Unicef Sa Comunicam Cu Placere PT Site PDF

SĂ COMUNICĂM CU… PLĂCERE
Ghid pentru părinţi, educatori

şi alte persoane implicate
în lucrul cu copii care au
dificultăţi de comunicare
2015
Coordonator: Prof. univ. dr. Ecaterina Vr ăsmaş
Preşedinte Asociaţia RENINCO România
Coordonator din partea UNICEF România:

Luminiţa Costache, Specialist Educa ţie
Autori: Diana Chiriacescu

Florentina Gălbinaşu
Alexandrina Neagu
Sorina Niculescu
Liliana Niţu
Viorica Oprea
Anda Stanciu
Adriana Stancu
Ana Stoica
Revizuirea ediţiei în 2015: Prof. univ. dr. Ecaterina Vr ăsmaş şi prof. univ. dr. Traian Vr ăsmaş
Coordonator din partea UNICEF România, Lumini ţa Costache, Specialist Educa ţie
Conţinutul acestei publicaţii reprezintă punctul de vedere al autorilor şi nu în mod necesar pe
cel al UNICEF.
Aceasta lucrare este o edi ţie revizuită a lucrării „Să comunicăm cu… plăcere“ din 2000.
Lucrarea din 2000 constituie o adaptare narativă şi grafică la realitatea românească a publicaţiei
„Hai să comunic
UNICEF ăm“, editat
şi Rehabilitation ă înMinisterul
Unit, 1997 de OMS – ii,
Sănătăţ Rehabilitation
Zimbabwe. LaUnit,
bazaGeneva
lucr ării–a în
statparteneriat
de asemeneacu
o variantă în limba română, realizată de biroul UNICEF din Republica Moldova.
Revizuirea ediţiei în 2015 s-a realizat în cadrul Campaniei pentru participare şcolară „Hai la
şcoală”!
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Să comunicăm cu ... pl ăcere ; UNICEF România / Diana Chiriacescu, Florentina
Gălbinaşu, Alexandrina Neagu, .. ; coord.: prof. univ. dr. Ecaterina Vr ăsmaş... ;
coord. din partea UNICEF România: Lumini ţa Costache. - Ed. a 2-a, rev. - Buz ău :
Alpha MDN, 2015
Bibliogr.
ISBN 978-973-139-316-2
I. Chiriacescu, Diana
II. Gălbinaşu, Florentina
III. Neagu, Alexandrina
IV. Vrăsmaş, Ecaterina (coord.)
V. Costache, Lumini ţa (coord.)
316.77
ISBN 978-973-139-316-2
CUPRINS 3
CUPRINS
INTRODUCERE
Dizabilitatea ca parte a existen ţei umane ................................................................................ 11
Ce este dizabilitatea? ................................................................................................................... 12
MODULUL I – COMUNICAREA
Ce este comunicarea .................................................................................................................... 17
Ciclul comunicării ....................................................................................................................... 19
Limbajul verbal şi nonverbal ....................................................................................................... 20
Dezvoltarea copilului ................................................................................................................... 25
Evoluţia limbajului copilului de la 0 la 6 ani ............................................................................... 25
Abilităţile necesare comunic ării .................................................................................................. 27
Momente importante în dezvoltarea comunic ării ........................................................................ 32
Depistarea timpurie a dificult ăţilor de comunicare ...................................................................... 33
Cauzele dificultăţilor de comunicare verbal ă .............................................................................. 34
Test de autoevaluare a cuno ştinţelor despre comunicare ............................................................. 39
MODULUL II – EVALUAREA
Noţiuni generale despre evaluare ................................................................................................. 43
Fişa de evaluare. Îndrum ător ....................................................................................................... 45
Explicarea fişei de evaluare ......................................................................................................... 46
Exemplu de fişă de evaluare ........................................................................................................ 47
Sfaturi pentru p ărinţi .................................................................................................................... 55
Sfaturi pentru educatori ............................................................................................................... 55
Idei importante de re ţinut despre evaluare ................................................................................... 56
MODULUL III – PLANIFICAREA OBIECTIVELOR

Cele mai frecvente întreb ări despre planificarea obiectivelor ..................................................... 59
Model de fişă de planificare a obiectivelor .................................................................................. 60
Căsuţa comunicării ...................................................................................................................... 61
Atenţia ......................................................................................................................................... 61
Ascultarea .................................................................................................................................... 62
Imitarea şi schimbul de roluri ...................................................................................................... 63
Jocul ............................................................................................................................................. 64
Înţelegerea ................................................................................................................................... 65
Gesturile ....................................................................................................................................... 66
Vorbirea ....................................................................................................................................... 67
Aspecte de re ţinut despre planificarea obiectivelor ..................................................................... 68
4 SĂ COMUNICĂM CU... PLĂCERE
MODULUL IV – DIZABILITĂŢI INTELECTUALE

Dizabilitatea intelectuală ............................................................................................................. 71
Întârzierea în dezvoltare .............................................................................................................. 73
Idei generale ................................................................................................................................ 75
Speranţe reale în cazul copiilor cu dizabilit ăţi intelectuale ......................................................... 78
Cauze ........................................................................................................................................... 79
Dizabilităţi intelectuale – întrebări şi răspunsuri ......................................................................... 79
Evaluarea ..................................................................................................................................... 84
Planificarea obiectivelor .............................................................................................................. 91
Cum să vorbeşti unui copil cu deficien ţă mintală ........................................................................ 97
Folosirea gesturilor ...................................................................................................................... 98
Învăţarea gesturilor în cadrul situa ţiilor cotidiene .............................. .............................. .......100
Tulburările de comportament ...................................................................................................... 104
Cauzele tulburărilor de comportament ........................................................................................ 106
Evaluarea tulburărilor de comportament ..................................................................................... 106
Cum să stabilim o relaţie cu familiaşi cu copilul ................................................................................. 107
Planul obiectivelor ....................................................................................................................... 110
Idei generale pentru a ajuta copii cu tulbur ări de comportament ................................................. 112
Important de re ţinut despre tulbur ările de comportament ........................................................... 114
MODULUL V – DIZABILIT ĂŢI FIZICE ŞI NEUROMOTORII

Noţiuni generale despre infirmitatea motorie general ă ................................................................ 119
Tipuri de infirmitate motorie cerebral ă ........................................................................................ 121
Cauzele infirmităţii motorii cerebrale .......................................................................................... 126
Factori de risc pentru apari ţia I.M.C. ........................................................................................... 127
Cele mai frecvente întreb ări despre I.M.C. .................................................................................. 128
Evaluarea ..................................................................................................................................... 132
Cum să vorbeşti unui copil cu I.M.C. .......................................................................................... 135
Modalităţi alternative de comunicare .......................................................................................... 136
Aspecte importante de re ţinut despre comunicarea prin toate mijloacele ................................... 141
Program de stimulare pentru un copil cu I.M.C. ......................................................................... 142
Posturi importante şi mijloace ajutătoare pentru un copil cu I.M.C. ........................................... 143
Câteva recomand ări pentru părinţi ............................................................................................... 144
MODULUL VI – DIZABILITĂŢI AUDITIVE

Cuvânt către părinţi ..................................................................................................................... 149
Despre deficienţele de auz ........................................................................................................... 149
Testarea auzului ........................................................................................................................... 151
Audiograma ................................................................................................................................. 153
CUPRINS 5
Momente importante de re ţinut despre testarea auzului .............................................................. 155

Cauzele deficienţelor de auz ........................................................................................................ 155
Îngrijirea urechilor ....................................................................................................................... 159
Întrebări şi răspunsuri .................................................................................................................. 159
Proteza auditivă – în ajutorul auzului .......................................................................................... 160
Cum învăţăm copilul să asculte ................................................................................................... 164
Momente importante de re ţinut despre protezele auditive ........................................................... 165
Evaluarea abilităţilor de comunicare ........................................................................................... 167
Comunicarea totală sau comunicarea prin toate mijloacele ......................................................... 182
Dezvoltarea limbajului vorbit ...................................................................................................... 183
Labiolectura ................................................................................................................................. 185
Limbajul semnelor ....................................................................................................................... 187
Dactilemele .................................................................................................................................. 193
Important de re ţinut despre limbajul semnelor ............................................................................ 194
Comportamentul .......................................................................................................................... 194
S.C. îţi spune părerea ................................................................................................................... 196
Important de reţinut despre deficienţele de auz .................................................................................197
MODULUL VII – DEFICIENŢELE MULTIPLE ŞI DIZABILIT ĂŢI SEVERE
Dizabilităţi severe şi deficienţele multiple/asociate ..................................................................... 201

Despre deficien ţele multiple/asociate .......................................................................................... 201
Întrebări şi răspunsuri .................................................................................................................. 204
Evaluarea capacităţilor de comunicare ........................................................................................ 207
Lista de control pentru evaluarea copilului cu deficien ţe multiple .............................................. 209
Model de listă de control ............................................................................................................. 211
Planul individual al obiectivelor pentru un copil ......................................................................... 216
Sugestii de activităţi ..................................................................................................................... 217
Cum să vorbeşti unui copil cu dizabilitate sever ă determinată de deficienţe multiple ................ 221
Copiii cu surdocecitate ................................................................................................................ 223
Sugestii despre modul în care putem ajuta copilul cu surdocecitate ........................................... 224
Sugestii generale pentru înv ăţarea comunicării cu un copil cu surdocecitate .............................. 225
Opinii ........................................................................................................................................... 227
Important de reţinut despre copiii cu dizabilităţi severe derivate din deficienţe multiple/asociate.. 228
MODULUL VIII – DIFICULT ĂŢILE DE VORBIRE

Dificultăţi de vorbire ................................................................................................................... 231
Reţeaua de comunicare ................................................................................................................ 232
Evaluarea ..................................................................................................................................... 233
Dificultăţile de articulaţie ............................................................................................................ 238

Bâlbâiala ...................................................................................................................................... 247
Întârzierea în dezvoltarea vorbirii ................................................................................................ 251
Sfaturi pentru p ărinţi şi educatori ................................................................................................ 257
Idei importante de re ţinut despre dificultăţile specifice de vorbire ............................................. 258
MODULUL IX – JOCUL
Opinii ale părinţilor ..................................................................................................................... 261
Tipurile de joc .............................................................................................................................. 264
Caracteristicile jocului liber ......................................................................................................... 269
Momente importante de re ţinut despre jocul copilului ................................................................ 270
Cum ne jucăm cu copilul ............................................................................................................. 271
Dificultăţi posibile în timpul liber ............................................................................................... 272
Confecţionarea şi folosirea jucăriilor ........................................................................................... 274
Aprecierea şi încurajarea copilului prin cuvânt ........................................................................... 276
Recomandări necesare pentru adul ţi ............................................................................................ 277
Dimensiunile jocului .................................................................................................................... 278
MODULUL X – COMUNICAREA ÎN SITUA ŢII COTIDIENE

Noţiuni generale despre comunicarea cotidian ă .......................................................................... 283
Atitudini stimulative în comunicare ............................................................................................ 284
De ce situaţiile cotidiene sunt importante în înv ăţare? ................................................................ 285
Reguli de aur ale comunic ării în situaţii cotidiene ...................................................................... 287
Cum învăţăm să vorbim? ............................................................................................................. 288
De la cuvinte la propozi ţii ............................................................................................................ 294
Formarea abilităţilor de comunicare în situa ţii cotidiene specifice: sp ălat, îmbrăcare, masă, alte
activităţi casnice .......................................................................................................................... 296
Important de re ţinut despre comunicarea zilnic ă ......................................................................... 301
MODULUL XI – PARTENERIATUL EDUCA ŢIONAL

Parteneriatul educaţional ............................................................................................................. 305
Copiii cu dizabilit ăţi în sistemul de învăţământ ........................................................................... 306
Integrarea în gr ădiniţă a copilului cu dizabilit ăţi ......................................................................... 309
Dezvoltarea abilităţilor preşcolare ............................................................................................... 311
Cum ajutăm un copil cu dizabilit ăţi încadrat în gr ădiniţă ............................................................ 314
Integrarea în şcoală a copilului cu dizabilit ăţi ............................................................................. 315
Dezvoltarea abilităţilor şcolare .................................................................................................... 316
Cum ajutăm copilul cu dizabilit ăţi în clasă .................................................................................. 319
Recomandări pentru cadrele didactice care lucreaz ă cu copii care au dizabilit ăţi ....................... 320
CUPRINS 7
MODULUL XII – CAIETUL COPILULUI

Am venit pe lume ........................................................................................................................ 327
M-am născut azi ........................................................................................................................... 328
Cum au primit vestea ................................................................................................................... 329
Primii mei oaspeţi ........................................................................................................................ 330
Onomastica .................................................................................................................................. 331
Arborele genealogic ..................................................................................................................... 332
Fraţi şi surori ................................................................................................................................ 333
Primele luni de via ţă .................................................................................................................... 334
Pentru prima oară ......................................................................................................................... 335
Primul meu Crăciun ..................................................................................................................... 336
Prima mea aniversare ................................................................................................................... 337
Încep sădesenez ........................................................................................................................... 338
Jurnalul de sănătate....................................................................................................................... 339
Grădiniţele mele .......................................................................................................................... 340
Prima zi de şcoală ........................................................................................................................ 341
Aş vrea s ă nu uitaţi ...................................................................................................................... 342
MODULUL XIII – ANEXE
BIBLIOGRAFIE
S Ă COMUNIC ĂM
C U ... P L ĂCERE
INTRODUCERE
I
N
T
R
O
D
U
C
E
R
E
Ghid pentru părinţi,

educatori şi alte
persoane implicate
în lucrul cu copii
care au dificultăţi
de comunicare
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Planificarea obiectivelor
Dizabilităţi intelectuale
Dizabilităţi fizice şi neuromotorii
Dizabilităţi auditive
Deficienţele multiple şi dizabilităţi severe
Dificultăţile de vorbire
Jocul
Comunicarea în situaţii cotidiene
Parteneriatul educaţional
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Dizabilitatea ca parte a existen ţei umane // 11
Ce este dizabilitatea? // 12
INTRODUCERE 11
DIZABILITATEA CA PARTE A EXISTEN ŢEI UMANE
Lucrarea de faţă abordează problematica copiilor cu dizabilităţi

pornind
copil estedemai
la un adev ăun
întâi… r consacrat: înainte
copil! Aceasta de a avea
înseamn ă c ăo, la
dizabilitate, un
fel ca pentru
oricare alt copil, şi pentru copilul cu dizabilit ăţi comunicarea cu cei
din jur este esenţială. Mecanismele comunicării îl apropie pe oricare
copil de ceilalţi, îl ajută să îşi exprime nevoile şi dorinţele, să îşi
construiască imaginea de sine şi să devină o fiinţă socială, pas cu
pas… ca oricare alt copil. Drumul este însă mai greu pentru c ă
depinde mult şi de ceilalţi, de felul cum alţii îl percep, îl accept ă şi îi
înţeleg nevoile! Părinţii, alţi copii, membrii familieişi ai comunităţii în
care trăieşte copilul au nevoie nu numai de dragoste şi înţelegere
pentru acesta, ci şi de informaţii care să faciliteze comunicarea, de
multe ori diferită, cu aceştia.
Drepturile copiilor cu dizabilităţi reprezintă nu doar o prevedere în

documentele internaţionale şi în legislaţia naţională, ci şi o nevoie real ă a
lumii în care trăim. Fiecare copil este o promisiune pentru via ţa socială,
fiecare copil are locul şi rolul său în mecanismul complex al societ ăţii şi
în asigurarea viitorului acesteia. Valoarea şi importanţa pe care o acor-
dăm fiecărui copil ne defineşte gradul de civilizaţie şi forţa pe care o are
societatea în ansamblul ei. Militând pentru drepturile copiilor cu dizabilit
ăţi
deschidem ochii şi mintea către infinita diversitate a realităţii umane, a
căilor şi stilurilor de învăţare şi dezvoltare.
Declaraţia Drepturilor Omului , adoptată de Adunarea General ă a Organizaţiei Naţiunilor

Unite în 1948 (Rezoluţia 217 A), proclamă la articolul 1: „Toate fiinţele umane se nasc libere şi
egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte
unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii.“
În spiritul acestui ideal, atitudinea societ ăţii trebuie să fie una de

sprijin adecvat pentru a asigura drepturi şi şanse egale de afirmare în
viaţa individuală şi socială tuturor membrilor ei, inclusiv persoanelor cu
dizabilităţi.
Dizabilitatea este o dimensiune universal ă a diversit ăţii umane.

Atitudinile au evoluat în ce prive şte modul în care este perceput ă
persoana cu dizabilit ăţi: de la un obiect al carit ăţii în sarcina societ ăţii, la
o atitudine de recunoa ştere deplin ă a tuturor drepturilor, în condi ţii (cu
şanse) egale…
Lucrarea de faţă, pornit ă şi inspirat ă din alte lucr ări UNICEF, î şi
propune
a comunica să ofere
efectiv cuă orice
o baz copilă care
informativ areă dificult
necesar în orice ăţ
comunitate, pentru
i de comunicare
derivate din dizabilit ăţi. Ap ărută prima oar ă în 2000, lucrarea a avut o
constant ă solicitare: aceea de a îndemna spre realizarea unei edi ţii
adaptate actualei în ţelegeri a dizabilit ăţii şi a nevoilor copiilor cu
dizabilit ăţi şi ale familiilor lor.
CE ESTE DIZABILITATEA?
Termenul de „dizabilitate“ este utilizat pentru a desemna un feno-

men multidimensional care rezultă din interacţiunea dintre oameni şi
mediul lor fizic şi social.
Persoanele cu dizabilităţi includ acele persoane care au deficien ţe
fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de durat ă, deficien ţe care,
în interacţiune cu diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină şi
efectivă a persoanelor în societate, în condi ţii de egalitate cu ceilalţi.
(Convenţia ONU privind persoanele cu dizabilitatati din 2006/Legea 221
din 2010, Art. 1.)
Dezvoltarea fiecărei fiinţe umane este un proces complex în care

se împleteşte fiinţa biologică cu mediul, din lumea fizic ă şi cel creat
de lumea socială. În acest continuum de influen ţe şi interacţiuni, de
facilitatori şi bariere, fiecare copil recţionează pe măsura ocaziilor pe
care le are să înveţe şi să se dezvolte. Stimularea şi sprijinul de care
oricare copil are nevoie pe parcursul devenirii sale, depind de felul în
care adulţii percep, înţeleg şi comunică cu acesta în lumea social ă şi în
relaţiile cu cei din jur. Dac ă un copil se na şte cu sau dobânde şte o
deficienţă, modul în care este acceptat, stimulat, încurajat şi sprijinit au o
deosebită importanţă pentru dezvoltarea lui.
INTRODUCERE 13
Înainte de a avea o dizabilitate, orice copil este... un copil care

are nevoie de îngrijire, dragoste, siguran ţă şi stimulare din partea
adulţilor care îl ocrotesc.
Documentele internaţionale care se referă la copiii cu dizabilităţi

precizează nevoia de a respecta individualitatea fiec ăruia şi a acorda
şanse de acces, participare şi implicare în viaţa socială, pentru a se crea
premisele unei vieţi trăite în demnitate şi cu respect faţă de fiecare.
O trecere în revistă a documentelor internaţionale care precizeaz ă
nevoia de sprijin şi educaţie pentru copiii cu dizabilităţi ne va ajuta să
înţelegem mai bine de ce comunicarea cu ace ştia este esenţialmente
necesară, de pe pozi ţii de informare şi înţelegere aprofundată a valorii
intrinseci a fiecăruia.
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului din 1989: „Unui copil, cu dizabilit ăţi
fizice sau psihice, trebuie s ă i se asigure o via ţă deplină şi decentă în condiţii care să-i garanteze
demnitatea, să-i promoveze autonomia şi s ă faciliteze participarea activă a copilului în comunitate“
(cu referire specială la Articolul 23 (1)).
Regulile standard privind egalitatea de şanse pentru persoanele cu dizabilităţi, 1993:
Regula 6 recunoaşte principiul de şanse egale la educa ţie primară, secundar ă şi terţiară pentru
copiii, tinerii şi adulţii cu dizabilităţi, în unităţi şcolare integrate. Mai mult, se accentueaz ă impor-
tanţa intervenţiei timpurii şi atenţia specială ce trebuie acordat ă copiilor foarte mici şi preşcolarilor
cu dizabilităţi.
În Declara ţia de la Salamanca (1994 ) se afirm ă c ă orice copil are dreptul fundamental la
educaţie şi că cerin ţele educaţionale speciale decurg din dizabilit ăţi sau dificult ăţi de înv ăţare.
În Declaraţie se mai afirmă că toţi copiii trebuie să-şi găsească locul în pedagogia centrat ă pe copil.
În plus, Declaraţia pune accent pe accesul copiilor cu dizabilit ăţi la un sistem şcolar obişnuit, cu
orientare incluziv ă şi pe importan ţa educaţiei timpurii în promovarea dezvolt ării şi preg ătirii
pentru şcoală.
Forumul Mondial al Educa ţiei din Dakar (2000 ) a militat pentru extinderea îngrijirilor
şi educaţiei copiilor mici şi pentru asigurarea educaţiei obligatorii şi gratuite pentru to ţi.
Între obiectivele suplimentare ale Forumului se num ără şi promovarea înv ăţării şi formarea
deprinderilor/competen ţelor pentru tineri şi adulţi, cre şterea gradului de alfabetizare în rândul
adulţilor, realizarea egalităţii şi parităţii de gen şi îmbun ătăţirea calit ăţii educaţiei.
În Conven ţia Na ţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilit ăţi din 2006
se precizează: „[…] copiii cu dizabilit ăţi trebuie s ă beneficieze pe deplin, în m ăsură egală
cu alţi copii, de toate drepturile şi libert ăţile fundamentale ale omului, reamintind, în acest sens,
obliga ţiile asumate de Statele P ărţi la Convenţia cu privire la Drepturile Copilului […]“
(Preambul)
Argumentelor reieşite din documente internaţionale, ca argumente ale drepturilor omului,
precizate în contextul complex al lumii de azi, li se adaugă argumentele ştiinţelor sociale şi umane,
care precizează valoarea fundamental ă pe care educa ţia şi atitudinea societăţii o au pentru
dezvoltare umană.
Dezvoltarea este un proces dinamic prin care copilul trece, în mod

treptat, de la dependen ţa de ceilalţi pentru toate activităţile din perioada
copilăriei la maturitate fizică, socială şi psihologică în perioada
adolescenţei. În acest proces dinamic, func ţionarea copilului este
dependentă de interacţiunea continuă cu familia sau alte persoane care
au grijă de el, într-un mediu apropiat, social. De aceea, func ţionarea
copilului nu poate fi văzută în izolare ci din perspectiva copilului aflat
în contextul sistemului familial. Acest aspect este foarte important atunci
când se fac aprecieri care privesc func ţionarea copilului în situaţii de
viaţă. Influenţa interacţiunilor cu familia asupra funcţionării copilului
este mai mare în aceast ă etapă de dezvoltare decât în oricare alt
moment ulteriorţiuni
acestor interac se ţaconstruiesc
din via ă. Mai mult,
sa individualdiversele ă peprimii
pentru cîn
deprinderi baza
douăzeci de ani de via ţă, rolul mediului fizic şi social este crucial.
Pornind de la particularităţile comunicării umane şi

analizând particularităţile diferitelor dizabilităţi pe care le
pot manifesta unii copii, aceast ă lucrare doreşte să faciliteze
comunicarea cu ace ştia, pentru a stimula dezvoltarea lor şi a
le oferi şanse de achiziţii şi integrare educaţională şi socială
pentru fiecare.
SĂ COMUNICĂM
CU... PLĂCERE
COMUNICAREA
M
O
D
U
L
U
L
În acest modul sunt incluse informaţii de bază utile persoanelor care lucrează
cu copii care au dificultăţi de comunicare.
educatori şi alte
persoane implicate
După ce veţi parcurge acest modul, veţi putea să: în lucrul cu copii
• explicaţi ce este comunicarea; care au dificultăţi
• înţelegeţi evoluţia abilităţilor de comunicare; de comunicare
• depistaţi dificultăţile de comunicare ale copiilor;
• cunoaşteţi principalele cauze ale dificultăţilor de comunicare.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Ce este comunicarea // 17
Ciclul comunicării // 19
Limbajul verbal şi nonverbal // 20
Dezvoltarea copilului // 25
Evoluţia limbajului copilului de la 0 la 6 ani // 25
Abilităţile necesare comunicării // 27
Momente importante în dezvoltarea comunicării // 32
Depistarea timpurie a dificultăţilor de comunicare // 33
Cauzele dificultăţilor de comunicare verbală // 34
Test de autoevaluare a cunoştinţelor despre comunicare // 39
COMUNICAREA 17
Pentru a putea transmite un

COMUNICAREA mesaj
Eu am nevoie de
cineva cu care să
comunic şi de ceva
NOŢIUNI GENERALE DESPRE despre care să
COMUNICARE comunic
CE ESTE COMUNICAREA
• Comunicarea este un proces de schimb de influen ţe, energie, informaţii. Suportul comunicării
este mesajul care se transmite de la un emiţător c ătre un receptor.
• Comunicarea reprezint ă schimbul de mesaje între cel puţin două persoane, din care una emite
(exprimă) o informaţie, iar cealaltă o recep ţionează (înţelege), cu condiţia ca ambii parteneri s ă
cunoască codul (să vorbească aceeaşi limbă).
• Mesajele pot fi verbale (adic ă orale, scrise şi citite) sau nonverbale, (adică exprimate prin semne,
gesturi, desene), sau paraverbale (ton, volum, dic ţie, ritm, accente, pauze etc.).
•
Instrumentul comunicării este limba.
• „Limbajul corpului“ reprezintă, de asemenea, o parte important ă a comunicării. Prin „limbajul
corpului“ numim mesajele transmise prin expresia fe ţei, pozi ţia corpului, contactul vizual,
gesturi etc.
• O bună comunicare presupune combinarea armonioas ă a limbajului verbal cu cel nonverbal şi cu
aspecte paraverbale.
Limbaj Limbajul
scris semnelor
Limbaj Limbajul
vorbit desenelor
DE CE AVEM NEVOIE DE COMUNICARE?

• Prin comunicare ne exprimăm gândurile, sentimentele, dorinţele, intenţiile, experienţele trăite etc.,
primim informaţii şi oferim informaţii. Din dinamica acestor schimburi, prin înv ăţare, omul se
construieşte pe sine ca personalitate.
• Capacitatea de a comunica reprezint ă o premisă a procesului de construire a rela ţiilor inter-
personale şi de integrare socială.
CÂND ÎNCEPE COMUNICAREA?

• Comunicarea începe încă din perioada intrauterină, se continu ă cu primul ţipăt al nou-născutului
şi răspunsul mamei, şi se dezvoltă în procesul de interacţ iune cu lumea înconjurătoare.
CARE SUNT ETAPELE COMUNICĂRII?

• Mulţi oameni consider ă procesul comunic ării ca fiind un proces simplu, deoarece la majoritatea
persoanelor el decurge u şor.
• Dacă ne gândim totuşi ce anume reprezintă comunicarea, vom fi surprin şi de cât de complex este
acest proces în realitate...
A şadar, să facem cunoştinţă cu aceste etape, începând cu recepţionarea unui mesaj şi sfârşind cu
răspunsul la acest mesaj. În continuare, vă prezent ăm o diagramă ce ilustrează aceste etape şi pe
care o vom numi ciclul comunicării.
COMUNICAREA 19
CICLUL COMUNICĂRII
INTERCEPTAREA MESAJELOR VERBALEŞI NONVERBALE

3. Recunoşti ce vezi şi ce auzi
2. Înregistrezi ce vezi şi ce auzi
Cunosc unele
Ce sunete sunt din aceste
acelea?
UnUn câine?
om? cuvinte.
4. Percepi sensul cuvintelor

1. Auzi şi vezi mesajul
Unde A, el vrea să
este ştie unde este
cana? cana!
LIMBAJUL
CORPULUI
9. Răspunzi, observi şi 5. Te decizi s ă r ăspunzi
corectezi
Eu trebuie să -i
spun că este pe
Cana este pe masă (cana).
masă?
Alegerea cuvintelor
Cana...
masă... pe...
6. Alegi forma r ăspunsului

8. Ştii ordinea simbolurilor
Alegerea gestului
Care sunete, Trebuie să -i vorbesc,
semne, litere, să -i scriu sau să -i
cuvinte vor fi transmit prin semne
exprimate răspunsul?
primele?
Alegerea imaginii,
literelor şi
cuvintelor
EXPRIMAREA PRIN MESAJE VERBALEŞI NONVERBALE

LIMBAJUL VERBAL ŞI NONVERBAL

Oamenii comunică cu ajutorul limbii.
Limba este format ă din semne/simboluri, care, împreun ă, formează un cod cu ajutorul
căruia se transmit şi se recepţionează mesajele. Aceste simboluri pot fi verbale sau nonverbale.
Limbajul implică înţelegerea (etapele 1-4) şi exprimarea (etapele 5-9).
Mi-e foame
Când comunicăm, folosim o

combinaţie a tuturor acestor tipuri
de limbaj, dar, de obicei, folosim
unul din ele într-o mai mare măsură
decât altele. Limbajul oral, datorit ă
eficienţei sale crescute, este cel mai
des folosit, celelalte tipuri de limbaj
jucând un rol complementar. Nu toţi
oamenii pot însă să comunice prin
limbaj oral, de aceea trebuie s ă
reţinem că se poate comunica prin
toate tipurile de limbaj.
!
Pentru a putea folosi fiecare din aceste tipuri de limbaj, avem nevoie de anumite instru-
mente:
• Vorbirea foloseşte buzele, limba, palatul moale, laringele şi plămânii.
• Scrisul şi cititul presupun coordonare vizuo-manuală şi mişcări motorii.
• Limbajul semnelor/gesturilor utilizează mâna, palma, precum şi întregul corp.
• Limbajul desenelor implică controlul vizual şi manual şi exprimarea grafică.
REŢENEŢI: Aceste instrumente, în parte, nu sunt suficiente pentru comunicare; cele

mai importante instrumente de care avem nevoie sunt în ţelegerea şi
capacitatea de a învăţa.
COMUNICAREA 21
Întotdeauna am crezut c ă vorbirea şi limbajul sunt

acelaşi lucru, dar încep să înţeleg că sunt diferite.
Pentru a afla de ce, citeşte în continuare...
Oamenii îşi exprimă gândurile, experienţele tr ăite, sentimentele, dorinţele, intenţiile etc. prin
propozi
într-o ţii. Propozi
anumit ţiile sunt formate din cuvinte, iar cuvintele sunt alcătuite din sunete înlănţuite
ă succesiune.
Vorbirea este realizarea verbal ă a procesului de comunicare şi, în acela şi timp, forma cea
mai importantă a limbajului este limbaj oral, adică activitate de comunicare verbal ă cu voce
tare.
Dacă tot nu sunteţi siguri în privinţa diferenţelor dintre vorbire şi limbaj, încercaţi următoarea
activitate:
1. Rugaţi un prieten care vorbeşte o altă limbă 4. Acum rugaţi-l pe prietenul d-voastr ă să vă
decât a d-voastră să vă spună un cuvânt. explice sensul cuvântului.
2. Repetaţi cuvântul de câteva ori după
prietenul d-voastră (exemplu: tasse). „Tasse“ este un cuvânt francez
şi înseamnă „cană“.
Aha, aşadar „tasse“ înseamnă

„cană“. Acum înţeleg!
3. Observaţi că puteţi pronunţa cuvântul, dar
din cauză că nu-i cunoaşteţi sensul, nu vă
este de nici un folos.
Este oare aceasta comunicare? 5. Observaţi că acum înţelegeţi sensul
cuvântului şi puteţi să-l folosiţi când
comunicaţi.
Iată de ce limba, care este o parte esenţială a
comunicării, are nevoie de exprimare şi
înţelegere.
Trebuie este
psiho-motorie,
ştiut c ă achiziţia limbajului la copil, chiar dac ă depinde de nivelul de dezvoltare
la început un proces de învăţare prin imitaţie. Auzirea cuvintelor adultului
stimulează copilul să imite sunete organizate şi să răspundă. Dezvoltarea înţelegerii şi a auzului
sunt inseparabile şi esenţiale în învăţarea limbajului. Pentru cei care nu aud, este nevoie de gest şi
expresie pentru a suplini auzul.
REŢINEŢI!
Cuvintele al căror sens nu este în ţeles nu constituie un limbaj şi nu sunt utile comunic ării.
O persoană trebuie să poat ă asocia cuvintele pe care le aude cu obiectele pe care acestea le
denumesc (cu alte cuvinte să le înţeleagă sensul) pentru a putea comunica.
LIMBAJUL CORPULUI
Mesajele exprimate nonverbal şi paraverbal în timpul comunic ării prin tonalitatea vocii,
poziţia corpului, expresia feţei, stilul vestimentar etc., alc ătuiesc limbajul corpului.
Aţi ştiut c ă în
comunicare informaţia Nu. Ce vrei să spui
este transmisă şi prin prin aceasta?
limbajul corpului? Poţi să-mi explici?
Ei bine... Încearcă această activitate...

Spune-i prietenului t ău: „Sunt foarte fericit.“,
în timp ce faţa ta are o expresie tristă.
Spune-i: „Sunt foarte trist.“, radiind de fericire.
Ce crede prietenul tău?
Ceea ce exprimă faţa ta, sau cuvintele tale?
Iată deci, că atunci când vorbim, oamenii cred

mai degrabă mesajele transmise prin mesajul
corpului,
importantdecât
este prin cel oral.
mesajul Aceasta
corpului arat ă cât de
în comunicare.
Indiferent de tipul de comunicare (verbal ă sau nonverbală), to ţi folosim limbajul corpului.

Limbajul corpului este un element esen ţial în ciclul comunicării.
Dac ă una din persoanele care comunic ă nu cunoa şte bine limbajul corpului, ciclul
comunic ării se afl ă în pericol de a fi întrerupt.
COMUNICAREA 23
Să cuno şti bine limbajul corpului înseamn ă:

• să asculţi şi să manifeşti interes;
• să p ăstrezi contactul vizual ;
• să transmiţi şi să primeşti mesajele succesiv;
• să folose şti o tonalitate a vocii şi o mimic ă a fe ţei adecvate;
• să ai o poziţie adecvată;
• să vorbe şti cât t rebuie.
În continuare v ă propunem să încercaţi următoarele activităţi, care vă vor demonstra cât de

importante sunt abilit ăţile enumerate mai sus pentru o comunicare reuşită.
Alegeţi un prieten cu care s ă comunicaţi. În timpul conversa ţiei încercaţi s ă aplicaţi fiecare
din următoarele modalităţi de comunicare:
l. Când prietenul tău 2. În timp ce
îţi vorbeşte, arată-i Ieri am avut un accident prietenul tău
îngrozitor... Cred că mă voi duce mâine
lipsă de interes faţă vorbeşte, pri- să-mi cumpăr o cămaşă nouă.
de ceea ce spune. veşte-l fix în
ochi, de
aproape. Nu-ţi
retrage privirea;
continuă să-l fixezi
cu ochii.
3. În timpul conver- 4. Vorbiţi cu prietenul Aşadar, i-am spus...

saţiei cu prietenul, Ce crezi? Este corect? d-voastră cu
vorbiţi foarte voce tare şi
puţin. Când este monotonă.
rândul d-voastră
să vorbiţi, nu
spuneţi nimic.
5. În timp ce prietenul stă pe scaun, d-voastră staţi 6. Când vorbiţi cu În fiecare zi mă

în picioare foarte aproape de el. prietenul, Bine, dar... duceam la lucru,
Uitaţi-vă la el de sus şi conversaţi. vorbiţi mai mult Eu... şi, apoi, într-o
d-voastră. Scuză-mă... zi, în timp ce
Nu-i daţi Ascultă... mergeam...
nici o şansă
prietenului să
spună ceva.
După ce aţi încercat fiecare din aceste modalităţi de comunicare, gândiţi-vă:

•Cum v-aţi simţit dumneavoastr ă în diferite situaţii?
•Cum s-a simţit prietenul dumneavoastr ă?
Practicând aceste modalităţi de comunicare, vă veţi convinge cât de

repede poate fi distrus ciclul comunic ării când limbajul corpului nu este
bine folosit. Astfel, ve ţi înţelege cât de important este ca fiecare din noi
să-şi perfecţioneze limbajul corpului pentru a-l face cât mai eficient.
REŢINEŢI!
• Asculta ţi atent şi manifesta ţi interes fa ţă de ceea ce v ă spune interlocutorul.

• Priviţi persoana atunci când vorbe şte, dar fără a o privi fix.
• Participaţi la conversaţie; vorbiţi nici prea mult, nici prea puţin.
• Adapta ţi expresia fe ţei şi tonalitatea vocii în func ţie de mesajul transmis.
• Lua ţi o poziţie adecvat ă pentru ca cealalt ă persoan ă s ă se simt ă relaxat ă.
• Nu dominaţi conversa ţia.
IMPORTANT DE REŢINUT DESPRE

COMUNICARE
• Comunicarea interpersonală începe încă din perioada intrauterină.

• Comunicarea între oameni este un proces bidirec ţional care implică participarea a cel pu ţin
două persoane.
• Comunicarea presupune transmiterea unui mesajşi recepţionarea/înţelegerea acestuia.
• Mesajul poate fi transmis prin limbaj verbal, nonverbalşi paraverbal.
•
Limbajul corpului este un element esenţial în ciclul comunicării.

• Cuvintele al căror sens nu este înţeles sunt inutile în comunicare.
• Buna comunicare implică mai multe etape. E şecul procesului de comunicare survine atunci
când unul din participanţii la conversaţie întâmpină dificultăţi la una din aceste etape.
• Pentru ca o comunicare să poat ă avea loc, este nevoie de o persoană cu care să comunicăm, de
un cod comun şi de un subiect (o temă) de conversa ţie.
COMUNICAREA 25
DEZVOLTAREA COPILULUI
De ce este important s ă cunoaştem

etapele dezvoltării copilului?
Trebuie să cunoaştem etapele de dezvoltare pe care le

parcurge copilul pentru a-i sprijini dezvoltarea şi a
identifica obstacolele.
Este adevărat, dar eu credeam c ă to ţi copiii se dezvolt ă diferit.

Nu-i aşa?
Da, ai dreptate, fiecare copil ESTE DIFERIT şi copiii se manifest ă

diferit în perioade de timp diferite. De exemplu, unii copii încep ăs
vorbească la vârsta de 1 an, pe când alţii încep să vorbească la 1 an ş i
umătate. Dar, este de a şteptat ca între anumite limite de vârst ă, copilul
să poat ă face unele lucruri. Astfel, este de aşteptat ca la vârsta de 2 ani
copilul să vorbească. Dacă nu vorbeşte până la această vârstă, trebuie să
ne întrebăm de ce şi cum putem să-l sprijinim. Aşadar, este important să
ştim limitele de vârst ă între care copilul achizi ţ ionează anumite abilit ăţi,
pentru a observa în ce măsură copilul se dezvolt ă mai încet şi are nevoie
de ajutor sau nu.
În următorul tabel veţi găsi parametrii de dezvoltare a copilului, pe etape de vârst ă, în

domenii aflate în interdependenţă cu comunicarea.
DEPRINDERI
VÂRSTA LIMBAJ MIŞCĂRI GENERALE MIŞCĂRI FINE PERSONAL-
SOCIALE
0-3 luni Ţipă la naştere. Reacţio- Mişcări armonioase. Urmăreşte linia. Priveşte faţa.
nează la clopoţel. Ridică capul, întoarce Urmăreşte dincolo de Zâmbeşte
Zâmbeşte. Gângureşte. capul la 45 de grade, mijloc. conştient.
Vocalizează. Plânge întoarce capul la 90 de Zâmbeşte spontan,
tare, mult când se sperie. grade. îşi priveşte mâinile.
3-6 luni Se întoarce la chemare. Îşi ţine capul. Apucă clopoţ ei, îşi Manipulează
Emite silabe. Se sprijină pe picioare. împreunează mâinile. jucăriile.
Imită sunetele vorbirii. Se rostogoleşte. Se întoarce 180 de Mănâncă singur.
Stă în şezut sprijinit. grade. Priveşte bilele.
Se întinde ca să apuce.
6-9 luni Pronunţă „tata/mama“ – Stă singur în şezut. Caută un obiect. Se joacă cu
nespecifice. Stă în picioare susţinut. Strânge bile. palmele. Indică ce
Combină silabe. Se agaţă, încercând să Împinge cuburile. doreşte.
se ridice. Ia 2 cuburi.
9-12 luni Vorbeşte neclar Stă în picioare 2 Apucă între degete. Face cu mâna „Pa“.
(bolboroseşte). secunde. Loveşte 2 cuburi pe Se joacă cu
Pronunţă „tata/mama“ – Stă în picioare singur. care le ţine în mână. mingea.
specifice.
Pronunţă 1-2 cuvinte.
12-18 luni Pronunţă 3-6 cuvinte. Se apleacă si revine. Pune un cub în cană. Imită activităţi.
Arată două poze/foto- Face câţiva paşi. Mâzgăleşte, împrăştie Bea din ceaşcă.
grafii la cerere. bile. Face turn din 2
cuburi.
18-24 luni Combină/asociază Merge bine. Face turn din 4 cuburi, Ajută în casă.
cuvinte. Numeşte o Merge înapoi. împătureşte o foaie de Foloseşte lingura şi
poză/ fotografie la Aleargă. hârtie. furculiţa.
cerere. Arată 6 părţi ale Loveşte mingea cu Face turn din 6 cuburi.
corpului la cerere. piciorul.
Arată 4 poze/fotografii Sare în sus.
la cerere.
jum Vorbeşte pe
ătate inteligibil.
24 luni - Numeşte 4 fotogra- Aruncă mingea peste Reproduce linia Se dezbracă.
3 ani fii/poze la cerere. mână. verticală şi orizontală. Hrăneşte păpuşa.
Denumeşte 2 acţiuni la Sare în lungime. Face turn din 8 cuburi. Are control
cerere. Foloseşte corect Balansează fiecare sfincterian şi în
pluralul. Foloseşte picior o secundă. timpul nopţii.
pronumele personal.
Ştie 2 adjective/însuşiri,
întreabă „Ce e asta?“.
3-5 ani Numeşte 4 culori la Balansează fiecare Îşi leagănă mâinile. Se îmbracă şi se
cerere. Arată pe degete picior 2 secunde. Copiază un cerc. încalţă, dar nu-şi
câţi ani are. Execută Tropăie. Desenează un om din leagă şireturile.
comenzi care presupun Balansează fiecare 3 părţi. Se spală pe dinţi cu
relaţionarea a 2-3 obiecte picior 3 secunde. Copiază cruciuliţa (+). ajutor, îşi spală şi
(exemplu: „Pune cana Balansează fiecare Alege linia mai lungă îşi şterge mâinile.
petiemas
Ş ă!“).
4 acţiuni. Foloseşte picior 4 secunde.
Balanseaz ă fiecare din două linii vizibil
inegale. îNume ştecprietenii,
şi pune ă maşa
corect prepoziţiile picior 5 secunde. fără nasturi.
(exemplu: în, pe, deasu- Spune „Te rog!“ şi
pra, peste, sub, la etc.). „Mulţumesc!“.
Vorbeşte inteligibil, îşi
spune numele întreg la
cerere. Defineşte 5 cu-
vinte.
COMUNICAREA 27
6 ani Ştie 3 adjective/însuşiri. Merge călcâi la vârf. Copiază după model. Se îmbracă fără
Numără 5 cuburi/pietre. Se răsuceşte pe călcâie. Desenează un om din ajutor.
Defineşte 7 cuvinte. Balansează fiecare 6 părţi. Copiază un Se joacă cu cărţile
Ştie cuvântul opus picior 6 secunde. pătrat. Copiază un de joc.
(exemplu: mare-mic). romb. Se spală pe dinţi
Spune adresa şi numă- fără ajutor.
rul de telefon la cerere. Participă la conver-
Povesteşte întâmplări saţiile adulţilor, îşi
din viaţa sa zilnică. încălzeşte singur
Aşază 3-5 imagini în mâncarea.
succesiune logică şi Imită roluri de
povesteşte după adulţi.
imagini.
Poate răspunde la între-
bări ipotetico-deductive
(exemplu: „Ce se în-
tâmplă dacă...).
Foloseşte corect
noţiunile de „ieri“ şi
„mâine“.
Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre evoluţia limbajului

copilului dumneavoastră (0-6 ani), consultaţi ghidul următor
(Portage adaptat).
VÂRSTA COMPORTAMENTUL
Priveşte în direcţia sunetului sau îşi schimbă poziţia corpului ca răspuns la sunet.
Priveşte la persoana care încearcă să-i atragă atenţ ia prin vorbă sau mişcare.
Urmăreşte sunetul, mişcând capul.
Râde.
Vocalizează ca răspuns la atenţia ce i se acordă.
Repetă propriile sunete dacă sunt repetate de adulţi.
Gângureşte (serii de silabe).
Caută contactul vizual deseori, timp de 2-3 minute.
Vocalizează ca să atragă atenţia.
Repetă aceeaşi silabă de 2-3 ori (exemplu: ma-ma-ma), prin imitare.
Imită cucu-bau.
0-1 an Face cu mâna „Pa-Pa“, imitând adultul.
Răspunde la gesturi cu gesturi.
Emite 4 sau mai multe sunete diferite.
Urmăreşte conversaţia, privind la cei care vorbesc, îndepline
şte comenzi simple, însoţite de gesturi,
încetează activitatea, cel puţin momentan, în 75% din cazuri, când i se spune „nu“.
Priveşte la obiecte familiare când sunt numite.
Răspunde la propriul nume, privind sau solicitând să fie luat în braţe.
Se manifestă ca răspuns la întrebări simple (exemplu: „Unde este mingea?“).
Arată o parte a corpului (exemplu: nasul).
Combină 2 silabe diferite în jocul vocal.
Imită intonaţia vocii celorlalţi.
Foloseşte un cuvânt cu sens ca să denumească o persoană sau un obiect.
Spune 5 cuvinte diferite (poate folosi acelaşi cuvânt pentru obiecte diferite).
Conversează, stâlcind cuvintele.
Foloseşte gesturi pentru a-şi exprima dorinţa că mai vrea.
Imită folosirea obiectelor uzuale (exemplu: ceaşca, linguriţa etc.).
Caută sursa de sunete din afara camerei exemplu:
( sonerie, motocicletă, chemări ale copiilor etc.).
Emite sunete (onomatopee) sau foloseşte aceste sunete pentru a numi un animal (exemplu: vaca
este „mu-mu“).
Execută trei comenzi simple, fără să i se dea indicaţii prin gesturi.
Răspunde prin privire sau atingere la solicitarea de a arăta 6 obiecte familiare.
Arată sau atinge 3 imagini dintr-o carte când sunt numite.
Arată trei părţi ale corpului.
Spune 10 cuvinte, îşi spune la cerere numele/numele de alint.
Răspunde la întrebarea „Ce-i asta?“, denumind obiecte familiare.
1-2 ani Cere „mai mult“ sau „mai vreau“.
Poate da sau arată la cerere (când i se spune: „Dă-mi!“, „Arată-mi!“).
Răspunde la „sus“, „jos“, mişcându-şi capul corespunzător.
Imită adultul în activităţi simple (exemplu: scuturatul hainelor etc.).
Arată spre el când este întrebat „Unde este (numele)?“.
Se joacă cu un alt copil, fiecare făcând activităţi diferite.
Combină cuvinte şi gesturi pentru a-şi face cunoscute dorinţ ele.
Ştie ce să facă în situaţii uzuale (să iasă afară, la masă, la culcare etc.).
Numeşte alţi 5 membri ai familiei, inclusiv animalele preferate.
Arată 12 obiecte familiare când sunt numite.
Numeşte 4 jucării.
Cere un aliment dac ă îi este cunoscut, folosind numele acestuia când îl vede ( lapte, biscuit etc.).
exemplu:
Numeşte 3 părţi ale corpului la o păpuşă sau altă persoană.
Stă cu adultul pentru a privi o carte cu imagini timp de 5 minute.
Spune „Te rog!“ şi „Mulţumesc!“, când i se aminteşte.
Răspunde corespunzător la folosirea adjectivelor obişnuite (exemplu: obosit, fericit, rece, mare,
mic etc.).
La cerere, pune obiecte în/pe/sub...
Foloseşte corect unele adjective obişnuite (exemplu: fierbinte, mare etc.).
Numeşte acţiuni.
Răspunde la întrebarea „Ce face... (numele)?“, pentru activităţile obişnuite, simple.
Alătură un substantiv şi un adjectiv sau două substantive în propoziţii de 2 cuvinte
(exemplu: „Minge mare.“).
Combină o acţiune cu un obiect, formând propoziţii.
Asociază un substantiv cu un verb (exemplu: „Tata pleacă.“).
2-3 ani Mimează acţiuni şi repetă cuvântul final al fiecărui vers dintr-un cântec.
Foloseşte un anumit cuvânt pentru a-şi exprima nevoia de a merge la toaletă.
Asociază un verb sau un substantiv cu „acolo“, „aici“ în propoziţii de 2 cuvinte
(exemplu: „Scaun aici.“).
Combină 2 substantive pentru a exprima posesia (exemplu: „maşina tata“).
Selectează obiecte simple descrise prin folosirea lor (exemplu: ceaşca, farfurie etc.).
Răspunde la întrebarea „Unde este...?“.
Asociază un substantiv, un verbşi un adjectiv într-o propoziţie de 3 cuvinte e( xemplu: „tata maşina
mare“, „tata merge serviciu“).
Foloseşte propriul nume ca răspuns la întrebarea „Cine vrea?“.
Indică imaginea unui obiect uzual, descris prin întrebuinţarea lui.
Ascultă poveşti simple.
Arată pe degete câţi ani are.
COMUNICAREA 29
Îşi spune sexul când este întrebat dacă este fetiţă sau băiat, îndeplineşte două comenzi legate între
ele (exemplu: „Du-te la uşă şi închide-o!“).
Urmăreşte şi numeşte personaje familiare de la televizor (desene animate).
Foloseşte forma corectă a pluralului.
Foloseşte verbe neregulate la trecut (exemplu: a fost, a plecat, a făcut etc.).
Pune întrebări: „Ce e asta/aia?“.
Foloseşte „asta/aia“ în vorbire; Foloseşte mai mult „eu/mie/al meu“ decât numele propriu.
Foloseşte „nu“ pentru a exprima refuzul sau neplăcerea.
Răspunde la întrebarea „Cine?“, indicând numele.
Folose ş forme de posesiv exemplu: Foloseş(teexemplu: hotărât şmâncare,
i nehotărâtjuc
Foloseşte
te câteva substantive( care desemneaz
„a lui tati“);
ă categorii articolulanimal, înării
vorbire.
etc.).
Foloseşte propoziţii din 4 cuvinte.
Identifică sunetele înalte şi pe cele joase în jocuri muzicale.
Salută adulţii cunoscuţi fără să i se amintească.
Poartă o conversaţie simplă.
Numeşte obiecte mari şi mici.
Arată 10 părţi ale corpului la comandă verbală.
Numără până la 3, imitând.
Spune ce urmează într-o poveste simplă şi repetă.
Răspunde la apeluri telefonice pentru adulţi sau vorbeşte cu persoane cunoscute.
Pune întrebări de tipul: „Unde...?“, „Cine...?“.
Construieşte propoziţii interogative cu „este“ la început.
Este atent 5 minute în timp ce i se citeşte o poveste.
Îndeplineşte comenzi ca răspuns la: înăuntru, afară, în spate, sus etc.
3-4 ani Numără 10 obiecte prin imitaţie.
Foloseşte întrebări cu „De ce...?“ şi ascultă răspunsul adultului.
Numeşte la cerere 3 culori; Numeşte 3 forme geometrice.
Îndeplineşte o serie de 2 comenzi necorelate.
Îşi spune numele întreg, când i se cere.
Răspunde la întrebări simple de tipul „Cum este?“.
Repetă propoziţii sau serii de sunete.
Foloseşte trecutul verbelor regulate (exemplu: sărit, lovit etc.).
Foloseşte adjectivele care indică mărimea în situaţii uzuale.
Vorbeşte despre o experienţă recentă.
Răspunde la întrebări de tipul „De ce...?“, legate de evenimentele dintr-o povestire simplă.
Spune la ce folosesc obiectele uzuale.
Exprimă acţiuni viitoare prin formule de tipul: „trebuie să...“, „o să...“, „vreau să...“.
Vorbirea îi este înţeleasă de persoane din afara familiei.
Îndeplineşte o serie de 3 comenzi.
Poate alege o pereche de obiecte/imagini la cerere.
Foloseşte verbele la optativ (exemplu: aş putea, aş vrea etc.).
Foloseşte fraze de tipul: „Am lovit mingea şi ea a ieşit în stradă.“.
Poate indica, la cerere, partea de sus şi de jos a diferitelor obiecte.
Poate să indice absurdităţile dintr-o imagine.
4-5 ani Foloseşte cuvinte ca soră, frate, bunici etc.
Spune cuvintele corespunzătoare care lipsesc din construcţiile de tipul analogiilor opuse.
Poate spune o poveste cunoscută fără ajutorul imaginilor.
Indică imaginea care nu se potriveşte într-o anumită categorie (exemplu: „Care nu este animal?“).
Spune dacă 2 cuvinte rimează sau nu.
Foloseşte propoziţii complexe (exemplu: „Ea vrea să plec pentru că...“).
Poate spune dacă un sunet este tare sau încet.
Poate indica: „câteva“, „multe“ sau „mai multe“ obiecte.

Îşi spune adresa. Îşi spune numărul de telefon.
Indică: „cel mai mult“, „cel mai puţin“, „câteva“ („puţine“) obiecte.
Spune glume simple.
Relatează întâmplări din experienţa sa zilnică.
Indică locaţia sau direcţia folosind prepoziţiile: de la, către, peste, departe de... etc.
5-6 ani Răspunde cu o explicaţie la întrebarea „De ce?“.
Aşază 3-5 imagini, reprezentând o poveste, în succesiune logică şi spune povestea.
Defineşte cuvinte.
Poate să dea opusul (antonimul) unui cuvânt.
Poate răspunde la întrebări de genul „Ce se întâmplă dacă...?“.
Foloseşte corect noţiunile de „ieri“ şi „mâine“.
Întreabă ce înseamnă cuvintele noi sau nefamiliare lui.
Să examinăm în continuare dezvoltarea comunic ării la copil...

• Un copil trebuie să-şi dezvolte o serie de abilităţi pentru a putea comunica.
• Aceste abilităţi încep să se formeze încă de la naştere, o dat ă cu primul ţipăt al copilului.
• Am putea asem ăna aceste abilit ăţ i de comunicare cu ni şte cărămizi din care este construit ă o
cas ă.
• Aşa cum se aranjeaz ă cără mizile pentru a construi o cas ă, la fel se a şaz ă, se „construiesc“ ş i
se dezvolt ă abilit ăţ ile de comunicare, care-i permit copilului s ă comunice prin intermediul
vorbirii.
• Abilităţile necesare comunicării sunt:
• atenţia • ascultarea • imitarea • alternarea (schimbarea rolului)
• jocul • înţelegerea • gesturile • vorbirea
CASA COMUNICĂRII
Comunicarea
Gesturile
Salut!
Înţelegerea
Jocul
Ascultarea Imitarea Alternarea

Vorbirea
Atenţia
• Aceste abilităţi nu se dezvoltă izolat una de alta, ci sunt interdependente.

• Fiecare abilitate îşi are propriile etape de dezvoltare.
COMUNICAREA 31
Atenţia începe să se contureze atunci când copilul prive şte pentru prima dat ă faţa mamei şi
se dezvoltă, treptat, ajungând s ă fie o capacitate, care-i permite copilului s ă se concentreze asupra
unei singure activităţi.
Ascultarea începe să se dezvolte în momentul în care copilul distinge toate sunetele şi
încearcă să răspundă la ele, formându-şi abilitatea de a asculta selectiv.
Imitarea şi alternarea (schimbarea rolului) încep să se dezvolte atunci când mama imită
acţiunile şi sunetele copilului, iar acesta, la rândul s ău, o imită pe mama. Astfel, se dezvoltă
abilitatea de a participa pe rând la conversaţie.
Jocul debutează cu privirea şi atingerea feţelor sau a obiectelor, cu ascultarea şi producerea
de zgomote, sunete. Ulterior, jocul se perfecţionează şi se complică, servind comunic ării.
Înţelegerea începe să se dezvolte când copilul con ştientizeaz ă sensul lucrurilor pe care le
vede şi le aude, conturându-se astfel abilitatea de a în ţelege limbajul adultului şi situaţiile
complexe.
Gesturile apar atunci când copilul se mi şcă, plânge şi se agită, iar mama îi răspunde. Mai
târziu se dezvoltă abilitatea de a folosi gesturi mai complicate.
Vorbirea debutează cu gânguritul şi lalaţiunea (repetarea unor silabe). Ulterior se dezvoltă
capacitatea de exprimare corectă a cuvintelor şi propoziţiilor.
ŞTIAŢI CĂ...?
Copilul se naşte cu potenţialul de a însu şi orice limbă, de exemplu, engleza, germana,

chineza, spaniola etc. Dar, limba pe care o va înv ăţa prima va fi aceea pe care o va auzi
vorbindu-se mai mult în jurul s ău. Dacă un copil este crescut într-o familie unde se vorbesc
două limbi, atunci el va înv ăţa ambele limbi.
Copilul îşi formează şi dezvoltă abilităţile de comunicare menţionate mai sus numai dacă:
• are cu cine comunica;
• aude cuvintele, vede la ce se referă şi le înţelege sensul;
• repetă des cuvintele în diferite contexte;
• practică limba în diverse situaţii semantice;
• primeşte răspuns la întrebările sale;
•
simte plăcerea de a comunica.
MOMENTE IMPORTANTE
ÎN DEZVOLTAREA COMUNICĂRII
• Copilul învaţă să comunice înainte de rostirea primelor cuvinte.
Pentru o bună comunicare, este necesară o serie de abilităţi.

• Copilul îşi formează abilităţi de comunicare prin contactul zilnic cu persoanele din
jurul său.
• Copilul începe să înţeleagă situaţii şi cuvinte înainte de a se putea exprima.
• În dezvoltarea timpurie a copilului, abilit ăţile de comunicare se manifest ă mai

puţin evident decât abilit ăţile motorii.
• Domeniile de dezvoltare (psiho-motor, cognitiv, socio-emo ţional, limbaj, identitate)

ale copilului sunt interdependente. Dacă copilul întâmpină dificultăţi într-un anumit
domeniu, aceasta ar putea afecta şi celelalte domenii.
• Copilul poate avea dificult ăţi chiar în domeniul comunic ării. Uneori, poate
exista, îns , o întârziere de un anumit grad în toate domeniile de dezvoltare a
copilului. ă
• Fiecare domeniu de dezvoltare a copilului este la fel de important. Dac ă copilul are
dificultăţi în câteva domenii de dezvoltare, el trebuie s ă fie ajutat la fiecare din ele,
nefiind omis nici unul.
• Copilul are nevoie de cinci ani, iar în unele cazuri de mai mult timp, pentru a- şi
forma în întregime abilităţile de comunicare.
COMUNICAREA 33
DEPISTAREA TIMPURIE A DIFICULTĂŢILOR DE COMUNICARE

Dificultăţi de comunicare
Dacă o persoană întâmpină greut ăţi într-una din etapele ciclului comunic ării, ea ar putea
avea dificultăţi de comunicare sau ciclul ar putea fi distrus în întregime. Dificultatea poate fi legat ă
atât de înţelegere, cât şi de exprimare, sau de ambele.
Este deosebit de important ă depistarea precoce a oricăror dificultăţi sau tulburări de
dezvoltare şi intervenţia timpurie (înainte de împlinirea vârstei de cinci ani) în cazul copiilor cu
dificultăţi de comunicare.
Este important deoarece:

• Primii cinci ani de via ţă sunt decisivi pentru dezvoltarea abilităţilor de comunicare ale
copilului. După această vârstă este dificilă îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare.
• Dacă copilul nu prime şte la timp ajutor pentru a- şi dezvolta abilităţile de comunicare, atât
el, cât şi părinţii săi s-ar putea resemna şi, în consecinţă, ciclul comunicării ar fi distrus.
Scopul nostru este de a evita aceste eşecuri ale comunic ării.
• Limbajul şi abilităţile de comunicare constituie baza învăţării ulterioare. De exemplu,
la scoală, copilul va întâmpina dificult ăţi în însuşirea scris-cititului şi în achiziţionarea
deprinderilor sociale, dacă nu primeşte ajutor la timp pentru dezvoltarea vorbirii.
ATENŢIE!
Pentru a identifica cât mai devreme posibil dificult ăţile de comunicare ale copilului, trebuie
să observăm atent comportamentul său şi să depistăm eventualii factori de risc.
Copilul poate avea o problemă de dezvoltare dac ă:
• nu reacţionează la voce sau sunete până la vârsta de 6-8 săptămâni;
• doarme mai tot timpul şi nu plânge aproape niciodată;
• surâde rar şi puţin;
• are infecţii repetate la urechi;
• nu răspunde la chemare, atunci când nu te vede;
• îţi priveşte cu atenţie buzele atunci când vorbeşti;
• vorbeşte fie foarte tare, fie foarte încet;
• nu manifestă interes faţă de oameni şi obiecte până la vârsta de 3-4 luni;
• nu gângureşte până la vârsta de 10 luni;
• nu spune „mama“ la 18 luni;
• nu poate denumi obiecte familiare şi persoane la vârsta de 2 ani;
• nu utilizează în vorbire propoziţii simple până la vârsta de 3 ani;
• nu poate repeta mici poezii sau cântece la vârsta de 4 ani;
• la 5 ani nu se poate face înţeles de persoane din afara familiei;
• nu formează propoziţii dezvoltate până la vârsta de 5 ani;
• nu participă la conversaţiile adulţilor până la vârsta de 6 ani.
CAUZELE DIFICULTĂŢILOR DE COMUNICARE VERBALĂ
Până acum am văzut: • ce este comunicarea;

• etapele dezvoltării comunicării;
• importanţa depistării precoce şi intervenţiei timpurii.
Principalele cauze ale dificultăţilor de comunicare la copii sunt:

• Deficienţele de auz – dacă copiii nu aud bine le va fi foarte greu să vorbească. Aceasta, deoarece
copilul învaţă să vorbească auzind cum vorbesc ceilalţi oameni şi ascultându-se pe sine cum
vorbeşte.
• Deficienţele mintale – unii copii învaţă şi înţeleg mai greu ceea ce se întâmplă în jur. Acestor
copii le va fi mai dificil să-şi formeze abilităţile necesare comunicării.
• Deficienţele neuro-motorii – dacă copiii nu-şi pot controla, coordona muşchii corpului, atunci
ei vor întâmpina dificultăţi în efectuarea oricăror mişcări, deci, inclusiv în efectuarea mişcărilor
necesare emiterii sunetelor şi comunicării.
• Deficienţele multiple/asociate – unii copii posedă multiple deficienţe şi din această cauză
capacitatea lor de a înv ăţa şi înţelege lumea înconjurătoare este serios afectat ă. De obicei, ace şti
copii îşi formează doar cele mai elementare abilităţi de comunicare.
• Dificultăţile de limbaj – există copii care nu au nici una dintre deficien ţele enumerate mai sus,
dar care au totu şi dificultăţi ce ţin de limbajul verbal.
Pentru a comunica copilul are nevoie de:
• Cineva cu care să comunice

• obiectul despre care să comunice
• anumite organe de simţ şi abilităţile aferente
ŞTIAŢI CĂ...?
Toate informaţiile şi cunoştinţele noastre despre lumea înconjurătoare se acumuleaz ă prin

intermediul organelor noastre de sim ţ.
Cele cinci simţuri (văzul, auzul, pipăitul, mirosul şi gustul) funcţionează interdependent
pentru a ne furniza informaţii despre un anumit obiect/eveniment.
COMUNICAREA 35
Vederea şi auzul sunt însă cele care ofer ă cea mai mare parte a informaţiei. Urmează simţul
tactil (pipăitul), mirosul şi gustul.
Văz Auz Pipăit Miros Gust
Capacităţile şi abilităţile copilului pot fi afectate de orice leziune la nivelul centrilor

nervoşi, situaţi în creier.
Deficienţele de auz pot fi consecinţa leziunii:
• centrului auditiv situat în creier;
• urechilor.
Deficienţele mintale afectează:
• învăţarea;
• înţelegerea;
• comportamentul.
Deficienţele neuro-motorii survin în urma lezării:
• centrului nervos care controleaz ă şi coordonează mişcările musculare, inclusiv cele
ale buzelor, limbii, palatului, laringelui şi plămânilor.
Deficienţele multiple/asociate pot afecta:
• vederea;
• înţelegerea;
• învăţarea;
• coordonarea şi controlul muşchilor;
• comportamentul;
• auzul.
Deficienţele de limbaj pot fi cauzate de afecţiuni ale:

• laringelui;
• buzelor, limbii şi palatului;
• structurii cavit ăţii bucale.
Sau de lezări la nivelul centrilor limbajului.
Pentru o informare complet ă asupra dificult ăţilor de comunicare determinate de leziuni,
studiaţi modulul dedicat acestei teme din prezenta lucrare.
Desenul de mai jos ilustreaz ă rela ţia dintre centrii nervo şi şi abilităţile pe care le
controleaz ă:
Capacitatea de a
controla şi coordona
mişcările corpului
Capacitatea de a înţelege Capacitatea de a se concentra
şi memora noile abilităţi, şi de a manifesta interes faţă
pentru a putea fi folosite de oameni, obiecte şi situaţii,
în viaţa de toate zilele. pentru a le studia.
Capacitatea de a integra Capacitatea de a înţ elege

şi recunoaşte sunetele
sensul cuvintelor,
ajunse prin urechi la
lucrurilor, situaţiilor.
creier
Văzul oferă informaţii

Urechile pentru a suplimentare despre
„capta“ sunetele şi a le lumea înconjurătoare.
duce spre urechi.
Laringele seamănă
Abilitatea de a cu un instrument
mişca buzele şi
limba pentru a muzical care
emiteşidiferite
sunete cuvinte, produceaerul
folosind sunete
ce
folosind aerul vine din plă mâni.
ce vine din
plă mâni şi
sunetul produs
de laringe.
Plămânii ajută la
respiraţie.
De asemenea, ei
asigură cu aer
Abilitatea de a folosi coardele vocale,
palmele şi mâinile contribuind la
pentru a face semne producerea
şi gesturi. sunetelor.
EXISTENŢA UNEI DEFICIENŢE ÎNTR-UNUL DIN CENTRELE DESCRISE

DETERMINĂ APARIŢIA UNOR DIFICULTĂŢI DE COMUNICARE
COMUNICAREA 37
Dacă un copil nu vorbeşte, mulţi oameni consideră că t ăierea frenului limbii

va elibera limba şi atunci copilul va vorbi. Acest lucru nu este adevărat.
Frenul („aţa“) scurt al limbii nu este o cauză

a dificultăţilor de comunicare!
ŞTIAŢI CĂ...?
Gândiţi-vă la următoarele lucruri legate de limba copilului:

•Frenul lingual nu mişcă singur limba; mişcarea este realizat ă de muşchiul limbii. Deci,
dacă limba copilului nu se mişcă destul de bine, acest muşchi are o deficienţă, nu frenul limbii.
•În cazul în care lungimea frenului este foarte mare, ajungând pân ă la apex (vârful limbii)
şi împiedicând suptul, se impune intervenţia chirurgicală.
•Chiar dacă are o problemă de mobilitate a limbii (dar fără a avea alte probleme ce l-ar
împiedica să vorbească) copilul va vorbi, dar vorbirea sa nu va fi suficient de clară.
•Capacitatea de a mi şca limba este numai una din abilit ăţile necesare pentru a vorbi.
Reţineţ i că sunt multe alte abilit ăţi implicate în procesul de vorbire pe lâng ă cea de mobilitate a
limbii.
Pentru a înţelege mai bine cele de mai sus, î ncercaţi activitatea următoare:
• Puneţi limba în spatele dinţilor de jos;
• Acum, spuneţi-i ceva prietenului d-voastr ă fără a mişca limba.
După cum vedeţi, puteţi totu şi vorbi, numai că vorbirea d-voastr ă

nu este suficient de clară.
Atunci, ar putea t ăierea frenului

limbii să-i dăuneze fiului meu?
Da, s-ar putea. T ăierea frenului limbii este atât dureroas ă, cât şi riscantă.
Aceasta, deoarece, dac ă nu este realizat ă corespunzător, ea va îngreuna
vorbirea copilului, în loc să o faciliteze.
REFERITOR LA DIFICULTĂŢILE DE COMUNICARE LA COPII ESTE

IMPORTANT DE REŢINUT
• Copilul trebuie să posede o serie de abilităţi pentru a putea s ă comunice. Dac ă

aceste abilităţi sunt deficitare, atunci, cu siguran ţă, va exista o dificultate de
comunicare.
• Dificultatea de comunicare va fi cu atât mai grav ă cu cât sunt afectate mai
multe abilităţi.
• De cele mai multe ori, dificultăţile de comunicare la copil sunt consecinţa unei
leziuni a creierului, a organelor de sim ţ sau a organelor vorbirii.
• Frenul scurt al limbii nu este decât foarte rar o cauză a dificultăţilor de

comunicare.
• Alţi factori nefavorabili, cum ar fi lipsa de stimulare, ignorarea st ării emo-

ţionale, lipsa de încurajare, pot, de asemenea, cauza sau favoriza apari ţia
dificultăţilor de comunicare la copii.
• Un copil cu dificultăţi de comunicare poate avea o inteligen ţă bună sau foarte

bună.
COMUNICAREA 39
TEST
Pentru a vă asigura că aţi înţeles bine problemele comunicării tratate în acest modul, încercaţi
să vă auto evaluaţi cunoştinţele, răspunzând la următoarele întrebări:
1. Cine poate ajuta cel mai mult copilul cu probleme de comunicare?
[Răspuns: Familia]
2. Numiţi două cauze care pot genera dificultăţi de comunicare!
[Răspuns: Deficienţe ale auzului, dificult ăţi de învăţare, tulburări de comportament, înţele-
gerea, probleme neuromotorii]
3. Este oare frenul lingual o cauză a problemelor de comunicare?
[Răspuns: Nu]
4. Există medicamente sau intervenţii chirurgicale care ar putea face copilul s ă vorbească?
[Răspuns: Nu]
5. Care este piatra de temelie a „Căsuţei Comunicării"?
[Răspuns: Atenţia]
6. Numiţi alte abilităţi necesare pentru comunicare!
[Răspuns: Ascultarea, schimbul de rol, imitarea, jocul, înţelegerea, gesturile şi vorbirea]
7. De ce vorbirea se aseamănă cu vopseaua casei?
[Răspuns: Deoarece asemeni vopselei, care nu este esen ţială pentru existenţa casei, vorbirea
nu este totdeauna esenţială pentru comunicare]
8. Căsuţa comunicării poate fi trainică fără fundament (atenţie)?

[Răspuns: Nu. Dacă un copil are probleme de concentrare a aten ţiei în unele activităţi,
atunci va învăţa cu dificultate]
9. Putem oare comunica fără vorbire?
[Răspuns: Da]
10. Care situaţii sunt cele mai potrivite pentru a dezvolta la copil abilităţile de comunicare?
[Răspuns: Situaţiile cotidiene]
11. De ce?
[Răspuns: Deoarece ele sunt o parte firească a vieţii zilnice a familiei şi se repetă des]
12. De ce jocul este important?
[Răspuns: Deoarece prin joc, copilul î şi însuşeşte cuno ştinţe despre oameni şi lumea din
jur]
13. Daţi exemple de modalităţi optime de comunicare cu un copil.
[Răspuns: a) coborâţi la nivelul copilului;
b) captaţi atenţia copilului înainte de a vorbi;
c) folosiţi un limbaj simplu şi clar;
d) vorbiţi în timpul activităţilor cotidiene cu copilul;
e) lăudaţi încercările copilului de-a comunica;
f) răspundeţi solicitărilor copilului]
14. Toţi copiii pot învăţa să vorbească?
[Răspuns: Nu]
SĂ COMUNICĂM
CU... PLĂCERE
EVALUAREA
M
O
D
U
L
U
L
II
În modulul precedent am acordat atenţie:

• noţiunilor generale despre comunicare;
•• depist
dezvoltării normale a abilităţilor de comunicare;
ării timpurii a dificultăţilor de comunicare la copii;
• cauzelor dificultăţilor de comunicare verbală la copii.

educatori şi alte
În acest modul veţi obţine informaţii despre: persoane implicate
• necesitatea evaluării corecte a comunicării copilului; în lucrul cu copii
• identificarea copiilor care au nevoie de comunicare; care au dificultăţi
• condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru o evaluare corect
ă; de comunicare
• cum se face o evaluare amănunţită a abilităţilor de comunicare ale copilului;
• identificarea punctelor forteşi necesităţilor.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Noţiuni generale despre evaluare // 43
Fişa de evaluare. Îndrumător // 45
Explicarea fişei de evaluare // 46
Exemplu de fişă de evaluare // 47
Sfaturi pentru părinţi // 55
Sfaturi pentru educatori // 55
Idei importante de reţinut despre evaluare // 56
EVALUAREA 43
EVALUAREA
Acum vom arunca o privire general ă asupra aspectelor ceţin de evaluarea copiilor antepre
şcolari
şi preşcolari care au dificult ăţi de comunicare. În compartimentele urm ătoare vom examina unele
idei specifice de evaluare, asociate cu diverse tipuri de dificultăţi de comunicare.
NOŢIUNI GENERALE DESPRE EVALUARE

DE CE ESTE IMPORTANT SĂ EVALUĂM COMUNICAREA COPILULUI?
Dacă dorim cu adevărat s ă ajutăm/sprijinim copilul care are o dificultate de

comunicare, trebuie să avem un tablou clar şi amănunţit al abilităţilor sale.
O evaluare a abilităţilor de comunicare ale copilului ne va ajuta:

• să determinăm exact ce poate face copilul şi să identificăm domeniile în care întâmpină dificultăţi;
• să elaborăm un plan corespunzător al obiectivelor care s ă satisfacă necesităţile copilului şi să-l
ajute să progreseze;
• să înregistrăm progresele copilului.
CARE COPII SUNT POTRIVIŢI PENTRU EVALUARE?

Fiecare copil care are o dificultate de comunicare are nevoie de o aten
ţ ie
specială şi este potrivit pentru evaluare.
LA CE VÂRSTĂ ESTE NECESARĂ EVALUAREA?
Cât mai devreme posibil pentru a interveni la timp şi eficient acolo unde
copilul întâmpină dificultăţi.
PE CE SE BAZEAZĂ EVALUAREA COPILULUI?

•
Evaluarea copilului trebuie s ă se bazeze atât pe observaţiile părinţilor, cât şi pe observaţiile

educatorului.
• Colaborarea cu părinţii este foarte importantă atât pentru obţinerea unor informaţii despre evoluţia
copilului cât şi pentru participarea lor activă şi în cunoştinţă de cauză la toate activit ăţile care
privesc dezvoltarea copilului.
• În evaluare utilizăm drept ghid de orientare o scală de dezvoltare. Scala este un instrument de
lucru alcătuit pe baze statistice şi ne oferă date despre indicatorii medii de evoluţie în principalele
domenii care caracterizează dezvoltarea firească a copilului.
• Cu ajutorul acestor indicatori se va stabili care este stadiul de dezvoltare a copilului comparativ
cu parametrii medii de dezvoltare.
CUM PREGĂTIM EVALUAREA?

Pentru evaluare trebuie s ă ne asigurăm că avem toate condiţiile îndeplinite:
- o atmosferă plăcută, neoficială, în care atât copilul cât şi părinţii să se simtă cât mai bine;
- nu se face evaluarea când copilul este obosit sau bolnav;
- este foarte important ă stabilirea unei relaţii de încredere şi bună colaborare cu copilul;
- copilul nu va fi forţat să răspundă la întrebări, asigurând o rela ţie de comunicare cât mai
firească;
- situa ţ iile problem

este supus ă vor fi prezentate sub formă de joc; copilul nu trebuie deloc s ă simtă că
unui examen;
- informaţiile notate trebuie să se bazeze pe observarea sistematică a copilului, ştiind precis
şi clar ce este important de urm ărit;
- copilul va fi observat în situaţii diferite (joc, relaţii cu părinţii, relaţii cu alţi copii, mai
multe momente ale zilei etc.)
În final, fişa de evaluare va fi o rezultant ă a celor mai importante date despre copil, ob ţinute din
observaţiile făcute de educator şi informaţiile furnizate de părinţi.
CE DORIM SĂ AFLĂM ÎN CADRUL EVALUĂRII?

În cadrul evaluării avem nevoie să colectăm cât mai multe informaţii despre copil:
- familia lui, situaţia în familie;
- dezvoltarea sa, afecţiuni, boli sau dificultăţi de orice fel;
- orice contact anterior cu servicii de reabilitare; examene medicale;
- educaţia (dacă a frecventat sau frecventează creşa, grădiniţa).
Apoi, la această informaţie generală trebuie să adăugăm detalii specifice privind abilit ăţile
de comunicare ale copilului.
Domeniile pe care trebuie s ă le investigăm sunt:
• vorbirea
- abilitatea de a produce sunete şi de a le îmbina în cuvinte, iar mai târziu în propoziţii.
• înţelegerea
- abilitatea de a înţelege vorbirea, oamenii, situa ţiile şi limbajul.
• gesturile
- abilitatea de a folosi mi şcările corpului, semnele şi expresia feţei pentru comunicarea
mesajului.
• jocul
- prin joccomunicare.
pentru copilul îşi dezvoltă concepţiile despre lume şi îşi formează abilităţile esenţiale
• atenţia
- abilitatea de a se concentra asupra oamenilor şi lucrurilor din jurul său.
• ascultarea
- abilitatea de a asculta atent sunetele şi vorbirea oamenilor.
• alternarea (schimbul de roluri) şi imitarea
- abilitatea de a participa la rândul s ău în joc şi de a imita acţiunile, sunetele şi cuvintele
altor persoane.
EVALUAREA 45
• deprinderi de autoservire
- abilitatea de a fi independent în timpul mesei, îmbrăcării, spălării şi folosirii toaletei.
• abilităţi motorii de bază
- abilitatea de a- şi controla mişcările esenţiale ale corpului.
FIŞA DE EVALUARE
Pentru a colecta toat ă informaţia despre copil avem nevoie de fi şa de evaluare.
În paginile următoare vom examina fişa de evaluare în detaliu.
Fişa constă din:
Pagina 1 – informaţii de ordin general
Pagina 2 – domenii care trebuie luate în consideraţie
Paginile 3 şi 4 – lista de control pentru abilităţi de comunicare
Pagina 5 – sumarul şi planul obiectivelor
Îndrumător pentru completarea fişei de evaluare:

Pagina 1 – este destul de simplu de completat, înscrieţi doar detaliile cerute.
Pagina 2 – această parte a formularului, de asemenea este simplu de completat. Din nou
completaţi după cum se cere.
Paginile 3 şi 4 – aceast ă parte a evaluării necesită mai multe explicaţii. Aveţi aici un
îndrumător eficient. Pe baza observa ţiilor dumneavoastr ă, din răspunsurile p ărintelui, din contactul
cu copilul, completa ţi lista de control în felul următor:
1. Înscrieţi la începutul paginii vârsta copilului.
2. Începând cu primul rând, Vorbirea, mergeţi de la stânga spre dreapta, marcând ce
poate face copilul cu + şi ce nu poate face cu – . Scrieţi în spaţiile libere comentariile
suplimentare. În cazul în care copilul evident nu va putea ăs îndeplinească mai multe
activităţi din rândul dat, nu le continuaţi. Treceţi la rândul următor, Înţelegerea.
3. Continuaţi ca şi mai sus, de la stânga spre dreapta, pân ă completaţi toată lista. Aveţ i
acum tabloul a ceea ce copilul poate îndeplinişi ceea ce nu poate face.
4. Zonele în care + sunt corespunz ătoare vârstei actuale a copilului, sunt punctele sale
forte. Indicaţi-le la sfârşitul paginii.
5. Zonele în care – sunt mai frecvente, sunt necesităţile sale. Indicaţi-le la sfârşitul
paginii.
Pagina 5 – ţine de planificarea obiectivelor. Este partea esen ţială a fişei de evaluare şi va fi
examinată detaliat în compartimentul urm ător.
Pentru a explica mai bine, să completăm paginile 1, 2, 3 şi 4 ale unei fişe de

evaluare. În paginile urm ătoare veţi citi notiţele îndrumătoare pentru completarea
formularului şi un model de completare a fişei pentru un caz concret.
EXPLICAREA FIŞEI DE EVALUARE

Evaluarea abilităţilor de comunicare la copii
Data evaluării: ……………………………
Numele şi prenumele: ……………………………
Data naşterii: ziua, luna şi anul
Adresa şi telefonul: ……………………………
Date despre părinţi:

Mama …………………………… Vârsta ………
Profesia ………
Tatăl …………………………… Vârsta ………
Profesia ………
Fraţi …………………………… Vârsta ………
Ocupaţia ………
1 ………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
2 ………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Mai este cineva în familie cu aceea şi problemă?

