROPOZIłII
Imediat ce copilul înŃelege şi foloseşte izolat mai multe cuvinte, el trebuie să înveŃe cum să
le combine în propoziŃii. La început, va combina două cuvinte, apoi trei şi, ulterior, va îmbina mai
multe cuvinte pentru a construi o propoziŃie mai lungă.
ŞtiaŃi că există reguli pentru îmbinarea cuvintelor în propoziŃie? Dacă

aş spune „cartea interesantă este aceasta“, nu aş respecta regulile, nu-i aşa?
Când începe să formeze propoziŃii, copilul are nevoie de ajutor pentru a
învăŃa aceste reguli.
Regulile care stau la baza formării propoziŃiilor simple sunt:

• Cuvânt social + nume de persoană (exemple: „La revedere, tati.“; „Da, mami.“; „Hai, mami!“;
„Pa, mami.“ etc.).
• Cuvânt care exprimă acŃiune + nume de persoană sau de obiect (exemple: „Spală păpuşa!“;
„Pune masa.“; „Ia cana!“; „Taie pâinea.“; „Face baie.“ etc.).
• Nume de persoană/obiect + cuvânt care exprimă o acŃiune (exemple: „Tati pleacă.“; „Păpuşa
doarme.“; „Mama spală.“; „Fata bea.“ etc.).
• Nume de persoană/obiect + cuvânt care exprimă o însuşire (exemple: „cană mică“; „păpuşa
frumoasă“; „fetiŃă cuminte“ etc.).
OrientaŃi-vă după aceste reguli atunci când copilul dumneavoastră trece de la cuvinte la
propoziŃii. De asemenea, reamintiŃi-vă etapele de învăŃare ale cuvintelor.
Copilul va învăŃa să alcătuiască propoziŃii:

• auzind un adult care foloseşte propoziŃii din două cuvinte în situaŃii cotidiene;
• combinând cuvintele care se referă la o situaŃie anume;
• începând să înŃeleagă sensul propoziŃiei formate;
• încercând să imite propoziŃiile de două cuvinte spuse de părinŃi într-o situaŃie adecvată;
• reŃinând cum să spună o propoziŃie de două cuvinte într-o anumită situaŃie.
REłINEłI!
LăudaŃi copilul pentru RepetaŃi propoziŃiile

fiecare încercare pe mai des în situaŃii
care o face. concrete.
FolosiŃi întotdeauna cuvinte pe care Dacă reuşeşte să combine două cuvinte,

copilul le cunoaşte. ÎncercaŃi să utilizaŃi copilul poate să treacă la construirea unor
aceleaşi cuvinte în propoziŃii noi. propoziŃii şi fraze mai lungi.
DESPRE ÎNVĂłAREA CUVINTELOR
• Cuvintele sunt simboluri pentru obiectele pe care le reprezintă.

• Cuvintele al căror sens nu este înŃeles, nu sunt utile comunicării.
• Maxim 10 cuvinte pot fi învăŃate într-o activitate.
• Există diferite tipuri de cuvinte pe care copilul trebuie să şi le însuşească.
• Cuvintele alese de dumneavoastră trebuie să corespundă necesităŃilor şi dorinŃelor
copilului.
• GândiŃi-vă la cât mai multe situaŃii cotidiene cu ajutorul cărora puteŃi învăŃa copilul cuvintele
alese.
• Nu uitaŃi că sunt necesare trei etape pentru învăŃarea cuvintelor.
• ImplicaŃi copilul cât mai activ posibil în diferite situaŃii şi arătaŃi-i clar sensurile cuvintelor.
• AcordaŃi-i copilului timp suficient pentru a asculta şi a înŃelege. Nu-l grăbiŃi. Modul în care îi
vorbiŃi copilului va influenŃa înŃelegerea cuvintelor şi propoziŃiilor. Deci:
- vorbiŃi clar, silabisind cuvintele dacă sunt lungi;
- folosiŃi propoziŃii scurte;
- folosiŃi o mimică expresivă, un ritm şi un timbru adecvat.
• Nu forŃaŃi copilul să repete cuvintele.
• LăudaŃi copilul când încearcă să spună un cuvânt, chiar dacă pronunŃarea lui nu este corectă
la început.
• Chiar dacă copilul a început să folosească unele dintre cuvintele învăŃate, continuaŃi să le
folosiŃi în situaŃii cotidiene, astfel încât acestea să se întipărească bine în mintea copilului.
• łineŃi un jurnal în care notaŃi cuvintele învăŃate de copil, modul în care le pronunŃă, cuvintele
pe care le învaŃă mai greu, cuvintele la care trebuie să se revină etc.
• SituaŃiile cotidiene sunt cele mai potrivite momente pentru învăŃarea cuvintelor.
Mai jos, găsiŃi câteva sugestii de exploatare a situaŃiilor cotidiene în

scopul învăŃării cuvintelor şi dezvoltării aptitudinilor de comunicare.
FORMAREA ABILITĂłILOR DE COMUNICARE

ÎN SITUAłII COTIDIENE SPECIFICE:
SPĂLAT, ÎMBRĂCARE, MASĂ, ALTE ACTIVITĂłI CASNICE
I. Formarea abilităŃilor de comunicare în timpul spălatului
• RecitiŃi, mai întâi, Regulile de aur ale comunicării în situaŃii cotidiene.

• GândiŃi-vă la o listă de cuvinte (cel mult 10) pe care vă propuneŃi să le utilizaŃi cât mai des într-o
singură şedinŃă (fiecare cuvânt să fie folosit de cel puŃin 5 ori în diverse contexte).
• Sugestii de cuvinte ce pot fi învăŃate de către copil:
- Nume de persoane şi de obiecte: mama, IonuŃ (Ana etc. – numele copilului), cada, baia,
apa, săpun, prosop, cap, faŃă, ochi, urechi, păr, picioare, mâini, burtă etc.
- Cuvinte sociale: pleosc-pleosc, uite, au, vai, bravo, nu, da etc.
- Cuvinte care exprimă acŃiuni: miroase, toarnă, spală, şterge, intră, ieşi, stai jos, scoală-te,
joacă-te etc.
- Cuvinte care exprimă însuşiri: fierbinte, rece, curat, murdar, frig, încet, repede, ud etc.
Vă prezentăm şi un posibil scenariu pentru învăŃarea acestor cuvinte:

• PregătiŃi aşadar baia copilului. E un moment plăcut, relaxant în care copilul este pregătit să
comunice. AşezaŃi cada pe masă astfel încât să fiŃi la acelaşi nivel cu copilul (să aveŃi contact
vizual).
TurnaŃi apa fierbinte verbalizând. Mama pune (toarnă) apa. Au, e fierbinte! Pun apă rece. LăsaŃi
copilul să simtă cu mâna diferenŃele între apa rece şi cea caldă. RepetaŃi cuvintele fierbinte,
rece. Uite, acum e bună.
Intră în apă. Stai jos! Copilul e murdar; facem baie, ne spălăm ca să fim curaŃi. Uite, săpunul.
Ne spălăm cu săpunul. Miroase săpunul! Miroase frumos. Ne spălăm pe faŃă, pe mâini, pe
picioare, pe burtică. Bravo! Ne jucăm cu apa: pleosc-pleosc! Gata! Băiatul e curat. Ieşi din
baie! Ridică-te! Ne ştergem cu prosopul. Prosopul e moale. Bravo! Hai să ne îmbrăcăm. Ne e
frig: bârr-bârr!
Vă reamintim că:
• Nu trebuie să forŃaŃi copilul să repete cuvinte;
• E necesar să întăriŃi orice iniŃiativă a lui de a comunica;
• E bine să-l imitaŃi şi să dezvoltaŃi încercările lui de a vorbi;
• E bine să-l lăsaŃi să aibă iniŃiative şi să-l lăudaŃi.
În continuare vă prezentăm sugestii de cuvinte care pot fi învăŃate în

alte situaŃii cotidiene.
II. Îmbrăcarea:
• Nume de persoane şi de obiecte: mama, tata, copilul (numele), maiou, cămaşă, pantaloni, fustă,
ciorapi, nasturi, sandale (pantofi), şireturi, pălărie etc.
• Cuvinte sociale: uite, bravo, vai, nu, pa, da, mulŃumesc etc.
• Cuvinte care exprimă acŃiuni: îmbracă, dezbracă, pune, scoate, scoală, leagă (şireturile) etc.
• Cuvinte care exprimă însuşiri: nou, vechi, frumos, lung, scurt, cald, rece, roşu, verde (ce culori
are îmbrăcămintea) etc.
III. Ora mesei:
• Nume de persoane şi de obiecte: cele implicate (mama, copil ş.a.), supă, ciorbă, lapte, ceai,
pâine, farfurie, cană, lingură etc.
• Cuvinte sociale: te rog, mai vreau, bravo, nu, mulŃumesc, ajunge, poftă bună etc.
• Cuvinte care exprimă acŃiuni: a mânca, a lua, a da, a pune, a bea, a aduce etc.
• Cuvinte care exprimă însuşiri: bună, rece, caldă, fierbinte, foame, plin, dulce, drăguŃ, gustos etc.
Eu vreau o Ce fructe doriŃi? A, vrei

portocală. banana!
…ana…
…ana…
Formarea abilităŃilor de comunicare în timpul spălatului:
Bebe e murdar!
Hai să ne spălăm! Vrei săpunul?
Uite săpunul! Hai să turnăm apă în

Miroase! cadă. Uf! E fierbinte!
Apa!
Priveşte apa...
Pleosc! Pleosc! Mă spăl pe mâini.
Mami spală mâinile
Ah! băiatului.
Spală-Ńi mâna!
’Păl mâna!
Formarea abilităŃilor de comunicare în timpul activităŃilor casnice:
Ana îi aduce mamei roşii

şi ceapă. Mama spală rufe murdare.
MulŃumesc!
’Pală.
Pune ceapa în castronul

Pune fructele
acesta şi roşiile în acela.
în coş.
Vaca e flămândă! Hai să

Să-i dăm de mâncare. cumpărăm roşii.
REłINEłI!
SituaŃiile cotidiene pot

constitui prilejuri favorabile
şi pot da rezultate numai
când familia comunică Este în puterea noastră
într-un mod firesc şi într-o să transformăm o situaŃie
atmosferă relaxantă. obişnuită într-un prilej
valoros şi captivant
pentru învăŃare.
SituaŃiile
cotidiene pot fi
distractive.
Folosind adecvat
abilităŃile noastre
de comunicare,
putem ajuta
ÎnvăŃând un copil să copilul să-şi
facă cât mai multe dezvolte abilităŃile
pentru sine, îl ajutăm sale de
să devină autonom şi comunicare.
independent.
IMPORTANT DE REłINUT DESPRE COMUNICAREA ZILNICĂ
• SituaŃiile cotidiene fac parte din rutina zilnică a unei familii.