Există în familie din partea mamei, tat ălui sau la fraţi cazuri cu deficienţe de vorbire şi/sau
auz? Dacă da, oferiţi detalii.
Particularităţi legate de naştere: Au existat probleme în timpul naşterii? A fost copilul
născut la termen? Au fost complicaţii după naştere? Dacă da, specificaţi.
Boli şi accidente în copilărie: ………………………………………………………………...
Indici evolutivi:
Când a început copilul:
- să şadă, să se târască, să se ridice în picioare, să meargă
- să spună primele cuvinte cu sens, să formeze propoziţii simple
Dacă a mai urmat un program de interven ţie pentru dificultăţi de comunicare:
Dacă da, specificaţi:
- Când?
- Unde?
- Ce tratament?
EVALUAREA 47
EXEMPLU DE FIŞĂ DE EVALUARE

Evaluarea abilităţilor de comunicare la copii
Data evaluării: 3 octombrie 2015

Numele şi prenumele: Rădulescu Andrei Data naşterii: 2 septembrie 2010
Adresa şi telefonul: strada Unirii, numărul 22, Bucureşti, telefon ……………
Date despre părinţi:
Mama: R. Carmen Vârsta: 30 ani Profesia: contabil
Tatăl: R. Mircea Vârsta: 32 ani Profesia: tehnician
Fraţi: nu are
Mai este cineva în familie cu aceea şi problemă?
Nu
Particularităţi legate de naştere: nu au existat probleme în timpul sarcinii; s-a n ăscut
prematur; a stat la incubator 2 săptămâni, a fost externat după o lună.
Boli în copilărie: la 6 luni a fost internat cu diagnosticul viroz ă respiratorie; febră mare,
convulsii
Indici evolutivi: -- as-astat în şlaezut

târât 10 la 8 luni,
luni,
- s-a ridicat în picioare la 15 luni,
- a mers la 24 de luni,
- primele cuvinte cu sens la 2 ani,
- nu formează propoziţii.
Dacă a mai urmat un tratament pentru dificult ăţi de comunicare:
Nu
EXPLICAREA FIŞEI DE EVALUARE

Din observaţiile dumneavoastră răspundeţi la armatoarele întrebări:
Urmăriţi copilul şi reflectaţi asupra acestor întrebări. Dacă sunteţi siguri de răspuns încercuiţi
„da“ sau „nu“. Dac nu sunte i siguri, continua i evaluarea si reveni i la aceste întreb ri dup
ă
completarea listei de control. ţ ţ ţ ă ă
Este vorbirea unica problemaăacestui copil? Da/Nu

Dacă nu, răspundeţi la următoarele întrebări:
Are copilul malformaţii de ordin constitu ţional? Da/Nu
Are copilul dificultăţi în sfera cognitivă? Da/Nu
Are copilul probleme vizuale? Da/Nu
Are copilul probleme de comportament? Da/Nu
Are copilul întârziere în dezvoltare? Da/Nu

Are copilul dificultăţi de alt ordin? Da/Nu
Specificaţi
Frecventează copilul creşa/grădiniţa? Da/Nu
Dacă nu, motivaţi
Auzul
Copilul aude bine? Da/ Nu
Are copilul boli infecţioase ale urechii? Da/Nu
Descrieţi
A fost testat auzul copilului? Da/Nu
Dacă „da“: - Când?
- Unde?
- Cu ce rezultate?
EVALUAREA LUI ANDREI R.

Din observaţiile dumneavoastră răspundeţi la următoarele întrebări:
Este vorbirea unica problemaă acestui copil? Da / Nu
Dacă nu, răspundeţi la următoarele întrebări:

Are copilul malformaţii de ordin constitu ţional? Da / Nu
Are copilul dificultăţi în sfera cognitivă? Da / Nu
Are copilul probleme vizuale? Da / Nu
Are copilul probleme de comportament? Da / Nu
Are copilul întârziere în dezvoltare? Da / Nu
Are copilul dificultăţi de alt ordin? Da / Nu

- nu are formate deprinderi de autoservire
- dificultăţi de relaţionare
Frecventează copilul creşa/grădiniţa? Da / Nu

- până la vârsta de 3 ani mama a stat acasă cu copilul
- acum părinţii doresc integrarea copilului în gr ădiniţă
Auzul
Copilul aude bine? Da / Nu
Are copilul boli infecţioase ale urechii? Da / Nu
A fost testat auzul copilului? Da / Nu
Dacă „da“: - Când?
- Unde?
- Cu ce rezultate?
EVALUAREA
Încercuiţi vârsta
copilului. EXPLICAREA LISTEI DE CONTROL Marcaţi ce poate cu +
şi ce nu poate copilul cu–
ETAPA 1 2 3 4 5 6
VÂRSTA 0-6 LUNI 6-12 LUNI 12-18 LUNI 1,5-3 ANI 3-5 ANI 5-6 ANI
VORBIREA Gângureşte, Repetă sunetele şi Foloseşte sunete cu Foloseşte cuvinte Combină cuvintele în Se exprimă cu
bolboroseşte? gângureşte în mod sens şi unele cuvinte separate, combinân- propoziţii? uşurinţă în propozi
Completaţi fiecare
melodios? uşor de recunoscut? du-le uneori câte 2? Vorbirea lui este dezvoltate, îşi spune
rând de la stânga spre
înţeleasă de străini? adresa.
dreapta
Dacă nu, descrieţi.
Înţelege cum îi vor fi Înţelege instrucţiunile Urmează instrucţiu- Înţelege limbajul Poate să urmărească Participă la
satisfăcute necesităţile cele mai simple nile neînsoţite de simplu la fel ca şi alţi o conversaţie şi să conversaţiile cu
ÎNŢELEGEREA de bază, de exemplu, comunicate prin gesturi, de exemplu copii de aceeaşi participe la ea? adulţii.
plânge când îi este gesturi? îşi arată părţile vârstă?
foame sau e ud? corpului?
Zâmbeşte, se Indică obiectele sau Înţelege legătura Foloseşte gesturile Foloseşte gesturile Mimica si
încruntă, râde? persoanele ce-i dintre gest şi situaţie, pentru a-i face pe alţii pentru a-şi face gesticulaţia sunt
…………………… provoacă interesul? exemplu, face din să-i aducă lucruri pe mesajele mai adecvate mesajului.
GESTURILE Întinde mâna spre mână „pa“, bate din care le doreşte, convingătoare?
obiecte? palme, „mulţumesc“? de exemplu, arată la
cană, când doreşte să
bea?
Oamenii şi obiectele Cercetează/se joacă Îi plac jocurile în Îi place să construiască Îi plac jocurile cu Respectă regulile în
îi provoacă interesul? cu obiectele? care pretinde a face din cuburi? reguli? jocurile de grup.
…………………… …………………… ceva, de exemplu, …………………… …………………… Participă la jocuri de
JOCUL Le fixează cu Căută obiectele pune o linguriţă în Imită activităţi casnice Participă împreună rol.
privirea? ascunse? cană, prefăcându-se simple? cu alţi copii la jocuri
că mănâncă? ce implică simularea?
EVALUAREA
LISTA DE CONTROL A LUI ANDREI R

ETAPA
1 2 3 4 5 6
VÂRSTA 0-6 LUNI 6-12 LUNI 12-18 LUNI 1,5-3 ANI 3-5 ANI 5-6 ANI
Gângureşte, Repetă sunetele şi Foloseşte sunete cu Foloseşte cuvinte Combină cuvintele în Se exprimă cu
bolboroseşte? gângureşte în mod sens şi unele cuvinte separate, propoziţii? uşurinţă în propozi
VORBIREA + melodios? uşor de recunoscut? combinându-le uneori – dezvoltate, îşi spune
Completaţi fiecare + – câte 2? Vorbirea lui este adresa.
rând de la stânga – înţeleasă de străini?
spre dreapta
Foloseşte cuvinte Numai cuvinte
simple:
papa. mama, apa, separate.
Înţelege cum îi vor fi Înţelege instrucţiunile Urmează instrucţiunile Înţelege limbajul Poate să urmărească Participă la conversa-
satisfăcute necesităţile cele mai simple neînsoţite de gesturi, simplu la fel ca şi alţi o conversaţie şi să ţiile cu adulţ ii.
de bază, de exemplu, comunicate prin de exemplu îşi arată copii de aceeaşi participe la ea?
ÎNŢELEGEREA
plânge când îi este gesturi? părţile corpului? vârstă? –
foame sau e ud? + + +
+
Zâmbeşte, se Indică obiectele sau Înţelege legătura Foloseşte gesturile Foloseşte gesturile Mimica şi
încruntă, râde? persoanele ce-i dintre gest şi situaţie, pentru a-i face pe pentru a-şi face gesticulaţia sunt
+ provoacă interesul? exemplu, face din alţii să-i aducă lucruri mesajele mai adecvate mesajului.
Întinde mâna spre + mână „pa“, bate din pe care le doreşte, convingătoare?
GESTURILE obiecte? palme „mulţumesc“? de exemplu, arată la +
+ + cană, când doreşte să
bea?
+
ş ă/se joacă să construiască Respectăderegulile
îiOamenii
provoacăi obiectele
interesul? Cerceteaz
cu obiectele? Îi plac jocurile
pretinde a face în care
ceva, Îi
dinplace
cuburi? Îi plac jocurile cu
reguli? jocurile grup. în
+ + de exemplu, pune o + – Participă la jocuri de
Le fixează cu privirea? Caută obiectele linguriţă în cană, Aşază două cuburi. Participă împreună cu rol.
JOCUL
+ ascunse? prefăcându-se că + alţi copii la jocuri ce
Pentru scurt timp. + mă nâncă? Imită activităţi implică simularea?
– casnice simple? –
–
EVALUAREA 53
ATENŢIE! Prezentarea concluziilor evalu ării în faţa părinţilor este foarte importantă
pentru stabilirea relaţiilor de colaborare.
• Trebuie aleas ă cea mai bună cale pentru o informare corect ă a părinţilor, menajând în acela ş i
timp sentimentele acestora.
• Sunt necesare mult tact şi răbdare când se dau explicaţii şi se va sublinia scopul urmărit şi anume
cum să ajut ăm cât mai bine împreună copilul.
• Se discută nu numai problemele pe care le are copilul, cişi realizările sale, ce poate face el bine.
• Comunicarea rezultatelor evalu ării este şi momentul în care se oferă soluţii. Se explică părinţilor
ce obiective îşi propune educatorul şi ce trebuie ei să facă la rândul lor pentru a ajuta copilul.
• Este de cea mai mare importanţă relaţia cu părinţii. Când se ajunge la înţelegerea faptului c ă
educatorii şi părinţii au acelaşi interes şi anume binele copilului, atunci sunt puse bazele unei
colaborări eficiente.
După ce am completat paginile l, 2, 3 şi 4 ale fişei de evaluare vom folosi toat ă această
informaţie pentru a stabili un plan al obiectivelor (pagina 5 a fi şei).
În modulul următor veţi primi informaţii despre alcătuirea planului de obiective.
OBIECTIVE
Obiective pe termen lung
Obiective pe termen scurt
Ce? Cum? De către cine?
1.
2.
3.
4.
5.
:
:
După ce aţi completat fişa de evaluare a unui copil...
GÂNDIŢI-VĂ?
• Dispun oare de toat ă informaţia necesară?

•
Majoritatea informaţcu
contactului personal iei copilul?
vine de la părinţii copilului sau din observaţiile efectuate în urma
• Sunt de acord părinţii cu rezultatul evaluării, sau ei văd altfel copilul?
• A cooperat oare copilul cu mine?
• Am făcut tot ce am putut pentru a relaţiona bine cu copilul?
• Sunt satisfăcut de faptul că evaluarea îmi ofer ă un tablou exact al punctelor forte şi al necesităţii
copilului?
• Ce informaţii mi-ar mai fi de ajutor?
• Este necesar să recomand părinţilor consultarea unui serviciu de specialitate pentru examinare?
EVALUAREA 55
SFATURI PENTRU PĂRINŢI

• Observarea şi evaluarea copilului au drept scop cunoaşterea şi înţelegerea lui.
• Nu evaluăm copilul pentru a-l situa pe un anumit loc într-o ierarhie.
Nudezvoltare
de faceţi compara ţii cu fraţii lui sau cu alţi copii cunoscuţ i. Fiecare copil are ritmul său
şi caracteristici individuale.
• Scalele de dezvoltare ne dau informaţii orientative despre parametrii medii dedezvoltare.
• Nu orice abatere de la medie semnific

ă o problemă în dezvoltarea copilului dumneavoastr
ă.
• Dar, când distanţa dintre performanţele copilului şi indicatorii medii de dezvoltare este
mai mare, atunci o atitudine de aşteptare sau indiferenţă este dăunătoare.
• Problemele nu numai că nu se rezolvă de la sine pe m ăsură ce copilul cre şte, dar se pot
agrava, dacă nu se intervine la timp.
• Se va solicita sprijinul şi sfatul celor mai apropiate servicii specializate.
• Părinţii care reuşesc s ă-şi cunoască atât de bine copilul încât s ă poat ă interveni în funcţie
de
suntnecesităţile copilului şi să ştie c ăror activit ăţi trebuie să le acorde o atenţie deosebită,
cel mai eficient ajutor pentru copilul lor.
SFATURI PENTRU EDUCATORI

• Evaluarea este un proces, necesită timp şi mai multe instrumente de măsurare şi apreciere.
• Scopul evaluării nu este acela de a stabili ierarhii. Nu compar ăm copiii între ei pentru a-i
scoate în evidenţă pe cei „mai buni“ sau „mai puţin buni“.
• Toţi copiii sunt la fel de valoroşi fiecare având individualitatea sa.
• Evaluarea este important ă pentru cunoa şterea copilului, înţelegerea nevoilor sale şi
măsurarea progreselor.
• Rezultatele evaluării vor sta la baza planificării activităţii educative individualizate.
• Obiectivele educative comune unui grup de copii pot fi atinse cu mijloace şi metode
diferite în funcţie de necesităţile fiecărui copil.
• Numai cunoscând foarte bine copilul este posibilă intervenţia individualizată eficientă.
DESPRE EVALUARE
• O evaluare bună poate să asigure şi o bună planificare a obiectivelor, ceea ce este esen ţial pentru
progresul copilului.
• Evaluarea şi activitatea de recuperare se află într-o strânsă legătură. Trebuie să fim pregătiţi pentru
a reevalua ce poate şi ce nu poate îndeplini copilul, pe măsură ce tratamentul progreseaz ă.
Aceasta presupune o modificare în timp a rezultatelor evaluării şi a planului obiectivelor.
• Înregistrarea progreselor copilului fa ţă de evaluarea ini ţială va fi o surs ă de încurajare atât pentru
părinte, cât şi pentru educator.
• Există multe alte aspecte ce contribuie la dezvoltarea copilului. Este important ca noiăs nu privim
comunicarea în mod separat, dar s ă luăm în consideraţie şi celelalte aspecte ale dezvolt ării care
necesită o evaluare şi să facem referirile necesare.
• Pentru a asigura o mai mare exactitate a evaluării este important să nu vă grăbiţi.
• Implicarea părinţilor în procesul de evaluare este de o importanţă vitală.
• Stabilirea unor relaţii bune cu copilul şi p ărinţii prin colaborare constituie baza oric ărei evaluări
calitative.
• Abilităţile noastre personale de comunicare sunt la fel de importante caşi cele ale copilului.
• Evaluările nu decurg întotdeauna lin şi f ără complicaţii, trebuie s ă fim flexibili şi s ă ne adaptăm
oricărei situaţii care s-ar putea ivi.
SĂ COMUNICĂM
CU... PLĂCERE
PLANIFICAREA
OBIECTIVELOR
M
O
D
U
L
U
L
III
În acest modul ne vom concentra atenţia asupra planificării obiectivelor pentru

a ajuta copiii cu dificultăţi de comunicare.

După ce veţi studia acest modul veţi putea să: educatori şi alte
• interpretaţi fişele de evaluare; persoane implicate
• definiţi obiectivele de lucru cu copiii cu dificultăţi de comunicare, pe termen în lucrul cu copii
lung şi scurt; care au dificultăţi
• înţelegeţi ideile corespunzătoare pentru activităţile de comunicare; de comunicare
• folosiţi ideile activităţilor la elaborarea obiectivelor pentru alcătuirea unei
intervenţii.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Cele mai frecvente întrebări despre planificarea obiectivelor // 59
Model de fişă de planificare a obiectivelor // 60
Căsuţa comunicării // 61
Atenţia // 61
Ascultarea // 62
Imitarea şi schimbul de roluri // 63
Jocul // 64
Înţelegerea // 65
Gesturile // 66
Vorbirea // 567
Aspecte de reţinut despre planificarea obiectivelor // 68
PLANIFICAREA OBIECTIVELOR 59
PLANIFICAREA OBIECTIVELOR
CELE MAI FRECVENTE ÎNTREBĂRI

DESPRE PLANIFICAREA OBIECTIVELOR
După ce evaluă m copilul, trebuie să ne gândim ce abilităţi va trebui să

îşi formeze el. Acestea reprezintă obiectivele de lucru în viitor pentru
părinte şi specialiştii în reabilitare.
Apoi, trebuie să ne gândim la activităţile necesare pentru deprinderea
acestor abilităţi şi ordinea de realizare a lor. Aceste elemente alcătuiesc
ceea ce noi numim planificarea obiectivelor sau planul individual al
Ce este planificarea copilului.
obiectivelor?
Acest plan ne permite să determină m mai precis necesităţile copilului

şi modul exact de satisfacere a lor. Ne ofer
ă ţinta şi direcţia a ceea ce
facem cu copilul. Fără acest instrument, nu avem măsura succeselor, a
progreselor copilului.
De ce avem nevoie de
planificarea obiectivelor?
Planificarea obiectivelor se realizează după fiecare evaluare a compe-

tenţelor şi dificultăţilor copilului. Evaluarea şi planificarea obiectivelor
se execută în paralel.
Când se realizează
planificarea obiectivelor?
Primul lucru de care avem nevoie este să pornim de la o bună evaluare

a punctelor forte şi a necesităţilor copilului. Apoi, putem planifica
obiectivele pe termen lungşi scurt, precum şi activităţile necesare pentru
atingerea lor.
Cum se elaborează un plan
al obiectivelor?
După evaluarea copilului, ăprinţii

alcătuiesc împreună cu specialiştii
în abilitare–reabilitare un plan al
obiectivelor de lucru cu copilul.
MODEL DE FIŞĂ DE PLANIFICARE A OBIECTIVELOR

Un model de fişă de planificare a obiectivelor este următorul:
Obiectivul pe termen lung:
Obiective pe termen scurt Cum? De către cine?
1.
2.
3.
4.
Data:
Data următoarei planificări a obiectivelor:
Numele reeducatorului:
• Obiectivul pe termen lung reprezint ă acel aspect al dezvoltării copilului pe care dorim să îl
îmbunătăţim. Cu alte cuvinte, domeniile (abilităţile) în care copilul întâmpină dificultăţi.
• Obiectivele pe termen scurt sunt cele care ajută la dobândirea şi dezvoltarea acestor abilităţi.
•
Pentru atingerea acestor obiective prioritare, pe termen scurt, vom identifica un set de activităţi
adecvate.
• Aceste activităţi vor fi realizate de către copil împreună cu o anumită persoană desemnată
pentru aceasta.
Toate aceste elemente sunt cuprinse în tabelul de mai sus.
În cele ce urmează ne vom referi la obiective şi activităţi legate de dezvoltarea capacităţilor
de comunicare ale copiilor cu dizabilităţi.
CĂSUŢA COMUNICĂRII
În acelaşi mod în care construim o casă, cărămidă cu c ărămidă, la fel şi comunicarea la copil
se formează treptat, abilitate dup ă abilitate.
Putem să ne imaginăm construirea unor abilităţi de comunicare în felul următor:
Atenţia o putem asocia cu fundamentul casei. Ea este cea mai importantă abilitate. Fără ea,
copilul va întâmpina foarte mari dificultăţi la formarea altor abilităţi necesare comunicării.
Ascultarea, imitarea şi jocul pot fi numite cărămizile casei. Toate acestea contribuie la
construirea înţelegerii şi la utilizarea gesturilor, care formează acoperişul. Vorbirea este vopseaua
casei, culoarea ei. Toate acestea completează casa comunicării.
Când examinăm aspectele diferite ale dificult ăţilor unui copil, este important să ne reamin-
tim ordinea în care este construit ă casa. Aceasta va fi şi ordinea în care sunt formate abilit ăţile de
comunicare şi ordinea în care trebuie să lucrăm asupra lor.
Abilităţile de comunicare se dezvolt ă lent începând cu naşterea şi sunt interdependente.
Nici o abilitate nu se dezvolt ă separat. Este foarte probabil ca evoluţia unei abilit ăţi să contribuie la
îmbunătăţirea celorlalte.
ACTIVITĂŢI NECESARE
În continuare, veţi întâlni activităţi care pot fi folosite pentru dezvoltarea abilit
ăţilor de comunicare.
ATENŢIA
• Atenţia este abilitatea copilului de a se concentra asupra persoanelorşi obiectelor din jur.
• Un copil are nevoie de o atenţie maximă pentru a însu şi orice abilitate nouă.
• Dezvoltarea atenţiei începe la scurt timp după naştere, când copilul priveşte pentru prima dată faţa
mamei. Ea evoluează ulterior şi se transformă în capacitatea copilului de a se concentra asupra
unui obiect, activităţi, situaţii.
• Copilul trebuie încurajat să manifeste interes fa ţă de ceea ce se întâmplă în jurul său şi să se
concentreze asupra unor activităţi mai complicate pentru o perioadă mai mare de timp.
Activităţi pentru etapa 1: 0-6 luni

Ţineţ i copilul în braţe. Vorbiţ i cu el, zâmbiţi-i, astfel încât copilul să vă privească.
Vorbiţi şi cântaţi copilului.
Atârnaţi jucărioare, astfel încât copilul s ă le privească şi să le atingă.
Arătaţi-i copilului când cineva trece pe stradă.
Vorbiţi cu copilul despre ceea ce faceţi.
Încurajaţi copilul să privească o minge rostogolindu-se.
Exprimaţi prin mimica feţei fericire sau tristeţe.
Atrageţi atenţia copilului asupra zgomotelor şi surselor lor.
Inventaţi jocuri care să implice sunete şi mişcarea copilului.
Ascundeţi obiecte şi încurajaţi copilul să le caute.
Jucaţi-vă ca şi cum aţi efectua activit ăţi cotidiene.
Activităţi pentru etapa 4: 18 luni-3 ani
Construiţi un turn din cuburi.
Dansaţi şi cântaţi cântece simple.
Rugaţi copilul să vă aducă lucrurile, fără a i le arăta.
Activităţi pentru etapa 5: 3-5 ani
Spuneţi poveşti copilului.
Bateţi un ritm şi rugaţi copilul să vă imite.
Organizaţi jocuri de grup.
Puneţi copilul să povestească întâmplări din experienţa sa zilnică.
Puneţi copilul să defineasc ă cuvinte.
Răspundeţi copilului când întreabă despre cuvinte noi sau nefamiliare lui.
ASCULTAREA
• Este abilitatea copilului de a asculta atent sunetele şi vorbirea.
• E necesar ca un copil să poată asculta atent pentru a învăţa şi înţelege limba vorbită.
• Dezvoltarea abilităţii de a asculta începe la scurt timp după naştere, când copilul devine con ştient
de toate sunetele şi începe să răspundă la ele.
• Ea evoluează spre capacitatea de a avea un auz selectiv.
• Primele două etape se axează pe încurajarea copilului de a asculta toate suneteleşi vocile.
• Etapele ulterioare au ca scop încurajarea copilului de a asculta mai atent pentru a în ţelege
sunetele şi vorbirea.
Spuneţi-i copilului pe nume şi zâmbiţi-i.
Activităţi pentru Etapa 2: 6-12 luni

Vorbiţi cu copilul despre obiectele din jur.
Încurajaţi copilul să asculte sunete diferite.
Organizaţi jocuri, cu implicarea degetelor, însoţite de poezioare şi cântecele.
Rugaţi copilul să vă aducă obiecte cunoscute.
Numiţi părţile corpului, atingându-le, pentru ca apoi copilul s ă facă acela şi lucru.
Oferiţi copilului obiecte la alegere.
Construiţi şi stricaţi un turn din cuburi.
Bateţi ritmuri muzicale.
Dansaţi şi cântaţi cântece simple. Lăsaţi-l să repete ritmuri simple.
Spuneţi-i ce faceţi.
Încurajaţi-l să fie atent la zgomote.
Produceţi sunete puternice, apoi slabe, pentru ca el să le repete.
Organizaţi jocuri în care trebuie să îşi asculte numele.
Jucaţi-vă cu el de-a magazinul.
Puneţi-l să joace roluri din pove şti şi dumneavoastr ă fiţi spectatorii.
Întrebaţi-l sentimentele pe care le încearcă: furie, bucurie, iubire.
IMITAREA ŞI SCHIMBUL DE ROLURI

• Este abilitatea copilului de a participa la jocuri al ături de alte persoane şi de a repeta ac ţiunile,
sunetele sau cuvintele persoanelor implicate.
• Imitarea este unul din mecanismele implicate în învăţare.
• Dezvoltarea abilit ăţilor de imitare începe de la vârstă fragedă, atunci când mama repetă sunetele
şi acţiunile bebeluşului care, la rândul său, o imită pe mama.
• Primele două etape se axează pe dezvoltarea abilit ăţilor de imitare prin contact direct cu o alt ă
persoană în timpul jocurilor simple.
• Etapele ulterioare au ca scop implicarea copilului în activit ăţi mai complexe, unde se cer abilit ăţ i
mai mari de cooperare şi înţelegere.
Imitaţi tot ce face copilul: zâmbiţi, râdeţi, încruntaţi-vă.
Vorbiţi cu copilul şi imitaţi-i sunetele.
Gâdilaţi copilul.
Plescăiţi apa în cadă, ca şi el.

Faceţi procesul de îmbrăcare cât mai distractiv.
Organizaţi jocuri cu degetele şi palmele.
Provocaţi râsul unul altuia.
Ajutaţi copilul să vă imite.
Bateţi pe rând ritmul într-un vas.
Bateţi palmele.
Imitaţi acţiunile copilului.
Jucaţi-vă cu copilul dumneavoastr ă.
Faceţi cu mâna.
Răsplătiţi-l pentru încercările de a repeta vorbirea.
Lăsaţi copilul să vă ajute.
Organizaţi jocuri cu mingea împreună cu alţi copii.
Cântaţi împreună şi spuneţi poezioare.
Poate imita roluri de adult.
Puneţi copilul să îşi stabilească singur obiective de îndeplinitpe care să le ducă la bun sfârşit.
JOCUL
• Este abilitatea copilului de a înv ăţa într-un mod imaginativ, creator şi plăcut, folosind oamenii ş i
obiectele din jur.
• Un copil trebuie să se joace fiindcă astfel învaţă toate celelalte abilităţi necesare pentru comunicare.
• Dezvoltarea jocului începe la scurt timp după naştere, când copilul se amuz ă ascultând şi pro-
nunţând sunete, privind şi atingând feţe.
• Ea evoluează în abilitatea de a practica jocuri complicate cu reguli.
• Primele două etape se axează pe dezvoltarea abilităţilor de joc ale copilului, cu obiecte simple
sau în prezenţa unei alte persoane.
• Etapele ulterioare au ca scop jocurile imaginative şi mai complexe.
Ţineţ i
Atârnacopilul în braţe. Lăsaţi copilul să vă pipăie faţa.
ţ i jucărioare, astfel încât copilul s ă le privească şi să le atingă.
Jucaţi-vă cu copilul, gâdilându-l şi suflând spre el.
Jucaţi-vă „de-a ascunselea“, fără să ieşiţi din câmpul său vizual.
Organizaţi jocuri cu implicarea degetelor, însoţite de poezioare şi cântecele.
Rostogoliţi-l, aruncaţi-l în sus şi prindeţi-l.
Daţi-i să ţină obiecte. Vorbiţi despre ele.
Lăsaţi-l să pipăie obiectele din jur.

Oferiţi copilului obiecte la alegere.
Lăsaţi-l să trag ă o jucărie de sfoară.
Faceţi jucăria să dispară, apoi să apară din nou.
Produceţi sunete în vase şi cutii diferite.
Construiţi şi stricaţi un turn din cutii sau cuburi.
Faceţi păpuşi care se îmbracă pe deget.
Jucaţi-vă cu apa.
Faceţi o cursă cu obstacole.
Modelaţi animale din plastilină.
Jucaţi-vă cu jocuri de tip „incastru“.
Jucaţi-vă cu copilul şi lăsaţi-l pe el să vă explice regulile de joc.
Puneţi copilul să respecte regulile unui joc de ra ţionament verbal.
ÎNŢELEGEREA
• Este abilitatea copilului de a înţelege sensul cuvintelor, al situaţiilor, al contextului în care se află.
• Un copil trebuie să înţeleagă cuvintele, gesturile şi situaţiile pentru a participa la comunicare.
• Dezvoltarea înţelegerii începe la scurt timp dup ă na ştere, când copilul începe s ă în ţeleagă sensul
lucrurilor pe care le vede şi le aude.
• Ea evoluează spre înţelegerea adulţilor şi a situaţiilor complexe.
• Primele trei etape se axează pe dezvoltarea abilităţilor de înţelegere simplă, în situaţii cotidiene.
• Etapele ulterioare au ca scop în ţelegerea cuvintelor şi a propoziţiilor.
Ţineţ i copilul în braţe. Vorbiţ i cu el, zâmbiţi-i.
Arătaţi-i sursa sunetelor zilnice.
Vorbiţi cu el când îl scăldaţi sau îl îmbrăcaţi.
Vorbiţi cu copilul despre suneteleşi obiectele din jur.
Folosiţi concomitent gesturile şi vorbirea.
Aşteptaţi ca el să ceară obiectele. Lăsaţi-l să vă imite acţiunile.
Rugaţi copilul să vă aducă obiecte cunoscute.
Ajutaţi-l să simuleze a face ceva.
Pretindeţi a fi păpuşa sau alt personaj.
Rugaţi-l să îndeplinească diferite comisioane.
Activităţi pentru etapele 4, 5 şi 6: 18 luni-3 ani, 3-5 ani şi 5-6 ani

Copilul trebuie să înţeleagă diferite cuvinte, care îi exprim
ă necesităţile şi interesele. Îmbogăţiţi
treptat acest vocabular. Nu for ţaţi copilul să vorbească.
Puneţi copilul să arate partea lipsă a unui obiect dintr-o imagine.
Explicaţi cu răbdare fiecare lucru copilului.
Repetaţi cuvintele grele, iar apoi puneţi copilul să le spună.
Vorbiţi clar.
Folosiţi propoziţii simple.
Folosiţi cuvinte cotidiene.
Vorbiţi despre ceea ce îl interesează pe copil.
GESTURILE
• Reprezintă abilitatea copilului de a folosi mi şcările corpului, semnele şi mimica pentru comu-
nicarea mesajului.
• Un copil trebuie să poat ă folosi gesturile ca mod de exprimare.
• Dezvoltarea gesticula ţiei începe la scurt timp dup ă naştere, când copilul plânge şi se zvârcole şte,
iar mama răspunde acestor gesturi prin hrănire sau prin schimbarea scutecului.
• Ea evoluează spre folosirea gesturilor complexe, paralel cu vorbirea, pentru o comunicare eficient
ă.
• Primele trei etape se axează pe dezvoltarea gesticulaţiei simple a copilului.
• Etapele ulterioare au ca scop utilizarea gesturilor mai complexe pentru comunicare.
Ţineţ i copilul în braţe. Vorbiţi cu el, zâmbiţ i-i, astfel încât copilul s ă
vă privească.
Atrageţi-i atenţia către lucruri interesante.
Vorbiţi cu copilul despre obiectele din jur.
Organizaţi jocuri cu implicarea degetelor, însoţite de poezioare şi cântecele.
Daţi-i obiectele către care întinde mâna.

Oferiţi copilului obiectele pe care le indică.
Salutaţi cu mâna.
Arătaţi copilului cum se bate din palme.
Discutaţi despre obiecte.
Activităţi pentru etapele 4 şi 5: 18 luni-5 ani
Folosiţi gesturile în situa
ţii fireşti, zilnice. Răspundeţi imediat la gesturile copilului
şi încurajaţi-le.

Încurajaţi copilul să-şi lege şireturile, să-şi lege şnurul la glugă.
Daţi copilului o responsabilitate pentru o sarcin ă gospodărească zilnică (aşezarea mesei,
aruncarea gunoiului).
VORBIREA
• Este abilitatea copilului de a produce sunete şi de a le îmbina pentru a forma cuvinte, iar mai
târziu propoziţii.
• Un copil are nevoie să poat ă folosi vorbirea ca mijloc de comunicare.
• Dezvoltarea vorbirii începe la scurt timp dup ă naştere, când copilul gângure şte.
• Ea evoluează spre producerea sunetelor vorbirii şi îmbinarea lor în cuvinteşi propoziţii.
• Primele trei etape se axează pe folosirea sunetelor şi a cuvintelor în situaţii de joc.
• Etapele ulterioare au ca scop pronun ţarea corect ă a cuvintelor şi alcătuirea propoziţiilor pentru
comunicare.
Încurajaţi copilul să asculte sunete diferite. Folosiţi cuvinte-sunete.
Staţi la nivelul copilului când vorbiţi. Răspundeţi la sunetele copilului.
Modulaţi-vă vocea.
Modulaţi vocea când vorbiţi.
Indicaţi sursa zgomotelor când vorbiţi. Produceţi-le singuri. Imitaţi-le.
Faceţi mimici diferite şi produceţi sunete în faţa oglinzii, pentru ca el să le imite.
Ajutaţi copilul să ceară obiecte diferite.
Lăsaţi copilul să aleagă obiectele şi să le numească.
Activităţi pentru etapele 5 şi 6: 3-5 ani şi 5-6 ani
Învăţaţi-l cuvinte noi, inclusiv denumiri de ac ţiuni.
Ascundeţi obiecte. El trebuie să spună ce obiect lipseşte.
Spuneţi-i poveşti.
Puneţi-l să numere de la 1-100, să facă scăderi cu numere pân ă la 3.
Fiecare dintre aceste activit ăţi pot sluji îndeplinirii unui anumit
obiectiv. Ele vă vor fi de folos în completarea fi şei de planificare a
obiectivelor, în dreptul coloanei „Cum?“.
Iată acum un model al completării tabelului de planificare a obiectivelor:
Obiectivul pe termen lung: îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare ale copilului. Procesul ar putea dura
12 luni sau mai mult.
OBIECTIVE PE TERMEN SCURT CUM? DE CĂTRE CINE?
1. Scrieţi 4 obiective pe termen scurt Ce activităţi vom folosi pentru a Stabiliţi cine organizează aceste
(3-6 luni),
zeze care pe
obiectivul ajutaăslung.
vortermen se reali- şrealiza un fiobiectiv
i cum va instruitpe activitşăţ
termen scurt scurt
copilul. i cu copilul, pe termen
i lung.
Obiectivul 2
Obiectivul 3
Obiectivul 4
Data:
(Data următoarei planificări a obiectivelor: Când şi unde veţi discuta data viitoare asupra obiectivelor de
lucru cu copilul.)
Numele reeducatorului/specialistului implicat:
ATENŢIE!
•
Progresele copilului trebuie revizuite periodic.
• Obiectivele vor fi analizate şi corectate dacă este cazul, în urma unei noi evaluări a copilului.
• La planificarea obiectivelor trebuie implica ţi părinţii. Ei sunt cei care îşi pot ajuta copiii în cea
mai mare măsură.
REŢINEŢI!
ASPECTE DE REŢINUT DESPRE PLANIFICAREA OBIECTIVELOR

• Un plan al obiectivelor bine alcătuit este esenţial pentru stabilirea direcţiei implicării noastre
în dezvoltarea copilului.
• Un plan al obiectivelor trebuie alc
ătuit pentru a satisface nevoile individuale ale fiec
ărui copil.
•
Pentru a alcătui un plan al obiectivelor trebuieăsfacem mai întâi o bună evaluare a copilului.
• Un plan al obiectivelor trebuie să fie realist, alcătuit pe paşi mici.
• Stabilirea a 4 obiective pe termen scurt poate fi, de obicei, suficientă.
• Trebuie să existe o legătură între obiectivele pe termen scurt şi cele pe termen lung, pe care
le va realiza copilul.
• În timpul planificării obiectivelor, este nevoie de o analiz
ă atentă a priorităţilor. Reamintiţi-vă
casa comunicării!
• Planificarea obiectivelor este un proces continuu şi un plan al obiectivelor trebuie actua-
lizat pe măsură ce copilul progresează.
SĂ COMUNICĂM
CU... PLĂCERE
DIZABILITĂŢI
INTELECTUALE
M
O
D
U
L
U
L
IV
În acest modul vom examina dificultăţile de comunicare ale copiilor cu

dizabilităţi intelectuale şi cei cu întârziere în dezvoltare.
După ce veţi studia acest modul trebuie să ştiţi: Ghid pentru părinţi,
• să identificaţi copiii care au d ificultăţi de comunicare cauzate de deficienţa educatori şi alte
mintală sau de întârzierea în dezvoltare; persoane implicate
• să înţelegeţi cauzele deficienţei mintale; în lucrul cu copii
• să evaluaţi şi să alcătuiţi planuri de obiective potrivite; care au dificultăţi
• să consiliaţi părinţii copiilor cu deficienţă mintală şi să puteţi răspunde la de comunicare
întrebările acestora;
• să susţineţi şi să încurajaţi folosirea gesturilor în comunicare la aceşti copii.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Dizabilitatea intelectuală // 71 Folosirea gesturilor // 98
Întârzierea în dezvoltare // 73 Învăţarea gesturilor în cadrul situaţiilor
Idei generale // 75 cotidiene // 100
Speranţe reale în cazul copiilor cu dizabilităţi Tulburările de comportament // 104
intelectuale // 78 Cauzele tulburărilor de comportament // 106
Cauze // 79 Evaluarea tulburărilor de comportament // 106
Dizabilităţi intelectuale – Cum să stabilim o rela
ţie cu familiaşi cu copilul // 107
întrebări şi răspunsuri // 79 Planificarea obiectivelor // 109
Evaluarea // 84 Planul
Idei generale obiectivelor
pentru // cu
a ajuta copii 110tulburări de
Planificarea obiectivelor // 91 comportament // 112
Cum să vorbeşti unui copil cu deficienţă Important de reţ inut despre tulburările de
mintală // 97 comportament // 114
DIZABILIT ĂŢI INTELECTUALE 71
DIZABILITATEA INTELECTUALĂ
Ţin minte ziua când mi s-a spus că Maria are sindromul Down, c ă îi va fi
greu să înveţe şi nu va fi niciodată ca alţi copii de vârsta ei. Atât eu cât şi soţul
meu eram foarte îngrijora ţi – ne tot întrebam: „De ce noi, de ce dup ă 2 copii
normali să avem
că nu avem unulfăca
un copil ră acesta?“
probleme.Ne-a
Cu fost foarte
timpul, greudat
mi-am s ă seama
acceptăcm; regretam
ă trebuie s ă
accept şi să înfrunt situaţia; este vorba despre copilul meu şi trebuie să fac tot
ce este mai bun pentru el. Acum ştiu că trebuie să o iubesc şi să încerc să o
învăţ cât mai multe lucruri.
Când mi-am dat seama că am un copil diferit de ceilal ţi, mi-am propus să
fac totul pentru a-l ajuta. Aceasta a fost pentru mine o lupt ă internă dar, în cele
din urmă pot spune că a meritat. O preocupare important ă în legătură cu Andrei
a fost să-i g ăsesc o gr ădiniţă şi apoi o şcoală unde el s ă fie acceptat şi ajutat să
se dezvolte cât mai mult posibil, în limitele impuse de deficien ţa sa. Am fost
îndrumat către instituţii ajutătoare de educare şi recuperare. Acum sunt mulţumit
să-l văd pe Andrei mergând la şcoală ca toţi ceilalţi copii ai mei.
Până când Paul a împlinit vârsta de 4 ani, eram disperat ă. În fiecare zi trebuia
să am grijă de el singură, dar luptam – numai că nu ştiam ce să fac. Paul nu putea
sta nesupravegheat nici o secundă. Trebuia să găsesc o soluţie – aveam nevoie de
ajutor; cineva trebuia să mă îndrume cum să-mi ajut mai bine copilul, trebuia să-l
ajute pe Paul să-şi dezvolte cât mai mult capacităţile psihice în limitele impuse de
deficienţa lui. Am fost îndrumat ă către centre de recuperare ce func ţionează pe
lângă policlinici, grădiniţe sau şcoli. Aici, alături de alţi copii, Paul şi-a dezvoltat
capacităţi de autoservire astfel încât acum poate s ă mănânce singur, mă ajută în
timp ce îi fac baie şi îl îmbrac. Pe de altă parte, eu am înţeles că Paul comunică în
felul lui, prin gesturi, iar acest lucru a îmbun ătăţit foarte mult comunicarea mea cu
el. Specialiştii centrului de recuperare m-au ajutat, oferindu-mi sfaturi, iar eu am
continuat procesul de recuperare acas ă. Bineînţeles că, în acest demers a fost
antrenată toată familia mea. Acum, privind în urmă, îmi dau seama cât de mult am
realizat şi, deşi a fost un drum greu şi anevoios, pot spune c ă a meritat întreg
efortul depus.
A fost un şoc pentru mine să aflu că Ana nu va fi niciodată asemenea

altor copii. O perioadă am plâns într-una din aceast ă cauză. Dar, cu timpul,
sentimentele mele s-au schimbat şi am ajuns să o iubesc pe Ana la fel cum
îmi iubesc ceilalţi copii.
Da, este diferită de alţi copii, dar ea, totu şi, ne aduce multă bucurie în
familie şi toţi o iubesc, aşa cum este ea.
Despre dizabilitatea intelectuală

• Când copilul are întârziere în dezvoltarea mintal ă şi abilităţile lui sunt scăzute comparativ cu
nivelul considerat normal pentru vârsta sa, spunem c ă el are dizabilitate intelectuală.
• Un copil cu dizabilitate intelectuală va avea dificultăţi de:

- învăţare;
- înţelegere;
-- comunicare;
comportament.
• Există diferite grade ale dizabilit ăţii intelectuale. Unii copii pot avea doar o u şoară întârziere în
dezvoltare şi dificultăţi în învăţare; alţi copii au întârzieri severe, întâmpinând mari dificult ăţ i
chiar şi în însuşirea unor abilităţi de bază.
• Indiferent de gravitatea dizabilit ăţii, în condiţiile acordării unui ajutor adecvat, fiecare poate
învăţa ceva, în ritm propriu şi în limitele personale.
• Există o categorie de copii pe care îi numim „întârzia ţi în dezvoltare“. Ei au un grad redus al

întârzierii în dezvoltare, recuperabilă în timp, în condiţii de sprijin. În timp dispar diferenţele
dintre un copil cu întârziere în dezvoltare şi un copil obişnuit de aceea şi vârstă.
• Unii copii pot avea şi alte dizabilit ăţi pe lângă cea intelectuală. De exemplu, un copil poate
avea, în acela şi timp, dereglări ale auzului şi dizabilitate intelectuală. Dizabilitatea intelectuală
se
bazmai poate asocia şi cu deficien ţa fizică. În aceste cazuri trebuie identificat ă problema de
ă, iar ajutorul trebuie acordat, prioritar, în aceast ă direc ţie.
• Majoritatea copiilor cu dizabilit ăţi intelectuale mintală au dificult ăţi de ordin comportamental.
Acestea se datoreaz ă, în principal, capacităţilor reduse de înţelegere şi comunicare.
• Este foarte important ca, un copil care are dizabilit ăţi intelectuale să beneficieze de ajutor cât mai
de timpuriu. Potenţialul său de a învăţa va fi mai mare dacă ajutorul îi va fi acordat de la o vârstă
cât mai mică.
• Dificult ăţ ile întâmpinate de copilul cu dizabilitate intelectual ă sunt multiple şi complexe. El

reu şeşte mai greu s ă stea în şezut, s ă mearg ă, să alerge, s ă prind ă şi s ă arunce; de asemenea,
întâmpină greut ăţi în deprinderea unor abilit ăţ i de baz ă, cum ar fi: îmbr ăcatul, sp ălatul,
alimentarea. Mai târziu apar dificult ăţ i ce ţ in de comunicare, de abilitatea de a înv ăţa, de
socializare.
•
Deoarece copilul cu dizabilitate intelectual ă învaţă mai greu, obiectivele de lucru cu el trebuie
planificate în etape foarte mici. Se mai recomand ă ca, în timpul înv ăţă rii s ă se revin ă
sistematic asupra etapelor deja parcurse. Trebuie s ă fim insistenţ i şi răbdători lucrând cu ace şti
copii, învăţarea, pentru ei, este ceva dificil şi au nevoie de toat ă încurajarea pe care o pot
obţine.
• Copilul cu dizabilitate intelectual ă nu gândeşte neapărat greşit, ci altfel. La fel şi învăţarea sa

este diferită de modelul obişnuit, dar fiecare copil cu dizabilit ăţi intelectuale are un poten ţial de
învăţare.
Dacă condiţia copilului cu dizabilitate intelectual ă nu

se va îmbunătăţi niciodată, merită să petrecem atâta timp
cu el?
DA! Şi acum reamintiţi-vă ce am mai spus: – Dizabilitatea intelectual ă

nu poate fi vindecat ă, deci, în aceast ă privin ţă, condiţ ia copilului cu
deficienputem
astfel, ţă nu se va ameliora
spune niciodat
c ă „starea ă. Darsepoate
copilului deprinde
va îmbun abilit
ătăţ i“. ăţ i noiare
Copilul şi,
nevoie de tot sprijinul ce-i poate fi acordat pentru a înv ăţa şi a- ş i realiza
la maximum potenţialul de care dispune. Acesta este un drept de baz ă al
fiecărui om.
Aţi menţionat termenul

„întârziere în dezvoltare“. Urmăriţi în continuare şi vă
Ce se înţelege prin acest voi explica mai multe despre
termen? „întârzierea în dezvoltare“.
ÎNTÂRZIEREA ÎN DEZVOLTARE
„Întârzierea în dezvoltare“ este termenul pe care îl folosim când copilul

are o uşoară întârziere sub toate aspectele sale, dar care, cu sprijin acordat,
va ajunge copiii de aceeaşi vârstă ca el.
Bun! Dar de ce discutăm despre întârzierea în dezvoltare

într-un compartiment al dizabilităţii intelectuale?
O caracteristică a dizabilităţii intelectuale este întârzierea în dezvoltare.

În acest caz, întârzierea este de ordin major şi copilul nu va ajunge
niciodată la acelaşi nivel cu alţi copii de vârsta sa.
În timp, şi cu sprijin acordat, copilul cu întârziere în dezvoltare va
ajunge la un nivel de dezvoltare conform vârstei sale.
Tabelul următor evidenţiază diferenţa dintre întârzierea în dezvoltare şi
dizabilitatea intelectuală.
Un copil cu întârziere în dezvoltare... Un copil cu dizabilitate intelectuală...

• are o uşoară întârziere, pentru toate aspectele • are o întârziere gravă, unele zone fiind afectate
dezvoltării sale; mai mult decât altele;
• urmează modelul normal de dezvoltare; • urmează un model propriu de dezvoltare, de exem-
plu, poate avea abilităţi motorii bine dezvoltate
pentru vârsta sa, atenţia fiind ca a unui copil mai
mic;
• de obicei, nu are dificultăţi asociate; • deseori are probleme de alt gen, de exemplu, difi-
cultăţi comportamentale sau de autoservire;
• poate frecventa şcoala obişnuită; • pentru a frecventa o şcoală obişnuită are nevoie
de suport educaţional adecvat;
• limitarea capacităţii nu are caracter permanent; • limitarea capacităţii are caracter permanent;
• în timp, decalajul în dezvoltare se reduce, ajungând • în timp, nu reuşeşte să ajungă la nivelul de dezvol-
ca, în final, diferenţele faţă de un copil obişnuit, tare caracteristic vârstei;
de aceeaşi vârstă să dispară. • dezvoltarea psihică este limitată; după momentul
maxim atins, diferenţele dintre copilul cu deficienţă
şi copilul obişnuit de aceeaşi vârstă se accentuează.
nu ajunge,
încet în …dar începe diferenţele lent în rămâne în este diferit în
dezvoltare să progreseze se sting dezvoltare urmă dezvoltare
La un moment dat, între întârzierea în dezvoltare şi dizabilitatea intelectuală ar putea să nu

existe nici o diferenţă; de multe ori se pot produce chiar confuzii în recunoa şterea lor. Ceea ce le
diferenţiază este capacitatea de recuperare şi progresul dezvolt ării în timp, precum şi caracterul
dizarmonic al dezvoltării, mai accentuat şi mai profund în cazul dizabilităţii intelectuale.
Acum înţeleg! Dar, spuneţi-mi, când trebuie să începem a ajuta copiii cu

întârziere în dezvoltare şi care sunt scopurile noastre în acest sens?
Este important să acordăm acestor copii ajutor cât mai de timpuriu. Cu cât intervenim mai
timpuriu, decalajul fiind mai mic, copilul va ajunge mai repede la nivelul de dezvoltare specific
vârstei sale.
Scopurile noastre sunt:
•
să susţinem părinţii acestor copii;
• să le oferim sfaturi despre metodele de stimulare a copilului lor;
• să ajutăm copilul să atingă, în toate aspectele dezvoltării, nivelul corespunzător vârstei sale;
• să monitorizăm cu grijă progresul copilului şi să asigurăm existenţa unui progres constant.
Cum să ajutăm un copil cu întârziere în dezvoltare...
Copiii cu întârziere în dezvoltare întâmpină dificultăţi în planul comunicării. La ei, comuni-
carea debutează greu şi îşi păstrează, mult timp, un caracter infantil.
De aceea, este necesară evaluarea comunic ării şi o planificare amănunţită a obiectivelor.
În continuare sunt expuse unele idei de ordin general, care vă vor

sugera cum să vă ajutaţi copilul cu întârziere în dezvoltare:
IDEI GENERALE...
• Stimularea Implicaţi toţi membrii familiei în lucrul cu
•
copilul
Copiii cu întârziere în dezvoltare necesit
ă o stimulare Cele mai importante şi competente persoane pentru
mai mare decât alţi copii. Momentele ideale pentru a ajuta copilul sunt membrii familiei lui. Ei cunosc
a vă stimula copilul sunt acelea din cadrul situaţiilor copilul şi se află în contact cu el în fiecare zi în timpul
cotidiene şi în timpul jocului. Unele sugestii în acest situaţiilor fireşti, încercaţi să implicaţi toţi membrii
sens vă vor fi oferite în pasajele ce urmează. familiei în lucrul cu copilul.
• Oferiţi copilului posibilităţi de comunicare • Oferiţi copiilor şi părinţilor posibilitatea de a

se întâlni în grup
Copilul trebuie să simtă nevoia de a comunica. De Părinţii copiilor cu dizabilităţi îşi pot oferi, reciproc,
aceea, este indicat să-l ajutaţi oferindu-i situaţii ce-l sfaturi şi asistenţă. Fiecare copil este unic, manifes-
stimulează să comunice. De exemplu, atunci când îi tându-se într-un mod individual. Este important să
oferiţi hrana, întrebaţi-l ce anume doreşte, stimulaţi-l oferim părinţilor posibilitatea de a se întâlni şi a
să aleagă, să arate, să spună ceea ce doreşte. discuta, iar copiilor posibilitatea de a se juca într-un
mediu relaxant.
Ce vrei?
Vrei banană sau
portocală?
Papa
Nana
Stimularea în situaţii de joc

• Prin intermediul jocului se dezvoltă majoritatea aptitudinilor de comunicare.
• La copil, jocul formează abilitatea de a în ţelege persoanele şi obiectele din jur, ceea ce constituie
baza comunicării.
• Jocul începe cu interacţiunea dintre mamă şi copil.
• Părinţii trebuie să-şi încurajeze copilul să participe activ în situa ţii de joc şi să-l ajute să înveţe
cum să se joace.
• Copiii învaţă mult unii de la alţii, de aceea să-i încurajăm să se joace împreună.
Jocul de explorare
• Copilul cu întârziere în dezvoltare are nevoie de mai mult ajutor şi încurajare pentru a înv ăţa
să descopere lumea ce-l înconjoar ă. El este, adesea, lipsit de curiozitatea de a cunoa şte şi
descoperi obiectele ce-l înconjoar ă. De aceea, prin joc, îl pute ţi pune în situaţ ia de a c ăuta, a
descoperi, a recunoa şte anumite obiecte sau persoane. Un exemplu, în acest sens, poate fi
următorul joc:
Daţ i-i copilului o jucărie, un cub, o minge mic ă... dup ă ce sunteţ i siguri că dore şte să se joace
cu acel obiect, lua ţi obiectul şi puneţi-l într-un loc unde poate fi v ăzut şi de unde poate fi luat
de către copil, întreba ţi copilul „unde se afl ă obiectul respectiv?“ dup ă care începeţi să căutaţ i
împreun ă cu copilul. În timp ce c ăutaţ i comunicaţi cu copilul, denumind fiecare obiect sau
acţiune făcut ă. Stimula ţi copilul să caute, s ă arate, s ă spună despre ceea ce vede, aude, atinge
etc.
Uite! Unde este mingea? Mingea este pe masă.

O minge.
Jocul de mişcare
• Experimentând mişcarea, copilul îşi va cunoaşte mai bine propriul corp şi va şti cum să-l
controleze.
• De cele mai multe ori, copiii cu întârziere în dezvoltare au instabilitate psihomotorie; în cazul lor
este foarte utilă antrenarea în jocuri ce implică mişcare.
• Putem folosi următoarea situaţie de joc:
Îi putem cere copilului să ajungă la un anumit obiect, iar în drumul său să plasăm obstacole
uşoare
Hai! Vino şi ia mingea. Bravo! Ai reuşit!
Jocul de manipulare
• Manipularea obiectelor dă prilejul unei stimulări complexe: copilul vede, simte, miroase, căpătând
mai multe informaţii despre obiect.
• Prin manipulare copilul îşi formează deprinderi motorii utile.
Jocul de socializare
• Interacţiunea cu alte persoane este un factor important în dezvoltare.
• Trebuie să urmărim fiecare încercare de comunicare a copiluluişi să-i răspundem.
• Copilul nu trebuie izolat, ci trebuie s ă îi oferim ocazii să cunoască alte persoane, s ă se joace cu
alţi copii.
Stimularea copilului prin joc depinde de iscusin ţa şi creativitatea de care dăm dovadă
jucându-ne cu el!
Stimularea în situaţii cotidiene
Situa
• facţiile cotidiene
parte suntzilnic
din rutina importante şi utile pentru că:
ă a familiei;
• au loc de câteva ori pe zi, prin repetare facilitând procesul de învăţare;
• încurajează copilul să fie activ, ducând la formarea unor abilităţi de bază;
• comunicarea este de maximă utilitate;
• pot fi amuzante;
• nu necesită timp în plus;
• nu necesită spaţii sau jucării speciale;
• implică toţi membrii familiei.
În continuare vă vom oferi câteva sugestii despre cum pot fi stimula ţi copiii în două dintre
situaţiile cu care vă confruntaţi zilnic:
Stimularea în timpul sp ălatului

• vorbiţi-i copilului despre ceea ce urmează să se întâmple;
• arătaţi-i obiectele pe care le folosiţi;
• lăsaţi copilul să „simtă“ tot ceea ce-l înconjoară: să miroasă săpunul, să simtă temperatura
apei;
• în tot acest timp vorbi ţi cu copilul şi solicitaţi-l să comunice;
• jucaţi-vă cu copilul în timpul îmbăierii;
• cereţi copilului să vă imite mişcările.
Stimularea în timpul îmbrăcatului

• vorbiţi-i copilului despre ceea ce urmează să se întâmple;
• arătaţi-i hainele cu care va fi îmbrăcat;
• ajutaţi copilul să se îmbrace, arătaţi-i cum să se îmbrace;
• în timp ce dvs. vă îmbrăcaţi cereţi copilului să vă imite mişcările;
• nu faceţi mai mult decât este necesar; ajuta ţi copilul oferindu-i posibilitatea să se ajute
singur.
Situaţiile cotidiene pot constitui prilejuri favorabile de stimulare şi pot da rezultate numai
când familia comunic ă într-un mod firesc şi într-o atmosferă relaxantă!
SPERAN ŢE REALE ÎN CAZUL COPIILOR

CU DIZABILIT ĂŢI INTELECTUALE
Un copil cu dizabilitate intelectuală trebuie ajutat să-şi realizeze la maximum

potenţialul. Dacă aştept ăm de la el mai mult, există o mai mare probabilitate ca el
să realizeze mai mult.
Aşadar, speranţele şi aştept ările noastre în această privinţă au o mare
importanţă; asiguraţi-vă că ale d-voastr ă sunt pozitive şi reale.
Realizările copilului cu dizabilitate intelectuală vor depinde de măsura în care îi este afectat ă
abilitatea de a învăţa. După cum am mai semnalat, unii copii au dificultăţi de învăţare de ordin
major şi realizările lor sunt foarte limitate. Alţii au mai puţine probleme în acest sens şi pot însuşi
mai mult.
Un copil cu dizabilitate intelectuală trebuie să poată...
• să-şi comunice într-un mod oarecare necesităţile;
• să-şi formeze abilităţi de bază în activităţi precum îmbrăcatul, spălatul, alimentarea;
• să îndeplinească sarcini utile în măsura posibilităţilor sale;
• să formeze aptitudini de integrare în societate împreun ă cu alţi copii şi adulţi.
Realizările copilului cu dizabilitate intelectual ă depind de capacitatea sa de

a învăţa, dar şi de posibilităţile ce i se oferă. Unii copii pot frecventa o şcoală
obişnuită, alţii o şcoală specială sau ore speciale. Dar, pentru toţi aceşti copii, cel
mai important prilej de a învăţa este cel de acas ă, oferit de familie şi respectarea
dreptului de a participa laşcoală, ca oricare alt copil.
CARE SUNT SCOPURILE NOASTRE?

Scopurile noastre sunt:
• să îmbunătăţim abilităţile de comunicare ale copilului;
• să recunoaştem şi să încurajăm orice fel de comunicare;
• să susţinem şi să încurajăm părinţii;
• să ajutăm copilul să devină cât mai independent posibil;
• să oferim acestor copii posibilitatea de a se integra în comunitate alături de ceilalţi;
•
să le arătăm părinţilor modalităţi de abordare a comportamentului dificil.
Urmăriţi în continuare pentru a afla cauzele

dizabilităţii intelectuale
CAUZELE
Există multiple cauze ale dizabilităţii intelectuale, însă deseori rămân necunoscute.
Cele mai răspândite cauze sunt determinate de deficienţele mintale:
• Microcefalie – când copilul se naşte cu un creier mai mic decât obişnuit.
• Leziuni cerebrale – generate de complicaţii în timpul naşterii sau în timpul şi după naştere; de
exemplu, asfixie la naştere, meningit ă.
•
Sindromul Down – deficienţa mintală este o caracteristic ă a mai multor sindroame. Sindromul
Down este cel mai răspândit.
Dizabilităţile intelectuale pot apărea şi din lipsa severă de comunicare şi stimulare a copilului
(vezi copiii din instituţii şi cei abandonaţi).
Este util să cunoşti cauza dizabilit ăţii intelectuale, însă nu este

esenţial. Reţineţi! Putem ajuta copilul indiferent dacă cunoaştem, sau
nu, cauza.
Cel mai important este să începem cât mai de timpuriu, s ă îi
acordăm sprijin şi asistenţă, să îi urmărim progresul.
Pentru aceste lucruri trebuie să dăm dovadă de curaj, tact, r ăbdare.
Trebuie să-l acceptăm şi să-l iubim!
DIZABILITATEA INTELECTUALĂ... ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI...

Există multiple idei eronate despre dizabilitatea intelectuală datorată deficienţei
mintale
Dizabilitatea intelectuală a Deficienţa mintală poate

apărut din cauza mamei? fi vindecată?
NU! NU!
Este vina mea că copilul Nu este vina d-voastră, nici a soţului d-voastră.
are deficienţă mintală? Deficienţa mintală se întâlneşte la copiii din toată
lumea.
Există vreun tratament Nu există tratament pentru deficienţa mintală. Nu există

pentru deficienţa mintală? medicamente sau intervenţii care să rezolve această
problemă. Există însă, intervenţii care ne pot facilita
interacţiunea cu copilul cu deficienţă mintală.
Deficienţa mintală este Deficienţa mintală nu este nici contagioasă, nici

contagioasă? transmisibilă; ea nu este de natură infecţ ioasă şi nici
maladie. Copiii trebuie ajutaţi să se integreze liber în
comunitate şi să înveţe alături de ceilalţi.
Cine poate să ne ajute Specialiştii vă pot oferi sugestii, dar d-voastră sunteţi cei
copilul? mai în măsură să vă ajutaţi copilul. Cu sprijinul familiei
şi al comunităţii, d-voastră sunteţi cei ce puteţi face cel
mai mult pentru copilul d-voastră.
D-voastră sunteţi cei mai importanţi!
…alte întreb ări şi răspunsuri…
Va putea copilul meu Fiecare copil cu deficienţă mintală este diferit.

să-şi poarte singur Unii dintre ei pot învăţa anumite deprinderi şi astfel
de grijă? pot deveni, într-o oarecare măsură, independenţi.
Alţii vor avea, întotdeauna, nevoie de ajutor.
Câştigarea autonomiei depinde de capacitatea fiecărui
copil de a învăţa.
Va învăţa copilul meu Pentru mulţi copii cu deficienţă mintală este foarte
să vorbească? dificil să vorbească; unii pot învăţa destul de bine să
vorbească iar al ţii nu vor vorbi niciodată.
Capacitatea de a vorbi este legată de gradul deficienţei.
De multe ori, copiii cu deficienţă mintală învaţă să
comunice prin combinarea vorbirii cu gesturile.
Va putea copilul meu Este bine ca, pentru început, copilul să frecventeze gră-
să meargă, vreodată, diniţa. Există grădiniţe cu programe speciale pentru ace şti
la şcoală? copii. Apoi, în funcţie de nivelul atins, copilul va putea
fi orientat spre o şcoală obişnuită sau spre o şcoală cu
program special. Pentru copiii cu deficien ţă severă există
centre specializate de recuperare.
Va putea copilul meu
să lucreze pentru Foarte
găseascrar copiiiserviciu,
ă vreun cu ţă
cu deficien mintal
toate ă reu
că mul ţişsunt ă-şi
esc scapabili
a-şi asigura existenţa? să îndeplinească obligaţii de serviciu.
În societate există, totuşi, munci utile pe care le-ar
putea îndeplini aceste persoane, dacă li s-ar oferi
posibilitatea.
Acestea sunt unele din întreb ările pe care oamenii le pun de obicei.
Dac ă ave ţ i alte întreb ări, nu ezita ţ i niciodat ă s ă întreba ţ i sau s ă afla ţ i mai
multe despre deficien ţa mintal ă.
Poate medicul să vindece un copil cu deficienţă mintală?
Desăn
bleme de obicei,
ătate.medicul poate s ă ajute copiii cu deficien ţă mintală, doar dacă ei au alte pro-
O problemă obişnuită la copiii cu deficienţă mintală este epilepsia, când au crize convulsive
sau convulsii. Ei trebuie să beneficieze de asistenţă medicală.
Copiii cu sindromul Down au deseori probleme de ăsnătate ca parte a sindromului.
Şi ei au nevoie de asistenţă medicală de cele mai multe ori.
În tabelul de mai jos sunt expuse cele mai frecvente probleme de s ănătate pe care le
întâmpină copiii cu sindromul Down şi ceea ce trebuie făcut în fiecare caz...
PROBLEMA ACŢIUNEA
• Malformaţiile cardiace se întâlnesc Examinaţi la clinică starea copilului la fiecare 2-3 luni, în primii
la aproape 50% din copiii cu sindrom 2 ani de viaţă. Dacă copilul necesită o intervenţie chirurgicală,
Down. atunci ar fi cazul să o faceţi.
• Infecţii ale aparatului respirator şi Când copilul are tuse, dificultăţi de tip respirator sau prezintă
pneumonia. simptome de febră, mergeţ i urgent la clinică.
• Dificultăţi auditive – apar la mulţi Dacă copilul are dureri de urechi sau eliminări purulente din
copii cu sindrom Down. urechi, mergeţi urgent la clinică şi cereţi să fie văzut de un
medic ORL.
• Infecţii oftalmice şi/sau dereglări de Dacă ochii copilului sunt inflamaţi şi roşii, dacă acuză durere,
vedere. mergeţ i urgent la clinică şi solicitaţi un consult oftalmologic.
Ţineţ i minte! Un medic nu poate vindeca sindromul Down sau alte tipuri
de deficienţă mintală. El nu poate interveni în cazul tulbur ărilor de învăţare ale
copilului d-voastră. Cei ce vă pot ajuta în acest sens sunt specialiştii din
centrele de recuperare şi din instituţiile speciale.
Acum... să reflectăm
UNDE SE VA ÎNTRERUPE asupra comunicării
CICLUL COMUNICĂRII?
Am menţionat că, la copilul cu dizabilit ăţi intelectuale, comunicarea este, de cele mai multe
ori, grav afectat ă.
În cazuri mai severe de dizabilitate intelectuală, ciclul comunicării va fi similar schemei
următoare...
Toţi copiii cu dizabilitate intelectuală vor avea unele dificult ăţi în ce

priveşte înţelegerea şi exprimarea, dar gradul lor va depinde de gravitatea
afecţiunii.
Să examinăm cele două extreme ale dificultăţilor pe care le poate avea copilul:
• Copilul cu dizabilitate intelectuală uşoară
- poate recunoaşte sensul cuvintelor şi al propoziţiilor simple;
- poate fi ajutat să înţeleagă, dacă persoana ce vorbe şte foloseşte cuvinte simple, uzuale
şi gesturi;
- va putea să decidă forma unui răspuns simplu şi să transmită un mesaj simplu, prin
cuvinte sau gesturi;
- poate întâmpina dificult ăţi de pronunţie.
Este important ca ascultătorul să încerce să înţeleagă şi să r ăspundă adecvat; în acest mod se

va putea evita întreruperea ciclului de comunicare.
• Copilul cu dizabilitate intelectuală severă

- poate vedea şi auzi, dar de obicei este inapt s ă înregistreze ceea ce aude şi vede, nu
înţelege cuvintele, dar î şi poate dezvolta abilitatea de a în ţelege tonalitatea vocii,
expresia feţei, gesturile simple;
- poate răspunde la situaţii comunicând prin mişcări ale corpului, sunete, plânset.
prompt,Este
astfelimportant camen
încât să fie cealalt
ă ăpersoan
ţinut ă săă observe
orice form orice semn de comunicare şi să răspundă
de comunicare.
Răspunsul la reacţia de comunicare a copilului este un factor de întărire al comportamentului
copilului. Dacă va primi un răspuns la reacţia sa de comunicare, copilul va repeta această
experienţă.
Orice copil are nevoie să-şi dezvolte unele mijloace de comunicare, fie cuvinte, fie gesturi,
fie mişcări ale corpului. Ascultătorul, atent la încercările de comunicare ale copilului, trebuie s ă
răspundă adecvat. În acest mod, în ciclul comunic ării nu se produc intermiten ţe, indiferent de
gravitatea deficienţei mintale.
Pentru a remarca importanţa utilizării tuturor mijloacelor de comunicare

cu un copil cu dizabilitate intelectuală, urmăreşte schema următoare…
Adultul trimite Copilul nu Copilul nu răs- Adultul nu Copilul este Se renunţă la

mesaje numai înţelege punde sau răs- înţelege, îşi descurajat; nu încercarea de
prin cuvinte punde greşit pierde răbda- mai trimite şi a comunica;
rea şi renunţă nu mai răs- ciclul este
punde la destrămat
mesaje
Dacă folosim
numai ...ciclul se
cuvinte... destramă.
Adultul trimite Copilul Copilul oferă Adultul răs- Copilul este Adultul
mesaje prin înţelege tona- un răspuns punde cu încurajat şi răspunde –
cuvinte, gesturi litatea vocii şi general: entuziasm trimite mesaje ciclul de
tonalitate, gesturile zâmbeşte sau în continuare comunicare se
expresia feţei foloseşte gestul construieşte
Dacă folosim
cuvintele gesturile, ...ciclul este
tonalitatea vocii şi reconstruit!
expresia feţei...
Depinde de noi să ne adaptăm comunicarea astfel încât ciclul comunicării să nu se destrame!
•
Comunicarea este unul din aspectele cele mai dificile pentru deficien ţii mintal şi, de aceea,
intervenţia noastră trebuie să se orienteze prioritar spre aceast ă zonă.
• Obiectivul pe termen lung, la deficientul mintal, const ă în crearea capacităţii de comunicare.
Pentru atingerea acestui obiectiv, este necesar să se efectueze evaluarea abilităţilor de comunicare
ale copilului; în funcţie de datele obţinute prin evaluare, vom planifica obiectivele pe termen
scurt. Realizând obiectivele pe termen scurt, pas cu pas, implicit vom ajuta copilul s ă atingă
obiectivele pe termen lung, planificate ini ţial.
EVALUAREA
În paginile următoare vom examina modele tipice de evaluare ale:
• copilului cu întârziere în dezvoltare;
• copilului cu dizabilitate intelectuală uşoară;
• copilului cu dizabilitate intelectuală severă.
Vom compara punctele forte şi necesităţile acestor copii, între ele, precum şi cu cele ale altor
copii, care au alt gen de deficien ţă.
Informaţia obţinută ne va ajuta să stabilim gradul dificult ăţii de învăţare şi de comunicare a
copilului, identificând necesităţile lui de bază.
Ulterior începem planificarea obiectivelor pe termen scurt corespunz ătoare, pentru a satisface
necesităţile copilului.
DIZABILIT ĂŢ I INTELECTUALE
Cum va arăta lista de control Mai jos este lista de control

pentru un copil cu întârziere în pentru Maria.
dezvoltare?
Un copil cu întârziere în dezvoltare are doar o mică întârziere în toate sferele.
Cu ajutor, el va putea ajunge la acelaşi nivel cu ceilalţi copii de vârsta lui.
ETAPA 1 2 3 4 5
VÂRSTA 0-6 LUNI 6-12 LUNI 12-18 LUNI 1,5-3 ANI 3-5 ANI
Gângureşte, Repetă sunetele şi gângu- Foloseşte sunete cu sens Foloseşte cuvinte separate Combină
cuvinte în pro-
bolboroseşte? reşte în mod melodios? şi unele cuvinte uşor de combinându-le uneori câte poziţii?
recunoscut. două? ……………………
VORBIREA Începe să folosească cu- Începe să folosească cu- Vorbirea ei este înţeleas
vinte separat. vinte separat. de străini?
Dacă nu, descrieţ i.
Înţelege cum îi vor fi satis- Înţ elege instrucţiunile Urmează instrucţiunile Înţelege limbajul simplu Poate să urmărească
făcute necesităţile: plânge cele mai simple comuni- neînsoţite de gesturi: îşi la fel ca alţi copii de conversaţie şi să parti-
ÎNŢELEGEREA când îi este foame sau cate prin gesturi? arată părţile corpului? aceeaşi vârstă? cipe la ea?
când este ud? Începe.
Zâmbeşte, se încruntă, Indică obiectele sau per- Înţ elege legătura dintre Foloseşte gesturi pentru Foloseşte gesturile
râde? soanele ce-i provoacă situaţie şi gest: face „pa“ a-i face pe alţii să-i aducă pentru a-şi face mesajele
GESTURILE interes? din mână? un lucru: arată cana când mai convingătoare?
Întinde mâna spre obiecte? îi este sete?
Oamenii şi obiectele îi Cercetează, se joacă cu Îi plac jocurile de simu- Îi place să construiască Îi plac jocurile cu reguli?
provoacă interesul? obiectele? lare: pretinde, în joc, că din cuburi? Participă împreună cu
JOCUL face ceva anume? Începe. alţi copii la jocul de
Le fixează cu privirea? Caută obiecte a scunse? Imită activităţi casnice simulare?
simple?
Priveşte la mama când Priveşte în direcţia sune- Poate îndeplini sarcini Îndeplineşte sarcini mai Poate să asculte şi s
vorbeşte? telor sau obiectelor noi? simple fără a fi distrasă complexe timp îndelungat bească cu oamenii în
ATENŢIA de sunete sau obiecte (jocul de simulare)? timp ce îndeplineşte o
noi? sarcină oarecare?
dar se distrage uşor.
Răspunde la sunet şi pri- Face diferenţă între sunete Ascultă când mama îi Ascultă vorbirea mai atent? Într-un loc zgomotos
veşte în direcţia de unde şi sensul lor: lătratul unui vorbeşte? poate ignora zgomotele
ASCULTAREA vine? câine, motorul unei Încearcă să imite cuvintele? şi să-şi asculte mama?
maşini? Încearcă.
Repetă sunetele după Repetă propriile sunete Imită sunetele şi acţiunile Încearcă să imite sunetele Poate participa la o con-
adult; dacă mama imită în joacă? adulţilor? se care le aude? versaţie?
SCHIMBUL DE ROL sunetele copilului, le
ŞI IMITAREA repetă apoi şi ea. Doreşte ca adultul să par-
ticipe la jocurile sale?
Poate strânge lingura cu Poate mesteca hrana şi Mănâncă singură? Se spală singură pe faţă şi Poate să se spele şi s
buzele? bea din cană? pe mâini? şteargă singură?
ACTIVITĂŢI Poate să se dezbrace de Încearcă. ……………………
COTIDIENE Duce mâncarea la gura? Cooperează în timpul pro- haine mai simple? Îmbracă haine mai simple? Poate să se îmbrace sin-
(deprinderi de cesului de îmbrăcare? Încearcă. gură?
autoservire) A început instruirea pen- Este aproape abilitată să ……………………
tru igiena personală? folosească toaleta?
Începe. Se duce singură la toalet
Poate aduce mâinile pe Poate să se târască? Poate merge? Poate alerga uşor? Poate sări?
linia medie? Încă nu prea sigur. Poate ţopăi?
Se sprijină pentru a sta în Poate alerga cu greu? Poate sări cu ambele Poate sări cu deplasare?
ABILITAŢI MOTORII
DE BAZĂ Poate şedea cu sprijin? picioare? picioare?
Merge cu sprijin?
Puncte forte: gesturile, jocul, schimbul de rol şi imitarea

Necesităţi: înţelegerea, vorbirea, atenţia, ascultarea
Cum va arăta lista de control pentru o dizabilitate intelectuală uşoară? Priveşte lista de control făcută pentru Paul (4 ani).
Unii copii cu deficienţă mintală pot avea probleme de auz. Pentru aceşti copii, deficienţa mintală este, de obicei, cauza dificultăţii de comunicare,
şi nu dificultăţi ale auzului. Pentru ei este importantă concentrarea asupra ameliorării altor abilităţi decât concentrarea asupra auzului.
ETAPA 1 2 3 4* 5
Gângureşte, bolboroseşte? re
Repet ă sunetele şi gângu- Foloseşte sunete cu sens
şte în mod melodios? şi unele cuvinte uşor de
Folose şte cuvinte separate Combină cuvinte în pro-
combinându-le uneori poziţii?
recunoscut. câte două?
Foloseşte doar sunete ……………………
VORBIREA
cu înţeles. Vorbirea lui este înţeleas
de străini?

Înţelege cum îi vor fi satis- Înţelege instrucţiunile cele Urmează instrucţiunile Înţelege limbajul simplu Poate să urmărească
făcute necesităţile: plânge mai simple comunicate neînsoţite de gesturi: îşi la fel ca alţi copii de conversaţie şi să participe
ÎNŢELEGEREA când îi este foame sau prin gesturi? arată părţile corpului? aceeaşi vârstă? la ea?
când este ud? Foarte greu.
Zâmbeşte, se încruntă, râde? Indică obiectele sau per- Înţ elege legătura dintre Foloseşte gesturi pentru Foloseşte gesturile pentru
soanele ce-i provoacă situaţie şi gest: face „pa“ a-i face pe alţii să-i aducă a-şi face mesajele mai
GESTURILE ………………………… interes? din mână? un lucru: arată cana când convingătoare?
Oamenii şi obiectele îi pro- Cercetează, se joacă cu Îi plac jocurile de simu- Îi place să construiască din Îi plac jocurile cu reguli?
voacă interesul? obiectele? lare: pretinde, în joc, că cuburi? Participă împreună cu
face ceva anume? Încearcă. alţi copii la jocul de
JOCUL
………………………… ………………………… Imită activităţi casnice simulare?
Le fixează cu privirea? Caută obiecte a scunse? simple?
Priveşte la mama când vor- Priveşte în direcţia sune- Poate îndeplini sarcini Îndeplineşte sarcini mai Poate să asculte şi s
beşte? telor sau obiectelor noi? simple fără a fi distras de complexe timp îndelungat bească cu oamenii în timp
ATENŢIA
sunete sau obiecte noi? (jocul de simulare)? ce îndeplineşte o sarcin
Se distrage uşor. oarecare?
Răspunde la sunet şi pri- Face diferenţă între sunete Ascultă când mama îi Ascultă vorbirea mai atent? Într-un loc zgomotos
veşte în direcţia de unde şi sensul lor: lătratul unui vorbeşte? – poate ignora zgomotele
ASCULTAREA vine? câine, motorul unei Numai uneori. Încearcă să imite cuvin- şi să-şi asculte mama?
maşini? tele?
Uneori.
Repetă sunetele după adult; Repetă propriile sunete Imită sunetele şi acţiunile Încearcă să imite sunetele Poate participa la o con-
dacă mama imită sunetele în joacă? adulţilor? pe care le aude? versaţie?
SCHIMBUL DE ROL
ŞI IMITAREA copilului, le repetă apoi şi Numai acţiunile.
el. Doreşte ca adultul să par-
ticipe la jocurile sale?
Poate strânge lingura cu Poate mesteca hrana şi Mănâncă singur? Se spală singur pe faţă şi Poate să se spele şi s
buzele? bea din cană? pe mâini? şteargă singur?
ACTIVITĂŢI Poate să se dezbrace de Încearcă. …………………………
COTIDIENE Duce mâncarea la gură? Cooperează în timpul pro- haine mai simple? Îmbracă haine mai simple? Poate să se îmbrace sin-
(deprinderi de cesului de îmbrăcare? gur?
autoservire) A început instruirea Este aproape abilitat să …………………………
pentru igiena personală? folosească toaleta?
Se duce singur la toalet
Poate aduce mâinile pe Poate să se târască? Poate merge? Poate alerga uşor? Poate sări?
linia medie? Încă nu prea sigur. Poate ţopăi?
Se sprijină pentru a sta în Poate alerga cu greu? Poate sări cu ambele Poate sări cu deplasare?
ABILITAŢI MOTORII
Poate şedea cu sprijin? picioare? picioare?
DE BAZA
Merge cu sprijin?
Puncte forte: gesturile, jocul.

Necesităţi: înţelegerea, atenţia, ascultarea, schimbul de rol, imitarea.
Priviţi acum lista de control pentru Andrei.

El are 5 ani şi are dizabilitate intelectuală severă.
Unii copii cu deficienţă mintală gravă, pot arăta ca şi alţi copii şi pot avea aceleaşi abilităţi motorii; ei întâmpină, însă, mari probleme la învăţarea
celorlalte abilităţi. Capacităţile lor mentale sunt echivalente unor copii mult mai mici.
ETAPA
1 2 3 4 5*
Gângure
Emite şte, bolborose
unele sunete ceşte? Repet
nu re ă sunetele
şte în ş i gângu- şFolose
mod melodios? i uneleştecuvinte
suneteucu
şorsens
de Folose şte cuvinte
combinându-le poziţii? ă cuvinte în pro-
separate Combin
uneori
prea seamănă a gângurit. recunoscut. câte două?
VORBIREA …………………………
Vorbirea lui este înţ
de străini?
Înţelege cum îi vor fi satis- Înţelege instrucţiunile Urmează instrucţiunile Înţ elege limbajul simplu Poate să urmărească
făcute necesităţile: plânge cele mai simple comuni- neînsoţite de gesturi: îşi la fel ca alţi copii de conversaţie şi să participe
ÎNŢELEGEREA când îi este foame sau cate prin gesturi? arată părţile corpului? aceeaşi vârstă? la ea?
când este ud?
plânge
Zâmbeşte, se încruntă, râde? Indică obiectele sau per- Înţ elege legătura dintre Foloseşte gesturi pentru Foloseşte gesturile pentru
soanele ce-i provoacă situaţie şi gest: face „pa“ a-i face pe alţii să-i aducă a-şi face mesajele mai con-
GESTURILE ………………………… interes? din mână? un lucru: arată cana când vingătoare?
Oamenii şi obiectele îi pro- Cercetează, se joacă cu Îi plac jocurile de simu- Îi place să construiască Îi plac jocurile cu reguli?
voacă interesul? obiectele? lare: pretinde, în joc, că din cuburi?
JOCUL Nu prea. face ceva anume? Participă împreună cu al
Le fixează cu privirea? ………………………… Imită activităţi casnice copii la jocul de simulare?
Caută obiecte a scunse? simple?
Priveşte la mama când Priveşte în direcţia sune- Poate îndeplini sarcini Îndeplineşte sarcini mai Poate să asculte şi să
vorbeşte? telor sau obiectelor noi? simple fără a fi distras de complexe timp îndelungat bească cu oamenii în timp
ATENŢIA sunete sau obiecte noi? (jocul de simulare)? ce îndeplineşte o sarcin
oarecare?
Răspunde la sunet şi pri- Face diferenţă între sunete Ascultă când mama îi Ascultă vorbirea mai Într-un loc zgomotos poate
veşte în direcţia de unde şi sensul lor: lătratul unui vorbeşte? atent? ignora zgomotele şi s
ASCULTAREA vine? câine, motorul unei asculte mama?
Da, dar întoarce capul maşini? Încearcă să imite cuvintele?
numai pentru o clipă.
Repetă sunetele după adult; Repetă propriile sunete Imită sunetele şi acţiu- Încearcă să imite sunetele Poate participa la o con-
dacă mama imită sunetele în joacă? nile adulţ ilor? pe care ie aude? versaţie?
SCHIMBUL DE ROL copilului, le repetă apoi şi Uneori.
ŞI IMITAREA el. Doreşte ca adultul să
Uneori. participe la jocurile sale?
Poate strânge lingura cu Poate mesteca hrana şi Mănâncă singur? Se spală singur pe faţă şi Poate să se spele şi s
Poate să se dezbrace de
ACTIVITĂŢI Duce mâncarea la gură? Cooperează în timpul pro- haine mai simple? Îmbracă haine mai simple? Poate să se îmbrace
COTIDIENE cesului de îmbrăcare? singur?
A început instruirea pentruEste aproape abilitat să
igiena personală? folosească toaleta? Se duce singur la toalet
Poate aduce mâinile pe liniaPoate să se târască? Poate merge? Poate alerga uşor? Poate sări?
medie? Încă nu prea sigur.
Se sprijină pentru a sta în Poate alerga cu greu? Poate sări cu ambele Poate ţopăi?
ABILITĂŢI MOTORII
DE BAZĂ Poate şedea cu sprijin? picioare? picioare?
Poate sări cu deplasare?
Merge cu sprijin?
Puncte forte: abilităţile motorii de bază

Necesităţi: toate zonele, dar mai ales atenţia
Înainte de a trece la planificarea obiectivelor...

Să comparăm abilităţile unui copil cu deficienţă mintală sau cu întârziere în dezvoltare, cu
abilităţile altui copil, ce are alte incapacităţi.
Aceasta comparare vă va ajuta să decideţi dacă problema de bază a copilului

pe care l-aţi evaluat este întârzierea în dezvoltare sau deficien ţa mintală.
ÎNTÂRZIERE ÎN DEZVOLTARE DEFICIENŢĂ MINTALĂ

Vorbirea Uşor întârziată Moderat-grav afectat ă
Înţelegerea Uşor întârziată Moderat-grav afectat ă
Gesturile Uşor întârziate Moderat-grav afectate
Jocul Uşor întârziat Asemeni unui copil mai mic
Atenţia Uşor întârziată Deseori grav afectat ă
Ascultarea Uşor întârziată Afectată din cauza dificultăţilor de

concentrare a atenţiei
Schimbul de rol şi imitarea Uşor întârziate Deseori afectate
Încet în deprinderea activit ăţilor
Activităţi cotidiene Uşor întârziate
cotidiene
Abilităţi motorii de bază Uşor întârziate Moderat-grav afectate
Deci, observaţi că, după cum am menţionat, un copil cu întârziere în dez-

voltare va rămâne puţin în urmă cu toate abilit ăţile sale de comunicare, dar, în
cele din urmă, el va ajunge copiii de aceea şi vârstă cu el. Un copil cu deficien ţă
mintală va r ămâne cu mult în urmă şi va fi mai încet în deprinderea abilităţilor de
comunicare. El nu va ajunge niciodată copiii de aceeaşi vârstă cu el.
În primul rând trebuie să ne gândim la dificultatea de bază a copilului. Apoi reflectăm asupra
obiectivelor pe termen scurt şi planificăm activităţi pentru a le atinge.
Dar trebuie să ţinem cont de faptul că fiecare copil cu întârziere în dezvoltare

şifiecare copil cu deficienţă mintală este diferit şi, deci, necesităţile lor vor fi
variate. Drept exemplu ne vor servi Maria, Paulşi Andrei.
• Zonele necesităţilor de bază ale Mariei sunt: înţelegerea, vorbirea, atenţia, ascultarea ş i
activităţile cotidiene
• Zonele necesităţilor de bază ale lui Paul sunt: înţelegerea, atenţia, ascultarea, schimbul de
rol şi activităţile cotidiene
• Andrei are deficiente în toate zonele
Pentru fiecare dintre cei trei copii trebuie s ă stabilim un obiectiv pe termen
lung şi obiective pe termen scurt, menite să ducă la realizarea lui.
Obiectivul pe termen lung pentru fiecare copil este s ă-i îmbunătăţim comu-
nicarea acordându-i sprijin şi intervenind în toate aspectele de dificultate, spe-
cifice, menţionate mai sus. Apoi, trebuie să stabilim obiectivele pe termen scurt
şi să determinăm ce activităţi sunt necesare pentru realizarea lor.
Eu am o întrebare! Fiecare dintre ace şti copii are dificultăţi pe

anumite aspecte, dar cum vom şti asupra ăror aspecte să ne concentrăm
în primul rând?
Casa comunicării (despre care am vorbit în compartimentul 3) ne poate ajuta

la clasificarea obiectivelor pe termen lung, dup ă prioritate. Casa ne reaminteşte
ce abilităţi de comunicare trebuie formate în primul rândşi care pot fi formate
mai târziu.
Iar acum să ne gândim la Andrei; el are dificultăţi cu toate zonele casei.
Dacă privim la aceast ă casă, putem observa c ă atenţia, ascultarea,

imitarea şi schimbul de rol sunt abilităţile de bază ale comunicării; în cazul
lui Andrei, asupra acestor abilit ăţi trebuie să ne concentrăm – alte abilităţi
pot fi formate mai târziu, odată ce fundamentul casei a fost construit.
Acum gândiţi-vă, căror abilităţi le vom acorda prioritate în cazul Mariei
şi al lui Paul?
A-ha! Deci, atunci când un copil are mai multe zone de necesitate,
trebuie să ne concentrăm, în primul rând, asupra formării abilităţilor
de comunicare de bază, înainte de a trece la formarea altor abilit ăţi.
Am înţeles corect?
Ai ăîn
de baz eles corect!
, ţobserv ăm o Foarte
îmbunădes, când
tăţire lucr ăm asupra
a celorlalte abilitabilit
ăţi, cuăţilor
toatedeccomunicare
ă nu le-am
acordat atenţie.
Este important de reţinut că, necesităţile copilului se schimb ă cu timpul şi
trebuie să fim întotdeauna pregătiţi să modificăm planul obiectivelor în
conformitate cu aceste schimb ări.
• Am specificat, deja, c ă obiectivul pe termen lung pentru Maria, care are întârziere în dezvoltare,
este de a îmbun ătăţi înţelegerea, vorbirea, atenţia, ascultarea şi activităţile cotidiene. Vom începe
cu îmbunătăţirea abilităţilor de ascultare, atenţie şi înţelegere.
• Pentru Paul, care are o dizabilitate intelectual ă uşoară, scopul nostru este de a-i îmbun ătăţi înţele-
gerea, atenţia, ascultarea, schimbul de rol şi activităţile cotidiene. În cazul lui, ne vom concentra,
în primul rând, asupra atenţiei, ascultării şi schimbului de rol.
• Pentru Andrei, care are dizabilitate intelectual ă severă, având probleme sub toate aspectele, avem
ca scop îmbunătăţirea abilităţilor lui de bază – atenţia, ascultarea, imitarea şi schimbul de rol.
Aceşti copii pot avea nevoie de ajutor la activităţile

cotidiene sau la mişcările motorii de bază,
însă noi ne vom ocupa, aici, doar de
necesităţile lor de comunicare.
Acum să vedem cum pot fi realizate obiectivele de îmbunătăţire a comunicării!

• În primul rând trebuie s ă ne gândim la obiectivele noastre pe termen lung
• Apoi, trebuie să găsim activităţile care ne vor ajuta să realizăm obiectivele
În următoarele trei pagini vă vom oferi exemple ale planurilor de obiective pentru
Maria – care are întârziere în dezvoltare, Paul – care are dizabilitate intelectuală u şoară şi
Andrei – care are dizabilitate intelectuală sever ă.
Citiţi-le cu atenţie!
Planul de obiective pentru Maria – întârziere în dezvoltare
OBIECTIVE
Obiectiv pe termen lung: să îmbunătăţim atenţia, ascultarea, înţelegerea
Obiective pe termen scurt: Cum? De către cine?
1. să se concentreze când i se Rugaţi-o pe Măria să vă aducă

vorbeşte lucruri din casă:
„Maria, am nevoie de o cană“
„Maria ia-ţi pantofii!“
„Maria, du cartea lui tata!“
Lăudaţi-o când încearcă
2. să se concentreze şi să Ajutaţi-o pe Maria să

asculte în timpul jocului construiască un turn din cuburi.
Învăţaţi-o să aştepte, spunându-i:
„acum e rândul tău să pui un
cub!“
Părinţii şi ceilalţi membri
ai familiei.
3. să înţeleagă mai multe Când o spălaţi şi o îmbrăcaţi,
cuvinte cunoscute vorbiţi cu ea despre ceea ce
faceţ i. Arătaţi-i diferite obiecte
numindu-le: „uite! apa, săpunul,
prosopul, rochiţa, pantoful etc.“
„acum îmbrăcăm rochiţa!“
4. să înţeleagă unele acţiuni Lăsaţi-o pe Maria să vă ajute prin

şi activităţi casă, la activităţi uşoare,
întotdeauna vorbiţi cu ea despre
ceea ce face şi o încurajaţi.
Data stabilită pentru următorul interviu: Numele observatorului:

Data:
Fiecare copil este diferit şi obiectivele se fixează în funcţie de necesităţile fiecăruia.

O dată cu schimbarea necesităţilor, se vor modifica si obiectivele!
Planul de obiective pentru Paul – dizabilitate intelectuală uşoară
OBIECTIVE
Obiectiv pe termen lung: să îmbunătăţim atenţia, ascultarea, schimbul de rol
1. să se concentreze asupra Arătaţi-i lui Paul cum se hrăneşte

unei activităţi de joc păpuşa; luaţi prăjituri pe care le
pentru o perioadă de timp puneţi într-o farfurie şi învăţaţi-l
cum să dea de mâncare păpuşii.
Vorbiţi despre ceea ce faceţi şi
faceţ i ca activitatea să fie distrac-
tivă.
2. să asculte mai atent şi să Aşezaţi-vă jos cu Paul.
privească Atingeţ i diferite părţi ale corpului
şi numiţ i-le în timp ce le atingeţ i.
Ajutaţi-l pe Paul să vă imite
acţiunile şi să vă asculte pe
d-voastră în timp ce le numiţ i. Părinţii şi ceilalţi membri
ai familiei.
3. sasculte
ă mai atent Oferi ţi-i lui Paul posibilitatea de
a alege mâncarea şi jucăriile cu
care să se joace.
Întrebaţi-l:
„vrei dulceaţă sau unt?“,
„vrei mingea sau maşina?“.
Daţi-i ceea ce a ales.
4. să devină mai conştient de Luaţi o cutie şi câteva bile.

schimbul de rol Aruncaţi pe rând bilele în cutie.
Spuneţi: „este rândul meu“,
apoi: „este rândul tău“.

Data:
Planul de obiective pentru Andrei – dizabilitate intelectual ă severă
OBIECTIVE
Obiectiv pe termen lung: să îmbunătăţim atenţia, ascultarea, imitarea, schimbul de rol
1. să privească faţa d-voastră Acoperiţi-vă şi descoperiţi-vă

când vorbiţi faţa. Întrebaţi: „unde este mama?“,
„aici este, uite-o pe mama!“.
Spuneţi: „salut!„ şi „pa!“ cu o
expresie a feţei şi o voce vesele
în timp ce vă acoperiţ i şi vă
descoperiţi.
2. să înveţe să vă asculte, Când Andrei produce vreun sunet,
mai mult, vocea imitaţi-l, ca şi cum aţi vorbi cu el.
Purtaţi „conversaţii“ cu el imi- Părinţii şi ceilalţi membri
tându-i sunetele. ai familiei.
Ţineţi-l pe Andrei aproape de
d-voastră, pe braţe, pe picioare;
cântaţi-i şi legă naţi-vă împreună
cu el după ritm.
3. să se joace, pe rând cu Jucaţi-vă cu el de-a gâdilatul.
d-voastră, în timpul Când râde, gâdilaţi-l din nou.
jocului Schimbaţi rolurile lăsându-l pe
el să vă gâdile, iar d-voastră
râdeţi.

Data:
Cele mai importante posibilităţi de învăţare sunt în timpul jocului şi în timpul activităţilor
cotidiene!
Este important să reţinem că:

• ceea ce îl poate ajuta, în cea mai mare măsură, pe copilul cu dizabilitate intelectuală este
modul cum îl tratăm zi de zi.
• dacă folosim bine abilităţile de comunicare, copilul va învăţa să comunice în felul său.
CUM SĂ VORBEŞTI UNUI COPIL CU DIZABILITATE INTELECTUALĂ...
Vorbiţi-i copilului despre ceea ce se

întâmplă în jurul lui.
Aşezaţi-vă la nivelul copilului şi vorbiţi cu

el faţă în faţă.
Înainte de a vorbi, atrageţi-i atenţia,

atingându-1 uşor şi spunându-i pe nume.
vorbiţţi.i-vă că el vă priveşte atunci când

îiAsigura
Când vorbiţi, folosiţi gesturile, încurajaţi

copilul să folosească gesturile când vrea
să exprime ceva.
Arătaţi-i copilului, de fiecare dată, obiectul

despre care vorbiţi.
Vorbiţi cu copilul d-voastră despre feno-

menele din jur.
Încurajaţi copilul să emită sunete, cântând

şi jucând jocuri care implică producerea
sunetelor.
Când vorbiţi cu copilul folosiţi expresia

feţei pentru a-l ajuta să înţ eleagă sensul
celor spuse de d-voastră.
Observaţi orice încercare a copilului de a

comunica şi întotdeauna răspundeţ i la ea.
Mergem la cumpărături;
Folosiţi cuvinte uzualeşi propoziţii simple. puneţi pantofii
Accentuaţi cele mai importante cuvinte.
Amintiţi-vă toate punctele de mai sus, în orice situa ţie de comunicare cu un

copil cu dizabilitate intelectuală sau întârziere în dezvoltare.
! Am menţionat deja utilizarea gesturilor în comunicarea cu copiii cu deficienţă mintală şi

cu cei cu întârziere în dezvoltare. Acest lucru este foarte important; de aceea, în paginile ce
urmează vom oferi explicaţii privind acest lucru...
Să mergem!
FOLOSIREA GESTURILOR
Ce sunt gesturile? • Gestul este o mişcare a mâinilor, corpului şi a feţei, care poartă
un sens oarecare.
• Prin gesturi se transmit mesaje – de exemplu: când vrem să
spunem „la revedere“, folosim o unduire de mână.
•
Orice şcare a corpului poate fi un gest, doar dacă celălalt îi

misensul.
înţ elege
De ce trebuie să folosim • Mulţi copii cu dizabilitate intelectuală, întâmpină dificultăţi în

gesticulaţia în învăţarea utilizării cuvintelor şi de aceea comunicarea devine
comunicarea cu un copil dificilă pentru ei.
cu dizabilitate • Gesturile sunt mult mai uşor de văzut, de înţ eles şi de memorat
intelectuală? pentru copii.
• Folosind gestul în paralel cu vorbirea, putem comunica maişuor
cu copilul cu deficienţă mintală, iar el va încerca să comunice
cu noi folosind cuvântul, dar şi gestul.
Prin utilizarea gesturilor, mesajul verbal va deveni mai clar şi mai uşor de înţ eles.
Încercaţi această activitate pentru a vă convinge de importanţa utilizării gesturilor...
1. Daţi-i unei persoane o instrucţiune verbală într-o 3. Daţi-i persoanei aceeaşi instrucţiune verbală, dar,
limbă pe care nu o cunoaşte. în paralel cu cuvintele, folosiţi şi gesturi pentru a
Folosiţi numai cuvinte, nu şi gesturi. vă transmite mesajul.
2. Cum răspunde persoana? 4. De data aceasta, persoana a înţ eles mesajul?
... aşa deci, observaţi că utilizarea gesturilor, alături de cuvinte, face

exprimarea mai clară şi facilitează comunicarea!
Când trebuie să folosim • Trebuie să începem în paralel cu vorbirea, cât mai de timpuriu.
gesturile? •
Copilul învăţa să în
exempluvapersoanele
ţ
dineleag
ăş ă ă
jurul săiu.s foloseasc gesturile având
• Toţi cei care intră în contact cu copilul trebuie să folosească
gesturile, mereu aceleaşi, în toate cazurile când vorbesc cu
copilul.
Cum vom învăţa copilul • Când este mic, cel mai simplu mod de a-l înv ăţa este acela de
să folosească gesturile? a-i vorbi, gesticulând, în toate situaţiile fireşti din fiecare zi.
Când îi facem baie, când îl îmbrăcăm, când pregătim prânzul,
vorbim cu el şi gesticulă m.
• Aceste situaţii sunt ideale atât pentru învăţarea gesturilor, cât şi
pentru învăţarea cuvintelor. Pentru mai multe informaţii citiţi
în continuare...
Care este diferenţa dintre limbajul semnelor, folosit de hipoacuzici şi

gesturile pe care trebuie s ă le utilizăm în comunicarea cu copilul cu
dizabilitate intelectuală?
Reţineţi! Limbajul semnelor este complex. La fel ca şi limba vorbită, el are

regulile şi reglementările sale. Limbajul semnelor îl utilizeaz ă hipoacuzicii.
Gesturile nu constituie un sistem lingvistic oficial. Ele sunt simboluri, pe care le
folosim cu toţi, într-o oarecare măsură, pentru a ne face mesajele mai clare, dar
gesturile nu se supun unor reguli sau reglementări. Ele pot fi determinate de
cultura unui anumit segment de populaţie.
Prin folosirea gesturilor putem ajuta un copil cu deficien ţă mintală sau

cu întârziere în dezvoltare s ă înţeleagă mai uşor şi să se exprime mai clar.
Dar acum mă întreb... cum învaţă copilul să folosească gesturile?
Învăţarea gesturilor urmeaz ă aceeaşi cale ca şi învăţarea cuvintelor.

Pentru a afla cum învaţă copilul să înţeleagă şi să utilizeze gesturile, citi ţi în
continuare paginile ce urmează...
ÎNVĂŢAREA GESTURILOR ÎN CADRUL SITUAŢIILOR COTIDIENE
Situaţiile cotidiene: baia, îmbrăcatul, masa sunt activit ăţi oportune pentru
învăţarea gesturilor. Avantajele ce decurg din folosirea acestor situa ţii sunt
multiple: sunt ideale pentru învăţarea utilizării cuvintelor, ajută la formarea şi
dezvoltarea unor deprinderi şi abilităţi de bază, având loc zilnic şi de mai multe
ori pe zi devin familiare copilului, nu necesit ă timp în plus afectat, nu necesită
un consum de resurse (juc ării, jocuri, spaţii special amenajate), pot fi folosite
de către oricare din membrii familiei.
!NB!
De fiecare dată când vorbim despre „utilizarea gesturilor“, ne referim lautilizarea gesturilor şi
cuvintelor în paralel. Niciodată nu trebuie să folosim numai gesturile!
Ce gesturi trebuie să folosim?

• Nu există un set de gesturi de care s ă facem uz în comunicarea cu un copil. Aceasta înseamnă că,
înainte de a utiliza gesturile, părinţii trebuie să stabilească ce gesturi vor folosi în comunicarea cu
copilul lor.
• După ce au decis ce gesturi vor fi folosite, întreaga familie va face apel numai la setul de gesturi
stabilit.
• Un anume gest va fi utilizat numai în raport cu obiectul sauţac iunea pentru care a fost stabilit ini
ţial.
De exemplu:
Cană Casă
Somn Vino aici
• Învăţaţi copilul gesturi utile şi care exprimă necesităţile sale: sete, foame, frig, cald, somn...
• Pentru început, alege ţi 5 gesturi. Folosiţi şi alte gesturi în timpul comunic ării cu copilul, dar
accentuaţi-le pe cele 5. Dup ă ce copilul a înv ăţat primele 5 gesturi, g ăsiţi alte 5, pe care va urma
să le înveţe. Nu este indicat s ă se înveţe mai mult de 5 gesturi în acelaşi timp.
La ce gesturi să recurgem?
Pentru ca un copil s ă înveţe şi să în ţeleagă, cu adevărat, un gest, el trebuie s ă vadă cum este
folosit gestul într-o situaţie cu sens.
Copilul trebuie să:
• vadă gestul în îmbinare cu cuvântul vorbit
• vadă acţiunea la care se referă Înainte de a începe înv ăţarea
• repete acţiunea descrisă de gest gesturilor, evaluaţi capacitatea
•
vadă obiectul la care se referă copilului
palmele. de
Deaaceast abilitateşi
folosiămâinile
• atingă obiectul descris de gest depinde calitatea înv ăţării.
• folosească obiectul descris de gest
• repete experienţa sa directă cu o biectul
de cât mai multe ori.
Învăţarea gesturilor implică trei etape:
Etapa Copilul... Adultul... NB!

1 • vede gestul folosit în • accentuează gestul şi îl • nu este neapărat ne-
multe situaţii diferite foloseşte în multe voie ca copilul s ă facă
• face legătura între situaţii diferite gestul
gestul pe care-l vede şi • repetă gestul făcând • copilul trebuie să par-
sensul lui legătura între el şi ticipe activ la situaţie
• începe să înţeleagă sensul lui • răbdare! – această
sensul • foloseşte acelaşi gest etapă poate dura
pentru un obiect anume foarte mult!
Înţelegerea sensului
2 • încearcă să imite gestul • modelează gestul cu • fiţi răbdători!

pe care îl vede mâna copilului Aşteptând copilul
• este încurajat de răspun- • oferă copilului timp să puteţi să-l ajutaţi
sul adultului încerce gestul indepen- • nu forţaţi copilul să
• încearcă din nou dent folosească gestul!
• laudă încercările • oferiţi copilului cât
copilului mai multe ocazii să
• continuă să folosească folosească gestul
gestul în context • nu grăbiţi copilul!
Imitarea adultului
3 • gândeşte ce vrea să • menţine activitatea mai • nu treceţi prea repede

exprime mult timp pentru a da la activităţi şi gesturi
• memorează gestul ce copilului timp să folo- noi
reprezintă acel sens sească gestul • arătaţi copilului prin
• ţine minte cum se face • laudă şi acceptă orice exemplul propriu cum
acel gest încercare a copilului de să folosească gesturile
• foloseşte gestul a folosi gestul într-o
situaţie cu sens
Folosirea gestului
cu sens
Iată câteva exemple de gesturi pe care le-aţi putea folosi în toate situa ţiile cotidiene…
Acestea sunt numai câteva exemple de cuvinte şi gesturi pe care le pute ţi folosi.
Gândiţ i-vă la alte cuvinte care sunt utile în situa ţ iile cotidiene şi alcătuiţ i gesturile d-voastră
care să se potr iveasc ă cu cuvintele.
Puteţi face multe lucruri bune pentru copilul d-voastră, important este să fiţi pozitivi
şi cu încredere în acesta!
Cei mai mulţi copii cu dizabilitate intelectuală sau cu întârziere în dezvoltare au dificultăţi în
învăţarea abilit ăţilor de autoservire şi noi trebuie să oferim sfaturi în acest sens.
Haideţi să citim cu atenţie ceea ce urmează!
Învăţarea abilităţilor de autoservire

• este foarte important ca ace şti copii să înveţe să facă pentru ei cât mai mult posibil; să fie cât mai
independenţi;
• trebuie să îi ajutăm învăţându-i cum să se ajute singuri;
• nu trebuie să facem totul în locul lor, să le îngrădim independenţa;
• scopul nostru este ca ei să devină cât mai independenţi, să aibă încredere în propriile capacităţi;
• dacă, la început, familia va trebui să petreacă mai mult timp cu copilul, în timp, ajutându-l ăs se
descurce singur, copilul va face singur anumite activităţi;
• învăţând să aibă încredere în propriile forţe, copilul va căpăta sentimentul de autorespect.
Iată câteva sfaturi pentru a ajuta copilul s ă devină mai independent. Folosiţi-le!
1. Aşezaţi-vă în spatele copilului. Ţineţi-i mâinile şi 2. Păstraţi ritmicitatea activităţilor zi de zi. Copilul va
ghidaţi-i mişcările cu mâinile d-voastră. Această învăţa prin repetare, deci fiti ăr bdători şi insistenţi!
metodă se numeşte „mână peste mână“.
3. Arătaţi copilului ce doriţi să facă, apoi ajutaţi-l să 4. Întotdeauna vorbiţi cu copilul despre ceea ce face.
vă imite. Acest lucru îl va ajuta să înţ eleagă.
5. Lăudaţi orice încercare a copilului, reuşită sau nu. 6. Ajutaţi copilul când are nevoie de d-voastr
ă, dar nu
prea mult. El trebuie să facă cât mai mult singur.
Ţineţi minte: răbdare şi insistenţă!

Datorită faptului că aceste situaţii au loc în mod regulat, zi de zi, ele sunt ocaziile ideale pentru
a învăţa un copil să comunice. Dar, reţineţi! Este foarte importantmodul în care vorbim cu c opilul.
Când vorbim cu el trebuie:
• să fim la acelaşi nivel cu copilul şi să îi captăm atenţia;
• activitatea să îi facă plăcere;
• să vorbim despre ceea ce face copilul;

• să folosim gesturile şi vorbirea;
• să vorbim rar, clar, în mod natural;
• să utilizăm un limbaj simplu: cuvinte uzualeşi propoziţii simple;
• să utilizăm obiecte accesibile copilului, pe care el să le poată atinge, simţi...
Important de reţinut despre dizabilitatea intelectuală!
• Există mai multe cauze ale dizabilităţii intelectuale. Unele sunt legate de deficien ţele mintale,
altele de mediul social din mica copilărie.
• Există mai multe grade ale dizabilităţilor intelectuale. Unii copii au doar dificult ăţi de învăţare,
alţii pot avea dificultăţi severe.
• Copiii cu dizabilit ăţi intelectuale au dificultăţi în majoritatea aspectelor de dezvoltare şi, implicit,
în comunicare.
• Toţi copiii cu dizabilitate intelectuală pot învăţa câte ceva, dac ă li se acordă ajutor şi posibilitatea
de a o face.
• Acestor copii trebuie să li se acorde asisten ţă în direcţia deprinderii abilit ăţilor de învăţare,
începând cât mai de timpuriu.
• Copiii cu deficienţe mai grave pot fi foarte înce ţi în deprinderea acestor abilit ăţi. Pentru ei este
necesară o planificare a obiectivelor în etape foarte mici.
•
Este foarte important ca ace şti copii să fie învăţaţi să devină cât mai independenţi posibil.
• Situaţiile cotidiene sunt cele mai bune momente pentru ca aceşti copii să deprindă noile abilităţi.
• Unii copii cu dizabilităţi intelectuale pot avea dificult ăţi de ordin comportamental.
TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT
De ce vorbim despre tulburările

de comportament în modulul Mulţi copii cu deficienţă
pentru deficienţă mintală? mintală au dificultăţi de com-
portament. Pentru a afla mai
multe citiţi în continuare
•
Persoanele cu dizabilitate intelectuală pot avea şi dificultăţi de ordin comportamental.
• S-a constatat că unul din patru copii cu deficien ţă mintală vor avea tulbur ări grave de com-
portament. Deci, acesta este un domeniu în care putem acorda sprijin părinţilor.
• Un comportament considerat inacceptabil de c ătre unii poate fi foarte u şor acceptat de alţii; de
aceea este foarte important de stabilit ce anume din comportamentul copilului se dore şte a fi
schimbat.
• Familia este cea care trebuie să delimiteze, exact, tulburările comportamentale ale copilului.
• Este important de reţinut că nu întotdeauna putem schimba comportamentul copilului.
• Tulburările de comportament ale copilului pot fi un factor de stres pentru familie; de aceea nu
trebuie să învinuim familia dacă ea nu abordează în mod corect aceste tulburări.
• Este important să înţelegem cât mai corect situaţia copilului şi a familiei sale.
Eu înţeleg acum de ce trebuie s ă vorbim

despre comportament. Dar ce în ţelegem Urmăreşte în continuare şi
prin „tulburări de comportament“? vom încerca să explicăm...
Iată câteva tipuri de tulburări de comportament...

• agresiune fizică • distrugerea obiectelor
Exemplu: atacarea, lovirea, muşcarea altor persoane Exemplu: ruperea hainelor, jucăriilor, a altor obiecte
• hiperactivism • automutilare
Exemplu: miş carea sau fuga continuă, neputinţa de Exemplu: se loveşte sau se muşcă
a se concentra asupra unor activităţi
• solicitarea continuă a atenţiei • producerea de zgomot excesiv
Exemplu: aruncă cu obiecte în persoana care nu-i Exemplu: ţipă, strigă, scânceşte, geme...
acordă atenţie
• accese de isterie şi furie • comportament repetitiv, stereotipii
Exemplu: repetă aceeaşi mişcare de multe ori, se

Exemplu: devine furios dacă nu i se face pe plac leagă nă, se loveşte
• obiceiuri urâte, ticuri • tulburări ale somnului
Exemplu: scuipă, îşi curăţă nasul în public... Exemplu: nu doarme noaptea, umblă prin casă
producând zgomot
NB! Tipurile de comportament expuse sunt doar cele mai obi şnuite difi-
cultăţi pe care le pot întâmpina aceşti copii şi familiile lor. Fiecare copil este,
însă, diferit şi va avea un comportament propriu. Noi trebuie s ă stabilim ce este
indezirabil în comportamentul fiec ărui copil.
CAUZELE TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT

Să vedem ce poate sta la baza
unei tulburări de comportament...
• Uneori copilul prezintă tulburări de comportament fără nici o cauză aparentă.
Comportamentul său poate fi o caracteristică a deficienţei mintale.
• Eşecul comunicării poate declan şa tulburări de comportament. Dificult ăţile de înţelegere şi de
exprimare induc
Dacă la aceast frustrarea; este posibil ca acel copil s ă nu înţeleagă ce anume se doreşte de la el.
ă situaţ ie se va răspunde cu un comportament intolerant, din partea familiei, acest
lucru va întări şi mai mult modalitatea negativă de r ăspuns al copilului.
• Dificultăţile de concentrare asupra unei activit ăţi – pot duce la naşterea unor răspunsuri com-
portamentale inadecvate. Copilul nu reu şeşte s ă se concentreze asupra unei activit ăţi şi trece foarte
repede la o altă activitate, ceea ce dă comportamentului ăs u caracteristica de hiperactivism. Nefiind,
în genere, interesat de scopul activit ăţii, copilul cu deficienţă mintală nu îşi finalizează acţiunea.
• Indiferenţa fa ţă de contactul social apare, în general, atunci când copilul nu înţelege relaţia sa
cu ceilalţi. În acest caz, copilul devine agresiv în prezenţa altor persoane, se izolează şi dezvoltă
un comportament repetitiv.
• Absenţa stimulării şi plictiseala pot duce la apari ţia reacţiilor de autostimulare manifestate, în
general, prin ticuri, autoagresare. În lipsa unor stimuli externi, copilul î şi descoper ă propriul corp
de care se foloseşte pentru a obţine stimularea.
• Solicitarea atenţiei celorlalţi poate cauza un comportament inadecvat. Un copil poate înv ăţa c ă
atenţia părinţilor poate fi captată printr-o anumită acţiune. Chiar dacă reacţia părinţilor este negativă,
copilul va folosi acest tip de comportament, mul ţumit fiind că a reuşit să atragă atenţia părinţilor.
De cele mai multe ori, copiii cu dizabilitate intelectual ă pot avea un comportament ce nu cores-
punde vârstei, fiind specific vârstelor inferioare. Cu cât dizabilitatea este mai sever
ă, cu atât com-
portamentul va coborî spre vârste mai mici.
EVALUAREA TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT DE CĂTRE PROFESIONIŞTI
Am convenit deja că părinţii copiilor cu tulburări de comporta-

De ce trebuie ment au nevoie de sfaturile şi de sprijinul nostru. Aceasta înseamnă
să evaluă m că trebuie să alcătuim pentru ei un plan de obiective. Pentru aceasta
comportamentul trebuie să cunoaştem şi să înţelegem problemele cu care se confruntă
copilului? părinţii, trebuie să cunoaştem copilul. Având aceste informaţii de
evaluare putem acorda părinţilor şi copilului ajutorul necesar.
Prin evaluare, vom cunoaşte: care este problema centrală, modul
Ce trebuie în care părinţii abordează problema copilului, ce poate şi ce nu poate
să facă copilul. Cunoscând toate acestea vom putea stabili zona de
să aflăm prin
intervenţ ie, precum şi mecanismele cu care vom interveni. Datele
evaluare?
obţinute în urma evaluării sunt esenţiale în stabilirea planului de
obiective.
O vom obţ ine făcând cunoştinţă cu părinţii şi cu copilul.
Cum putem obţine Trebuie să ascultăm ceea ce au de spus părinţii, să le punem unele
informaţia întrebări. Este important să petrecem o perioadă de timp cu copilul,
necesară? pentru a-l cunoaşte mai bine. Alte amă nunte în pagina următoare...
În evaluare trebuie s ă ob ţinem anumite informaţii; de aceea este important

să stabilim o relaţie cu familia şi cu copilul. In acest fel putem să înţelegem
situaţia lor şi dificultăţile cu care se confrunt ă. Primul pas pentru a realiza
evaluarea este, deci, stabilirea rela ţiei cu familia...
CUM STABILIM O RELAŢIE

CU FAMILIA ŞI CU COPILUL
• Asiguraţi-vă că aveţ i la dispoziţ ie timp suficient • Intraţi în contact cu copilul, vorbind cu el.
pentru a petrece cu familia. • Asiguraţi-vă că locul ales pentru joc este liniştit şi
• Ascultaţi mai întâi ceea ce doreşte familia să vă nimic nu va distrage atenţia copilului.
comunice. Doar mai târziu începeţi să întrebaţi • Alegeţi o activitate care, după spusele părinţilor,
ceea ce vă interesează. îi face plăcere copilului.
•
Este bine să nu
din familie, discutaţ
numaii cu
cu cât mai mulţi membri
mama.
•
Încuraja ţ ă ă ă
mult. i-l s v priveasc , dar nu insista i prea
ţ
• Fiţi receptivi faţă de ceea ce se întâmpl ă în familie. • Zâmbiţi-i şi vorbiţ i calm şi liniştit.
Nu puneţi întrebări incomode şi nu fiţi prea insis- • Nu impuneţi nimic copilului. Dac ă vă evită şi pare
tenţi în a obţine o anumită informaţie. speriat, acordaţi-i timp să se acomodeze cu locul,
• Încercaţi să nu criticaţi familia, chiar dacă nu sunteţi cu d-voastră.
de acord cu metoda prin care încearcă să rezolve • Nu faceţi mişcări bruşte care ar putea ăs-i distragă
situaţia. atenţia.
• Încercaţi să înţ elegeţi lucrurile şi din punctul lor • Modificaţi activităţile în funcţ ie de capacitatea de
de vedere. răspuns a copilului; urmăriţi reuşita acţiunilor.
• Arătaţi familiei că sunteţi interesat de problema lor, • Accentuaţi capacităţile restante ale copilului, şi
că vă pasă de ei, că doriţi să-i ajutaţi. Trebuie să nu deficienţele.
le câştigaţi încrederea!
• Este esenţial ca relaţia d-voastră să se bazeze pe
încredere reciprocă !
Iar acum să vedem ce informaţie trebuie să obţinem în evaluare...
• Înainte de întâlnirea cu p ărinţii, examinaţi întrebările de mai jos pentru a şti ce informaţie trebuie
să aflaţi în discuţia cu părinţii.
• O parte din informaţie poate fi obţinută ascultând părinţii şi relaţionând cu copilul. Dac ă aceasta
este insuficient ă, putem utiliza întrebări specifice.
• În timp ce vorbiţi cu părinţii faceţi însemnări scurte. Notaţi toate datele care considera ţi a fi utile
pentru evaluare.
Evaluarea unui copil cu tulburări de comportament Însemnări

Evoluţia tulburărilor de comportament
• Care sunt dificultăţile de bază?
• Cum şi când au apărut ele?
• Cât de des apar ele?
• În timp, s-au ameliorat ori s-au înrăutăţit?
• Cum au procedat părinţii?
• Cum a reacţionat copilul?
Anamneză
• Probleme de ordin prenatal, perinatal, postnatal
• Momente neobişnuite surprinse în procesul de dezvoltare de la naştere
şi până în prezent
• Ce boli a avut copilul?
• Ce tratament a urmat?
Familia şi mediul social
• Familia este completă?
• Cu cine locuieşte copilul şi unde?
• Cine se ocupă mai mult de copil?
• Ce atitudine au ceilalţi membri ai familiei faţă de copil?
• Mai există persoane cu probleme în familie?
• Au avut loc, în familie, schimbări de ordin major?
Observaţii
• Sunt părinţii atenţ i unul cu altul, se susţin reciproc?
• Au acceptat ei deficienţa copilului lor?
• Au speranţ e reale privind evoluţia copilului?
• Înţeleg ei cauza dificultăţilor copilului?
• Înţeleg ei rolul major care le revine în educarea copilului?
Cum se prezintă copilul în timpul evaluării
• Este mobil?
• Poate să-şi mişte mâinile?
• Descrieţ i abilităţile de autoservire ale copilului
- îmbrăcarea
- spălarea
- servirea mesei
- toaleta
• Ce ar dori părinţii să poată face copilul?
• Descrieţ i abilităţile de comunicare ale copilului
- Ce şi cât înţ elege?
- În ce mod se exprimă ?
- Ce mijloace de înţ elegere şi exprimare foloseşte copilul – verbale
sau non-verbale?
• Descrieţ i abilităţile sociale ale copilului
- Ce atitudine are faţă de alte persoane?
- Cu cine-i place, mai mult, să stea?
- Stabileşte contactul vizual?
- Acceptă contactul cu ceilalţi?
• Descrieţ i abilităţile de joc ale copilului
- Cum îşi petrece timpul?
- Cât timp se poate concentra asupra unei activităţi?
- Ce jocuri îi plac?
- Îi place să se joace cu alţii sau preferă să se joace singur?
• Descrieţ i amă nunţ it comportamentul copilului

- Are un comportament neobişnuit?
- În ce constă acest comportament?
- Cum procedează părinţii în acest caz?
- Copilul are un regim normal de somn?
- Are un regim normal de alimentare?
- Ce-i place copilului?
- Ce nu-i place?
• Ce-i reuşeşte copilului?
• Sumarul situaţiei familiale:

• Sumarul punctelor forteşi al necesităţilor copilului
Numele eval uatorului:……………………………………………… Data evaluării: ……………………
Am înţeles ce este de făcut până aici!

Dar, ce pot face mai departe?
În primul rând vom decide împreun ă cu părinţii care sunt obiectivele dorite
de ei pentru copilul lor. Asigura ţi-vă că acestea sunt realizabile. Obiectivele
trebuie să urmărească combaterea comportamentului negativ, dar şi încurajarea
comportamentului pozitiv.
• Părinţii trebuie să se gândească la un comportament pe care ei doresc să-l încurajeze
la copilul lor şi la un comportament pe care vor să-l combată.
Pentru a încuraja un comportament pozitiv, p ărinţii trebuie să:
• Descrie în detaliu comportamentul dorit. Acesta va fi obiectivul pe termen lung pentru copil.
• Gândiţi-vă la paşii mici ce vor trebui parcur şi pentru a atinge acest comportament.
Acestea vor fi obiectivele d-voastr ă pe termen scurt.
• Gândiţi-vă la lucrurile care vor recompensa comportamentul copilului şi folosiţi-le atunci
când înregistraţi un progres, când copilul face un pas pozitiv spre atingerea obiectivului
său. El va începe să asocieze comportamentul bun cu primirea unei recompense.
• Scrieţi un plan al obiectivelor care s ă prezinte părinţilor comportamentul pe care ei doresc
să-l încurajeze.
• Consemnaţi în detaliu evoluţia copilului. Nu uita ţi să notaţi şi cea mai mică schimbare.
Pentru a combate un comportament nedorit, p ărinţii trebuie să:
• Descrie în detaliu comportamentul pe care ei doresc s ă-l combată. Acesta va fi al doilea
obiectiv pe termen lung.
• Gândiţi-vă la paşii mici ce vor trebui parcurşi pentru ca acest comportament ăs fie combătut.
Părinţii trebuie să se gândească la nişte metode de combatere a comportamentului,

calme, pozitive şi ferme.
NB! Există diferite metode de combatere a comportamentului nedorit. Nu trebuie s ă folosim

lovituri sau alte pedepse, începeţi prin a încerca să liniştiţi copilul şi a-i distrage atenţia de la
comportamentul nedorit!
METODE DE COMBATERE A COMPORTAMENTULUI NEDORIT

• Aflaţi ce anume declanşează comportamentul (foame, plictiseal ă...) şi încercaţi să evitaţi situaţia
respectivă sau să distrageţi atenţia copilului până la declan şarea comportamentului.
• Dacă nu există vreo modalitate de a evita comportamentul sau a distrage copilul, încerca ţi să-i
ignoraţi comportamentul.
• Dacă continuă să se comporte la fel, chiar şi atunci când îi ignora ţi comportamentul şi dacă
depăşeşte pragul toleranţei, certaţi copilul cu voce fermă şi cu o expresie severă a feţei.
• Dacă, după toate măsurile expuse, copilul nu şi-a schimbat comportamentul dificil, poate ap ărea
necesitatea de a-l opri ţinându-l de mâini. Nu o face ţi mai mult de 5 minute. Rămâneţi calmă ş i
nu loviţi copilul.
Iar acum...
• Alcătuiţi un plan al obiectivelor care s ă descrie clar comportamentul pe care p ărinţii doresc să-1
combată şi în ce mod speră să realizeze acest lucru.
• Consemnaţi, în detaliu, orice evoluţie a copilului. Notaţi chiar şi cea mai mică schimbare!
Un exemplu de plan al obiectivelor pentru un copil cu tulburări

comportamentale vă va fi descris în paginile ce urmează...
PLANUL OBIECTIVELOR
– UN MODEL –
Prenumele: Sorin
Vârsta: 6 ani
a) Comportamentul pe care p ărinţii vor să-l încurajeze: să-şi spele farfuria
b) Comportamentul care trebuie comb ătut: aruncarea mâncării
Obiectiv pe termen lung: copilul să-şi spele farfuria
Obiective pe termen scurt:

Copilul să urmărească adultul când duce farfuria la chiuvetă.
•
Să se ducă singur la chiuvetă.

•
Să pună farfuria în chiuvetă cu ajutorul adultului.

•
Să se ducă să-şi spele farfuria fără ajutorul cuiva.

•
Cum să ajutăm copilul?

După masă duceţi copilul la chiuvetă şi lăsaţi-l să privească cum ceilalţi spală farfuriile.
•
Folosiţi metoda „mână peste mână“ pentru a ajuta copilul s ă-şi pună farfuria în chiuvetă
•
şi să o spele. Când aţi terminat activitatea, lăudaţ i-l!

• Treptat, încetaţi să-l mai duceţi de mână, dar încurajaţi-l să vă urmeze singur când v ă
duceţi să vă spălaţi farfuria.
• Ajutaţi-l puţin la spălatul farfuriei, dar lăsaţi-l să facă acest lucru mai mult singur.
• Încurajaţi copilul să-şi ia farfuria şi să o spele singur. L ăudaţi-l în orice încercare a sa.
Ce recompense, moduri de încurajare, vor folosi p ărinţii?
•Vor zâmbi copilului.
•Îl vor lăuda încurajator cu voce caldă.
•Îi vor oferi afecţiune.
•Îi vor oferi una sau mai multe din aceste recompense de fiecare dat ă când copilul va face
şi cel mai mic pas spre realizarea unui obiectiv pe termen scurt.
Cine este implicat în lucrul cu copilul?
Este de dorit ca întreaga familie s ă se antreneze în acest efort. Cea mai bun ă modalitate
este aceea de împărţire a sarcinilor, în familie, în funcţie de timpul şi disponibilitatea fiecăruia.
De exemplu: în fiecare dimineaţă va fi ajutat de sora mai mare, la prânz de mama iar seara de tata.
Obiectiv pe termen lung: Combaterea obiceiului copilului de a arunca mâncarea

Obiective pe termen scurt:
• Copilul să mănânce cel puţin două bucăţele între momentele când aruncă mâncarea.
•
Copilul să mănânce cel puţin jumătate din por ţia sa înainte de a arunca restul.
• Să nu arunce mâncarea, cel puţin în timpul unei singure mese din zi.
• Să mănânce toată mâncarea fără a o arunca.
Cum şi ajutăm copilul?
• Încercaţi să aflaţi motivul pentru care copilul aruncă mâncarea. După ce aţi aflat, încercaţ i
fie să evitaţi situaţia, fie să distrageţi atenţia copilului de la aceasta. De exemplu, dacă
copilul aruncă mâncarea din plictiseal ă, antrenaţi-l înainte de masă, într-un joc stimulator.
• Dacă comportamentul pare cauzat de dorin ţa de a atrage atenţia, faceţi astfel încât să i se
acorde atenţie înaintea mesei şi până începe să arunce mâncarea, iar apoi ignoraţi-l, dacă
continuă.
• Dacă copilul nu ştie ce să facă cu mâinile sale, conduce ţi-i uşor mâinile de la mâncare
spre gură, folosind metoda „mână peste mână“.
• Răsplătiţi copilul când el duce mâncarea la gură şi nu o aruncă.
Ce alte metode de prevenire mai pot fi folosite?
•
În primul rând încercaţi să ignoraţi comportamentul, cât mai mult posibil.
• Dacă copilul nu încetează să arunce mâncarea, certa ţi-l uşor şi renunţaţi, luându-i farfuria
cu mâncare.
Cine este implicat în lucrul cu copilul?
Întreaga familie se va ocupa de acest lucru, în func ţie de timpulşi disponibilitatea fiec
ăruia. Este
bine ca sarcinile să fie împărţite între membrii familiei astfel încât disponibilitatea lor
ă fie
s maximă.
Pe lângă acest plan individual al obiectivelor pentru copil, exist ă şi idei generale valabile
pentru orice tulburare de comportament.
ĂRI DE COMPORTAMENT
IDEI GENERALE PENTRU A AJUTA COPIII CU TULBUR
• Fixaţi obiective reale.

Nu aşteptaţi de la copil
lucruri pe care nu le va
putea face niciodată
• Lucraţi împreună!
Implicaţi toţi membrii fami-
liei în fixarea obiectivelor şi
în demersul de realizare
a lor.
• Alcătuiţi un plan clar al

activităţilor pe care doriţi să
le faceţi cu copilul şi fixaţi
progresele lui.
• Nu aşteptaţi schimbări
foarte rapide!
Deseori poate trece destul
timp până să apară primul
progres; alteori copilul nu
reuşeşte să se schimbe, dar
se schimbă părinţii care
acceptă mai mult copilul.
• Fiţi consecvenţi! Menţ ineţi

aceeaşi atitudine de fiecare
dată; dacă îl certaţi într-o zi
pentru un anumit comporta-
ment, nu îl lăsaţi în altă zi să
îl repete fără a-l certa.
La fel şi cu lauda!
Alte sfaturi pentru a ajuta un copil cu t ulburări de comportament...
• Păstraţi-vă calmul cu copilul. Nu vă pierdeţi cumpătul pentru că acest fapt va înrăutăţi situaţia.
• Când copilul face ceva nedorit, nu-l loviţi. Mai bine încercaţi o serie de r ăspunsuri de liniştire;
întâi încercaţi să ignoraţi comportamentul, apoi avertiza ţi-l într-un mod liniştit, luaţi de la el
obiectul, încercaţi să-i distrageţi atenţia.

• Încercaţi s ă distrageţi atenţia copilului de la comportamentul lui nedorit, oferindu-i posibilitatea
să desfăşoare o activitate pozitivă.
• Iubiţi şi acceptaţi copilul!
• Poate trece mult timp pân ă când va apărea prima schimbare, dar nu renunţaţi!
Oricine ar lucra cu un copil cu tulburări de comportament are

nevoie de acestei sfaturi! Iar acum, s ă trecem la altceva...
Ce-aţi spune despre desfăşurarea unei activităţi în grup împreun ă cu părinţii şi copiii
cu tulburări de comportament?
Este o idee minunat ă! Părinţii copiilor cu tulbur ări de comportament se simt

foarte izolaţi şi pot crede c ă numai ei au probleme de acest gen. Întâlnindu-se
într-un grup, părinţii au ocazia să se susţină reciproc, făcând schimb de expe-
rienţă şi de idei!
Există multe modalităţi ce pot fi luate în considera ţie, atunci când ne gândim la organizarea
unui grup...
Persoanele care au deja experienţă de lucru cu copiii cu tulburări comporta-

• Cine va conduce mentale vor alcătui programul, vor invita părinţii şi participanţii, vor organiza
grupul? spaţiul de întâlnire şi în general îşi vor asuma responsabilitatea pentru întreaga
activitate de grup.
Activitatea se va desfăşura într-un cadru liniştit, relaxant, departe de factori

perturbatori, de zgomot...
• Unde se va Sunt de preferat spaţiile largi neaglomerate, care să dea voie părinţilor să-şi
desfăşura supravegheze copiii.
activitatea?
În acest spaţiu nu trebuie să lipsească jucăriile, astfel alese încât să nu prezinte
nici un risc pentru copilul rămas câteva momente fără supraveghere.
• Câţi copii şi părinţi Copiii sunt foarte activi şi deseori nu percep pericolul. Este necesar ca ei să
grup? să fie în
trebuie beneficieze
12 copii şi pde supraveghere
ărinţii lor. maximă. De aceea, grupul nu trebuie să depăşească
• Ce persoane Mamele se vor grupa câte trei şi vor discuta. Va fi necesar câte un asistent de
trebuie să mai grup pentru fiecare din cele 4 grupuri formate, în acest timp copiii vor fi suprave-
participe? gheaţi de către persoane avizate şi cu experienţă în domeniu.
• Cât timp trebuie să Cea mai utilă este activitatea de grup ce durează 2-3 zile; activităţile se pot fixa
dureze activitatea şi în funcţie de disponibilul de timp alăprinţilor şi de dorinţa acestora de a comunica
de grup? cu ceilalţi.
Iată exemplul unui program de lucru în grup:
Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3

• Bun venit! • Evaluări individuale • Cum să comunică m
• Introducere şi elaborarea planu- cu un copil cu tul-
rilor de obiective burări comporta-
• Prezentarea orarului mentale
• Discuţii în grupuri • Evaluări • Activităţi de grup
mici şi
experienschimb
ţă întrede privind comunica-
rea
părinţi
• Evaluări individuale • Activităţi practice • Discutarea în grup a
şi elaborarea planu- cu copiii planurilor de
lui de obiective obiective
• Evaluarea grupului
• Fixarea următoarei
întâlniri
IMPORTANT DE REŢINUT DESPRE

TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT!
• Există mai multe cauze ale tulburărilor de comportament la copiii cu deficien ţă mintală; adesea
ele rămân necunoscute.
• Comportamentul dificil este greu de schimbat şi nu există răspunsuri gen „reţetă“.
• Trebuie să colaboraţi cu familia şi, indiferent de obiectivele fixate, ele trebuie s ă fie realizabile.
• Vorbiţi deschis cu familia despre ceea ce poate faceşi ce nu poate face copilul.
• Încurajaţi membrii familiei copilului să discute deschis despre problemele lui şi s ă ajungă la un
consens privind metodele de stingere a comportamentului indezirabil. To ţi trebuie să se com-
porte cu copilul la fel.
• Nu fixaţi mai mult de două obiective odat ă. Unul trebuie să vizeze comportamentul ce trebuie
combătut, celălalt comportamentul ce trebuie încurajat.
•
Alegeţi minuţios modalităţile de recompensă şi pedeapsă.
• Elaboraţi două planuri de obiective: unul pentru comportamentul indezirabil, altul pentru com-
portamentul ce se dore şte a fi încurajat. În cazul fiec ăruia este nevoie s ă alegem atent metodele
de realizare, persoanele responsabile, locul, timpul desf ăşurării activităţilor.
• Consemnaţi detaliat progresele copilului.
• Schimbările decurg foarte lent, dar este important s ă continuăm a susţine şi ajuta familia şi
copilul.
Reţineţi următoarele aspecte:
• Experienţele de viaţă ale copilului sunt determinante pentru dezvoltarea sa!

• Copilul învaţă, în general din ceea ce trăieşte!
• Învăţarea unor seturi comportamentale precum şi dobândirea respectului de sine se vor face, la
copil, conform următoarelor principii:
• Dacă copilul este criticat, el învaţă să condamne.

• Dacă copilul este tratat cu ostilitate, el devine bătăuş.
• Dacă copilul este ridiculizat, el devine timid.
• Dacă copilul este certat, în permanen ţă, el învaţă să se simtă
vinovat.
• Dacă copilul se simte tolerat, el învaţă să fie răbdător.
• Dacă copilul este încurajat, el învaţă să fie încrezător.
• Dacă copilul este preţuit, el învaţă să aprecieze.
• Dacă copilul trăieşte în spiritul drept ăţii, el învaţă să fie cinstit.
• Dacă copilul trăieşte într-un mediu care îl aprobă, îl apreciază,
el învaţă să se placă pe sine.
•
Dacă copilul
prietenie, trăţă
el înva ieşsteă gîntr-un
ăseascămediu în care
dragostea există acceptare şi
în lume.
• Dacă copilul este iubit, el înva ţă să-i iubească la rândul său pe
ceilalţi. (D. Nolte)
SĂ COMUNICĂM
CU... PLĂCERE
DIZABILITĂŢI FIZICE
ŞI NEUROMOTORII
M
O
D
U
L
U
L
V
În acest modul vom vorbi despre dificultăţile de comunicare la copiii cu
infirmitate motorie cerebrală.
După ce veţi studia acest modul trebuie să puteţi:

• să depistaţi copiii care au dificultăţi de comunicare cauzate de infirmitatea
motorie;
• să înţelegeţi cauzele infirmităţii motorii cerebrale;
• să explicaţi în ce mod comunicarea este afectată de infirmitatea motorie Ghid pentru părinţi,
cerebrală; educatori şi alte
• să oferiţi sfaturi generale cum să comunicăm cu un copil cu infirmitate persoane implicate
în lucrul cu copii
motorie cerebrală; care au dificultăţi
• să trimiteţi copiii cu infirmitate motorie cerebrală pentru a fi ajutaţi de alţi de comunicare
specialişti;
• să recunoaşteţi necesităţile mijloacelor alternative de comunicareşi să
oferiţi sfaturi la această temă.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea

Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Noţiuni generale despre infirmitatea motorie generală // 119
Tipuri de infirmitate motorie cerebrală // 121
Cauzele infirmităţii motorii cerebrale // 126
Factori de risc pentru apariţia I.M.C. // 127
Cele mai frecvente întrebări despre I.M.C. // 128
Evaluarea // 132
Planificarea obiectivelor // 134
Cum să vorbeşti unui copil cu I.M.C. // 135
Modalităţi alternative de comunicare // 136
Aspecte importante de reţinut despre comunicarea prin toate mijloacele // 141
Program de stimulare pentru un copil cu I.M.C. // 142
Posturi importante şi mijloace ajutătoare pentru un copil cu I.M.C. // 143
Câteva recomandări pentru părinţi // 144
DIZABILIT ĂŢI FIZICE ŞI NEUROMOTORII 119
DIZABILITĂŢI FIZICE ŞI NEUROMOTORII

Principala cauz ă biologică a dizabilit ăţilor fizice şi neuromotorii este deficienţa neuro-
motorie.
NOŢIUNI GENERALE DESPRE INFIRMITATEA MOTORIE (PARALIZIE)

CEREBRALĂ
Infirmităţile motorii cerebrale sunt boli neurologice neprogresive şi neereditare, care afec-
tează capacitatea copilului de a se mi şca, de a- şi menţine postura sau echilibrul. Aceste tulbur ări
sunt cauzate de o leziune cerebral ă, care apare înainte de na ştere, în timpul na şterii sau în primii ani
după naştere.
Infirmitatea motorie cerebrală afectează în special activitatea motorie voluntară.
Se asociază cu retard mintal (50%), convulsii (60% din cazurile cu hemi- sau tetraplegie),
tulburări de vorbire (30%), tulbur ări de comportament (30%), alte anomalii (tulbur ări de creştere,
manifestări cutanate sau osoase etc.)
Incidenţa este de 1,5-5 la 1000 n ăscuţi vii, fiind afectaţi îndeosebi copiii cu greutate mică la
naştere.
Infirmitatea motorie cerebrală (I.M.C.) sau paralizia cerebrală (P.C.) face parte dintr-un grup
mai larg de afecţiuni cerebrale numite „Encefalopatii Cronice Infantile“ (care înseamn ă leziuni ale
scoarţei cerebrale, congenitale şi/sau dobândite în primii 2-3 ani de via ţă, cu efecte variate în plan:
mental, comportamental, senzorial sau motor).
Leziunea cerebrală care determin ă apariţia acestei infirmităţi nu se poate vindeca. Celulele
nervoase numite neuroni (din creier, m ăduva spinării sau nervi) nu se pot reface după o leziune,
pentru că sunt singurele celule din organism care nu se dividşi deci nu se regenerează.
Un aspect pozitiv al I.M.C. este îns ă acela că afecţiunea (mai exact leziunea neurologic ă) nu
progresează în cursul vie ţii, nu se accentueaz ă. Spunem deci c ă I.M.C. este o afec ţiune distructivă,
dar nu progresivă.
Despre infirmitatea motorie cerebrală...
• Leziunea creierului care duce la infirmitate motorie cerebral ă nu va evolua nici în bine, nici
în rău.
• Dificult ăţile de mişcare şi de fixare a pozi ţ iei corpului, de învăţare, înţelegere etc. pot îns ă
evolua în bine sau în rău în funcţie de cât de timpuriu este ajutat copilul şi de tipul de ajutor pe
care îl primeşte.
• Înainte de a ne gândi la comunicarea copilului, trebuie ăs ne gândim la poziţia corpului său.
• Deoarece un copil cu infirmitate motorie cerebrală are dificultăţi de mişcare şi de fixare a poziţiei
corpului, este foarte probabil ca el s ă aibă şi probleme cu spălarea, îmbrăcarea şi satisfacerea
necesităţilor fiziologice.
ATENŢIE!
Este foarte important ca un copil s ă fie ajutat să devină cât mai independent posibil în
toate aceste acţiuni.
REŢINEŢI!
Un copil cu infirmitate motorie cerebrală trebuie să poată...

• să comunice într-un mod specific necesităţile şi dorinţele;
• să se obişnuiască a fi cât mai independent posibil, în m ăsura în care îi permit abilităţile
fizice, în acţiuni de tipul: spălare, îmbrăcare, alimentare etc.;
• să ajute la treburile casnice în măsura posibilităţilor sale fizice şi a abilităţilor de învăţare,
fiind tratat ca membru al familiei şi al societăţii;
• să frecventeze o şcoală, care să corespundă necesităţilor fizice şi capacităţii lui de
învăţare;
• să realizeze sarcini utile, pe m ăsura abilităţilor sale;
• să aibă posibilităţi de integrare în societate împreună cu alţi copii şi adulţi.
Scopurile noastre, în cazul copiilor cu dificultăţi de comunicare cauzate de infirmitatea

motorie cerebrală, sunt:
• să îmbunătăţim toate abilităţile de comunicare ale copilului;
• să încurajăm orice mod de comunicare;
• să susţinem şi să îndrumăm părinţii;
• să ajutăm copilul să devină cât mai independent posibil;
• să oferim copiilor cu infirmitate motorie cerebrală posibilitatea de a se integra în societa-
tea altor copii;
• să-i asigurăm copilului o asistenţă specializată, atunci când aceasta e necesară, de exemplu,
grădiniţă, servicii de educa ţie specială, servicii medicale...
TIPURI DE INFIRMITATE MOTORIE CEREBRALĂ

Termenii de referinţă
Infirmitatea motorie cerebrală este o sintagmă foarte generală pentru multe tulburări
ale mişcărilor şi posturii. Pentru a descrie aceste forme de manifestare variate, specialiştii
(pediatri, neurologi, kinetoterapeuti) folosesc diferite tipuri de clasificări şi anumiţi termeni
de referinţă.
muscular Unul din termenii

se referă la stareacheie pentruţie
de contrac înţelegerea
muscularacestor clasific
ă. Tonusul
ări este tonusul muscular. Tonusul
muscular este ceea ce ne permite să ne
menţinem corpul într-o anumită postură sau poziţie – de exemplu, să stăm aşezaţi cu spatele drept
şi capul ridicat.
Schimbările tonusului muscularne permit să efectuăm mişcările. De exemplu, pentru a balansa
braţul şi a aduce mâna în dreptul feţei, trebuie să scurtăm (deci să creştem tonusul) în bicepsul brahial
(aflat în partea din faţă a braţului) şi, în acelaşi timp, să alungim (deci să scădem tonusul) în tricepsul
brahial (aflat pe partea din spate a bra ţului). Pentru ca mişcarea să se realizeze armonios, tonusurile
tuturor muşchilor trebuie să fie în echilibru, creierul trimiţând mesaje de schimbare permanent ă a
tonusului către toate grupele musculare.
Toţi copiii cu IMC prezint ă o leziune a zonei cerebrale care controleaz ă tonusul muscular.
Ca rezultat al acestei leziuni, ei pot prezenta un tonus muscular mai crescut, mai sc ăzut, sau o com-
binaţie a celor două (tonus variabil sau fluctuant). Partea corpului care va fi afectat ă de acest tonus
muscular anormal depinde de locul în care apare leziunea pe creier.
ONUSUL CRESCUT
numescThipertoni (SPASTICITATEA
sau spastici. ). Copiii care
La copiii hipertoni, mişcau un tonus
ările muscular şconstant
sunt stângace ridicat se
i neîndemânatice,
deoarece muşchii sunt prea contracta ţi, iar tonusul lor nu este echilibrat.
Copiii spastici sunt u şor de recunoscut. Ei î şi arcuiesc spatele în faţă şi îşi întind picioarele.
De asemenea, copiii spastici stau cu pl ăcere în picioare, dar stau pe vârfuri şi „foarfecă“ sau încru-
cişează picioarele atunci când sunt ridica ţi de la sol.
TONUSUL SCĂZUT. Copiii cu tonus muscular scăzut se numesc hipotoni. Musculatura lor este
„flască“. Ei au dificultăţi în a-şi menţine poziţia fără un sprijin din exterior, pentru c ă muşchii lor nu
se contractă suficient şi sunt prea relaxaţi. Copiilor cu hipotonie le place să stea întinşi pe spate, cu
capul, trunchiul, braţele şi picioarele atârnând pur şi simplu pe podea sau pe orice altă suprafaţă. Este
dificil pentru aceşti copii să învingă forţa gravitaţiei şi deci să şadă sau să stea în picioare. Tonusul
scăzut afectează şi capacitatea copilului de a-si men ţine corpul într-o poziţie stabilă, pentru a putea
folosi braţele într-o activitate oarecare. Iar atunci când tonusul muscular sc ăzut afectează şi muşchii
respiratori şi abdominali, el poate afectaşi dezvoltarea vorbirii.
ONUSUL FLUCTUANT. Despre copiii care prezint

muscular variabil. Tonusul poate fi sc ăzut oatunci
ă combinaţie de hipo- şi hipertonie se spune
că au unTtonus când copilul se odihne şte, dar cres-
cut atunci când copilul ini ţiază activităţi. Atunci când tonusul muscular creşte brusc la un nivel prea
ridicat, mişcarea copilului devine stângace, neîndemânatică, la fel ca şi în cazul spasticităţii.
Clasificarea tipurilor de infirmitate motorie cerebrală

Pentru a înţelege mai bine cum şi de ce infirmitatea motorie cerebrală îl afectează pe copilul
dumneavoastră, este important să vedem cum clasifică specialiştii diferitele tipuri de IMC. Dar
înainte de a prezenta sistemul de clasificare, vom revedea câteva no ţiuni legate de funcţionarea
sistemului nervos.
Sistemul nervos este alcătuit din două părţi: sistemul nervos centralşi sistemul nervos periferic.
Sistemul nervos central este alc ătuit din creier şi măduva spinării. Sistemul nervos periferic este
alcătuit din două grupuri de nervi care transmit informaţiile între sistemul nervos central şi diferitele
părţi ale corpului. Aceste grupuri de nervi sunt cunoscute sub numele de nervi senzorialişi nervi
motori. Nervii senzoriali transmit c ătre sistemul nervos central informa ţii legate de senzaţii precum
durerea, simţul tactil, poziţia corpului sau tensiunea musculară, resimţite în diverse părţi ale corpului.
Nervii motori transmit informaţii de la sistemul nervos central către muşchi. Pentru ca o mişcare să
se poată realiza, fiecare element din sistemul nervos trebuie ăs lucreze armonios.
Mişcările se declanşează într-o zonă a scoarţei cerebrale numită cortex motor, aflată în
partea superioar ă a desenului prezentat mai sus. De aici, creierul trimite semnalele ini ţiale care
declanşează o anumită mişcare. Aceste semnale (numite impulsuri nervoase) sunt apoi interpretate
şi modificate de alte dou ă zone ale creierului: cerebelul şi ganglionii bazali. Cerebelul ajut ă la
coordonarea activităţii musculare, menţine tonusul muscular şi controlează echilibrul. Ganglionii
bazali controlează ajustarea posturii corpului în timpul efectu ării mişcărilor. După ce aceste zone
cerebrale au prelucrat impulsurile nervoase care r ăspund de declanşarea mişcării, impulsurile se
transmit mai departe c ătre măduva spinării. La rândul ei, măduva spinării transmite impulsurile
nervilor periferici şi de aici la muşchii corespunz ători, pentru realizarea efectivă a mişcării. Odată
ce au primit impulsul nervos, muşchii se contract ă şi declanşează mişcarea pentru care au fost
stimulaţi.
Acesta este, pe scurt, modul în care oameniifără IMC se pot mişca. Din pricina leziunilor
cerebrale pe care copiii cu IMC le prezint , ei nu î i pot controla normal mi c rile în via a de zi cu zi.
Maniera exactă în care mişcările lor sunt ăafectate şdepinde de zona creierului ş ăîn care se ţafl ă leziunea
şi de categoria de muşchi al căror tonus muscular este afectat din această cauză. Unii medici clasifică
tipurile de IMC în funcţie de aceşti doi factori: categoriile de mu şchi unde apar probleme ale
tonusului muscular şi zonele afectate ale scoar ţei cerebrale. Dacă semnele timpurii ale infirmităţii
motorii cerebrale au fost deja depistate la copilul dumneavoastr ă, atunci probabil că ştiţi deja cu ce
tip de sindrom a fost diagnosticat. Dar dac ă problemele motorii ale copilului nu au înc ă un tablou
foarte clar, iar medicii nu au stabilit încă tipul de IMC al copilului, veţi întâlni în paragraful următor
câteva semne de recunoaştere sau simptome, care v ă vor ghida să înţelegeţi clasificările infirmităţii
motorii cerebrale.
Clasificarea bazată pe localizarea leziunii cerebrale

Din această perspectivă, există trei tipuri mari de IMC:
1) sindrom piramidal (spastic);
2) sindrom extrapiramidal (coreo-atetozic);
3) sindrom mixt.
Există cazuri în care un copil este diagnosticat cu un anumit tip de IMC la vârst ă mică şi cu
un alt tip de IMC atunci când creşte. Aceasta nu pentru că localizarea leziunii cerebrale se schimbă, ci
pentru că anumite efecte ale sale devin observabile lanivelul musculaturii atunci când copilul creşte.
SINDROMUL PIRAMIDAL (SPASTIC). Este cel mai frecvent întâlnit sindrom. El afecteaz ă
aproximativ 80 % din copiii cu IMC.
Aceşti copii au una sau mai multe grupe musculare contractate aproape permanent, ceea ce
le limitează foarte mult mişcările. Ei pot avea de asemenea urm ătoarele simptome:
Capul e întors
într-o parte
Acest braţ
rămâne încordat Pumnul se ţine strâns
pe degetul mare
Picioarele se încordeaz ă Acest braţ e încordat şi îndoit
şi genunchii se strâng
unul lângă altul.
Umeri şi cap date pe spate

Pumnul se ţine strâns
pe degetul mare
Picioarele sunt dep ărtate
Rigiditatea cu genunchii îndoiţi sau cu picioarele dep ărtate se întâlneşte cel mai adesea la
copilul care suferă în acelaşi timp de spasticitate şi de atetoză.
Mai puţin frecvent capul şi umerii se ...sau braţele se încordează pe faţa

încordează înainte. anterioară a corpului cu capul lăsat pe spate
Copilul care învaţă să meargă

Când încercaţi să puneţi copilul face mişcări încordateşi anormale,
în picioare, picioarele se iar genunchii i se lovesc.
încordează şi se încrucişează Picioarele se r ăsucesc adesea
în formă de foarfece. înăuntru.
1. Reflexe osteotendinoase exagerate – Când doctorul verifică reflexele lovind tendoanele la nivelul
cotului, genunchiului, gleznei etc., membrul respectiv se extinde brusc, cu o vitez ă şi o amplitu-
dine mai mari decât cele normale.
Trebuie ştiut c ă reflexele osteotendinoase sunt fiziologice, ele fiind prezente la orice om
sănătos. La copilul cu IMC, ele devin exagerate. Toate celelalte tipuri dereflexe enumerate
mai jos (clonoide, Babinski, sau persistenţa celor primitive) sunt reflexe patologice.
2. Clonusul gleznei – Mişcările rapide şi ritmice ale muşchilor gambei, atunci când piciorul copilului
este flectat în mod deliberat sau atunci când copilul este pozi ţ ionat în picioare.
3. Reflexul Babinski pozitiv – Atunci când piciorul este stimulat prin zgâriere cu un ac bont pe fata
externă a tălpii, de la călcâi către degetele de la picioare, apare ca răspuns reflex extensia halucelui
şi flexia cu răsfirare în evantai a celorlalte degete. Acest reflex este considerat anormal doar la
copilul mai mare de un an.
4. Tendinţa de a dezvolta contracturi musculare. Contracturile limitează mişcările în jurul unei
articulaţii şi sunt cauzate de rigiditatea musculară.
5. Persistenţa reflexelor primitive – reflexele timpurii ale copilului mic persist ă mai multe luni
sau ani decât este normal.
Dacă copilul dumneavoastră este spastic, aceasta se datorează afecţiunii acelei zone cerebrale
care controlează mişcările voluntare (cortexul motor). El poate avea afectat de asemenea tractul nervos
piramidal, calea nervoasă care face legătura între cortexul motor şi nervii din măduva spinării care
răspund de musculatură.
Atunci când cortexul motor sau tractul piramidal sunt afectate, creierul are dificult ăţi de comu-
nicare cu musculatura. Leziunea cortexului motor din partea stâng ă a creierului afectează mişcările de
pe partea dreaptă a corpului şi invers. Aceasta deoarece tracturile nervoase piramidale se încruci şează
la baza creierului, venind dinspre cortexul motor.
SINDROMUL PIRAMIDAL ( COREO-ATETOZIC). Aproximativ 10% din copiii cu IMC prezint ă
acest sindrom. El este cauzat de leziuni la nivelul cerebelului sau al ganglionilor spinali. Aceste arii
nervoase prelucreaz
nioase, precum ă semnalele sosite de la cortexul motor şi determină mişcări coordonate şi armo-
şi men ţinerea posturii corporale. În desenul prezentat mai sus, cerebelul se afla în
partea de jos a creierului, iar ganglionii bazali în centru.
Mişcările asociate tipice ale mâinii şi
braţului pot lua forma tremuratului
continuu sau al spasmelor bruşte.
Mişcările necontrolate domină adesea
când copilul se excită sau încearcă să
facă ceva.
Acest copil suferă de ateoză gravă.

Neechilibrată
mişcarea braţului
şi a mâinii.
Afectarea acestor zone determin ă apariţia la copil a unor mişcări involuntare, nedorite, mai
ales la nivelul feei, al bra elor, al trunchiului. Aceste mi c ri interfereaz deseori cu procesul vorbirii,
al hrănitului, cuţ întinderea
ţ mâinii, cu apucatul obiectelor,
ş ă precum şi ăcu alte gesturi care implic ă
mişcări coordonate.
De exemplu, grimasele involuntare sau mişcările limbii pot conduce la dificultăţi de înghiţire
sau de articulare a sunetelor.
În plus, copiii cu sindrom extrapiramidal au deseori un tonus muscular sc ăzut, având deci
dificultăţi în menţinerea posturii în timpul şederii sau mersului.
Iată câţiva termeni asociaţi cu această condiţie:
• Distonia – mişcări ritmice, lente de r ăsucire a trunchiului sau a unui bra ţ sau picior. Ea poate
antrena şi posturi anormale, precum rota ţia amplă a trunchiului.
• Atetoza – mişcări crispate, lente, în special la nivelul încheieturilor mâinii, a degetelor, a fe ţei.
• Coreea – mişcări bruşte, rapide, ample ale capului, gâtului, picioarelor sau mâinilor.
• Ataxia – lipsa de coordonare a mişcărilor în timpul mersuluişi probleme de menţinere a echilibrului.
Copiii cu ataxie au afecţiuni la nivelul cerebelului.
• Rigiditatea – tonus muscular extrem de scăzut în orice poziţie, combinat cu o limitare masivă a
mişcărilor.
• Diskinezia – un termen general pentru mi şcările involuntare, utilizat atunci când nu se poate
clasifica exact tipul mişcării deficitare.
Părinţii nu pot distinge mişcările involuntare, decât în jurul vârstei de 9 luni. De obicei, primele
simptome apar la nivelul feţei, al limbii şi al braţelor. Atunci când copilul î şi propune deliberat să
efectueze anumite activit ăţi, mişcările involuntare se înteţesc. De asemenea, ele sunt mai frecvente
atunci când copilul se teme de ceva, este emoţionat sau nerăbdător.
Înainte de apariţia mişcărilor involuntare copiii prezint ă un tonus muscular scăzut. Deseori,
mişcările involuntare dispar în timpul somnului.
Clasificarea bazată pe localizarea problemelor motorii
Ca s ă poată clasifica sindroamele anterior prezentate, doctorii se uit ă la modul în care IMC
afectează sistemul nervos. Dar ei pot clasifica sindroamele şi în funcţie de efectele care apar la
nivelul feţei, membrelor superioare, al trunchiului sau membrelor inferioare. In func ţie de partea
corpului care este afectat ă de IMC, vorbim de monoplegie, diplegie, hemiplegie, tetraplegie.
• Monoplegia. În monoplegie, IMC afecteaz ă doar un singur membru (superior sau inferior), pe o
singură parte a corpului. Dizabilitatea este considerat ă uşoară şi deseori dispare cu timpul.
Monoplegia este foarte rar ă.
• Diplegia. Diplegia înseamnă că IMC afectează două din membrele corpului. Datorit ă spasticităţii
musculaturii membrelor inferioare, copilul st ă pe vârfuri şi încrucişează picioarele atunci când e
ridicat de la sol. Copiii pot avea şi probleme uşoare de tonus muscular în partea superioar ă a
corpului, dar au un control adecvat al trunchiului, membrelor superioare şi capului în majoritatea
activităţilor cotidiene.
• Triplegia. Trei membre ale corpului sunt afectate de IMC, de obicei membrele inferioare şi unul
din membrele superioare.
• Hemiplegia. În hemiplegie, una din cele dou ă părţi ale corpului copilului este afectat ă de IMC.
Membrul superior este de obicei mai afectat decât membrul inferior, trunchiul sau fa ţa şi este
ţinut în flexie. Membrul superior ş i membrul inferior din partea afectat ă pot s ă fie mai scurte
sau mai puţ in dezvoltate decât celelalte. Deoarece nu folosesc atât de mult mâna afectat ă,
copiii tind să o ignore. 50% din copiii cu hemiplegie au o diminuare a senza ţ iilor în membrele
afectate.
•
Atunciinferioare,
Tetraplegia.membre
superioare, când IMCvorbim
afecteaz ă întregul
despre corp De
tetraplegie. al copilului (fa ţă, trunchi,
obicei, membrele membre
inferioare sunt
mai afectate decât membrele superioare în tetraplegie. Mi şcările involuntare şi problemele de
tonus muscular care apar la nivelul întregului corp afecteaz ă într-o mare măsură activitatea
zilnică a copilului.
CAUZELE INFIRMITĂŢII MOTORII CEREBRALE –

FACTORI DE RISC PENTRU APARIŢIA I.M.C.
Cauzele infirmităţii motorii cerebrale

Se poate spune c ă exist ă dou ă probleme majore care pot cauza infirmitatea motorie
cerebrală:
1. Imposibilitatea creierului de a se dezvolta normal (tulbur ări de dezvoltare a creierului).
2. Leziunile neurologice ale creierului în perioada sa de dezvoltare.

TULBURĂRI DE DEZVOLTARE. În primul şi al doilea trimestru al sarcinii, celulele nervoase
ale creierului fătului (neuroni) se multiplică şi cresc foarte repede, în zona centrală a creierului. Apoi,
neuronii vor migra spre alte arii cerebrale, pentru a putea realiza func ţionalitatea specifică a acestora.
Ocazional, pot să apară factori care tulbură acest proces de dezvoltare normal ă a creierului. Creierul
fătului poate să nu mai produc ă numărul obişnuit de celule nervoase, sau celulele s ă nu mai migreze
în zonele în care ar trebui s ă ajungă. Cauzele acestor tulbur ări sunt deseori necunoscute, dar se pot
referi la disfuncţii genetice, cromozomiale, insuficienta irigare cu sânge a creierului. Atunci când
tulburarea de dezvoltare apare în zona motorie cerebrală, apare IMC.
LEZIUNI NEUROLOGICE. Dac ă se constat ă o dezvoltare normal ă a creierului fătului şi totuşi
IMC a apărut, atunci este vorba despre leziuni cerebrale care apar înainte, în timpul sau dup ă
naştere. Aceste leziuni sunt deseori asociate cu prematuritatea, cu travaliile dificile, cu complica ţiile
neo-natale sau cu traumatismele craniene.
Iată pe scurt problemele care pot conduce la afectarea neurologică a creierului:
•
lipsa de oxigen înainte, în timpul sau după naştere;
• hemoragiile cerebrale;
• factori toxici (alcool, droguri, medicamente, folosite de mam ă în timpul sarcinii);
• traumatismele cervicale (datorate c ăderilor, accidentelor etc.);
• probleme de ordin metabolic (exemple: glicemie sc ăzută, icter sever etc.);
• infecţii ale sistemului nervos (encefalite sau meningite).
Severitatea afect ării cerebrale depinde în general de tipulşi durata leziunii.
Uneori, leziunea poate fi rezultatul unei combinaţii de factori, care singuri nu sunt suficien ţi
pentru a o produce.
Prezenţa unuia sau a mai multor factori de risc, prezenta ţi în tabelul următor, nu înseamnă
neapărat faptul că respectivul copil va avea IMC. De fapt, mulţi dintre copiii care prezintă factori de
risc nu dezvoltă IMC. De exemplu, 70-90% din copiii prematuri nu prezintă IMC sau alte tulbur ări
de dezvoltare.
Chiar şi atunci când copilul este diagnosticat cu IMC, este greu de spus care dintre ace şti
factori au determinat afecţiunea.
Şi, deşi este foarte frustrant pentru p ărinţi, aproape 20% dintre copiii cu IMC nu au o cauză
cunoscută a apariţiei acestei afecţiuni.
FACTORI DE RISC PENTRU APARIŢIA IMC
Factori de risc în ti mpul sarcinii

•Boli ale mamei (rubeolă, herpes, diabet sau hipertiroidism);
•Tensiune arterială mare;
•Alimentaţie săracă a mamei în timpul sarcinii;
•Distrofii sau hemoragii placentare;
•Separarea prematur ă a placentei de peretele uterin;
•Foarte rar, factori ereditari;
•Infecţii la mamă în timpul sarcinii.
Factori de risc in ti mpul naşterii

•Prematuritate (mai puţin de 37 de săptămâni de sarcină);
•Ruptura prelungită a membranelor amniotice pentru mai multde 24 de ore, ceea ce conduce
la infecţia fătului;
•Ritm cardiac slab al fătului în timpul naşterii;
•Prezentaţie anormală a fătului, ceea ce conduce la o naştere dificilă;
•Asfixia sau traumatismele la naştere.
Factori de risc dup ă naştere

•Cu cât prematuritatea este mai mare, riscul afecţiunilor cerebrale este mai mare;
•Asfixia cerebrală – cantitatea insuficientă de oxigen la nivelul creierului conduce la irigaţia
slabă cerebrală, precum şi la probleme de respiraţie;
•Ea poate fi consecutivă înecului, intoxicaţiei cu gaz, altor factori toxici;
•Infecţiile cerebrale (meningita, encefalite);
•Convulsiile – legate de activitatea electrică anormală a creierului;
•Hemoragia interventriculară;
•Febra mare cauzată de o infecţie la nou născut;
•Tumori cerebrale.
OBSERVAŢIE!
Este important să cunoaştem cauza IMC, dar nu esenţial. Putem ajuta copilul, indiferent
dacă ştim sau nu cauza dificult ăţii sale. Cel mai important lucru este ajutorul timpuriu dat
copilului. Reţineţi: deşi IMC nu se vindecă, putem face foarte multe pentru copilul cu această
afecţiune.
CELE MAI FRECVENTE ÎNTREBĂRI DESPRE I.M.C.
Există vreun tratament pentru

IMC? Nu. Nu există tratament pentru IMC. Nu există medicamente sau
operaţii care ne-ar putea scăpa de IMC. Există însă tehnici şi metode
de recuperare funcţională care pot ajuta copilul să-şi antreneze şi să-
şi îmbunătăţească abilităţile motorii.
Infirmitatea motorie cerebrală este

contagioasă?
Nu, nu este contagioasă. Nu se transmite de la o persoană la alta.
Oamenii cu IMC trebuie ajutaţi să se integreze în societate.
Cine poate să ne ajute copilul?

Medicii recuperatori, împreună cu kinetoterapeutul, logopedul şi
psihologul pot să vă îndrume în îngrijirea copilului dumneavoastră.
Voi, părinţii, sunteţi însă cele mai importante persoane pentru copilul
cu IMC.
Va putea copilul meu să îşi poarte

singur de grijă? Fiecare copil cu IMC are caracteristicile sale. Unii dintre copii pot
învăţa să aibă grijă de ei înşişi, dar mulţi vor avea permanent nevoie de
ajutor. Cel mai important lucru este ca dumneavoastră să îi permiteţi
copilului şi să îi încurajaţi eforturile de a deveni cât mai independent
posibil.
Va învăţa copilul meu să

vorbească? Mulţi dintre copiii cu IMC învaţă să vorbească mai greu, datorită
dificultăţilor motorii de la nivelul aparatului fono-articulator (buze,
obraji, limbă etc.). Pentru aceia dintre ei care nu pot articula
cuvintele este recomandată folosirea unei combinaţii de cuvinte,
semne şi imagini pentru a comunica.
Va putea copilul meu să meargă

la şcoală? Mulţi copii cu IMC, mai ales cei cu inteligenţă normală, ar bene-
ficia mult frecventând şcoala, însă foarte des, deficienţ ele de mişcare
ale copilului îi fac aproape imposibil
ă frecventarea unei institu
ţii şcolare
obişnuite. Există doar puţine locuri în şcolile speciale. De cele mai
multe ori însă, familia este cea care trebuie să ajute copilul să înveţ e,
precum şi cea care trebuie să încurajeze integrarea lui şcolară.
Va fi capabil copilul meu să îşi

câştige singur existenţa?
Persoanele cu IMC nu reuşesc întotdeauna să îşi găsească un loc
de muncă. Dar există multe servicii la domiciliu şi în comunitate pe
care ei le pot îndeplini, cu condiţia să li se ofere şansa.
CUM POATE MEDICUL SĂ AJUTE UN COPIL CUIMC?