• Un copil poate învăŃa diferite abilităŃi şi deprinderi în cadrul situaŃiilor cotidiene. Comuni-
carea este doar un domeniu în care el se poate dezvolta.
• SituaŃiile cotidiene sunt cele mai adecvate pentru însuşirea abilităŃilor de comunicare.
• Ele sunt situaŃii fireşti în care comunicarea poate avea loc într-o ambianŃă concretă.
• Putem folosi situaŃiile cotidiene în diferite moduri, în funcŃie de necesităŃile fiecărui copil şi
de scopul pe care îl urmărim în lucrul cu copilul.
• SituaŃiile cotidiene pot fi folosite pentru însuşirea tuturor etapelor comunicării, de la comuni-
carea de bază la înŃelegerea şi utilizarea cuvintelor şi propoziŃiilor.
• Folosind situaŃiile cotidiene, o familie poate îmbina educaŃia copilului cu activităŃile casnice
zilnice.
• Membrii familiei trebuie să folosească situaŃiile cotidiene pentru a-l ajuta pe copil să înveŃe
să comunice.
• Pentru toŃi copiii, situaŃiile cotidiene sunt cele mai bune prilejuri de a învăŃa.
SĂ COMUNICĂM
PARTENERIATUL
CU... PLĂCERE
EDUCAłIONAL
M
O
D
U
L
U
L
XI
În modulul precedent am studiat comunicarea în situaŃii cotidiene.
În acest modul vom examina parteneriatul care trebuie să existe între persoanele
implicate în educaŃia copiilor cu deficienŃe.

După ce veŃi parcurge acest modul, veŃi putea: educatori şi alte
• să înŃelegeŃi importanŃa parteneriatului educaŃional; persoane implicate
• să vă adresaŃi acelor instituŃii care sunt abilitate pentru examinarea, îndrumarea în lucrul cu copii care
şi orientarea copiilor cu deficienŃe; au dificultăŃi
• să optaŃi pentru o instituŃie de învăŃământ adecvată necesităŃilor copilului de comunicare
dumneavoastră;
• să oferiŃi sfaturi/informaŃii şi altor persoane interesate.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Parteneriatul educaŃional // 305
Copiii cu dizabilităŃi în sistemul de învăŃământ // 306
Integrarea în grădiniŃă a copilului cu dizabilităŃi // 309
Dezvoltarea abilităŃilor preşcolare // 311
Cum ajutăm un copil cu dizabilităŃi încadrat în grădiniŃă // 314
Integrarea în şcoală a copilului cu dizabilităŃi // 315
Dezvoltarea abilităŃilor şcolare // 316
Cum ajutăm copilul cu dizabilităŃi în clasă // 319
Recomandări pentru cadrele didactice care lucrează cu copii care au dizabilităŃi // 320
PARTENERIATUL EDUCAłIONAL 305
PARTENERIATUL EDUCAłIONAL
După terminarea concediului de maternitate, majoritatea părinŃilor încredinŃează copiii unor
structuri de educaŃie (creşe, grădiniŃe, cămine, centre de zi etc.).
Indiferent de nivelul lor cultural şi social, majoritatea părinŃilor pot da informaŃii preŃioase
despre problemele, ritmurile de creştere, dorinŃele, aşteptările, neîncrederile, pasiunile etc. ale
elevilor.
Membrii familiei sunt partenerii care deŃin cele mai utile şi importante informaŃii necesare
pentru crearea unor servicii bune pentru copii. Aceasta este temelia unei intervenŃii eficiente şi
cât mai timpurii când este vorba de copiii cu cerinŃe educative speciale. Pentru a sprijini
dezvoltarea copiilor care prezintă cerinŃe speciale, programele cele mai utile şi necesare sunt cele
educaŃionale.
Ca aceste programe să fie eficiente principala cerinŃă este ca ele să fie începute cât mai
timpuriu şi să se desfăşoare în parteneriat cu familiile.
Dacă un copil are o deficienŃă înnăscută, procesul de învăŃare orientat şi structurat cât
mai clar şi eficient, de cât mai timpuriu posibil, îl poate ajuta să-şi compenseze problemele şi să
se adapteze realităŃii individuale şi sociale. Când mediul de viaŃă al copilului nu este suficient de
stimulativ, copiii pot întâmpina dificultăŃi instrumentale şi nu îşi construiesc la timp capacităŃile
necesare învăŃării şi dezvoltării. Mediul familiei este determinant pentru foarte multe experienŃe
ale copiilor. Cu atât mai mult când este vorba de o situaŃie de risc înnăscut sau funcŃional.
Problemele cu care vin pe lume unii copii ar putea fi depăşite în mare măsură dacă se realizează
programe personalizate structurate pe învăŃare şi dezvoltare prin exerciŃii specifice. Cu cât mai
timpuriu încep aceste programe cu atât sunt mai eficiente. Dar cum să faci exerciŃii şi cum să
antrenezi în învăŃarea unor comportamente copilul mic? Cel mai uşor este cu ajutorul părinŃilor
şi împreună cu aceştia. Ceea ce îi trebuie copilului pot decide profesioniştii dar, în aceeaşi
măsură părintele cunoaşte nevoile copilului lui şi poate orienta intervenŃia. Părintele motivat să-
şi sprijine copilul este mai eficient şi mai util acestuia dacă poate înŃelege şi executa anumite
activităŃi.
REłINEłI!
• PărinŃii au dreptul să fie consultaŃi cu privire la educaŃia copilului lor.

• PărinŃii au dreptul să fie informaŃi cu privire la progresul copilului lor.
• PărinŃii au dreptul de a fi implicaŃi în deciziile care se iau cu privire la copilul lor.
CARE SUNT OBIECTIVELE PARTENERIATULUI EDUCAłIONAL?

• Cunoaşterea şi înŃelegerea particularităŃilor comunicării la copiii cu cerinŃe educative speciale;
• Informarea reciprocă despre rolul fiecărui partener în recuperarea copilului;
• Colaborarea în scopul realizării unor obiective comune, privind dezvoltarea unor abilităŃi, cunoştinŃe,
deprinderi la copil etc.;
• Schimbul de idei/experienŃă despre cum poate fi ajutat un copil cu o anumită deficienŃă în
clasă;
• Evaluarea permanentă a progreselor copilului şi adaptarea permanentă a obiectivelor de
realizat.
COPIII CU DIZABILITĂłI ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂłĂMÂNT
ŞTIAłI CĂ...?
Pe de altă parte, indiferent dacă copilul a fost sau nu integrat într-o structură de învăŃământ
preşcolar, la 6 ani el trebuie să meargă la scoală, în clasa pregătitoare.
În România, accesul la educaŃie este asigurat pentru toŃi copiii, indiferent de cerinŃele
speciale, de gradul sau de tipul handicapului.
Legea învăŃământului (art. 41) stipulează că Ministerul EducaŃiei şi Cercetării organizează
învăŃământul special „pentru preşcolari şi elevi cu deficienŃe mintale, fizice, senzoriale, de limbaj,
socioafective şi de comportament sau cu deficienŃe asociate, cu scopul instruirii şi educării, al recu-
perării şi integrării lor sociale“.
În ultimii ani, câştigă teren o nouă orientare educaŃională – expresie a „respectării drepturilor
copiilor cu dizabilităŃi, inclusiv a celor cu dizabilităŃi severe şi profunde, la îngrijire, educaŃie şi
instruire specială“ (art. 23 din ConvenŃia cu privire la Drepturile Copilului, ratificată de România
în 1990) – educaŃia integrată şi educaŃia incluzivă.
În conformitate cu principiul educaŃiei integrate, copiii cu cerinŃe educative speciale trebuie incluşi
fie în structurile învăŃământului special, fie integraŃi în şcolile publice (individual sau în grup mic).
EducaŃia incluzivă presupune schimbarea şcolii pentru a asigura accesul şi participarea tuturor copiilor
la sistemul de educaŃie, adaptarea programelor educaŃionale la cerinŃele particulare ale elevilor, asigu-
rarea sprijinului şi valorizarea fiecăruia, indiferent de problemele cu care se confruntă în dezvoltare,
pregătirea corespunzătoare a profesorilor pentru a adapta curriculum şi a individualiza/personaliza actul
didactic.
Un element esenŃial în abordarea educaŃiei integrate şi/sau incluzive este construirea unei
relaŃii de parteneriat între părinŃi, cadre didactice (educatori, învăŃători, profesori) şi alŃi specialişti
care vin în contact cu copilul. Împreună, printr-un program educaŃional coordonat, toŃi partenerii
vor urmări să obŃină maximum de independenŃă/autonomie posibilă pentru copil, o viaŃă normală şi
activă în societate. Fiecare trebuie să aibă rolul său în educarea, îndrumarea şi sprijinirea copilului
cu cerinŃe speciale. Important este ca între parteneri să existe colaborare, respect, consecvenŃă şi
coerenŃă în decizii.
RelaŃiile dintre părinŃi şi instituŃia de învăŃământ pe care o frecventează copilul au o pondere
importantă în progresul educaŃional al acestuia. Pentru a sprijini eforturile cadrelor didactice,
părinŃii au nevoie de informaŃii şi de sfaturi din partea acestora cu privire la obiectivele învăŃării şi
dezvoltării. De asemenea, cerinŃele speciale ale copilului nu pot fi identificate şi evaluate corect fără
valorificarea experienŃei părinŃilor.
În România, există ca forme de organizare ale educaŃiei (cerinŃelor) speciale, potrivit

LEN 2011 şi OMECTS 5573/2011, art. 22 următoarele trei categorii:
1. ÎnvăŃământul special, care cuprinde:

a) grădiniŃe speciale (care pot cuprinde şi grupe de intervenŃie timpurie);
b) grupe de grădiniŃă specială organizate în şcolile speciale;
c) şcoli speciale pentru toate tipurile şi gradele de deficienŃe/dizabilităŃi;
d) grupe/clase de copii/elevi cu tulburări din spectrul autist;
e) unităŃi de învăŃământ special profesional;
f) licee speciale;
g) centre şcolare speciale;
h) clase/şcoli postliceale speciale;
i) centre de zi din centre şcolare pentru educaŃie incluzivă;
j) centre de educaŃie specială;
k) centre de pedagogie curativă;
l) grupe/clase de copii/elevi cu deficienŃe senzoriale multiple
(surdocecitate);
m) şcoli de reeducare pentru elevii cu deficienŃe comportamentale;
n) clase organizate în spitale, preventorii şi penitenciare;
o) centre de zi pentru educaŃie/dezvoltare timpurie;
p) ateliere protejate.
2. ÎnvăŃământul special integrat, unde pot funcŃiona:

a) grupe de grădiniŃă specială integrate în grădiniŃele de masă;
b) clase speciale compacte integrate în şcolile de masă;
c) grupe de elevi cu CES integrate în şcolile de masă;
d) elevi cu CES integraŃi individual în şcolile/grădiniŃele de masă;
e) clase speciale de profesionalizare integrate în şcoli de masă, în licee şi în grupuri şcolare
din învăŃământul de masă;
f) grupe/clase de copii/elevi infectaŃi cu virusul HIV.
3. UnităŃile conexe ale învăŃământului preuniversitar:

g) centre judeŃene logopedice;
h) centre şcolare pentru educaŃie incluzivă;
i) centre judeŃene de asistenŃă psihopedagogică;
j) centre judeŃene de resurse pentru educaŃie incluzivă;
k) centre judeŃene/ale municipiului Bucureşti de resurse şi de asistenŃă educaŃională
(CJRAE/CMBRAE).
Există de asemenea:
• centre de pedagogie curativă (Waldorff);
• sistem de şcolarizare la domiciliu a persoanelor nedeplasabile;
• alternative educaŃionale pentru copiii cu dizabilităŃi, organizate de către diferite fundaŃii şi
organizaŃii nonguvernamentale.
REłINEłI!
Este IMPORTANT să ştiŃi cui trebuie să vă adresaŃi pentru examinarea şi îndrumarea corectă
a copilului dumneavoastră spre o unitate de învăŃământ adecvată.
În mod curent evaluarea copiilor cu dizabilităŃi si alte cerinŃe speciale este realizată:
a) Pentru încadrare în grad de handicap – de serviciile de evaluare complexă (SEC, din

cadrul Comisiei de ProtecŃia Copilului – CPC), pe baza recomandărilor medicale sau de altă
natură; serviciul are o componentă complexă, multidisciplinară (medic, psiholog, asistent social,
psihopedagog).
b) Pentru orientare şcolară – după Legea EducaŃiei NaŃionale (nr. 1/2011) – de servicii
şi/sau comisii coordonate de Centrele judeŃene (sau ale municipiului Bucureşti) de resurse şi
asistenŃă educaŃională (CJRAE sau CMBRAE), respectiv:
– SEOPS (Serviciul de evaluare şi orientare profesională) şi
– COSP (Comisia de orientare şcolară şi profesională).
c) De alte structuri şi persoane:

– comisia de evaluare continuă din cadrul şcolilor speciale (pentru copii cu dizabilităŃi şi
cu dificultăŃi de învăŃare) – CIEC;
– consilierii şcolari – pentru copii cu dificultăŃi de învăŃare şi/sau tulburări de comporta-
ment;
– logopezii interşcolari – pentru copii – de vârsta preşcolară sau din ciclul primar – cu
tulburări de limbaj.
INTEGRARE ŞI
INCLUZIUNE
GRĂDINIłĂ ŞCOALĂ
ŞCOALĂ SPECIALĂ
PUBLICĂ
INTEGRAREA ÎN GRĂDINIłĂ A COPILULUI CU DIZABILITĂłI
În România există grădiniŃe publice (de stat şi private) şi grădiniŃe speciale.

ÎnvăŃământul preşcolar special este organizat pentru copii între 3-7 ani cu dizabilităŃi severe
şi profunde. Copiii cu dizabilităŃi uşoare şi moderate pot fi integraŃi în grădiniŃele obişnuite.
• Există aşadar grădiniŃe speciale pentru fiecare tip de NOTĂ:

deficienŃă. AflaŃi ce instituŃii preşcolare
sunt disponibile în regiunea
• Există secŃii sau grupe speciale pe lângă şcolile speciale.
dumneavoastră.
• Există secŃii sau grupe speciale pe lângă grădiniŃe obişnuite.
• Există integrare individuală (cu sau fără servicii de sprijin) a copiilor cu dizabilităŃi în grădiniŃe.
• Există organizaŃii nonguvernamentale care oferă alternative educaŃionale pentru copii cu
dizabilităŃi.
• Există servicii ambulatorii pe lângă secŃiile de neuropsihiatrie infantilă.
DE CE TREBUIE SĂ MEARGĂ COPILUL LA GRĂDINIłA?

• GrădiniŃa este locul în care copilul îşi formează personalitatea în şi prin relaŃiile sociale pe care
aceasta le oferă.
• Aici, copilul învaŃă să-şi asume responsabilităŃi şi să ia decizii, câştigă independenŃă şi încredere
în forŃele proprii, achiziŃionează cunoştinŃe, deprinderi şi abilităŃi fundamentale în toate ariile de
dezvoltare.
• GrădiniŃa pregăteşte copilul pentru şcoală, prin dezvoltarea unor abilităŃi şi iniŃierea în scris-citit
şi calcul aritmetic.
CARE COPII POT FRECVENTA GRĂDINIłA?

• ToŃi copiii trebuie să frecventeze grădiniŃa.
• Cu atât mai mult copiii cu dizabilităŃi au nevoie de sprijinul unei instituŃii de învăŃământ
preşcolar pentru a putea face faŃă solicitărilor şcolare ulterioare. Astfel, se asigură o tranziŃie
uşoară de la grădiniŃă la şcoală.
• Indiferent de forma sa (public/special), învăŃământul preşcolar este organizat pentru copii între
2-6 ani şi este structurat pe grupe: grupă mică, grupă mijlocie, grupă mare.
• Trebuie să reŃinem, de asemenea, că nu vârsta copilului este criteriul de încadrare într-o grupă
sau alta, ci necesităŃile şi nivelul de dezvoltare ale copilului. Aceasta înseamnă că am putea
găsi un copil de 6/8 ani care frecventează încă grădiniŃa. Deşi, din punct de vedere al vârstei, el
ar trebui să fie deja şcolar, din punct de vedere al dezvoltării sale psihice, el are încă nevoie de
educaŃie preşcolară.
CE TREBUIE SĂ ŞTIE COPILUL PENTRU A FI INTEGRAT ÎN GRĂDINIłĂ?

• Să se poată servi singur în timpul mesei;
• Să se îngrijească singur de necesităŃile sale fiziologice;
• Să se îmbrace/dezbrace singur sau cu puŃin ajutor;
• Să se poată spăla singur;

• Să poată sta jos şi să se poată concentra asupra unei activităŃi pentru o perioadă scurtă de timp;
• Să se joace şi să relaŃioneze bine cu ceilalŃi copii;
• Să comunice despre necesităŃile sale într-un mod oarecare;
• Să înŃeleagă indicaŃiile/comenzile simple.
Este foarte important să pregătiŃi bine copilul în toate aceste domenii

înainte de a-l trimite la grădiniŃă. Dacă el nu poate să facă toate aceste
lucruri, este posibil ca educatoarea să nu poată să-i acorde acel ajutor
REłINEłI! suplimentar de care are nevoie copilul. Acest fapt va avea un impact
negativ asupra tuturor persoanelor implicate: copil, părinŃi, educatoare.
Deci, nu uitaŃi: copilul trebuie foarte bine pregătit înainte de a-l trimite la
grădiniŃă.
• Pentru idei de formare a abilităŃilor de autoservire, consultaŃi modulele 4 şi 10.