Cum am mai spus, infirmitatea motorie cerebral ă nu se trateaz ă, iar un medic nu poate ajuta
un copil cu IMC decât în situaţia în care el prezintă afecţiuni asociate.
• O afecţiune obişnuită la copiii cu IMC este epilepsia, care se manifestă prin crize sau convulsii.
Aceşti copii trebuie să se afle sub supravegherea medicului pentru urm ărirea evoluţiei bolii.
• Deoarece un copil cu IMC prezintă dificultăţi de mişcare, de poziţionare a corpului, precum ş i
dereglări funcţionale ale muşchilor implicaţi în tuse, pot s ă apară afecţiuni respiratorii. Acestea
trebuie tratate de către medic în stadiul timpuriu al apari ţiei lor.
• Pentru a corecta contracturile grave ale muşchilor la copilul cu IMC, în unele cazuri este utili-
zată metoda chirurgicală. Oricum, trebuie să ne gândim foarte bine înainte de a accepta o astfel
de intervenţie şi să consultăm un medic de specialitate.
REŢINEŢI!
Un medic nu poate să vindece IMC, dar ajutorul lui trebuie solicitat în

cazul oricărei probleme de sănătate, care ar putea să apară la copil.
PARTICULARITĂŢI ALE COMUNICĂRII LA COPILUL cu IMC

Comunicarea reprezintă, de obicei, unul dintre aspectele dificile ale dezvolt ării copilului cu
IMC. Gradul dificultăţii de comunicare depinde de asocierea posibilă a afecţiunii motorii cu retardul
mental sau cu afecţiuni de ordin senzorial.
CICLUL COMUNICĂRII
Pentru început, să vedem unde ar putea fi afectat ciclul comunicării la copilul cu IMC şi
deficienţă mintală asociată.
Auzi şi/sau vezi mesajul Înregistrezi ce vezi Recunoşti ce vezi şi auzi

şi auzi
Înţelegi sensul cuvintelor Decizi să răspunzi Alegi forma răspunsului
Alegerea sunetelor şi Răspunzi – observi

cuvintelor Ştii ordinea simbolurilor
şi corectezi
Alegerea semnului
Toţi copiii cu IMC şi deficienţă mintală asociat ă vor avea dificultăţi atât în etapele
înţelegerii, cât şi în cele ale exprimării. Măsura dificult ăţilor depinde atât de deficienţa mintală, cât
şi de cea fizică.
Iar acum să vedem unde ar putea fi întrerupt ciclul comunic ării la un copil cu IMC şi fără
deficienţă mintală asociată:
Înregistrezi ce vezi
Auzi şi/sau vezi mesajul Recunoşti ce vezi şi auzi
şi auzi
Înţelegi sensul cuvintelor Decizi să răspunzi Alegi forma răspunsului
Alegerea sunetelor şi Răspunzi – observi

cuvintelor Ştii ordinea simbolurilor
şi corectezi
Alegerea semnului
• Un copil cu IMC şi a c ărui inteligenţă nu este afectat ă nu va avea dificult ăţi de înţelegere şi nici
de alegere a răspunsului.
• Un copil care poate vorbi va putea oferi un ăr spuns verbal, chiar dacă acesta va fi mai puţin clar.
• Dificultăţile pot să apară în cazul în care copilul nu poate vorbi. El trebuie s ă decidă cum să
trimită răspunsul.
• Un copil care nu poate vorbi trebuie învăţat să folosească gesturile sau să indice anumite imagini
pentru a comunica. In timp, el va trebui înv ăţat să scrie şi să citească, cu sau f ără ajutorul
calculatorului.
• Dacă nu i se oferă o alternativă pentru vorbire, copilul va avea dificult ăţi la trimiterea mesajului
şi atunci ciclul comunicării se întrerupe.
• Deoarece comunicarea este deseori afectat ă la copiii cu IMC, acest aspect trebuie atent urm ărit şi
sprijinit de timpuriu.
• Pentru a realiza obiectivul pe termen lung care va permite copilului cu IMC s ă comunice într-un
anumit mod, trebuie s ă evaluăm capacităţile de comunicare ale copilului.
EVALUAREA
Folosim fişa de evaluare standard:
ETAPA 1 2 3 4* 5 6
VÂRSTA 0-6 LUNI 6-12 LUNI 12-18 LUNI 1,1-2-3 ANI 3-5 ANI 5-6 ANI
Gângureşte, bolboro- Repetă sunetele şi Foloseşte sunete cu Foloseşte cuvinte se- Combină cuvintele Se exprimă cu uş
seşte? gângureşte în mod sens şi unele cuvinte parate combinându-le în propoziţii? în propoziţii dezvoltate.
melodios? uşor de recunoscut? uneori câte două? …………………… Îşi spune adresa.
VORBIREA
Vorbirea îi este înţe-
leasă ăini?
Dacă de
nu,str
descrie ţi.
Înţelege cum îi vor fi Înţ elege Urmează instrucţiu- Înţ elege limbajul Poate să urmărească Participă la conversa-
satisfăcute necesită- instrucţiunile cele nile neînsoţite de simplu la fel ca alţi o conversaţie şi să ţiile cu adulţ ii.
ÎNŢELEGEREA ţile: plânge când îi mai simple comu- gesturi: îşi arată copii de aceeaşi participe la ea?
este foame sau când nicate prin gesturi? părţile corpului? vârstă?
este ud?
Zâmbeşte, se Indică obiectele sau Înţelege legătura Foloseşte gesturile Foloseşte gesturile Mimica şi gesticula
încruntă, râde? persoanele ce-i pro- dintre gest şi situaţie, pentru a-i face pe alţii pentru a-şi face sunt adecvate mesaju-
…………………… voacă interes? de exemplu, face din să-i aducă un lucru mesajele mai lui.
GESTURILE
Întinde mâna spre mână „pa“, bate din pe care îl doreşte, de convingătoare?
obiecte? palmă „mulţumesc“? exemplu, arată cana
când îi este sete?
Oamenii şi obiectele Cercetează/se joacă Îi plac jocurile în Îi place să Îi plac jocurile cu Respectă regulile în
îi provoacă interesul? cu obiectele? care pretinde a face construiască din reguli? jocurile de grup.
…………………… …………………… ceva, de exemplu, cuburi? …………………… Participă la jocuri de
JOCUL Le fixează cu privi- Caută obiecte pune o linguriţă în …………………… Participă împreună rol.
rea? ascunse? cană, prefăcându-se Imită activităţi cu alţi copii la
că mănâncă? casnice simple? jocuri ce implică
simularea?
DIZABILIT ĂŢ I FIZICE ŞI NEUROMOTORII
Priveşte la Priveşte în direcţia Poate îndeplini sar- Îndeplineşte sarcini Poate să asculte şi Are atenţ ie
mamă/dădacă când sunetelor sau cini simple fără a fi mai complicate timp să vorbească cu distributivă.
ATENŢIA vorbeşte? obiectelor noi? distras de sunete sau îndelungat (constru- oamenii în timp ce
obiecte noi? ieşte din cuburi, se îndeplineşte o sar-
joacă de-a simularea) cină oarecare?
Răspunde la sunet şi Diferenţiază sunetele Ascultă când Ascultă vorbirea mai Într-un loc zgomo- Participă la dialog,
priveşte în direcţia de şi sensul lor, de mama/dădaca îi atent? tos poate ignora ascultând atent şi
ASCULTAREA unde vine? exemplu, lătratul vorbeşte? …………………… zgomotele şi să-şi răspunzând adecvat.
unui câine, sosirea Încearcă să repete asculte mama?
autobuzului? cuvinte?
Repetă
sunetele după
Repeta propriile Imită sunetele şi
Încearcă să repete Poate participa la o Capacitatea de a
mama sa; dacă mama sunete în joacă? acţiunile adulţilor?
sunetele pe care le conversaţie? dialoga.
SCHIMBUL DE ROL– imită sunetele copilu- …………………… aude?
ALTERNAREA ŞI lui, le repetă apoi şi
IMITAREA Doreşte ca adultul să
copilul? participe la jocurile
sale?
Poate strânge lingura Poate mesteca hrana Mănâncă singur? Se spală singur pe Poate să se spele şi Îşi încheie nasturii.
cu buzele? şi bea din cană? …………………… faţă şi pe mâini? să se şteargă singur? Îşi leagă şireturile.
…………………… …………………… Poate să se dezbrace …………………… ……………………
ACTIVITĂŢI
COTIDIENE Duce mâncarea la Cooperează în timpul de haine mai simple? Poate să îmbrace hai- Poate să se îmbrace
(deprinderi de gură? procesului de îmbră- …………………… nele mai simple? singur?
autoservire) care? A început instruirea …………………… ……………………
pentru igiena perso- Este aproape antrenat Se duce singur la
nală? să folosească toaleta? toaletă?
Poate ducemedie?
spre linia mâinile Poate să se târască? Poate
…………………… merge?
…………………… Poate alerga uşor?
…………………… Poate sări?
…………………… Sare
Sare coarda.
într-un picior,
ABILITAŢI MOTORII …………………… Se sprijină pentru a Poate alerga cu greu? Poate sări cu ambele Poate ţopăi? învârtindu-se în cerc.
DE BAZĂ Poate şedea cu spri- sta în picioare? picioare? …………………… Stă într-un picior
jin? …………………… 10 secunde.
Poate sări cu depla-
Merge cu sprijin? sare?
Vom încerca să alcătuim un tablou al particularit ăţilor de comunicare la copiii cu IMC. În

general, copiii cu IMC prezintă următoarele caracteristici:
Vorbirea: moderat/grav afectat ă, în funcţie de deficienţa fizică si/sau mintală;
Înţelegerea: fără dificultăţi, cu excepţia cazurilor de asociere cu o deficienţă mintală;
Gesturile: pot fi mai uşor afectate decât vorbirea;
Jocul: poate fi afectat din cauza deficien ţei fizice şi/sau mintale;
Atenţia: deseori afectat ă;
Ascultarea: deseori afectat ă;
Imitarea:
Activităţi cotidiene: poate fi afectatafectate,
moderat/grav
ă din cauza deficienţei fizice şi/sau mintale;
în func ţie de gradul deficien ţei fizice/sau mintale;
Abilităţi motorii de bază: moderat/grav afectate.
În concluzie, abilităţile de comunicare ale unui copil cu IMC vor fi afectate în mod
diferit, în funcţie de gravitatea deficien ţei. Fiecare copil are particularit ăţile sale, iar planificarea
obiectivelor trebuie să reflecte necesităţile lui individuale.
Pentru a alc ătui un program individualizat al copilului în vederea dezvolt ării capacităţilor
sale de comunicare, va trebui să ne reamintim elementele planific ării obiectivelor.
În primul rând, trebuie s ă ne gândim la dificultatea de bază a copilului. Apoi putem s ă ne
gândim la obiectivele pe termen scurt şi la activităţile necesare pentru a le atinge. Nu trebuie s ă
uităm că fiecare copil cu IMC are caracteristicile şi necesităţile lui şi, prin urmare, planificarea
obiectivelor va fi diferită de la un copil la altul.
Obiectivul pe termen lung va fi întotdeauna legat de îmbun ătăţirea comunicării, dar cele pe
termen scurt (corespunz ătoare priorităţilor imediate) pot fi legate de îmbunătăţirea atenţiei, de
capacitatea de ascultare, de în ţelegerea mesajului, de imitarea unor sunete sau de articulare, de
îmbogăţirea vocabularului etc.
Iată în continuare un model de planificare a obiectivelor pentru un copil cu IMC şi alte
afecţiuni asociate:
OBIECTIVELE
Obiectiv pe termen lung:A îmbunătăţi comunicarea copilului
1. Stimularea atenţ iei copilului
şi a capacităţii de ascultare
1.1. mai
Copilul
atentvafetrebui să privească Când
ţ ele oamenilor
ţi cu copilul, folosiţi o mimică deosebită şi o Toată familia
vorbii-ar
voce care atrage atenţia. Ţineţi obiectele despre care
vorbiţi aproape de faţa voastră.
1.2. Copilul va trebui ăs privească Afişaţi o jucărie zornăitoare într-o parte a fe ţei copiluluişi Toată familia
în direcţia sunetelor ajutaţi-l să privească spre ea. Agitaţi-o apoi în partea
cealaltă şi ajutaţi copilul să privească în direcţia respectivă.
2.
Articularea sunetelor Organiza ţi jocuri zgomotoase pentru copilşi stimulaţi Toată familia
copilul să emită şi să articuleze sunete diferite.
Data:
Data următoarei planificări a obiectivelor:
NU UITAŢI!
• Atitudinea pozitivă zilnică a adultului faţă de copilul cu dizabilit ăţi îl poate ajuta efectiv în
dezvoltarea capacităţilor de comunicare. Copilul va comunica mai uşor dacă îşi doreşte să o facă,
dacă dore şte să exprime lucrurile pe care le trăieşte.
• Folosind eficient capacit ăţile noastre de comunicare, vom putea stimula modul de comunicare al
copilului.
Vă propunem următoarele sugestii:
CUM SĂ VORBEŞTI UNUI COPIL CU IMC

• Vorbiţi cu copilul despre lucrurile care se petrec în jurul lui.
• Aşezaţi-vă la nivelul copilului şi vorbiţi cu el faţă în faţă.
• Înainte de a vorbi cu copilul, atrage ţi-i atenţia, spunându-i pe nume. Fi ţi sigur că el se
uită la dumneavoastră când îi vorbi ţi.
• Arătaţi-i obiectele despre care vorbiţi şi, dac ă este posibil, apropiaţi-le de faţa lui pentru
ca el să le vadă şi să le pipăie.
• Nu forţaţi copilul să vorbească. Există şi alte modalităţi prin care copilul poate comu-
nica, atunci când el nu articulează sunete cu u şurinţă. În paginile următoare veţi afla
câteva informaţii despre limbajul semnelor şi cel al imaginilor, ca mijloace alternative
de comunicare. Un logoped v ă va îndruma în acest sens.
• Observaţi orice încercare a copilului de a comunica şi întotdeauna răspundeţi la ea.

• Încurajaţi orice mijloc de comunicare.
• Daţi-i copilului timp să răspundă.
• Găsiţi timp pentru a sta şi a vorbi cât mai mult cu copilul.

• Nu vorbiţi despre copil de faţă cu el.
În continuare, vom descrie modalit ăţile prin care copiii cu IMC pot comunica...
Tabelul următor se refer ă la limba vorbită, la limbajul semnelor şi limbajul imaginilor şi
stabileşte abilităţile care sunt necesare pentru fiecare din ele. Înainte de a decide ce mijloc de
comunicare să alegem, trebuie să decidem dacă copilul posed ă abilităţile necesare.
MODALITĂŢILE ALTERNATIVE DE COMUNICARE

Definiţie Ce abilităţi implică? Ce avantaje implică? Ce dezavantaje implică?
Un sistem de combi- • Auzul şi ascultarea • Este cel mai accesibil • Complexitatea
nare a sunetelor, pen- • Memoria auditivă mijloc de comunicare • Necesită bune abilităţi
tru a forma cuvinte Înţ elegerea Eficient auditive şi de ascultare
it
ă • •
b cu înţeles şi de com- cuvintelor vorbite • Rapid • Necesită o memorie

r
o binare a cuvintelor, Articularea şi auditivă bună
v •
ba pentru a forma pro- producerea sunetelor •

Necesită o înţ elegere a
poziţii cu înţ eles. limbii vorbite
im
L • Necesită mişcări
exacte ale organelor
de vorbire
r Sistem de producere • Vederea şi atenţ ia • Extinderea mijloace- • Nu este atât de frecvent
leo a semnelor sau ges- • Memoria vizuală lor naturale de comu- folosit sau înţeles
n turilor semantice, nicare
m • Înţ elegerea semne- • Nu este atât de eficient
es folosind părţi ale lor/gesturilor • Mai uşor de reţinut şi Necesită abilităţi
•
l corpului, în special
ju • Capacitatea de a folosi învăţat fizice speciale
a braţele, mâinile şi Mai uşor de înţ eles
b braţele, mâinile, faţa •
i m faţa, pentru a trans- etc. pentru a face

L mite un mesaj. semne şi gesturi
r Sistem de indicare a • Vederea şi atenţ ia • Necesită foarte puţin • Nu este atât de frecvent
o
il imaginilor aranjate Memoria vizuală efort fizic folosit sau înţeles
in
•
g • •
a pe un tabel,
transmite unpentru
mesaj a •
Înţelegerea imaginilor Maiăţuatşor de reţinut şi
înv Nu esteăatât deăeficient
im • Capacitatea de a arăta • Necesit o tabl sau o
l semantic. imaginile într-un mod Mai uşor de înţ eles hartă pentru a aranja
ju
•
a oarecare imaginile
b
im • Este afectat fluxul na-
L tural al comunicării
NU UITAŢI DE…
LIMBAJUL SCRIS
Există unii copii cu IMC, pentru care vorbirea şi gesticulaţia implică un efort fizic prea
mare, dar pentru care limbajul imaginilor este prea simplu din punct de vedere intelectual.
Aceşti copii sunt capabili s ă înveţe să scrie şi să citească şi să folosească un tabel de comunicare
alcătuit din cuvinte şi propoziţii.
Avantajele folosirii unei modalităţi alternative de comunicare

• Vom putea preveni destr ămarea ciclului comunicării;
• Vom permite copilului s ă transmită un mesaj, ceea ce îi va spori motivaţia de a comunica;
• Îi vom oferi copilului un mijloc de a- şi exprima necesităţile şi de a avea un oarecare control
asupra mediului său, ceea ce îi va reduce frustrarea posibilă;
• Vom ajuta copilul să îşi dezvolte abilităţile de comunicare;
• Vom reduce presiunea la care este supus pentru a vorbi (relaxarea ce rezultă de aici are deseori
ca rezultat chiar o ameliorare spontan ă a vorbirii sale);
• Vom reduce efortul fizic la care este supus copilul deoarece controlul motor asupra gesticula ţiei
şi folosirii imaginilor este mai mic decât cel necesar pentru a vorbi.
Alegerea metodei de comunicare

• Alegerea metodei de comunicare pentru un copil nu este un lucru şuor. Trebuie să folosim toate
cunoştinţele pe care le avem despre copil şi despre comunicare, pentru a lua decizia optim ă în
cazul fiecărui copil în parte.
• Unele din aspectele de care trebuie să ţinem cont sunt următoarele:
vârsta copilului;
- motiva ţ ia sa de a comunica;
- gradul de eficienţă a metodei de comunicare folosite de el în prezent;
- nivelul lui de înţelegere;
- abilităţile vizuale;
- abilităţile fizice;
- sprijinul familiei.
• Trebuie să fim pregătiţi s ă schimbăm sau să adaptăm metoda de comunicare, dacă se dovedeşte
că alegerea noastră nu a fost tocmai potrivită pentru copil.
Vom prezenta în continuare fiecare tip de limbaj în parte...
LIMBAJUL VORBIT
• Nu toţi copiii cu IMC vor învăţa să folosească limbajul vorbit ca mijloc de comunicare de bază.
• Deoarece limbajul vorbit este cel mai eficient mijloc de comunicare, trebuie s ă ajutăm fiecare
copil să-şi dezvolte abilităţile ce ţin de acest aspect, dacă este în puterile sale.
• Unii copii îşi pot dezvolta limbajul vorbit până la un nivel la care sunt capabili să formeze din
cuvinte propoziţii. Alţi copii nu vor putea trece niciodată de treapta utilizării sunetelor cu sens.
• Factorii principali care vor influenţa dezvoltarea limbajului vorbit sunt următorii: gradul deficienţei
mintale asociate, gradul incapacităţii sale fizice, stimularea pe care o primeşte din exterior.
• Trebuie să avem mereu în vedere faptul ca unii copii cu IMC pot în ţelege bine limba vorbită, dar
sunt incapabili să vorbească ei înşişi.
• Copilul nu trebuie niciodat ă forţat să vorbească. Activitatea de dezvoltare a vorbirii trebuie să fie
plăcută si relaxant ă.
• Dacă asupra copilului se va exercita prea multă presiune pentru a vorbi, aceasta, de fapt, îi va
frâna dezvoltarea vorbirii.
• Situaţiile cotidiene sunt cele mai bune ocazii de a stimula înţelegerea şi utilizarea limbii vorbite.
•
Repetarea fără sens a cuvintelor nu contribuie cu nimic la dezvoltarea limbii vorbite.
Copiii mici cu IMC trebuie ajutaţi să îşi dezvolte • Dacă, pe măsură ce copilul creşte, devine evident
toate mijloacele de comunicare faptul că vorbirea va fi principalul său mijloc de
comunicare, atunci trebuie să îl ajutăm să îşi
dezvolte abilităţile în această direcţie.
La aceşti copii trebuie să dezvoltă m capacităţile • Totuşi, este evident că pentru mulţi copii cu IMC
necesare pentru limbajul semnelor, al imaginilor şi vorbirea nu va deveni niciodată mijlocul
limbajului scris principal de comunicare.
Dacă copilul...
• este mai mare de 6 ani si nu vorbeşte
• deja comunică bine prin gesturi sau imagini
• înţelege bine sau deloc limba vorbită
• este frustrat de incapacitatea de a transmite mesajul verbal
...gândeşte-te bine înainte de a alege vorbirea.
Activităţi pentru dezvoltarea limbajului vorbit

• Înainte de a începe lucrul asupra limbajului vorbit cu copilul, trebuie s ă ne asigurăm că el ocupă
o poziţie stabilă, sigură şi comodă, pe un scaun, pe genunchii adultului, sau în altă poziţie
recomandată de kinetoterapeut sau de medicul recuperator.
• Organizaţi jocuri sonore în timpul cărora dumneavoastr ă şi copilul imitaţi diferite sunete. Când
copilul emite un sunet, imitaţi-l şi provocaţi-l să îl repete.
• Organizaţi jocuri de mimică şi imitaţie a expresiilor mimice (eventual, în fa ţa oglinzii).
• Improvizaţi „jocuri cu buzele“, în care se emit sunete diferite cu ajutorul buzelor.
• Încurajaţi copilul să consume alimente de diverse consisten ţe, pentru a-l învăţa să mestece.
• Oferiţi-i copilului ocazii de a încerca să vorbească. Nu vă grăbiţi când vorbiţi cu el sau când îl
ascultaţi, lăsaţi-i timp să vă răspundă.
Scopul acestor activităţi nu este doar de a face copilul s ă repete cuvinte. Scopul este
să ajutăm copilul să folosească sunete şi cuvinte pentru o comunicare cu con ţinut.
NU UITAŢI SĂ…
• Lăudaţi copilul pentru orice încercare de a pronunţa sunete sau de a articula cuvinte
• încurajaţi toată familia să participe la aceste activităţi
• încurajaţi copilul să folosească sunetele pentru a- şi comunica necesităţile în situaţii cotidiene.
LIMBAJUL SEMNELOR
• Folosirea gesturilor (sau a semnelor) poate deveni mijlocul de comunicare de baz ă al copilului
sau poate fi doar un mijloc auxiliar pentru un alt sistem. De exemplu, un copil poate folosi în
special vorbirea, dar totodat ă şi unele gesturi, pentru a se face mai uşor înţeles.
• Unii copii îşi pot dezvolta gesticulaţia într-o aşa măsură, încât sunt capabili să execute semne
clare şi precise cu mâinile şi mimica feţei. Alţi copii pot să nu evolueze, rămânând doar la
nivelul unor mişcări largi ale braţelor, feţei sau chiar a întregului corp pentru a transmite un
mesaj de ordin general.
• Este foarte important ca fiecare persoan ă care relaţionează cu copilul să ştie şi să folosească
aceleaşi gesturi – repetarea şi consecvenţa pe care le implică aceasta va ajuta copilul să înveţe.
REŢINEŢI!
Gesticulaţia trebuie să fie întotdeauna înso ţită de vorbire. Comunicând cu copilul, nu

folosiţi niciodată numai limbajul se mnelor.
lucru nuŞiîiova ă general ă: folosi

regul ţi întotdeauna gesturile când discuta ţi cu un copil cu IMC. Acest
dăuna, ci dimpotriv ă, va face comunicarea mai expresivă.
Activităţi pentru învăţarea gesturilor...
• Înainte de a începe lucrul asupra gesturilor cu copilul, trebuie ăs ne asigurăm că el ocupă o poziţie
stabilă, sigură şi comodă, pe un scaun, pe genunchii adultului, sau în altă poziţie recomandată de
kinetoterapeut sau de medicul recuperator.
• Improvizaţi pentru copil jocuri cu mâinile şi cu degetele, gâdilându-l şi suflându-i în palme,
mişcându-i braţele etc.
• Daţi-i copilului să ţină în mână şi să pipăie diferite obiecte.
• Când îi vorbiţi despre diferite obiecte, arătaţi-i-le copilului şi faceţi semnul corespunzător. Ajutaţi-l
pe copil să vă imite, conducându-i mâinile.
• Practicaţi jocuri în care faceţi asociere între gesturi şi obiecte.
• Organizaţi jocuri de tip „mima“. Descrie ţi copilului un obiect fără a-l numi, apoi pune ţi-l pe el să
spună prin gesturi despre ce obiect este vorba.
Scopul acestor activităţi nu este doar de a face copilul s ă imite gesturi. Scopul este
să ajutăm copilul să folosească gesturi şi cuvinte pentru o comunicare cu sens.
NU UITAŢI SĂ…
• Lăudaţi copilul pentru orice încercare de a folosi un gest.

• Asiguraţi-vă că cei care relaţionează cu el cunosc gesturile folosite de el în mod curent.
• Încurajaţi copilul să folosească gesturile pentru a- şi exprima dorinţele în situaţii cotidiene.
LIMBAJUL IMAGINILOR
• Atât timp cât un copil poate s ă îşi transmită mesajul prin sunete şi semne, este foarte probabil că
el va folosi aceste modalităţi. Dar când cei din jur nu îl înţeleg, el va recurge la imagini.
• Unii copii pot folosi doar câteva imagini de baz ă, alţii pot utiliza o întreagă colecţie de imagini,
pe care o folosesc pentru o comunicare destul de complex ă.
• Principalii factori care pot influenţa negativ capacitatea copilului de a folosi imaginile ca mijloc
de comunicare sunt: un grad avansat al deficien ţei mintale, afectarea vederii, probleme în recu-
noaşterea şi utilizarea imaginilor etc.
• Imaginile oferite copilului trebuie să corespundă vârstei lui, necesităţilor şi mediului cultural. Ele
vor trebui organizate într-un tabel de comunicare, portabil, pe care copilul s ă îl aibă asupra lui
mereu.
• Este important ca to ţi cei care intră în contact cu copilul să cunoască imaginile şi semnificaţia lor
pentru copil.
Copilul foloseşte imaginile pentru a se face înţeles. Noi folosim imaginile pentru a-l
înţelege.
Dacă copilul...
• comunică perfect prin vorbire sau gesturi
• are mari dificultăţi de recunoaştere şi înţelegere a imaginilor
...gândeşte-te bine înainte de a folosi limbajul imaginilor.
Activităţi pentru învăţarea limbajului imaginilor...

• Înainte de a începe lucrul prin folosirea tabelului cu imagini, trebuie ăs ne asigurăm că el ocupă o
poziţie stabilă, sigură şi comodă, pe un scaun, pe genunchii adultului, sau în altă poziţie
recomandată de kinetoterapeut sau de medicul recuperator.
• Organizaţi jocuri în care copilul trebuie să asocieze obiecte cu imaginile lor (de t ip loto).
•
Organizaţi jocuri de memorare a imaginilor şi de alcătuire a perechilor de imagini (de tip
„memory“).
• Organizaţi jocuri de clasificare a imaginilor dup ă utilizarea lor cotidiană.
• Discutaţi cu copilul folosind imaginile.
Imaginile cele mai uzuale folosite de copil pot fi organizate în tabele, confec ţionate pe
suport de carton sau lemn. Tabelul cu imagini trebuie să se afle în preajma copilului tot timpul,
pentru ca el să îl poată folosi în comunicarea cotidiană.
Etapele alcătuirii unui tabel cu imagini
1. Părinţii trebuie să înţeleagă necesitatea tabelului şi să se implice în alcătuirea lui.
2. Copilul trebuie să fie familiarizat cu folosirea imaginilor.
3. Trebuie alese imaginile cele mai potrivite, care s ă exprime obiecte, ac ţiuni, expresii sociale,
sentimente, descrieri. Imaginile trebuie să corespundă mediului copilului şi s ă reprezinte lucruri
cunoscute lui.
4. Se analizează plasarea imaginilor în tabel. Pentru aceasta, se evalueaz ă mobilitatea copilului ş i
abilităţile sale fizice, pentru a indica mai frecvent imagini situate în poziţ ia cea mai accesibilă.
5. Descoperiţi ce metodă de a indica este mai uşoară şi mai precisă pentru copil. Unii copii pot indica
imaginea cu degetul, al ţii cu bărbia, sau doar cu ochii. Uneori, se fixeaz ă pe fruntea copilului un
indicator numit „icorn“.
6. Alegeţi dimensiunea potrivită a imaginilor.
7. Gândiţi-vă la numărul potrivit de imagini pe tabel, începeţi doar cu câteva şi apoi adăugaţi treptat
imagini.
NU UITAŢI CĂ…
- tabelul trebuie să fie atractiv şi plăcut;

- trebuie să fie uşor de transportat;
- trebuie să poat ă fi constant adaptat şi completat.
Atunci când copilul poate citi, tabelul cu imagini va fi înlocuit cu un tabel de cuvinteşi expresii.
LIMBAJUL SCRIS
Pentru a putea folosi limbajul scris, un copil trebuie să înveţe să citească.
El va putea folosi apoi în comunicare un tabel de cuvinteşi expresii uzuale, sau va putea
folosi computerul în comunicarea cotidian ă.
Iată câteva activităţi pentru a învăţa un copil să citească:
- Asociaţi imaginile cu cuvinte.
- Lipiţi etichete cu denumiri pe obiectele din casă.
- Organizaţi jocuri de asociere a perechilor de litere identice.
- Organizaţi jocuri de perechi imagine-cuvânt.
Apelaţi la educator sau la logoped pentru a dezvolta aceste activităţi.
ASPECTE IMPORTANTE DE REŢINUT

DESPRE COMUNICAREA PRIN TOATE MIJLOACELE
• Infirmitatea motorie cerebrală afectează acea parte a creierului care controleaz ă mişcările
muşchilor. Aceasta, de obicei, înseamn ă că to ţi muşchii corpului sunt afecta ţi, inclusiv cei
care participă la procesul masticaţiei şi vorbirii.
• La mulţi copii cu IMC este afectat doar centrul motor al creierului, în timp ce inteligen ţa este
normală.
• La unii copii cu IMC sunt afecta ţi şi alţi centri ai creierului, astfel inteligenţa, auzul sau
vederea pot fi la rândul lor afectate.
• Pentru IMC nu exist ă tratament, în schimb exist ă alte modalităţi de a ajuta copilul s ă-şi
îmbunătăţească calitatea vieţii.
• Copilul cu IMC poate avea nevoie de mijloace diferite de comunicare, fie ca auxiliar pentru
limbajul vorbit, fie de un susbstitut al vorbirii. El poate folosi limbajul gesturilor, al ima-
ginilor, limbajul scris sau o combinaţie a acestora.
• Unii muşchi care particip ă la hrănire participă şi la articularea sunetelor, îmbun ătăţind abilită-
ţ ile de alimentare ale copilului, îl putem ajuta s ă îşi dezvolte efectiv şi vorbirea.
• Atunci când ajutăm un copil cu IMC, trebuie s ă luăm în considerare fiecare aspect al dez-
voltării sale: mişcările, poziţionarea, comunicarea, gradul de independenţă în viaţa cotidiană,
capacitatea de a se integra în societate.
În continuare vă vom prezenta un:
PROGRAM DE STIMULARE PENTRU UN COPIL cu I.M.C.

1. mobilizări pasive la membrele superioare (braţ, antebraţ, mână);
2. mobilizări pasive la membrele inferioare (coapsă, gambă, picior);
3. pentru ridicareaşi menţinerea capului: decubit ventral (culcat pe burt
ă): stimulare la nivelul
coloanei vertebrale.
4. pentru ridicarea în şezând şi menţinerea poziţiei şezând:

A. decubit dorsal (culcat pe spate): ridic ări în
şezând, copilul este ţinut de ambele mâini;
B. poziţionare într-un suport confecţionat special,

între perne sau ajutat de un părinte.
5. rostogolirea
6. târârea
7. mersul „de-a buşilea“
8. genuflexiuni
9. ridicarea în stand (ortostatism)
10. ţineţi copilul la nivelul bazinuluişi ajutaţi-l să păşească alternativ
11. relaxare: copilul ţinut de picioare cu capul în jos: legănarea (balansarea) dreapta/stânga
POSTURI IMPORTANTE ŞI MIJLOACE AJUTĂTOARE

PENTRU UN COPIL I.M.C.
Modalităţi de a ţine copilul cu I.M.C. în posturi flectate, relaxante.

Mijloace recomandabile pentru sprijin în învăţarea mersului.
Modalităţi de a şedea corect a copilului cu I.M.C. (În toate situa ţiile se caută obţinerea
abducţiei coapselor şi pe cât posibil extensia genunchilor).
Poziţie incorectă (favorizează contractura ischiogambierilor).
CÂTEVA RECOMANDĂRI PENTRU PĂRINŢI

• Participaţi la programul de gimnastică medicală pe care îl face un kinetoterapeutşi învăţaţi
cu, şi de la acesta, cât mai multe exerci ţii corecte pentru a putea continua şi la domiciliu
programul de stimulare cu copilul dumneavoastră.
• Ţineţi minte că, zilnic, copilul dumneavoastră trebuie stimulat şi încurajat.
• Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi chiar cântaţi-i când lucraţi cu el.
• Nu-l izolaţi, încercaţi mai bine să-i explicaţi care este situaţia şi căutaţi soluţii pentru
problemele lui.
• Informaţi-vă din cărţi, de la diferi ţi specialişti şi chiar de la al ţi părinţi aflaţi în situaţii
asemănătoare cum puteţi ajuta mai bine copilul dumneavoastră.
• Nu-i faceţi promisiuni pe care nu le puteţi îndeplini pentru a nu-i slăbi încrederea în
dumneavoastră.
• Nu faceţi pentru el ceea ce poate face singur pentru că asta îl va face s ă se simtă şi mai
neajutorat decât este.
• Nu-i corectaţi greşelile de faţă cu alţii, e mult mai eficient dacă i le spuneţi între patru ochi.
• Nu-i cereţi explicaţii pentru purtările lui rele de multe ori nici el nu ştie de ce le face.
• Nu lăsati ca obiceiurile lui proaste să îl aducă în centrul atenţiei. Asta ar putea să îl facă s ă
continue.
• Nu folosiţi forţa împotriva lui; răspunde mai repede dac ă este îndrumat.
• Nu uitaţi să folosiţi toate tipurile de comunicare cât mai des; asta îl va ajuta s ă nu se simtă
singur.
Încercuieşte imaginea identică cu modelul

Colorează semnul identic cu modelul

SĂ COMUNICĂM
CU... PLĂCERE
DIZABILITĂŢI
AUDITIVE
M
O
D
U
L
U
L
În modulul precedent am studiat copiii cu dificultăţi de comunicare cauzate de

paralizii cerebrale.
VI
În acest modul vom studia despre copiii care întâmpină dificultăţi de comunicare
din cauza deficienţelor de auz.
După ce veţi parcurge acest modul, veţi putea:

• să identificaţi copiii cu dizabilităţi auditive;
•• ssăă explica
înţelegeţiţiîncauzele dizabilit
ce mod deficienăţţilor
ele auditive, ă ţcomunicarea;
deficien
de auz afecteaz elor de auz;
• să realizaţi o evaluare a abilităţii de comunicare la un copil cu dereglări ale
auzului;
• să stabiliţi obiectivele potrivite pentru un copil cu deficien ţe auditive; Ghid pentru părinţi,
• să daţi sfaturi cu privire la folosirea protezelor auditive; educatori şi alte
• să oferiţi informaţii despre modul de comunicare cu un copil cu deficien ţe persoane implicate
auditive; în lucrul cu copii
• să oferiţi sfaturi în problema acordării ajutorului în cazul copiilor cu care au dificultăţi
comportament dificil; de comunicare
• să subliniaţi necesitatea limbajului semnelorşi să recomandaţi folosirea lui;
• să orientaţi copiii cu dizabilităţi auditive către un medic specialist.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Deficienţele multiple şi
dizabilităţi severe
Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Cuvânt către părinţi // 149 Evaluarea abilităţilor de comunicare // 167
Despre deficienţele de auz // 149 Planificarea obiectivelor // 174
Testarea auzului // 151 Ciclul comunicării // 180
Audiograma // 153 Comunicarea totală sau comunicarea prin toate
Momente importante de reţinut despre testarea mijloacele // 182
auzului // 155 Dezvoltarea limbajului vorbit // 183
Cauzele deficienţelor de auz // 155 Labiolectura // 185
Îngrijirea urechilor // 159 Limbajul semnelor // 187
Întrebări şi răspunsuri // 159 Dactilemele // 193
Proteza auditivă – în ajutorul auzului // 160 Important de reţinut despre limbajul semnelor // 194
Cum învăţăm copilul săasculte // 164 Comportamentul // 194
Momente importante de reţinut despre protezele S.C. îţi spune părerea // 196
auditive // 165 Important de reţinut despre deficienţele de auz // 197
DIZABILIT ĂŢI AUDITIVE 149
CUVÂNT CĂTRE PĂRINŢI

Părinţii trebuie să ştie faptul că orice copil are în primul rând nevoie de
dragoste, grijă şi încurajare.
Copiii, chiar şi cei diagnosticaţi ca surzi sunt înainte de toate copii; ei au prin
urmare dreptul la dragoste, înţelegere şi îngrijire.
Examenul în urma căruia copilul dumneavoastră va fi depistat cu dizabilităţi
auditive va reprezenta o răscruce fundamentală în viaţa dumneavoastr ă.
Vă veţi adapta şi veţi învăţa, vă veţi face griji, veţi cunoaşte clipe fericite şi
momente dificile, ca şi cu orice alt copil. Nu sunteţi singuri în această încercare ş i
dacă dăruiţi dragoste, ve ţi primi la rândul dumneavoastră dragoste. Pentru copilul
surd rostul vieţii nu stă în ceea ce pierde, din cauza deficienţei de auz, ci în ceea ce învaţă ş i
descoperă zi de zi, cu ajutorul dumneavoastr ă. Este adevărat, începeţi s ă vă puneţi o sumedenie de
întrebări la care nu v-aţi gândit niciodată până atunci:
„De unde ştiu ei (doctorii) că e surd?“
„Ce înseamnă surd?“
„Nu poate fi operat?“
„Oare copilul meu aude ceva, cât de puţin măcar?“
„Oare va fi surd toată viaţa?“
„Ce tratamente aş putea să-i fac?“
„De ce tocmai copilul meu trebuie să fie altfel?“
„Cum o să ştiu ce trebuie să fac?“
Pentru a înţelege mai bine această dizabilitate şi a putea răspunde la unele din aceste întrebări
trebuie să avem câteva informaţii cu privire la deficienţele de auz.
DESPRE DEFICIENŢELE DE AUZ

• Când un copil nu aude sunetele la fel de bine ca ceilalţi copii, spunem că el are
deficienţe de auz ca şi condiţie biologică.
• Deficienţele de auz sunt rezultatul lez ării centrului auditiv al creierului sau
urechilor.
• Este foarte important ca un copil cu dificult ăţi ale auzului să fie depistat şi să-i
fie acordat ajutor la o vârst ă mică – nici o vârstă nu poate fi prea mic ă. Dacă
un copil depăşeşte vârsta de 3 ani şi nu s-a intervenit, dezvoltarea lui ulterioar ă
poate fi grav afectat ă.
• Auzul poate fi afectat în grade diferite :

- Unii copii aud destul de multe sunete; atunci spunem c ă ei suferă de o pierdere uşoară a
auzului.
- Alţi copii nu pot auzi decât cu ajutorul unui aparat auditiv. Despre ace şti copii spunem c ă
suferă de o pierdere parţială a auzului.
- Există unii copii cu un auz foarte prost sau care nu aud delocşi pe care nu-i poate ajuta nici
aparatul auditiv. Spunem că aceşti copii au o pierdere gravă, profundă sau complet ă a
auzului; ei sunt numiţi „surzi“.
- Despre copiii cu o pierdere uşoară sau parţială a auzului spunem că sunt „hipoacuzici“.
- Cea mai mare dificultate pentru un copil cu deficien ţe ale auzului va fi s ă înveţe să
vorbească.
Dacă un copil nu aude bine, va fi mai greu pentru el să înveţe să vorbească. Aceasta se
întâmplă pentru că noi învăţăm să vorbim auzindu-i vorbind pe oamenii din jurul nostruşi auzindu-ne
pe noi înşine în încercarea de a vorbi.
Oricum, toţi copiii cu deficienţe ale auzului pot învăţa să comunice.
Ce speranţe reale putem avea în cazul unui copil cu deficienţe de auz.
• Copilul cu deficienţe ale auzului trebuie să fie în stare:

- să comunice eficient, folosind toate mijloacele posibile de comunicare;
- să îndeplinească anumite sarcini în cadrul căminului şi să fie un membru apreciat al familiei
şi societăţii;
- să frecventeze instituţiile preşcolare locale;
- să dispună de acces la înv ăţământul primar gimnazial şi liceal (care satisface necesit ăţile
lui);
- să aibă posibilitatea de a veni în contact cu al ţi copii şi adulţi cu deficienţe ale auzului.
• Şi ca adult, el trebuie s ă fie în stare:

- să participe activ la viaţa familiei şi societăţii;
- să aibă acces la învăţământ şi instruire profesională;
- să aibă posibilitatea de a se angaja, de a lucra într-o anumită profesie;
- să stabilească relaţii conjugale şi să aibă copii.
ŢINEŢI MINTE! Un copil cu deficienţe ale auzului poate realiza mult,

dar aceasta depinde de mijloacele şi posibilităţile disponibile. Ele diferă mult
de la o ţară la alta şi chiar în aceea şi ţară. Depinde de noi cum vom ajuta copilul s ă
realizeze cât mai mult în limitele resurselor sale disponibile.
Obiectivele pe care le urmărim în activitatea cu un copil cu deficien ţe de auz:

să îmbunătăţim capacităţile de comunicare ale copilului;
•
să încurajăm mijlocul de comunicare optim pentru copil;

•
să acordăm ajutor şi să îndrumăm părinţii;

•
să oferim consultaţii referitor la folosirea aparatului auditiv, când este necesar;

•
să oferim copiilor cu deficienţe de auz posibilitatea de a comunica între eişi de a se întâlni

•
cu adulţi deficienţi de auz;

să asigurăm copilului ajutor specializat atunci când e necesar, servicii de educa ţie spe-
•
cială, servicii medicale etc.
TESTAREA AUZULUI
De ce este necesar să identificăm un copil care are deficien ţe de auz?
• Copilul cu deficienţe de auz are nevoi speciale. Pentru a satisface aceste nevoi, copilul trebuie ăs
fie identificat ca având deficienţe de auz, ca să primească ajutorul corespunzător.
• Identificarea corect ă la orice vârstă este foarte important ă, dar scopul nostru este identificarea
timpurie. Prin identificarea timpurie înţelegem că dificultăţile de auz ale copilului trebuie depistate
la o vârstă cât mai fragedă. Nici o vârst ă nu este prea mică.
• Unii copii dobândesc afec ţiunea pe parcursul vie ţii. Este la fel de important ca ace şti copii să fie
identificaţi la timp şi ajutaţi.
Ce este necesar să urmărim?

• Dacă copilul reacţionează la sunete la fel ca şi alţi copii de vârsta lui.
• Dacă limbajul se dezvoltă la fel ca şi la alţi copii de vârsta lui.
• Dacă un copil care nu ăr spunde la sunete sau nu progresează în vorbire are deficienţe de auz.
Observaţii asupra copilului şi discuţiile cu părinţii

• Copilul arată la fel ca şi ceilalţi copii?
Copilul care are deficienţe de auz arată exact la fel ca ceilalţi copii,
în cazul în care deficienţele auzului nu sunt nişte manifest ări ale
unui sindrom care afectează auzul şi înfăţişarea copilului.
• Copilul se joacă şi acţionează la fel ca ceilalţi copii?
Copilul cu deficienţe de auz se joacă şi acţionează la fel ca ceilalţi

copii, cu toate că el poate avea tendinţa de a fi mai retras, dacă n-a
fost încurajat să comunice.
• Capacităţile fizice sunt aceleaşi ca la ceilalţi copii de vârsta lui?

Copilul cu deficienţe de auz are capacităţi fizice ca oricare alt copil.
Cu toate acestea, poate exista o u şoară întârziere, dacă a suferit de
meningită.
• Copilul reacţionează când este chemat pe nume?
El poate să nu răspundă, când este chemat din spate.
• Copilul gesticulează mult când comunică?
Copilul cu deficienţe de auz se bazează pe gesticulaţie pentru a

transmite un mesaj.
• Mama copilului a suferit de vreo boală în timpul sarcinii sau au fost dificultăţi la naştere?
Uneori deficienţele de auz sunt cauzate de boala mamei în timpul
sarcinii sau de dificultăţile de la naştere. Copiii născuţi prematur sunt
de asemenea expuşi riscului de a avea deficien ţe de auz.
• A avut copilul vreo afecţiune gravă?
Deficienţa de auz poate fi cauzată de meningită.
Nu este suficient să ştim că un copil are o pierdere de auz.

• Mai trebuie să ştim care sunete sunt afectateşi cât de grav. În afară de stabilirea sunetelor pe care
le
a fiaude
auzitcopilul, maiacesta.
de c ătre trebuieAbia
determinat
dup ă ceşiaucâtfost
de ob
tare trebuie
ţinute ă fie fiecare
toatesaceste ţii seînpoate
sunet
informa partetrece
pentru
la
acordarea unui sprijin adecvat, care variază de la tratament medical şi până la protezarea auditivă.
• Auzul se testează printr-o gamă întreagă de sunete, variind de la cele joase pân ă la cele înalte.
Testele de auz se fac de obicei pe cinci frecvenţe: 250 Hz (Hertzi), 500 Hz, 1000 Hz, 2000 Hz şi
4000 Hz. Pentru fiecare frecvenţă se m ăsoară t ăria sunetului (intensitatea) în decibeli (db). Scala
decibelică utilizată se întinde de la 20 db la 140 db, dar fiec ărei creşteri cu 10 db îi corespunde o
creştere de zece ori a t ăriei sunetului.
Deci 70db este mai tare de 1.000.000 de ori decât 10 db.
• Între o pierdere de auz de 50 dbşi o pierdere de auz de 70 db diferenţa este enormă. Poate că scala
decibelică va fi mai bine înţeleasă, dacă vom raporta nivelele de sunet la o serie de sunete cunoscute.
AUDIOGRAMA
Nivelul la care sunetul începe să fie auzit în timpul test ării, pentru fiecare frecvenţă în parte,
se notează pe un grafic numit audiogramă. Frecvenţa este notat ă de la stânga la dreapta, pe
orizontală, iar pierderea de auz, în db, de sus în jos. Nivelele de prag pentru fiecare frecvenţă sunt
notate separat pe grafic pentru fiecare ureche în parte. Simbolurile folosite în notare sunt „O“ pentru
urechea dreaptă şi „X“ pentru urechea stângă. Zona cenu şie delimitează aria cunoscut ă sub numele
de „curba vorbirii normale“.
elementeDac pe o audiogram
aleă vorbirii se ob
normaleăvor in praguri
fi ţauzite prostdesau
auz situate
chiar sub nivelul acestei curbe, atunci unele
deloc.
Figura de mai jos reprezintă audiograma unui subiect cu auz în limite normale. Se consideră
auz în limite normal orice variaţii între 0 şi 25 db.
Nivel de auz
(dB) Frecvenţa (Hz)
Auz normal
Audiograma următoare prezintă o pierdere uşoară de auz la ambele urechi. O astfel de pierdere
„plată“ de auz este tipică în surditatea de transmitere.
Nivel de auz
Pierdere uşoară de auz

Audiograma următoare prezint ă o pierdere de auz mai important ă. Auzul este situat în totali-
tate în afara ariei vorbirii. Un copil născut cu acest grad de surditate va auzi foarte puţin din vorbirea
normală; acest copil va necesita un aport auditiv. El poate totu şi să perceapă sunetele puternice din
mediu: o uşă trântită, un camion în trafic etc. Reac ţia copilului poate fi gre şit interpretată de părinţi,
ca auz normal, problema lui trecând astfel neobservată până la vârsta la care copilul ar trebui să
înceapă să vorbească. El nu-şi va dezvolta vorbirea în lipsa unui ajutor specializat.
Nivel de auz
Pierdere de auz severă la ambele urechi

Audiograma următoare prezint ă o surditate profundă pe toate frecvenţele vorbirii. Pierderea

este profundă pe frecvenţele joase şi medii, iar pe frecvenţele înalte auzul este sub limitele
măsurabile. Copiii cu o astfel de surditate nu vor auzi nimic din vorbirea normal ă. Chiar dacă vor fi
protezaţi cu aparate foarte puternice, ei vor auzi vorbirea într-o form ă foarte distorsionat ă. De o
importanţă foarte mare este ajutorul specializat, acordat de la o vârst ă foarte mică. Copiii cu astfel
de auz vor avea cel mai mult de câştigat din folosirea limbajului semnelor; în mod inevitabil, ei se
vor baza mult pe văz pentru a putea comunica.
Nivel de auz
Pierdere de auz profundă

• Testarea cu tonuri pure pentru obţinerea unei audiograme este foarte problematică la vârste
mici. Copiii sub doi ani sunt prea mici pentru testarea audiometrică standard. Pentru această grupă
de vârstă se folosesc alte tipuri de testări, dar informaţiile obţinute prin acestea sunt limitate. De
aceea audiologul trebuie s ă urmărească în permanenţă reacţiile copilului după protezare, aceasta
fiind posibilă, dar se recomand ă multă prudenţă. Alte tipuri de test ări ar fi: a) timpanometria
(sau măsurarea impedanţei), b) observarea răspunsurilor obţinute din partea copilului la stimuli
sonori prezentaţi (de obicei copilul se întoarce înspre partea din care s-a auzit sunetul) sau
c) audiometria prin răspunsuri evocate care testează căile nervoase auditive. Pe măsură ce
vârsta copilului va permite aplicarea altor teste, protezele vor putea fi reglate corespunz ător. Din
păcate, cei mai mulţi părinţi nu-şi dau seama că informaţia obţinută prin această testare prin
răspunsuri evocate este foarte redus ă. Testul este excelent pentru orientare, dar reprezint ă totuşi
doar punctul de plecare.
Observarea răspunsurilor obţinute din partea copilului la stimuli sonori prezenta ţi

o putem face noi în şine.
Cum putem şti dacă copilul are o pierdere a auzului?
• Un copil care nu are o pierdere a auzului va reac ţiona chiar şi la cel mai mic sunet şi va auzi
toate sunetele vorbirii.
• Un copil care are o pierdere u şoară a auzului va reacţiona la sunetele pronun ţate ceva mai
tare decât normal. El nu va reac ţiona la sunetele pronun ţate foarte încet. El poate auzi vocea
normală, dar se poate întâmpla să nu audă toate sunetele.
•
Un copil
pronun ţatecare aremai
mult o pierdere parse
tare decât ţială a auzului nu va reacţiona la sunete, decât dac ă ele sunt
obi şnuieşte. El nu poate auzi oamenii care vorbesc cu un
volum normal al vocii, dar poate auzi vocile puternice.
• Un copil cu o pierdere profund ă (sau complet ă) a auzului nu poate s ă răspundă la nici un
sunet sau poate s ă răspundă numai la cele mai puternice sunete. El nu va auzi oamenii
vorbind chiar dacă ei vor vorbi foarte tare.
* Audiogramele exemplificate sunt preluate din Wendy Mc Cracken
şi Hylary Sutherland «Eficient – nu deficient»
Buc. 1996.
MOMENTE IMPORTANTE DE REŢINUT DESPRE TESTAREA AUZULUI

• Înainte de a efectua testarea auzului, examina ţi copilul în privinţa celorlalte aspecte ale dez-
voltării acestuia.
• În funcţie de vârsta copilului se pot efectua diferite testări, dar cea mai importantă este testarea
cu tonuri pure pentru ob ţinerea audiogramei.
• Testarea auzului este numai o etap ă în ajutorul copilului cu deficienţe de auz.
•
şEste foarte
i cum important
va ajuta ca la
aceasta dup ă efectuarea
procurarea test ăriiauditive.
protezei auzului săli se explice părinţilor audiograma
• Trebuie să li se explice părinţilor că rezultatele test ării auzului vor influenţa deciziile noastre
referitor la modul în care copilul va fi ajutat.
• Testarea auzului copilului nu este întotdeauna lipsit ă de greşeli. Noi putem face greşeli sau
copilul poate respinge cooperarea. Fi ţi gata să testa ţi din nou auzul copilului şi să revedeţ i
rezultatele.
CAUZELE DEFICIENŢELOR DE AUZ

Mai întâi să vedem cum funcţionează urechea.
În figura de mai jos este prezentată structura urechii umane cu denumirile tuturor părţilor sale
componente.
• Sunetele pătrund în canalul auditiv şi urmează traseul acestuia până ajung la timpan. Când sunetul
loveşte timpanul, îl face ăs vibreze; sunete de tipuri diferite vor genera vibra
ţii de frecvenţe diferite,
sunetele joase imprimând o vibra ţie mai lentă decât sunetele înalte. De spatele timpanului se
prinde un os mic, numit ciocanul. Acesta este primul dintr-un lan ţ de 3 oscioare, legate între ele
care formează un fel de „pol“ elastic ce traverseaz ă dintr-o parte în alta urechea medie. Orice
mişcare a timpanului va mi şca ciocănelul, care la rândul lui va mişca nicovala, care va transmite
mişcarea la scăriţă. Aceste trei oscioare formeaz ă lanţul osicular care are 2 funcţii:
- transmite vibraţii sonore de la urechea externă la urechea internă;
- amplifică sunetul pentru ca mesajul ajuns la nivelul urechii interne ăs fie cât mai clar.
• Urechea medie este în mod normal plină cu aer, iar urechea intern ă este plină cu un mediu lichid.
De-a lungul lanţului de oscioare din urechea medie, sunetul devine treptat din ce în ce mai
puternic; în acest mod, transmiterea sunetului din aer în mediu lichid este mai eficace.
• Urechea externă şi urechea medie alcătuiesc împreună un sistem mecanic şi orice tulburare apărută
la nivelul acestui segment al analizatorului auditiv poate fi de cele mai multe ori remediat ă prin
tratament medical sau chirurgical.
• Dincolo de scăriţă, se află urechea internă. Osul sc ăriţei este ataşat de o mică membrană flexibilă
numită fereastră ovală; acesta face parte din cohlee, o structur ă osoasă în formă de cochilie de
melc. Cohleea
împarte cohleeaeste
în împ
douăărţitprezint
ă în dou ă compartimente
ă de-a şi este
lungul ei mii umplutce
de celule ă cu
auunprelungiri
fluid. Membrana care
asemănătoare
firelor de păr. Când scăriţa se mişcă înainte şi înapoi în deschizătura ferestrei ovale, aceast ă
mişcare genereaz ă valuri în fluidul din interiorul cohleei. Aceste valuri se deplaseaz ă de-a lungul
membranei şi astfel pun în mişcare perişorii celulelor. Exist ă aprox. 17.000 asemenea celule ş i
fiecare din ele, atunci când este îndeajuns de stimulat ă, poate transmite mesaje electrice la nervul
cu care este conectat ă. Aceste mesaje sunt transmise mai departe, pe calea nervului auditiv c ătre
creier. Modul în care lucrează nervul poate fi asemuit cu un cablu telefonic; el transmite
impulsuri electrice, mesajele de la peri şorii celulelor din cohlee, la acea parte din creier care este
specializată în descifrarea informaţiilor sonore. Creierul utilizeaz ă această informaţie, la fel ca un
computer, atribuind un sens informaţiei primite pentru a putea înţelege mesajul.
De ce nu aude
copilul meu?
Urechea externă
• Cea mai simplă problemă o reprezintă blocarea cu ceară a canalului auditiv extern, având ca urmare
o deficienţă foarte uşoară de auz. Ceara poate fi înmuiată cu picături de ulei sau bicarbonat de
sodiu şi apoi, dacă este cazul, eliminată prin spălătură auriculară. (Prezenţa cerii în urechi, la oricare
dintre noi, este normală. Rolul acesteia este de a proteja timpanul, oprind murd ăria şi microbii).
• În unele cazuri, copiii au mici „crescături“ în urechi, care necesită îngrijire medicală.
• Alteori pielea care căptuşeşte canalul auditiv extern poate prezenta eczeme; acestea nu afecteaz ă
auzul, dar ridică probleme la folosirea protezei auditive.
Urechea medie
• În general unul din patru copii sub 7 ani prezintă la un moment dat o deficien ţă de auz din cauza
funcţionării necorespunzătoare a urechii medii. Cauza cea mai frecvent ă este acumularea de
fluid în urechea medie ceea ce îngreuneaz ă mişcările oscioarelor. În mod normal, aerisirea
urechii medii este asigurat ă de un „tub“ care porne şte din urechea medie şi se deschide în partea
dinspre spate a gâtului. Aceasta este trompa lui Eustachio. De obicei trompa lui Eustachio se
deschide ori de câte ori înghi ţim. Această manevră se dovede şte utilă în practică atunci când
vrem să ne desfundăm urechile, înfundate din pricina urc ării pe munte sau la decolarea
avionului. Dacă această trompă este blocat ă, fie prin inflamaţie în timpul unei răceli, fie prin
vegetaţii adenoide (polipi), aerisirea urechii medii nu mai poate avea loc. Ca urmare, în urechea
medie se acumulează un fluid, care cu timpul devine mai cleios, de aici şi denumirea afec ţiunii
respective de otită medie seroasă. Dacă această stare se menţine mai mult timp, poate impune o
mică intervenţie chirurgicală, denumită miringotomie; în timpan se practic ă un mic orificiu prin
care se extrage fluidul din ureche.
• În afară de otit ă medie seroasă mai există şi otită medie acută care necesită tratament medical,
deoarece netratat ă poate produce leziuni ale oscioarelor urechii medii. Otita medie acut ă este o
infecţie a urechii medii având calea de intrare fie prin trompa lui Eustachio, fie printr-un orificiu
(perforaţie) la nivelul timpanului. În urechea medie infectat ă se formează şi se acumulează puroi
care apasă asupra timpanului şi apare durerea. În cazurile grave cu episoade infec ţioase nume-
roase, infecţia se poate propaga la osul mastoid, situat în spatele urechii, sau poate chiar distruge
oscioarele din urechea medie.
• Pierderea de auz cauzat ă de afecţiuni ale urechii externe sau medii se numeşte surditate de
transmitere.
• Surditatea de transmitere poate fi prezent ă la un copil, chiar dacă acesta are sau nu şi o
surditate nervoasă.
• Surditatea de transmitere răspunde de obicei la tratament medical.
• Orice copil cu o astfel de surditate trebuie v ăzut de medic, pentru tratarea cauzei şi redu-
cerea la minim a consecin ţelor.
Urechea internă
• Orice afecţiune la nivelul urechii interne, a conicei, a c ăilor nervoase sau a zonei din creier
specializată în informaţia sonoră este permanentă.
• Surditatea de acest tip este cunoscut ă sub numele de surditate neuro-senzorială, de percepţie
sau nervoasă.
• Afecţiunile urechii interne,la orice nivel ar fi ele,nu pot fi tratatenici medical şi nici chirurgical.
Părinţilor le vine foarte greu s ă accepte această realitate; în mod firesc ei sunt gata s ă încerce
orice – chiar şi leacuri miraculoase – pentru a îndrepta lucrurile. Iat ă cum ne descrie o mam ă
încercările sale de a g ăsi un leac pentru surditatea fiicei sale:
A m încercat tot ce am auzit c ă ar vindeca surditatea. Am mers în Austria

„ şi la Paris la specialişti, trebuia să încercăm totul, la început, credeam
că sunt şanse să fie vindecată de surditate. Pe măsură ce ascultam şi învăţam mai
multe despre surditate, am început s ă ne dăm seama că ne agăţăm de speranţe deşarte.
Fiica mea are o surditate profundă, având uneori nevoie de cele mai bune proteze
auditive şi de toată dragostea şi înţelegerea noastr ă“.
• O altă deosebire între surditatea neuro-senzorială şi cea de transmitere este faptul că în
surditatea de transmitere este modificată doar t ăria sunetului, în timp ce în surditatea
neuro-senzorială este alterată şi calitatea sunetului. Oricât de tare ar fi sunetul, copilul cu
surditate neuro-senzorială va auzi doar o variantă distorsionată a acestuia, fiind posibil chiar să
nu audă deloc unele sunete.
• O problemă suplimentară este incapacitatea de a suporta sunetele puternice. Pentru aceşti
copii sunetul amplificat pentru a putea fi auzit, devine de la un anumit nivel de t ărie în sus,
sup
existărăător sau chiar
recrutare, tipuldureros, fenomen
de protez cunoscut
ă auditivă trebuiesub
alesnumele de recrutare.
cu deosebit Înaceasta
ă grijă, de situa ţiile în care
depinzând
acceptarea sau utilizarea protezei.
Reţineţi!
• Afecţiunile urechii medii pot fi tratate dacă sunt depistate la timp. Dacă nu
sunt tratate la timp, ele pot duce la afec
ţiuni mai graveşi o anumită pierdere a auzului.
• Afecţiunile urechii interne nu se tratează.
• Atunci când părinţii află că au un copil surd, încearc ă de obicei să găsească
explicaţia.
Este cazul să precizăm aici că în 30% până la 60% din cazuri, cauza surdităţii rămâne
necunoscută, în linii mari cauzele surdităţii pot fi grupate în 3 categorii:
- congenitale: prezente la naştere;
- dobândite: apărute după naştere;
- neidentificate: fără cauza cunoscută.
Cauze congenitale (prezente la naştere)
- Boli genetice (surditate în familie);
- Rubeola mamei în timpul sarcinii;
- Prematuritate;
- Medicamente ototoxice luate de mam ă în timpul sarcinii (de şi tratează boala mamei, pot afecta
auzul fătului);
- Infecţia cu citomegalovirus (virus ce afecteaz ă fătul);
- Incompatibilitatea Rh (mama şi fătul au sânge cu Rh diferit; netratat ă, această situaţie poate
genera mari probleme la naştere).
Cauze dobândite
- Meningita;
- Traumatismul cranian (accidentare grav ă la nivelul capului);
- Medicamente ototoxice (anumite medicamente administrate copiilor ca tratament al unor
boli grave, pot produce, ca efect secundar, surditate). Dintre medicamentele ototoxice amintim:
streptomicina,
- Oreion gentamicina, kanamicina (mai ales „micine“);
ambele au ca urmare de multe ori o surditate gravă
- Pojar
- Surditate de transmitere.
Fără o cauză cunoscută

În 30% până la 60% din cazuri, cauza surdităţii r ămâne neidentificată. Dacă nu poate fi
identificată cauza surdităţii copilului părinţii vor fi nemulţumiţi. Nu disperaţi!
Puteţi să influenţaţi în mare m ăsură creşterea şi dezvoltarea copilului dumneavoastr ă!

Aveţi de învăţat atât de multe:
Ce ajutor ofer ă proteza auditivă?
Ce altă aparatură specializată este disponibilă?
Cine vă va oferi sfaturi şi sprijin?
Dar lucrul cel mai important care nu trebuie niciodată uitat este cel pe care
ni-l aminteşte aceast ă mamă a unui copil cu deficienţe de auz.
„Alexandra nu va auzi niciodată muzica, vâjâitul vântului; dar mai ales nu
va auzi niciodată spunându-i c ă o iubim; am fost – vai! atât de ne ştiutori, iar ea
ne-a dăruit atâta dragoste şi atâta bucurie. Nu este surdă, ci este un copil surd“.
ÎNGRIJIREA URECHILOR
• După cum am mai spus afecţiunile urechii medii sunt cauze frecvente ale deficien ţelor de
auz. Tratarea corect ă poate preveni instalarea unei hipoacuzii. Iat ă de ce este foarte important s ă
îngrijim bine urechile copilului.
• Dacă urechea copilului pare să fie murdară:

- Spălaţi partea externă a urechii cu ap ă călduţă şi săpun şi uscaţi cu blândeţe cu un
prosop moale. Nu frecaţi pielea.
- Dacă a intrat ap ă în ureche, ţineţi cu mâna lobul urechii şi întoarceţi capul de câteva ori
spre dreapta şi spre stânga. De obicei, după aceste manevre apa iese din ureche.
- Interiorul urechii nu este necesar să fie curăţat.
- Niciodată nu folosiţi obiecte ascu ţite (chibrituri, beţişoare) pentru a cur ăţa urechile copi-
lului.
• Dacă copilul are ceară în ureche:

- Picuraţi 2 picături de ulei călduţ în ureche de dou ă ori pe zi. Peste câteva
zile ceara va ieşi singură din ureche.
- Dacă a r ămas apă în ureche şi ceara „se umflă“ producând disconfort, nu
încercaţi să o scoateţi singur. Consultaţi medicul ORL.
- Dacă nu puteţi curăţa cu uşurinţă ceara pe care o vedeţi în orificiul urechii,
lăsaţi-o! Folosind tampoane pute ţi împinge din greşeală ceara mai adânc pe
canalul auditiv, producând blocarea urechii cu ceara. Consultaţi medicul ORL.
• Dacă copilul are un obiect în ureche:

- Consultaţi medicul ORL, nu interveniţi cu nici un fel de manevră.
• Dacă pe copil îl dor urechile sau are puroi în ureche:

- Consultaţi de urgenţă medicul ORL pentru a stabili diagnosticul şi a aplica
un tratament.
ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
Port eu vina pentru faptul c ă copilul meu are deficien ţe de auz?
Nu! Nu purtaţi nici o vină. Copilul poate să nu audă din mai multe cauze, dar d-voastră
nu purtaţi nici o vină.
Există medicamente sau intervenţii chirurgicale care ar putea s ă-mi vindece copilul?
Da, în anumite situaţii: timpanoplastia şi implantul cohlear.

Copilul meu va vorbi vreodată?
Aceasta depinde de gradul pierderii de auz şi de ajutorul pe care-l va primi. Copiii

cu deficienţe de auz pot învăţa să vorbească numai dacă sunt ajutaţi. Oricum, toţi
copiii pot învăţa să comunice.
Toţi copiii cu deficienţe de auz sunt la fel?
Nu! Exact ca şi copiii care aud, fiecare copil cu deficien ţe de auz este diferit.
Fiecare are caracterul s ău şi o dificultate a auzului de natur ă diferită. Unii aud
multe sunete, în timp ce al ţii nu aud nimic. Unii aud sunetele înalte, dar nu le aud
pe cele joase.
Aparatul auditiv îi va ajuta copilului meu ăs audă?
Ajutorul pe care un aparat auditiv îl poate da depinde de gradul pierderii auzuluişi de

vârsta copilului. Cu cât este fixat mai devreme aparatul auditiv, cu atât e mai bine.
Totuşi, aparatul auditiv nu-l poate ajuta pe un copil surd ăs vorbească, decât dacă
copilul este ajutat şi stimulat.
Poate copilul meu să meargă la şcoală şi să înveţe ca oricare alt copil?
Da! Capacitatea copilului de a înv ăţa nu este afectată de deficienţa de auz. Copilul
dumneavoastră poate învăţa la fel ca şi ceilalţi copii, dar este foarte important ca el s ă
fie ajutat suplimentar de la o vârstă foarte mică atât la şcoală, cât şi în familie.
PROTEZA AUDITIVĂ – ÎN AJUTORUL AUZULUI
• Ce este o proteză auditivă (sau aparat auditiv)?

Proteza auditivă este un dispozitiv care cre şte intensitatea sunetelor. Există mai multe
feluri de proteze, dar toate se compun din acelea şi elemente principale: microfonul, amplifica-
torul, bateria, receptorul şi oliva. Sunetul intră în proteză prin microfon, a c ărui funcţie este să
capteze sunetele. Aceste sunete sunt apoi transformate în semnale electrice care trec prin amplifi-
cator care face sunetele mai tari. Receptorul transform ă semnalul electric din nou în sunet; de aici
sunetele trec prin oliv ă şi ajung în ureche. Aparatul funcţionează cu o baterie.
Părţile componente aale unei proteze dup ă ureche (retro-auriculară)

• Cum va ajuta proteza auditiv ă un copil cu deficien ţe de auz?

Copilului d-voastră i s-a dat o protez ă auditivă. Nu vă aşteptaţi la o minune! Proteza este
doar începutul unui lung proces de educare şi învăţare. Noi învăţăm să vorbim auzindu-i pe
oameni vorbind în jurul nostru. Un copil cu deficienţe de auz nu aude cum vorbesc alţi oameni.
El va avea dificult ăţi de învăţare a vorbirii. Aparatul auditiv intensific ă sunetele, inclusiv
vorbirea şi aceasta poate ajuta copilul să înveţe să vorbească.
• Poate copilul auzi normal cu un aparat auditiv?

Copilul care poartă un aparat auditiv nu aude normal. Aparatul auditiv face toate sune -
tele mai puternice: lătratul câinelui, plânsul copiilor, zgomotul autobuzelor, nu numai sunetele
vorbirii. De asemenea, la trecerea prin protez ă sunetele se schimbă şi nu seamănă cu sunetele pe
care le aud oamenii cu un auz normal. Deci,proteza nu poate „corecta“ pierderea auzului a şa
cum ochelarii corectează deficitul de vedere pentru că nu poate selecta sunetele pe care vrea să
le audă, ceea ce înseamnă c ă zgomotul de fond poate acoperi vorbirea. De asemeneaproteza nu
este eficientă la o distan ţă mai mare de 1,5 m de vorbitor. Cu toate acestea, chiar dacă copilul
nu poate auzi normal, proteza îl va ajuta să audă mai bine.
• Toţi copiii cu deficienţe de auz pot beneficia de pe urma folosirii protezei auditi ve?
Protezarea îi poate ajuta mult pe unii copii, în timp ce pentru al ţii beneficiul este mic
sau chiar inexistent. Un copil cu o pierdere uşoară sau moderată a auzului poate beneficia mai
mult decât un copil care are o pierdere profundă sau complet ă a auzului.
• Asigurarea cu un aparat auditiv este suficient ă?

Nu! Asigurarea cu un aparat auditiv este doar începutul unei activit ăţi susţinute cu copilul.
Trebuie să ne asigurăm că părinţii şi copilul ştiu cum să se folosească de aparat. Dac ă protezarea
a fost recomandată, este important să fie încurajat copilul să o poarte. Deşi se va începe
progresiv, copilul trebuie s ă se obişnuiască repede să o poarte toat ă ziua.
• Când trebuie ca un copil s ă înceapă să folosească un aparat auditiv?

Dacă este cert faptul c ă copilul va beneficia de pe urma aparatului auditiv, el trebuie aplicat
cât mai curând posibil, îndată ce a fost depistat ă pierderea auzului.
• Cum trebuie să-i vorbim copilului care poart ă o proteză auditivă?
Vorbi
Folosi ţi cât ţii,
ţi propozi mainumult cu izolate,
cuvinte copilul dumneavoastr
şi nu simplificaă,ţi folosind
excesiv. un
Nu limbaj şi nuşi exagera
striga ţi clar simplu.
ţi
mişcările buzelor. Copilul cu deficien ţe de auz trebuie să audă vorbirea cu ritmul ei normal.
Câteva sfaturi
• Pentru ca proteza să funcţioneze, trebuie să-i punem o baterie bună şi să nu uităm să o pornim.
Proteza nu funcţionează dacă este fixat ă pe „T“. Dacă emite un ţiuit, înseamnă că funcţionează,
dar nu ştiţi şi dacă funcţionează bine.
• Proteza funcţionează continuu sau cu intermiten ţe?

Foarte uşor strângeţi corpul protezei în timp ceţiuie – dacă se opreşte, aceasta ne poate sugera
că proteza s-ar putea s ă funcţioneze intermitent, pornind şi oprindu-se întruna.
• Verificaţi zilnic calitatea sunetului, pentru a nu exista distorsiune. Cum?

a) Verificaţi ca proteza să fie pornită şi bateria să fie bună.
b) Fixaţi volumul la ~ 1.
c) Vorbiţi, ascultând cât mai aproape de ureche.
d) Sunetul poate fi metalic, darnu trebuie să fie distorsionat.
TARE nu înseamn ă şi BINE
Verificarea protezelor auditive
DEFECŢIUNE CAUZA REMEDIU
Verificaţi butonul de pornire/oprire
Nu este pornită
ON/OFF.
Este fixat la „T“ Mutaţi pe „M“
• Lipsa sunetului S-a terminat bateria Înlocuiţi bateria
Bateria pusincorect
ă Se pune bateria cu + la +
Olive înfundate Spălaţi cu apă şi uscaţi
Contactele întrerupătorului defectuoase Închideţi şi porniţi de câteva ori
• ON/OFF (pornit-oprit) Contactele bateriei defectuoase Verificaţi contactele
Sunet intermitent Tub răsucit Îndreptaţi sau înlocuiţi tubul
• Feedback Etanşare deficitar

a olivei
ă Reimplantare
(întoarcerea sunetului) Olivă nepotrivită Procurarea altei olive
tradusă printr-un ţiuit
Amplificare excesivă Reducerea volumului sau reglare
Baterie slabă Înlocuire
• Calitate proastă a Scuturaţi proteza ca să verificaţi
sunetului Defecţiune interioară dacă e ceva slăbit. Dacă trebuie,
înlocuiţi-o!
Mai multe despre protezele auditive
capătul laţi care săă în curate şi bine finisate, fără muchii ascuţite sau proeminenţe la
•
Verifica ca olivele
se fixeaz fieureche.
• Olivele trebuie să fie fixe, dar olivele prea fixe sau prost fixate pot produce senzaţii dureroase în
ureche.
• Tubul trebuie schimbat la intervale regulate de timp. Tuburile întărite, casante, reduc gama
de sunete care pot fi auzite cu ajutorul protezei. Tubul trebuie schimbat la fiecare 6-8ăsptămâni.
• Proteza se foloseşte în locuri foarte zgomotoase?
Reduceţi volumul! (Pe stradă, la joacă etc.)
• Proteza se foloseşte în locuri cu acustică proastă?

Suprafeţele lucioase, faianţa, parchet lustruit, sticla, toate reflect ă sunetul, apar reverbera ţii şi
copilul aude mai prost.
• Un copil neobi şnuit cu proteza poate avea un şoc la început.
Este normal, dintr-o dat ă toate sunetele se aud foarte puternic. Este nevoie de o perioad ă de
acomodare.
• Copilul are cumva o infec ţie otică?
Unii
Dacăcopii sufer
suspectaţ i ode
ă infecdeţiisitua
astfel recurente otice
ţie mergeţ i laimedic.
ş aceasta creeaz ă probleme în func ţionarea protezei.
• Păstraţi proteza într-o cutie!