• Pentru idei de dezvoltare a abilităŃilor de ascultare, joc şi comunicare, examinaŃi activităŃile
din paginile modulului 3.
Dar, chiar dacă nu poate realiza unele din aceste activităŃi, copilul trebuie integrat într-o
formă de educaŃie preşcolară.
Pentru aceasta apelaŃi la: – SEC (serviciile de evaluare complexa din cadrul Comisiei de
ProtecŃia Copilului – CPC);
– SEOPS (Serviciul de evaluare şi orientare profesională) şi
COSP (Comisia de orientare şcolară şi profesională) din cadrul
CJRAE/CMBRAE;
– Centrele logopedice interşcolare;
– Centrele de zi din zonă;
– OrganizaŃiile nonguvernamentale din zonă ş.a.
Pentru a şti mai multe despre formarea şi dezvoltarea abilităŃilor preşcolare citiŃi
mai departe.
DEZVOLTAREA ABILITĂłILOR PREŞCOLARE
ÎnŃelegem prin abilitate preşcolară, gradul sau nivelul priceperii,

îndemânării, uşurinŃei, rapidităŃii cu care copilul execută o anumită
Ce sunt abilităŃile
activitate ce presupune anumite procese psihice ca: atenŃie, spirit de
preşcolare şi care sunt?
observaŃie, memorie, comparaŃii, clasificări, motricitate fină (folosi-
rea creionului) şi coordonare ochi-mână.
De ce este nevoie să Pentru a putea evalua nivelul de dezvoltare a copilului şi gradul de

cunoaştem aceste abilităŃi? pregătire pentru achiziŃiile şcolare ulterioare.
Cine poate să se ocupe de Orice persoană interesată să ajute copilul: părinŃi, bunici, educatori
formarea acestor abilităŃi? ş.a.
Cum ajutăm copilul să-şi

Oferindu-i activităŃi care au ca Ńintă dezvoltarea acestor abilităŃi.
dezvolte aceste abilităŃi?
În paginile următoare veŃi găsi câteva sugestii de

activităŃi care pot fi organizate cu copiii pentru a-şi
dezvolta: atenŃia, memoria, spiritul de observaŃie, capaci-
tăŃile de analiză, sinteză, comparaŃie, clasificare/scriere,
precum şi coordonarea ochi-mână şi motricitatea fină
(priza creionului).
AşezaŃi-vă cu copilul într-un loc liniştit şi încercaŃi să

desfăşuraŃi următoarele activităŃi!
SUGESTII DE ACTIVITĂłI
1 ActivităŃi pentru dezvoltarea atenŃiei:
• PriviŃi împreună o carte cu poze;
• CereŃi copilului să denumească elementele pe care le vede în imagini;
• OrganizaŃi jocuri de imitare, punând copilul să reproducă mişcările pe care le faceŃi
dumneavoastră;
• ÎnşiraŃi pe o sfoară figuri decupate din carton etc.
2 ActivităŃi pentru dezvoltarea spiritului de observaŃie:

• DesenaŃi imagini care au lipsă un element (exemple: o casă fără uşă, un cap de copil fără
un ochi/gură, o maşină fără o roată etc.) şi cereŃi-i copilului să completeze ce lipseşte;
• PriviŃi împreună cu copilul imagini colorate mai complexe şi cereŃi-i să va descrie ce vede.
TREBUIE SĂ ŞTIłI CĂ:
• N-aveŃi motive să vă temeŃi să desenaŃi singuri anumite imagini;

• În fiecare din noi există un sâmbure de talent pentru pictură;
• ÎncercaŃi să desenaŃi pe cartonaşe sau pe coli de hârtie imagini pe care le puteŃi folosi în
anumite exerciŃii;
• PriviŃi şi încercaŃi!
3 ActivităŃi pentru dezvoltarea memoriei:

• BateŃi toba; copilul trebuie să asculte ritmul, să-l memoreze şi apoi să-l reproducă;
• AşezaŃi 3/4 jucării pe masă. După ce le priveşte atent, copilul va închide ochii, iar
dumneavoastră veŃi ascunde o jucărie. CereŃi-i să spună ce jucărie lipseşte.
• ExecutaŃi o serie de mişcări pe care copilul trebuie să le reproducă după ce le-a memorat.
4 ActivităŃi pentru dezvoltarea abilităŃilor de sortare:

• DesenaŃi pe o foaie de hârtie mai multe figuri identice aşezate aleatoriu (un cerc,
2 triunghiuri, 2 pătrate, 2 steluŃe etc.). CereŃi-i copilului să găsească figurile identice.
5 ActivităŃi pentru dezvoltarea abilităŃilor de scriere:

• DesenaŃi imagini cunoscute copilului (nişte căni, nişte farfurii, nişte pahare, nişte linguri
etc.) de dimensiuni diferite. CereŃi-i copilului să le grupeze (încercuiască) pe cele care fac
parte din aceeaşi categorie.
• DesenaŃi imagini ale unor obiecte – unele mai mari, iar altele mai mici (3 maşinuŃe/căsuŃe
mai mari şi 2 maşinuŃe/căsuŃe mai mici). CereŃi-i copilului să separe (încercuiască)
obiectele mari de cele mici.
6 ActivităŃi pentru dezvoltarea abilităŃilor de folosire a creionului:

• Pe o coală de hârtie trasaŃi linii orizontale punctate (…………………). CereŃi-i copilului
să unească punctele şi să execute linia orizontală.
• Apoi, complicaŃi sarcina desenând punctat un cerc, un pătrat, o casă, o maşină, un cap de
copil etc., cerând copilului să unească punctele şi să reproducă desenul.
7 ActivităŃi pentru dezvoltarea abilităŃilor de coordonare a ochiului cu mâna:

• CereŃi-i copilului să vă imite şi să toarne apă în diferite vase;
• PuneŃi, împreună cu copilul, capace la borcane;
• ÎnşurubaŃi/deşurubaŃi capacul sticlei;
• ÎnşiraŃi mărgele pe sfoară;
• ExersaŃi cu copilul încheierea/descheierea nasturilor, fermoarului, capselor etc.;
• Alte idei pentru dezvoltarea abilităŃilor preşcolare veŃi găsi în anexe.
Să ştii că paginile cu activităŃi par a fi utile. Deci, tot

ce am de făcut acum este să organizez aceste activităŃi cu
copilul, nu-i aşa?
Stai, nu te grăbi! Activitatea nu este totul. Există multe

lucruri la care trebuie să ne gândim dacă vrem să-l învăŃăm
pe copil abilităŃi noi.
TREBUIE SĂ NE GÂNDIM...
• Ce atitudine trebuie să avem faŃă de copil pentru a-l face să înveŃe cu plăcere?
• Care este mediul optim de învăŃare pentru copil?
• Cum putem ajuta copilul să se integreze mai bine în grupul de copii, (dacă învăŃarea are
loc în grup)?
• Ce metode trebuie să folosim pentru a-i uşura copilului învăŃarea?
În continuare sunt prezentate câteva idei care ar putea fi

folositoare educatorilor care se ocupă de educarea copiilor
cu dizabilităŃi.
CUM SĂ AJUTĂM UN COPIL CU DIZABILITĂłI

ÎN CADRUL GRUPULUI DE COPII DIN GRĂDINIłĂ?
Sfaturi pentru educatori
AŞA DA AŞA NU
CreaŃi o atmosferă calmă, fără factori perturbatori, ÎncercaŃi să evitaŃi situaŃiile în care toŃi copiii execută
în care copiii să lucreze în grupuri mici, iar educa- o singură activitate în grup mare şi solicită zgomo-
torul să poată merge şi vorbi în linişte cu fiecare tos atenŃia educatorului, iar acesta este nevoit să
grup în parte. Ńipe pentru a se face auzit.
ÎncercaŃi să evitaŃi situaŃiile în care dumneavoastră

Dacă este posibil, numiŃi o persoană care să ajute în
trebuie să lucraŃi singur cu un grup mare de copii,
permanenŃă copilul cu dizabilităŃi, pentru ca el să
printre care se află şi un copil cu dizabilităŃi care
nu rămână prea mult în urmă.
necesită atenŃie suplimentară.
Înainte de a vorbi unui grup, asiguraŃi-vă mai întâi

că toŃi copiii vă ascultă, inclusiv copilul cu Nu încercaŃi să daŃi indicaŃii unui grup gălăgios de
dizabilităŃi (ar putea fi nevoie să adresaŃi anumite copii. Copilului cu deficienŃe îi va fi mult mai greu
cuvinte din discursul dumneavoastră anume să înŃeleagă.
copilului cu dizabilităŃi).
VorbiŃi clar şi răspicat. ÎncercaŃi să daŃi instrucŃiuni

EvitaŃi folosirea frazelor lungi şi complicate.
simple şi directe, folosind gesturile atunci când este
De asemenea, trebuie evitată vorbirea rapidă.
nevoie.
Nu grăbiŃi copilul şi nu deveniŃi nerăbdător atunci
FiŃi răbdători! DaŃi-i timp copilului cu dizabilităŃi
când el ezită să vă răspundă sau să termine o
să răspundă şi să termine activităŃile mai dificile.
activitate.
De exemplu, spuneŃi: Nu te grăbi...
De exemplu, nu spuneŃi: Cum? Încă n-ai terminat?
Ai tot timpul la dispoziŃie.
Haide, grăbeşte-te!
DaŃi indicaŃii copilului cu dizabilităŃi în timp ce el

Nu întrerupeŃi activitatea copilului şi nu o îndepliniŃi
îndeplineşte o activitate oarecare. AjutaŃi-l să o
în locul lui.
realizeze singur.
Nu lăsaŃi copilul cu dizabilităŃi să persiste în com-

portamentul pe care dumneavoastră nu-l admiteŃi la
Pe cât posibil, păstraŃi faŃă de copilul cu dizabilităŃi ceilalŃi copii. Nu vă comportaŃi faŃă de el mai
aceeaşi atitudine ca şi faŃă de ceilalŃi copii. protector decât este nevoie.
De exemplu, spuneŃi: AŃi fost foarte neastâmpăraŃi De exemplu, nu spuneŃi: AŃi fost foarte neascultă-
astăzi, şi, din această cauză, tori astăzi, şi, din această
veŃi rămâne toŃi ca să cauză, veŃi rămâne toŃi să
strângeŃi jucăriile. faceŃi curat, cu excepŃia
lui Mihai care poate merge
acasă.
ÎncercaŃi să menŃineŃi permanent legătura cu

părinŃii copilului pentru a afla mai multe despre el Nu neglijaŃi părinŃii în eforturile dumneavoastră de
şi pentru a-i informa despre progresele copilului a ajuta copilul cu deficienŃe. Ei sunt persoanele cele
lor. SpuneŃi-le părinŃilor cum îşi pot ajuta copilul mai importante.
acasă.
De exemplu, nu spuneŃi: Uf! Iar au venit părinŃii
De exemplu, spuneŃi: Sunt bucuros să vă văd din ăştia! Ce pierdere de
nou! Elena se descurcă de timp!
minune.
Sper că aceste sugestii vă vor face să vă simŃiŃi mai siguri în încercările dumneavoastră
de a ajuta copilul cu dizabilităŃi.
ComunicaŃi-le oricărei persoane care le-ar putea considera utile!
INTEGRAREA ÎN ŞCOALĂ A COPILULUI CU DIZABILITĂłI
După cum am menŃionat deja la începutul acestui modul, indiferent de natura şi gradul său
de dizabilitate, orice copil are acces la instruire şi educaŃie în diferite instituŃii de învăŃământ.
LegislaŃia din România privind copilul aflat în dificultate se bazează pe câteva principii
fundamentale:
1. Nondiscriminarea
Copiii cu dizabilităŃi/ deficienŃe beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi ceilalŃi copii din
România. Potrivit ConvenŃiei NaŃiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului (ratificată
de România prin Legea 18/1990), articolul 2, nondiscriminarea pe criteriul incapacităŃii,
alături de alte criterii (social, politic, etnic etc.) este fundamentală pentru respectarea
integrală şi reală a drepturilor copilului.
2. Interesul superior al copilului şi dreptul la viaŃă şi dezvoltare în familie şi comunitate
primează şi pentru copiii cu dizabilităŃi.
3. Acordarea de şanse egale presupune ca intervenŃia şi suportul educativ să fie acordate
corespunzător nevoilor copilului.
4. Depistarea precoce şi intervenŃia timpurie este un obiectiv prioritar de acŃiune pentru
egalizarea şanselor.
5. Parteneriatul, cooperarea între specialişti, autorităŃi, ONG-uri, familie, alŃi factori din
comunitate – sunt esenŃiale în evaluarea/expertiza şi intervenŃia psihopedagogică.
IMPORTANT!
AflaŃi unde este sediul SEC (din cadrul Comisiei de ProtecŃie a Copilului) pentru încadrare
în grad de handicap şi CJRAE/CMBRAE pentru orientarea şcolară (prin Serviciul de evaluare şi
orientare profesionala (SEOPS) şi Comisia de orientare şcolară şi profesională (COSP) din
oraşul/judeŃul dumneavoastră. Aici, specialiştii (medici, psihologi, pedagogi, psihopedagogi,
logopezi ş.a.) împreună cu dumneavoastră, părinŃii, vor orienta copilul spre un tip de
şcolarizare cât mai adecvat.
DEZVOLTAREA ABILITĂłILOR ŞCOLARE
• De îndată ce copilul şi-a însuşit abilităŃile preşcolare (vezi pagina 5 a acestui modul), el este
pregătit pentru achiziŃionarea unor abilităŃi mai complexe. Acestea sunt abilităŃile care asigură
învăŃarea instrumentelor fundamentale ale instrucŃiei şi educaŃiei (cititul, scrisul şi calculul).
• Copilul poate fi ajutat să-şi formeze şi să-şi dezvolte aceste abilităŃi şcolare de către orice
persoană interesată: părinŃi, bunici, educatori, învăŃători, psihopedagogi, logopezi ş.a.).
Dar cum putem ajuta un copil să-şi dezvolte aceste

abilităŃi şcolare?
Există anumite activităŃi care vor ajuta copilul în acest sens. AbilităŃile şcolare se formează
şi se perfecŃionează prin activităŃi care dezvoltă procese psihice, precum: atenŃia, memoria, spiritul
de observaŃie, capacitatea de analiză şi sinteză, clasificare, scriere, succesiune temporală şi spaŃială,
comparaŃii etc.
În continuare, vă sugerăm câteva idei de activităŃi spe-

cifice.
AşezaŃi-vă cu copilul într-un loc liniştit, unde el se
poate concentra şi lăsaŃi-l să lucreze!
• ActivităŃi pentru dezvoltarea memoriei:

a) „Ce lipseşte?“
AlegeŃi 4 jetoane cu imagini (le puteŃi desena dumneavoastră). CereŃi-i copilului să le
privească atent, denumind fiecare imagine. Apoi, spuneŃi-i să închidă ochii şi ascundeŃi o
imagine. Copilul trebuie să spună care imagine lipseşte. Dacă jocul este prea simplu,
ascundeŃi 2 din cele 4 imagini.
b) „MemoraŃi ordinea!“
AşezaŃi în rând pe masă 4 jetoane cu imagini. Copilul trebuie să le privească atent şi să
reŃină ordinea în care au fost aşezate. Apoi, el va închide ochii, în timp ce dumneavoastră
schimbaŃi ordinea jetoanelor. Copilul va trebui, în final, să reaşeze jetoanele în ordinea
iniŃială.
c) „Am fost în oraş şi am cumpărat…“
OrganizaŃi acest joc cu câteva persoane.
Prima persoană spune: „Am fost în oraş şi am cumpărat o pălărie.“, iar a doua persoană
spune: „Am fost în oraş şi am cumpărat o pălărie şi o bluză.“. Jocul continuă, fiecare
persoană adăugând la cumpărăturile precedente una proprie. Când cineva face o greşeală
sau uită, e „pedepsit“ sau jocul începe din nou.
d) „SpuneŃi-i copilului serii de numere sau de cuvinte (la început 3/4; de exemplu: l, 7, 9, 2/
copac, casă, iepure, farfurie) şi cereŃi-i să le reproducă în aceeaşi ordine. Treptat
complicaŃi sarcina, cerându-i, de exemplu, să reproducă un număr de telefon.
• ActivităŃi pentru dezvoltarea abilităŃilor de observare:

a) DesenaŃi imagini lacunare (de exemplu: o masă fără un picior, o casă fără geamuri, un
ceas fără ace, un cap fără ochi etc.) şi cereŃi-i copilului să completeze ce lipseşte (vezi
fişa).
b) ObservaŃi împreună cu copilul diferenŃele dintre două desene aproape similare.
c) PriviŃi imagini absurde (vezi fişele) şi comentaŃi cu copilul dacă „se poate aşa ceva în
realitate“.
• ActivităŃi pentru dezvoltarea abilităŃilor de sortare:

a) GăsiŃi imagini sau obiecte care au aceeaşi culoare;
b) DesenaŃi în ordine aleatorie, pe o coală de hârtie, cifre (câte două din fiecare) şi cereŃi-i
copilului să unească cu o linie cifrele identice.
c) RealizaŃi acelaşi exerciŃiu cu litere de tipar/mână sau cu figuri geometrice.
• ActivităŃi pentru dezvoltarea abilităŃilor de scriere (clasificare):

a) ArătaŃi-i copilului mai multe beŃişoare, dintre care unele sunt scurte, iar altele lungi.
CereŃi-i să le grupeze în funcŃie de lungime (la fel în funcŃie de grosime, mărime, culoare
etc.).
b) CereŃi-i copilului să încercuiască, pe fişe de lucru, imaginile care fac parte din aceeaşi
categorie (fructe, animale, alimente, legume).
c) CereŃi-i copilului să găsească elementul intrus într-o categorie (elementul care nu se
potriveşte).
• ActivităŃi pentru dezvoltarea abilităŃilor de succesiune temporală şi spaŃială:

a) CereŃi-i copilului să numeroteze obiectele de îmbrăcăminte în ordinea în care le îmbracă
(vezi fişa).
b) DesenaŃi 3 imagini în prezenŃa copilului (de exemplu: o cană, o maşină, un pahar).
CereŃi-i apoi să spună pe care aŃi desenat-o prima, care este ultima şi care este la
mijloc.
c) Acelaşi exerciŃiu se poate face cu jucării aşezate pe masă, copilul trebuind să precizeze
care jucărie este la mijloc, care a fost aşezată prima şi care ultima.
• ActivităŃi pentru dezvoltarea abilităŃilor de numărare:

a) DecupaŃi cartonaşe pe care aŃi desenat cifre de la 1 la 10. LuaŃi capace de sticlă sau
bomboane, grupându-le de la o singură bomboană la grup de 2, 3, 4 … 10. CereŃi-i
copilului să aşeze lângă grupul de bomboane cartonaşul cu cifra corespunzătoare.
b) EfectuaŃi operaŃii de adunare şi scădere cu obiecte din casă (de exemplu: o cană + 2 căni/
ascundeŃi o cană din 4 căni şi cereŃi-i copilului să spună câte au mai rămas).
c) OrganizaŃi jocuri în care rugaŃi copilul să vă aducă un anumit număr de obiecte (de
exemplu: „IonuŃ, adu-mi, te rog, 2 mere/ 1 creion/ 8 năsturaşi etc.).
• ActivităŃi de iniŃiere în scris-citit:

a) DesenaŃi litere şi cifre trasându-le doar conturul punctat;
b) DesenaŃi cu linie punctată conturul literelor care alcătuiesc numele copilului;
c) RealizaŃi împreună cu copilul litere şi cifre din plastilină sau sârmă;
d) ScrieŃi litere şi cifre şi cereŃi-i copilului să le copieze;
e) DecupaŃi conturul unor litere şi cereŃi-i copilului să le coloreze;
f) CereŃi-i copilului să găsească anumite litere în cuvinte;
g) CereŃi-i copilului să spună cu ce sunet (literă) începe un anumit cuvânt (sau ce sunet se
aude la sfârşitul cuvântului).
h) CereŃi-i copilului să coloreze (vezi fişa) numai imaginile unde se aude un anumit sunet
(de exemplu: „R“).
i) CereŃi-i copilului să citească „numele“ magazinelor atunci când vă plimbaŃi pe stradă etc.
În anexe veŃi găsi fişe de lucru pentru dezvoltarea acestor abilităŃi
În continuare, găsiŃi câteva idei şi recomandări utile

învăŃătorilor care au în clasa lor unul sau mai mulŃi copii
cu deficienŃe.
CUM SĂ AJUTĂM UN COPIL CU DIZABILITĂłI ÎN CLASĂ?
SFATURI PENTRU ÎNVĂłĂTOR
AŞA DA AŞA NU
AşezaŃi copilul într-o bancă, de unde el să poată Nu aşezaŃi copilul într-o bancă prea îndepărtată,
vedea şi auzi bine, iar dumneavoastră să-i puteŃi din care îi va fi dificil să vă vadă şi audă, dar nici
urmări progresele. prea în faŃă, ca să nu se simtă stânjenit.
ÎncercaŃi să captaŃi atenŃia întregii clase înainte de

a vorbi. AsiguraŃi-vă că inclusiv copilul cu Nu daŃi indicaŃii şi informaŃii fără să vă asiguraŃi
deficienŃe vă ascultă, vă aude şi vă înŃelege în prealabil că toŃi copiii sunt atenŃi şi vă ascultă.
mesajul.
Nu ignoraŃi copilul atunci când vedeŃi că