• Verificaţi dacă oliva este corect ataşată la proteza retroarticulară. Partea curbată în
„C“ a olivei trebuie să se potrivească în interiorul părţii curbate în „C“ a protezei.
• Olivele trebuie schimbate cu regularitate pe m ăsură ce copilul cre şte. Dacă, după
ce i-aţi pus proteza la ureche şi aţi pornit-o la volumul obişnuit, aceasta începe să
ţiuie, veţ i şti că a venit timpul să i se facă olivă nou ă.
Atenţie!
- Nu scoateţi proteza din ureche tr ăgând de tubul de legătură cu oliva!
- Nu scăpaţi proteza pe jos! Nu loviţi proteza!
- Nu udaţi proteza! (nu o purta ţi în baie sau la înot).
- Nu vărsaţi nimic pe microfon!
- Nu folosiţi ace sau alte obiecte ca să curăţaţi orificiile!
- Nu expuneţi proteza la exces de căldură!
Bateriile şi încărcătoarele
• Bateriile reîncărcabile (acumulatorii) sunt baterii care pot fi utilizate de mai multe ori, având
posibilitatea să fie reînc ărcate cu ajutorul unui dispozitiv numit înc ărcător. Pentru reîncărcare,
trebuie folosit întotdeauna doar acel înc ărcător care a fost special destinat respectivului tip de
acumulator. Nu puneţi bateriile la încărcat în dispozitive necorespunzătoare.
• Încărcătorul, cu acumulatorii în ăuntru, se pune în priză la încărcat.
• Este esenţial să fiţi atenţi cum puneţi bateriile în încărcător: trebuie puse plus la plus şi minus la
minus. Dispozitivul poate chiar s ă explodeze, dacă bateriile sunt puse invers înăuntru!
• Bateriile poartă înscris pe ele semnul plus pe una din feţe; acest semn plus de pe baterie trebuie
să corespundă semnului plus de pe încărcător şi de pe proteza auditiv ă.
•
Durata bateriei depinde de capacitatea acesteia, de durata de utilizare şi de puterea protezei
auditive, (de la 10 ore pân ă la 30 ore).
• Durata unei baterii depinde şi de încărcarea corectă a acesteia.
• Încărcătorul Simens LG300.
Tubul încărcătorului are o capacitate de pân ă la patru baterii de tip DK30.
- Puneţi bateriile în tub cu semnul plus în sus.
- Puneţi tubul în încărcător cu punctul negru de marcaj în dreptul semnului plus de pe carcas
ă.
- Închideţi încărcătorul.
- Puneţi dispozitivul în priză.
CUM ÎNVĂŢĂM COPILUL SĂ ASCULTE

• Aparatul auditiv (proteză auditivă) poate să aducă puţin folos copilului, dac ă el nu este învăţat
cum să-l folosească. Pentru a putea s ă înveţe, copilul trebuie s ă ştie să asculte.
• Copilul învaţă cel mai bine s ă asculte în situa ţiile obişnuite, de fiecare zi, când noi vorbim cu
copilul despre ceea ce el face sau ceea ce se petrece în jurul lui.
• Dacă părintele dispune de timp şi este interesat să facă mai mult, iată câteva idei de jocuri care
antrenează ascultarea şi vorbirea.
- Imitaţi diferite sunete ale animalelor când vedeţi animalele şi rugaţi copilul să facă
la fel. „Muuu!“, „Ham!“, „Miau!“, „Mooor!“
- Practicaţi diferite jocuri în care pretindeţi a fi animale şi emiteţi sunetele lor.
Antrenaţi copilul în aceste jocuri.
- Când se aud sunete în preajmă, arătaţi direcţia de unde vin şi imitaţi sunetele:
„Priveşte sus, avionul: U-u-u!“, „Uite autobuzul: Vu-vu-vu!“
- Copilul trebuie să asculte. Învăţaţi-l ca atunci când aude un cuvânt anume,ăsexecute
o sarcină. (Exemplu: Când aude cuvântul „acum“, s ă pună o jucărie în camionul
cu jucării).
- Când numiţi un obiect şi rugaţi copilul să-l numească şi el, ţineţi obiectele aproape
de faţa dumneavoastr ă, pentru ca el să vadă gura în timp ce numiţi obiectul.
- Bateţi un ritm muzical (la tobă). Copilul trebuie s ă meargă, s ă danseze în timp ce
d-voastră bateţi toba. Când d-voastră încetaţi, copilul trebuie să se aşeze.
- Folosiţi tablouri care arat ă animale. Când imitaţi un animal, copilul trebuie s ă
asculte şi să arate desenul respectiv.
- Ţineţi un desen lângă faţa dumneavoastr ă. Pronunţaţi cuvântul şi îndemnaţ i
copilul să îl pronunţe.
- Pregătiţi două cutii. Când spune ţi: „ssss…“, copilul trebuie să pună un cub într-o
cutie; când pronunţaţi „da“, copilul trebuie să pună un cub în cealaltă cutie. El
trebuie să asculte cu aten ţie. Jucaţi acest joc folosind diferite sunete.
- Puneţi un grup de obiecte cunoscute pe masă (sau imaginile acestora). Copilul
trebuie să asculte şi să ia obiectul despre care aude. (Exemplu: „Dă-mi maşina!“).
- Folosind vorbirea şi gesturile, daţi-i copilului diferite sarcini. El trebuie ăs asculte şi
să îndeplinească indicaţiile dumneavoastră. (Exemplu: „Adu-mi o ceaşcă şi o
linguriţă!“).
ATENŢIE!
Pentru început, încercaţi activităţile cele mai uşoare. Numai când copilul are reu şite cu
acestea, treceţi la altele mai dificile. Nu uitaţi să folosiţi activităţile din compartimentul 3
„Ascultarea“.
Cum să confecţionăm acasă un aparat auditiv

• Pentru a-l deprinde de mic pe copilul cu deficienţe de auz cu ascultarea sunetelor,iată o idee pentru
confecţionarea unui aparat auditiv. Acesta va ajuta copilul să audă mai bine şi să asculte cu
plăcere. Astfel de aparate sunt folositoare în special pentru copii hipoacuzici.
• Ce trebuie să faceţi?
Pentru tubul din masă plastică cu pâlnie, cumpăraţi un metru de tub îngust din plastic şi o
pâlnie mică din masă plastică care se fixează bine în tub.
• Cum funcţionează?
- Marginile largi, deschise ale pâlniei absorb suneteleşi le transmit direct în ureche.
- Sunetele trec prin tubul de plastic care este prins de un capăt al pâlniei, în timp ce alt cap ăt
duce spre ureche.
- Persoana care vorbeşte cu un copil cu deficien ţe de auz trebuie să ţină pâlnia la gură şi să
vorbească clar şi direct în ea.
Atenţie: tubul să nu rănească urechea copilului.
MOMENTE IMPORTANTE DE REŢINUT DESPRE PROTEZELE AUDITIVE

(APARATELE AUDITIVE)
• Fiecare copil reprezint ă o individualitate şi are nevoile sale. Unii copii vor beneficia mult de
pe urma aparatului auditiv, alţii vor beneficia mai puţin iar alţii deloc.
• Părinţii unui copil cu deficien ţe de auz trebuie s ă cunoască ce poate face un aparat auditiv,
pentru a ajuta copilul. Trebuie s ă fim siguri că ei au aşteptări reale.
• Noi putem ajuta un copil cu deficien ţe de auz în diferite moduri. Să-i d ăm un aparat auditiv
este doar unul din aceste moduri.
• Părinţii sunt cei care pot ajuta copilul cel mai mult. Persoana cea mai important ă pentru un
copil cu deficienţe de auz este p ărintele bine informat şi iubitor.
• Dacă copilului i se d ă un aparat auditiv, trebuie s ă fim siguri că acesta corespunde necesi-
tăţilor copilului. De asemenea el trebuie s ă fie adaptat ca să corespundă individual pierderii
auzului. Lucrul acesta trebuie f ăcut de către un specialist.
• Aparatele auditive necesită o îngrijire şi o întreţinere corespunzătoare.
• Dacă copilul are un aparat auditiv de orice tip, el trebuie ăs fie învăţat cum să-l folosească.
• Este important ca copilul s ă se simtă bine şi sigur cu aparatul său auditiv. Trebuie să-l ajutăm
pentru ca folosirea aparatului s ă-i facă plăcere şi procesul de învăţare şi comunicare să fie o
experienţă plăcută pentru copil.
• Uneori copilul se poate lipsi de aparatul auditiv, dar ţineţi minte că sunt atâtea alte lucruri pe
care noi le putem face pentru a ajuta copilulşi acestea sunt la fel de importante.
CE ESTE IMPLANTUL COHLEAR
Un implant cohlear este un sistem complex format din trei piese electronice. Una dintre
piese se află în interior, introdusă sub piele, iar două piese sunt exterioare pozi ţionate după ureche
(procesorul de sunet) şi deasupra acesteia (antena exterioară).
Procesorul de sunet preia sunetele şi le transformă în cod digital. Acest sunet codificat trece
prin antena externă spre implantul de sub piele.
Rolul implantului este esen ţial: acesta preia sunetul codificat şi îl transformă în impulsuri
electrice, care sunt transmise re ţelei de electrozi, plasată în cohlee.
Electrozii stimulează nervul auditiv, care transmite impulsurile la creier, unde sunt
transformate în SENZAŢII AUDITIVE.
REŢINEŢI! Implantul cohlear este o metod ă cu rezultate foarte

bune de la varste mici şi este tot mai mult utilizat în ultima vreme.
EVALUAREA ABILITĂŢILOR DE COMUNICARE

ALE COPIILOR CU DIZABILITĂŢI AUDITIVE
•
Deoarece comunicarea este cel mai dificil aspect pentru copiii cu deficien ţe de auz, acesta este
domeniul unde ei au nevoie de mai mult ajutor.
• Pentru a atinge obiectivul nostru pe termen lung şi a oferi unui copil cu deficien ţe de auz
posibilitatea de a comunica efectiv, noi trebuie s ă facem o evaluare a abilităţilor de comunicare
ale copilului. În felul acesta, putem fixa obiectivele corespunz ătoare pe termen scurt, care vor
ajuta copilul să atingă obiectivul pe termen lung.
• În capitolul 2 am studiat în detaliu evaluarea abilit ăţilor de comunicare ale copilului.
• Pentru a evalua comunicarea copilului cu deficien ţe ale auzului, trebuie s ă folosim formularul ş i
să urmăm indicaţiile oferite în compartimentul respectiv.
În următoarele pagini vom examina modele tipice de evaluare ale unui copil:
- cu o pierdere uşoară a auzului;
- cu o pierdere parţială a auzului;
- cu o pierdere completă a auzului.
• Toată această informaţie ne va ajuta să decidem dacă copilul are dificult ăţi de ordin auditiv şi în
ce măsură este afectat auzul lui.
• După ce am luat o decizie referitor la nivelul auditiv al copiluluişi am completat fişa de evaluare,
putem începe planificarea obiectivelor corespunz ătoare pe termen scurt, pentru a satisface nece-
sităţile copilului.
REŢINEŢI! Copilul cu pierdere u şoară a auzului poate auzi vocile

puternice. Copilul cu pierdere moderat ă poate auzi vocile puternice numai
cu aparatul auditiv. Copilul cu pierdere complet ă a auzului nu reac ţionează
la nici un sunet, chiar atunci când este folosit aparatul auditiv.
Deci, cum va arăta lista de control pentru Priveşte lista de control pentru
un copil cu o pierdere uşoară de auz? Traian (2 ani) prezentat ă mai jos.
+ poate
Traian – 2 ani – nu poate
ETAPA
1 2 3 4 5
VÂRSTA 0-6 luni 6-12 luni 12-18 luni 1,5-3 ani 3-5 ani
Gângureşte, bolboroseşte? Repetă sunetele şi gângu- Foloseşte sunete cu sens şi Foloseşte cuvinte sepa- Combină cuvintele în pro-
reşte în mod melodios? unele cuvinte uşor de înţeles? rate combinându-le uneori poziţii.
VORBIREA Încearcă să spună cuvinte, două câte două?
dar nu prea clar. Încearcă, dar nu prea Vorbirea lui este înţ
clar. de străini?
Dacă nu, descrieţi...
Înţelege cum îi vor fi Înţelege instrucţiunile Urmează instrucţiunile neînso- Înţelege limbajul simplu Poate să urmărească
satisfăcute necesităţile de cele mai simple ţite de gesturi, îşi arată părţile la fel ca alţi copii de conversaţie şi să participe
ÎNŢELEGEREA bază. Plânge când îi este comunicate prin gesturi? corpului? aceeaşi vârstă? la ea?
foame? Când i se vorbeşte cu voce Încearcă, dar nu prea
puternică. clar.
Zâmbeşte, se încruntă, râde? Indică obiectele sau Înţelege legătura dintre gest şi Foloseşte gesturile pentru Foloseşte gesturile pentru
persoanele ce-i provoacă situaţie: face din mână „pa“, a-i face pe alţii să-i aducă a-şi face masajele mai
GESTURILE …………………………
Întinde mâna spre obiecte? interesul? bateţumire?
mul din palme în semn de lucrurile:
când îi estearată la cană
sete. convingătoare?
Oamenii şi obiectele îi Cercetează, se joacă cu Îi plac jocurile în care pretinde Îi place să construiască Îi plac jocurile cu reguli?
provoacă interes? obiectele? că face ceva: pune o linguriţă din cuburi? …………………………
JOCUL în cană prefăcându-se că Participă împreună cu al
………………………… Caută obiecte ascunse? mă nâncă? Copiază activităţi casnice copii la jocuri de simulare?
Contactează vizual? simple?
DIZABILITĂŢ I AUDITIVE
Priveşte la mama când Priveşte în direcţia sune- Poate îndeplini sarcini simple Îndeplineşte sarcini mai Poate să asculte şi s
vorbeşte? telor sau obiectelor noi? fără a fi distras de sunete sau grele timp îndelungat: bească cu oamenii în timp
ATENŢIA obiecte noi? construieşte din cuburi, ce îndeplineşte o sarcin
se joacă de-a simularea?
Răspunde la sunet şi pri- Face diferenţă între sunete Ascultă când mama îi vor- Ascultă vorbirea mai Într-un loc zgomotos poate
veşte în direcţia de unde şi sensul lor: ăl tratul unui beşte? atent? să ignore sunetele şi s
ASCULTAREA vine? câine, zgomotul unei Dacă mama îi atrage atenţia Încearcă. asculte mama?
maşini? şi îi vorbeşte distinct. Încearcă să repete cuvintele?
Dacă i se arat ă. Încearcă.
Repetă sunetele după adult: Repetă propriile sunete Imită sunetele şi acţiunile Încearcă să imite sunetele Poate participa la o
dacă mama copiază sune- în joacă? adulţilor? pe care le aude? conversaţie?
SCHIMBUL DE ROL tele copilului, apoi le
Încearcă dar sunetele
ŞI IMITAREA
repetă şi el. Se joacă cu adulţii? nu sunt clare.
Poate strânge lingura cu Poate mesteca hrana şi Mănâncă singur? Se spală singur pe faţă, Poate să se spele şi s
ACTIVITĂŢI buzele? bea din cană? pe mâini? şteargă singur?
COTIDIENE
Dezbracă singur hainele mai Începe. Poate să se îmbrace
(deprinderi de
Duce mâncarea la gură? Cooperează la îmbrăcare? simple? Îmbracă haine mai simple? singur?
autoservire)
Începe. Se duce singur la toalet
Poate aduce mâinile spre Poate să se târască? Poate merge? Poate alerga uşor? Poate sări, poate ţop
ABILITĂŢII linia medie? Poate sări cu deplasare?
MOTORII Se sprijină pentru a sta ………………………… Poate sări cu ambele
DE BAZĂ Poate şedea cu sprijin? în picioare? Poate alerga cu greu? picioare?
Puncte forte: Gesturile, Jocul, Atenţia, Schimbul de rol, Activităţile cotidiene, Abilităţile motorii de bază
Necesităţi: Ascultarea, Imitarea, Înţelegerea
un copil cu o pierdere parţială de auz? Ana (2 ani) prezentată mai jos.
+ poate
Ana – 2 ani – nu poate
ETAPA
1 2 3 4 5
Gângureşte, bolboroseşte? Repetă sunetele şi Foloseşte sunete cu sens şi Foloseşte cuvinte separate Combină cuvintele în
gângureşte în mod unele cuvinte uşor de înţeles? combinându-le uneori propoziţii.
melodios? Produce Unele sunete cu înţeles, dar două câte două?
VORBIREA
sunete nu prea nu şi cuvinte. Vorbirea lui este
melodioase. înţeleasă de străini?
Dacă nu, descrieţi…
Înţelege cum îi vor fi satis- Înţelege instrucţiunile Urmează instrucţiunile neîn- Înţelege limbajul simplu Poate să urmărească
făcute necesităţile de bază. cele mai simple comu- soţite de gesturi, îşi arată păr- la fel ca alţi copii de conversaţie şi să
ÎNŢELEGEREA Plânge când îi este foame? nicate prin gesturi? ţile corpului? aceeaşi vârstă? participe la ea?
Zâmbeşte, se încruntă, râde? Indică obiectele sau per- Înţelege legătura dintre gest Foloseşte gesturile pentru Foloseşte gesturile
soanele ce-i provoacă şi situaţie: face din mână „pa“, a-i face pe alţii să-i aducă pentru a-şi face masajele
GESTURILE Întinde mâna spre obiecte? interesul? bate din palme în semn de lucrurile: arată la cană mai convingătoare?
mulţumire? când îi este sete.
Oamenii şi obiectele îi pro- Cercetează, se joacă cu Îi plac jocurile în care pretinde Îi place să construiască Ti plac jocurile cu reguli?
voacă interes? obiectele? că face ceva: pune o linguriţă din cuburi? …………………………
în cană prefăcându-se că Participă împreună cu al
JOCUL ………………………… Caută obiecte ascunse? mă nâncă? Copiază activităţi casnice copii la jocuri de simulare?
Contactează vizual? simple?
Priveşte la mama când vor- Priveşte în direcţia sune- Poate îndeplini sarcini simple Îndeplineşte sarcini mai Poate să asculte şi s
beşte? telor sau obiectelor noi? fără a fi distras de sunete sau grele timp îndelungat: bească cu oamenii în t
ATENŢIA Numai când i se atrage Doar când sunt puter- obiecte noi? construieşte din cuburi, ce îndeplineşte o sarcin
atenţia. nice. se joacă de-a simularea?
Răspunde la sunet şi pri- Face diferenţă între sunete Ascultă când mama îi vor- Ascultă vorbirea mai atent?Într-un loc zgomotos poate
veşte în direcţia de unde şi sensul lor; lătratul unui beşte? să ignore sunetele şi s
ASCULTAREA vine? câine, zgomotul unei Dificil. Încearcă să repete cuvin- asculte mama?
Doar la sunete puternice. maşini? tele?
Dificil.
Repet ă sunetele după adult: Repet ă ă sunetele şi acţiunile ă ă imite sunetele Poate participa la o con-
dacă mama copiază sune- în joacăpropriile
? sunete Imit
adulţilor? Încearc
pe care lesaude? versaţie?
SCHIMBUL DE ROL
tele copilului, apoi le Uneori, dar nu prea Doar acţiunile. Încearcă dacă vede faţa
ŞI DOTAREA
repetă şi el. des. Se joacă cu adulţii? şi gura vorbitorului.
ACTIVITĂŢI
COTIDIENE Dezbracă singur hainele mai
(deprinderi de Începe. Poate să se îmbrace
autoservire)
linia medie? Poate sări cu deplasare?
Se sprijină pentru a sta ………………………… Poate sări cu ambele
ABILITĂŢI Poate şedea cu sprijin? în picioare? picioare?
MOTORII DE BAZĂ Poate alerga cu greu?
Încearcă.
Merge sprijinit?
Puncte forte: Jocul, Atenţia, Schimbul de rol, Activităţile cotidiene, Abilităţile motorii de bază
Necesităţi: Ascultarea, Imitarea, Înţelegerea, Gesturile, Vorbirea
un copil cu o pierdere completă de auz? Robert (2 ani) prezentat ă mai jos.
+ poate
Robert – 2 ani – nu poate
1
ETAPA 2 3 4 5
Gângureşte, bolboroseşte? Repetă suneteleşi gângu- Foloseşte sunete cu sens şi Foloseşte cuvinte sepa- Combină cuvintele în pro-
reşte în mod melodios? unele cuvinte uşor de înţe- rate combinându-le poziţii.
Produce sunete, dar les? uneori două câte două?
VORBIREA
nemelodioase. Vorbirea lui este înţeleas
de străini?
Dacă nu, descrieţi...
Înţelege cum vor fi satisfă- Înţelege instrucţiunile Urmează instrucţiunile Înţelege limbajul simplu Poate să urmărească
cute necesităţile de bază. cele mai simple comuni- neînsotiţe de gesturi. Îşi arată la fel ca alţi copii de versaţie şi să participe la
ÎNŢELEGEREA Plânge când îi este foame? cate prin gesturi? părţile corpului? aceeaşi vârstă? ea?
Zâmbeşte, se încruntă, Indică obiectele sau per- Înţelege legătura dintre gest Foloseşte gesturile pentru Foloseşte gesturile pentru
râde? soanele ce-i provoacă şi situaţie: face din mână a-i face pe alţii să-i aducă a-şi face mesajele mai
interesul? „pa“, bate din palme în semn lucrurile: arată la cană convingătoare?
GESTURILE ………………………… de mulţumire? când îi este sete.
Întinde mâna spre obiecte? Trebuie să mai înveţe.
Oamenii şi obiectele îi pro- Cercetează, se joacă cu Îi plac jocurile în care pretinde Îi place să construiască Îi plac jocurile cu reguli?
voacă interes? obiectele? că face ceva: pune o linguriţă din cuburi? …………………………
în cană prefăcându-se că Participă împreună cu
JOCUL
………………………… Caută obiecte ascunse? mă nâncă? Copiază activităţi casnice alţi copii la jocuri de
Contactează vizual? simple? simulare?
Priveşte la mama când vor- Priveşte în direcţia sune- Poate îndeplini sarcini simple Îndeplineşte sarcini mai Poate să asculte şi să
beşte? telor sau obiectelor noi? fără a fi distras de sunete sau grele timp îndelungat: bească cu oamenii în
ATENŢIA Numai dacă mama îi A obiectelor da, când le obiecte noi? construieşte din cuburi, timp ce îndeplineşte o
atrage mai întâi atenţia. vede, nu şi în direcţia se joacă de-a simularea ? sarcină.
sunetelor.
Răspunde la sunet şi pri- Face diferenţă între Ascultă când mama îi vor- Ascultă vorbirea mai Într-un loc zgomotos
veşte în direcţia de unde sunete şi sensul lor: beşte? atent? poate să ignore sunetele
vine? lătratul unui câine, şi să-şi asculte mama?
ASCULTAREA
zgomotul unei maşini? Încearcă să repete cuvin-
tele?
Repetă sunetele după adult; Repetă propriile sunete Imită sunetele şi acţiunile Încearcă să imite sunetele Poate participa la o con-
SCHIMBUL dacă mama copiază sune- în joacă? adulţilor? pe care le aude? versaţie?
DE ROL tele copilului, apoi le Acţiunile doar.
ŞI IMITAREA repetă şi el. Se joacă cu adulţii?
ACTIVITĂŢI
COTIDIENE
Dezbracă singur hainele mai Începe. Poate să se îmbrace
(deprinderi de
autoservire)
linia medie? Poate sări cu deplasare?
Se sprijină pentru a sta ………………………… Poate sări cu ambele
ABILITĂŢI Poate şedea cu sprijin? în picioare? picioare?
MOTORII DE BAZĂ Poate alerga cu greu?
Merge sprijinit?
Puncte forte: Jocul, Atenţia, Activităţile cotidiene, Abilităţile motorii de bază

Necesităţi: Ascultarea, Imitarea, Înţelegerea, Gesturile, Schimbul de rol, Vorbirea
În general, la copiii cu deficien ţe de auz constatăm următoarele:

DEFICIENŢA DE AUZ
VORBIREA Poate folosi sunete, dar deseori întâmpină
greutăţi mari în vorbire.
Dificultăţi mari de înţelegere a limbii
ÎNŢELEGEREA vorbite, dar înţelege situaţiile şi
gesticulaţia.
GESTURILE Foloseşte gesticulaţia pentru a se exprima.
JOCUL Asemenea altor copii de aceeaşi vârstă.
ATENŢIA Asemenea altor copii de aceeaşi vârstă.
ASCULTAREA Deseori dificultăţi mari, în funcţie de
gradul de afectare a auzului.
SCHIMBUL DE ROLURI Asemenea altor copii de aceeaşi vârstă,
ŞI IMITAREA dar are dificultăţi de imitare a sunetelor şi
cuvintelor.
ACTIVITĂŢI COTIDIENE Asemenea altor copii de aceeaşi vârstă.
ABILITAŢI MOTORII Asemenea altor copii de aceeaşi vârstă.
DE BAZĂ
Aşadar, copiii cu deficien ţe de auz diferă de alte

grupuri de copii pe care i-am examinat. Punctele lor
forte constau în folosirea gesturilor, jocului, aten ţiei,
activităţilor cotidiene şi abilităţilor motorii de bază.
De asemenea, înţelegerea lor este bună, atunci când
se folosesc gesturile în comunicare.
După ce am efectuat evaluarea abilit ăţilor de comunicare, ne fix ăm obiectivele pe care le
avem de atins în continuare în activităţile cu copilul cu deficienţe de auz.
În primul rând trebuie ăs ne gândim la dificultatea de bază a copilului. Apoi putem ăs reflectăm
asupra obiectivelor pe termen scurt şi să fixăm activităţi corespunzătoare pentru a le atinge.
Trebuie întotdeauna s ă ţinem cont de faptul că

fiecare copil cu deficien ţă de auz este diferit, dar
necesităţile acestor copii sunt deseori similare cu
cele ale lui Traian, Ana şi Robert. Îmbunătăţirea
acestor abilităţi dificile pentru copil va fi obiecti-
vul nostru pe termen lung.
Să vedem asupra căror necesităţi

ne concentrăm mai întâi.
Amintiţi-vă
Casa Comunicării!
Traian are o pierdere uşoară a Ana are o pierdere parţială a Robert are o pierdere completă a
auzului. auzului. auzului.
Necesităţile sale sunt: Necesităţile sale sunt: Necesităţile sale sunt:
ascultarea ascultarea ascultarea
imitarea gesturile alter narea
înţelegerea înţelegerea imitarea
vorbirea vorbirea înţelegerea
vorbirea
După cum vedeţi, casa ne arată asupra căror domenii să

ne concentr ăm mai întâi de toate. Fundamentul, c ărămizile,
acoperişul şi, în sfârşit vopseaua (vorbirea)
Acum... înseamnă oare, acest lucru

că nu este nevoie să ne gândim la alte
aspecte ale comunicării?
Sigur că nu! Important este să ajutăm copilul sub toate aspectele, dar trebuie s ă
punem accent special pe necesităţile lui de bază. De asemenea, reţineţi: nece-
sităţile copilului se vor schimba cu timpulşi planificarea obiectivelor trebuie s ă se
schimbe şi ea în mod corespunzător. S ă studiem acum planificarea obiectivelor
pentru Traian, Ana şi Robert...
Obiectivul nostru pe termen lung pentru un copil ca Traian, cu o pierdere u şoară a

auzului este de a îmbun ătăţi: ascultarea, imitarea, înţelegerea, vorbirea
Iar acum să studiem obiectivele pe termen scurt.
Trebuie să identificăm activităţile care ar realiza aceste obiective.
Vă propunem drept exemplu planul de obiective deja completat pentru Traian.
Traian – 2 ani
OBIECTIVE
Obiectiv pe termen lung: să îmbunătăţim ascultarea, imitarea, înţelegerea, vorbirea

pentru Traian:
1. să asculte mai atent sune- - atrageţi atenţia la sunetele din
tele preajma lui;
- jucaţi-vă de-a „acum“. Traian
trebuie să asculte când se spune:
„acum!“ înainte ca el să pună
piatra în cutie.
Practicaţi acelaşi joc pronun-
ţând alte sunete;
2. să imite acţiunile şi sune- - priviţi în oglindă cu Traian.

tele adulţilor Organizaţi diferite jocuri,ăfcând
„mutrişoare“ şi producând
sunete. Îndemnaţi-l să vă imite. Familia
Jucaţi alte jocuri imitându-vă
unul pe altul;
3. să înţeleagă limba vorbită - acasă rugaţi-l pe Traian să
îndeplinească simple instruc-
ţiuni: „adu-mi cana!“, „dă-i
aceasta lui tata!“. Folosiţi atât
gesturile cât şi vorbirea;
4. să pronunţe mai multe - desfăşuraţi jocuri, producând
sunete şi cuvinte unul pentru altul sunete amu- Ţineţi minte!
zante: sunetele animalelor când Traian are o pierdere
priviţi la animale, sunetele ma- uşoară a auzului.
şinilor când priviţi la maşini. El va purta aparat
Dacă copilul încearcă să imite auditiv.
un sunet sau să pronunţe un
cuvânt, răspundeţi-i şi lăudaţi-l.

Data:
Obiectivul nostru pe termen lung pentru un copil ca Ana, cu o pierdere par ţială a
auzului este de a îmbun ătăţi: ascultarea, gesturile, înţelegerea, vorbirea.
Vă propunem drept exemplu planul de obiective deja completat pentru Ana.
Ana – 2 ani
OBIECTIVE
Obiectiv pe termen lung: să îmbunătăţim ascultarea, gesturile, înţelegerea, vorbirea

pentru Ana:
1. să asculte mai atent sune- - atrageţi atenţia la sunetele din
tele şi să-şi lărgească preajma ei;
cunoştinţele despre sunete - jucaţi-vă de-a baterea tactului,
unde d-voastră bateţi într-o
tobă, iar ea trebuie să asculte.
Când încetaţi să bateţi, ea
trebuie să se aşeze.
2. să înţeleagă mai mult - folosind o pâlnie şi un tub,

limba vorbită arătaţi-i obiecte şi spuneţi-le
denumirea, pentru ca ea să Familia
audă. Lăudaţi-o dacă ascultă;
- jucaţi-vă „de-a mama“ cu Ana:
hrăniţi păpuşa, îmbăiaţi păpuşa.
Folosiţi gesturile cât şi vorbi-
rea când comunicaţi cu ea.
3. să folosească gesturile - de fiecare dată când comunicaţi
pentru a se exprima folosiţi gesturileşi vorbirea.
Îndemnaţi-o pe Ana să folo-
sească de asemenea gesturile.

Data:
NB!
Vorbirea este unul din obiectivele noastre pe termen lung pentru Ana, dar noi l-am notat
ca obiectiv pe termen scurt. Aceasta deoarece vorbirea ei poate s ă se dezvolte în mod spontan,
pe măsură ce ascultarea, înţelegerea şi gesticulaţia se amelioreaz ă. Mai târziu, putem lucra în
mod direct asupra vorbirii ei.
Ana are o pierdere parţială a auzului. Ea ar putea purta un aparat auditiv.
Obiectivul nostru pe termen lung pentru un copil ca Robert, cu o pierdere complet ă a

auzului este de a îmbun ătăţi: ascultarea, imitarea, înţelegerea, vorbirea.
Vă propunem drept exemplu planul de obiective deja completat pentru Robert.
Robert – 2 ani
OBIECTIVE
Obiectiv pe termen lung: să îmbunătăţim ascultarea, imitarea, înţelegerea, vorbirea

pentru Robert:
1. să urmărească feţele oame- - jucaţi-vă „de-a mutrişoarele“,
nilor şi lucrurile care au pentru a atrage atenţia lui
loc în preajma sa Robert spre faţa d-voastră;
- ţineţi obiectele aproape de faţa
d-voastră când vorbiţi despre
ele;
- folosiţi metoda repetării,
punând pe rând pietricele în
cutie.
2. să coopereze cu alţii şi să - folosiţi metoda repetării, făcând
participe la jocuri şi comu- pe rând „mutrişoare“ nostime
nicare unul altuia;
- când vorbiţi cu Robert în Familia
timpul situaţiilor zilnice şi în
timpul jocului, folosiţi în
paralel cu vorbirea şi gesturi
clare.
3. să înţeleagă indicaţiile - aflaţi care sunt semnele folosite
simple de comunitatea persoanelor
surde. Folosiţi-le când vorbiţi,
îndemnaţi-l şi pe Robert să le
folosească.
să foloseasc
4. pentru ă semnele
a se exprima - al
ajuta ţi-l săşise
ţi copii întâlneasc
adul ă cu
ţi care nu aud.

Data:
Cum vorbim unui copil cu deficien ţe de auz...
Vorbiţi-i copilului despre lucrurile care Tu mă ajuţi să pregătesc hrana!

se întâmpla în jurul lui. În acest mod el va
începe să asocieze sunetele pe care le aude cu
acţiunile, evenimentele, oamenii şi obiectele
din jur.
Coborâţi-vă la nivelul copilului şi vorbiţi

cu el faţă în faţă.
Traian!
Înainte de a vorbi cu copilul, atrageţi-i
atenţia uşurel şi spuneţi-i pe nume.
Asiguraţi-vă că el se uită la d-voastră.
Când vorbiţi despre ceva, ţineţi obiectul

aproape de faţă, astfel încât copilul să vadă
buzele şi obiectul, îndemnaţi-l să privească şi
să asculte.
Vrei mingea? Vrei să mănânci o banană?
Unde este bebeluşul?
Folosiţi gesticulaţia când vorbiţi, îndem-

naţi copilul să folosească gesticulaţia. Sunt obosită!
Mi-e foame!
Aşa nu Aşa da
Unde te duci?
Vorbiţi într-un mod firesc. Nu exageraţi
mişcările gurii.
Unde te duci?
Aşa nu Aşa da
Vorbiţi copilului cu o voce normală. Nu Salut!

strigaţi şi nu vorbiţi în şoaptă.
Salut!
Priveşte! Câinele latră! Ham-ham!

Când se aude un zgomot, arătaţi-i copilu-
lui de unde vine acesta. Vorbiţi-i despre el.
Îndemnaţi-l să se uite în acea direcţie.
Îndemnaţi copilul să producă sunete

cântând şi jucându-se cu ele.
Când vorbiţi, folosiţi-vă expresia feţii,

pentru a ajuta copilul să înţeleagă ce spuneţi. Sunt supărat! Sunt
fericit!
Unde se va întrerupe ciclul comunicării?

Am menţionat deja: comunicarea este principalul domeniu în care copilul cu deficien ţe de
auz întâmpină cele mai mari dificultăţi. Să vedem care poate fi defectul în ciclul comunicării...

Copiii cu deficienţe de auz:

• Deseori înţeleg un mesaj transmis prin semne, dar pot avea dificult ăţi la înţelegerea
mesajului verbal.
• Ştiu ce doresc să spună.
• Pot să se exprime folosind semne, dar pot avea dificult ăţi dacă folosesc vorbirea.
Destrămarea ciclului comunicării, la copiii cu deficienţe de auz va avea loc la etapa 1,

deoarece ei nu sunt în stare să audă distinct mesajul verbal. Dacă mesajul este transmis prin
semne şi vorbire, ciclul comunic ării nu se destramă, întrucât copilul poate vedea şi înţelege
mesajul, iar apoi poate r ăspunde prin semne.
...Să ne gândim în detaliu la acest lucru!...

Priviţi ce se întâmpl ă cu ciclul comunic ării atunci când folosim numai limba vorbită în
comunicarea cu un copil cu deficienţe de auz:
...iar acum priviţi ce se întâmplă când în paralel cu limba vorbită se folosesc semnele...
Acum gândiţi-vă – care crede ţi că este cea mai bun ă metodă de comunicare pentru un
copil cu deficienţe de auz?
Reţineţi!
Depinde de noi ca ciclul comunicării să nu se destrame.
COMUNICAREA TOTALĂ SAU

COMUNICAREA PRIN TOATE MIJLOACELE
• Comunicarea este interacţiunea dintre oameni şi începe de la naştere. Ne petrecem mult
timp comunicând. Este la fel de important pentru un copil cu deficien ţe de auz ca şi pentru
un copil auzitor, doar c ă nu este la fel de uşor.
• Cel mai important lucru de care trebuie să vă amintiţi când aveţi un copil cu probleme de auz
este că el poate să facă aceleaşi lucruri ca şi un auzitor, doar că nu aude.
Mai mult decât orice, el are nevoie de limbaj, deoarece fără limbaj, gândirea este limitat ă şi
comunicarea foarte dificilă.
• Nu este important modul în care comunic ă sau limbajul pe care îl folosesc oamenii, ci capa-
citatea lor de a comunica eficient.
• Există diferite moduri de a exprima ceva: vorbirea, limbajul semnelor, gesturile naturale sau
expresia feţei, dactilemele. Noi nu credem că o cale de comunicare ar fi cea mai bun ă sau cea
mai accesibilă pentru copiii cu deficienţe de auz. Fiecare copil are alte capacităţi şi alte
necesităţi de comunicare. Copilul trebuie lăsat să încerce diferite căi de comunicare, pentru
a putea când va deveni adult să opteze el însuşi pentru una sau alta dintre modalităţile de
comunicare.
• Ce este comunicarea totală sau comunicarea prin toate mijloacele?
Comunicarea totală sau comunicarea prin toate mijloacele desemneaz ă o anumită metodă de
comunicare în care auzul rezidual, vorbirea, limbajul semnelor, dactilemele şi labiolectura sunt
utilizate la un loc, completându-se reciproc.
S-a ajuns la concluzia că recurgând la toate formele principale de comunicare în scopul
dezvoltării limbajului copilului se obţin rezultate mai bune decât folosind o singură metodă.
• De ce trebuie să stimulăm toate mijloacele de comunicare?
Majoritatea oamenilor folosesc vorbirea ca mijloc de baz ă în comunicare dar şi alte mijloace
auxiliare. Cei care nu pot învăţa limbajul sau nu vorbesc clar din anumite cauze trebuie încuraja ţ i
să folosească alte mijloace de comunicare. Cel mai important lucru este să transmitem
mesajul şi nu mijlocul de comunicare.
• Cum încurajăm copilul să folosească şi alte mijloace de comunicare?
Putem încuraja copilul s ă folosească şi alte mijloace de comunicare, valorificându-le noi
înşine şi utilizându-le în comunicarea cu copilul, răspunzându-i atunci când le folose şte ş i
lăudându-l.
Aceasta nu se deosebeşte de încurajarea copilului s ă vorbească.
A. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI VORBIT

• Dorinţa de a comunica este prezentă la toţi copiii; copilul lipsit de auz nu este în aceast ă
privinţă cu nimic diferit de copilul cu auz normal. Surditatea nu mic şorează dorinţa de a comu-
nica. Nici un copil născut surd nu-şi ia în tragic lipsa de auz, mai curând suferă părinţii acestuia.
Copilul este mult prea interesat de tot ceea ce se întâmplă, pentru el totul este palpitant, totul
trebuie văzut şi cercetat: expresiile feţelor, gesturile naturale şi mişcările.
Mama vorbe şte cu sugarul şi îi spune foarte multe, iar mesajul se
regăseşte în expresia îmbietoare a feţei, în zâmbet, în braţele deschise,
în postur ă. După ce sugarul a fost luat în braţe se adaugă alte elemente
clare chiar şi pentru sugarul surd. El simte ritmul vorbirii, vede schimb ă-
rile de expresie ale feţei, ridicarea sprâncenelor, mişcările buzelor. Dac ă
pierderea de auz este mai puţin severă, apropierea îi permite sugarului
să audă o parte din sunetele vorbirii. Dac ă sugarul are o pierdere de auz,
cel mai important lucru estesă nu-i neglijaţi încercările de comu-
nicare, încurajaţi-l să comunice cu dumneavoastr ă!
Dacă atunci când i se vorbeşte, copilul răspunde prost, rar sau deloc, p ărinţii pot sfârşi prin a
se resemna „N-are nici un rost să-i vorbeşti, oricum nu te ascult ă“. Dar limbajul nu înseamn ă doar
sunete, deci nu vă daţi bătuţi!
• Multe din calităţile copiilor se dezvoltă în joc. Un copil se joacă cu o jucărie, mama foloseşte
ocazia şi vorbeşte despre jucăria respectivă. Când copilul se uită la un obiect se va uita şi mama.
Copilul auzitor se va uita în continuare la obiect, ascultând comentariile mamei, copilul cu defi-
cienţe de auz se va uita în continuare la obiect, dar f ără să audă ce spune mama. După ce
cercetează bine obiectul, apoi îşi întoarce privirea spre mamă pentru a putea recep ţiona mesajul.
Daţi-i copilului timp să privească. Nu încercaţi să-l faceţi

să se uite la d-voastr ă. Aşteptaţi până se uită el singur şi
abia atunci daţi-i informaţiile.
Vorbiţi-i clar şi simplu. Folosiţi fără teamă gesturi ca să
vă faceţi înţeleşi, dar mai presus de toate fiţi relaxaţi şi
bucuraţi-vă de copil.
• Comunicarea implică a învăţa să-ţi aştepţi rândul, a anticipa acţiuni şi reacţii şi a răspunde.
Există o sumedenie de jocuri simple, rime, rime pe degete, care-i înva ţă pe copii tocmai acest
lucru. Tuturor copiilor le plac jocurile repetitive: „cucu-bau“, „unde-i p ăpuşica, ursuleţul…?
…nu-i“ etc. şi ei le imită.
De asemenea, activităţile casnice cotidiene: îmbrăcatul, spălatul, curăţenia, aprovizionarea,
reprezintă ocazii la îndemâna oricui pentru a face lucruri împreun ă. Copilul vă imită, face
lucruri împreună cu dumneavoastr ă, parcurge împreună cu dumneavoastră succesiunea de
etape care compun o activitate.
Copilul cu deficienţe de auz trebuie să vă privească atunci când îi
vorbiţi, ca să poat ă participa şi el la conversaţie. Copiii mici au interese şi
dispoziţii proprii lor şi nu este deloc u şor să le captaţi interesul. Dumneavoastră
trebuie să v ă ar ătaţi interesat de subiectul care îl captivează şi s ă v ă prindeţi
în jocul lui, căci copiii descoperă mare parte din lumea înconjur ătoare în joc.
Amintiţi-vă!
Rolul dumneavoastr ă este vital în dezvoltarea limbajului copilului, trebuie s ă vă alăturaţi
intereselor lui, să-i încurajaţi eforturile, să încorporaţi jocuri repetitive şi sarcini simple în
activităţile cotidiene.
Producerea de sunete
• Copiii lipsiţi de auz, zâmbesc, râd şi gândesc, încep chiar să îngâne sunete dar, pentru c ă nu se
pot auzi (fără proteză), producţia lor vocală se opreşte aici.
• Copiii parţial auzitori îşi pot auzi într-o oarecare măsură propria voce şi uneori progresează,
dezvoltându-şi limbajul vorbit, chiar dacă vorbirea lor este neclară.
• Copiii cu surditate sever ă sau profundă nu-şi pot dezvolta vorbirea decât dac ă sunt ajutaţi de o
proteză auditivă.
• Diagnosticarea timpurie, îndrumarea corespunzătoare a părinţilor şi colaborarea acestora la
formarea limbajului propriilor copii şi la educaţia acestora, constituie măsuri obligatorii pentru
nişte rezultate pozitive.
• Cuvintele au o mare important ă. Dar simpla lor enunţare, ca o listă de etichete (p ăpuşă, maşină,
biscuit) nu-l va stimula pe copil s ă-şi dezvolte limbajul. Nu aceasta este calea fireasc ă prin care
copiii auzitori îşi formează limbajul. Acest lucru este valabil şi pentru copiii cu deficien ţe de auz.
Ei au nevoie de prezen ţa zilnică a limbajului vorbit, cu tot cortegiul său de bucurii şi emoţii.
• Desigur că multe stadii din perioada de achizi ţie a limbajului au fost pierdute. Dar, după diag-
nosticare şi aplicarea unei proteze auditive eficiente şi cu ajutorul dumneavoastră, ei vor
avea acces la cel puţin o parte din bogăţia de limbaj care le stă la dispoziţie în propriul cămin.
Ce trebuie să faceţi?
1. Îndreptaţi-vă atenţia spre lucrurile care îl interesează pe copil.
2. Folosiţi propoziţii simple şi clare referindu-vă la obiectul (jucăria) care i-a captat aten ţia.
3. Daţi-i şansa să ia parte la conversaţie, faceţi pauze, acceptaţi orice contribuţie din partea
copilului.
4. Nu-l întrerupeţi când spune ceva, pentru a-l corecta. Nu trebuie să corectaţi încercările
copilului de a vorbi. Repetaţi dumneavoastr ă corect, fără să-i spuneţi „Nu e bine aşa“.
5. Întreruperile frecvente nu încurajează, ci rup fluxul comunicării şi descurajează copilul.
6. Evitaţi vorbirea fără şir, monologurile lungi şi etichetările, vorbiţi natural şi degajat.
7. Folosiţi poezioare, cântecele şi jocuri pe degete cu copilul, ajuta ţi-vă cu cărticele pentru copii.
8. Dacă vedeţi din expresia feţei copilului că se teme, îi place, e supărat sau a înţeles ceva, pune ţ i
toate acestea în cuvinte, comentaţi.
9. Încurajaţi copilul să folosească protezele auditive, evitând s ă-i lăsaţi impresia că acceptarea lui
este condi
10. Verifica
ţionată: „învaţă mai întâi să vorbeşti…“. Apreciaţi-l aşa cum este!
ţi protezele ca să fiţi siguri că funcţionează bine. Protezele îl pot ajuta foarte mult.
11. Antrenaţi toată familia în această activitate. Face ţi-i pe toţi să înţeleagă că şi rolul lor este la fel
de important în ajutorul pe care-l vor da micuţului cu deficienţe de auz.
B. LABIOLECTURA
• Labiolectura sau citirea buzelor înseamnă descifrarea unui text pe care îl roste şte cineva prin
urmărirea cu atenţie a buzelor vorbitorului.
• În viaţa deficienţelor de auz, labiolectura joacă un rol foarte important; compensează într-un
fel lipsa auzului.
• Copilul trebuie să înţeleagă, iar noi trebuie să ne asigurăm că a înţeles.
• Unele sunete sunt invizibile pe buze iar altele seam ănă mult între ele, putând fi
confundate cu u şurinţă.
• Labiolectura este o abilitate care se înva ţă. Cu cât auzul este mai deficitar, cu atât
labiolectura devine mai important ă.
• Toţi copiii deficienţi de auz trebuie să-şi dezvolte această abilitate de a citi de pe buze.
• Uitaţi-vă în oglindă şi rostiţi „ şina“ sau „cina“. Nu există nici o diferenţă pentru că
sunetele „şi“ şi „ci“ nu au mişcări de buze specifice. Sunt necesari mulţi ani de
exerciţiu pentru a deveni un bun cititor al buzelor şi chiar şi atunci, o mare parte
din text este ghicit în mod inteligent.
• Mulţi copii cu diferenţe de auz citesc buzele destul de prost deoarece nu au limbajul
şi vocabularul bine dezvoltate.
Toţi copiii sunt bucuroşi să comunice cu cei din preajma lor, deci include ţi şi copiii
deficienţi de auz în conversa ţie.
Pentru a vă putea citi de pe buze un copil trebuie s ă vă vadă. Distanţa maximă accep-
tabilă pentru labiolectur ă este de trei metri. Pentru un copil mic, distan ţa de un metru aste
cea mai acceptabilă.
Sfaturi pentru cei care se vor înţeleşi de copiii deficienţi de auz.

• Vorbiţi natural, fără să vă grăbiţi, dar nici prea rar!
• Vorbiţi clar, dar fără să exageraţi!
• Nu ţipaţi! Strigătul sau exagerarea mişcărilor gurii sau a sunetelor vorbirii îngreunează labiolectura.
• Faţa vorbitorului trebuie s ă fie perfect vizibilă, altfel labiolectura este dificil ă.
• Aveţi grijă ca lumina să fie bună şi întotdeauna pe faţa vorbitorului, nu din spatele acestuia.
• Rostiţi numai o sintagmă sau o propoziţie.
• Nu este indicat s ă rostiţi un singur cuvânt, cel principal, pentru a ajuta copilul. („Masa“, pentru
a-i spune să vină la masă). Dacă spuneţi „Vino la masă, masa e gata, spal ă-te pe mâini şi vino la
masă“, rezultatul este c ă îi oferiţi şansa să citească pe buze de 3 ori cuvântul „masă“ şi deci
posibilitatea să înţeleagă mesajul creşte.
• Puneţi accentul pe cuvântul mai important, fără a neglija cuvintele care îl preced sau îl
urmează.
• Dacă descrieţi un obiect şi este posibil, ţineţi-l în mână sau indicaţi-l; pentru copiii mici este
foarte folositoare aceast ă practică.
• Fiţi expresivi atunci când vorbiţi, dar evitaţi mimica facială exagerată.
• Cuvintele care se aseamănă (papa - baba - mama; şina - cina - Gina) sunt foarte frecvente şi nu
trebuie să uitaţi acest lucru; repeta ţi şi reformulaţi până când veţi fi înţeleşi.
Amintiţi-vă!
Un copil nu poate citi pe buze un cuvânt pe care nu îl cunoaşte.
Nu uitaţi!
Citirea buzelor este o activitate care cere mult ă concentrare. Un copil care cite şte buzele
oboseşte repede şi îşi pierde atenţia foarte uşor.
• Fiţi la acelaşi nivel fizic cu copilul, de câte ori este posibil. Astfel evita ţi să-i formaţi copilului o
imagine deformat ă a fe ţei dumneavoastr ă, pentru că atunci când îi vorbiţi stând în picioare, el v ă
vede faţa dintr-un punct neobi şnuit.
• Când îi citiţi o poveste sau îi daţi o jucărie, nu vă aşteptaţi să se uite întâi la dumneavoastr ă.
Lăsaţi-i timp suficient să privească cartea sau să studieze jucăria.
• Povestea citită la culcare este important ă pentru orice copil. Nu uitaţi că pentru copilul surd
trebuie să vă alegeţi cu atenţie poziţia din care îi spuneţi sau îi citiţi povestea.
Nu uitaţi!
Copilul doreşte să înţeleagă, iar răbdarea şi sprijinul dumneavoastr ă îl vor face să-şi
învingă nesiguranţa şi îl vor încuraja să ghicească ceea ce nu este sigur că a înţeles.
Fiţi gata să repetaţi, să reformulaţi, să vă ajuta ţi de obiecte, desene, gesturi sau semne de
câte ori este nevoie pentru a v ă putea face înţeleşi.
În ajutorul celui care citeşte buzele orbesc la obiect şi evit

Stau întotdeauna cu faţa la cel schimbările bruşte de subiect.
cu care vorbesc.
Nu răspund eu în locul lui, ci Vorbesc clar şi cu o viteză
îl întreb în aşa fel încât să fie acceptabilă.
înţeles uşor.
Nu-mi acopăr gura, nu mă Când este cazul folosesc repere

întorc cu spatele, nu plec în vizuale, desenez, scriu numele
timp ce vorbesc. etc.
Am grijă să fiu în lumină şi la

Aştept până este atent înainte distanţa potrivită
să încep să vorbesc. (aproximativ 1 m distanţă).
Nu conduc discuţia niciodată

Îmi dau seama că se cere multă
doar pentru că eu aud şi înţeleg
concentrare şi că el poate obosi
mai repede.
uşor.
Am grijă ca prietenii mei care nu aud să

nu fie excluşi niciodată din conversaţie.
C. LIMBAJUL SEMNELOR
„Fie că ne place sau nu să o recunoaştem, limbajul semnelor rămâne prima
noastră limbă; noi percepem lucrurile cu ajutorul vederii.“
(Adult profund surd)
Ce este limbajul semnelor?

• Limbajul semnelor nu este o traducere în semne a unei limbi. Limbajul semnelor este un limbaj
cu reguli proprii, structură proprie şi modalităţi proprii de exprimare.
• Limbajul semnelor nu înseamnă folosirea mâinilor pentru a ilustra un cuvânt. Unul şi acelaşi
semn poate reprezenta mai multe cuvinte din limbajul vorbit.
• Nu există un limbaj universal al semnelor care s ă fie înţeles de comunităţile de surzi de pretu-
tindeni. Fiecare zonă îşi are propriul său limbaj al semnelor.
• Aproximativ 90% din copiii surzi au părinţi auzitori, deci acas ă ei nu au acces direct la limbajul
semnelor. Ei deprind limbajul semnelor de îndat ă ce păşesc pragul unei institu ţii preşcolare
pentru copiii cu deficien ţe de auz.
Pentru a demonstra cât de folositoare sunt semnele în comunicare, încerca

ţi acest joc:
- Adunaţi un mic grup de persoane.
- Daţi-i fiecărei persoane din acest grup un mesaj simplu.
- Unul câte unul, fiecare persoan
ă trebuie să iasă în faţa grupului şi să transmită mesajul său.
- La sfârşit, discutaţi cu membrii grupului despre eficienţa semnelor în comunicare.
Ce implică limbajul semnelor?

• Limbajul semnelor este o limb ă complexă, structurată şi vie. Tot aşa cum în limbă apar cuvinte
noi, semnele suferă şi ele un proces de transformare cu apari ţia de noi semne.
• Este un limbaj vizual, tridimensional şi dinamic. El nu înseamnă doar două mâini care se mişcă
luând forme diferite ci implică participarea persoanei în totalitate. Contextul este foarte important
în desfăşurarea acestui limbaj.
• Structura limbajului semnelor este diferit ă de cea a limbajului vorbit. Deficienţii de auz au o
minte vizuală, ei văd ceea ce vor s ă spună.
• Limbajul semnelor se învaţă cel mai bine de la cineva care îl foloseşte de la naştere. Copiii auzitori,
dacă sunt născuţi în familii de surzi, devin fără nici o dificultate bilingvi. Dar, majoritatea
copiilor surzi se nasc din părinţi auzitori, limba maternă este cea vorbită şi nu cea a semnelor.
Cei mai mulţi copii cu deficienţe de auz înva ţă limbajul semnelor când ajung în comunit ăţi de
copii surzi (grădiniţe, şcoli) de la colegii lor.
• Pe parcursul primilor ani de via ţă, limbajul semnelor constituie modalitatea natural ă prin care
copilul poate stabili o comunicare eficient ă. Limbajul acumulat în acest mod de către copil va
constitui baza de pornire pentru învăţarea limbajului vorbit.
Copiii au dreptul să stăpânească un limbaj, să se poată exprima şi să-i în ţeleagă pe

cei cu care vin în contact.
• Pentru unii copii profund surzi este extrem de dificil s ă îşi dezvolte vorbirea. Limbajul
semnelor îi poate ajuta să comunice şi să capete încredere în ei. Este deprimant cum un copil
se străduieşte să-ţi comunice ceva şi nu poate.
•
Credem
copilul şic pân
ă este bine ca membrii familiei s ă înveţe şi ei semnele pentru a putea comunica cu
ă ce acesta va ajunge într-o institu ţie preşcolară.
• Limbajul semnelor poate deschide pentru copilul surd o u şă către lume.
Limbajul semnelor este o limbă bogat ă şi variată, care merită să fie privită cu toată
seriozitatea de către cei implicaţi în educaţia copiilor cu deficienţe de auz.
• Nu este greu să învăţăm un minimum de semne, pentru a putea ini ţia copilul de cât mai de
timpuriu în tainele acestui limbaj.
Exemplificăm mai jos câteva tipuri de semne:
Mama Cu palma întinsă sau Apă Palma strânsă ca şi

strânsă pe obraz, o cum a-i duce o cană
mişcare de rotaţie. spre gură.
Tata Se arată la colţul gurii Pâine Cu ambele palme se

semnul de mustaţă. imită tăierea pâinii cu
cuţitul.
Fată Cu palma, mângâind Lapte Se imită mulsul vacii

obrazul de sus în jos. cu ambele mâini.
Băiat Cu degetul arătător sub Casa Se imită cu ambele

nas, se arată semnul de mâini acoperişul casei
mustaţă. în formă de triunghi.
Eu Se arată cu degetul Minge Se ţin palmele ca şi

arătător către mine. cum a-i avea o minge
în mâini.
Tu Se arată cu degetul Păpuşă Braţele, unul peste

arătător către tine. altul cu palmele în sus,
imitând legă natul.
La revedere (Pa-pa) Cu mâna în sus se face A da (Poftim) Se întinde mâna cu

gestul natural de bun palma deschisă.
rămas.
Mulţumesc Cu palma deschisă la A merge Se imită mişcarea cu

bărbie. degetul arătător şi
mijlociu.
Nu Semnul natural de A fugi Se mişcă braţele aşa

negaţie. cum le mişcă m când
alergă m.
Da (Adev rat) Cu degetul mare înainte A mânca Se duce mâna cu toate

ă şi palma strânsă. degetele strânse către
gură.
Copii Cu palma deschisă se A bea Se duce mâna spre

face 1, 2, 3, ca şi cum gură ca şi cum a-i ţine
a-i bate mingea. o cană în mână.
Ne jucăm Se mişcă mâinile A dormi Cu palmele pe obraz şi

sus-jos asemă nător cu capul înclinat.
mişcarea pe care o
execută jonglerii.
Mare Mâinile depărtate cu

arătătorul înainte.
Mic Invers mâinile cât mai

apropiate, arătând ceva
mic. Eu mănânc pâine.
Flămând Se face o mişcare de

rotaţie pe burtă cu
mâna.
Fericit Cu degetul arătător la

colţul gurii se arată în Păpuşa cea mică doarme.
sus.
Trist Cu toate degetele

desfăcute se face o
mişcare de la nivelul
frunţii în jos.
Nervos Se face o mişcare

cu ambele mâini
dreapta-stânga Vrei o banană?
pe piept ca şi
cum te-ai scărpina.
Învăţarea unui copil să folosească limbajul semnelor.

• Învăţarea semnelor include 3 etape:
1. Copilul vede semnele folosite în situaţiile cu semnificaţii.
2. Copilul leagă semnele cu semnifica ţia lor şi încearcă să le imite.
3. Copilul foloseşte spontan semnele în context.
• Pentru a parcurge aceste etape, exist ă unele lucruri importante pe care atât p ărinţii, cât şi copilul
trebuie să le respecte:
ETAPA COPILUL... ADULTUL... O BS.
1 • vede semnul folosit în • accentuează semnul • la această etapă nu

multe situaţii variate; şi-l foloseşte în multe este neapărat nevoie
Aceasta este ceaşca ta • asociază semnul pe situaţii diferite; ca copilul să
care-l vede cu sensul • repetă semnul şi-l aso- folosească semnul;
lui; ciază clar de semnifi- • copilul trebuie să fie
• începe să înţeleagă caţia lui; implicat în mod activ
semnul. • foloseşte permanent în situaţie;
acelaşi semn pentru un • fiţi răbdători - această
anumit obiect. etapă necesită timp.
Înţelegerea sensului
2 • încearcă să imite • oferă copilului timp să • puteţi ajuta copilul

semnul pe care-l vede încerce un semn; fără a-l forţa;
Ia ceaşca ta în situaţie; •
laudă fiecare încercare •
lăsaţi copilul să capete
• este încurajat de răs- a copilului de a face experienţă la această
punsul adultului; un semn; etapă. Nu-l grăbiţi să
• încearcă în continuare! • continuă folosirea treacă la etapa
semnului în context. următoare.
Imitarea adultului
3 • se gândeşte ce semn • continuă activitatea • introduceţi treptat noi

vrea să transmită; pentru a-i oferi semne şi activităţi;
• ţine minte cuvântul copilului timp să se • urmăriţi ca d-voastră
care exprimă sensul gândească şi să şi familia să folosiţi
dat; folosească semnul; gesticulaţia tot timpul
• ţine minte cum să facă • laudă şi acceptă orice în comunicarea cu
semnul. încercare a copilului copilul.
Utilizarea conştientă a de a produce
într-o situaţie un
de semn
sens.
semnului
Important!
În comunicarea cu copilul lipsit de auz nu folosiţi semnele fără a le însoţi de limbajul vorbit.
Mesajul fiind transmis pe mai multe căi este mai uşor de înţeles.
• Copilul va învăţa s ă folosească semnele văzând pe cei din jur folosindu-le în situa ţiile obişnuite
de fiecare zi.
• Dacă copilul încearcă şi el să folosească semne, încurajaţi-l şi lăudaţi-l, dar niciodat ă nu-l forţaţi.
• Nu uitaţi! Vorbiţi-i copilului şi folosiţi semnele concomitent.
• Nimeni nu se împacă cu sentimentul propriei nesiguran ţe sau al neputinţei de exprimare. Este
dreptul oricărui copil să poat ă comunica, recurgând la metoda cea mai satisfăcătoare pentru el,
fie cuvântul vorbit, fie limbajul semnelor, fie amândou ă la un loc.
• În momentul şcolarizării, copiii sunt cuprinşi într-o unitate de învăţământ care a adoptat o
anumită metodă. La noi în ţară, în şcolile speciale pentru deficienţi de auz se foloseşte metoda
comunicării totale în care auzul rezidual, limbajul oral, dactilemele şi semnele sunt utilizate
la un loc, completându-se reciproc.
Dactilemele
• Dactilemele reprezint ă un sistem de semne în care fiecărei litere a alfabetului îi corespunde un
anumit semn.
• Dactilemele sunt uşor de învăţat. Orice cuvânt care poate fi reprezentat în scris prin litere, poate
fi reprezentat şi prin dactileme.
• Dactilemele sunt în general foarte utile, ele ăfcând legătura între cuvântul vorbit, semne şi
cuvântul scris.
• Începând de la 5 ani copiii cu deficienţe de auz pot fi învăţaţi literele şi implicit dactilemele.
• Nu există un alfabet internaţional al dactilemelor. Sistemul românesc folose şte o singură mână,
în timp ce în alte ţări (Anglia) se folosesc ambele mâini.
Dacă copilul cunoaşte dactilemele vorbiţi-i în acelaşi timp cu dactilarea cuvintelor
A B C D E F G H I
Î J K L M N 0 P R
S Ş T Ţ V W X Y Z
Dactilemele alfabetului românesc
IMPORTANT DE REŢINUT DESPRE LIMBAJUL SEMNELOR

•
Limbajul
reguli semnelor
proprii, este
structur limba matern
ă proprie ă a ăţ
şi modalit multor oameni
i proprii deficienţi de auz. Este un limbaj cu
de exprimare.
• Încercaţi să aflaţi mai multe despre limbajul semnelor folosit de comunit ăţile de surzi din ţara
dumneavoastră. Rugaţi pe cineva să vă înveţe unele semne, pe care le puteţi arăta părinţilor.
• Semnul nu este doar o mişcare a mâinii. El presupune mi şcarea întregului corp, expresia fe ţei
şi vorbirea.
• A ajuta un copil să înveţe semnele echivalează cu a ajuta un copil să înveţe cuvinte.
• Este important să învăţăm copilul să folosească acele semne care-l vor ajuta s ă-şi exprime
necesităţile, emoţiile, dorinţele şi interesele.
• Odată ce copilul învaţă multe tipuri de semne, el poate înv ăţa să formeze propoziţii şi fraze.
• Deşi este important să înveţi un copil cu deficienţe de auz limbajul semnelor, trebuie s ă
stimulăm şi alte moduri de comunicare, cum sunt vorbireaşi scrisul.
COMPORTAMENTUL
• Copiii cu deficienţe de auz pot avea tulburări de comportament, generate de dificult ăţile de
comunicare cu ceilalţi. De asemenea, copilul cu deficien ţe de auz poate fi frustrat de incapa-
citatea sa de a se exprima clar.
• Aceasta este o problem ă deseori invocat ă de p ărinţii copiilor cu deficienţe de auz, de aceea noi
trebuie să-i sfătuim cum să se poarte cu copii lor. Una din metode este efectuarea unui test de
control care să prezinte situaţii reale din viaţă, cu care se confrunt ă părinţii şi să-i rugăm să
aleagă cea mai bună cale de a le depăşi.
• Mai jos sunt prezentate câteva întreb ări care pot fi folosite la testarea pentru p ărinţi, precum ş i
răspunsurile şi momentele importante care trebuie re ţinute.
1. Copilul d-voastră se joacă cu prietenii şi 2. Luni, copilul d-voastră a mâzgălit peretele.

sparg una din cele mai frumoase vaze. D-voastră 1-aţi certat. Marţi, a făcut acelaşi
D-voastră: lucru, dar nu 1-aţi certat. D-voastră îi daţi
a. veţi certa toţi copiii? voie să continue. Aţi procedat corect?
b. veţi certa toţi copiii, cu excepţia copilu-
lui d-voastră surd?
3. Copilul se joacă cu ceştile cele mai bune 4. Copilul d-voastră vă roagă să-i daţi
de porţelan. D-voastră: „Coca-Cola“. D-voastră spuneţi „Nu“. El
a. vă veţi duce la el şi-l veţi bate? continuă să ceară şi d-voastră hotărâţi să-i
b. îl veţi avertiza că sunteţi supărat, folo- cumpăraţi, numai să tacă. Aţi procedat
sind mimica şi gesticulaţia ? corect?
5. Copilul d-voastră face tărăboi, ţipând şi 6. Copilul d-voastră are obiceiul să arunce
bătând. D-voastră: cu lucruri în oameni. D-voastră:
a. rămâneţi calm, nu-i atrageţi atenţia până a. veţi arunca cu lucrurile înapoi în el?
când el nu se linişteşte, apoi vă duceţi b. îl veţi certa, apoi ignora pentru un timp
să-l alinaţi? scurt?
b. Strigaţi la el până se linişteşte, apoi îl
lăsaţi în pace?
Răspunsuri şi momente care urmează să fie reţinute...
1.a. Certaţi toţi copiii, inclusiv pe copilul 2. Nu! N-aţi procedat corect. Dacă copilul face
d-voastră care este surd. ceva greşit şi d-voastră îl certaţi, atunci
trebuie să-l certaţi de fiecare dată când face
lucrul acesta.
* Copilul cu deficienţe de auz trebuie să fie dis- * Este foarte important ca copilul d-voastră
ciplinat ca şi ceilalţi copii. Nu-i permiteţi să cu deficienţe de auz să înveţe ce este bine
facă ce vrea el doar pentru că are deficienţe şi ce este rău, iar familia lui trebuie să fie
de auz. consecventă în această privinţă.
Fiţi consecvenţi!
feţăei
3.b. Ar taţşi-i copilului
i gesturi d-voastr
că sunte ă, prin
ţi sup ărat. expresia
Niciodată 4. la
Nu! N-aţi procedat
început, corect.
nu schimba Dacă aţi spus „Nu“
ţi răspunsul.
să nu loviţi copilul, încercaţi să-i explicaţi
de ce sunteţi supărat.
* Copilul cu deficienţe de auz poate să nu înţe- * Copilul cu deficienţe de auz trebuie să ştie
leagă bine anumite situaţii. De aceea, este că „Nu“ înseamnă „Nu“. Este important ca
foarte important ca situaţiile să-i fie explicate adultul să se ţină de cuvânt şi să nu se lase
prin cuvinte, semne şi gesturi. influenţat de copil.
5.a. Rămâneţi calm. Încercaţi să ignoraţi copilul 6.b. Certaţi-l puţin. Luaţi lucrurile pe care copi-
până când acesta se linişteşte. După ce acesta lul le-a aruncat, apoi ignoraţi-l. Mai târziu,
se linişteşte, alinaţi-l. când s-a liniştit, arătaţi-i un joc mai bun, de
exemplu cum să arunce pietre într-o cutie
sau fructe într-un coşuleţ.
* Din cauza frustrării sale, copilul cu deficienţe * Când copilul nu se poartă bine, este important
de auz poate face ăt răboi, gândindu-se că astfel să-i spunem că el nu are dreptate, dar în
va atrage atenţia mamei. Dar el trebuie să ştie acelaşi timp să fim calmi. Mai târziu, încercaţi
celă va
acesta nu aten
atrage esteţia
unnumai
comportament linişşitit.
dacă estebun că ă transforma
state pozitivă. ţi ceea ce făcea el într-o activi-
REŢINEŢI!
Este foarte important ca copilul cu deficienţe de auz să ştie ce aştept ăm de la el. El trebuie
să se simtă în siguranţă, iar noi putem să-i oferim aceasta.
S.C. ÎŞI SPUNE PĂREREA

S.C. este profesoară. Este căsătorită cu un b ărbat surd şi au doi
copii cu auz normal.
„Comunicarea este o latur ă importantă a apartenenţei la societate. De
cele mai multe ori, oamenii care aud normal evit ă comunicarea cu oamenii
surzi, deoarece le este frică că nu vor reuşi. Astfel apar momentele de frustrare
şi jenă. Dacă oamenii care aud ar avea o mai bună înţelegere a modalităţilor de
comunicare cu oamenii surzi, atunci, probabil, ar încerca cu mai mare îndr ăz-
neală. Aceasta ar putea duce la o mai bună integrare în societate a persoanelor
cu deficienţe de auz.
Experienţa mi-a arătat c ă dificultăţile de auz sunt interpretate gre şit, deoarece este o defi-
cienţă care nu se vede. Cu toate acestea, oamenii afl ă tot mai mult despre deficienţele de auz şi
despre persoanele cu deficienţe ale auzului, în special în localităţile urbane. In localităţile rurale,
unde, de fapt, tr ăiesc cei mai mulţi oameni, cred c ă există multă necunoaştere în ceea ce prive şte
deficienţele de auz.
Când aveam 7 ani, eram grav bolnavă şi am fost internat ă în spital. Mi-a trebuit mult timp ca
să mă fac bine şi nu am putut merge încă foarte multe luni dup ă aceea. Dup ă boală am descoperit c ă
eu nu aud
auzului n-a–însemnat
nici măcar un
sfâr sunet.
şitul vieţiiPân ă înfericite.
mele ziua de De
azifapt,
auzulviameu nu s-a tot
ţa devenea îmbun
maiătăţ
plăitcut
deloc. Pierderea
ă pentru mine.
Dar pentru părinţii mei a devenit tristă. Ei nu ştiau cum să se descurce cu un copil surd cum eram eu
şi unde să caute ajutor.
La început, p ărinţii mei credeau că surzenia poate fi tratat ă, dar în realitate aceasta era doar o
iluzie. Treptat, părinţii mei au descoperit noi modalităţi de a mă ajuta. Ei au început să mă înveţe să
citesc pe buze, îndemnându-mă să privesc la faţa lor când vorbeau şi vorbind foarte clar cu mine,
astfel încât eu să pot urmări mişcările buzelor. Când au descoperit c ă aceasta ajută şi că eu încetul
cu încetul învăţam să citesc pe buze, ei au perseverat s ă mă înveţe.
De asemenea, părinţii mei şi-au dat seama că eu înţeleg mai mult, dac ă ei folosesc semne.
Dacă un copil surd comunic ă prin semne, niciodat ă să nu-l împiedicaţi să le folosească, deoarece
limbajul semnelor este limba maternă a persoanei surde şi este cea mai uşoară metodă de comunicare.
Eu am frecventatşcoala pentru surzişi, datorită faptului că părinţii mei m-au ajutat atât de mult
înainte de intrarea la şcoală, eu nu am fost niciodat ă ultima din clasă. Sfatul meu pentru p ărinţi este
ca ei să iubească copilul surd la fel ca şi pe ceilalţi copii din familie. Dragostea lor faţă de mine nu
s-a schimbat niciodată. Datorită dragostei lor şi muncii depuse de ei am devenit ceea ce sunt azi.“
IMPORTANT DE REŢINUT DESPRE DIZABILITĂŢILE AUDITIVE

• Principala cauză medicală a dizabilităţilor auditive este deficienţa de auz.
• Lipsa sau diminuarea auzului cauzează o deficienţă invizibilă.
• Deficienţele de auz apar ca rezultat al afec ţiunilor urechii medii şi interne. Creierul nu este
afectat şi copilul cu deficienţe de auz nu are dizabilităţi intelectuale.
• Copiii cu dificultăţi auditive trebuie să fie depistaţi precoce şi să li se acorde ajutor la o vârstă
cât mai fragedă.
• Există diferite grade de deficienţă auditivă – copilul poate avea o pierdere u şoară, parţială sau
totală a auzului.
• Unii copii, pe lâng ă dizabilităţile auditive pot avea şi alte dificultăţi, de exemplu, dizabilit ăţ i
intelectuale, dizabilit ăţi motorii sau de vedere. Modul de abordare a acestor copii va fi diferit.
• Scopul nostru este de a îmbun ătăţi abilităţile de comunicare ale copiilor cu dizabilit ăţ i
auditive.
• Pentru unii copii cu dizabilit ăţi auditive, limbajul semnelor poate fi cel mai eficient mod de
a comunica.
• Dacă există bănuiala că nu aude bine copilul, acesta trebuie testat într-o institu ţie specializată,
de către personal calificat.
• Trebuie să ne gândim foarte bine înainte de a recomanda protezarea auditiv ă a copilului cu
pierderi de auz, deoarece nu to ţi copiii beneficiază de pe urma aparatului auditiv.
• Dacă pe copil îl doare urechea sau are puroi, acesta trebuie s ă fie trimis urgent la medic
pentru a i se acorda asistenţa necesară.
• Copiii cu deficienţe de auz pot avea tulburări comportamentale generate de dificult ăţile de
comunicare.
• Este important ca înv ăţătorii să primească sfaturi cum să ajute în clas ă copilul cu dificult ăţ i
auditive.
• Orice copil cu deficienţe de auz are dreptul la educaţie.
DEFICIENŢELE SĂ COMUNICĂM
CU... PLĂCERE
MULTIPLE
ŞI
DIZABILITĂŢI SEVERE
M
O
D
U
L
U
L
VII
În modulul precedent s-a vorbit despre copiii cu dificultăţi de comunicare

cauzate de deficienţe auditive.
În acest modul vom discuta despre copiii care întâmpină dificultăţi de
comunicare din cauza deficienţelor multiple.
După ce veţi parcurge acest modul veţi putea: Ghid pentru părinţi,
• să identificaţi copiii cu deficienţe multiple; educatori şi alte
• să cunoaşteţi necesităţile de bază ale copilului cu deficienţe multiple; persoane implicate
• să aveţi aşteptări reale şi să fixaţi obiective potrivite pentru un copil cu în lucrul cu copii care
deficienţe multiple; au dificultăţi
• să oferiţi sfaturi cu privire la modalităţile de formare a abilităţilor de de comunicare
comunitare la copiii cu surdocecitate;
• să îndrumaţi copiii cu deficienţe multiple către specialiştii potriviţi.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea

Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Dizabilităţi severe şi deficienţ ele multiple/asociate // 201
Despre deficienţele multiple/asociate // 201
Întrebări şi răspunsuri // 204
Evaluarea capacităţilor de comunicare // 207
Lista de control pentru evaluarea copilului cu deficienţe multiple // 209
Model de listă de control // 211
Planificarea obiectivelor // 213
Planul individual al obiectivelor pentru un copil // 216
Sugestii de activităţi // 217
Cum să vorbeşti unui copil cu dizabilitate severă determinată de deficienţ e multiple // 221
Copiii cu surdocecitate // 223
Sugestii despre modul în care putem ajuta copilul cu surdocecitate // 224
Sugestii generale pentru învăţarea comunicării cu un copil cu surdocecitate // 225
Opinii // 227
Important de reţinut despre copiii cu dizabilităţi severe derivate din deficienţe multiple/asociate // 228
DEFICIEN ŢELE MULTIPLE ŞI DIZABILIT ĂŢ I SEVERE 201
DIZABILITĂŢI SEVERE ŞI
DEFICIENŢELE MULTIPLE /ASOCIATE
În cea mai mare parte dizabilit ăţile severe apar din combina ţia mai multor deficienţe/ defi-
cienţe multiple.
Când ieşeam la plimbare cu Florin, oamenii din jur priveau la noişi râdeau.
Mul ţi ziceau c ă Florin este handicapat. Sim ţeam o durere enorm ă, când mi se
spunea c ă Florin este handicapat şi plângeam adesea din cauza reac ţiilor
oamenilor. Nu ştiam unde s ă mă adresez pentru ajutor. Apoi, am decis c ă
trebuie să-mi schimb atitudinea. Mi-am zis c ă trebuie s ă-mi iubesc copilul ş i
să-l îngrijesc. Am început s ă-l îmbrac pe Florin în haine curate şi elegante,
astfel încât oamenii observau cât de dr ăguţ este, şi nu deficien ţele lui. Acum
oamenii admir ă îmbrăcă mintea lui şi modul cum arat ă, ceea ce m ă face
fericit ă.
Niciodată nu mi-a fost uşor s-o îngrijesc pe Sandra. Mi-au trebuit ani de
muncă grea, dar dragostea mea faţă de ea devine tot mai puternic ă. Nu ştiu cât
de bine vede, aude sau înţelege Sandra. Eu trebuie însă să-i fac baie, s-o
îmbrac, s-o dragostea
susţine este hrănesc şce
i săi-oam grijă de necesităţile ei fiziologice. Ceea ce m ă
port.
Eu nu sunt de acord cu izolarea copiilor cu deficienţe în instituţii speciale.

Cred că familiile copiilor cu deficienţe multiple trebuie ajutate să-şi iubească şi
să-şi îngrijească copiii acasă. Aceşti părinţi trebuie să manifeste mai multă
dragoste faţă de copilul lor cu capacităţi reduse şi să fie răbdători, deoarece
ameliorarea va necesita, probabil, mult timp. Ei trebuieă svorbească cu copilul
pentru ca el să le cunoască vocile. Dar, mai presus de orice, părinţii copiilor cu
deficienţe multiple nu trebuie să-şi piardă niciodată speranţa.
DESPRE DEFICIENŢELE MULTIPLE/ASOCIATE...

• Când un copil are mai multe limit ări structurale sau func ţionale diferite, spunem că el are
deficienţe multiple/asociate. De exemplu, un copil poate întâmpina dificult ăţi de învăţare,
de control al mişcărilor, de auz şi de vedere şi are dizabilităţi severe.
• Un copil care întâmpină dificultăţi în mai multe domenii are dizabilităţi severe sau asociate.
Copilul cu deficienţe multiple

trebuie să primească ajutor cât
mai devreme posibil, astfel
Aştept ările noastre cu privire încât el să fie ajutat să-şi
la ceea ce pot realiza şi la felul realizeze potenţialul său la
cum pot realiza, trebuie să fie maxim şi deficienţele lui să nu Este foarte important ca
diferite de la un copil cu se agraveze. noi să avem speran ţe
deficienţe multiple la altul.
reale faţă de copiii cu
De asemenea, modalităţile de
sprijinire a lor trebuie s ă fie deficien e multiple
ajutăm ţpe şi ssăă-i
părinţ ii lor
adecvate.
procedeze la fel.
ŞTIAŢI
CĂ...?
Datorită dificultăţilor pe care le
întâmpină copilul cu deficienţe Când un copil prezintă diverse
multiple, el va progresa foarte lent. incapacităţi, este necesar să aflam
Este foarte important ca noi s ă fim de la părinţi care este dificultatea de
răbdători şi să ne fixăm obiective reale bază a copilului, după părerea lor.
pe care să le atingem în paşi mici. Apoi, trebuie să le acordăm ajutor
în această direcţie.
De multe ori nu putem să cunoaştem Părinţii copiilor cu deficienţe

capacitatea de înţelegere a copilului cu multiple pot avea ei înşişi dificultăţi
deficien
încerc ţe lui
ările multiple şi din aceast
de a comunica potăr cauză
ămâne atât în ceea ce priveşte acceptarea de
către propriile familii, cât şi în ceea
necunoscute, neobservate. Astfel, putem ce priveşte integrarea în societate.
aprecia că el are o deficienţă mintală, Este important să găsim modalităţi
deşi în realitate nu este aşa. De aceea este de susţinere şi de reducere a izolării
foarte important să evaluăm corect acestor părinţi.
înţelegerea şi exprimarea copilului.
Dumneavoastră vorbiţi despre „speranţe reale“...

La ce anume vă referiţi?
Prin „speranţe reale“ se înţeleg aştept ările care nu cer nici prea mult de la
un copil, dar nici prea puţin. Aşteptările noastre trebuie să se bazeze pe ceea ce
poate face copilul. Dacă noi aşteptăm prea mult de la un copil, el ar puteaăsnu
reuşească, iar părinţii, copilul şi noi înşine ne vom descuraja. De asemenea,
dacă aştept ările noastre sunt prea mici, atunci, mai mult ca sigur, copilul nu
va învăţa.
Ceea ce trebuie să ne străduim să facem este să ne fixăm obiective realiste şi
uşor de atins de către copil.
Un copil cu deficienţe multiple trebuie să poată:

• să-şi comunice necesităţile într-un mod oarecare;
• să înţeleagă situaţiile obişnuite, de fiecare zi;
• să coopereze când i se face baie, când este îmbrăcat sau hrănit.
Prin urmare, vedeţi că deseori nu este realist s ă aştept ăm de la copilul

cu deficienţe multiple
să frecventeze şcoala. s vorbeasc , s mearg , s se îngrijeasc pe sine sau
ă ă ă ă ă ă
Totuşi, trebuie să reţinem că există multe lucruri pe care copilul cu
deficienţe multiple le poate face cu ajutor.
CARE SUNT OBIECTIVELE NOASTRE PENTRU UN COPIL CU DIZABILITĂŢI SEVERE?

Obiectivele noastre sunt:
• de a elabora modele bune de pozi ţionare şi mişcare pentru a preveni agravarea
deficienţelor fizice;
• de a-i forma abilităţi de comunicare elementare;
• de a face mai uşoară şi mai plăcută îngrijirea zilnică a copilului de către p ărinţi;
• de a oferi cât mai multă independenţă posibilă.
NOTĂ:
În această lucrare sunt
examinate în special
abilităţile de comunicare
ale copilului.
DIZABILITĂŢI SEVERE – ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI...

Este oare vina mea că Nu. Nu este nici vina dumneavoastr ă, nici a soţului dumneavoastră
copilul are o dacă copilul are deficienţ e multiple. Deficienţ ele multiple se
dizabilitate severă? întâlnesc la copiii din toată lumea şi, de obicei, există cauze de
ordin medical care le explică.
Exist ă vreun tratament Nu. Nu există tratament minune pentru deficienţele copilului
pentru dizabilitatea dumneavoastră. Dar, în general, este mult mai important ca
copilului meu? dumneavoastră să acceptaţi deficienţele copilului decât să căutaţi
un tratament pentru ele. Educaţia cu răbdare şi încredere poate
ajuta copilul.
Deficienţele copilului
Nu. Deficienţele copilului dumneavoastră nu sunt contagioase.
meu sunt contagioase?
Ele nu se transmit de la o persoană la alta. Prin urmare, puteţ i să
încurajaţi oamenii să relaţioneze cu copilul dumneavoastră.
Cine poate să ne ajute Medicii, psihopedagogii, psihologii, kinetoterapeuţii, logopezii,

copilul? psihoterapeuţii ş.a. vă pot ajuta pe dumneavoastră şi pe copil.
Dar, ceea ce este şi mai important, dumneavoastră, cu sprijinul
familiei şi societăţii, sunteţ i cei care puteţ i să vă ajutaţi copilul
cel mai mult.
Dumneavoastră, părinţii, sunte ţi cei mai importanţi oameni
pentru copil.
Va putea copilul meu Majoritatea copiilor cu deficienţ e multiple nu vor fi în stare să
să-şi poarte singur de aibă singuri grijă de propria persoană. Dificultăţile pe care ei le
grijă? întâmpină în mişcare şi învăţare, asociate cu alte incapacităţi,
impun un ajutor permanent la spălare, îmbrăcare şi la masă.
Va putea copilul meu Copiii cu deficienţ e multiple sunt diferiţi, dar majoritatea vor
să înveţe? întâmpina mari dificultăţi în învăţare şi s-ar putea ca niciodată să
nu înveţ e deprinderile pe care le învaţă alţi copii. Este important
ca noi să aflăm ce poate face copilul, astfel încât să putem folosi
aceasta ca bază de la care vom porni în învăţare. El va învăţa
mai încet şi mai anevoios în comparaţie cu alţi copii, de aceea
trebuie să fim perseverenţi şi să avem răbdare.
Va putea copilul meu Este posibil ca copilul dumneavoastră să nu înveţ e să vorbească

să vorbească vreodată?
exemplu,ă, prin
niciodat dar sunete,
el va putea să şcomunice
mişcări i mimică. prin alte mijloace, ca de
Copiii cu deficienţ e multiple au nevoie de mult mai mult ajutor
şi atenţie pentru a învăţa cum să comunice.
Exist ă şcoli pentru un Fiecare copil are dreptul la educaţie şi şcoală.

copil ca al meu? Da, există. Dar, noi suntem de părere că cea mai bună şansă pentru
un asemenea copil este să înveţe şi acasă, cei mai buni profesori
fiind părinţii. Ei sunt cei care pot avea grijă de copilul lor, îl pot
ajuta efectiv şi-l pot iubi.
Acestea sunt doar câteva din întrebările pe care le pot adresa oamenii. Dumneavoastr ă
puteţi avea mai multe întrebări. Niciodată s ă nu v ă fie frică s ă puneţi o întrebare sau s ă
aflaţi mai multe despre copiii cu deficienţe multiple.
POATE UN MEDIC SĂ AJUTE UN COPIL CU DIZABILITĂŢI SEVERE?

Medicul poate să ajute copilul cu deficienţe multiple doar în cazul în care prezint ă
afecţiuni asociate sau este bolnav (ca orice alt copil).
• O afecţiune asociată la copiii cu deficienţe multiple este epilepsia. Ea se manifestă prin crize
convulsive. Aceşti copii trebuie să beneficieze de asistenţă medicală pentru a ţine sub control
epilepsia.
• Deoarece copilul cu deficien ţe multiple are probleme de mişcare şi poziţionare, de motilitate
a muşchilor angrenaţi în respiraţie şi tuse, pot ap ărea afecţiuni respiratorii, care trebuie
tratate de un medic.
• Copiii cu deficienţe multiple au deseori dificult ăţi de alimentare şi îşi dezvoltă mai greu
abilităţile de hrănire. Prin urmare, s-ar putea ca ei s ă nu înghită suficient ă hrană pentru a-şi
satisface necesităţile, astfel ajungând la subnutri ţie. Orice copil care suferă de subnutriţie
trebuie să fie consultat de c ătre medic.
• Unii copii cu deficienţe multiple pot avea contrac ţii musculare. Uneori, prin intervenţii
chirurgicale se pot corecta contracturile grave, dar trebuie s ă vă gândiţi foarte bine înainte de
a recurge la această operaţie şi să supuneţi copilul unui examen amănunţit.
• Dacă copilul cu deficienţe multiple are dificultăţi de vedere, medicul vă va spune ce măsuri
trebuie luate pentru a îmbun ătăţi vederea copilului dumneavoastră.
• Dacă copilul cu deficien ţe multiple are deficienţe ale auzului, medicul va stabili dac ă şi cum
poate fi îmbunătăţit auzul copilului dumneavoastr ă.
REŢINEŢI!
Medicul nu poate vindeca un copil cu deficien ţe multiple, dar trebuie să-i solicitaţi
ajutorul ori de câte ori copilul d-voastră sufer ă de vreo boală.
UNDE SE VA PRODUCE RUPTURA ÎN CICLUL COMUNICĂRII?

Deoarece copiii cu dizabilităţi severe au dificultăţi de motilitate, de înţelegere şi chiar
de vedere şi auz, comunicarea este foarte dificilă pentru ei.
Să vedem acum unde poate fi întrerupt ciclul comunic ării:
2. nregistrezi ce vezi 3. Recunoşti ce vezi

şi ce auzi şi ce auzi
? ?
1. Auzi şi vezi mesajul 4. Percepi sensul

cuvintelor
? ?
9. Răspunzi, observi şi 5. Te decizi s ă

corectezi răspunzi
? ?
Alegerea cuvintelor
8. Ştii ordinea 6. Alegi forma

cuvintelor Alegerea gestului răspunsului
?
? ?
Alegerea imaginii,
literelor şi
cuvintelor
?
Prin urmare, copilul cu dizabilit ăţi severe va întâmpina dificultăţi la toate etapele comu-
nicării, atât de înţelegere, cât şi de exprimare. El nu va fi capabil să înţeleagă limba vorbită sau să
răspundă prin cuvinte, dar este posibilă o comunicare de bază (elementară) cu el. În acest caz,
comunicarea trebuie s ă fie adaptat ă la nevoile copilului. În continuare vom examina modalităţile de
realizare a acestui lucru...
...dar mai întâi de toate...