DaŃi copilului indicaŃii în timpul activităŃilor, dacă întâmpină dificultăŃi, dar nici nu-i întrerupeŃi
întâmpină dificultăŃi. activitatea pentru a o continua dumneavoastră în
locul lui.
DaŃi dovadă de răbdare dacă copilul ezită să facă Nu grăbiŃi copilul şi nu fiŃi nerăbdător atunci când
sau să spună ceva. el ezită să răspundă.
SpuneŃi-i de exemplu: Nu te grăbi! Nu spuneŃi de exemplu: Grăbeşte-te!
Ai tot timpul! Spune odată ce ai de spus!
Nu excludeŃi copilul din activităŃi doar din motivul

ImplicaŃi copilul în cât mai multe activităŃi. GăsiŃi
că are o deficienŃă.
activităŃi adecvate posibilităŃilor sale.
De exemplu, nu spuneŃi: Mâine are loc întrecerea
De exemplu, spuneŃi: Mâine are loc întrecerea
sportivă dintre clase, dar
sportivă dintre clase. Să nu
tu, Andrei, nu veni pentru
lipsească nici unul!
că oricum nu poŃi merge!
FormulaŃi întrebările astfel încât copilul să poată Nu formulaŃi întrebările astfel încât copilul să nu
răspunde la ele. poată răspunde, deşi el cunoaşte răspunsul.
Nu manifestaŃi faŃă de copilul cu dizabilităŃi o atitu-

dine mai indulgentă decât faŃă de ceilalŃi copii din
PăstraŃi unitatea de cerinŃe de comportare pentru
clasă.
toŃi copiii din clasă.
De exemplu, nu spuneŃi: AŃi fost foarte neascultă-
De exemplu, spuneŃi: AŃi fost foarte gălăgioşi, şi,
tori şi pentru aceasta veŃi
ca pedeapsă, toŃi veŃi sta în
rămâne toŃi în clasă în
clasă în timpul pauzei!
timpul pauzei – cu
excepŃia lui Andrei!
Nu accentuaŃi dizabilitatea copilului.

În măsura posibilităŃilor, trataŃi copilul cu
Nu spuneŃi, de exemplu: Fiecare copil trebuie să
dizabilităŃi la fel ca şi pe ceilalŃi copii din clasă.
recite câte o strofă, cu
SpuneŃi, de exemplu: Vom recita poezia excepŃia lui IonuŃ,
împreună. deoarece el nu poate
vorbi bine!
AŞA DA AŞA NU
ÎncercaŃi să menŃineŃi legătura cu părinŃii copilului, Nu neglijaŃi părinŃii în eforturile dumneavoastră de
pentru a vă sfătui cu ei şi pentru a-i informa despre a ajuta copilul cu dizabilităŃi. Ei sunt persoanele
progresele copilului. cele mai importante!
Aceste idei, împreună cu cele pentru educatori, vă vor ajuta să

faceŃi din învăŃarea în clasă o experienŃă pozitivă şi plăcută pentru
copilul cu dizabilităŃi.
ALTE 10
RECOMANDĂRI PENTRU CADRELE DIDACTICE
CARE LUCREAZĂ CU COPII CARE AU DIZABILITĂłI
1. EvitaŃi folosirea cuvintelor negative atunci când vorbiŃi cu sau despre un copil cu
dizabilităŃi (de exemplu: în loc de „handicapat“, „incapabil“ etc., utilizaŃi termenul de „copil
cu dizabilităŃi“).
2. ConsideraŃi copilul cu dizabilităŃi ca având un statut egal cu al celor care nu au dizabilităŃi.

Copiii cu dizabilităŃi trebuie să interacŃioneze cu copiii fără dizabilităŃi în cât mai multe
împrejurări.
3. PermiteŃi copiilor cu dizabilităŃi să vorbească despre ei înşişi şi să-şi exprime gândurile,

dorinŃele şi sentimentele. ImplicaŃi copiii cu şi fără dizabilităŃi în proiecte comune şi
încurajaŃi participarea lor mutuală.
4. ObservaŃi copiii şi identificaŃi-le dizabilităŃile. Depistarea timpurie a dizabilităŃilor este

premiza intervenŃiei timpurii. Cu cât este depistată mai devreme dizabilitatea, cu atât este mai
eficientă intervenŃia, evitându-se agravarea ei.
5. ÎndrumaŃi copilul cu dizabilităŃi depistate spre serviciile şi comisiile de evaluare complexă,

în scopul evaluării şi orientării lui adecvate.
6. AdaptaŃi lecŃiile, metodele, materialele de învăŃare şi spaŃiul educativ la nevoile speciale ale
copiilor cu dizabilităŃi. De exemplu, folosiŃi pentru aceasta:
- pictura pe suprafeŃe mari;
- aşezarea copilului cât mai aproape de tablă;

- accesibilizarea scolii şi a clasei pentru copii cu dizabilităŃi motorii etc.
IntegraŃi idei pozitive despre dizabilităŃi în activităŃile clasei, precum şi în jocul copiilor.
7. SensibilizaŃi părinŃii, familiile şi persoanele de îngrijire cu privire la nevoile speciale ale

copiilor cu dizabilităŃi. Când vă întâlniŃi, vorbiŃi-le părinŃilor, astfel încât să vă simtă egali şi
alături.
8. InstruiŃi părinŃii frustraŃi cu ajutorul unor metode simple, prin care să înveŃe cum să poată
satisface nevoile copiilor lor, învăŃaŃi-i să aibă răbdare; preveniŃi abuzul asupra copilului
cu dizabilităŃi.
9. ÎndrumaŃi persoanele apropiate şi membrii familiei să-i ajute pe părinŃi să depăşească

durerea şi frustrarea, să accepte problemele copiilor lor şi să-i ajute la rândul lor pe
aceştia.
10. ImplicaŃi activ părinŃii copiilor cu deficienŃe în activitatea scolii, în planificarea şi în organi-
zarea activităŃilor extraşcolare.
Acum, vă vom prezenta câteva idei utile pentru

situaŃia în care aveŃi în clasă copii cu dificultăŃi
specifice.
Idei pentru copiii cu dificultăŃi auditive

Profesorul trebuie:
• să stea astfel încât faŃa să-i fie totdeauna în lumină,
şi nu în umbră;
• să se asigure că faŃa şi gura îi sunt văzute de către
copil atunci când îi vorbeşte;
• să folosească atât vorbirea, cât şi mimico-ges-
ticulaŃia;
• în timp ce vorbeşte, să încerce să ofere materiale
intuitive (un obiect, o imagine, un desen etc.).
Idei pentru copiii cu dizabilităŃi intelectuale

Profesorul trebuie:
• să se asigure că atunci când el vorbeşte, copilul îl ascultă;
• să folosească un limbaj clar, simplu şi accesibil copilului;
• să repete clar şi cât mai des indicaŃiile;
• să permită copilului să repete des activităŃile;
• să laude orice încercare a copilului;
• să încerce să nu fie critic atunci când copilul nu reuşeşte la fel de
bine ca şi ceilalŃi copii.
Idei pentru copiii cu deficienŃe neuro-motorii

Profesorul trebuie:
• să se asigure că există materialele prin interme-
diul cărora copilul poate comunica (de exemplu:
cuvinte, imagini, semne etc.);
• să fie atent şi receptiv faŃă de încercările copilului
de a comunica;
• să pună întrebările, astfel încât copilul să poată
răspunde (de exemplu: să scrie câteva variante
ale răspunsului pe tablă, iar copilul să-l indice pe
cel corect);
• să verifice dacă copilul se află într-o poziŃie co-
modă şi stabilă;
• să verifice care tip de creion este optim pentru
copil.
DESPRE PARTENERIATUL EDUCAłIONAL
PĂRINłII SUNT CEI MAI IMPORTANłI COLABORATORI AI PROFESIONIŞTILOR

ÎN PROGRAMELE DE EDUCAłIE PENTRU COPII CU DIZABILITĂłI.
PARTENRIATUL PRESUPUNE:
– acceptarea diferenŃelor şi tolerarea opŃiunilor diferite;
– egalizarea şanselor de participare la o acŃiune educativă comună;
– interacŃiuni acceptate de toŃi partenerii;
– comunicare eficientă între participanŃi;
– colaborare (acŃiune comună în care fiecare are rolul său diferit);
– cooperare (acŃiune comună în care se petrec interrelaŃii şi roluri comune);
– decizii comune şi negocierea soluŃiilor.
Pentru realizarea parteneriatului cu părinŃii este esenŃial ca:

– părinŃii să fie priviŃi ca participanŃi activi, care pot aduce o contribuŃie reală şi valoroasă la
educarea copiilor lor;
– părinŃii să fie parte la adoptarea deciziilor privitoare la copiii lor;
– să se recunoască şi să se aprecieze informaŃiile date de părinŃi referitor la copii;
– să se valorifice aceste informaŃii şi să se utilizeze în completarea informaŃiilor profesio-
nale;
– responsabilitatea să fie împărŃită între părinŃi şi profesionişti.
• Este important să existe relaŃii bune de colaborare între PROFESIONIŞTI ŞI TOATE

persoanele implicate în activitatea educativ-recuperativ-terapeutică cu copilul cu dizabilităŃi.
Numai în cadrul echipei pluridisciplinare se poate obŃine un real progres.
• Copilului cu dizabilităŃi trebuie să i se asigure accesul la acea formă de educaŃie

(preşcolară/ şcolară, integrată/ specială) în care poate obŃine maximum de profit.
• Putem realiza aceasta:

- aflând resursele disponibile;
- lucrând în parteneriat educaŃional;
- pregătind copilul pentru grădiniŃă sau pentru şcoală;
- oferind cadrelor didactice sprijin şi informaŃii cu privire la ajutorul pe care-l pot da
copilului cu dizabilităŃi, aflat în clasa lor.
SĂ COMUNICĂM
CAIETUL COPILULUI
CU... PLĂCERE
M
O
D
U
L
U
L
XII
Acest modul va fi completat de părinŃi.
După ce veŃi studia acest modul puteŃi:

• să adăugaŃi alte pagini pe care le consideraŃi utile la acest modul;
educatori şi alte
• să luaŃi aminte la sfaturile existente şi să daŃi sfaturi la rândul vostru altor persoane implicate
părinŃi; în lucrul cu copii
• să păstraŃi acest caiet şi să-l recitiŃi atunci când copilul va creşte şi să observaŃi care au dificultăŃi
progresele făcute de acesta; de comunicare
• să păstraŃi o amintire plăcută şi de neuitat despre primii ani de viaŃă ai copilului
dumneavoastră.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Am venit pe lume // 327 Pentru prima oară // 336
M-am născut azi // 328 Primul meu Crăciun // 337
Cum au primit vestea // 329 Prima mea aniversare // 338
Primii mei oaspeŃi // 330 Încep să desenez // 339
Onomastica // 331 Jurnalul de sănătate // 340
Arborele genealogic // 332 GrădiniŃele mele // 341
FraŃi şi surori // 333 Prima zi de şcoală // 342
Primele luni de viaŃă // 334 Aş vrea să nu uitaŃi // 343
Botezul // 335 Sfaturi pentru părinŃi // 344
CAIETUL COPILULUI 327
CAIETUL COPILULUI
Am venit pe lume
Numele şi prenumele meu……………………………………………

M-am născut azi…
La maternitatea ……………………………………
Ora ……………
Povestea naşterii mele ………………………………
Cântăream ……………………… Măsuram …………………………
Am primit nota …………………
Culoarea ochilor mei era …………………………
Părul meu era ……………………

Cum au primit vestea
Familia
Prietenii
Primii mei oaspeŃi
Primele cadouri…
Impresii…
Onomastică
Prenumele meu este ……………………………………
A fost ideea ……………
Scurt „istoric“…
Alte păreri
Aniversarea mea onomastică …………………………
Numele meu de alint este ……………………

Arborele genealogic
Bunicul Bunicul
Bunica Bunica
Mama Tata
Eu
Semăn cu ……………………
FraŃi şi surori
Primele luni de viaŃă
Cântăream ……………
Măsuram ……………
Data …………………
Memento ……………
Pentru prima oară
Prima masă solidă ......................................................................................
Am fost înŃărcat .........................................................................................
Am mâncat singur ......................................................................................
Prima noapte fără scutece .........................................................................
Am apucat prima oară ...............................................................................
Mi-am ridicat capul ...................................................................................
M-am rostogolit ..........................................................................................
Am stat în şezut la ......................................................................................
Primii paşi ..................................................................................................
Primul zâmbet ............................................................................................
Primul dinŃişor ...........................................................................................
Primul cuvânt ............................................................................................

Primele sărbători
Le-am petrecut cu ……………………………
Întâlnirea cu bradul ………………………………
Ce cadouri am primit …………………………………

Prima mea aniversare
Au fost prezenŃi ……………………………
Cadourile primite ………………………………

Încep să desenez
Primul meu desen …………
Ştiu să-mi fac conturul mâinii pe pagină ………

Jurnalul de sănătate
Am avut vreo problemă la naştere…
Vârsta Vaccinări Data
Bolile copilăriei…
GrădiniŃele mele
Prima zi…
Prima educatoare…
Impresii…
Prima zi de şcoală
Prima învăŃătoare…
Cum am fost primit…
Am mers la şcoală cu…
Noii mei colegi…

Aş vrea să nu uiŃi
Dragă mamă,
• până la 6 luni laptele tău este cel mai bun...;
• de la 6 luni am voie cereale şi sucuri de fructe;
• la 10 luni pot bea laptele cu cănuŃa;
• de la un an stau cu voi la masă;
• ciocolata mi-ar plăcea foarte mult dar ar fi bine să nu ştiu că există până la 3 ani.
Dragi părinŃi,
• fumul de Ńigară îmi face foarte rău...;
• ...de asemenea plumbul şi mercurul din vopsea şi termometre;
• nici azbestul nu are ce căuta în casa noastră!;
• sunt foarte curios din fire... Mă atrag ca un magnet:
- prizele neprotejate,
- obiectele ascuŃite, strălucitoare... şi mai ales uşor de înghiŃit!;
• pungile de plastic mă pot sufoca;
• desenele animate îmi plac foarte mult dar aerul curat din parc e mult mai sănătos;
• pot merge la mare din primul an de naştere... dar pielea mea este prea sensibilă
pentru o expunere îndelungată la soare;
• nu mă înfofoliŃi, nu-mi faceŃi nici un bine;
• nu înfăşatul îmi face „picioarele drepte“, ci o alimentaŃie corectă;
• niciodată nu plâng degeaba;
• când învăŃ să merg şi să apuc luaŃi din calea mea obiectele de preŃ. Eu nu le
cunosc încă valoarea;
• dacă sparg cănuŃa sau farfurioara nu înseamnă că sunt un copil rău. ÎnvăŃaŃi-mă
să le folosesc;
• să ştiŃi că desenez la fel de bine cu degetele şi cu palma;
• învăŃ mult mai uşor dacă mă mângâiaŃi;
• zmuciturile şi loviturile pot să-mi influenŃeze viaŃa în rău.
Sfaturi pentru părinŃi
• ÎnvăŃaŃi-mă să mă exprim prin gesturi atunci când nu pot să o fac prin vorbă.
• Dacă pot să desenez daŃi-mi creioane şi culori şi am să inventez o lume nouă.
• Dacă nu pot să vorbesc până la 4 ani să mergem împreună la logoped.
• Nu mă faceŃi să cred că greşelile mele sunt păcate. Trebuie să învăŃ să fac greşeli
fără să simt că nu sunt bun.
• Nu mă lăsa ca obiceiurile mele proaste să mă aducă în centrul atenŃiei. Asta mă va

face să continui.
• Dragă mami şi tati,

nu vă certaŃi în prezenŃă mea, eu simt chiar dacă nu înŃeleg!
• AveŃi încredere în mine, voi creşte mare şi am nevoie să cred „că pot“ face
lucrurile bine.
P.S. Era să uit! Vă iubesc mult pe amândoi!

SĂ COMUNICĂM
CU... PLĂCERE
ANEXE
M
O
D
U
L
U
L
XIII

educatori şi alte
persoane implicate
în lucrul cu copii
de comunicare
ANEXE 347
COLOREAZĂ NUMAI FRUCTELE

ÎNCERCUIEŞTE (COLOREAZĂ) NUMAI ALIMENTELE (CE SE POT MÂNCA)

DENUMEŞTE IMAGINILE
ANEXE 349
COLOREAZĂ (ÎNCERCUIEŞTE) IMAGINEA CARE NU SE POTRIVEŞTE CU CELELALTE
1.
2.
3.
4.
COLOREAZĂ CU O CULOARE POTRIVITĂ FIECARE IMAGINE

ANEXE 351
SPUNE CE FACE (CE FACEM CU…)

SPUNE TOT CE ŞTII DESPRE…

(CE ESTE, CE FORMĂ ARE, CE CULOARE ARE, LA CE FOLOSEŞTE ETC.)
ANEXE 353
ÎNCERCUIEŞTE (COLOREAZĂ) IMAGINEA IDENTICĂ CU MODELUL

UNEŞTE CU O LINIE IMAGINILE IDENTICE

ANEXE 355
COMPLETEAZĂ CE LIPSEŞTE
CARE ESTE MAI MARE ÎN REALITATE

ANEXE 357
EXERCIłIU DE ATENłIE
ARANJEAZĂ BILELE ÎN ACELAŞI FEL ÎN IMAGINEA DE JOS
GĂSEŞTE CÂT MAI MULTE ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE ELE.
1.
2.
3.
4.
ANEXE 359
ORIENTARE SPAłIALĂ
Desenează şi tu:
• un coş roşu pe acoperiş;
• un fum negru spre stânga;
• o fereastră albastră la dreapta celeilalte;
• un copac verde în stânga casei;
• un nor gri deasupra casei;
• o pasăre maro sub nor;
• un copil în faŃa casei;
• o floare la dreapta uşii, lângă perete.
ARATĂ ORDINEA ÎN CARE ÎMBRACI OBIECTELE VESTIMENTARE,

PUNÂND UN NUMĂR ÎN DREPTUL FIECĂREI IMAGINI
ANEXE 361
CÂTE FRUCTE SUNT?

SCRIE CIFRA CORESPUNZĂTOARE ÎN TABELUL DE JOS
?
COLOREAZĂ IMAGINEA DIN MIJLOC

CARE IMAGINE ESTE ULTIMA? CARE ESTE PRIMA?
ANEXE 363
CU CE SUNET ÎNCEPE CUVÂNTUL?

CE SUNET SE AUDE LA SFÂRŞITUL CUVÂNTULUI?

ANEXE 365
COLOREZ NUMAI DACĂ AUD SUNETUL R

UNDE SE AUDE SUNETUL? (LA ÎNCEPUT, LA MIJLOC, LA SFÂRŞIT)
COLOREZ NUMAI DACĂ AUD SUNETUL Ş

ANEXE 367
UNEŞTE CU O LINIE IMAGINILE ÎN CARE SE AUDE SUNETUL C

CARE CUVINTE ÎNCEP CU SUNETUL P (ÎNCERCUIEŞTE-LE)

ANEXE 369
SE POATE AŞA CEVA? (SESIZAREA ABSURDULUI)

DE CE?
SE POATE AŞA CEVA? (SESIZAREA ABSURDULUI)

DE CE?
ANEXE 371
DESCRIE CE VEZI
UNEŞTE PUNCTELE ŞI ARATĂ DRUMUL PARCURS DE BUBURUZĂ!

ANEXE 373
UNEŞTE PUNCTELE. CE AI OBłINUT?