...încă ceva la tema comunic ării...

• Copiii cu dizabilit ăţi severe întâmpin ă, deseori, dificult ăţi grave de comunicare, fiecare având
nevoie, din această cauză, de un ajutor personalizat (adaptat fiec ăruia în parte).
• Este foarte dificil să comunici cu un copil cu dizabilităţi severe. Nu ştim cât înţelege copilul, iar
modalităţile lui de exprimare pot fi neclare pentru noi.
• Principalul nostru scop este de a stabili o comunicare de bază cu copilul. Pentru aceasta trebuie
să aflăm cât înţelege copilul şi care sunt posibilităţile lui de exprimare.
• Deseori, copilul poate încerca să transmită un mesaj, dar într-un mod neînţeles de alţii. Ca urmare,
încercările lui de a comunica vor trece neobservateşi altă dată nu va mai încerca să comunice.
• Pentru a preveni destr ămarea ciclului comunicării din acest motiv, părinţii trebuie ajutaţi să recu-
noască momentele în care copilul le transmite un mesaj şi să aleagă o modalitate de r ăspuns
adecvată.
„Comunicarea de bază“
Când vorbeaţi despre se realizează atunci când
copiii cu dizabilităţi reacţiile de bază ale
severe, aţi menţionat copilului, cum ar fi
deseori expresia plânsul, râsul, mişcarea
„comunicare de bază“. mâinii sau a piciorului
Ce se înţelege prin etc., sunt transformate în
aceasta? mijloace de comunicare.
EVALUAREA CAPACITĂŢILOR DE COMUNICARE
Vă aduceţi aminte că noi am menţionat faptul că modul nostru de abordare

a copiilor cu deficien ţe multiple este diferit? Acest fapt include şi evaluarea lor.
Lista de control a fişei de evaluare obişnuite este prea avansată pentru majoritatea
acestor copii. Pentru ei este necesar să gândim paşi mai mici şi mai detaliaţi. Din
acest motiv, în paginile următoare vă vom sugera care aspecte să le evaluaţi,
precum şi o listă de control adecvată.
Pentru a evalua abilităţile de comunicare ale unui copil cu dizabilităţi severe

este necesar să cunoaştem excitanţii la care răspunde copilulşi reacţia lui la aceştia.
Acesta va fi punctul de pornire de la care vom începe dezvoltarea abilităţilor de
comunicare de bază ale copilului.
REŢINEŢI!
De obicei, vorbirea nu se ia în consideraţie la aceşti copii.
Dacă nu vorbirea, atunci ce trebuie să evaluăm la aceşti copii?

Când evaluăm comunicarea unui copil cu dizabilităţi severe, este necesar să examinăm
următoarele aspecte:
- Abilităţile sociale;
- Auzul/ ascultarea;
- Vederea/ privirea;
- Simţul tactil;
- Mirosul;
- Gustul;
- Mişcarea;
- Înţelegerea noţiunii de obiecte ascunse;
- Acţiunile cu un anumit scop;
- Imitarea acţiunilor;
- Producerea sunetelor.
Recomandări cu privire la modul de evaluare a abilit ăţilor de comunicare ale copilului
cu dizabilităţi severe:
• Dacă este posibil, evaluaţi copilul împreună cu părinţii lui. Urmăriţi cum relaţionează ei cu copilul
şi observaţ i cum le răspunde acesta. Nu uita ţi că ei ştiu cel mai mult despre copilul lor, deci
puneţi-le întrebări şi folosiţi experienţa lor.
• Realizaţi evaluarea într-un mediu firesc şi relaxant, unde p ărinţii, copilul şi dumneavoastr ă vă
simţiţi liberi pentru a lucra şi a discuta împreună.
• Rezervaţi-vă destul timp pentru a efectua evaluarea.
•
Înainte cde
asupra a trece
ărora la completarea
trebuie fişeiţideaten
să vă concentra evaluare, citiţi-o cuexamin
ţ ia pe parcursul atenţieării.
pentru a vă reaminti aspectele
• Nu uitaţi că trebuie să fiţi flexibili în abordare şi să vă lăsaţi „conduşi“ de copil.
• Pentru a obţine informaţia dorită, întreprindeţi dumneavoastră unele activităţi cu copilul, dar rugaţi-i
şi pe părinţi să desfăşoare diferite activit ăţi împreună cu copilul. Copilul v ă va răspunde dumnea-
voastră şi părinţilor în acelaşi fel? Observaţi cu atenţie copilul!
• Înainte de a începe evaluarea, pregătiţi toate obiectele de care aţi putea avea nevoie.
• Nu grăbiţi copilul să efectueze cât mai multe activit ăţi, ci petreceţi mai mult timp cu el, desfă-
şurând aceste activit ăţi calm şi minuţios. Evaluarea poate fi realizat ă în câteva şedinţe, nu este
necesar să o finalizaţi într-o singură şedinţă.
• Dacă timpul nu este potrivit pentru evaluare, atunci nu insista ţi. De exemplu, copilul ar putea fi
bolnav sau obosit sau poate părinţii doresc să discute cu dumneavoastră despre altceva. Programaţi
şedinţa într-o altă zi.
• Manifestaţi interes şi preocupare faţă de părinţi şi copil. Încurajaţi-i întotdeauna să desfăşoare acti-
vităţi şi lăudaţi-i atunci când au succes. Nu continuaţi activităţile care se soldează cu insucces.
ÎNDRUMĂRI PENTRU COMPLETAREA LISTEI DE CONTROL:
• Citiţi indicaţiile cu privire la modul de evaluare a comunicării copilului cu deficienţe multiple.
• Luaţi lista de control. Pentru fiecare domeniu de evaluare:
- puneţi părinţilor întrebările corespunzătoare;
- observaţi cum relaţionează părinţii cu copilul în diverse situaţii;
- încercaţi diferite activităţi cu copilul pentru a observa capacităţile lui în variate domenii de
evaluare.
• Pe baza observaţiilor dumneavoastr ă, răspundeţi la întrebările din lista de control, bifând în

coloana „Da“ sau „Nu“.
• De asemenea, faceţi notiţe în rubrica „Cum reacţionează copilul?“.
• După ce aţi parcurs toate domeniile de evaluare, marcând cu „Da“ sau cu „Nu“ şi înregistrând
reacţiile copilului, opriţi-vă!
• Analizaţi atent lista de control, urmărind de câte ori a ţi notat „Da“ şi de câte ori „Nu“ la fiecare
domeniu.
• Pentru fiecare domeniu încercuiţi coloana care are cele mai multe marcaje.
• Punctele forte ale copilului vor fi domeniile care au bifată coloana „Da“.
• Necesităţile copilului vor cuprinde acele domenii care au înregistrat r ăspunsul negativ.
• Notaţi aceste informaţii în rubrica sumarului prevăzută în josul tabelului.
Acum, examinaţi lista de control!
LISTA DE CONTROL PENTRU EVALUAREA COPILULUI

CU DEFICIENŢE MULTIPLE
DOMENIUL DE EVALUARE DA NU REACŢIA COPILULUI
Abilităţi sociale
Copilul
• vă priveşte când îi vorbiţi?
Copilul are modul său de a va semnala ce doreşte?
•
Copilul are modul său de a arăta ce nu doreşte?

•
Copilul recunoaşte persoanele cunoscute?

•
Copilul se schimbă în preajma dumneavoastră – zâmbeşte,

•
râde, emite sunete, se joacă?

Auzul/ ascultarea
Reacţionează copilul la zgomote?
•
Reacţionează copilul la sunetele slabe?

•
Caută copilul sursa sunetelor?

•
Recunoaşte copilul vocile cunoscute?

•
Copilul ascultă atent glasurile?

•
Văzul/ privirea
Priveşte copilul obiectele?
•
Urmăreşte copilul obiectele?

•
Ce-i place copilului cel mai mult să privească?

•
Este copilul interesat de ceea ce se întâmpl

• ă în jurul lui?
Simţul tactil
Reacţionează copilul când îl atingeţ i?
•
Copilul reacţionează în diferite moduri la diferite atingeri

•
(de exemplu, mângâiere, netezire, gâdilare)?

Ţine copilul obiectele?
•
Simte copilul obiectele?

•
Cercetează copilul obiectele şi se joacă cu ele folosind

•
mâinile?
Simţul olfactiv
• Sunt mirosuri care îi plac copilului?
• Sunt mirosuri care nu îi plac copilului?
• Ştie copilul când este ora mesei, orientându-se dup
ă miros?
Simţul gustativ
• Sunt gusturi care îi plac copilului?
• Sunt gusturi care nu-i plac copilului?
• Consumă copilul alimente diferite?
Mişcarea
• Îi plac copilului mişcările?
• Îi plac copilului mişcările energice?
• Îi plac copilului mişcările lente, potolite?
• Îi place copilului să fie legă nat?
• Îi place copilului să-şi mişte corpul?
Înţelegerea noţiunii de obiect ascuns
• Manifestă copilul interes faţă de oameni şi obiecte?
• Observă copilul când un obiect este ascuns de el?
• Caută copilul obiectul când acesta este pe jum ătate ascuns?
• Caută copilul obiectul când acesta este ascuns în întregime?
Acţiuni cu un anumit scop
• Ţine copilul obiectele?
• Se întinde copilul spre obiecte?
• Ştie copilul că dacă el va produce un sunet sau va face o
acţiune se vor întâmpla anumite lucruri, de exemplu:
- dacă el face gălăgie, mama se va apropia de el;
- dacă el îşi întinde mâinile înainte, va fi luat în braţe;
- dacă el trage de sfoara unei juc ării, jucăria se va mişca;
- dacă el se întinde după un obiect, cineva i-l va da.
Imitarea acţiunilor
• Dacă dumneavoastră imitaţi una din acţiunile copilului,
el vă va imita?
• Imită copilul mişcările noi pe care le face ţi dumneavoastră?
• Imită copilul spontan acţiunile altor persoane?
Producerea sunetelor
• Produce copilul sunete?
• Produce copilul sunete diferite?
• Gângureşte copilul?
• Imită copilul sunetele produse de un adult?
• Produce copilul mai multe sunete în anumite momente?
•
Produce copilul ă să faceţi

ceva pentru el? sunete pentru ca dumneavoastr
Sumar
• La care excitanţi reacţionează copilul cel mai mult?
• La care excitanţi reacţionează copilul cel mai puţin?
În continuare, să vedem cum va arăta o listă de examinare completat ă.

De exemplu, Florin are 5 ani, poateşedea de unul singur, dar nu poate merge.
El are o dizabilitate intelectuală gravă, nu aude şi nici nu vede bine...
LISTA DE CONTROL PENTRU EVALUAREA COPILULUI

CU DIZABILITĂŢI SEVERE
DOMENIUL DE EVALUARE DA NU REACŢIA COPILULUI
Abilităţi sociale
• Copilul vă priveşte când îi vorbiţi? •
• Copilul are modul său de a vă semnala ce • Plânge când nu este fericit sau când i se dă ceva
doreşte? ce el nu doreşte.
• Copilul are modul ăsu de a arăta ce nu doreşte? • Se linişteşte când aude vocea mamei.
• Copilul recunoaşte persoanele cunoscute? •
• Copilul se schimbă în preajma dumneavoastr ă •
– zâmbeşte, râde, emite sunete, se joacă?
Auzul/ ascultarea
• Reacţionează copilul la zgomote? •
• Reacţionează copilul la sunetele slabe? • Se sperie şi mişcă din membre.
• Caută copilul sursa sunetelor? •
• Recunoaşte copilul vocile cunoscute? • Arată că recunoaşte vocile, în general, prin
• Copilul ascultă atent glasurile? • mişcarea ochilor.
Văzul/ privirea
• Priveşte copilul obiectele?
• Urmăreşte copilul obiectele? • Foarte puţin timp.
• Ce-i place copilului cel mai multă sprivească? • Faţa mamei.
• Este copilul interesat de ceea ce se întâmplă • Este greu de spus.
în jurul lui?
Simţul tactil
• Reacţionează copilul când îl atingeţ i? • Mişcă din mâini sau din picioare.
• Copilul reacţionează în diferite moduri la • Încordează mâinile sau picioarele când este
diferite atingeri (de exemplu, mângâiere, gâdilat, se relaxează când este mângâiat,
netezire, gâdilare)? zâmbeşte când cineva îl şterge cu prosopul.
• Ţine copilul obiectele? •
• Simte copilul obiectele? •
• Cercetează copilul obiecteleşi se joacă cu ele • Pentru scurt timp.
folosind mâinile?
Simţul olfactiv
• Sunt mirosuri care îi plac copilului? • • Nu arată nimic concret, dar nici nu arată că nu-i
• Sunt mirosuri care nu îi plac copilului? • place.
• Ştie copilul când este ora mesei, orientându-se Se retrage/ se înfiorează la mirosuri pătrunză-
după miros? toare.
Simţul gustativ
• Sunt gusturi care îi plac copilului? • Alimentele dulci le consumă cu plăcere.
• Sunt gusturi care nu-i plac copilului? • Alimentele acre şi amare le refuză, le scuipă, le
respinge.
• Consumă copilul alimente diferite? • Tinde să accepte doar alimentele moi.
Respinge hrana ce trebuie mestecată.
Mişcarea
• Îi plac copilului mişcările? • La început nu-i place, dar apoi îl încântă.
• Îi plac copilului mişcările energice? • Îi înţ epenesc membrele; pare speriat.
• Îi plac copilului mişcările lente, potolite? • Se relaxează, începe să zâmbească.
• Îi place copilului să fie legă nat? • Se linişteşte şi se relaxează.
• Îi place copilului să-şi mişte corpul? • Depune puţine eforturi pentru a-şi mişca corpul.
Înţelegerea noţiunii de obiect ascuns

• Manifestă copilul interes faţă de oameni şi • Faţă de oameni – pentru scurt timp; faţă de
obiecte? obiecte – nu.
• Observă copilul când un obiect este ascuns • Pierde interesul, de îndată ce obiectul dispare.
de el?
• Caută copilul obiectul când acesta este pe •
jumătate ascuns?
• Caută copilul obiectul când acesta este •
ascuns în întregime?
Acţiuni cu un anumit scop • Foarte puţin.
• Ţine copilul obiectele?
• Se întinde copilul spre obiecte? • Începe doar.
• Ştie copilul că dacă el va produce un sunet
sau va face o acţiune se vor întâmpla
anumite lucruri, de exemplu:
- dacă el face gălăgie, mama se va apropia de •
el;
- dacă el îşi întinde mâinile înainte, va fi luat •
în braţe;
- dacă el trage de sfoara unei jucării, jucăria •
se va mişca;
- dacă el se întinde după un obiect, cineva i-l •
va da.
Imitarea acţiunilor
• Dacă dumneavoastră imitaţi una din acţiunile • Începe doar.
• copilului,
Imit el vămiva
ă copilul şcăimita?
rile noi pe care le faceţi •
dumneavoastră?
• Imită copilul spontan acţiunile altor persoane? •
Producerea sunetelor Când face baie şi când este gâdilat.
• Produce copilul sunete? •
• Produce copilul sunete diferite? •
• Gângureşte copilul? •
• Imită copilul sunetele produse de un adult? •
• Produce copilul mai multe sunete în anumite •
momente?
• Produce copilul sunete pentru ca dumneavoas- •
tră să faceţi ceva pentru el?
Sumar
• La care excitanţi reacţionează copilul cel mai Atingere. Miros. Gust. Mişcare.
mult? Abilităţi sociale. Auzul. Vederea.
•
La care excitanţi reacţionează copilul cel mai
puţin? În
Acţelegerea noţiunii
ţiuni cu un anumitdescop.
obiecte ascunse.
Imitarea acţiunilor. Producerea sunetelor.
După ce am terminat evaluarea, trebuie s ă reflectăm asupra planificării

obiectivelor. Dar, înainte de aceasta, trebuie s ă ne gândim care sunt scopurile
pe care le urmărim şi cum le vom atinge.
Citiţi cu atenţie paginile următoare şi, apoi, vom putea să elaborăm planul
de obiective pentru Florin.
• Planificarea obiectivelor pentru copiii cu deficien ţe multiple presupune concentrarea aten ţiei
asupra transformării unor simple reacţii, descrise în paginile anterioare, în mijloace de comu-
nicare semantice.
• Astfel, putem stabili comunicarea de baz ă între copil şi persoana ce are grij ă de el şi să-i oferim
posibilitatea copilului să-şi exprime necesităţile şi s ă poat ă controla într-o măsură oarecare ceea
ce se petrece cu el.
Sugestii generale despre modalit ăţile de transformare a reacţiilor simple într-un act de
comunicare semantic:
• Scopul nostru este de a îmbunătăţii comunicarea între copil şi părinţi. Părinţii îşi cunosc
copilul cel mai bine, întrucât ei petrec cu el toate cele 24 de ore. Ei sunt cele mai importante
persoane care comunică cu el. De aceea, este foarte important s ă lucrăm împreună cu p ărinţii,
încercând să îmbunătăţim comunicarea.
• Fiecare copil are nevoie de un motiv pentru a comunica. Depinde de noi să-i creăm copilului
posibilităţi de comunicare şi să nu-i satisfacem toate necesităţile fără a-l întreba.
• Deseori, modalităţile prin care un copil cu deficienţe multiple comunic ă cu noi nu ne sunt
cunoscute şi putem să nu le recunoaştem ca încerc ări de a comunica. Din aceast ă cauză, depinde
de noi să urmărim copilul îndeaproape şi să observăm orice încercare a lui de a comunica
ceva.
• Importanţa răspunsului la încercările copilului de a comunica poate s ă nu fie accentuată
îndeajuns. Trebuie să răspundem imediat, adecvat şi permanent la toate încercările lui.
• Stabilirea unor deprinderi în viaţa copilului pot să-l ajute să înţeleagă când şi de ce i se
întâmplă anumite lucruri. Aceasta, de asemenea, îi va ajuta ăs a ştepte sau s ă prevadă activităţile
zilnice.
• O altă modalitate de a ajuta copilul să înţeleagă ceea ce se petrece în jurul lui este de a-i da
întotdeauna un anumit obiect ca semn al unui eveniment anumit. De exemplu, înainte de a-l
hrăni, daţi-i copilului să pipăie lingura; înainte de a-i face baie, da ţi-i sa pipăie săpunul; înainte
de joacă daţi-i să ţină mingea.
• Pentru un copil cu deficien ţe multiple este necesar de a repeta anumite lucruri deseori şi în
acelaşi mod. Repetarea şi consecvenţa îi vor ajuta copilului s ă înveţe, de aceea, întotdeauna,
trebuie să-i facem baie în acelaşi mod; când îl hrănim, întotdeauna trebuie s ă o facem în acela şi
mod ş.a.m.d.
• Trebuie să fim răbdători cu un copil cu deficien ţe multiple şi să-i acord ăm tot timpul necesar
pentru a reacţiona la un stimulent.
REŢINEŢI!
Cele mai bune ocazii de a comunica pentru ace şti copii sunt activităţile de
fiecare zi, cum ar fi baia, îmbr ăcarea, mesele şi joaca. S ă practicaţi cât mai
multe acţiuni de acest fel! În paginile urm ătoare veţi vedea cum se poate
realiza aceasta...
Am examinat unele sugestii care ar trebui s ă încurajeze comunicarea la copiii

cu deficienţe multiple, iar acum suntem gata s ă elaborăm un plan specific de
obiective pentru Florin.
În modulul 3 am studiat principiile generale de planificare a obiectivelor.

Reveniţi la acel modul pentru a vă aminti cum se elaborează un plan de obiective.
Să ne concentr ăm acum atenţia doar asupra planific ării obiectivelor pentru Florin. Mai întâi
de toate, trebuie s ă stabilim unde întâmpină cele mai mari dificult ăţi. Apoi să reflect ăm asupra
obiectivelor pe termen scurt şi să planificăm activităţile necesare pentru a le realiza.
Principalele domenii în care Florin necesit ă ajutor sunt:
• abilităţile sociale;
• auzul;
• văzul;
• înţelegerea noţiunii de obiecte ascunse;
• acţiunile cu un anumit scop;
• imitarea mişcărilor;
• producerea sunetelor.
ŢINEŢI MINTE!
Fiecare copil care are o dizabilitate severă determinată de deficienţe multiple
este diferit, prin urmare, şi necesităţile lui vor fi diferite. Florin este doar un
exemplu. Obiectivul nostru de lung ă durat ă pentru copiii cu deficienţe multiple
este de a îmbunătăţi comunicarea lor. Pentru a-l atinge, trebuie s ă planificăm
obiectivele în etape mici şi să fim răbdători.
Florin are nevoie de ajutor în mai multe domenii, dar nu putem s ă lucră m
asupra lor simultan. Pentru început, trebuie s ă alegem 3 domenii în care el
necesit ă ajutor şi să lucrăm asupra lor insistent, dar fără grab ă. Mai târziu,
când se va produce un progres oarecare în aceste domenii, vom trece la alte
domenii ajutând şi aici copilul. Deci, r ăspunsul este: înainta ţi fără grab ă şi cu
paşi mici!
Înainte de a ne duce mai departe, spuneţi-mi, putem folosi, din nou, căsuţa
comunicării pentru a ne conduce la planificarea obiectivelor pentru copii ca
Florin?
Într-o oarecare măsură putem, dar, deoarece majoritatea copiilor cu

deficienţe multiple se află într-o etapă de dezvoltare foarte timpurie, căsuţa
comunicării trebuie privită într-un mod puţin diferit...
...vă aduceţi aminte cum a fost construită căsuţa comunicării de la

fundament pân ă la vopsea. Mai jos noi am arătat cum domeniile cercetate
de noi la un copil cu deficien ţe multiple se încadreaz ă aici. Observaţi felul în
care ele reprezintă abilităţile cele mai timpurii ce sunt esen ţiale pentru dez-
voltarea fundamentului casei şi anume a atenţiei. Înaintea atenţiei şi a altor
„cărămizi“ ale casei, copilul trebuie s ă aibă unele abilit ăţi în stadiile mai
timpurii. De aceea, asupra acestora trebuie s ă ne concentrăm când lucrăm cu
copiii cu deficien e multiple, chiar înainte de a ne gândi la restul c su ei de
comunicare. ţ ă ţ
• În cazul copiilor ca Florin, casa comunicării este de un real folos. Cu ajutorul ei devine mai
clar nivelul asupra c ăruia trebuie să lucrăm cu ei.
• Nu putem să ne gândim la clădirea altei cărămizi a căsuţei de comunicare, pân ă când nu
lucrăm asupra etapelor de bază, mai timpurii.
• Unii copii s-ar putea ca niciodată s ă nu se dezvolte mai departe de acele etape, dar ei sunt în
stare să comunice într-un mod specific.
Acum să trecem la Florin şi la planificarea obiectivelor pentru el...

Iată un exemplu de plan al obiectivelor pentru Florin. În urma evalu ării au fost determinate
domeniile de bază în care el are nevoie de ajutor. Noi am selectat trei din aceste domenii, pe care le
vom examina în primul rând:
• Abilităţile sociale;
• Auzul/ ascultarea;
• Văzul/ privirea.
Nu uitaţi să folosiţi sugestiile de activitate din Compartimentul 3, precum şi cele menţionate aici,
pentru a găsi activităţile potrivite pentru a acorda ajutor acestui copil!
OBIECTIVE
Obiectiv pe termen lung: a forma comunicarea de bază
1. de a-i forma abilităţile - Ţineţi-l pe Florin aproape de d-voastr ă.

sociale Faceţi mutrişoare şi produceţi sunete
interesante. Ajutaţi-l să vă pipăie faţa
cu mâinile. Încurajaţi-l să vă privească.
2. Idem - Când îl hrăniţi pe Florin, întrerupeţi
procesul înainte ca el să se sature.
Observaţi ce face el pentru a vă arăta
că mai vrea să mănânce. Mai târziu,
observaţi ce face el pentru a vă arăta
că a mâncat destul. Răspundeţi în mod
corespunzător mesajelor pe care vi le
transmite.
Familia
3. de a-i forma abilităţile - Adunaţi câteva obiecte ce produc
auditive diverse sunete. Agitaţi-le pentru a-l
ajuta pe Florin să audă diferite
sunete.
- Vorbiţi cu Florin cu vocea veselă şi
interesantă. Vorbiţi-i aproape de
ureche.
4. de a-i forma abilităţile - Legaţi un obiect strălucitor, de cu-

vizuale loare aprinsă de un capăt de sfoară.
Agitaţi-l în faţa lui Florin pentru ca el
să-l vadă. Ajutaţi-l pe Florin să se
întindă după el şi să-l lovească cu
mâna.

Data:
SUGESTII DE ACTIVITĂŢI
NOTĂ: Unele din aceste activităţi ar putea fi nepotrivite pentru anumiţi copii, de exemplu, prea
multă mişcare sau legănare ar putea d ăuna copiilor predispu şi la crize sau celor care au
tonusul muscular crescut. Consultaţi medicul pentru a afla dacă există aceste riscuri!
Iar acum... bucuraţi-vă de activităţile pe care le faceţi cu copilul...!
Activitatea: Ţineţi copilul aproape. Faceţi mutrişoare interesante şi Pentru dezvoltarea abilităţilor:
produceţi sunete. Aduceţi mâinile copilului spre faţa d-voastră şi sociale,
ajutaţi-l să vă pipăie faţa, să vă privească în ochi. vizuale/privirea, tactile.
Activitatea: Oferiţ i copilului posibilitatea de a alege, de exemplu,
daţi-i mai întâi să bea apă rece, apoi apă caldă; daţi-i mâncare dulce, Pentru dezvoltarea abilităţilor:
apoi acră. De fiecare dată, urmăriţi reacţiile lui la lucrurile care-i plac sociale, tactile, gustative, a mişcări-
şi la cele care nu-i plac. Întotdeauna reacţionaţi adecvat la expresiile lor cu un anumit scop.
copilului la ceea ce-i place şi la ce nu-i place.
Activitatea: Când hrăniţi copilul, întrerupeţ i procesul înainte ca el
să se sature. Observaţi ce face el pentru a vă arăta că mai vrea. Altă Pentru dezvoltarea abilităţilor:
dată, continuaţi să-l hrăniţi până când el vă va arăta că a mâncat destul. sociale, a mişcărilor cu un anumit
Urmăriţi modul în care o face. Întotdeauna oferiţi-i ocazii să vă scop.
arate ce vrea şi ce nu vrea şi răspundeţi-i adecvat.
Activitatea: Jucaţi-văEfectua
nându-l pe genunchi. cu copilul legănându-l, gâdilându-l sau clăti-
ţi această mişcare de câteva ori, apoi
Pentru dezvoltarea abilităţilor:
opriţi-vă. Aşteptaţi dacă el o să vă dea de înţeles că doreşte să conti-
sociale, a mişcărilor cu un anumit
nuaţi. Apoi continuaţi şi iarăşi opriţi-vă. Astfel are loc formarea
scop, tactile, de mişcare.
abilităţilor de alternare, când copilul vă dă un semn, iar d-voastră
răspundeţi. Acesta este un mod de a conversa.
Activitatea: Adunaţi diverse obiecte care produc diferite sunete:
pietre într-o cutie de conserve, clopoţei, nisip într-o cutie, seminţ e Pentru dezvoltarea abilităţilor:
într-un borcan de plastic. Jucaţi-vă cu copilul şi îndemnaţi-l să asculte auditive/ascultarea, tactile.
diferite sunete. Ajutaţi-l să agite singur aceste obiecte.
Activitatea: Ţineţi copilul astfel încât gura d-voastră să fie aproape
de urechea lui când vorbiţi. Vorbiţi-i clar, modulându-vă vocea pentru
auditive/ascultarea.
a-l face să vă asculte.
Activitatea: Cântaţi-i copilului, legănaţi-l în ritmul cântecului. Pentru dezvoltarea abilităţilor:

auditive/ascultarea, de mişcare.
Activitatea: Utilizaţi din nou obiectele care produc sunete. De data Pentru dezvoltarea abilităţilor:
aceasta produceţi sunete din diferite direcţ ii. Ajutaţi copilul să pri-
vească în direcţ ia sunetului.
Activitatea: Atrageţi atenţia copilului la diferite sunete care se aud
în jurul lui: radioul, maşina, apropierea autobuzului, zborul avionului,
plânsul unui copil, copii jucându-se, scurgerea apei.
Activitatea: Arătaţi-i copilului cum să producă zgomot bătând într-o Pentru dezvoltarea abilităţilor:
tobă. Ajutaţi-l să bată uşor, pentru a nu face zgomot mare, iar apoi auditive/ascultarea;
să bată tare pentru a provoca un sunet mai puternic. Elşîi va da seama tactile/imitarea, de provocare a eve-
că, prin mişcarea mâinii sale poate provoca un zgomot. nimentelor.
Activitatea: Jucaţi-vă cu degetele copilului în ritm, gâdilându-l şi Pentru dezvoltarea abilităţilor:

atingându-i mâinile în timp ce spuneţi rima sau cântaţi. auditive/ascultarea, tactile.
Activitatea: Găsiţi o bucată mare de plastic sau un material care
foşneşte la atingere. Culcaţi copilul pe el. Ajutaţi copilul să se mişte, Pentru dezvoltarea abilităţilor:
astfel încât plasticul să facă zgomot, îndemnaţ i-l să asculte, apoi să ascultarea, tactile, de mişcare,
se mişte din nou. El îşi va da seama că, mişcându-şi corpul, poate de provocare a evenimentelor.
provoca un zgomot.
Activitatea: Găsiţi acasă obiecte strălucitoare, de culori aprinse.
Arătasaţi-le
raza de copilului. mişăca
vedere sauDac elţi-i
nucapul caşel
le prive te,smi şcaăţiobiectele.
ă vad obiectele prin Pentru dezvoltarea abilităţilor:
vizuale/privirea, tactile.
Mişcaţi obiectul în jurul lui, îndemnându-l să-l urmărească cu ochii.
Permiteţi-i copilului să pipăie obiectele şi să le cerceteze.
Activitatea: Atârnaţi de o sfoară mai multe jucării strălucitoare.
Atârnaţi-le astfel încât copilul să le poată vedea şi unde ele pot fi Pentru dezvoltarea abilităţilor:
vizuale/privirea.
mişcate de vânt. Atrageţi atenţia copilului spre obiectele care se mi
şcă.
Activitatea: Legaţi un obiect interesant de o sfoară elastică.
Învârtiţi-l în faţa copilului astfel încât el să-l vadă. Atârnaţi-l într-un Pentru dezvoltarea abilităţilor:
loc unde copilul poate să ajungă. vizuale/privirea.
Ajutaţi-l să lovească obiectul cu mâna, astfel încât el să se legene.
Activitatea: Decât să lăsaţi copilul singur într-o cameră, mai bine
găsiţi un loc unde el poate urmări mai multe activităţi ce se petrec în Pentru dezvoltarea abilităţilor:
jurul lui şi mai multe persoane. Aşezaţi-l într-o poziţie stabilă. vizuale/privirea, sociale.
Vorbiţi-i despre tot ce se întâmplă în jurul lui.
Activitatea:
sub piept. Pune ţ i niţşi te
Culca copilul ţa în sa
jucăriicuînfaraza şi vedere,
josde puneţi-i jucaţi-vă curăsucit
un prosop ele şi Pentru dezvoltarea abilităţilor:
producând sunetele ce le corespund, de exemplu, sunetele provocate vizuale/privirea, de ascultare,
de un animal sau de o maşină. Îndemnaţi-l să vă privească şi să vă tactile.
asculte în timp ce vă jucaţi şi să participe dacă este posibil.
Activitatea: Găsiţi diferite obiecte cu o structură variată: o ţesătură
de mătase, una aspră, lână, glaspapir, hârtie, catifea, covor. Lăsaţi Pentru dezvoltarea abilităţilor:
copilul să atingă aceste ţesături. Lăsaţi-l să le simtă pe diferite părţi tactile.
ale corpului său.
Activitatea: Utilizând bucăţi de ţ esătură de diferite structuri, faceţi
o carte cu pagini din diferite ţesături. Confecţionaţi o tablă pe care
să fie aranjate diferite ţ esături. Puteţi adăuga: nasturi, căptuşeală,
tactile.
clopoţei, polistiren. Lăsaţi copilul să se bucure de atingerea acestor
ţesături.
Activitatea: Luaţi o bucată mare de pânză sau postav. Coaseţi pe el
obiecte din diferite materiale: pânză de sac, catifea, plastic, pungi Pentru dezvoltarea abilităţilor:
colorate, glaspapir etc. culcaţi copilul pe această pânză şi lăsaţi-l să tactile, de mişcare.
se rostogolească, simţ ind toate texturile.
Activitatea: Când îi faceţi baie, lăsaţi copilul să pipăie diferite lucruri:
săpunul umed, să împrăştie apa, să simtă apa de diferite temperaturi.
După aceasta, când îl uscaţi, ştergeţi-i corpul cu prosopul mai uşor
tactile.
şi mai intensiv, înfăşuraţi copilul în prosop şi lăsaţi-l să-l simtă în
jurul lui.
Activitatea: Adunaţi bucăţi de ziar şi reviste. Aşezaţi-vă alături, Pentru dezvoltarea abilităţilor:
mototoliţ i-le şi rupeţi-le, pipăiţ i-le, răsuciţi-le în bucăţi mototolite. tactile, auditive/ascultarea.
Savuraţi împreună emoţiile şi sentimentele.

Activitatea: Puneţ i obiecte bune de pipăit în diferite lighenaşe:
fasole, nisip, frunze... aşezaţi copilul astfel încât el să poată să-şi Pentru dezvoltarea abilităţilor:
pună picioarele în aceste lighenaşe şi să cerceteze aceste lucruri cu tactile.
picioarele sale.
Activitatea: Ajutaţi-vă copilul să ţină în mâini obiecte, îndrumaţi-l
să lovească cu aceste obiecte într-o tobă sau alt obiect cu rezonanţă. Pentru dezvoltarea abilităţilor:
Mai târziu, ajutaţi-l să ţină câte un obiect în fiecare mână şi să pro- tactile, auditive/ascultarea.
ducă zgomot lovindu-le.

Activitatea: Propune ţi copilului să miroasă diferite obiecte din
casă : mâncare, săpun, flori, fructe, cremă de ghete, haine curate
tactile, olfactive.
etc.
Activitatea: Asiguraţi-vă că copilul are posibilitatea de a se familia-
riza cu diferite gusturi. Daţi-i să guste alimente acre, dulci, sărate, Pentru dezvoltarea abilităţilor:
amare. Urmăriţi reacţiile lui. Prin ele, copilul o să vă dea de înţ eles gustative.
care gusturi îi plac şi care nu.
Activitatea: Daţi-i copilului să mănânce hrană diversă: banane,
carne, pâine, jeleu, mere. Ajutaţi-l să se obişnuiască cu varietatea
gustative.
alimentelor.
Activitatea: Culcaţi copilul pe un prosop sau pled. O persoană ţine
capătul pledului de lângă capul copilului iar alta capătul de la picioa-
rele copilului. Ridicaţi-l şi legă naţi-l încet în prosop. Faceţi o pauză
şi aşteptaţi un semn că mai doreşte. Apoi începeţi din nou să-l legănaţi.
tactile, de mişcare, de provocare
a acţiunilor.
Pesteă continua
urm i. faceţi o pauză, aşteptaţi reacţia copilului şi pe
un timp,ţmai
Activitatea: Ţineţ i copilul în diferite poziţ ii şi legă naţ i-l uşor. Pentru dezvoltarea abilităţilor:
La fel ca şi în activitatea precedentă, face ţ i periodic pauze pentru de mişcare, de provocare a acţiuni-
a-i oferi copilului şansa de a arăta că el doreşte să continua ţ i. lor.
Activitatea: Practicaţi cu copilul jocuri zgomotoase: de-a rostogolul, Pentru dezvoltarea abilităţilor:
gâdilându-l, rostogolindu-l, dansând cu el, îmbrăţişându-l. de mişcare.
Activitatea: Legănaţi copilul dintr-o parte în alta, în timp ce el stă
pe braţele d-voastră sau pe un buştean, încercaţi să-l aşezaţi pe un Pentru dezvoltarea abilităţilor:
de mişcare.
buştean şi să-l legănaţi uşor înainte şi înapoi.
Activitatea: Culcaţi copilul pe spate. Înclinaţi-vă asupra lui, luaţi-i
mâinile şi mişcaţi-le lent în sus, în jos şi împrejur, întoarceţi-vă în Pentru dezvoltarea abilităţilor:
de mişcare.
partea opusă şi faceţ i acelaşi lucru cu picioarele lui.
Activitatea: Jucaţi-vă de-a legănatul. Aşezaţi copilul în faţa d-voastră
şi strângeţi-l cu picioarele. Apuca
ţi-l de umerişi legănaţi-l uşor înainte
şi înapoi, asemenea leagă nului. de mişcare.
Activitatea: Jucaţi-vă de-a „cucul“, acoperindu-v ă şi descoperindu-vă
faţa înaintea copilului. Înfăşuraţi-vă faţa cu un prosop, apoi desco-
de înţ elegere a noţiunii de obiecte
periţi-vă. Mai târziu, rugaţi-l pe copil să vă scoată prosopul de pe
ascunse, sociale.
cap. Arătaţi-vă surprins şi lăudaţi-l.
Activitatea: După ce v-aţi jucat conform regulilor de mai sus, aco-
periţi capul copilului cu un prosop. Luaţi prosopul şi arătaţi plăcerea Pentru dezvoltarea abilităţilor:
de înţ elegere a noţiunii de obiecte
de a-l vedea. Mai târziu, acoperiţi-i capul cu prosopul şi îndemnaţi-l
ascunse, sociale.
să şi-l scoată singur.
Activitatea: Luaţi un obiect faţă de care copilul d-voastră manifestă

interes. Acoperiţi-l pe jumătate cu un prosop, într-un spaţiu unde
copilul poate să-l vadă. Luaţi mâna lui şi ajutaţi-l să ia prosopul. Pentru dezvoltarea abilităţilor:
Arătaţi că sunteţi uimiţ i. Când se obişnuieşte cu această joacă, de înţ elegere a noţiunii de obiecte
jucaţi-vă din nou, dar acoperiţi jucăria în întregime. Prefaceţi-vă că ascunse, sociale.
o căutaţi şi ajutaţi copilul să ia prosopul pentru a găsi jucăria.
Lăudaţi-l când o face.
Activitatea: Luaţi o jucărie faţă de care copilul manifestă interes.
Legaţi-o de un capăt de sfoară. Când copilul vă priveşte, trageţ i de
sfoară, astfel ca jucăria să dispară după o cutie. Întrebaţi-l: „Unde a Pentru dezvoltarea abilit ăţilor:
dispărut jucăria?“ şi pretindeţi că o căutaţi. Trageţi coarda din nou, de înţ elegere a noţiunii de obiecte
ca jucăria să reapară şi spuneţi: „Ah! Iat-o!“. ascunse, sociale.
Practicaţi acest joc mai des astfel încât copilul să înţ eleagă că, deşi
nu vede obiectul, el există.
Activitatea: Arătaţi-i copilului un obiect neobişnuit. Când obiectul
a atras atenţ ia copilului, luaţi-l şi puneţ i-l într-un loc mai puţin acce-
sibil pentru copil. Dacă el încearcă să se întindă după obiect, aşteptaţi Pentru dezvoltarea abilităţilor:
un pic şi apoi daţi-i-l. De fiecare dată când încearcă să-l ajungă, mişcare cu un anumit scop.
daţi-i-l, astfel încât procesul de dobândire a obiectului să devină un
mijloc de comunicare.
Activitatea: Apropiaţi-vă de copil de parcă aţi vrea să-l luaţi în
braţe. Aşteptaţi ca copilul să vă dea de ştire că el se a şteaptă să fie
luat în braţe. Când el vă dă de înţeles, arătaţi că sunteţi bucuroşi şi Pentru dezvoltarea abilităţilor:
luaţi-l în braţe. Mai târziu, repetaţi acelaşi lucru, dar rămâneţ i în mişcare cu un anumit scop.
aşteptarea unui semn mai clar (o mişcare, un sunet, ridicarea braţului)
înainte de a-l lua în braţe.
Activitatea: Plasaţi hrana într-un loc inaccesibil pentru copil. Dacă
el face vreo mişcare ce indică că vrea mâncarea, lăudaţi-l şi daţi-i şi Pentru dezvoltarea abilităţilor:
ceea ce vrea. Încurajaţi orice mişcare ce ar arăta că copilul încearcă mişcare cu un anumit scop.
să ajungă la mâncare.
Activitatea: Legaţi de o sforicică jucăria preferată a copilului,
îndepărtaţi jucăria, astfel încât să devină inaccesibilă pentru copil,
dar copilul să fie în stare să se întindă după capătul sforii. Ajutaţi-l Pentru dezvoltarea abilităţilor:
mişcare cu un anumit scop.
să tragă de sfoară şi să ajungă jucăria. Îndemnaţi-l să facă aceasta
singur.
Activitatea: Construiţi un turnuleţ din cuburi, conduceţ i mâna
copilului pentru a atinge turnul ca el să se prăbuşească. Râdeţ i şi Pentru dezvoltarea abilităţilor:
manifestaţi surprindere. Lăudaţi-l. Repetaţi aceasta mai des, treptat mişcare cu un anumit scop.
copilul ar putea încerca singur să prăbuşească.
Activitatea: Când copilul face ceva, de exemplu, bate din palme,
bate la tobă, clipeşte, imitaţi acţiunile lui şi alăturaţi-vă la ele. Pentru dezvoltarea abilităţilor:
Mai târziu, alegeţ i o acţiune efectuată de copil ceva mai demult. imitarea acţiunilor.
Faceţi mişcarea aceasta şi rugaţi copilul să vă imite.
Activitatea: Alegeţi o nouă acţiune pe care copilul nu a efectuat-o
până acum. Efectuaţi-o şi îndemnaţi-l să vă imite, încercaţi să-l loviţi Pentru dezvoltarea abilităţilor:
uşor peste pulpe, bateţi din palme, bateţi toba, întinde-ţi şi strângeţi imitarea acţiunilor.
mâinile.
Activitatea: Imitaţi orice sunete pe care le produce copilul. Pentru dezvoltarea abilităţilor:
de producere a sunetelor.
Activitatea: Produceţi sunete noi, gângurind şi modulându-vă Pentru dezvoltarea abilităţilor:

vocea cât mai divers, variind astfel sunetele. de producere a sunetelor.
Activitatea: În timp ce vă jucaţi, imitaţi, de exemplu, sunetele unei
maşini, ale unui animal, orice sunete hazlii. De asemenea, utilizaţi Pentru dezvoltarea abilităţilor:
de producere a sunetelor.
sunete pe care le produceţ i zilnic: „pleosc-pleosc“ când faceţi baie.
Activitatea: Observaţi momentele când copilul produce mai multe
sunete: când se joacă în apă, când este gâdilat sau legănat. Profitaţi Pentru dezvoltarea abilităţilor:
de aceste momente, pentru a-l determina pe copil să imite cât mai de producere a sunetelor.
multe sunete.
• Pe lângă planul individual de obiective pentru fiecare copil, cel mai important esteăsţinem minte
că modul nostru zilnic de comportare cu copilul cu deficien ţe multiple este ceea ce ar putea să-l
ajute efectiv.
• Dacă folosim corect abilităţile de comunicare, el va învăţa să comunice în felul său.
CUM SĂ VORBEŞTI UNUI COPIL CU DIZABILITATE SEVER Ă

DETERMINATĂ DE DEFICIENŢE MULTIPLE...
Întotdeauna vorbiţi-i despre ceea ce faceţi cu Priveşte! Soarele străluceşte!

el şi despre ce se întâmplă în jurul lui. Hai să ieşim afară să ne jucăm!
Fiţi răbdători, oferiţi-i copilului timp să Vrei ceva de mâncare?

reacţioneze la orice excitant.
Reacţionaţi pozitiv la orice încercare a copi- u-u-u. Salut!

lului de a comunica. Cu mine vorbeşti,
nu-i aşa?
Sus şi jos! Acum ne oprim!

Când vă jucaţi cu copilul, faceţi o anumită
acţiune, apoi aşteptaţi ca el să vă arate într-un
mod oarecare că doreşte să repetaţi acest lucru.
Când el vă face un semn, repetaţi acţiunea,
apoi aşteptaţi din nou.
Continuaţi. Bine! Hai să
continuăm!
u-u-u.
Întotdeauna vorbiţi-i modulându-vă vocea, Oooh! Ce frumoasă eşti

folosind tonuri înalte şi joase ale vocii, vorbiţi astăzi! Bună fetiţă!
tare şi în şoaptă, încât copilul să vrea să vă
asculte.
Pentru ca să vă privească când îi vorbiţi, Vai! Cine-i băiatul acesta? Foarte bine!
faceţi mutrişoare interesante care îi vor atrage Bun băiat!
atenţia copilului.
În toate cazurile de comunicare, aflaţi-vă în

apropierea copilului, ca el să ştie că d-voastră Ce mai face
sunteţi acolo şi comunicaţi cu el. Florin?
Ţineţi minte! întotdeauna folosiţi cele cinci Vederea Auzul

simţuri: vederea, auzul, simţul tactil, gustul şi
mirosul pentru a ajuta copilul să înveţ e.
Simţul tactil
Gustul Mirosul
Împărtăşiţi cunoştinţ ele d-voastră privind

comunicarea copilului cu familia şi prietenii,
astfel încât fiecare să-l trateze şi să reacţio-
neze în acelaşi fel. Nimeni nu trebuie să-l
forţeze să vorbească.
Fiecare copil are nevoie de ceva despre care

să comunice; asiguraţi-i copilului d-voastră Unde-i
Iată-l!
posibilităţi de comunicare. tăticul?
Comunicând cu un copil cu deficien ţe multiple, străduiţi-vă să reţineţi toate propunerile

de mai sus!
Utilizând simţurile noastre...

Aţi ştiut că toate cuno ştinţele noastre despre lumea înconjur ătoare le acumulăm prin inter-
mediul simţurilor? Omul dispune de cinci simţuri: auzul, văzul, mirosul, gustul şi simţul tactil.
Cu ajutorul lor noi acumulăm informaţii şi putem înţelege mediul nostru.
De obicei cele 5 simţuri funcţionează împreună

Ochii pentru a ne da informaţii privind un obiect sau
Văzul
eveniment din viaţa noastră.
Vederea şi auzul furnizează cea mai mare parte a

Urechile
informaţiei, urmate de senzaţia tactilă, de miros
Auzul şi de gust.
Dacă oricare din simţurile noastre este grav afectat,

Nasul atunci restul simţurilor sănătoase pot fi dezvoltate
Mirosul astfel încât să recupereze deficienţa respectivă.
O persoană cu deficienţă de vedere poate învăţa

Limba la fel ca şi o persoană văzătoare, simţurile persoa-
Gustul nei date, cum ar fi: auzul, senzaţia tactilă, mirosul,
gustul sunt mai fin dezvoltate.
Dacă un copil are dereglări ale unuia dintre aceste

Mâinile simţ noi să-lcaajutăm să-şi dez-
Pipăitul volteuri, va depinde
celelalte simţuridepentru copilului să i se
ofere posibilităţi de învăţare.
COPIII CU SURDOCECITATE
• Până acum ne-am referit la copiii cu deficien ţe multiple/ asociate – cu deficien ţe fizice, mintale
şi cu unele dereglări senzoriale.
• Dar există un alt grup de copii la care trebuie s ă ne gândim – copiii care sunt surzi şi nevăzători,
dar care nu au şi alte deficienţe.
Încercaţi să vă imaginaţi ca sunteţi surd şi nevăzător:

•Cum ar fi aceasta?
•
•
Ce aţi fiputea
Ce ar dificilface?
pentru dumneavoastr ă?
• Cum aţi comunica?
• Cum aţi învăţa?
• Cum ar putea alte persoane s ă vă ajute?
• Copilul surd şi nevăzător (cu surdocecitate) nu este doar un copil surd care nu vede sau un
copil nevăzător care nu aude. Deficien ţa este mult mai complex ă. Copiii multisenzorial
afecta ţi nu pot să-şi foloseasc ă simţurile de distan ţă (văzul şi auzul) pentru a primi
informaţii nedistorsionate din mediu.
• Copilul cu surdocecitate:
- nu are capacitatea de a comunica cu mediul înconjurător într-o manieră inteligibilă;
- are o percepţie distorsionată a mediului în care trăieşte şi se dezvoltă;
- nu are capacitatea de a anticipa anumite evenimente sau rezultatele activit ăţilor;
- este lipsit de multe dintre motivaţiile extrinseci de bază;
- poate să aibă probleme de sănătate care să conducă la deficienţe serioase în dezvoltare;
- poate asimila doar anumite metode de a înv ăţa pentru a compensa multiplele sale deficien
ţe;
- poate avea dificultăţi majore în stabilirea şi menţinerea relaţiilor cu alte persoane.
• Mulţi copii cu surdocecitate au vedere rezidual ă şi/sau auz rezidual (au resturi de v ăz si de auz)
care ar putea fi folosite în mod eficient. Ei trebuie înv
ăţaţi să-şi folosească acest potenţial rezidual
şi s ă integreze informaţiile senzoriale de la receptorii de distan ţă la experienţele anterioare şi la
informaţiile primite de la ceilalţi receptori.
Există unii copii la fel de inteligenţi şi dezvoltaţi fizic ca şi mine şi ca voi,

dar, deoarece ei sunt surzi si orbi, ei nu se pot mişca, nu pot comunica sau
învăţa în acelaşi mod ca şi noi. Deseori, oamenii se grăbesc să îndepărteze
aceşti copii şi sunt de p ărere că foarte puţin poate fi făcut pentru a-i ajuta.
Ceea ce nu-şi dau seama este faptul că dacă acestor copii li s-ar acorda ajuto-
rul cuvenit de la o vârstă fragedă, ei ar avea un mare potenţial de a învăţa. Deci,
este de competenţa noastră să avem grijă să le fie acordat ajutorul necesar.
SUGESTII DESPRE MODUL ÎN CARE PUTEM AJUTA COPILUL

CU SURDOCECITATE
1. Cunoştinţa cu copilul 2. Contactul fizic

Întotdeauna prezentaţi-vă unui copil care este surd Un copil surd şi orb are nevoie să se simtă în
şi orb, astfel încât el să ştie că dumneavoastră sunteţi siguranţă din punct de vedere fizic în spaţiu. Pozi-
în preajma lui. Faceţi aceasta, luându-i atent mâna ţionându-ne înapoia copilului, spatele lui fiind lipit
şi permiţându-i să vă atingă faţa. Lăsaţi-l să pipăie de pieptul nostru, putem să-l ajutăm să se mişte şi
orice trăsături deosebite, de exemplu, ochelarii, să cerceteze în siguranţă mediul.
mustaţa, cerceii, părul lung. În cele din urmă, copilul
va începe să vă recunoască prin ceea ce simte.
3. Rutina 4. Mână peste mână
Pentru a ajuta un copil care este surd şi orb, dezvol- În orice activităţi întreprinse cu un copil surd şi orb
taţi-i o percepere a lumii înconjur
ătoare şi a lucrurilor trebuie să luăm cu atenţie mâinile lui şi să le condu-
care i se întâmplă. cem pe tot parcursul acestei activităţi. Astfel, copilul
Trebuie să stabilim programul activităţilor zilnice. va simţi mişcarea şi, în cele din urmă, va învăţa să
Aceasta presupune că aceleaşi lucruri vor avea loc desfăşoare activitatea cu forţe proprii.
în fiecare zi şi în acelaşi mod. Aceasta îl va ajuta pe
copil să anticipeze sau să prevadă evenimentele
zilnice.
5. Utilizarea obiectelor în calitate de semnale 6. Contribuţia senzorială
Alegeţi un obiect în calitate de semn pentru fiecare Din cauza deficienţelor de vedere şi de auz, copilul
din activităţile zilnice pe care le face copilul, de surd şi orb are nevoie de încurajare pentru utiliza-
exemplu, lingura va fi semnul mâncării, cana – al rea simţurilor sale tactile, olfactive şi gustative ca
dorinţei de a bea, săpunul – timpul de a face baie. să poată percepe şi înţ elege lumea înconjurătoare.
Înainte de a începe o anumită activitate cu un copil Noi trebuie să-i oferim numeroase ocazii de a
surd şi nevăzător, trebuie să-i permitem copilului să învăţa astfel.
pipăie bine obiectele. Aceasta îi va permite să înţ e-
leagă ce se va petrece cu el în continuare. În cele
din urmă, el va învăţa să anticipeze activitatea prin
semnalele care i se dau.
7. Ordinea 8. Perceperea corpului si mişcarea
În cazul unui copil cu surdocecitate, obiectele casnice Copilul cu surdocecitate trebuie ajutat ăs-şi cunoască
şi mobila trebuie păstrate întotdeauna în acelaşi loc. corpul şi felul în care se mişcă. El trebuie să
Această ordine trebuie păstrată zilnic. Astfel, copilul cunoască toate tipurile de mişcare şi contact fizic
va avea posibilitatea să înveţe unde se afla obiectele pentru a-şi crea o imagine a corpului său şi a fi
şi să le găsească singur. În perspectivă, aceasta sigur că poate să se mişte independent.
presupune o mai mare independenţă a copilului.
Problemele îngrijiriişi educării copilului cu surdocecitate sunt foarte complexe.

Ne vom opri aici numai la unele aspecte legate de comunicare.
SUGESTII GENERALE PENTRU ÎNVĂŢAREA COMUNICĂRII

CU UN COPIL CU SURDOCECITATE
„De unde să începem?“ – este cea mai frecvent ă întrebare pe care o pun părinţii şi to ţi cei
implicaţi în activitatea cu un copil surdşi orb.
a. Începeţi prin a stabili o leg ătură afectivă cu copilul, participând împreun ă cu copilul la
activităţi care-i fac plăcere.
b. Introduceţi limbajul prin modalităţi potrivite şi la nivelul adecvat. Pute ţi folosi: semnale,
gesturi, indicaţii specifice, semne (limbajul semnelor folosit de cei cu deficien ţe de auz),
dactileme, vorbirea, Braille.
Următorii paşi sunt foarte importan ţi în activitatea de comunicare:
Pasul 1 Semnalaţi copilului prezenţa dumneavoastr ă.
O atingere, o mângâiere, un cuvânt cald ar putea fi suficiente, în funcţie de copil.
Pasul 2 Atenţionaţi copilul că va urma o activitate.
Înainte de a-i comunica ce anume vreţi să-i cereţi să facă, fiţi sigur ca i-aţi atras atenţia
asupra echipamentului, jucăriilor, persoanelor implicate.
Pasul 3 Introduceţi activitatea.
Prin intermediul semnelor, descrierii verbale, manipul ării (utilizarea simţului tactil), expli-
caţi-i copilului ce veţi face. Asiguraţi-vă că a înţeles atât dorinţa dumneavoastr ă, cât şi
opţiunile pe care le are la dispoziţie.
Pasul 4 La treabă!
Interacţionaţi cu copilul la orice nivel este necesar; nu-l ăl saţi singur!
MAI PRESUS DE TOATE!
• Fiţi răbdător şi insistent!

Un copil fără deficienţe aude cuvântul „mama“ de o mie de ori în contexte variate înainte de
a rosti el însuşi cuvântul. Când un copil cu surdocecitate face primele încerc ări de semne şi
gesturi, ajutaţi-l şi conduceţi-i mâinile. Pregătiţi-vă să o faceţi de mai multe ori înainte ca el
să se exprime spontan şi independent, folosind gestul sau semnul corect.
• Necesitatea indicaţiilor specifice.
De câte ori luaţi copilul din pat sau
din cărucior, lăsaţi-vă mâna încetişor pe el şi ţineţi-o
câteva secunde – acesta devenind semnalul că urmează să i se întâmple ceva.
• Folosirea activităţilor de rutină zilnică, utilizând repetarea acţiunii, timpului şi locului
poate uşura procesul comunicării, acoperind în mod gradat lipsa de înţelegere a copilului.
• Vorbiţi-i copilului cu surdocecitate la fel cum aţi proceda cu un copil f ără această defi-
cienţă. De câte ori este posibil, faţa dumneavoastră să fie lângă cea a copilului, iar buzele
dumneavoastră, aproape de urechile copilului. El va primi indica ţii specifice suplimentare
din mişcările faciale şi respiraţia dumneavoastr ă. Plasarea mâinii lui pe fa ţa sau pieptul
dumneavoastr
anumit fel. Deă, asemenea,
când activitatea
ţinereao copilului
permite, la
îi va asigura
piept sau pecopilului
genunchiunîiplus de indica
va permite ţii de un
s ă simtă
vibraţiile, căpătând astfel informaţii suplimentare.
• Persoanele care populeaz ă lumea copilului trebuie s ă folosească comunicarea la un nivel
adecvat. Comunicarea trebuie s ă fie permanent con ştientă. Aceleaşi gesturi, indicaţii de un
anumit fel şi semne trebuie să fie folosite de toată lumea.
• Pe măsură ce copilul cu surdocecitate începe s ă-şi însuşească un sistem de comunicare, este

important să introduceţi cât mai multe metode de comunicare, în funcţie de posibilităţile lui
de asimilare.
• Limbajul trebuie să se bazeze pe activităţi concrete care îi fac plăcere copilului şi pe dialogul
care decurge din aceste activităţi.
• Conduceţi mâinile copilului în executarea gesturilor/semnelor care se înscriu sub nivelul
limbajului său receptiv. Insista ţi asupra cuvintelor (semne, gesturi) care se g ăsesc în vocabu-
larul
Copiiis semnaleaz
ău receptiv.
ă când nu mai au nevoie să li se conducă mâinile pentru o anumită comu-
nicare.
• Pentru un copil cu surdocecitate care are un anumit nivel de vedere rezidual ă este indicat
să-l ini ţiaţi în tainele desenului.
Învăţaţi copilul să se joace cu creioanele pe hârtie, s ă traseze, să coloreze, să ordoneze, să
împerecheze. Aceste activit ăţi reprezintă un factor important în formarea unei baze utile pentru
comunicare.
OPINII
Daniel este primul meu copil. Acum, el are 10 ani. Daniel are
şi un frate mai mic care nu are nici o dizabilitate. Eu sunt
învăţătoare, dar dup ă naşterea lui Daniel am fost nevoită să renunţ la
serviciu pentru a putea s ă am grijă de el cum se cuvine. Daniel nu
este în stare să facă ceva de unul singur. Eu trebuie s ă-i fac baie, s ă-l
hrănesc, să-l îmbrac şi să îngrijesc de necesităţile lui fiziologice. El
nu vede, nu aude bine şi nu se poate juca singur, de aceea eu trebuie
să-mi petrec tot timpul vorbind cu el şi ajutându-l. La început
credeam că este o pierdere de timp ceea ce făceam, dar acum ştiu că
nu este adevărat – eu am v ăzut cum Daniel se schimb ă treptat – ştiu
ce-i place şi ce nu-i place; ştiu ce-l face fericit şi ce îl întristează şi
ştiu când doreşte ceva. De aceea, tot timpul pe care eu îl petrec cu el
merită tot efortul depus. Trebuie să fac tot posibilul pentru a-l ajuta.
Desigur, trebuie să înfrunt multe dificultăţi având un copil ca Daniel. S ă-mi g ăsesc o
locuinţă este o problem ă pentru mine, deoarece proprietarii şi vecinii nu înţeleg natura handicapului
lui Daniel i deseori ne refuz . De asemenea, avem de luptat cu lipsa banilor, deoarece so ul meu nu
este întotdeauna
ş cu noi. Nu avem
ă întotdeauna bani pentru a ne hr ăni, dar trebuie s ă facem ţ cumva
rost de ei. Daniel se îmboln ăveşte foarte des, ceea ce m ă îngrijorează enorm. Prin urmare, exist ă o
mulţime de probleme, dar nu vreau să vorbesc prea mult despre ele. Mai bine să discutăm despre
bucuria de a avea grijă de un copil ca Daniel.
De când am început să-l îngrijesc pe Daniel, simt c ă am devenit o persoan ă mai puternică –
am fost nevoită să-mi accept copilul aşa cum este şi îl iubesc la fel de mult ca şi pe fratele lui. A
trebuit să învăţ cum să fac faţă situaţiei şi cum să-l ajut pe Daniel, dar şi să fiu răbdătoare cu el.
Schimbările pe care le observ eu la el sunt mici şi ele se produc foarte încet, dar pentru mine ele
înseamnă totul. M-a ajutat mult faptul c ă am făcut cuno ştinţă cu alţi părinţi care au copii ca Daniel –
noi ne susţinem şi ne ajutăm reciproc, împreună putem fi puternici şi putem să ne ajutăm copiii.
IMPORTANT DE REŢINUT DESPRE COPIII CU DIZABILITĂŢI SEVERE

DERIVATE DIN DEFICIENŢE MULTIPLE /ASOCIATE
• Copiii cu dizabilit ăţi severe au diferite limit ări structurale şi/sau funcţionale şi pot întâmpina
grave dificultăţi de învăţare.
•
Copiii cu surdocecitate
totuşi copii cu deficienţăaumintal
dificult
ă saui fizic
ăţ de învăţare generate de aceast ă deficienţă, dar nu sunt
ă.
• Modalităţile noastre de ajutor pentru copiii cu deficien ţe multiple şi obiectivele fixate pentru
ei diferă de cele pentru alţi copii.
• Copiii cu deficienţe multiple pot avea numeroase şi variate domenii de necesităţi – comu-
nicarea reprezintă doar unul din domeniile în care ei au nevoie de ajutor.
• Mulţi dintre copiii cu deficien ţe multiple nu ajung până la nivelul înţelegerii sau utilizării
cuvintelor.
• În pofida gravităţii dificultăţilor pe care le întâmpină, toţi copiii cu deficienţe multiple pot
învăţa să comunice într-un anumit mod.
• Pentru a evalua abilit ăţile de comunicare ale unui copil cu deficien ţe multiple, trebuie s ă
analizăm detaliat cum reacţionează el la diferiţi excitanţi.
• Este de competen ţa persoanelor care îngrijesc de copil s ă urmărească cu atenţie modurile prin
care copilul ar putea s ă transmită mesaje şi să reacţioneze adecvat la ele. Uneori, mesajele
copilului pot fi insesizabile.
• Fiecare copil are modul său unic de a reacţiona la stimuli.
• Când lucrăm cu un copil cu deficienţe multiple, trebuie să planificăm obiectivele pe etape

mici şi să fim pregătiţi pentru un progres lent.
• Îngrijirea copilului cu deficienţe multiple poate fi foarte stresant ă pentru o familie şi nu

trebuie să uităm importanţa de a încerca să-i susţinem în eforturile depuse pentru a- şi ajuta
copilul.
SĂ COMUNICĂM
CU... PLĂCERE
DIFICULTĂŢILE
DE VORBIRE
M
O
D
U
L
U
L
VIII
În acest modul ne vom ocupa de copiii care au dificultăţi specifice ce ţin de

vorbire în absenţa altor incapacităţi de orice natură.
educatori şi alte
persoane implicate
După ce veţi studia acest modul veţi avea informaţii despre: în lucrul cu copii
• identificarea copiilor care au dificultăţi specifice de vorbire; care au dificultăţi
• recunoaşterea formelor de manifestare ale principalelor dificult ăţi de vorbire; de comunicare
• procedee prin care pot fi ajutaţi copiii în funcţie de specificul dificultăţii;
• importanţa colaborării cu logopedul.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Dificultăţi de vorbire // 231
Reţeaua de comunicare // 232
Evaluarea // 233
Dificultăţile de articulaţie // 238
Bâlbâiala // 247
Întârzierea în dezvoltarea vorbirii // 251
Sfaturi pentru părinţi şi educatori // 257
Idei importante de reţinut despre dificultăţile specifice de vorbire // 258
DIFICULTĂŢILE DE VORBIRE 231
DIFICULTĂŢILE DE VORBIRE
Care sunt copiii studiaţi în acest capitol?

- Ne vom referi la copiii care au dificult ăţi specifice de vor- Gura
bire în absenţa altor incapacităţi de orice natură.
Vocea
În acest modul vom analiza urm ătoarele dificultăţi speci-
fice de vorbire:
- dificultăţile de articulaţie;
- bâlbâială;
- întârzierea în dezvoltarea vorbirii.
Ace şti copii,

vorbire, totuşidenu
şi au
prezintă dizabilit
dificult ăţi de
ăţi grave de
atenţie, imitare, alternare în joc, percepere
şi gesticulaţie. Casa comunic ării la aceşti
copii este bine construită şi de aceea în
cazul lor trebuie să ne concentr ăm direct
asupra vorbirii.
Care sunt obiectivele urmărite când lucrăm cu copiii care au dificultăţi specifice de
vorbire?
- Să identificăm corect copiii care au dificultăţi specifice de vorbire;

- Să oferim sfaturi părinţilor şi educatorilor despre modul în care poate fi ajutat copilul;
- Să ştim când este cazul să recomandăm adresarea la servicii specializate.
UNDE INTERVINE BARAJUL ÎN REŢEAUA DE COMUNICARE

2. Înregistrezi ce 3. Recunoşti ce vezi
vezi şi ce auzi şi ce auzi
1. Auzi şi vezi 4. Percepi sensul

mesajul cuvintelor
9. Răspunzi, observi
şi corectezi 5. Te decizi s ă
răspunzi
Alegerea
sunetelor şi
cuvintelor
8. Ştii ordinea Alegerea 6. Alegi forma

simbolurilor semnului răspunsului
Alegerea
desenului,
literelor şi
cuvintelor
Ruperea ciclului comunic ării la copiii cu dificult ăţ i specifice

de vorbire se produce numai la nivelele 8şi 9.
Copii cu dificultăţi specifice de vorbire:

- înţeleg limba vorbită;
- ştiu ce intenţionează să spună;
- întâmpină dificultăţi în rostirea clară a cuvintelor.
EVALUAREA
Pentru a decide dacă un copil are o anumit ă dificultate în vorbire este important să-l auzim
vorbind într-o ambianţă firească.
Acest lucru nu este simplu. Nu putem for ţa copilul să vorbească.

Trebuie
exprime.să procedăm cu tact şi blândeţe pentru a încuraja copilul s ă se
Câteva sugestii de încurajare a vorbirii copilului:
DA NU
creaţi o ambianţă firească forţaţi copilul să repete cuvintele
dedicaţi timp copilului grăbiţi copilul
încurajaţi-l verbal, atunci când copilul certaţi copilul sau râdeţi de el

depune efort
fiţi răbdători fiţi nerăbdători
implicaţi părinţii şi alţi copii în plasaţi copilul în centrul atenţiei

comunicare
puneţi întrebări deschise puneţi întrebări închise
Care sunt întrebările închise şi deschise?

- Întrebarea deschisă necesită drept răspuns o propoziţie completă.
- Întrebarea închisă necesită drept răspuns doar un singur cuvânt, cum arfi „da“ sau „nu“.
Câteva exemple:
1. (a) Ce poţi să-mi spui despre fraţii şi surorile tale? (deschisă)
(b) Ai fraţi, surori? (închisă)
2. (a) Ce-ţi place să faci acasă? (deschisă)
(b) Îţi place să joci fotbal? (închisă)
3. (a) Care sunt activităţile tale preferate la grădiniţă? (deschisă)
(b) Înveţi să desenezi la grădiniţă? (închisă)
Acesta este tabelul de evaluare pentru un copil cu dificultăţi specifice de vorbire.

Copilul prezintă indicatori normali pentru vârsta lui în toate domeniile cu excep ţia celor ce ţin de vorbire
Daniel – 5 ani ascultare.
ETAPA 1 2 3 4 5 6
VÂRSTA 0-6 LUNI 6-12 LUNI 12-18 LUNI 1,1-2-3 ANI 3-5 ANI 5-6 ANI
Gângureşte, Repetă sunetele şi Foloseşte sunete cu Foloseşte cuvinte Combină cuvintele în Se exprimă cu
bolboroseşte? gângureşte în mod sens şi unele cuvinte separate, combinân- propoziţii? Propoziţii uşurinţă în
VORBIREA melodios? uşor de recunoscut? du-le uneori câte 2? simple, fără cuvinte de propoziţii
Completa
rând de laţi stânga
fiecare Foloseşte numai legătură. dezvoltate, îşi
cuvinte simple Vorbirea lui este spune adresa.
spre dreapta izolate. înţ eleasă de străini?
Nu
Înţelege cum îi vor fi Înţ elege instrucţiu- Urmează instrucţiu- Înţ elege limbajul Poate să urmărească o Participă la
satisfăcute necesităţile nile cele mai simple nile neînsoţite de simplu la fel ca şi alţi conversaţie şi să conversaţiile cu
de bază, de exemplu, comunicate prin gesturi, de exemplu şî i copii de aceeaşi participe la ea? adulţii.
ÎNŢELEGEREA plânge când îi este gesturi? arată părţile corpului? vârstă?
foame sau e ud?
Zâmbeşte, se încruntă, Indică obiectele sau Înţ elege legătura Foloseşte gesturile Foloseşte gesturile Mimica şi
râde? persoanele ce-i dintre gest şi situaţie, pentru a-i face pe alţii pentru a-şi face mesa- gesticulaţia sunt
provoacă interesul? de exemplu, face din să-i aducă lucruri pe jele mai convingătoare? adecvate mesajului.
GESTURILE Întinde mâna spre mână „pa“, bate din care le doreşte, de Da, recurge la gesturi,
obiecte? palme „mulţumesc“? ex., arată la cană, pentru a-şi face
când doreşte să bea? mesajul mai înţeles.
Oamenii şi obiectele îi Cercetează/se joacă Îi plac jocurile în care Îi place să constru- Îi plac jocurile cu reguli? Respectă regulile
provoacă interesul? cu obiectele? pretinde a face ceva, iască din cuburi? în jocurile de grup.
de exemplu, pune o Participă împreună cu Participă la jocuri
JOCUL
Le fixează cu privirea? Arată obiectele linguriţă în cană, prefă- Imită activităţi alţi copii la jocuri ce de rol.
ascunse? cându-se că mă nâncă? casnice simple? implică simularea?
DIFICULTĂŢILE DE VORBIRE
Priveşte la mamă/ Priveşte în direcţia Poate îndeplini sarcini Îndeplineşte sarcini mai Poate să asculte şi să Are atenţ
dădacă când sunetelor sau simple fără a fi distras complicate timp mai înde- vorbească cu oamenii distributiv
vorbeşte? obiectelor noi? de sunete sau obiecte lungat (construieşte din în timp ce îndeplineşte
ATENŢIA
noi? cuburi, se joacă de-a o sarcină oarecare?
simularea)? Nu ascultă mereu
atent.
Răspunde la sunet şi Diferenţiază sune- Ascultă când mama îi Ascultă vorbirea mai Poate participa într-o Participă
priveşte în direcţia de tele şi sensul lor, de vorbeşte? atent? conversaţie? dialog, ascultând
unde vine? exemplu, lătratul Îi este greu... atent şi r
ASCULTAREA
unui câine, sosirea Încearcă să repete zând adecvat.
autobuzului? cuvintele?
Repetă sunetele după Repetă propriile Imită sunetele şi Încearcă să repete Poate participa într-o Capacitatea de a
mama sa, de exemplu, sunete în joacă? acţiunile adulţ ilor? cuvintele pe care le conversaţie? dialoga.
SCHIMBUL DE ROL– mama imită sunetele aude? Încearcă, dar nu este
ALTERNAREA ŞI
copilului, le repetă Doreşte ca adultul să înţeles.
IMITAREA
apoi şi copilul? participe la jocurile sale?
Poate strânge lingura Poate mesteca hrana Mănâncă singur? Se spală singur pe faţă şi Poate să se spele şi să Îşi încheie
cu buzele? şi bea din cană? pe mâini? se şteargă singur? nasturii.
Poate să se dezbrace de Îşi leagă
Duce mâncarea la Cooperează în hainele mai simple? Poate să îmbrace hainele Poate să se îmbrace şireturile.
DEPRINDERI DE gură? timpul procesului de mai simple? singur?
AUTOSERVIRE
îmbrăcare? A început deja instruirea
pentru igiena personal
ă? Este aproape antrenat de Se duce singur la
a folosi toaleta? toaletă?
Poate ducemedie?
spre linia mâinile Poate să se târască? Poate merge? Poate alerga uşor? Poate sări? Sare
Sare coarda.
într-un picio
ABILITAŢI MOTORII Se sprijină pentru a Poate alerga cu greu? Poale sări cu ambele Poate ţopăi? învârtindu-se în
DE BAZĂ Poate şedea cu sprijin? sta în picioare? picioare? cerc.
Poate sări cu deplasare? Stă pe un picior
Merge cu sprijin? 10 secunde.
Puncte forte: Toate celelalte domenii.
Necesităţi: Vorbirea şi ascultarea.
Să comparăm acum abilităţile unui copil cu dificult ăţi specifice de vorbire cu cele ale
copiilor care au limitări de alt ă natură.
Comparând rezultatele evalu ării cu coloana de mai jos veţi putea constata în ce măsură
copilul pe care-l evalua ţi are într-adevăr dificultăţi specifice ce ţin de vorbire. Dacă rezultatele
obţinute nu se potrivesc cu coloana, verificaţi din nou!
DIFICULTĂŢI SPECIFICE DE VORBIRE

(MODULUL 8)
VORBIREA Moderat/grav afectată.
Poate fi moderat afectată în întârzierea în dezvoltarea
ÎNŢELEGEREA
vorbirii.
GESTURILE Asemeni altor copii de aceeaşi vârstă.
JOCUL Asemeni altor copii de aceeaşi vârstă.
ATENŢIA Poate fi afectată atenţia auditivă.
ASCULTAREA Poale fi afectată.
AŞILTERNAREA
IMITAREA Asemeni altor copii de aceeaşi vârstă.
DEPRINDERI DE Asemeni altor copii de aceeaşi vârstă.

AUTOSERVIRE
ABILITĂŢI MOTORII Asemeni altor copii de aceeaşi vârstă.

DE BAZĂ
După cum vede ţi, copiii care au dificult ăţi specifice de vorbire se deosebesc de al ţi copii din
celelalte categorii examinate. Punctele lor forte sunt în ţelegerea uneori, gesturile, jocul, alternarea ş i
imitarea, precum şi deprinderile de autoservireşi abilităţile motorii de bază. Numai vorbirea şi abili-
tatea de a asculta şi atenţia auditivă reprezint ă necesităţile lor. Vom analiza mai detaliat 3 dificultăţ i
specifice de vorbire:
• dificultăţi de articulaţie
• bâlbâială
•
întârzierea în dezvoltarea vorbirii

La fiecare din ele vom cerceta următoarele aspecte:
• ce este; cum se manifestă;
• care sunt cauzele;
• care este vârsta potrivită pentru începerea corect ării;
• ce metode folosim pentru a veni în ajutorul copilului;
• sfaturi pentru părinţi;
• sfaturi pentru educatori.
În cazul copiilor care au dificult ăţi de vorbire s-ar putea s ă aveţ i

nevoie de consulta ţii suplimentare. Contactarea unui specialist, logoped,
psiholog, O.R.L.-ist ar fi binevenit ă. Ei pot acorda ajutorul necesar în
funcţie de specificul problemelor copilului. Solicita ţi consultarea lor şi
urmaţi-le sfaturile.
REŢINEŢI!
În acest modul vom discuta despre copiii cu
dificultăţi specifice de vorbire în absenţa altor
limitări de orice natură. Aici nu sunt inclu şi copiii
cu dizabilităţi intelectuale, dificultăţi de auz, cu
infirmitate motorie cerebrală, sau cu dizabilit ăţi
severe.
DIFICULTĂŢILE DE ARTICULAŢIE
Ce este articulaţia?
• Articulaţia este mişcarea coordonată a organelor de vorbire pentru a produce sunete inteligibile.
Care sunt dificultăţile de articulaţie?

• Dificultăţile de articulaţie apar atunci când organele vorbirii nu funcţionează normal dintr-o
•
anumit ă cauz
În aceast ă. ţie copilul nu poate articula corect unele sunete, care pot fi omise, alterate sau
ă situa
înlocuite cu alte sunete. De aceea, vorbirea copilului va fi neclar ă.
• Acest tip de tulburare de vorbire se nume şte dislalie. În funcţie de sunetul afectat, dislaliile au
denumiri specifice ( exemplu: sigmatism, rotacism).
Care sunt cauzele acestor dificultăţi?

Dificultăţile de articulaţie pot fi cauzate de o problem ă în funcţionarea unuia sau altuia
dintre organele de vorbire.
Ne interesează:
- Buzele
- Limba
- Poziţia dinţilor
-Toate
Palatul
acestedur
şi celfunc
organe moale
ţionează împreună folosind aerul din plămâni pentru a articula sunete.
Dificultăţile articulatorii pot apărea din cauza:

• Anomaliilor de structur ă (deformări ale buzelor sau ale limbii, ale bolţii palatine, fren lingual
prea scurt, deformări ale maxilarelor sau poziţiei dinţilor).
• Dificultăţilor de coordonare ale mişcărilor necesare articulării corecte, fără să existe deficienţe
anatomice. Cel mai frecvent aceste probleme apar în urma unor deprinderi gre şite (sugerea
prelungită a degetului sau a susetei, respira ţia orală) şi din cauza problemelor musculaturii
aparatului articulator.
• Insuficienţei dezvolt ări a auzului fonematic şi a capacităţii de a recepta corect cuvintele.
• Greşelilor de educaţie:
- Imitarea pronunţiei copilului; părinţii sau bunicii se amuză şi alintă copilul imitându-i
vorbirea infantilă. Nu-şi dau seama că în acest fel fixează un model greşit. Copilul nu va
fi antrenat să compare vorbirea sa cu modelul corectşi dificultăţile vor fi persistente.
- Vorbirea neclară şi prea rapidă a adulţilor.
- Defectele de vorbire ale adulţilor din mediul apropiat copilului, pe care copilul le imită.
La ce vârstă se pune problema corect ării pronunţiei copilului?

În perioada antepreşcolară şi preşcolară limbajul copilului se dezvolt ă intens sub toate
aspectele: pronunţie, vocabular, structurarea propoziţiilor.
Etapele de evoluţie se succed rapid astfel că în jurul vârstei de 5 ani copilul are o vorbire
clară şi se poate exprima în propoziţii fără dificultate.
În primii ani greşelile de pronunţie sunt foarte frecvente, dar nu sunt considerate tulbur ări.
Deformările, înlocuirile sau omisiunile sunt considerate particularit ăţi ale vorbirii copilului mic,
care se atenuează treptat pe măsură ce copilul creşte.
Numai când aceste gre şeli de pronunţie se menţin şi după vârsta de 5 ani putem vorbi de o
dificultate propriu-zisă.
Excepţie fac cazurile de anomalii ale aparatului articulator, când este indicat un control
medical de specialitate cât mai devremeşi luarea măsurilor de intervenţie adecvate fiecărui caz.
Ce obiective urmărim când vrem să ajutăm copilul să pronunţe corect?

• Suntem atenţi şi ne notăm care sunt sunetele pe care copilul nu le poate articula izolatşi
în cuvinte.
• Încercăm să determinăm cauza dificultăţilor.
• În funcţie de cauză planificăm un program de exerci ţii.
• Asigurăm un mediu în care copilul s ă comunice cu pl ăcere şi să fie interesat să
vorbeasc ă.
• Consultăm un specialist logoped pentru îndrumare.
Cum putem interveni pentru corectarea dificult ăţilor de articulare

O vorbire clară se bazează pe:
O respiraţie corectă;
Dezvoltarea corespunz ătoare a musculaturii aparatului articulator;
Mişcări articulatorii coordonate şi precise;
Auz fonematic bine dezvoltat.
Vom urmări aceste patru obiective prin exerci ţii speciale de:
a. formare a respiraţiei corecte;
b. gimnastica aparatului articulator;
c. coordonarea mişcărilor articulatorii pentru pronunţarea corect ă a sunetelor vorbirii;
d. dezvoltarea auzului fonematic.
A. EDUCAREA RESPIRAŢIEI CORECTE

Între actul respiraţiei şi actul vorbirii trebuie să existe o foarte bun ă coordonare. Pot ap ărea
dificultăţi de respiraţie din cauza unor deficienţe anatomice, a unor afecţiuni ale aparatului respirator.
Sunt foarteEste
adenoide. frecvente cazurile
obligatoriu de copiimedicului
consultarea cu respiraspecialist
ţie orală ş(inspir ă pe gur
i înlăturarea ă), din cauza vegeta ţiilor
cauzelor.
Când organismul copilului se află în plină dezvoltare în perioada copil ăriei este firesc să
apară unele neregularităţi fără o cauză organică.
De multe ori copiii, atunci când vorbesc, efectueaz ă o respiraţie folosind numai partea
superioară a plămânilor. În timpul inspiraţiei cutia toracică se măreşte în plan vertical, copilul
ridicând exagerat umerii şi contractând muşchii gâtului. Aceasta se nume şte respiraţie superioară şi
denotă o capacitate respiratorie redus ă.
Graba în exprimare şi nerespectarea pauzelor necesare în vorbire îi fac pe unii copii ăs

vorbească şi în cursul inspiraţiei nu numai al expira ţiei cum este normal.
Când au ceva de povestit unii copii execută mişcări respiratorii forţate prin folosirea unei
cantităţi prea mari de aer în expira ţie. În felul acesta ei consum ă tot aerul de rezerv ă din pl ămâni şi
ultimele cuvinte din propoziţie nu se mai aud.
Este indicat să facem câteva exerci ţii simple pentru dezvoltarea capacităţii respiratorii ş i
pentru realizarea unei bune coordonări între vorbire şi respiraţie.
Se va începe cu exerciţii de respiraţie neverbală. Dacă sunt făcute corect şi sistematic vor
contribui la sănătatea întregului organism.
REŢINEŢI!
• Exerciţiile de respiraţie se vor face întotdeauna numai în camere bine aerisite sau în aer liber.
• Copilul va fi învăţat să inspire adânc pe nas şi să expire pe gur ă.
• Inspiraţia va fi însoţită de mişcări de aplecare în spate a trunchiului, iar expira ţia de mişcarea
inversă, de aplecare în faţă.
• În timpul inspiraţiei se va urmări extinderea abdomenului şi a p ărţii inferioare a cutiei toraciceşi
apoi revenirea încet la normal în timpul expiraţiei.
• Exerciţiile se vor face într-un ritm lent cu foarte mic efort la început.
• Se va urmări corectitudinea mişcărilor respiratorii şi apoi se va mări treptat durata respiraţiei.
Altfel copilul va obosi repede şi va avea senzaţia de ameţeală din cauza unei cantit ăţi prea mari
de aer cu care nu este obişnuit.
• Urmărim formarea autocontrolului mişcărilor respiratorii, timpi egali pentru inspira ţie, expiraţie
şi pauză.
• Exerciţiile vor fi mult mai bine înţelese şi executate dac ă încercăm s ă le realizăm sub formă de
joc.
Exerciţiu pentru controlul inspira ţiei şi expiraţiei
1. Inspirăadânc pe nas. 2. Pune mâna pe piept şi simte 3. Expiră aerul pe gură foarte
când intră aerul în plămâni. lent.
Exerciţiu pentru formarea respiraţiei abdominale.