CONTINUĂ ŞI TU!
ANEXE 375
CE URMEAZĂ?
CE URMEAZĂ? CONTINUĂ TU!
a
a d a d a
d
2
2 5 2 5 2
5
h
f z h f z h f
z
2
9 9 2 9 9 2
9
b
a b b a b b
a
SĂ COMUNICĂM
CU... PLĂCERE
BIBLIOGRAFIE B
I
B
L
I
O
G
R
A
F
I
E

educatori şi alte
persoane implicate
în lucrul cu copii
de comunicare
Bibliografie utilă pentru comunicare şi dizabilitate
Abric, J., Cl, 2003, Psihologia comunicării. Teorie şi metode. Iaşi, Editura Polirom
Anghel P., 2004, Strategii eficiente de comunicare, Ed. Cartea Universitară, Bucureşti
Baylon, Ch.; Mignot, X, 2000, Comunicarea. Iaşi, Editura UniversităŃii „Al. I. Cuza”
*** ConvenŃia din 2006 a ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităŃi, ratificată prin
Legea 221/2010, publicată în Monitorul Oficial 792 din 26 noiembrie 2010 (M. Of.
792/2010)
Cormier S., Cormier B., 1998, Interwiewing Strategies for helpers. Fundamental Skills and
Cognitive Behavioral Interventions, Brooks-Cole Pub.Company, USA
Dale, J. Ghid de stimulare, AsociaŃia RENINCO România, 2005, 2013
Dumitriu G., 1999, Comunicare şi învăŃare, EDP RA, Bucureşti
Faber, A., Mazlish E., 2002, Comunicarea eficientă cu copiii, Ed. Curtea veche, Bucureşti
Ferreol, G.; Flageul, N, 1998, Metode şi tehnici de exprimare scrisă şi orală. Iaşi, Editura
Polirom
Kendall, D., 1996, Counselling in communication disorders, Contemporary issues in
communication science and disorders, Vol. 27, 96-103, Spring 2000, NSSLHA
GherguŃ, A., 2013, Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri şi examene
de obŃinere a gradelor didactice, Polirom
Mitrofan, I., NuŃă, A., 2005, Consiliere psihologică.Cine, ce şi cum?, Ed. Sper, Bucureşti
Muşu, I., (coordonator), Ghid de predare-învăŃare pentru copiii cu cerinŃe educative
speciale, RENINCO şi UNICEF, 2000
NemŃeanu, C, 1997, Comunicare sau înstrăinare. Bucureşti, Editura Gnosis
OMS, 1997, Hai să comunicăm. Manual pentru pesoanele implicate în lucrul cu copiii care
au dificultăŃi de comunicare, WHO/RHB/97.1, Original English
OMS, 2012, Clasificarea InternaŃională a funcŃionării, dizabilităŃii şi sănătăŃii, versiunea
pentru copii şi tineri (CIF CT), World Health Organisation/OrganizaŃia Mondială a
SănătăŃii, Bucureşti, Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei şi ProtecŃiei Sociale,
Editura Alpha MDN, Buzău
Papalia D., Wendkos O., S., Duskin F. R., 2010, Dezvoltarea umană Editura Trei
Peretti A., Legrand J. –A., Boniface J., 2001, Tehnici de comunicare, Editura Polirom, Iaşi
Peter, C., 2014, Programe de intervenŃie pentru copiii cu dificultăŃi de învăŃare, EDP
Popa, M., Comunicarea. Aspecte generale şi particulare, Paideea, 2006
Popovici, D.V., Dezvoltarea comunicării la copiii cu deficienŃe mintale, Pro Humanitate,
2000
Stanton N., 1995, Comunicarea, Editura Societatea ŞtiinŃă şi Tehnică, Bucureşti
*** Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit
pentru o Europă fără bariere, COMISIA EUROPEANĂ, Bruxelles, 15.11.2010, COM
(2010) 636 final
Soitu, L, 1997, Pedagogia comunicării. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică
*** Regulile standard privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu handicap,
(RezoluŃie ONU, 1993) lucrare editată în limba română cu sprijinul ReprezentanŃei UNICEF
în România, 1995
Racu, E., Racu, S., Popovici, D.V., Danii, A., 2014, Psihopedagogia integrării, Chişinău
BIBLIOGRAFIE 379
Rosan, A., (coord.), 2015, Psihopedagogie specială. Modele de evaluare şi intervenŃie,

Polirom, Iaşi
Vrăsmaş, E. (coord.), Să învăŃăm cu...plăcere. Fişe de exerciŃii logopedice în comunicarea
scrisă, Supliment al Revistei ÎnvăŃământului Preşcolar, 2007, 2012, 2013
Vrăsmaş, E., (coord.), 2009, 8 LOG. Program pentru remedierea dislaliei, Supliment al
Revistei ÎnvăŃământ Preşcolar, Bucureşti
Vrăsmaş, E., 2014, EducaŃia timpurie, ed. Arlequin, Bucureşti
Vrăsmaş., T., 2015, CerinŃele speciale şi dizabilitatea în educaŃie. O perspectivă
internaŃională, EDP
Vrăsmaş, E., Vrăsmaş, T., (coord), (2012), EducaŃia incluzivă în grădiniŃă: dimensiuni,
provocări şi soluŃii, 2012, Buzău, Alpha MDN, RENINCO, MECTS şi UNICEF
Vrăsmaş, E., Vrăsmaş, T., (coord), (2013), Promovarea educaŃiei incluzive în
învăŃământul primar. Ghid pentru cadre didactice, alŃi profesionişti, manageri şcolari şi
părinŃi, septembrie 2013, Editura Vanemonde, RENINCO, MEN şi UNICEF
UNESCO, 1987, Access by young Handicapped Persons to Communication and Language,
by Aime’Labregere
Welsh, A. Janet; Bierman, Karen L, 1998, Social Competence. Gale Encyclopedia of
Chilhood and Adolescence, Gale Research

Unicef - Sa Comunicam Cu Placere - PT Site PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Unicef - Sa Comunicam Cu Placere - PT Site PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SĂ COMUNICĂM CU… PLĂCERE

Ghid pentru părinţi, educatori

Coordonator din partea UNICEF România:

Autori: Diana Chiriacescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MODULUL III – PLANIFICAREA OBIECTIVELOR

MODULUL IV – DIZABILITĂŢI INTELECTUALE

MODULUL V – DIZABILITĂŢI FIZICE ŞI NEUROMOTORII

MODULUL VI – DIZABILITĂŢI AUDITIVE

Momente importante de reţinut despre testarea auzului .............................................................. 155

MODULUL VII – DEFICIENŢELE MULTIPLE ŞI DIZABILITĂŢI SEVERE

MODULUL VIII – DIFICULTĂŢILE DE VORBIRE

Sfaturi pentru educatori ............................................................................................................... 246

MODULUL X – COMUNICAREA ÎN SITUAŢII COTIDIENE

MODULUL XI – PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL

MODULUL XII – CAIETUL COPILULUI

MODULUL XIII – ANEXE

Ghid pentru părinţi,

DIZABILITATEA CA PARTE A EXISTENŢEI UMANE

Lucrarea de faţă abordează problematica copiilor cu dizabilităţi

Drepturile copiilor cu dizabilităţi reprezintă nu doar o prevedere în

Declaraţia Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor

În spiritul acestui ideal, atitudinea societăţii trebuie să fie una de

Dizabilitatea este o dimensiune universală a diversităţii umane.

Termenul de „dizabilitate“ este utilizat pentru a desemna un feno-

Dezvoltarea fiecărei fiinţe umane este un proces complex în care

Înainte de a avea o dizabilitate, orice copil este... un copil care

Documentele internaţionale care se referă la copiii cu dizabilităţi

Regulile standard privind egalitatea de şanse pentru persoanele cu dizabilităţi, 1993:

În Declaraţia de la Salamanca (1994) se afirmă că orice copil are dreptul fundamental la

În Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi din 2006

Argumentelor reieşite din documente internaţionale, ca argumente ale drepturilor omului,

Dezvoltarea este un proces dinamic prin care copilul trece, în mod

Pornind de la particularităţile comunicării umane şi

Pentru a putea transmite un

• Comunicarea este un proces de schimb de influenŃe, energie, informaŃii. Suportul comunicării

• „Limbajul corpului“ reprezintă, de asemenea, o parte importantă a comunicării. Prin „limbajul

DE CE AVEM NEVOIE DE COMUNICARE?

CÂND ÎNCEPE COMUNICAREA?

CARE SUNT ETAPELE COMUNICĂRII?

INTERCEPTAREA MESAJELOR VERBALE ŞI NONVERBALE

4. Percepi sensul cuvintelor

6. Alegi forma răspunsului

EXPRIMAREA PRIN MESAJE VERBALE ŞI NONVERBALE

LIMBAJUL VERBAL ŞI NONVERBAL

Când comunicăm, folosim o

REłENEłI: Aceste instrumente, în parte, nu sunt suficiente pentru comunicare; cele

Întotdeauna am crezut că vorbirea şi limbajul sunt

Aha, aşadar „tasse“ înseamnă

Iată de ce limba, care este o parte esenŃială a

Mesajele exprimate nonverbal şi paraverbal în timpul comunicării prin tonalitatea vocii,

Ei bine... Încearcă această activitate...

Spune-i prietenului tău: „Sunt foarte fericit.“,

Spune-i: „Sunt foarte trist.“, radiind de fericire.

Ce crede prietenul tău?

Iată deci, că atunci când vorbim, oamenii cred

Să cunoşti bine limbajul corpului înseamnă:

În continuare vă propunem să încercaŃi următoarele activităŃi, care vă vor demonstra cât de

AlegeŃi un prieten cu care să comunicaŃi. În timpul conversaŃiei încercaŃi să aplicaŃi fiecare

3. În timpul conver- 4. VorbiŃi cu prietenul Aşadar, i-am spus...

5. În timp ce prietenul stă pe scaun, d-voastră staŃi 6. Când vorbiŃi cu În fiecare zi mă

După ce aŃi încercat fiecare din aceste modalităŃi de comunicare, gândiŃi-vă:

Practicând aceste modalităŃi de comunicare, vă veŃi convinge cât de