1. Spatele lipit de perete, 2. Inspiră uşor pe nas şi aerul 3. Expiră uşor aerul pe gură,
coloana cât mai dreaptă. umple plămânii în întregime; apăsând uşor cu mâna pe
mâna stângă controlează abdomen.
ridicarea abdomenului.
Exerciţii de dirijare a aerului expirat.

1. Inspiră pe nas şi expiră uşor 2. Buza inferioară acoperă buza 3. Buza superioară acoperă
pe gură cu buzele uşor superioară şi aerul expirat buza inferioară şi aerul
rotunjite, în direcţia palmei. pe gură este dirijat în sus. expirat este dirijat în jos.
Exerciţii pentru mărirea capacităţii respiratorii.

Inspiră pe nas şi expiră pe gură suflând în lumânări; gradual se creşte numărul lumânărilor.
1. Inspiră pe nas adânc, expiră 2. Inspiră pe nas şi expiră pe 3. Inspiră pe nas şi expiră
umflând balonul. gură lent, mişcând morişca puternic pe gură, mişcând
încet. morişca repede.
• Dezvoltarea unei bune capacităţi respiratorii şi a coordonării mişcărilor de inspiraţie şi expiraţie

vor fi baza pentru o corectă respiraţie verbală.

• Exerciţ iile de respiraţie verbală trebuie să fie simple, fără nici un efort sau încordare
muscular ă.
• Vorbirea se va face numai în timpul expiraţiei. Inspiraţiile vor fi făcute numai în pauzele fireşti
dintre cuvinte sau dintre propoziţiile mai scurte.
• Cel mai bine aceste exerci ţ ii se fac recitând poezii cu versuri scurte, accentuând mult into-
naţ ia.
•
Important este să se formeze autocontrolul respiraţiei, copilul să introducă pauzele pentru inspiraţie
în funcţie de logica frazei fără nici cel mai mic efort.
B. GIMNASTICA APARATULUI ARTICULATOR

În majoritatea cazurilor în care este necesară antrenarea musculaturii aparatului articulator se
constată şi o insuficientă dezvoltare a musculaturii generale.
De aceea, înaintea exerciţiilor de gimnastică articulatorie, sunt utile şi câteva exerciţii de
gimnastică generală: exerciţii de gimnastică a trunchiului, a membrelor şi exerciţii pentru muscula-
tura gâtului. Se va urmări coordonarea inspiraţiei şi expiraţiei cu mişcările de gimnastică.
Gimnastica aparatului articulator cuprinde o gamă foarte variat ă de exerciţii pentru maxilare,
buze, obraji şi limbă.
Exerciţiile trebuie făcute sistematic în fiecare zi cu o durată de 5–10 minute.
Exemple de exerciţii:
• pentru maxilare: - închiderea şi deschiderea alternativă a gurii;
- mişcarea mandibulei alternativ la dreapta şi la stânga;
- mişcarea mandibulei în sus şi în jos.
• pentru obraji: - umflarea şi sugerea obrajilor;
- umflarea obrajilor alternativ prin trecerea aerului din stânga în dreapta.
• pentru buze: - alternativ buzele întinse – buzele rotunjite;
- apucarea unei bucăţi de carton prin strângerea buzelor şi apoi relaxarea
buzelor;
- acoperirea incisivilor superiori cu buza superioară;
- întinderea puternică a buzelor, aşa încât să se vadă foarte bine dinţii;
- vibrarea puternică a buzelor.
•
pentru limbă: - ridicarea şi coborârea vârfului limbii în spatele incisivilor superiori
şi inferiori,
menţinând gura larg deschisă;
- alternarea poziţiei plate şi ascuţite a limbii;
- mişcări de lateralitate, stânga/dreapta cu o form ă cât mai ascuţită a limbii în
interiorul gurii;
- mişcări de lateralitate stânga – dreapta în exteriorul gurii;
- formarea şanţului median prin ridicarea marginilor laterale ale limbii;
- vibrarea puternică a limbii între dinţi în acelaşi timp cu vibrarea buzelor.
În funcţie de specificul dificultăţii copilului vom insista asupra unora sau altora dintre mişcări.
Exemplu: – în cazul unui copil care nu poate articula sunetul„r“ se va insista pe exerciţ iile
de vibraţii atât ale buzelor cât şi ale limbii şi buzelor concomitent.
Exerciţiile se fac în faţa oglinzii, copilul urmărind modelul educatoarei sau al părintelui.
Odată exerciţiile învăţate mişcările se vor executa ritmic dup ă comanda verbală.
Chiar şi atunci când copilul urmează un tratament într-un cabinet logopedic este foarte bine ca
părintele să înveţe mişcările de gimnastică şi să le repete acas ă.
C. EXERCIŢII DE COORDONARE A MIŞCĂRILOR ARTICULATORII

PENTRU PRONUNŢAREA CORECTĂ A SUNETELOR
• Se va arăta copilului modelul corect de articulare a sunetului pe care dorim s ă-l corectăm. Se va
demonstra prin mişcări lente care este poziţia corect ă a limbii, buzelor, maxilarelor şi obrajilor
pentru sunetul respectiv.
• Urmează demonstrarea emiterii sonore a sunetului foarte încet, urm ărind mişcările articulatorii
corecte.
• I se va arăta copilului unde gre şeşte, care este diferen ţa dintre modul cum articuleaz ă el şi
modelul corect al mişcărilor. O mişcare greşită va avea drept urmare o pronunţie greşită a
sunetului.
• Copilul va imita modul de articulare corect, mai întâi f ără emitere sonor ă, apoi cu emiterea
sunetului.
• Emiterea sunetului se va face înşoaptă cu autocontrol şi apoi cu voce normală.
• După ce a reuşit emiterea corect ă a sunetului izolat, exersăm pronunţarea silabelor cu sunetul
respectiv introdus în diferite poziţii (iniţial, final, poziţie mediană).
• Trecem apoi la etapa de exersare a seriilor de cuvinte în care sunetul corectat se g ăseşte în mai
multe poziţii.
• Când am realizat pronunţia corect ă a cuvintelor izolate putem continua cu etapa de consolidare.
Aceasta constă în exersarea pronun ţiei corecte în propoziţii, poezii, povestiri. De fiecare dat ă
când copilul va auzi sunetul învăţat îl va accentua uşor pentru a fixa modelul articul ării corecte şi
pentru a realiza autocontrolul în vorbirea independentă.
• Exerciţiile se fac în faţa oglinzii, pentru a da posibilitatea copilului s ă urmărească în acelaşi timp
modelul corect al adultului şi propriile mişcări. Suportul vizual îi este necesar în ob ţinerea
autocontrolului mişcărilor articulatorii corecte.
• La început exerciţiile se fac lent, cu mişcări foarte ample, pentru ca treptat, pe măsură ce este
fixat modelul corect de articulare, s ă se ajungă la o pronunţie firească fără efort.
REŢINEŢI!
Aşezaţi-vă alături de copil în fa ţa unei oglinzi pentru a-i da posibilitatea f ără să îşi
controleze mai bine coordonarea mi şcărilor articulatorii.
D. DEZVOLTAREA AUZULUI FONEMATIC

Articularea corect ă este strâns legată de receptarea auditivă a sunetelor vorbirii. Deficienţele
de auz determin ă tulburări specifice de vorbire. Despre acestea suntem informa ţi în modulul 6 al
acestui manual.
Aici ne vom referi la o particularitate deosebită a auzului uman şi anume auzul fonematic.
Ce înseamnă dezvoltarea auzului fonematic?

•
Prin auzul
auzului fonematic
fonematic sunetele
înseamn vorbiriicapacit
ă educarea sunt percepute ca sunete
ăţii copilului cu sensclar
de a percepe (foneme).
suneteleDezvoltarea
din care
sunt formate cuvintele.
• Între perceperea sunetelor vorbirii şi articularea lor este o strâns ă legătură. Dezvoltarea auzului
fonematic va contribui la perfecţionarea mişcărilor articulatorii, la realizarea capacit ăţii de
autocontrol a pronunţiei corecte. La fel posibilitatea de a executa mi şcările articulatorii clar
diferenţiate va fi un sprijin pentru educarea auzului fonematic.
Cum procedăm?
Ne interesează dezvoltarea capacit ăţii copilului de a asculta cu atenţie.
Exerciţiile se fac sub formă de joc şi cresc gradat în complexitate în funcţie de vârsta şi posi-
bilităţile copilului.
1. Imitarea onomatopeelor.
2. Identificarea unei surse sonore dup ă sunetul emis.
3. Jocuri de repetare a ritmurilor.

4. Recunoaşterea persoanelor cunoscute dup ă voce.
5. Localizarea sursei sonore în spaţiu.
6. Memorarea după auz a unor cuvinte şi propoziţii.
7. Conştientizarea legăturii dintre poziţia organelor de articulareşi emisia sonor ă.
8. Diferenţierea sunetelor.
9. Diferenţierea pronunţiei corecte de cea gre şită. Chiar dacă nu poate imita pronun ţia corectă
trebuie să ne asigurăm că recunoaşte sunetul emis corect. Numai când reu şeşte să sesizeze
diferenţa se poate avansa în obţinerea autocontrolului.
10. Învăţarea coresponden ţei fonem–grafem. Pentru fiecare sunet exist ă o literă. Literele vor fi un
sprijin suplimentar pentru diferenţierea sunetelor.
11. Formarea capacităţii de analiză fonetică se va face în acelaşi timp cu învăţarea literelor.
12. Educarea capacităţii de analiză fonetică va influenţa corectitudinea pronunţiei sunetelor din cuvânt.
13. Exerciţiile se vor face în mod gradat începând cu sesizarea primului sunet din cuvânt, apoi a
sunetului final.
14. Se vor folosi imagini ale căror denumire începe cu vocale, apoi cu consoane.
15. Pentru desprinderea sunetului final ordinea este invers ă. Se începe cu imagini ale căror denu-
mire se termină cu consoane şi apoi cu vocale.
16. Sunt utile jocurile cu serii de cuvinte în care schimbarea unui sunet va duce la schimbarea
sensului cuvântului.
Exemplu: ŞCOALĂ – SCOALĂ
NAS – NAŞ
Se va insista în special pe sunetele care sunt confundate de copil.
17. Un exerciţiu util este cel de diferenţiere între sunetele surde şi sonore (C–G, P–B, T–D, S–Z
etc.). Se va folosi acelaşi tip de joc cu schimbarea unui singur sunet.
Exemplu: CARĂ – GARĂ
PERE – BERE
TUŞ – DUŞ
SAC – ZAC
18. Jocul perechilor de cuvinte corecte şi greşite. Greşeala constă din înlocuirea unui sunet. I se va
cere copilului să aleagă varianta corect ă şi să spună ce este greşit la celălalt cuvânt.
Exemplu: Cum este corect? RADIO
R EBĂDĂ sausau
LADIO
LEBĂDĂ
LATĂ sau RAŢĂ
19. O altă variantă este cea a perechilor de cu vinte corecte şi greşite în care greşeala este omisiunea
unui sunet din grupul consonantic pe care copilul nu-1 poate pronun ţa.
Exemplu: PLOUĂ sau POUĂ?
BANĂ sau BLANĂ?
CĂUN sau SCAUN?
20. Când copilul cunoaşte literele i se poate cere s ă completeze cuvântul din care lipseşte o literă,
alegând între două variante.
Exemplu: J sau Z?
- OC
- AHĂR
- IAR
- OI
REŢINEŢI!
Sunt foarte necesare atât exerciţiile de gimnastică articulatorie cât şi cele de auz
fonematic. Se va insista mai mult pe unele sau altele în mod diferit în func ţie de dificultăţile
caracteristice fiecărui copil.

• Când un copil are dificultăţi de articulaţie trebuie să stabilim mai întâi de ce natur ă sunt
cauzele pentru a şti ce măsuri să luăm.
• Dacă este o problem ă de natură medicală (deformări ale organelor de articulare, vegeta ţii
adenoide) copilul trebuie consultat de un medic specialist care va decide ce m ăsuri sunt mai
potrivite. Când defectele anatomice sunt corectate nu se ob ţine automat şi înlăturarea dificul-
tăţilor de articulaţie. Este necesară recuperarea func ţională sub îndrumarea logopedului.
• Este foarte bine s ă solicităm colaborarea unui logoped pentru terapie.
• Odată început tratamentul logopedic nu înseamnă că încetează activitatea părinţilor. Reuşita
se bazează pe o bună colaborare. Exerciţiile pe care copilul reuşeşte să le facă împreună cu
logopedul vor fi repetate şi acasă.
• Copilul nu trebuie certat şi nu i se vor face observaţii în public, deoarece nu numai c ă nu se
va obţine rezultatul dorit, dar exist ă riscul să apară blocaje în vorbirea copilului, să evite
exprimarea orală. Acest lucru ar fi mai grav decât pronunţia greşită.
• Vom lăuda copilul pentru tot ce reu şeşte oricât de mic ar fi progresul la început.
• Motivaţia este foarte important ă. Copilul va participa cu interes la activit ăţile de terapie
logopedică şi vom obţine mobilizarea eforturilor sale atunci când reuşim să creăm o atmosferă
plăcută, cu jocuri variate, care îi stimulează dorinţa de a comunica.

• Când aveţi în clasă un copil cu dificult ăţi de articulare trebuie s ă ştiţi cum să-i acordaţi
ajutorul.
• Este necesar în primul rând o consulta ţie cu părinţii pentru a afla dacă aceştia au sesizat
acelaşi lucru, iar dacă da, ce măsuri au luat până acum.
• Dacă este cazul se vor recomanda părinţilor examinări suplimentare, explicându-le cât de
mult va beneficia copilul.
• Se va solicita colaborarea permanentă a părinţilor şi li se va comunica fiecare progres
înregistrat de copil.
•
Este
nunţăimportant
greşit. ca în cadrul grupului copilul s ă se simtă bine şi nimeni să nu râdă când pro-
• Când se fac exerciţii cu întreaga clasă, va fi ajutat discret, punând în valoare tot ce poateă fac
s ă.
• Trebuie să i se acorde timp suplimentar în perioada activităţilor independente.
• Educatorul poate ajuta foarte mult, mai ales în etapa consolid ării pronunţiei corecte, când
copilul a învăţat pronunţia corect ă, dar în vorbirea liberă persist ă deprinderea greşită.
• Solicitarea autocontrolului în diferitele situa ţii de comunicare, laudele aduse în faţa celorlalţ i
copii pentru vorbirea lui corect
ă, vor contribui la înlăturarea deplină a dificultăţilor de articulare.
BÂLBÂIALA
Ce este bâlbâiala?
Bâlbâiala este o tulburare a vorbirii care const ă în blocarea cursivităţii vorbirii. Sunt afectate
ritmul şi fluenţa exprimării.
Cum se manifestă?
Întreruperea fluxului vorbirii se manifestă diferit în funcţie de gravitatea tulburării.
După formele de manifestare ale simptomelor bâlbâielii putem deosebi perioada de debut şi
perioada în care dificultatea de vorbire este accentuat ă.
Debutul bâlbâielii se manifestă prin:
- repetarea primei silabe din cuvântul cu care începe propozi ţia;
- ezitări, pauze între cuvinte, prelungirea unui sunet din cuvânt.
Bâlbâiala consolidat ă se manifestă prin:
- spasme musculare şi efort în rostirea primului cuvânt din propoziţie;
- încordarea involuntar ă este urmată de pronunţia cuvântului în forţă;
- pot apărea pauze care întrerup pronunţarea în întregime a cuvântului;
- vorbirea nu are expresivitatea firească, este monotonă;
- apar uneori sunete sau cuvinte parazitare pe care copilul le introduce involuntar.
Manifestările bâlbâielii se recunosc în vorbirea copilului şi îi influenţează comportamentul
când dificultăţile sunt accentuate.
Comportamentul copilului bâlbâit este marcat de blocarea posibilităţilor de comunicare:
- teama de vorbire este caracteristic ă acelor copiilor care conştientizează defectul;
- copiii se exprimă în propoziţii scurte sau incomplete, ocolesc unele cuvinte considerate
dificile;
- au tendinţa de a se izola, dezvolt ă o sensibilitate exagerat ă şi tr ăiesc sentimente de infe-
rioritate;
- blocajele pot ajunge până la refuzul de a comunica prin vorbire.
REŢINEŢI!
Bâlbâială apare numai când copilul se adreseaz ă altei persoane. Gând vorbe şte singur
cu voce tare nu se produce blocajul. De aceea este foarte importantă relaţia cu ceilalţi.
CAUZELE BÂLBÂIELII
Cei mai mulţi specialişti consideră bâlbâiala o t ulburare provocată de factori psihogeni.
Greşelile educative sunt cel mai frecvent incriminate în declan şarea şi agravarea blocajelor
în vorbirea copilului.
• Adulţii din mediul imediat apropiat copilului, p ărinţi sau bunici, intervin greşit în perioada de
formare a limbajului propoziţional. În jurul vârstei de 3 ani, când copilul înva ţă să se exprime în
propoziţii, sunt fireşti ezitările, căutarea cuvântului potrivit. Unii copii trec printr-o perioad ă
când au tendinţa să repete prima silabă. Este un fenomen obi şnuit şi nesiguranţa va fi depăşită pe
măsură ce se consolidează capacitatea de exprimare în propozi ţii.
• Atenţionarea, certarea, manifestarea îngrijor ării sunt total neindicate. În loc să ducă la înlăturarea
manifestărilor vor avea efectul contrar, de fixare a lor. Cu cât i se atrage aten ţia mai des copilului
„să nu se bâlbâie“ cu atât defectul se accentuează.
• Transmiterea temerii de a nu gre şi duce la conştientizarea repetiţiilor, pe care altfel copilul le-ar
fi ignorat şi depăşit şi la agravarea simptomelor. Astfel în necuno ştinţă de cauză părintele riscă
să-i provoace copilului aceast ă tulburare de vorbire, chiar prin manifestarea grijii pentru o vor-
bire corectă.
• Alte cauze ţin de un mediu familial conflictual, de încordare nervoasă prelungită, provocând stări de
teamă şi nesiguranţă ce afectează vorbirea care este în plin proces de formare la copilul pre
şcolar.
• Bâlbâiala mai poate ap ărea când unul din p ărinţi sau cineva foarte apropiat copilului sufer ă de
această tulburare sau vorbeşte foarte repede.
• După unii autori, bâlbâiala poate fi declan şată şi de contrarierea mâinii stângi. Când lateralitatea
stângă este deja fixată obligarea copilului de a folosi mâna dreapt ă îi provoacă o stare tensională
care poate fi o cauz ă a bâlbâielii. Nu se recomand ă contrarierea lateralităţii odată ce aceasta este
deja stabilizată.
• Se poate întâmpla ca simptomele bâlbâielii s ă apară odată cu intrarea copilului la gr ădiniţă sau,
dacă erau într-o fază incipientă, s ă se agraveze. Aici este de vină atitudinea educatorilor. Intrarea
în colectivitate este un moment important pentru copil şi dacă nu este înţeles şi va fi tratat cu
prea mare severitate pot ap ărea simptome de bâlbâială.
• Când copilul a început s ă se bâlbâie înaintea intr ării la grădiniţă sunt foarte importante rela ţiile
cu educatorii. Dacă va fi pus în situaţii de inferioritate din cauza exprim ării verbale sau va fi în
centrul atenţiei atunci când vorbeşte şi ceilalţi copii vor râde de el, teama de vorbire se va
accentua şi bâlbâiala va lua forme mai grave.
• Evenimente traumatice, emo ţii puternice, spaima pot fi cauza declan şării bâlbâielii. În aceste
situaţii debutul bâlbâielii se manifestă direct în formele mai accentuate f ără a mai trece prin
fazele mai uşoare.
• Bâlbâiala poate ap ărea şi pe fondul unei întârzieri generale în dezvoltarea psihic ă şi fizică sau
atunci când copilul a suferit mai multe boli devenind foarte sensibil atât fizic câtşi emoţional.
REŢINEŢI!
Cauzele posibile sunt foarte diferite şi se poate întâmpla s ă existe la acelaşi copil con-
comitent mai multe cauze care interacţionează.
De cele mai multe ori sunt hot ărâtori factorii psihogeni, de aceea în tratarea bâlbâielii
se acordă o mare atenţie familiei şi educatorilor copilului.
Ce facem când copilul se bâlbâie?
Bâlbâiala este o tulburare de vorbire pentru care consultarea

logopedului este obligatorie.
Sunt situaţii când blocajele sunt foarte puternice şi este necesară solicitarea medicului
neuropsihiatru.
Tratamentul logopedic este complexşi se desfăşoară pe mai multe direcţii, vizând:
• examinare complexă pentru stabilirea factorilor cauzali;
• relaţiile din mediul familial;
• relaţiile copilului în grădiniţă cu educatorii şi grupul de copii;
• exerciţii specifice pentru corectarea vorbirii integrate într-un program de psihoterapie.
Când se începe terapia bâlbâielii?

Este foarte important corectarea să se efectueze de la debutul bâlbâielii.
Intervenţia corect ă încă de la primele simptome asigur ă dispariţia mai rapidă şi fără compli-
caţii ulterioare ale blocajelor vorbirii.
Dacă se observă la copilul de 3 ani tendin ţa de repetare a primei silabe din cuvânt p ărintele
se
va va străinstalarea
evita dui să-i vorbeasc
dificultăăţiimai
de rar, accentuând pu ţin intonaţia, iar copilul îi va imita vorbirea şi se
vorbire.
Dacă din diferite motive simptomele de bâlbâial ă nu dispar se va cere ajutorul logopedului
fără a-i face copilului vreo observaţie şi fără a se manifesta îngrijorarea.
De multe ori părinţii cer sprijin logopedului după mai mult timp de la instalarea simptomelor
când bâlbâiala s-a consolidat. Ei încearcă singuri „să corecteze“ şi agravează manifestările.
Când se intervine la timpşi se reuşeşte corectarea dificultăţii de vorbire în perioada preşcolară,
este mai puţin probabil să mai apară recidive.
Când simptonele bâlbâielii sunt înl ăturate înainte de a fi conştientizate de copil, nu apare
teama de vorbire, nu se manifestă tendinţa de izolare, nu este afectată dorinţa de comunicare.
Efortul este considerabil mai micşi rezultatele de cele mai multe ori foarte bune.
În ce constă colaborarea cu logopedul?

Logopedul va sfătui părinţii şi educatorii ce atitudine să adopte în funcţie de:
•cauza bâlbâielii;
•felul în care se manifestă;
•impactul asupra comportamentului copilului;
•vârsta copilului.
Când dificultatea de exprimare nu este consolidată şi bâlbâila este în stadiul de debut se aplică
metode indirecte de corectare. Activitatea se concentrează pe:
- consilierea părinţilor şi educatorilor;
- exerciţii specifice de respira ţie şi vorbire care se fac sub form ă de joc, fără să se indice
copilului scopul urmărit.
Bâlbâiala va fi înlăturat ă mult mai uşor când copilul nu a con ştientizat că vorbirea sa repre-
zintă o preocupare pentru cei din jur.
Nu se va discuta de faţă cu copilul despre problemele sale de vorbire, nici despre progresele
pe care le înregistrează.
Când copilul este mai mare şi deja conştientizează dificultatea de vorbire se apeleaz ă la
metodele directe. Se dau explica ţii despre importanţa relaxării, despre exerciţiile de respiraţie ş i
coordonarea respira ţiei cu vorbirea. Copilul va participa activ la corectarea vorbirii şi i se va solicita
autocontrolul.
Se urmăreşte detensionarea şi demonstrarea posibilit ăţii de a vorbi fără blocaje. Pe tot
parcursul etapelor corectării se pune mult accent pe educarea încrederii în sineşi înlăturarea temerii
de a vorbi.
Tratamentul este complex şi implică toate persoanele din mediul apropiat copilului, membrii
familiei şi educatorii atunci când copilul este într-o colectivitate.
Scopul principal este detensionarea copilului şi deblocarea capacităţii de a comunica cu
ceilalţi.
Corectarea vorbirii copilului cu bâlbâială se încadrează într-un program de psihoterapie care
vizează întreaga personalitate a copilului.

• Consultaţi din timp un logoped pentru a preveni instalarea bâlbâielii şi pentru a primi sfaturi
în legătură cu atitudinea cea mai potrivită de urmat pentru a fi de ajutor copilului.
• Trebuie înlăturat ă cauza care a declanşat bâlbâiala. Dac ă sunt probleme în familie, odată ce
ştiţi ce consecinţe au asupra copilului trebuie s ă încercaţi să le rezolvaţi şi să asiguraţi un
climat de linişte, siguranţă şi afecţiune.
• Este importantă respectarea unui program zilnic echilibrat, adecvat vârstei copilului, un regim
de viaţă ordonat.
• Nu i se fac observaţii copilului legate de vorbire şi sunt instruiţi în acest sens toţi membrii
familiei şi persoanele apropiate.
• Vorbiţi copilului calm, lungind u şor prima vocală din cuvânt, respectând intona ţia firească
a propozi ţiei. Starea de calm se transmite copilului şi treptat va imita felul dumneavoastr ă
de a vorbi.
• Respectaţi indicaţiile primite de la logoped.
• Copilul trebuie eliberat de teama de a vorbi. Acorda ţi-i afecţiune şi timp suficient.
• Este foarte bine s ă-i citiţi rar şi cât mai expresiv poezii, poveşti scurte, să folosiţi jocuri cât
mai variate care-i fac plăcere copilului şi îi stimulează dorinţa de comunicare.
• Nu va fi niciodată constrâns să vorbească; important este s ă dorească să comunice spontan.
• Puteţi antrena în joc şi alţi copii pentru lărgirea relaţiilor de comunicare şi formarea unui
comportament firesc.
• Eliberarea de nesiguranţă, de orice teamă c ă ar avea o dificultate în vorbire vor fi hot ărâtoare
pentru evoluţia bună a copilului.

• În relaţia cu copilul care prezintă simptome de bâlbâială, educatorii trebuie s ă adopte un
comportament deosebit.
•
Niciodat
se ă nudirect
va atrage trebuie
atensăţiai se facăseobserva
să nu ţiiăcopilului
grăbeasc . referitoare la felul cum vorbe şte şi nu i
• Este necesar autocontrolul educatorului când se adreseaz ă copilului. Nu i se pun întreb ări pe
neaşteptate şi nu este grăbit să răspundă. Dimpotrivă i se vorbeşte puţin mai rar, calm, cu
pauze şi cât mai expresiv. Copilul va răspunde în acelaşi fel şi nu-i va fi teamă de momentul
când trebuie să vorbească.
• Acordaţi suficient timp copilului atunci când dore şte să vorbească. Nu îl grăbiţi şi nu vă
manifestaţi nerăbdarea. Lăsaţi-l să termine singur ce are de spus fără să-l întrerupeţi.
• Participaţi activ la ce doreşte să spună manifestând interes faţă de ce vrea să vă transmită şi
nu faţă de cum transmite mesajul.
• Copilul nu trebuie for ţat să vorbească în faţa celorlalţi. Dar, dacă dore şte va fi încurajat şi
ascultat cu r ăbdare.
• Când se fac exerciţiile de gimnastică şi de respiraţie cu tot grupul, copilul va fi antrenat în
mod special şi stimulat să le execute cât mai corect.
• De asemenea, va fi antrenat în jocurile de ritm, de mişcare asociat ă cu vorbirea, în dansuri,
cântece şi recitări de poezii cu versuri scurte cât mai expresive.
• Şi ceilalţi copii vor fi învăţaţi să-l asculte cu atenţie şi să-i acorde timp să se exprime.
• Când educatorul care are în grij ă un grup de copii acţionează cu tact şi calm nimeni nu va
râde de copilul cu probleme.
• În felul acesta se vor stabili rela ţii fireşti în cadrul grupului, copilul cu bâlbâial ă nu se va
izola şi va comunica cu ceilalţi fără teamă.
ÎNTÂRZIEREA ÎN DEZVOLTAREA VORBIRII

În cadrul procesului complex al limbajului vorbirea este actul de utilizare a limbii şi repre-
zintă modalitatea primordială şi fundamentală a limbajului.
Ce este întârzierea în dezvoltarea vorbirii.

Întârzierea în dezvoltarea vorbirii este abaterea de la stadiile de evolu ţie normală ale învă-
ţării limbii vorbite de către copil.
Vorbirea copilului nu se dezvoltă corespunzător vârstei sale în condi ţiile unui auz normal ş i
fără să existe afecţiuni ale aparatului articulator.
Întârzierea se referă la:
- vocabular;
- structură gramaticală;
- pronunţie.
Cum evaluăm întârzierea în dezvoltarea vorbirii.

Pentru a avea un criteriu după care observăm şi evaluăm vorbirea copilului trebuie să
cunoaştem etapele de evoluţie a limbajului la copilul cu o dezvoltare normal ă, tipică.
Întârzierile
mediu de dezvoltarepot îmbrvârsta
pentru ăca forme foarte
respectiv variate,
ă, pân de la mici r ăvorbirii.
ă la nedezvoltarea mâneri în urmă faţă de nivelul
De la o vârstă foarte mică se poate observa întârzierea în dezvoltarea vorbirii:
- primele cuvinte cu sens apar dup ă 2 ani;
- formarea propoziţiilor simple după vârsta de 3 ani;
- dificultăţile de articulare sunt frecvente şi persistente;
- vorbirea este neclară, poate fi chiar neinteligibil ă;
- auzul fonematic este foarte slab dezvoltat;
- tot procesul de evoluţie a limbajului este mult încetinit.
Pot exista şi abateri mai mici de la medie care nu au semnifica ţia unei întârzieri şi în afara
preocupării fireşti pentru stimularea comunicării verbale a copilului nu va fi necesar un efort special.
Un ghid de evaluare a dezvoltării vorbirii copilului este oferit în Modulul I al acestui manual.
Care sunt cauzele întârzierii în dezvoltarea vorbirii.

Există o multitudine de cauze care pot determina întârzierea în dezvoltarea copilului. Se pot
deosebi 3 categorii distincte de cauze:
• Afecţiuni ale sistemului nervos. Bolile din perioada intrauterină sau din primul an de via ţă,
traumatismele din timpul naşterii pot produce leziuni cerebrale. În func ţie de gravitatea acestora
va fi afectat ă dezvoltarea vorbirii copilului.
• Bolile cronice sau bolile infecţioase repetate în perioada primei copilării pot determina o întâr-
ziere globală somato-psihică. Pe acest fond de dezvoltare general ă mai lentă se manifestă şi
întârzierea în dezvoltarea vorbirii.
• Mediul nefavorabil şi greşelile educative reprezintă categoria factorilor cauzali cei mai frecvenţi.
Aici includem:
- abandonarea copilului şi lipsa unui mediu familial normal;
- neglijarea copilului, lăsarea în grija unor persoane care nu îi pot asigura o dezvoltare în
bune condiţii;
- mediul familial marcat de conflicte şi certuri;
- persoane din mediul apropiat copilului cu tulburări de vorbire sau cu afecţiuni psihice;
- suprasolicitarea copilului prin cerin
ţe exagerate sau schimbări frecvente ale mediului de viaţă;
- bilingvismul poate fi tot o suprasolicitare mai ales dac ă în perioada de învăţare a vorbirii
acelaşi adult foloseşte două coduri lingvistice.
Mediul în care se dezvoltă copilul are o importanţă hotărâtoare pentru dezvoltarea limbajului.
Părinţii sunt primii responsabili prin felul în care asigură climatul de protecţie şi afecţiune atât de
necesar bunei evoluţii a copilului.
La ce vârstă se intervine când copilul are întârziere în dezvoltarea vorbirii?

Limbajul are o foarte mare importan ţă pentru dezvoltarea intelectual ă şi a întregii persona-
lităţi a copilului.
Trebuie să se acorde o aten ţie deosebită stimulării dezvoltării vorbirii copilului. Când sunt
remarcate întârzieri nu este bine să se adopte o atitudine pasivă de aşteptare.
Este necesar să fie căutate cauzele şi să fie luate din timp toate măsurile pentru stimularea
dezvoltării copilului.
este micInfluen ţele educative

şi întârzierea nu s-a bine dirijate vor avea efecte mai rapide şi mai eficiente când copilul
agravat.
Cum procedăm când copilul are întârziere în dezvoltarea vorbirii?

Întârzierile în dezvoltarea vorbirii pot avea forme complexe care fac necesare atât examinarea
şi intervenţia mai multor specialişti (logoped, medic, psiholog), cât şi participarea activă a părinţilor
şi a persoanelor care răspund de educaţia copilului.
Întârzierile în dezvoltarea vorbirii, în raport de form ă şi gravitate, înseamn ă perturbarea
principalelor funcţii ale limbajului.
Activitatea de stimulare a dezvolt ării vorbirii va urmări realizarea acestor func ţii care sunt
esenţiale pentru întreaga evoluţie a copilului:
- funcţia de comunicare – este principala funcţie a limbajului;
- funcţia cognitivă – de suport a dezvoltării intelectuale;
- funcţia de reglare – de sistematizareşi organizare a activităţii.
Ce obiective urmărim:
- stimularea dezvolt ării vocabularului; dezvoltarea capacit ăţii de exprimare în propoziţii ş i
fraze; însuşirea structurilor gramaticale;
- educarea capacităţii de a asculta şi a atenţiei auditive; formarea unei pronunţii corecte;
- formarea capacităţii de a dialoga.
Stimularea dezvoltării vocabularului
Ne interesează volumul, precizia, adecvarea şi activizarea vocabularului.
• Îmbogăţirea vocabularului copilului se va realiza respectând etapele de evolu ţie. Se începe cu
denumiri de obiecte, fiinţe din imediata apropiere a copilului pentru ca treptat s ă se mărească
sfera de cuprindere. Se vor exersa denumiri de lucruri, fiin ţe, însuşiri, acţiuni, prin asociere cu
obiecte şi acţiuni concrete. Se poate trece apoi la folosirea imaginilor.
Se urmăreşte în primul rând înţelegerea cuvintelor şi pe urmă utilizarea lor.
•
Însuşirea cuvintelor cu grad mai mare de generalizare este o etapă importantă în dezvoltarea
intelectuală a copilului pe care trebuie s ă se insiste. De multe ori copiii cu întârziere în dezvol-
tarea vorbirii au dificultăţi în însuşirea noţiunilor de mărime, culoare, formă.
Îi vom învăţa pe copii aceste cuvinte, parcurgând etapele de: înţelegere, recunoa ştere,
denumire.
Exemplu: învăţarea culorilor.
Se începe cu activitatea de sortare a obiectelor după culoare. Părintele sau educatorul a şază
mai multe jucării după culoare folosind denumirea culorilor (ro şu la roşu, galben la galben etc.).
Apoi copilul trebuie să aşeze la rândul lui jucăriile diferenţiindu-le vizual.
După ce a reuşit, se trece la etapa urm ătoare de recunoa ştere. Adultul denumeşte o culoare,
iar copilul o recunoaşte şi o arată („dă-mi maşinuţa roşie“ sau „arată-mi o maşină albă“, „arată-mi
alte jucării de culoare ro şie“).
După ce recunoaşte cu uşurinţă culoarea i se poate cere să o denumească şi să răspundă la
întrebarea „Ce culoare are...?“.
Se începe cu diferenţierea a două culori, cuprinzând treptat toată gama culorilor principale. La
fel se procedează cu cuvintele integratoare: animale, p ăsări, legume, fructe, flori, juc ării, alimente,
îmbrăcăminte, mobilă etc.
Sunt utile jocurile cu imagini variate tip loto pe care copilul le poate manipula cu u şurinţă.
Ne jucăm clasificând mai multe obiecte sau imagini dup ă criterii diferite (culoare, mărime, formă).
Aşezăm la rând mai multe imagini şi copilul trebuie să o ia pe cea care nu se potriveşte, g ăsind
singur criteriul (măr, pară, trandafir, cireaşă).
• Învăţarea cuvintelor de localizare în spaţiu este un obiectiv aparte pentru copiii cu dificultăţ i
de orientare în spa ţiu. Copilul va învăţa să răspundă la întrebarea „Unde este...?“ folosind
cuvintele: pe, sub, sus, jos, lângă etc.
Schema corporală se însuşeşte învăţând denumirile părţilor corpului şi apoi noţiunile de
dreapta şi stânga. Copilul le învaţă mai întâi pe propriul corp, apoi la alţii.
• Orientarea în timp este mai dificil ă şi se învaţă mai târziu. Se începe cu succesiunea momentelor
zilei prin asociere cu activit ăţi specifice („Ce facem dimineaţa?“ sau „Ce facem noaptea?“). Se
introduc noţiunile „mai întâi“, „după aceea“. Urmeaz ă învăţarea anotimpurilor şi în jurul vârstei
de 5 ani noţiunile „azi“, „mâine“, „ieri“. Se pot învăţa după aceea zilele săptămânii.
În acela
exprimare şi timpţiicuşidezvoltarea
în propozi fraze şi învvocabularului ne ocup
ăţarea structurii ăm şi de dezvoltarea capacităţii de
gramaticale.
• Urmărim etapele fireşti care trebuie parcurse în formarea propozi ţiilor: asocierea a dou ă substan-
tive, substantiv–verb, substantiv–adjectiv, propozi ţii din trei categorii gramaticale cu subiect,
predicat şi complement.
• Se dezvoltă treptat capacitatea de exprimare în propozi ţii din ce în ce mai complexe prin:
- utilizarea cuvintelor de leg ătură (cu, la, şi etc.)
- folosirea singularului şi pluralului;
- folosirea pronumelui personal şi apoi posesiv;
- acordurile substantivelor şi adjectivelor, schimbarea verbelor dup ă persoană, număr, timp.
• Se folosesc jocuri variate, citire de imagini, povestire după imagini, situaţii concrete de comu-
nicare.
Educarea capacităţii de a asculta şi a atenţiei auditive; formarea pronunţiei corecte.
Copiii cu întârziere în dezvoltarea vorbirii au dificult ăţi în capacitatea de a se concentra şi
asculta.
• Abilitatea de a asculta este foarte importantă pentru imitarea şi învăţarea sunetelor care alcătuiesc
cuvântul.
De când este foarte mic copilul trebuie ajutat s ă-şi dezvolte această abilitate:
- învăţaţi copilul să asculte zgomotele produse de un avion, o maşină, o motocicletă;
- atrageţi-i atenţia când sună telefonul, soneria, sau se aude o b ătaie în uşă;
- încurajaţi copilul să asculte o melodie, s ă o imite şi să se mişte în ritmul muzicii;
- jucaţi-vă cu instrumente muzicale care produc diverse sunete;

- spuneţi-i poveşti şi modulaţi vocea şi intonaţia imitând diferitele personaje;
- nu-i vorbiţi foarte tare, dimpotrivă coborâţi vocea şi copilul va fi mai atent.
Însuşirea pronunţiei corecte. Copiii cu întârziere în dezvoltarea vorbirii au dificult ăţi speci-
fice de articulaţie:
- au o vorbire neclară cu omisiuni şi deformări,
- nu pronunţă corect diftongii şi grupurile consonantice;
- auzul fonematic este slab dezvoltat;
- cuvintele complexe sunt deformate prin omisiuni, înlocuiri, sau prin schimbarea
ordinei sunetelor şi silabelor.
• Dificultăţile de articulare sunt foarte diferite, în unele cazuri sunt foarte accentuate iar vorbirea
este aproape neinteligibilă, dar se pot întâlni şi situaţii când în jurul vârstei de 6 ani copilul are o
pronunţie relativ corect ă şi dificultăţile se observă la o analiz ă mai atentă a vorbirii. Copilul pro-
nunţă corect sunetele, dar cuvintele mai complexe, cu mai multe silabe sunt deformate, deoarece
el nu le recepţionează corect fiind deficitar ă capacitatea de percepţie şi discriminare auditivă.
• Sub îndrumarea logopedului se vor face exerciţiile necesare de gimnastică articulatorie şi exer-
ciţiile de dezvoltare a auzului fonematic.
- Dezvoltarea motricitatii organelor de articula ţie şi a preciziei mişcărilor articulatorii va
influenţa şi capacitatea de diferen ţiere auditivă a sunetelor, a auzului fonematic.
- Exerciţiile de auz fonematic îmbunătăţind percepţia şi discriminarea auditivă vor contribui la
autocontrolul mişcărilor de articulaţie.
•
Slaba îndezvoltare
zierii a auzului
dezvoltarea vorbirii.fonematic
To ţi copiii,este
atâto cei
constant ă caracteristic
cu dificult ă în simptomatologia
ăţi de articulare întâr-
evidente, cât şi cei cu
o pronunţie relativ corect ă trebuie să beneficieze de un program special de dezvoltare a
auzului fonematic în cadrul programului general de stimulare a dezvolt ării limbajului.
• Se vor parcurge toate etapele descrise la paginile 244 şi 245. Exerciţiile vor lua mai mult timp ş i
trebuie gradate în funcţie de complexitate. Se va insista pe:
- conştientizarea legăturii dintre poziţia articulatorie şi emisia sonoră;
- diferenţierea sunetelor cu punct de articulare apropiat;
- diferenţierea sunetelor surde şi sonore;
- diferenţierea pronunţiei corecte de cea greşită.
• Dificultăţi mai mari se vor observa la exerciţiile de analiză fonetică. Sunt recomandate urm ă-
toarele exerciţii:
- de analiză a propoziţiei. Se cere copilului să separe şi s ă numere cuvintele din care este
formată o propoziţie. La început se dau propozi ţii fără cuvinte de legătură (exemplu:
„Mama deschide u şa.“). Copilul trebuie s ă spună câte cuvinte are propozi ţia şi care este
primul, al doilea, al treilea cuvânt. Continu ăm cu propoziţii mai lungi care au cuvinte de
legătură şi cuvinte formate din unul sau două sunete.
- de împărţire a cuvintelor în silabe;
- analiza sunetelor din care este format cuvântul.
• Analiza sunetelor cuvântului este foarte dificil ă pentru cei mai mulţi copii cu întârziere în
dezvoltarea vorbirii şi este necesar să antrenăm copiii înaintând pas cu pas de la exerciţiile cele
mai simple până la sesizarea succesiunii în ordine a sunetelor în cuvânt.
Concomitent copilul va înv ăţa că fiecărui sunet din cuvânt îi corespunde o liter ă. Înv ăţarea
literelor este un spijin pentru analiza fonetică a cuvântului.
Se vor parcurge următoarele etape:
- separarea primului sunet din cuvânt;
- desprinderea ultimului sunet din cuvânt;
- selectarea primului şi ultimului sunet din cuvânt;
- găsirea poziţiei în cuvânt a unui sunet dat.
• Nu se avansează de la o etap ă la alta decât când copilul poate s ă execute cu uşurinţă sarcinile
corespunzătoare etapei precedente. În cadrul fiec ărei etape se începe cu exerci ţiile cele mai
uşoare pentru ca treptat să se ajungă la cele mai dificile.
• Acestor exerciţii trebuie să li se dea o mare atenţie pentru că vor asigura pregătirea copilului pentru
limbajul scris.
• Copiii cu întârziere în dezvoltarea vorbirii au greutăţi deosebite la şcoală în învăţarea citit-scrisului
tocmai din cauza nedezvoltării capacităţii de analiză fonetică. Toate exerciţiile de mai sus sunt
foarte utile pentru că vor preveni eşecul şcolar.
Formarea capacităţii de a dialoga
Capacitatea de a dialoga solicită abilităţi de comunicare care trebuie urm ărite şi stimulate.
• Dialogul se caracterizează prin interacţiunea dintre doi sau mai mulţi participanţi. Informaţiile se
transmit alternativ prin schimbarea de replici. Este o situa ţie de comunicare în care partenerii şî i
schimbă alternativ rolul de emiţător şi de receptor de informaţii.
Pentru ca dialogul să fie posibil este necesară respectarea unor reguli:
- trebuie să existe intenţia de a comunica cu altcineva; atât de a transmite cât şi de a primi
informaţii;
- este necesară flexibilitatea, adaptarea la partener; capacitatea de a asculta şi a răspunde
adecvat;
- capacitatea de inhibare pentru a asculta cu aten ţie pe cel care vorbeşte şi în acelaşi timp
formularea răspunsului cu promptitudine;
- memorarea atât a propriilor replici cât şi ale partenerilor pentru păstrarea legăturilor între
replici.
• Capacitatea de a dialoga înseamn ă interacţiune şi cooperare şi se formează la copii treptat. Primele
exerciţii se fac punând copilul într-o situa
ţie de comunicare în care adultul pune o întrebare copilului
şi tot el răspunde, intrând în rolul copilului. Copilul va învăţa alternanţa şi va intra în joc.
• Dezvoltarea vorbirii se va face foarte bine recurgând la lucrul în grup. Lucrul în grup are avan-
tajele unui mediu firesc de comunicare funcţională. Copiii interrelaţionează, învaţă s ă vorbească
şi să-i asculte pe ceilalţi.
• Va fi de ajutor crearea situa ţiilor de joc care reproduc situa ţiile reale în care copilul comunică (la
magazin, la piaţă, la doctor, în vizită etc.).
Copiii îşi folosesc limbajul, învaţă să colaboreze în situa ţii naturale de acţiune.
SFATURI PENTRU PĂRINŢI ŞI EDUCATORI

• Părinţii şi educatorii trebuie să acorde o atenţie deosebită întârzierii în dezvoltarea vorbirii.
• Este important să fie depistate întârzierile cât mai devreme şi să se solicite îndrumarea logo-
pedului pentru a lua măsurile cele mai potrivite.
• După ce sunt clarificate cauzele, va fi stabilit un program de recuperare pe care ăprinţii şi
educatorii trebuie să îl cunoască.
• Rezultatele depind de felul cum se realizează colaborarea cu p ărinţii şi educatorii. Implicarea
şi participarea lor activă vor fi de cel mai mare ajutor pentru copii.
• Este necesară parcurgerea etapelor fire şti de dezvoltare a vorbirii. Se va începe de la stadiul
la care este copilul, şi nu de la cum ar trebui s ă fie corespunzător vârstei. Se porne şte de la ce
poate şi se va avansa în funcţie de ritmul şi posibilităţile copilului.
• Exerciţiile nu trebuie să fie impuse. Copilul nu poate fi obligat s ă vorbească. Se va urmări
stimularea interesului copilului pentru comunicare. Vorbirea se dezvolt ă în condiţiile în care
copilul este motivat să comunice.
• Când copiii sunt mici trebuie s ă li se vorbească în propoziţii simple, despre obiecte familiare
pe care le pot vedea şi atinge, şi despre acţiuni care se întâmplă în acel moment. Ne vom
asigura întotdeauna că înţeleg cuvintele pe care le folosim când le vorbim. Vocabularul se va
îmbogăţi treptat urmărind mai întâi înţelegerea şi apoi rostirea cuvântului.
• Pentru dezvoltarea vorbirii trebuie folosit orice prilej în orice moment al zilei: când se îmbrac ă
sau se spală, cu ocazia aranj ării mesei, curăţeniei sau a cump ărăturilor, când este preg ătit
pentru odihnă.
• Este important ă asigurarea unei atmosfere destinse, pl ăcute. Se va recurge cât mai mult la
crearea situaţiilor de joc pentru atingerea obiectivelor propuse.
•
Stimularea
suport pentrudezvolt ării vorbirii
dezvoltarea copilului
intelectual ă. Sevava urm ări realizarea
solicita comunicareafuncînţiilor
toatelimbajului,
activit ăţilerolul de
în care
copilul este antrenat (desen, modelaj, activit ăţi matematice etc.).
• Nu va fi certat sau pus în situaţii de inferioritate faţă de ceilalţi copii. Dimpotrivă trebuie
valorizat prin laude în toate activităţile pe care le realizează bine.
• Este bine să fie încurajate relaţiile cu alţi copii şi create situaţii de comunicare pentru joc.
• Vor fi observate şi notate progresele şi dificultăţile copilului, cum reacţionează la programul
după care ne ghidăm. Părinţii, educatorii şi logopedul trebuie s ă urmărească aceleaşi
obiective şi să se informeze periodic despre evoluţia copilului.
IMPORTANT!
Dezvoltarea vorbirii copilului depinde în primul rând de mediul în care el tr ăieşte. Un

climat în care îi sunt asigurate protec ţia şi afecţiunea este obligatoriu pentru o evolu ţie
normală. Numai într-un mediu securizant se pot stabili relaţii de comunicare fireşti.
IDEI IMPORTANTE DE REŢINUT DESPRE

DIFICULTĂŢILE SPECIFICE DE VORBIRE
• Vom reuşi să îi ajut ăm pe copii să depăşească dificultăţile de vorbire dac ă ştim să le

identificăm cât mai devreme şi să folosim metodele adecvate specificului dificultăţii.
• Nu trebuie lăsat să treacă timpul fără să ajutăm copilul în speranţa c ă problemele se rezolv ă
pe măsură ce copilul cre şte. Riscăm agravarea problemelor şi efortul pentru recuperare va fi
mai mare.
• Va fi consultat un logoped pentru examinarea copilului, stabilirea obiectivelor şi metodelor
de corectare.
• Se va începe cu stabilirea cauzelor care au provocat dificultatea de vorbire şi se va urmări
înlăturarea lor.
•
În funcţie de specificul dificult ăţii se adoptă atât atitudini cât şi metode diferite. Pentru
corectarea greşelilor de articulare este necesară conştientizarea şi dezvoltarea autocontrolului,
pe când în bâlbâială tocmai acest lucru este total neindicat pentru c ă provoacă agravarea
dificultăţii.
• Trebuie să fie cunoscute etapele în dezvoltarea vorbirii copilului pentru a avea criterii de
observare şi evaluare. Dep ăşirea dificultăţilor de vorbire depinde de p ărinţi, educatori,
logoped. Prin colaborare, direc ţionarea eforturilor spre acelea şi obiective şi adaptarea unei
atitudini comune, copilul va beneficia de un ajutor eficient şi va înregistra progrese.
• Când încearcă să vorbească este important să ne manifestăm interesul pentru ce vrea să
comunice şi să-l încurajăm.
• Niciodată nu trebuie să se manifeste iritarea sau ner ăbdarea faţă de nereuşitele copilului. Nu
trebuie uitat că nu el este cel care nu a reuşit, ci noi cei care îl avem în grijă trebuie să ne
asumăm responsabilitatea şi să găsim soluţii. Cauza nereuşitei trebuie să o căutăm la noi.
Copilul nu răspunde aşa cum am dori eforturilor noastre pentru c ă undeva am greşit. Numai
înţelegând care sunt nevoile sale vom reuşi să aflăm calea cea mai potrivită pentru a-l ajuta.
SĂ COMUNICĂM
CU... PLĂCERE
JOCUL
M
O
D
U
L
U
L
IX
În acest modul ne vom concentra atenţia asupra planificării obiectivelor pentru

a ajuta copiii cu dificultăţi de comunicare.

educatori şi alte
După ce veţi parcurge acest modul, veţi putea să: persoane implicate
• interpretaţi fişele de evaluare; în lucrul cu copii care
• definiţi obiectivele de lucru cu copiii cu dificultăţi de comunicare, pe termen au dificultăţi
lung şi scurt; de comunicare
• înţelegeţi ideile corespunzătoare pentru activităţile de comunicare;
• folosiţi ideile activităţilor la elaborarea obiectivelor.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Jocul
Comunicarea în
situaţii cotidiene
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Opinii ale părinţilor // 261
Tipurile de joc // 264
Caracteristicile jocului liber // 269
Momente importante de reţinut despre jocul copilului // 270
Cum ne jucă m cu copilul // 271
Dificultăţi posibile în timpul liber // 272
Confecţionarea şi folosirea jucăriilor // 274
Aprecierea şi încurajarea copilului prin cuvânt // 276
Recomandări necesare pentru adulţi // 277
Dimensiunile jocului // 278
JOCUL 261
JOCUL
OPINII ALE PĂRINŢILOR:
copilN-am
poatecrezut
să învecţăe jocul
atât deeste atâtjucându-se.
mult, de important şi că un
Dar acum pot vedea că, de când îmi încurajez copilul
să se joace mai mult, el învaţă de toate.
El este mult mai atent la ce se întâmpl ă în jurul său ş i
chiar încearcă să vorbească despre ceea ce vede.
Am mai mulţi copii.

Niciodată nu i-am învăţat să se joace – ei au deprins jocul de la sineşi cu uşurinţă.
Dar cu Alexandru este altceva – a trebuit s ă-l învăţ să se joace.
Am
Dar crezut
nu estecăadev
, pentru
ărat.aCopilului
mă juca cumeu
copilul meu,s ăam
îi place se nevoie de juc
joace cel ăriimult
mai scumpe.
cu cutii de tinichea,
oale, linguri şi alte obiecte din casă, sau cu jucării pe care i le confecţionez.
În acest modul vom vorbi despre importan ţa jocului în lucrul cu copiii şi despre rolul lui în
dezvoltarea aptitudinilor de comunicare ale copilului.
Vă mai amintiţi despre casa comunicării?
Veniţi cu mine
prieteni şi veţi
vedea că această
cărămidă e mai
mult decât ceea ce
JOCUL vedeţi!
V ORBIREA
Jocul reprezintă una din cele mai importante părţi ale casei de comunicare.
Prin activitatea de joc copiii:
• desfăşoară o activitate în sensul identităţii personale;
• rezolvă probleme de viaţă din mediul lor înconjurător, fizic şi social;
• experimentează posibilităţi de adaptare, de a deveni mai flexibili în gândireşi în rezolvarea
problemelor;
• creează soluţii diferite;
•
exprimă experienţele lor în simboluri;
• comunică cu ceilalţi (sau cu sine), vorbesc, ascultă, înţeleg;
• folosesc obiectele din jurul lor în scopul pentru care sunt create, darşi în alte scopuri;
• se concentreaz ă pe ceea ce fac, devin atenţi, motivaţi şi interesaţi.
Ce este jocul?
• Jocul este timpul în care copilul este liber ăs încerce a face diverse lucruri în felul său şi în voia sa.
• Jocul este divertisment, recreere şi, în acelaşi timp, nevoia vitală de reconstrucţie imaginară a
realităţii.
• Jocul este pornit din iniţiativa copilului – el alege cum şi cu ce să se joace.
• Copilul care se joacă construieşte lumea, o apropie, o analizează şi caută să o înţeleagă.
Importanţa jocului
• Ideea primordială este aceea c ă, în joc, copilul înva ţă, îşi antrenează creativitatea şi depune un
efort de muncă.
• Jocul este important pentru c ă stă la baza acumulării cunoştinţelor copilului în diverse domenii.
• Jocul formează la copil abilitatea de a înţelege persoanele şi obiectele din jur.
• Jocul îi permite copilului să experimenteze şi să înveţe fără riscul de a suferi eşec.
• Iniţiativa, alegerea, decizia ac ţiunii şi a continuării ei, modul şi suportul jocului sunt elemente
care provoacă dezvoltarea.
JOCUL 263
Evoluţia jocului
• Jocul începe cu interacţiunea între mamă şi copil.
• Sugarul face mişcări care îi produc satisfacţie.
• Copilul mic începe să prindă obiectele, le apropie, le analizeaz ă, le descoper ă şi le explorează.
Trece tot prin simţuri:
- Vede;
- Pipăie;
- Gustă;
- Miroase;
- Ascultă.
• Copilul mare va fi, în sinea lui, o mare vedetă de muzică sau un sportiv celebru; el are nevoie de
aceasta pentru a- şi forma propria imagine, a se sim ţi important în universul social pe care şi-l
lărgeşte progresiv.
• La grădiniţă copilul are în faţa lui noi obiecte, copii, educatoareaşi pe ceilalţi adulţi;
• Există diferite tipuri de joc, fiecare conţinând anumite etape care corespund stadiilor de dezvol-
tare a copilului.
Cum ajutăm copiii în timpul jocului

• Jocul copilului are nevoie de stimulareşi de crearea situa ţiilor favorabile dezvoltării;
• Copilul se joacă spontan, dar, în acela şi timp are nevoie de modele şi de ocazii pentru joc;
• Jocul copilului are nevoie de stimulareşi organizare de condiţii, orientate în sensul dezvolt ării
copiilor - nu de îndrumare şi control;
• Jocul împreună cu adultul este, pentru copil, la fel de important caşi cel de manevrare a obiec-
telor;
• Este recomandat ca jocul să fie stimulat prin jocul în comun cu adultul;
• Adultul trebuie:
- să aleagă acele activităţi care corespund nivelului de dezvoltare a copilului;
- să aibă o mare flexibilitate în alegerea metodelor de interacţiune cu copilul;
- să laude şi să încurajeze pozitiv eforturile copilului;
- să creeze o legătură afectivă de comunicare cu copilul;
- să asigure un mediu pregătit şi comod pentru copil;
- să sprijine învăţarea unor comportamente prin demonstrarea celor de efectuat;
- să exprime prin gesturi şi mimică plăcerea acţiunii comune cu copilul.
TIPURILE DE JOC
Putem identifica următoarele tipuri de joc:
• de explorare;
• de mişcare;
• de manipulare;
• de socializare;
• de stimulare;
• de soluţionare a problemelor.
Niciuna dintre formele acestea nu este în stare pur ă, toate exist ă cu ponderi diferite în jocul
copilului.
Aceste tipuri de joc sunt p ărţile componente ale unui mozaic pe care îl intitulăm jocul
copilului.
JOCUL DE EXPLORARE presupune încercările şi tentativele copilului de a

cunoaşte şi a descoperi lucruri noi. Explorarea este una dintre ac ţiunile
fundamentale ale dezvoltării copilului. Ea permite cucerirea lumii înconju-
rătoare şi stimulează motivaţia de a cunoa şte, oferind bazele dezvolt ării
potenţialului psiho-fizic şi aptitudinal al copilului.
JOCUL DE MIŞCARE presupune folosirea corpului în activităţi care solicită

componentele fizice ale copilului. Mişcarea este important ă pentru dezvoltare
prin însuşi faptul că determină dezvoltarea psihic ă, permite activismul în
explorarea lumii şi controlul asupra corpului.
JOCUL DE MANIPULARE este cel care antreneaz ă capacităţile de

coordonare, controlul lor şi aptitudinile necesare. Prin manipularea obiectelor
ce aparţin lumii înconjurătoare, copilul începe să controleze posibilităţile sale
de a cunoaşte, a schimba şi a stăpâni realitatea. Cea mai important ă conse-
cinţă este câştigarea independenţei de acţiune şi autocontrolul lui.
JOCUL DE SOCIALIZARE implică interacţiunea copilului cu ceilalţi,

acţiunea de a da şi a lua şi înţelegerea faptului c ă
nu este singur în ceea ce face. Socializarea prin
joc este dimensiunea fundamental ă a copilului.
Ea încurajează imitaţia şi dezvoltarea aptitudi-
nilor de comunicare socială şi de interacţiune cu
ceilalţi copii şi cu adulţii.
JOCUL 265
JOCUL DE STIMULARE constă în folosirea imaginaţiei de către copil în

a transforma obiectele şi lucrurile cu care se joac ă în simboluri ale lumii
exterioare. Jocul de stimulare este unul dintre cele mai importante tipuri de
joc pentru dezvoltarea aptitudinilor de comunicare, în acela şi timp, este
terenul de manifestare a creativit ăţii şi cunoaşterii prin substituirea situaţiilor
de viaţă mai mult sau mai puţin dificile din viaţa copilului.
JOCUL DE SOLUŢIONARE A PROBLEMELOR este caracte-

rizat prin efort de gândire şi căutare a soluţiilor la diferite
probleme. El dezvoltă găsirea soluţiilor, încrederea în forţele
proprii, curiozitatea de cunoaştere şi luarea de decizii cu
responsabilitate.
CUM PUTEM ÎNCURAJA UN COPIL SĂ:

• EXPLOREZE:
Îi arătăm copilului că lumea din jur prezintă interes, îmbog ăţind-o cu
diverse obiecte şi evenimente.
Observăm ce îl interesează şi ne manifestăm interesul faţă de aceste
obiecte.
Prin dezvăluirea interesului nostru faţă de anumite obiecte şi prin diverse
acţiuni deprindem copilul să exploreze.
• SE MIŞTE:
Un copil poate fi stimulat s ă se mişte creând diverse situa ţii (plasând
obiecte nu chiar la îndemâna lui).
Antrenarea copilului în diferite jocuri fizice care îi vor permite s ă
cunoască plăcerea mişcării.
• DEPRINDĂ MANIPULAREA:
Când un copil manifestă interes pentru un obiect, trebuie s ă fim şi noi
interesaţi de el şi să îi arătăm cum să îl manipuleze.
Putem ajuta fizic copilul să manipuleze obiecte.
Îi oferim copilului obiecte care să-l stimuleze în a le manipula.
• FIE SOCIABIL:
Răspundem la fiecare încercare a copilului de a comunicaşi de
a interacţiona cu noi.
Îl ajutăm pe copil să înveţe să se joace cu al ţi copii şi să aibă
încredere în for ţele proprii în timpul jocului.
Creăm ocazii copilului să cunoască şi să se joace cu alte
persoane, atât copii cât şi adulţi.
• SIMULEZE:
Încurajăm copilul să urmărească efectuarea treburilor menajere. Vorbim
cu el în timp ce facem aceste acţiuni.
Explicăm copilului în ce constă jocul de stimulare, astfel încât copilul
să aibă suficiente motive să o facă de unul singur.
• DEPRINDĂ ABILITATEA DE A GĂSI SOLUŢII LA PROBLEME:

Îi atragem atenţia asupra obiectelor şi evenimentelor ce se petrec în jur, astfel copilul devine
curios şi vrea să cunoască mai multe despre ele.
Observăm ce-l interesează pe copil şi îi arătăm cum să afle mai multe despre lucrurile care îl
interesează.
Antrenăm copilul în activităţi pe care le poate efectua cu succes, astfel încât ăs -l încurajăm
să persiste.
Îi acordăm copilului timp suficient pentru a g ăsi posibilităţi de rezolvare a problemelor.
JOCUL 267
ARE NEVOIE UN COPIL CU DIZABILITĂŢI

DE ACESTE TIPURI DE JOC?
DA!
Copilul care are o dizabilitate are nevoie de toate
tipurile de joc ca oricare alt copil, dar necesit ă mai
mult ajutor şi încurajare pentru a o face.
Dacă oferim unui copil posibilitatea de a explora, atunci acesta este predispus s ă înveţe mai
mult şi să-şi dezvolte aptitudinile şi capacităţile.
Are nevoie de experien ţa mişcării dar, trebuie să i se acorde mai mult ajutor şi încurajare
pentru a o face. Astfel el va puteaăs-şi cunoască mai bine propriul corpşi va şti cum să-l controleze.
Dacă oferim unui copil cu dizabilitate posibilitatea de a înv ăţa să manipuleze obiecte, acesta
va putea să-şi dezvolte deprinderi fine, utile în via ţă (de exemplu, la pregătirea bucatelor, la scris,
cusut, în construc ţii şi mecanică).
Dacă oferim unui copil cu dizabilitate posibilitatea de a socializa, atunci el va înv ăţa mai
mult despre interacţiune şi stabilirea relaţiilor interumane.
Dacă-i oferim copilului posibilitatea să simuleze şi s ă-şi folosească imaginaţia, îl vom ajuta
să-şi dezvolte vocabularul şi gândirea.
Oferindu-i unui copil cu dizabilitate posibilitatea de a-şi dezvolta aptitudinile necesare pentru
găsirea soluţiilor la problemele întâlnite îl vom stimulaă sîncerce să-şi explice lucrurile de unul singur.
Să urmărim cum fiecare din aceste tipuri de joc

se dezvoltă la un copil:
ETAPA EXPLORARE MIŞCARE MANIPULARE

• explorează obiectele punân- • loveşte puternic cu picioa- • apucă jucării, se întinde şi
du-le în gură, lovindu-le şi rele când stă culcat pe spate; ridică de jos jucării mici;
1 scuturându-le; mai târziu, • stropeşte când se joacă cu • atinge faţa mamei, o trage
0-6 examinându-le cu mâinile; mâinile în baie; de păr etc.
LUNI • înlătură pânza de pe faţă; • se târăşte în mâini şi
• loveşte un obiect de celălalt. genunchi.
• scapă şi aruncă obiecte; • stă în picioare şi merge • trece jucăria dintr-o mână
2 • caută jucăria ascunsă când fără ajutor; în alta;
vede procesul de ascundere • se întinde după obiecte, le • loveşte cu un băţ o altă
6-12 a ei; ţine şi se joacă cu ele. jucărie;
LUNI • strânge obiectele într-o cutie. • strânge cu forţă şi apucă
obiectele cu vârful degetelor.
• urmăreşte o minge care se • merge trăgând de aţă o • construieşte un turn din
3 rostogoleşte; jucărie; cuburi;
12-18 • deschide un vas ca să vadă ce • aleargă nesigur; • duce mâncarea la gură
LUNI este în interior. • îi place să se încaiere. singur.
• manifestă interes pentru ceea • loveşte sau aruncă o minge • scoate dopul de la sticlă;
4 ce se petrece în jurul său; fără a se dezechilibra; • îşi scoate unele haine;
18-36 • cunoaşte casa. • aleargă bine; • ţine creionul sau băţul în
LUNI • începe să se caţăre peste/ pumn.
sub/ printre obiecte.
• mânuieşte obiectele fragile cu • sare cu ambele picioare; • pune şiretul în găuri;
atenţie; • prinde o minge mare; • poate desena;
5 • se joac ă „de-a v-a ţ i ascun- • se caţără uşor; • se descurcă în a-şi încheia
3-5 ANI selea“; • este total activ. singur hainele;
• participă la jocurile copiilor • ţine creionul ca un adult.
mai în vârstă.
SOLUŢIONARE A
ETAPA SOCIALIZARE SIMULARE
PROBLEMELOR ŞI GÂNDIREA
• urmăreşte şi atinge feţ e; • se comportă cu toate jucă- • emite sunete ca răspuns la
• îi place interacţiunea şi contac- riile la fel, izbindu-le, o voce;
tul fizic; pipăindu-le şi încercându-le • face zgomot şi se mişcă
1 • se joacă de-a „cu-cu“; cu gura; pentru a atrage atenţia
0-6 mai târziu duce cana la adultului;
LUNI • zâmbeşte şi râde. •
gură. • îşi dă seama că o anumită

acţiunea duce la un rezultat
anumit.
• oferă jucării unui adult şi le dă • arată cu mâna „la revedere“; • foloseşte ajutorul unui adult
când este rugat; •
face legătura între lingură pentru
dorit; a obţine obiectul
• comunicativ cu adulţii, caută şi cană.
2 interacţiune; • foloseşte un obiect pentru
6-12 • rostogoleşte mingea înainte şi a obţine un altul;
LUNI înapoi. • caută jucăria ascunsă;
• trage o jucărie de sfoară
şi-i urmăreşte mişcarea.
• imită acţiunile şi sunetele • pretinde că se hrăneşte sin- • potriveşte un obiect cu
3 produse de adulţ i; gur; obiecte similare;
12-18 • îi place să alterneze rolurile în • imită activităţile adulţ ilor: • se urcă pe scaun ca să
LUNI jocurile cu adulţii – începe să spălarea, pregătirea mân- ajungă la un obiect.
fie sociabil şi cu alte persoane. cării, măturarea...
• începe să coopereze în joc cu • îi place să simuleze că • împarte obiectele în grupuri;
ceilalţi copii; găteşte; rostogoleşte mingea pentru
4 • începe să împartă obiectele. • mai târziu realizează acti-
•
a lovi ţinta;
18-36 vităţi simulate: hrănirea şi încearcă să repare o jucărie
•
LUNI culcarea păpuşii, spălarea stricată.

rufelor...
• începe să se joace bine în grup • îi place să privească şi să • alege două poze ale
de copii: „de-a v-aţi ascunselea“ comenteze imagini; aceloraşi obiecte;
5 şi jocuri cu mingea; • ascultă poveşti, istorioare; • e capabil să potrivească
3-5 • începe să participe la jocuri cu • desenează din imaginaţie. forme şi culori;
ANI reguli simple; • rezolvă mozaicuri simple.
• e capabil să-şi aştepte rândul.
JOCUL 269
CARACTERISTICILE JOCULUI LIBER

• CORESPUNDE TREBUINŢELOR ŞI MOTIVAŢIEI INTERNE.
• ANTRENEAZĂ DECIZIILE PERSONALE– alegere liberă.
• SOLICITĂ RESPONSABILITATEA.
• IMPLICĂ GLOBAL PERSONALITATEA.

• DĂ SATISFACŢIE INDIVIDUALĂ.
• PROCESUL ÎNVĂŢĂRII ESTE EFICIENT– învăţare experienţială.
• RELAŢIILE SOCIALE ÎN JOC DEVIN AUTENTICE – învăţare socială.
• ASIGURĂ ŞI STIMULEAZĂ RITMUL DEZVOLTĂRII – procesul este mai important ca produsul.
• POTENŢEAZĂ STILUL INDIVIDUAL DE ÎNVĂŢARE.
• CULTIVĂ DIVERSITATEA ŞI CREATIVITATEA.
• DEZVOLTĂ IDEI, CONCEPTE, DEPRINDERI, ATITUDINI, MOTIVE, COMPETENŢE REALE ŞI PER-

SONALE – învăţare creativă.
MOMENTE IMPORTANTE DE REŢINUT DESPRE JOCUL COPILULUI

• Fără joc nu există dezvoltare;
• Copiii se joacă singuri, în perechi sau în grup;
• Natura jocului se modifică în funcţie de etapa de dezvoltare a copilului;
• Jocul este o parte important ă a casei de comunicare. Prin joc, copilul şî i dezvoltă
aptitudinile esenţiale pentru comunicare;
• Există şase tipuri de joc: de explorare, de mi şcare, de manipulare, de socializare,
de simulare, de soluţionare a problemelor;
• Fiecare tip de joc este la fel de importantşi contribuie la dezvoltarea copilului;
• Toate tipurile de joc sunt legate între eleşi depind unul de altul;
• În lucrul cu copiii trebuie s ă ne asigurăm că ace ştia au anumite dexterit ăţi în toate
tipurile de joc;
• Cunoscând toate etapele de desf ăşurare a jocului, putem stabili nivelul copilului,
oferindu-i ajutor adecvat;
• Dezvoltarea deprinderilor de joc necesită timp, de aceea un copil nu poate fi grăbit;
• Alături de părinţi, ceilalţi copii ar trebui să cunoască cum să se joace cu un copil cu
dizabilităţi;
• Jocurile recomandate p ărinţilor trebuie să fie uşor de realizat acasă;
• Prin joc, copiii se integrează şi înţeleg lumea înconjurătoare;
• Jocul ajută copilul să se dezvolte intelectual, fizic şi socio-emoţional;
• Dezvoltarea aptitudinii de joacă la copil depinde de iscusinţa şi creativitatea de
care dăm dovadă jucându-ne cu copilul.
JOCUL 271
CUM NE JUCĂM CU COPILUL

AŞA DA AŞA NU
Haide! Pregăteşte bucăţele!
• Să alegem activit ăţi ce corespund
nivelului de dezvoltare al copilului. Eu nu înţeleg...
Dacă nu îndeplineşte o activitate,
să ne întrebă m „de ce“ şi să o
schimbă m corespunzător;
Bine! Acum dă cuburile! • Să fim flexibili în metodele noastre. Nu! Tu trebuie să te joci
anume cu aceasta...
Când copilul manifestă interes
pentru ceva, să-i satisfacem dorinţa.
Nu-l putem forţa să manifeste
Bravo, băiatule!
interes numai pentru ce am ales
Nu băiatule!
noi; Nu face aşa...!
• Să lăudăm şi să încurajăm copilul în
timpul jocului pentru efortul făcut.
Jocul nu este un examen pe care
copilul poate să-l treacă cu succes
sau să-l piardă;
• Să rămânem calmi şi concentraţi pe
toată durata activităţii noastre cu
copilul;
• Să încurajăm copilul să participe la
toate tipurile de joc;
• Să ne asigurăm că în timpul jocului
copilul este atent şi aşezat comod;
• Să arătăm prin mimica feţ ei şi vocii
că ne face o deosebită plăcere să ne
Hai să încercăm jucă m cu copilul; Fii atent!
din nou. Tu trebuie să ter-
• Să răspundem cu încurajare la mini asta
orice tentativ ă a copilului de a se
juca;
Bravo ţie! Fă-o din nou... • Să ne jucă m perioade scurte de Bravo! Acum vom
O vom repeta şi mâine. timp. Jocul copilului va evolua încerca ceva mai
dacă înaintă m treptat, cu paşi mici, complicat.
şi dacă repetă m des aceleaşi
activităţi;
Priveşte! faci...
Aşa trebuie să • Să demonstrăm activitatea înPunefaţa o dat ă dopurile în cutia
copilului atunci când este nouă. de tinichea.
Când considerăm că copilul a înţ e-
les ce trebuie să facă, îl lăsăm să
încerce singur;
• Jocul de unul singur este important. Eu o voi face pentru tine.
El oferă ocazia copilului să
experimenteze şi să descopere
lucruri noi.
DIFICULTĂŢI POSIBILE ÎN TIMPUL JOCULUI

Unii copii cu dizabilităţi întâmpină anumite dificult ăţi în timpul procesului de învăţare a
jocului. Mai jos sunt enumerate câteva din problemele frecvente cu care ne putem întâlni în lucrul
cu copiii, împreună cu câteva sugestii pentru a evita aceste cazuri.
PROBLEMA SUGESTII
1. ARUNCAREA OBIECTELOR • Pentru început, să ne întrebă m „de ce“ aruncă copilul obiectele?
În funcţadecvat.
tament ie de răspunsul la această întrebare vom găsi un compor-
• Fie vom ignora acest comportament atunci când copilul doreşte
doar să ne atragă atenţia, fie vom acorda o aten ţie sporită în cazul
în care copilul se joacă bine.
• Dacă observă m că un copil intenţionează să arunce un obiect, îi
spunem hotărât „nu“ şi îi arătăm prin mimica feţei şi voce că
vorbim serios.
• Îi arătăm copilului jocuri noi, care-i pot trezi un interes mai mare.
2. PUNEREA ÎN GURĂ A OBIECTELOR • Pentru început ne întrebă m „de ce“ pune copilul obiectele în gură?
• Dacă acesta este unicul său mod de a cunoaşte obiectele, atunci ar
trebui să-i arătăm şi alte căi de cunoaştere.
• Să încurajă m copilul să-şi folosească mâinile la palparea, lovirea,
scăparea şi ridicarea obiectelor.
• Să folosim obiecte ce-i pot trezi copilului interesul şi-l pot deter-
mina să se joace cu ele. Obiectele să aibă structuri diferite, culori
aprinse şi să emită diverse sunete.
•
Să antren
interes ă mmare.
mai copilul în activităţi noi care prezintă pentru el un
3. JOCUL NUMAI CU ANUMITE • Să permitem copilului să se joace cu obiectul său preferat pentru un
OBIECTE scurt timp, apoi treptat să încercă m să-l antrenă m în activităţi noi.
• Să arătăm copilului cum poate folosi obiectul în diverse moduri.
• Să ajută m copilul să folosească noile obiecte împreună cu obiectul
preferat.
• Să demonstră m copilului că jocul este o plăcere.
4. COPILUL SE MIŞCĂ CONTINUU • Să încurajă m copilul să stea jos şi să se joace, dar să nu-l forţăm.
• Să începem a ne juca fără participarea copilului şi să aşteptă m ca
acesta să ni se alăture.
• Să ne asigurăm că înainte de a începe o activitate, copilul esteşezat.
a
• Să ne jucăm pentru perioade scurte de timp. Când copilulşîi pierde
interesul, să-l lăsăm să se ridice şi să se mişte puţin, înainte de a
trece la altă activitate.
• Dacă un copil îşi arată interesul pentru un joc un timp îndelungat,
să-l lăudă m şi să arătăm prin intermediul mimicii feţei şi prin voce
că suntem mulţumiţi de el.
5. LIPSA DE INTERES FAŢĂ DE JUCĂRII • Să folosim jucăriile care îl pot atrage cel mai mult pe copil,
în special cele colorate aprins, zgomotoase şi cu forme
captivante.
• Dacă copilul este atent la feţe şi nu la obiecte, ridic ă m obiectele
la nivelul feţei şi-l îndemnă m să le privească .
• Când ne jucă m este obligatoriu să menţinem fa ţa şi vocea
expresive, astfel încât copilul să manifeste interes fa ţă de ceea ce
facem.
• Să iniţiem jocuri captivante care ar puteaă-ls intereseze pe copil.
JOCUL 273
Cel mai important lucru de reţinut este că deprinderea unui copil cu jocul şi
însuşirea de către el a diverselor activităţi necesită timp, de aceea …………
• AVEŢI RĂBDARE!
• FIŢI CONSECVENŢI!
• MANIFESTAŢI-VĂ GRIJA!
• JUCAŢI-VĂ CU EL/EA!
CONFECŢIONAREA ŞI FOLOSIREA JUCĂRIILOR
Aveţi dreptate. Unii oameni consider ă că jucăriile
Aţi vorbit în detaliu despre sunt partea cea mai important ă a jocului şi c ă numărul
lor mare constituie un avantaj. Dar nu este adev ărat!
joacă, dar nu aţi oferit informaţii Mai întâi de toate, jocul se poate organiza şi fără
despre jucării. Care este importanţa jucării. Şi apoi, jucăriile în sine nu ajut ă copilul –
acestora în lucrul cu copiii? contează modul lor de utilizare.
Mai jos sunt prezentate alte câteva i dei despre joacă şi jucării:
Interacţiunea cu persoane Folosirea Jucăriile nu trebuie neapărat

precede interacţiunea cu eficientă a cumpărate. Deseori cele mai
jucăriile. Un copil trebuie jucăriilor bune jucării sunt acelea pe care
ajutat să înveţe să le facă presupune le confecţionăm noi înşine.
pe ambele. implicarea Dacă doriţi să aflaţi mai multe
tuturor despre acestea citiţi în
abilităţilor continuare ...
noastre.
Putem folosi majoritatea
jucăriilor în diferite feluri:
– la dezvoltarea Pentru orice fel de interac ţiune cu
diferitelor tipuri de joc, la persoane sau jucării, copilul trebuie
încurajarea diverselor să posede un anumit nivel de atenţie.
aptitudini de comunicare
– în funcţie de necesităţile
copilului.
Iar acum să examinăm cum putem confecţiona
jucării împreună cu părinţii.
JOCUL 275
CONFECŢIONAREA JUCĂRIILOR ÎN GRUP
1. Care este calea cea mai bună de învăţare

a părinţilor să confecţioneze jucării ieftine
pentru copiii lor?
Unul dintre cele mai bune moduri de a-i instrui pe părinţi
să confecţioneze jucării puţin costisitoare este organizarea
grupurilor speciale unde părinţii se întrunesc ca să facă
jucării pentru copiii lor.
2. De ceacest mod este cel mai potrivit? Lucrul în grup reprezint ă pentru părinţi o posibilitate de a
se întâlni şi de a face schimb de idei despre copiii lor şi
despre jucăriile de care aceştia au nevoie. De asemenea,
aceste întruniri le oferă părinţilor acces la materiale pentru
confecţionarea jucăriilor de care duc lipsă. Este o ocazie
de a instrui părinţii mai detaliat despre joc şi despre
utilizarea jucăriilor.
3. Cum putem organiza un grup de

confecţ ionare a jucăriilor? Trebuie să vă gândiţi care copii ar avea nevoie de jucării
şi să invitaţi părinţii acestora la o şedinţă de confecţ ionare
a jucăriilor. Şedinţa poate dura o zi sau două. Durata e la
alegerea
momentedumneavoastr
la care trebuie !săMai
ă jos sunt
vă gândiţ i… prezentate câteva
• Aveţi la dispoziţia dumneavoastr ă un spaţiu potrivit pentru a organiza astfel de grupuri?

• În cazul în care aţi avea nevoie de mese şi scaune, aţi putea face rost de ele?
• Aţi avea nevoie de ajutor suplimentar la conducerea şedinţei, de exemplu, voluntari, elevi
mai mari.
• Care sunt jucăriile pe care le veţi confecţiona împreună cu părinţii?
• Ştiţi exact cum să le confecţionaţi?
• De ce materiale vor avea nevoie părinţii pentru a confecţiona jucăriile?
• Din ce surse veţi procura materialele?
APRECIEREA ŞI ÎNCURAJAREA COPILULUI

PRIN CUVÂNT
A modela comportamentul copilului, a sprijini dezvoltarea lui pozitiv ă şi flexibilă implică

învăţarea unor comportamente care s ă valorizeze şi să pozitiveze gândirea şi acţiunea copilului.
Un exemplu este cum putem aprecia pozitiv efortul copilului.
Super!
Aşa! Aii-ai
Ţ stăfolosit mintea
pânit bine bine azi.
lucrurile.
E bine! Acum poţi fi sigur pe tine.
E corect! Asta e ceea ce numesc un lucru bun
Bine lucrat! Se potriveşte foarte bine.
Aşa e mai bine. Este tot mai bine!
Merge bine! Ai reuşit
Ai făcut o treabă bună.
Bravo!
Tocmai ai reu şit.
Acum este bine!
Acum poţi să spui că ai terminat.
Bine lucrat!
Ştiam că vei reuşi.
Ai muncit cu adevărat greu azi. Faci lucrurile să pară uşoare.
Mă mândresc cu munca ta de azi. Ai făcut-o la timp.
Eşti pe calea cea bună. Ai reuşit să îmi uşurezi munca.
E cel mai bun lucru pe care l-ai făcut. Nu e de loc rău.
Sunt fericită când te văd muncind aşa. Exact cum trebuie.
Continuă aşa, pentru că o faci tot mai bine. Felicitări!
Nu aş fi făcut nici eu mai bine. Nu e rău de loc.
Azi faci lucrurile mult mai bine. Merge bine.
Asta da îmbunătăţire. Ai făcut totul foarte bine.
Din zi în zi e mai bine. Ai reuşit minunat.
Încă o dată şi ai rezolvat.
Asta este calea cea bună.
Rămâi pe fază cu acest tip de lucru.
Asta este calea de a face.
Nu ai uitat nimic.
Acum nu te mai poate opri nimic.
Acum ai rezolvat-o.
Asta e calea.
Înveţi repede.
Asta e muncă de categoria întâi.
Este cel mai bine de până acum.
Se vede că ai lucrat serios.
Eşti foarte bun la asta.
JOCUL 277
RECOMANDĂRI NECESARE PENTRU ADULŢII

Cercetările au evidenţiat importanţa crucială a rolului părinţilor, educatorilor şi a altor
profesionişti în mica copilărie, pentru a sus ţine dezvoltarea socială a copilului. Se precizeaz ă că
aportul acestora este eficient mai curând prin crearea ocaziilor de dezvoltare, decât prin
intervenţie directă (Sheridan, Mary, D., 2008, p. 80).
A stimula dezvoltarea holistic ă a copilului prin construirea ocaziilor de joc constituie astfel o
strategie complexă, în care firul central este perceput în trecerea de la dependen ţă la independenţă.
Cu respect faţă de mica fiinţă în dezvoltare, vulnerabilă şi delicată, adultul are nevoie de resurse de
timp, înţelegere, răbdare, tehnică şi… dragoste necondiţionată. Tendinţa de a lucra în locul
copilului, de a-l supraproteja şi astfel a-l feri de a depune efort, este neproductivă şi nu oferă câmpul
necesar dezvoltării independenţei în acţiune şi decizie.
Iată în acest spirit, câteva recomandări pentru părinţii care au copii mici (Sheridan, Mary, D.,
2008, p. 80) care se adresează acestora prin cerinţe continue:
- Să creeze timp liber necesar pentru a interacţiona cu copilul;
- Să creeze ocazii de joc social: cântecele, jocuri de interacţiune, citirea împreună a
cărţilor de poveşti etc.;
- Să valorizeze fiecare joc al copilului;
- Să furnizeze materialele adecvate jocurilor vârstei;
- Să se bucure împreună cu copiii de descoperirile lor şi de ceea ce realizează;
- Să sprijine dezvoltarea relaţiilor cu covârstnicii: să lucreze împreună, să împartă, să
solicite, să dea jucăriile etc.;
- Să utilizeze formarea directă a deprinderilor de politeţe;
- Să direcţioneze comportamentele cu reguli clare.
A crea ocazii de joc, a alege juc ăriile şi materialele potrivite vârstei, condi ţiei şi nevoilor de
dezvoltare ale copilului, toate acestea presupun cunoaştere, înţelegere şi grijă faţă de el.
Activitatea de joc ofer ă mijlocele de interac ţiune cu covârstnicii şi cu adulţii cu care copilul
se poate identifica într-o manieră vie şi pozitivă.
Mia Kellmer Pringle (The Needs of Children) precizeaz ă următoarele cerinţe principale:
încurajarea copilului s ă se joace în toate felurile, atât singur cât şi cu alţi copii, să exploreze, să
imite, să construiasc
copilului, ă, ssăă dramatizeze
prin fantezie, (să se facşăi logica,
depăşească realitatea că) şi sjocul
ă creeze.
oferă Tocmai pentru
mijloacele de ac ăaborda
permite
şi
rezolva conflictele emo ţionale (Pringle apud TINDALL,şi WELLER, 1980, p. 2).
Prin activitatea de joc, copiii:
- Desfăşoară o activitate în sensul construirii identit ăţii personale, urmează cerinţele ş i
determinările de bază ale fiinţei lor;
- Rezolvă probleme de via ţă din mediul lor înconjurător fizic şi social;
- Experimentează posibilităţi de adaptare, pentru a deveni mai flexibili în gândire şi în

rezolvarea problemelor. Acest proces de cunoa ştere prin propria cercetare, experienţial,
este mai important decât produsul;
- Creează soluţii diferite, exprima experienţele lor în simboluri, ceea ce îi va ajuta să
gândească abstract;
- Comunică cu ceilalţi şi/sau cu sine. Vorbesc, ascultă, în ţeleg, folosesc cuvinte multe,
se exprimă plastic şi învaţă în general limbajul;
- Folosesc obiectele din jurul lor în scopul pentru care sunt create (învaţă utilitatea
lucrurilor) dar şi în altele (devin creativi);
- Se concentrează pe ceea ce fac, devin atenţi, motivaţi şi interesaţi.
Rolul părinţilor în joc este extrem de important în spa ţiul casei. În cele mai multe cazuri
mama şi tata nu fac decât s ă ofere jucăriile. Studiile au dovedit însă, tot mai elocvent în ultimele
decenii, că nu este suficient. P ărinţii trebuie să fie încurajaţi să aibă un rol activ în jocul ş i
dezvoltarea copilului lor. S ă fie capabili să exprime interes şi să ofere sprijin şi încurajare atunci
când copilul are nevoie. Timpul petrecut zilnic cu copilul presupune jocul împreun ă şi dezvoltarea
astfel a unor relaţii de încredere şi încurajare reciprocă. De asemenea, părinţii mai au nevoie şi de
anumite recomandări legate de ce fel de jucării au nevoie copiii, la vârste diferite.
DIMENSIUNILE JOCULUI
Ca activitate specific uman ă jocul determin ă şi celelalte activit ăţi de învăţare, de munc ă
şi creaţie.
Caracteristica sa principală este constant ă de-a lungul întregii existen ţe individuale ş i
sociale.
Jocul introduce copilul în specificul lumii imaginare care îl va ajuta s ă construiască
imaginea sa despre lume şi mai departe mecanismele prin care s ă se adapteze la ea.
Scopul lui este ac ţ iunea însăş i, satisf ăcând imediat dorin ţ ele ş i aspira ţ iile individuale ale
jucătorului. De aceea, atingerea scopului în joc duce la stabilirea unui echilibru în via ţa
psihică şi stimulează funcţionalitatea ei de ansamblu.
şi necesitate.
Jocul asigur ă dezvoltarea copilului, între joc şi dezvoltare este o rela ţie de independenţă
Putem considera c ă jocul este cel mai important lucru pentru dezvoltarea copiilor.
Toţi copii s ănătoşi se joac ă. Lipsa jocului reprezint ă chiar un semnal c ă este ceva în
 neregulă cu copilul respectiv. Un copil bolnav trece mai u şor peste boal ă dac ă are lâng ă el
jucăria favorit ă şi dacă îl tentează un joc u şor care nu îl obose şte.
Copilul ştie int uitiv să se joace, dar, are nevoie de sprijin pentru a- şi orienta jocul.
Jocul are şi o dimensiune cultural ă, el este specific tuturor vârstelor umane de ş i consti-
tuie forma principală de dezvoltare şi de construire a personalit ăţii la copil.
JOCUL 279
Jocul este considerat activitat ea principal ă prin care copilul cunoa şte, învaţă şi îşi
apropie realitatea , o transform ă şi îi identifică dimensiunile valorice.
Jocul copilul ui face posibi lă învăţarea.
Copiilor mici nu le spune nimeni s ă se joace. În condi ţii normale ei iniţ iază şi organizează
situaţii de joc.
Jocul este studiat de psihologi, antropologi, sociologi ş i pedagogi. Indiferent de

perspectiva de studiu a jocului, to ţi îl recunosc ca un mediu important pentru înv ăţare şi
socializare şi pentru rezolvarea situa ţiilor dificile de via ţă.
SFATURI PENTRU PĂRINŢI:
• Oferiţi copiilor ocazii de joc şi jucării adecvate;
• Participa ţi la jocul copilului, dac ă va accepta;
• Confecţionaţ i jucării p entru copilul dumneavoas tr ă;
• Folosiţi materiale potrivite pentru nivelul de dezvoltare a copilului şi stimularea sa;
• Utilizaţ i ş i materiale din natur ă ş i din gospodărie;
• Materialele alese să fie colorate, sigure şi durabile;
• Planifica ţi activităţ ile în aşa fel încât copilul s ă-şi antreneze cât mai multe abilit ăţ i;
• Învăţaţi copiii să se joace dac ă este nevoie;

• Apreciaţ i mereu pozitiv eforturile copilului în joc;
• Extinde ţi acţ iunile copiilor ş i propuneţi altele;
• Lăsaţ i copiilor destul timp să se gândeasc ă, să-şi dezvolte activit ăţ ile şi să găsească
soluţ ii la problemele ivite – nu le r ăspundeţ i dumneavoastră;
• Încuraja ţ i copilul să se joace şi cu alţ i copiii.

SĂ COMUNICĂM
COMUNICAREA CU... PLĂCERE
ÎN SITUAŢII COTIDIENE
M
O
D
U
L
U
L
În modulul precedent am vorbit despre:

• importanţa jocului în activitatea cu copii cu dificult
ăţi de comunicare.
În acest modul vom vedea cum situaţiile cotidiene pot contribui la dezvoltarea
abilităţilor de comunicare ale copilului. Ghid pentru părinţi,
educatori şi alte
persoane implicate
în lucrul cu copii
După ce veţi parcurge acest modul, veţi putea: care au dificultăţi
• să apreciaţi rolul situaţiilor cotidiene în formarea abilităţilor de comunicare de comunicare
la copil;
• să recunoaşteţi momentul potrivit pentru a învăţa copilul diferite cuvinte.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Deficienţele multiple şi dizabilit ăţi severe
Jocul
Comunicarea în situa ţii cotidiene
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Noţiuni generale despre comunicarea cotidiană // 283
Atitudini stimulative în comunicare // 284
De ce situaţiile cotidiene sunt importante în învăţare? // 285
Reguli de aur ale comunicării în situaţii cotidiene // 287
Cum învăţăm să vorbim? // 288
De la cuvinte la propoziţ ii // 294
Formarea abilităţilor de comunicare în situaţii cotidiene specifice:
spălat, îmbrăcare, masă, alte activităţi casnice // 296
Important de reţinut despre comunicarea zilnică // 301
COMUNICAREA ÎN SITUA ŢII COTIDIENE 283
COMUNICAREA ÎN SITUAŢII COTIDIENE

NOŢIUNI GENERALE DESPRE COMUNICAREA COTIDIANĂ
Ce înţelegem prin „situaţii cotidiene“?
Acestea sunt activităţi care au loc acasă, ca parte din via ţa zilnică a unei familii. Situa ţiile
cotidiene obi
•
şnuite, la care ne vom referi în acest capitol sunt:
scularea;
• spălarea;
• îmbrăcarea;
• masa;
• activităţile casnice: gătit, spălat, curăţenie;
• cumpărăturile, plimbarea;
• lucrul în grădină.
Ce poate învăţa un copil din aceste situa ţii?

Situaţiile cotidiene pot fi folosite pentru a ajuta copiii s ă-şi însuşească diferite abilit ăţi:
• autonomie şi independenţă sporite;
• abilităţi motorii de bază;
•
abilităţi motorii fine;
• abilităţi intelectuale;
• deprinderi sociale;
• abilităţi de comunicare.
Vom vedea mai departe împreună cum activităţile şi evenimentele cotidiene din viaţa familiei
contribuie la stimularea şi dezvoltarea aptitudinilor de comunicare ale copilului.
În primii ani de viaţă, părinţii au un rol hotărâtor în dezvoltarea comunicării.
De ce?
• Pentru că ei sunt în contact, aproape permanent, cu copilul;
• Pentru că sunt motivaţi să insiste în învăţarea unor comportamente, deprinderi;
• Pentru că pot interveni frecvent în cursul zilei şi pot fructifica momente speciale când
copilul doreşte să-şi exprime interesele, dorinţele etc.
momente Prindeurmare,
interac ţpiune
ărinţiifireasc
particip la dezvoltarea
ă, ăcare şi stimularea
se petrec între adult şi comunic
copil înării copiluluirutinei
contextul lor, utilizând
zilnice
(sculat, spălat, masă, cumpărături, curăţenie, culcare) şi al jocului.
Interacţiunea facilitează dezvoltarea comunic ării. Este foarte important să se vorbească cât
mai mult cu copilul. „Baia de limbaj“ este la fel de importantă ca şi baia propriu-zisă. Comunicarea,
sentimentul de încredere în sine şi deprinderile sociale nu se pot dezvolta decât într-un mediu
comunicativ. Cu cât interacţiunile vor fi mai numeroase, vor dura mai mult, iar copilul va primi mai
multe informaţii, cu atât mai mult limbajul său va fi mai dezvoltat.
Fiecare copil va beneficia de efectele interacţiunii cu adultul în aceste situa ţii cotidiene, în
funcţie de nivelul său de dezvoltare şi de implicarea părinţilor.
Copilul are necesităţile şi posibilităţile sale individuale şi de la acelea trebuie să se pornească

atunci când vrem să utilizăm situaţiile cotidiene în lucrul cu copiii. De exemplu, unii copii trebuie
ajutaţi să-şi dezvolte aptitudinile de bază ale Casei Comunicării; alţii au nevoie de ajutor în învăţarea
tuturor aptitudinilor Casei Comunic ării; iar alţii sunt deja pregătiţi să înţeleagă şi să folosească
cuvinte şi propoziţii.
Este foarte importantşi gradul de implicare al părinţilor în interacţiunile zilnice cu copilul. Un
părinte mereu obosit, plictisit, care n-are timp pentru copil, care-l ignor ă pe copil, care nu se joacă cu
copilul, care nu-l atrage în anumite activităţi, privează copilul de posibilitatea de a se formaşi dezvolta.
ATITUDINI STIMULATIVE ÎN COMUNICARE

Trebuie să învăţăm care sunt atitudinile comunicative, stimulative pentru dezvoltarea
copilului:
• să observăm copilul;
• să-l urmărim în joc;
• să alegem activităţi care să-i facă plăcere copilului;
• să comentăm acţiunile noastre şi pe cele ale copilului;
• să ne aşezăm la aceeaşi înălţime cu copilul;
• să ne asigurăm că-şi cunoaşte numele. Ţineţi-l de mână sau mângâiaţi-i faţa, spuneţi-i numele
şi ajutaţi-l să se întoarcă spre dumneavoastră;
• să lăsăm copilul să aibă iniţiativă în activitate sau în joc;
• să învăţăm copilul să continue o acţiune, o conversa ţie etc.;
• să interpretăm mesajele copilului;
• să ne interesăm de ceea ce vrea să spună copilul şi să-i răspundem imediat, adecvat;
• să-i furnizăm copilului nostru un model verbal corect;
• să folosim în conversaţie propoziţii şi fraze
- reformulând ceea ce copilul spune,
- adăugând informaţii noi,
- punând întrebări;
• să ajutăm copilul să-şi îmbunătăţească pronunţia;
• să stimulăm dezvoltarea vocabularului copilului înv ăţând cuvinte noi, denumind obiecte
şi situaţii în care copilul este implicat;
• să manifestăm entuziasm, să răsplătim cel mai mic efort al copilului de a comunica.
Aceste atitudini trebuie să se manifeste în toate situa ţiile şi experienţele cotidiene, dar şi în
activităţile de lectur ă (poveşti), muzică (cântece), joc.
REŢINEŢI!
Calitatea relaţiei stabilite între părinte şi copil are o importan ţă fundamentală în

dezvoltarea limbajului.
DE CE SITUAŢIILE COTIDIENE SUNT IMPORTANTE PENTRU ÎNVĂŢARE?

Situaţiile cotidiene sunt importante pentru învăţare deoarece acestea:
• au loc în mediul natural, obişnuit al copilului;
• au loc de câteva ori pe zi, repetarea lor fiind suport pentru înv ăţare;
• reprezintă momente de influenţare reciprocă firească;
• încurajează copilul să fie activ, bazându-se pe propriile for ţe;
•
sporesc încrederea în sine a copilului;

• pregătesc copilul pentru a fi independent laşcoală şi în viaţa adultă;
• folosesc cuvintele de bază ale comunicării – cele vehiculate în viaţa cotidiană.
După cum am mai spus, copiii îşi pot însuşi diferite deprinderi în
situaţii cotidiene, însă în acest modul vom vedea cum copiii pot dobândi
abilităţi de comunicare.
Vino cu mine...
Dacă părinţilor li se arată cum să folosească situaţiile cotidiene ca pe

un prilej favorabil pentru a- şi învăţa copilul, acestea pot deveni un
instrument nepreţuit în formarea abilităţilor Casei Comunicării.
Ba, şi mai mult, ele:
Pot fi Nu necesită Nu necesită Implică toţi

distractive! timp în echipamente sau membrii unei
plus! jucării speciale! familii!
Pentru a ilustra mai clar cele spuse, privi ţi situaţiile de mai jos.
PRIVEŞTE ŞI
GÂNDEŞTE-TE...
CE OBSERVI?
MAI IUNIE IULIE AUGUST

Doamna Cred că o să-mi Of, de n-ar mai
Ileana cumpăr rochia pe lătra câinii aceia. Sunt atât de
Mmm... Ce... care am văzut-o azi. obosită!
cald e astăzi!
Doamna Cred că o să-mi Spală-te pe picior! Spală-te pe cap!

Maria Priveşte!
cumpăr rochia pe Bravo!
care am văzut-o...
Ana se spală O-o-o!
singură. Ga-ba... Pap!
A-ga-ga...
Doamna Ileana nu este interesat ă să comunice cu copilul ei. Ea este plictisit ă şi obosit ă
mai tot timpul. Din mai pân ă în august, nu se înregistreaz ă nici o schimbare în comportamentul
copilului său.
Doamna Maria comunică permanent cu copilul ei. Datorit ă eforturilor sale, fetiţa devine
mai receptivă şi interesată să comunice. Capacitatea ei de a în ţelege se îmbunătăţeşte şi începe să
participe la comunicare.
Folosind aptitudinile sale de comunicare, Maria transform ă orice situaţie cotidiană într-un
prilej favorabil dezvolt ării capacităţilor de comunicare ale fetiţei sale.
REGULI DE AUR ALE COMUNICĂRII COTIDIENE

Învaţă de la Maria:
• Acordă întreaga ei atenţie situaţiei în care sunt implicate eaşi fetiţa ei;
• Captează atenţia fetiţei, spunându-i pe nume şi atin-
gând-o înainte de a-i vorbi;
• Se aşază la acelaşi nivel cu fetiţa;
REŢINEŢI! • St ă în faţa fetiţei şi se asigură că s-a stabilit un contact
Este important modul
în care vorbiţi şi nu vizual bun;
cât vorbiţi. • Îi vorbeşte fetiţei despre ceea ce face;
• Foloseşte un limbaj clar şi simplu;
• Denumeşte obiectele de care este interesat copilul şi
repetă cuvintele importante mai des şi în contexte
variate;
• Foloseşte mimici expresive şi un timbru adecvat;
•
Se străduieşte să atragă fetiţa în activităţi variate şi o încurajează s ă facă singură diferite lucruri,
imitând-o;
• Laudă fetiţa de fiecare dată când aceasta încearcă să facă ceva;
• Interpretează mesajele non-verbale ale fetiţei, dându-le un sens;
• Face comentarii asupra activităţilor fetiţei, completându-le cu gesturi şi cuvinte care plac copiilor
şi care sunt uşor de pronunţat.
MERGEM SĂ ÎNCERCĂM
„REGULILE DE AUR“.
CUM ÎNVĂŢĂM SĂ VORBIM?

Deprinderea de a în ţelege şi de a folosi limba vorbit ă este cea mai dificilă dintre toate apti-
tudinile comunicării. Pentru că este foarte importantă, o vom studia mai detaliat.
Situaţiile cotidiene sunt cele mai bune ocazii pentru a înv ăţa să înţelegi şi
să utilizezi cuvinte, întrucât atunci cuvintele sunt întrebuin ţate într-un mod
natural şi cu înţeles. Totodat ă, aceste situa ţii au loc zilnic şi se repetă, astfel
încât
astfel cuvintele
învăţăm să ivorbim.
ş situaţiile sunt reluate, devenind familiare copilului. Deci,
După cum am menţionat în Modulul 1, limba vorbită este doar una dintre părţile comunicării.
Nu toţi copiii cu dificult ăţi de comunicare vor înregistra progrese în însuşirea vorbirii. Situaţiile
cotidiene oferă copiilor care sunt preg ătiţi să folosească cuvinte şansa ideală de a învăţa.
CUM ÎNVĂŢĂM CUVINTE?

Majoritatea oamenilor învaţă cu u şurinţă cum să utilizeze cuvintele şi nu se gândesc la modul
în care le-au înv ăţat la o vârstă timpurie. Pentru a în ţelege mai bine ce simte un copil care învaţă să
vorbească, gândiţi-vă la experienţa dumneavoastr ă când aţi început să studiaţi o limbă str ăină.
Încercaţi împreună cu un prieten următoarea activitate:

1. Gândiţi-vă la denumirea unui obiect 4. Acum faceţi acelaşi lucru, dar arătaţi-i
într-o limbă necunoscută prietenului prietenului dumneavoastră obiectul la
dumneavoastră (exemplu: dog). care vă referiţi.
2. Spuneţi-i prietenului dumneavoastră 5. Prietenul dumneavoastră poate acum
cuvântul respectiv, dar nu-i arătaţi nu numai să repete cuvântul, dar şi
obiectul. să-1 folosească corect.
3. Prietenul dumneavoastră poate repeta
cuvântul, dar poate el să-l înţ eleagă şi
să-l folosească?
CE ESTE
CUVÂNTUL?
• Cuvintele sunt simboluri folosite pentru a reprezenta obiecte.

• Cuvintele ne permit să vorbim despre obiecte care nu sunt prezente.
• Cuvintele sunt alcătuite din sunete.
• Copilul învaţă mai întâi sunete; emiterea şi diferenţierea lor reprezentând baza învăţării
limbajului.
Pentru învăţarea sunetelor, juca ţi-vă cu copilul, înv ăţându-l să imite onomatopee. Pentru
aceasta el trebuie s ă-şi dezvolte anumite abilităţi de ascultare. Asiguraţi-vă că aude bine. Dac ă nu
are probleme cu auzul, urm ătoarele activităţi îl vor ajuta să-şi dezvolte aceste abilităţi de ascultare ş i
imitare a sunetelor:
• Opriţi-vă din activitate şi ascultaţi sunetele, zgomotele care se aud ( exemplu: maşina, avionul,
ceasul, o cheie cazând etc.).
• Apoi, încercaţi să-l faceţi pe copil să imite:
- lătratul unui câine: ham-ham!
- mieunatul unei pisici: miau-miau!
- cum sună telefonul: ţârr!
- cum bate cineva la uşă: toc-toc/ cioc-cioc!
- sunetul clopotului: bing-bang!
- ciripitul unei p ăsărele: cip-cip-cirip!
- claxonul maşinii: tu-tu-tu!
- cum face găina: cot-cot-codac!
- cum face cocoşul: cucurigu!
- cum face albina: bâzz-bâzz!
- cum face trenul: u-u-u/ ş-ş-ş!
- cum face motorul: brum-brum-brum!
- cum face avionul: j-j-j!
- cum face şarpele: s-s-s!
- cum face vaca: muu-muu!
- cum face oaia: bee-bee! etc.
O dată cu sunetele şi cuvintele, copilul învaţă ritmul şi muzica vorbirii.
De obicei, mamele sunt cele care dau dovad ă de o mare sensibilitate în ascultarea copiilor
lor, ajustându-şi conduita la cea a copilului. Ele utilizează:
- o exclamaţie pentru a atrage aten ţia copilului (exemplu: „O, uite! Ce-i asta? E un cal.
Priveşte, ce cal frumos! Calul fuge.“);
- o întrebare, pentru a ob ţine un răspuns;
- un cuvânt pentru a desemna un obiect;
- o reformulare a unui enunţ al copilului, pentru precizare.
În toate aceste situa ţii, ele folosesc o anumită mimică (adecvat ă situaţiei), anumite gesturi,
iar verbalizarea are un anumit ritm, o anumită melodicitate, timbrul vocii fiind ridicat sau sc ăzut în
raport cu mesajul pe care vor s ă-l transmită.
Pentru a învăţa şi a înţelege cu adevărat un cuvânt, nu este de ajuns doar s ă-i auzi pro-
nunţarea. Pentru a în ţelege sensul cuvintelor este necesar ca acestea s ă fie pronunţate în prezenţa
obiectelor sau situa ţiilor pe care le denumesc.
Copilul învaţă un cuvânt după ce:
• ascultă cuvântul;
• vede obiectul pe care-l denumeşte cuvântul;

• observă la ce foloseşte obiectul;
• ţine obiectul;
• manipulează obiectul;
• simte obiectul;
• foloseşte adecvat obiectul.
IMPORTANT
• Dacă copilul pronunţă greşit un cuvânt, nu-l corectaţi spunându-i: „Nu, nu este tăun, este scaun.“. E mai
bine să-i spuneţi: „Aşa e. E scaun.“. Şi puteţi continua: „Stai pe scaun!“.
• Dacă copilul începe să utilizeze cuvinte izolate, atunci trebuie să:
- întăriţi mesajul copilului prin imitare sau pronunţarea corectă a mesajului verbal;
- lărgiţi „producţiile verbale“ (mesajele) copilului, prin adăugarea de unul sau două cuvinte supli-
mentare.
Da, este un câine (cuţu).

Face „ham-ham!“.
Ham! Ham!
Există trei etape în procesul de însuşire a cuvintelor:
ETAPA COPILUL ADULTUL DE REŢINUT

1. cana • aude cuvântul folosit • accentuează cuvântul • copilul nu trebuie
în diferite situaţii; şi îl foloseşte în dife- neapărat să verbali-
Eu am o • face legătura între rite contexte; zeze în această etapă;
cană. cuvânt şi obiectul pe • repetă cuvântul şi îi • copilul trebuie să fie
care-l desemnează; precizează sensul; cât mai activ implicat
•
începe să înţeleagă •
foloseşte acelaşi în situaţie;
cuvântul. cuvânt pentru a • fiţi răbdători; pentru
denumi acelaşi tip de această etapă este
Înţelegerea se nsului obiect. nevoie de timp.
2. • încearcă să imite • îi acordă copilului • fiţi răbdători cu
Eu spăl cuvântul pe care îl suficient timp pentru copilul; nu-l forţaţi să
cana. aude; ca acesta să pronunţ e vorbească;
• este încurajat de răs- cuvântul; • nu vorbiţi prea mult;
punsul adultului; • laudă orice încercare • acordaţi-i copilului
• continuă să încerce. a copilului de a spune mai mult timp pentru
un cuvânt; această etapă; nu-l
Imitarea adultului • continuă să folosească grăbiţi spre etapa
cuvântul în context. următoare.
3. • înţelege sensul cuvân- • consolidează cuvân- • nu treceţ i prea repede
Cana.
tului; tul, acordându-i copi- la cuvinte şi activităţi
ţine minte cuvântul
şlului
i de timp de gândire noi;exerci
copilul
ţiu;are nevoie
•
care corespunde folosire a cuvân- de

acestui sens; tului; • fiţi întotdeauna un
• reţine cum să rostească • laudă şi acceptă orice exemplu demn de
Folosirea corectă a cuvântul. încercare a copilului urmat pentru copil.
cuvântului de a folosi cuvântul
într-o situaţie adecvată.
Pentru a vedea cât de important este s ă fie ajutat copilul

în însuşirea unui cuvânt, trecând prin aceste trei etape,
comparaţi situaţiile de pe pagina urm ătoare...
Copilul nu înţelege
cuvântul şi, ca urmare,
nu-l foloseşte corect.
Aşa nu!
Spune „tati“! Spune „tati“! Tata
Tata
Tata
Aşa da!
Uite-l pe tati. Tati mănâncă.
Tati, tati! Tata!
Salut, tati!
Tati!
Copilul înţelege
cuvântul şi, poate
să-i atribuie
sensul corect.
Ştiaţi că sunt mai multe tipuri de cuvinte pe care

copilul le învaţă într-o anumită ordine?
Cuvintele pe care le folosim pot fi clasificate în:

• nume de persoană (exemple: mama, tata, Ion etc.);
•
denumiri de obiecte ( exemple: minge, maşină, scaun, păpuşă, carte, casă etc.);
• cuvinte sociale (exemple: la revedere, mulţumesc, poftim, bună ziua etc.);
• cuvinte care exprimă acţiunea (exemple: a mânca, a dormi, a merge, a găti, a spăla etc.);
• cuvinte care exprimă însuşiri (exemple: fierbinte, rece, mare, mic, bun, frumos etc.).
eu, lui, la, tu, pe, lâng ă, în, cu, şi,

Mai sunt şi alte cuvinte pe care copilul deasupra, ei, alături, aici, aşa etc.
le învaţă mai târziu...
Ghid detaliat pentru înv ăţarea cuvintelor:

• Mai întâi, gândiţi-vă dacă copilul poate înţelege sensul cuvintelor. Folose şte deja gesturi? Îi
place jocul simbolic, adic ă are capacitatea de a simboliza un obiect prin altul? Folose şte deja
sunete cu sens?
• Dacă da, alegeţi acele cuvinte care-i sunt folositoare copilului. Ce îl intereseaz
ă? Ce situaţii pot fi
folosite pentru instruirea copilului? Începe ţi cu unele cuvinte din primele grupe men ţionate mai
sus, adică cu nume de persoane, denumiri de obiecte şi cuvinte sociale. Mai târziu, învăţaţi-l
cuvinte care exprimă acţiuni şi cuvinte care exprimă însuşiri.
• Acum, gândiţi-vă cum puteţi s ă-l învăţaţi pe copil cuvinte. Alege ţi 5-10 cuvinte. Reamintiţi-vă
etapele care trebuie parcurse pentru însu şirea cuvintelor. Pentru fiecare cuvânt ales gândi ţi-vă la
o situaţie care poate fi folosită în vederea învăţării acestui cuvânt.
• Utilizaţi aceste cuvinte cât mai des, ca răspuns la dorinţele şi interesele exprimate de copil.
REŢINEŢI!
Nu învăţaţi copilul Nu vă grăbiţi.

mai mult de 10 cuvinte Fiţi sigur că a reţinut
cele 10 cuvinte înainte
într-o singură
activitate. de a-l învăţa pe copil
alte cuvinte.
apă au!
prosop
rece
murdar
săpun
fierbinte
curat
frig miroase
DE LA CUVINTE LA PROPOZIŢII
Imediat ce copilul înţelege şi foloseşte izolat mai multe cuvinte, el trebuie s ă înveţe cum să
le combine în propoziţii. La început, va combina dou ă cuvinte, apoi trei şi, ulterior, va îmbina mai
multe cuvinte pentru a construi o propozi ţie mai lungă.
Ştiaţi că exist ă reguli pentru îmbinarea cuvintelor în propozi ţie? Dacă

aş spune
Când„cartea
începe interesant
să formeze este
ă aceasta“,
propozi nu aşare
ţii, copilul respecta
nevoieregulile,
de ajutornu-i aşa? a
pentru
învăţa aceste reguli.
Regulile care stau la baza formării propoziţiilor simple sunt:

• Cuvânt social + nume de persoan ă (exemple: „La revedere, tati.“; „Da, mami.“; „Hai, mami!“;
„Pa, mami.“ etc.).
• Cuvânt care exprimă acţiune + nume de persoan ă sau de obiect ( exemple: „Spală păpuşa!“;
„Pune masa.“; „Ia cana!“; „Taie pâinea.“; „Face baie.“ etc.).
• Nume de persoană/obiect + cuvânt care exprimă o acţiune (exemple: „Tati pleacă.“; „Păpuşa
doarme.“; „Mama spală.“; „Fata bea.“ etc.).
• Nume de persoană/obiect + cuvânt care exprimă o însuşire (exemple: „cană mică“; „păpuşa
frumoasă“; „fetiţă cuminte“ etc.).
Orientaţi-vă după aceste reguli atunci când copilul dumneavoastr ă trece de la cuvinte la
propoziţii. De asemenea, reamintiţi-vă etapele de învăţare ale cuvintelor.
Copilul va învăţa să alcătuiască propoziţii:
• auzind un adult care foloseşte propoziţii din două cuvinte în situaţii cotidiene;
• combinând cuvintele care se referă la o situaţie anume;
• începând s ă înţeleagă sensul propoziţiei formate;
• încercând să imite propoziţiile de două cuvinte spuse de părinţi într-o situaţie adecvată;
• reţinând cum să spună o propoziţie de două cuvinte într-o anumită situaţie.
REŢINEŢI!
Lăudaţi copilul pentru Repetaţi propoziţiile

fiecare încercare pe mai des în situaţii
care o face. concrete.
Folosiţi întotdeauna cuvinte pe care Dacă reuşeşte să combine dou ă cuvinte,

copilul le cunoaşte. Încercaţi să utilizaţi copilul poate să treacă la construirea unor
aceleaşi cuvinte în propoziţii noi. propoziţii şi fraze mai lungi.
DESPRE ÎNVĂŢAREA CUVINTELOR
• Cuvintele sunt simboluri pentru obiectele pe care le reprezint ă.

• Cuvintele al căror sens nu este înţeles, nu sunt utile comunicării.
• Maxim 10 cuvinte pot fi învăţate într-o activitate.
• Există diferite tipuri de cuvinte pe care copilul tr ebuie să şi le însuşească.
• Cuvintele alese de dumneavoastr ă trebuie să corespundă necesit ăţilor şi dorinţelor
copilului.
• Gândiţi-vă la cât mai multe situaţii cotidiene cu ajutorul c ărora puteţi învăţa copilul cuvintele
alese.
• Nu uitaţi că sunt necesare trei etape pentru înv ăţarea cuvintelor.
• Implica ţi copilul cât mai activ posibil în diferite situa ţii şi arătaţi-i clar sensurile cuvintelor.
• Acordaţi-i copilului timp suficient pentru a asculta şi a înţelege. Nu-l grăbiţi. Modul în care îi
vorbiţi copilului va influenţa înţelegerea cuvintelor şi propoziţiilor. Deci:
- vorbiţi clar, silabisind cuvintele dac ă sunt lungi;
- folosiţi propoziţii scurte;
- folosiţi o mimică expresivă, un ritm şi un timbru adecvat.
• Nu forţaţi copilul să repete cuvintele.
• Lăudaţi copilul când încearc ă să spună un cuvânt, chiar dac ă pronunţarea lui nu este corect ă
la început.
• Chiar dacă copilul a început s ă folosească unele dintre cuvintele înv ăţate, continuaţi să le
folosiţi în situaţii cotidiene, astfel încât acestea s ă se întipărească bine în mintea copilului.
• Ţineţi un jurnal în care nota ţi cuvintele învăţate de copil, modul în care le pronunţă, cuvintele
pe care le învaţă mai greu, cuvintele la care trebuie să se revină etc.
• Situaţiile cotidiene sunt cele mai potrivite momente pent ru învăţarea cuvintelor.
Mai jos, găsiţi câteva sugestii de exploatare a situa ţiilor cotidiene în

scopul învăţării cuvintelor şi dezvoltării aptitudinilor de comunicare.
FORMAREA ABILITĂŢILOR DE COMUNICARE

ÎN SITUAŢII COTIDIENE SPECIFICE:
SPĂLAT, ÎMBRĂCARE, MASĂ, ALTE ACTIVITĂŢI CASNICE
I. Formarea abilităţilor de comunicare în timpul sp ălatului

• Recitiţi, mai întâi, Regulile de aur ale comunic ării în situaţii cotidiene.
• Gândiţi-vă la o listă de cuvinte (cel mult 10) pe care v ă propuneţi să le utilizaţi cât mai des într-o
singură şedinţă (fiecare cuvânt să fie folosit de cel puţin 5 ori în diverse contexte).
• Sugestii de cuvinte ce pot fi învăţate de către copil:
- Nume de persoane şi de obiecte: mama, Ionuţ (Ana etc. – numele copilului), cada, baia,
apa, săpun, prosop, cap, faţă, ochi, urechi, p ăr, picioare, mâini, burt ă etc.
- Cuvinte sociale: pleosc-pleosc, uite, au, vai, bravo, nu, da etc.
- Cuvinte care exprimă acţiuni: miroase, toarnă, spală, şterge, intră, ieşi, stai jos, scoală-te,
joacă-te etc.
- Cuvinte care exprimă însuşiri: fierbinte, rece, curat, murdar, frig, încet, repede, ud etc.
Vă prezentăm şi un posibil scenariu pentru înv ăţarea acestor cuvinte:

• Pregătiţi aşadar baia copilului. E un moment pl ăcut, relaxant în care copilul este preg ătit să
comunice. Aşezaţi cada pe masă astfel încât să fiţi la acelaşi nivel cu copilul (s ă aveţi contact
vizual).
Turnaţi apa fierbinte verbalizând. Mama pune (toarn ă) apa. Au, e fierbinte! Pun apă rece. L ăsaţi
copilul să simtă cu mâna diferenţele între apa rece şi cea caldă. Repetaţi cuvintele fierbinte,
rece. Uite, acum e bună.
Intră în apă. Stai jos! Copilul e murdar; facem baie, ne spălăm ca să fim curaţi. Uite, săpunul.
Ne spălăm cu săpunul. Miroase săpunul! Miroase frumos. Ne sp ălăm pe faţă, pe mâini, pe
picioare, pe burtică. Bravo! Ne jucăm cu apa: pleosc-pleosc! Gata! Băiatul e curat. Ieşi din
baie! Ridică-te! Ne ştergem cu prosopul. Prosopul e moale. Bravo! Hai să ne îmbrăcăm. Ne e
frig: bârr-bârr!
Vă reamintim că:
• Nu trebuie s ă forţaţi copilul să repete cuvinte;
• E necesar să întăriţi orice iniţiativă a lui de a comunica;
• E bine să-l imitaţi şi să dezvoltaţi încercările lui de a vorbi;
• E bine să-l lăsaţi să aibă iniţiative şi să-l lăudaţi.
În continuare vă prezentăm sugestii de cuvinte care pot fi înv ăţate în

alte situaţii cotidiene.
II. Îmbrăcarea:
• Nume de persoane şi de obiecte: mama, tata, copilul (numele), maiou, c ămaşă, pantaloni, fust ă,
ciorapi, nasturi, sandale (pantofi), şireturi, pălărie etc.
• Cuvinte sociale: uite, bravo, vai, nu, pa, da, mulţumesc etc.
• Cuvinte care exprimă acţiuni: îmbracă, dezbracă, pune, scoate, scoal ă, leagă (şireturile) etc.
• Cuvinte care exprimă însuşiri: nou, vechi, frumos, lung, scurt, cald, rece, ro şu, verde (ce culori
are îmbrăcămintea) etc.
III. Ora mesei:

• Nume de persoane şi de obiecte: cele implicate (mama, copil ş.a.), supă, ciorbă, lapte, ceai,
pâine, farfurie, cană, lingură etc.
•
Cuvinte sociale: te rog, mai vreau, bravo, nu, mulţumesc, ajunge, poftă bună etc.
• Cuvinte care exprimă acţiuni: a mânca, a lua, a da, a pune, a bea, a aduce etc.
• Cuvinte care exprimă însuşiri: bună, rece, caldă, fierbinte, foame, plin, dulce, dr ăguţ, gustos etc.
Eu vreau o Ce fructe doriţi? A, vrei

portocală. banana!
…ana…
…ana…
Formarea abilităţilor de comunicare în timpul sp ălatului:
Bebe e murdar!
Hai să ne spălăm! Vrei săpunul?
Uite săpunul! Hai să turnăm apă în

Miroase! cadă. Uf! E fierbinte!
Apa!
Priveşte apa...
Pleosc! Pleosc! Mă spăl pe mâini.
Mami spală mâinile
Ah! băiatului.
Spală-ţi mâna!
’Păl mâna!
Formarea abilităţilor de comunicare în timpul activit ăţilor casnice:
Ana îi aduce mamei roşii

şi ceapă. Mama spală rufe murdare.
Mulţumesc!
’Pală.
Pune fructele Pune ceapa în castronul

acesta şi roşiile în acela.
în coş.
Vaca e flă mândă! Hai să

Să-i dăm de mâncare. cumpărăm roşii.
REŢINEŢI!
Situaţiile cotidiene pot

constitui prilejuri favorabile
şi pot da rezultate numai
când familia comunică Este în puterea noastră
într-un mod firesc şi într-o să transformă m o situaţie
atmosferă relaxantă. obişnuită într-un prilej
valoros şi captivant
pentru învăţare.
Situaţiile
cotidiene pot fi
distractive.
Folosind adecvat
abilităţile noastre
de comunicare,
putem ajuta
Învăţând un copil să copilul să-şi
facă cât mai multe dezvolte abilităţile
pentru sine, îl ajutăm sale de
să devină autonom şi comunicare.
independent.
IMPORTANT DE REŢINUT DESPRE COMUNICAREA ZILNICĂ
• Situaţiile cotidiene fac parte din rutina zilnică a unei familii.

• Un copil poate învăţa diferite abilităţi şi deprinderi în cadrul situa ţiilor cotidiene. Comuni-
carea este doar un domeniu în care el se poate dezvolta.
• Situaţiile cotidiene sunt cele mai adecvate pentru însuşirea abilităţilor de comunicare.
• Ele sunt situaţii fireşti în care comunicarea poate avea loc într-o ambianţă concret ă.
• Putem folosi situaţiile cotidiene în diferite moduri, în func ţie de necesităţile fiecărui copil şi
de scopul pe care îl urmărim în lucrul cu copilul.
• Situaţiile cotidiene pot fi folosite pentru însu şirea tuturor etapelor comunicării, de la comuni-
carea de bază la înţelegerea şi utilizarea cuvintelor şi propoziţiilor.
• Folosind situaţiile cotidiene, o familie poate îmbina educa ţia copilului cu activit ăţile casnice
zilnice.
• Membrii familiei trebuie să folosească situaţiile cotidiene pentru a-l ajuta pe copil s ă înveţe
să comunice.
• Pentru toţi copiii, situaţiile cotidiene sunt cele mai bune prilejuri de a învăţa.
SĂ COMUNICĂM
CU... PLĂCERE
PARTENERIATUL
EDUCAŢIONAL
M
O
D
U
L
U
L
XI
În modulul precedent am studiat comunicarea în situaţii cotidiene.
În acest modul vom examina parteneriatul care trebuie să existe între persoanele
implicate în educaţia copiilor cu deficienţe.

După ce veţi parcurge acest modul, veţi putea: educatori şi alte
• să înţelegeţi importanţa parteneriatului educaţional; persoane implicate
• să vă adresaţi acelor instituţii care sunt abilitate pentru examinarea, îndrumarea în lucrul cu copii care
şi orientarea copiilor cu deficienţe; au dificultăţi
• să optaţi pentru o instituţie de învăţământ adecvată necesităţilor copilului de comunicare
dumneavoastră;
• să oferiţi sfaturi/informaţii şi altor persoane interesate.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Parteneriatul educaţional // 305
Copiii cu dizabilităţi în sistemul de învăţământ // 306
Integrarea în grădiniţă a copilului cu dizabilităţi // 309
Dezvoltarea abilităţilor preşcolare // 311
Cum ajutăm un copil cu dizabilităţi încadrat în grădiniţă // 314
Integrarea în şcoală a copilului cu dizabilităţi // 315
Dezvoltarea abilităţilor şcolare // 316
Cum ajutăm copilul cu dizabilităţi în clasă // 319
Recomandări pentru cadrele didactice care lucrează cu copii care au dizabilităţi // 320
PARTENERIATUL EDUCA ŢIONAL 305
PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL
După terminarea concediului de maternitate, majoritatea p ărinţilor încredinţează copiii unor

structuri de educaţie (creşe, grădiniţe, cămine, centre de zi etc.).
Indiferent de nivelul lor cultural şi social, majoritatea părinţilor pot da informa ţii pre ţioase
despre problemele, ritmurile de cre ştere, dorinţele, aştept ările, neîncrederile, pasiunile etc. ale
elevilor.
Membrii familiei sunt partenerii care de ţ in cele mai utile şi importante informaţii necesare
pentru crearea unor servicii bune pentru copii. Aceasta este temelia unei interven ţii eficiente şi
cât mai timpurii când este vorba de copiii cu cerin ţe educative speciale. Pentru a sprijini
dezvoltarea copiilor care prezint ă cerin ţe speciale, programele cele mai utile şi necesare sunt cele
educaţionale.
Ca aceste programe să fie eficiente principala cerinţă este ca ele să fie începute cât mai
timpuriu şi să se desfăşoare în parteneriat cu familiile.
Dacă un copil are o deficienţă înnăscută, procesul de învăţare orientat şi structurat cât
mai clar şi eficient, de cât mai timpuriu posibil, îl poate ajuta s ă-şi compenseze problemele şi să
se adapteze realităţii individuale şi sociale. Când mediul de viaţă al copilului nu este suficient de
stimulativ, copiii pot întâmpina dificult ăţi instrumentale şi nu îşi construiesc la timp capacităţile
necesare
ale învăţă
copiilor. Curiiatât
şi dezvoltării. când
mai mult Mediul
estefamiliei
vorba este
de odeterminant
situa ţie depentru foarte
risc înnăscutmulte experien
sau func ţe
ţional.
Problemele cu care vin pe lume unii copii ar putea fi depăşite în mare măsură dacă se realizeaz ă
programe personalizate structurate pe înv ăţare şi dezvoltare prin exerciţii specifice. Cu cât mai
timpuriu încep aceste programe cu atât sunt mai eficiente. Dar cum s ă faci exerciţii şi cum să
antrenezi în învăţarea unor comportamente copilul mic? Cel mai u şor este cu ajutorul p ărinţilor
şi împreună cu aceştia. Ceea ce îi trebuie copilului pot decide profesioni ştii dar, în aceea ş i
măsură părintele cunoaşte nevoile copilului lui şi poate orienta intervenţia. Părintele motivat să-
şi sprijine copilul este mai eficient şi mai util acestuia dacă poate înţelege şi executa anumite
activităţi.
REŢINEŢI!
• Părinţii au dreptul să fie consultaţi cu privire la educaţia copilului lor.

• Părinţii au dreptul să fie informaţi cu privire la progresul copilului lor.
• Părinţii au dreptul de a fi implicaţi în deciziile care se iau cu privire la copilul lor.
CARE SUNT OBIECTIVELE PARTENERIATULUI EDUCAŢIONAL?

• Cunoaşterea şi înţelegerea particularit ăţilor comunicării la copiii cu cerinţe educative speciale;
• Informarea reciprocă despre rolul fiec ărui partener în recuperarea copilului;
• Colaborarea în scopul realizării unor obiective comune, privind dezvoltarea unor abilit
ăţi, cunoştinţe,
deprinderi la copil etc.;
• Schimbul de idei/experien ţă despre cum poate fi ajutat un copil cu o anumit ă deficien ţă în
clasă;
• Evaluarea permanent ă a progreselor copilului şi adaptarea permanent ă a obiectivelor de
realizat.
COPIII CU DIZABILITĂŢI ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT
ŞTIAŢI CĂ...?
Pe de altă parte, indiferent dac ă copilul a fost sau nu integrat într-o structur ă de învăţământ
preşcolar, la 6 ani el trebuie să meargă la scoală, în clasa pregătitoare.
În România, accesul la educaţie este asigurat pentru toţi copiii, indiferent de cerinţele
speciale, de gradul sau de tipul handicapului.
Legea învăţământului (art. 41) stipuleaz ă că Ministerul Educaţiei şi Cercet ării organizează
învăţământul special „pentru pre şcolari şi elevi cu deficienţe mintale, fizice, senzoriale, de limbaj,
socioafective şi de comportament sau cu deficien ţe asociate, cu scopul instruirii şi educării, al recu-
perării şi integrării lor sociale“.
În ultimii ani, câştigă teren o nou ă orientare educaţională – expresie a „respectării drepturilor
copiilor cu dizabilit ăţi, inclusiv a celor cu dizabilităţi severe şi profunde, la îngrijire, educaţie şi
instruire specială“ (art. 23 din Convenţia cu privire la Drepturile Copi lului, ratificată de România
în 1990) – educaţia integrată şi educaţia incluzivă.
În conformitate cu principiul educa ţiei integrate, copiii cu cerin
ţe educative speciale trebuie inclu
şi
fie în structurile învăţământului special, fie integra ţi în şcolile publice (individual sau în grup mic).
Educaţia incluzivă presupune schimbareaşcolii pentru a asigura accesulşi participarea tuturor copiilor
la sistemul de educaţie, adaptarea programelor educa ţionale la cerinţele particulare ale elevilor, asigu-
rarea sprijinului şi valorizarea fiecăruia, indiferent de problemele cu care se confrunt ă în dezvoltare,
pregătirea corespunzătoare a profesorilor pentru a adapta curriculum şi a individualiza/personaliza actul
didactic.
Un element esenţial în abordarea educa ţiei integrate şi/sau incluzive este construirea unei
relaţii de parteneriat între p ărinţi, cadre didactice (educatori, înv ăţători, profesori) şi alţi specialişti
care vin în contact cu copilul. Împreun ă, printr-un program educaţional coordonat, to ţi partenerii
vor urmări s ă obţină maximum de independenţă/autonomie posibilă pentru copil, o via ţă normală ş i
activă în societate. Fiecare trebuie s ă aibă rolul său în educarea, îndrumarea şi sprijinirea copilului
cu cerinţe speciale. Important este ca între parteneri s ă existe colaborare, respect, consecven ţă şi
coerenţă în decizii.
Relaţiile dintre părinţi şi instituţia de învăţământ pe care o frecventeaz ă copilul au o pondere
importantă în progresul educaţional al acestuia. Pentru a sprijini eforturile cadrelor didactice,
părinţii au nevoie de informaţii şi de sfaturi din partea acestora cu privire la obiectivele înv ăţării ş i
dezvoltării. De asemenea, cerinţele speciale ale copilului nu pot fi identificate şi evaluate corect fără
valorificarea experienţei părinţilor.
În România, exist ă ca forme de organizare ale educaţiei (cerinţelor) speciale, potrivit

LEN 2011 şi OMECTS 5573/2011, art. 22 următoarele trei categorii:
1. Învăţământul special, care cuprinde:
a) grădiniţe speciale (care pot cuprinde şi grupe de intervenţie timpurie);
b) grupe de grădiniţă specială organizate în şcolile speciale;
c) şcoli speciale pentru toate tipurile şi gradele de deficienţe/dizabilităţi;
d) grupe/clase de copii/elevi cu tulburări din spectrul autist;
e) unităţi de învăţământ special profesional;
f) licee speciale;
g) centre şcolare speciale;
h) clase/şcoli postliceale speciale;
i) centre de zi din centre şcolare pentru educaţie incluzivă;
j) centre de educaţie specială;
k) centre de pedagogie curativ ă;
l) grupe/clase de copii/elevi cu deficien ţe senzoriale multiple
(surdocecitate);
m) şcoli de reeducare pentru elevii cu deficien ţe comportamentale;
n) clase organizate în spitale, preventorii şi penitenciare;
o) centre de zi pentru educaţie/dezvoltare timpurie;
p) ateliere protejate.
2. Învăţământul special integrat, unde pot func ţiona:
a) grupe de gr ădiniţă specială integrate în grădiniţele de masă;
b) clase speciale compacte integrate înşcolile de masă;
c) grupe de elevi cu CES integrate înşcolile de masă;
d) elevi cu CES integra ţi individual în şcolile/grădiniţele de masă;
e) clase speciale de profesionalizare integrate în şcoli de masă, în licee şi în grupuri şcolare
din învăţământul de masă;
f) grupe/clase de copii/elevi infecta ţi cu virusul HIV.
3. Unităţile conexe ale învăţământului preuniversitar:
g) centre judeţene logopedice;
h) centre şcolare pentru educaţie incluzivă;
i) centre judeţene de asistenţă psihopedagogic ă;
j) centre judeţene de resurse pentru educaţie incluzivă;
k) centre judeţene/ale municipiului Bucure şti de resurse şi de asistenţă educaţională
(CJRAE/CMBRAE).
Există de asemenea:
• centre de pedagogie curativ ă (Waldorff);
• sistem de şcolarizare la domiciliu a persoanelor nedeplasabile;
• alternative educa ţionale pentru copiii cu dizabilit ăţi, organizate de c ătre diferite funda ţ ii ş i
organiza ţ ii nonguvernamentale.
REŢINEŢI!
Este IMPORTANT să ştiţi cui trebuie să vă adresaţi pentru examinarea şi îndrumarea corectă
a copilului dumneavoastr ă spre o unitate de înv ăţă mânt adecvat ă.
În mod curent evaluarea copiilor cu dizabilităţi si alte cerinţe speciale este realizată:
a) Pentru încadrare în grad de handicap – de serviciile de evaluare complexă (SEC, din
cadrul Comisiei de Protecţia Copilului – CPC), pe baza recomandărilor medicale sau de alt ă
natură; serviciul are o componentă complexă, multidisciplinară (medic, psiholog, asistent social,
psihopedagog).
b) Pentru orientare şcolară – după Legea Educa ţiei Naţionale (nr. 1/2011) – de servicii
şi/sau comisii coordonate de Centrele jude ţene (sau ale municipiului Bucure şti) de resurse şi
asistenţă educaţională (CJRAE sau CMBRAE), respectiv:
– SEOPS (Serviciul de evaluare şi orientare profesională) şi
– COSP (Comisia de orientare şcolară şi profesională).
c) De alte structuri şi persoane:
– comisia
cu dificult deăţevaluare
ăţi de înv continu ă din cadrul şcolilor speciale (pentru copii cu dizabilit ăţi şi
are) – CIEC;
– consilierii şcolari – pentru copii cu dificultăţi de învăţare şi/sau tulburări de comporta-
ment;
– logopezii interşcolari – pentru copii – de vârsta pre şcolară sau din ciclul primar – cu
tulburări de limbaj.
INTEGRARE ŞI
INCLUZIUNE
GRĂDINIŢĂ ŞCOALĂ
ŞCOALĂ SPECIALĂ
PUBLICĂ
INTEGRAREA ÎN GRĂDINIŢĂ A COPILULUI CU DIZABILITĂŢI

În România există grădiniţe publice (de stat şi private) şi grădiniţe speciale.
Învăţământul preşcolar special este organizat pentru copii între 3-7 ani cu dizabilit ăţi severe
şi profunde. Copiii cu dizabilităţi uşoare şi moderate pot fi integraţ i în grădiniţele obişnuite.
• Există aşadar grădiniţe speciale pentru fiecare tip de NOTĂ:

deficien .
ţă Afla i ce institu ii pre şcolare
sunt disponibile în regiunea
• Există secţii sau grupe speciale pe lângă şcolile speciale. dumneavoastră.
• Există secţii sau grupe speciale pe lângă grădiniţe obişnuite.
• Există integrare individuală (cu sau fără servicii de sprijin) a copiilor cu dizabilităţi în grădiniţe.
• Există organizaţii nonguvernamentale care ofer ă alternative educa ţionale pentru copii cu
dizabilităţi.
• Există servicii ambulatorii pe lâng ă secţiile de neuropsihiatrie infantilă.
DE CE TREBUIE SĂ MEARGĂ COPILUL LA GRĂDINIŢA?

• Grădiniţa este locul în care copilul îşi formează personalitatea în şi prin relaţiile sociale pe care
aceasta le oferă.
• Aici, copilul învaţă să-şi asume responsabilităţi şi să ia decizii, câştigă independenţă şi încredere
în for ţele proprii, achiziţionează cunoştinţe, deprinderi şi abilităţi fundamentale în toate ariile de
dezvoltare.
• Grădiniţa pregăteşte copilul pentru şcoală, prin dezvoltarea unor abilit ăţi şi iniţierea în scris-citit
şi calcul aritmetic.
CARE COPII POT FRECVENTA GRĂDINIŢA?

• Toţi copiii trebuie să frecventeze gr ădiniţa.
• Cu atât mai mult copiii cu dizabilităţi au nevoie de sprijinul unei instituţii de învăţământ
preşcolar pentru a putea face faţă solicitărilor şcolare ulterioare. Astfel, se asigur ă o tranzi ţie
uşoară de la grădiniţă la şcoală.
• Indiferent de forma sa (public/special), înv ăţământul preşcolar este organizat pentru copii între
2-6 ani şi este structurat pe grupe: grup ă mică, grupă mijlocie, grupă mare.
• Trebuie să re ţinem, de asemenea, că nu vârsta copilului este criteriul de încadrareîntr-o grupă
sau alta, ci necesităţile şi nivelul de dezvoltare ale copilului. Aceasta înseamnă că am putea
găsi un copil de 6/8 ani care frecventeaz ă încă gr ădiniţa. Deşi, din punct de vedere al vârstei, el
ar trebui să fie deja şcolar, din punct de vedere al dezvolt ării sale psihice, el are înc ă nevoie de
educaţie preşcolară.
CE TREBUIE SĂ ŞTIE COPILUL PENTRU A FI INTEGRAT ÎN GRĂDINIŢĂ?

• Să se poată servi singur în timpul mesei;
• Să se îngrijească singur de necesităţile sale fiziologice;
• Să se îmbrace/dezbrace singur sau cu puţin ajutor;
• Să se poată spăla singur;

• Să poat ă sta jos şi să se poat ă concentra asupra unei activit ăţi pentru o perioad ă scurt ă de timp;
• Să se joace şi să relaţioneze bine cu ceilal ţi copii;
• Să comunice despre necesităţile sale într-un mod oarecare;
• Să înţeleagă indicaţiile/comenzile simple.
Este foarte important s ă pregătiţi bine copilul în toate aceste domenii

înainte de a-l trimite la grădiniţă. Dacă el nu poate s ă facă toate aceste
lucruri, este posibil ca educatoarea s ă nu poat ă să-i acorde acel ajutor
REŢINEŢI! suplimentar de care are nevoie copilul. Acest fapt va avea un impact
negativ asupra tuturor persoanelor implicate: copil, p ărinţi, educatoare.
Deci, nu uitaţi: copilul trebuie foarte bine preg ătit înainte de a-l trimite la
grădiniţă.
• Pentru idei de formare a abilităţilor de autoservire, consulta ţi modulele 4 şi 10.

• Pentru idei de dezvoltare a abilit ăţilor de ascultare, joc şi comunicare, examina ţi activităţile
din paginile modulului 3.
Dar, chiar dac ă nu poate realiza unele din aceste activit ăţi, copilul trebuie integrat într-o
formă de educaţie preşcolară.
Pentru aceasta apela ţi la: – SEC (serviciile de evaluare complexa din cadrul Comisiei de
Protecţia Copilului – CPC);
– SEOPS (Serviciul de evaluare şi orientare profesională) şi
COSP (Comisia de orientare şcolară şi profesională) din cadrul
CJRAE/CMBRAE;
– Centrele logopedice interşcolare;
– Centrele de zi din zonă;
– Organizaţiile nonguvernamentale din zon ă ş.a.
Pentru a şti mai multe despre formarea şi dezvoltarea abilit ăţilor preşcolare citiţ i
mai departe.
DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR PREŞCOLARE
Înţelegem prin abilitate preşcolară, gradul sau nivelul priceperii,

îndemânării, uşurinţei, rapidităţii cu care copilul execută o anumită
Ce sunt abilităţile
activitate ce presupune anumite procese psihice ca: aten ţie, spirit de
preşcolare şi care sunt ?
observaţie, memorie, compara ţii, clasificări, motricitate fină (folosi-
rea creionului) şi coordonare ochi-mân ă.
De ce este nevoie să Pentru a putea evalua nivelul de dezvoltare a copiluluişi gradul de
cunoaştem aceste abilit ăţi? pregătire pentru achiziţiile şcolare ulterioare.
Cine poate să se ocupe de Orice persoană interesată să ajute copilul: părinţi, bunici, educatori
formarea acestor abilităţi? ş.a.
Cum ajutăm copilul să-şi

Oferindu-i activităţi care au ca ţintă dezvoltarea acestor abilităţi.
dezvolte aceste abilităţi?
În paginile următoare veţi găsi câteva sugestii de

activităţi care pot fi organizate cu copiii pentru a- şi
dezvolta: atenţia, memoria, spiritul de observa ţie, capaci-
tăţile de analiză, sinteză, comparaţie, clasificare/scriere,
precumcreionului).
(priza şi coordonarea ochi-mână şi motricitatea fină
Aşezaţi-vă cu copilul într-un loc liniştit şi încercaţi să

desfăşuraţi următoarele activităţi!
SUGESTII DE ACTIVITĂŢI
1 Activităţi pentru dezvoltarea aten ţiei:
•
•
Privi
Cereţii copilului
ţ împreună o carte cu poze;
să denumească elementele pe care le vede în imagini;
• Organizaţi jocuri de imitare, punând copilul s ă reproducă mişcările pe care le faceţ i
dumneavoastră;
• Înşiraţi pe o sfoară figuri decupate din carton etc.
2 Activităţi pentru dezvoltarea spiritului de observa ţie:
• Desenaţi imagini care au lipsă un element ( exemple: o casă f ără u şă, un cap de copil f ără
un ochi/gură, o maşină fără o roat ă etc.) şi cereţi-i copilului să completeze ce lipseşte;
• Priviţi împreună cu copilul imagini colorate mai complexe şi cereţi-i să va descrie ce vede.
TREBUIE SĂ ŞTIŢI CĂ:
• N-aveţi motive să vă temeţi să desenaţi singuri anumite imagini;

• În fiecare din noi există un sâmbure de talent pentru pictur ă;
• Încercaţi s ă desenaţi pe cartonaşe sau pe coli de hârtie imagini pe care le puteţi folosi în
anumite exerciţii;
• Priviţi şi încercaţi!
3 Activităţi pentru dezvoltarea memoriei:

• Bateţi toba; copilul trebuie să asculte ritmul, să-l memoreze şi apoi să-l reproducă;
• Aşezaţi 3/4 jucării pe masă. După ce le priveşte atent, copilul va închide ochii, iar
dumneavoastră veţi ascunde o jucărie. Cereţi-i să spună ce jucărie lipseşte.
• Executaţi o serie de mişcări pe care copilul trebuie să le reproducă după ce le-a memorat.
4 Activităţi pentru dezvoltarea abilităţilor de sortare:
•
Desenaţi pe o foaie de hârtie mai multe figuri identice şaezate aleatoriu (un cerc,
2 triunghiuri, 2 pătrate, 2 steluţe etc.). Cereţi-i copilului să găsească figurile identice.
5 Activităţi pentru dezvoltarea abilităţilor de scriere:
• Desenaţi imagini cunoscute copilului (ni şte căni, nişte farfurii, nişte pahare, nişte linguri
etc.) de dimensiuni diferite. Cereţi-i copilului să le grupeze (încercuiască) pe cele care fac
parte din aceeaşi categorie.
• Desenaţi imagini ale unor obiecte – unele mai mari, iar altele mai mici (3 ma şinuţe/căsuţe
mai mari şi 2 maşinuţe/căsuţe mai mici). Cereţi-i copilului să separe (încercuiasc ă)
obiectele mari de cele mici.
6 Activităţi pentru dezvoltarea abilităţilor de folosire a creionului:

• Pe o coală de hârtie trasaţi linii orizontale punctate (…………………). Cereţi-i copilului
să unească punctele şi să execute linia orizontală.
• Apoi, complicaţi sarcina desenând punctat un cerc, un p ătrat, o casă, o maşină, un cap de
copil etc., cerând copilului să unească punctele şi să reproducă desenul.
7 Activităţi pentru dezvoltarea abilităţilor de coordonare a ochiului cu mâna:
• Cereţi-i copilului să vă imite şi să toarne apă în diferite vase;
•
Puneţi, împreună cu copilul, capace la borcane;

• Înşurubaţi/deşurubaţi capacul sticlei;
• Înşiraţi mărgele pe sfoar ă;
• Exersaţi cu copilul încheierea/descheierea nasturilor, fermoarului, capselor etc.;
• Alte idei pentru dezvoltarea abilităţilor preşcolare veţi găsi în anexe.
Să ştii că paginile cu activit ăţi par a fi utile. Deci, tot

ce am de făcut acum este s ă organizez aceste activit ăţi cu
copilul, nu-i aşa?
Stai,la nu
lucruri te trebuie
care grăbi! Activitatea
să ne gândimnu este
dacă totul.
vrem Exist ă multe
să-l învăţă m
pe copil abilităţi noi.
TREBUIE SĂ NE GÂNDIM...
• Ce atitudine trebuie s ă avem faţă de copil pentru a-l face să înveţe cu plăcere?
• Care este mediul optim de învăţare pentru copil?
• Cum putem ajuta copilul s ă se integreze mai bine în grupul de copii, (dacă învăţarea are
loc în grup)?
• Ce metode trebuie să folosim pentru a-i uşura copilului învăţarea?
În continuare sunt prezentate câteva idei care ar putea fi

folositoare educatorilor care se ocup ă de educarea copiilor
cu dizabilităţi.
CUM SĂ AJUTĂM UN COPIL CU DIZABILITĂŢI

ÎN CADRUL GRUPULUI DE COPII DIN GRĂDINIŢĂ?
Sfaturi pentru educatori
AŞA DA AŞA NU
ţi o atmosferă calmă, fără factori perturbatori,

Crea
în care copiii să lucreze în grupuri mici, iar educa- singurţiăsăactivitate
oÎncerca evitaţi situaţiile în care toţi copiii execută
în grup mare şi solicită zgomo-
torul să poată merge şi vorbi în linişte cu fiecare tos atenţ ia educatorului, iar acesta este nevoit să
grup în parte. ţipe pentru a se face auzit.
Încercaţi să evitaţi situaţiile în care dumneavoastră

Dacă este posibil, numiţ i o persoană care să ajute în
trebuie să lucraţi singur cu un grup mare de copii,
permanenţă copilul cu dizabilităţi, pentru ca el să
printre care se află şi un copil cu dizabilităţi care
nu rămână prea mult în urmă.
necesită atenţ ie suplimentară.
Înainte de a vorbi unui grup, asiguraţi-vă mai întâi
că toţi copiii vă ascultă, inclusiv copilul cu Nu încercaţi să daţi indicaţii unui grup gălăgios de
dizabilităţi (ar putea fi nevoie să adresaţi anumite copii. Copilului cu deficienţe îi va fi mult mai greu
cuvinte din discursul dumneavoastră anume să înţeleagă.
copilului cu dizabilităţi).
Vorbiţi clar şi răspicat. Încercaţi să daţi instrucţiuni
Evitaţi folosirea frazelor lungi şi complicate.
simple şi directe, folosind gesturile atunci când este
De asemenea, trebuie evitată vorbirea rapidă.
nevoie.
Nu grăbiţi copilul şi nu deveniţi nerăbdător atunci
Fiţi răbdători! Daţi-i timp copilului cu dizabilităţi
când el ezită să vă răspundă sau să termine o
să răspundă şi să termine activităţile mai dificile.
activitate.
De exemplu, spuneţi: Nu te gr ăbi...
De exemplu, nu spuneţi: Cum? Încă n-ai terminat?
Ai tot timpul la dispoziţie.
Haide, grăbeşte-te!
Daţi indicaţii copilului cu dizabilităţi în timp ce el
Nu întrerupeţi activitatea copiluluişi nu o îndepliniţi
îndeplineşte o activitate oarecare. Ajutaţi-l să o
în locul lui.
realizeze singur.
Nu lăsaţi copilul cu dizabilităţi să persiste în com-
portamentul pe care dumneavoastră nu-l admiteţ i la
Pe cât posibil, păstraţi faţă de copilul cu dizabilităţi ceilalţi copii. Nu vă comportaţi faţă de el mai
aceeaşi atitudine ca şi faţă de ceilalţi copii. protector decât este nevoie.
De exemplu, spuneţi: Aţ i fost foarte neastâmpăraţi De exemplu, nu spuneţi: Aţ i fost foarte neascultă-
astăzi, şi, din această cauză, tori astăzi, şi, din această
veţ i rămâne toţi ca să cauză, veţ i rămâne toţi să
strângeţ i jucăriile. faceţ i curat, cu excepţia
lui Mihai care poate merge
acasă.
Încercaţi să menţineţi permanent legătura cu

părinţii copilului pentru a afla mai multe despre el Nu neglijaţi părinţii în eforturile dumneavoastră de
şi pentru a-i informa despre progresele copilului a ajuta copilul cu deficienţe. Ei sunt persoanele cele
lor. Spuneţi-le părinţilor cum îşi pot ajuta copilul mai importante.
acasă. De exemplu, nu spuneţi: Uf! Iar au venit părinţii
De exemplu, spuneţi: Sunt bucuros să vă văd din ăştia! Ce pierdere de
nou! Elena se descurcă de timp!
minune.
Sper că aceste sugestii v ă vor face să vă simţiţi mai siguri în încercările dumneavoastr ă
de a ajuta copilul cu dizabilităţi.
Comunicaţi-le oricărei persoane care le-ar putea considera utile!
INTEGRAREA ÎN ŞCOALĂ A COPILULUI CU DIZABILITĂŢI

După cum am menţionat deja la începutul acestui modul, indiferent de natura şi gradul său
de dizabilitate, orice copil are acces la instruireşi educaţie în diferite instituţii de învăţământ.
Legislaţia din România privind copilul aflat în dificultate se bazeaz ă pe câteva principii
fundamentale:
1. Nondiscriminarea
Copiii cu dizabilităţi/ deficienţe beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi copii din
România. Potrivit Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului (ratificată
de România prin Legea 18/1990), articolul 2, nondiscriminarea pe criteriul incapacit ăţii,
alături de alte criterii (social, politic, etnic etc.) este fundamental ă pentru respectarea
integrală şi reală a drepturilor copilului.
2. Interesul superior al copilului şi dreptul la viaţă şi dezvoltare în familie şi comunitate
primează şi pentru copiii cu dizabilităţi.
3. Acordarea de şanse egale presupune ca interven ţia şi suportul educativ să fie acordate
corespunzător nevoilor copilului.
4. Depistarea precoce şi intervenţia timpurie este un obiectiv prioritar de ac ţiune pentru
egalizarea şanselor.
5. Parteneriatul , cooperarea
comunitate – sunt esen ţiale între speciali şti, autoritşiăţinterven
în evaluarea/expertiza i, ONG-uri, familie, alţi factori
ţia psihopedagogic ă. din
IMPORTANT!
Aflaţi unde este sediul SEC (din cadrul Comisiei de Protec ţie a Copilului) pentru încadrare
în grad de handicap şi CJRAE/CMBRAE pentru orientarea şcolară (prin Serviciul de evaluare ş i
orientare profesionala (SEOPS) şi Comisia de orientare şcolară şi profesională (COSP) din
oraşul/jude
logopezi ţul împreun
ş.a.) ă cu ă.
dumneavoastr Aici, specialiă,ştiipărin
dumneavoastr (medici, psihologi,
ţii, vor orientapedagogi, psihopedagogi,
copilul spre un tip de
şcolarizare cât mai adecvat.
DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR ŞCOLARE
• De îndată ce copilul şi-a însuşit abilităţile preşcolare (vezi pagina 5 a acestui modul), el este
pregătit pentru achiziţionarea unor abilităţi mai complexe. Acestea sunt abilităţile care asigură
învăţarea instrumentelor fundamentale ale instruc ţiei şi educaţiei (cititul, scrisul şi calculul).
• Copilul poate fi ajutat să-şi formeze şi să-şi dezvolte aceste abilit ăţi şcolare de c ătre orice
persoană interesată: părinţi, bunici, educatori, învăţători, psihopedagogi, logopeziş.a.).
Dar cum putem ajuta un copil să-şi dezvolte aceste

abilităţi şcolare?
Există anumite activităţi care vor ajuta copilul în acest sens. Abilităţile şcolare se formează
şise perfecţionează prin activit ăţi care dezvolt ă procese psihice, precum: aten ţia, memoria, spiritul
de observaţie, capacitatea de analiz ă şi sinteză, clasificare, scriere, succesiune temporal ă şi spaţială,
comparaţii etc.
În continuare, vă sugerăm câteva idei de activităţi spe-

cifice.
Aşezaţi-vă cu copilul într-un loc lini ştit, unde el se
poate concentra şi lăsaţi-l să lucreze!
• Activităţi pentru dezvoltarea memoriei:

a) „Ce lipseşte?“
Alegeţi 4 jetoane cu imagini (le pute ţi desena dumneavoastră). Cereţi-i copilului să le
privească atent, denumind fiecare imagine. Apoi, spune ţi-i să închidă ochii şi ascundeţi o
imagine. Copilul trebuie s ă spună care imagine lipseşte. Dacă jocul este prea simplu,
ascundeţi 2 din cele 4 imagini.
b) „Memoraţi ordinea!“
Aşezaţi în rând pe masă 4 jetoane cu imagini. Copilul trebuie să le privească atent şi s ă
reţină ordinea în care au fost a şezate. Apoi, el va închide ochii, în timp ce dumneavoastră
schimbaţi ordinea jetoanelor. Copilul va trebui, în final, s ă reaşeze jetoanele în ordinea
iniţială.
c) „Am fost în oraş şi am cumpărat…“
Organizaţi acest joc cu câteva persoane.
Prima persoană spune: „Am fost în ora ş şi am cumpărat o p ălărie.“, iar a doua persoană
spune: „Am fost în oraş şi am cumpărat o p ălărie şi o bluză.“. Jocul continu ă, fiecare
persoană ad ăugând la cumpărăturile precedente una proprie. Când cineva face o gre şeală
sau uită, e „pedepsit“ sau jocul începe din nou.
d) „Spuneţi-i copilului serii de numere sau de cuvinte (la început 3/4; de exemplu: l, 7, 9, 2/
copac, cas ă, iepure, farfurie) şi cereţi-i să le reproducă în aceeaşi ordine. Treptat
complicaţi sarcina, cerându-i, de exemplu, s ă reproducă un număr de telefon.
• Activităţi pentru dezvoltarea abilităţilor de observare:
a) Desenaţi imagini lacunare (de exemplu: o masă fără un picior, o casă fără geamuri, un
ceas fără ace, un cap fără ochi etc.) şi cereţi-i copilului să completeze ce lipse şte (vezi
fişa).
b) Observaţi împreună cu copilul diferenţele dintre două desene aproape similare.
c) Priviţi imagini absurde (vezi fişele) şi comentaţi cu copilul dacă „se poate a şa ceva în
realitate“.
• Activităţi pentru dezvoltarea abilităţilor de sortare:
a) Găsiţi imagini sau obiecte care au aceeaşi culoare;
b) Desenaţi în ordine aleatorie, pe o coal ă de hârtie, cifre (câte dou ă din fiecare) şi cereţi-i
copilului să unească cu o linie cifrele identice.
c) Realizaţi acelaşi exerciţiu cu litere de tipar/mână sau cu figuri geometrice.
Activităţi pentru dezvoltarea abilităţilor de scriere (clasificare):

a) Arătaţi-i copilului mai multe beţişoare, dintre care unele sunt scurte, iar altele lungi.
Cereţi-i să le grupeze în funcţie de lungime (la fel în funcţie de grosime, mărime, culoare
etc.).
b) Cereţi-i copilului să încercuiască, pe fişe de lucru, imaginile care fac parte din aceea şi
categorie (fructe, animale, alimente, legume).
c) Cereţi-i copilului să găsească elementul intrus într-o categorie (elementul care nu se
potriveşte).
• Activităţi pentru dezvoltarea abilităţilor de succesiune temporală şi spaţială:

a) Cereţi-i copilului să numeroteze obiectele de îmbr ăcăminte în ordinea în care le îmbrac ă
(vezi fişa).
b) Desenaţi 3 imagini în prezenţa copilului (de exemplu: o can ă, o maşină, un pahar).
Cereţ i-i apoi să spună pe care a ţi desenat-o prima, care este ultima şi care este la
mijloc.
c) Acelaşi exerciţiu se poate face cu juc ării aşezate pe masă, copilul trebuind s ă precizeze
care jucărie este la mijloc, care a fost a şezată prima şi care ultima.
• Activităţi pentru dezvoltarea abilit ăţilor de numărare:
a) Decupaţi cartonaşe pe care a ţi desenat cifre de la 1 la 10. Lua ţi capace de sticlă sau
bomboane, grupându-le de la o singur ă bomboană la grup de 2, 3, 4 … 10. Cere ţi-i
copilului să aşeze lângă grupul de bomboane cartonaşul cu cifra corespunzătoare.
b) Efectuaţi operaţii de adunare şi scădere cu obiecte din cas ă (de exemplu: o cană + 2 căni/
ascundeţi o cană din 4 c ăni şi cereţi-i copilului să spună câte au mai rămas).
c) Organizaţi jocuri în care rugaţi copilul să vă aducă un anumit număr de obiecte (de
exemplu: „Ionuţ, adu-mi, te rog, 2 mere/ 1 creion/ 8 năsturaşi etc.).
• Activităţi de iniţiere în scris-citit:
a) Desenaţi litere şi cifre trasându-le doar conturul punctat;
b) Desenaţi cu linie punctată conturul literelor care alc ătuiesc numele copilului;
c) Realizaţi împreună cu copilul litere şi cifre din plastilină sau sârmă;
d) Scrieţi litere şi cifre şi cereţi-i copilului să le copieze;
e) Decupaţi conturul unor litere şi cereţi-i copilului să le coloreze;
f) Cereţi-i copilului să găsească anumite litere în cuvinte;
g) Cereţi-i copilului să spună cu ce sunet (liter ă) începe un anumit cuvânt (sau ce sunet se
aude la sfârşitul cuvântului).
h) Cereţi-i copilului să coloreze (vezi fişa) numai imaginile unde se aude un anumit sunet
(de exemplu: „R“).
i) Cereţi-i copilului să citească „numele“ magazinelor atunci când vă plimbaţi pe strad ă etc.
În anexe veţi găsi fişe de lucru pentru dezvoltarea acestor abilit ăţi
În continuare, găsiţ i câteva idei şi recomand ări utile

învăţă torilor care au în clasa lor unul sau mai mul ţ i copii
cu deficienţe.
CUM SĂ AJUTĂM UN COPIL CU DIZABILITĂŢI ÎN CLASĂ?

SFATURI PENTRU ÎNVĂŢĂTOR
AŞA DA AŞA NU
Aşezaţ i copilul într-o bancă, de unde el să poată Nu aşezaţi copilul într-o bancă prea îndepărtat ă,
vedea şi auzi bine, iar dumneavoastră să-i pute ţ i din care îi va fi dificil să vă vadă şi audă, dar nici
urmări progresele. prea în faţă, ca să nu se simtă stânjenit.
Încercaţ i să captaţi aten ţia întregii clase înainte de
a vorbi. Asiguraţi-vă că inclusiv copilul cu Nu daţ i indicaţii şi informaţii fără să vă asigura ţi
deficienţe vă ascult ă, vă aude şi vă înţ elege în prealabil că toţi copiii sunt atenţi şi vă ascult ă.
mesajul.
Nu ignoraţi copilul atunci când vedeţi că
Daţ i copilului indicaţ ii în timpul activităţ ilor, dacă întâmpină dificult ăţ i, dar nici nu-i întrerupeţi
întâmpină dificult ăţ i. activitatea pentru a o continua dumneavoastră în
locul lui.
Daţi dovadă de răbdare dacă copilul ezită să facă Nu grăbiţi copilul şi nu fiţi nerăbdător atunci când
sau să spună ceva. el ezită să răspundă.
Spuneţi-i de exemplu: Nu te grăbi! Nu spuneţi de exemplu: Grăbeşte-te!
Ai tot timpul! Spune odată ce ai de spus!
Implicaţi copilul în cât mai multe activităţi. Găsiţi Nu exclude

că are
ţi copilul din activităţi doar din motivul
o deficienţă.
activităţi adecvate posibilităţilor sale.
De exemplu, nu spuneţi: Mâine are loc întrecerea
De exemplu, spuneţi: Mâine are loc întrecerea
sportivă dintre clase, dar
sportivă dintre clase. Să nu
tu, Andrei, nu veni pentru
lipsească nici unul!
că oricum nu poţi merge!
Formulaţi întrebările astfel încât copilul să poată Nu formulaţi întrebările astfel încât copilul să nu
răspunde la ele. poată răspunde, deşi el cunoaşte răspunsul.
Nu manifestaţi faţă de copilul cu dizabilităţi o atitu-
dine mai indulgentă decât faţă de ceilalţi copii din
Păstraţi unitatea de cerinţ e de comportare pentru
clasă.
toţi copiii din clasă.
De exemplu, nu spuneţi: Aţ i fost foarte neascultă-
De exemplu, spuneţi: Aţ i fost foarte gălă gioşi, şi,
tori şi pentru aceasta veţi
ca pedeapsă, toţi veţi sta în
rămâne toţi în clasă în
clasă în timpul pauzei!
timpul pauzei – cu
excepţia lui Andrei!
Nu accentuaţi dizabilitatea copilului.
În măsura posibilităţilor, trataţi copilul cu
Nu spuneţi, de exemplu: Fiecare copil trebuie să
dizabilităţi la fel ca şi pe ceilalţi copii din clasă. recite câte o strofă, cu
Spuneţi, de exemplu: Vom recita poezia excepţia lui Ionuţ,
împreună. deoarece el nu poate
vorbi bine!
AŞA DA AŞA NU
Încercaţi să menţineţi legătura cu părinţii copilului, Nu neglijaţi părinţii în eforturile dumneavoastră de
pentru a vă sfătui cu ei şi pentru a-i informa despre a ajuta copilul cu dizabilităţi. Ei sunt persoanele
progresele copilului. cele mai importante!
Aceste idei, împreună cu cele pentru educatori, v ă vor ajuta să

faceţi din învăţarea în clasă o experienţă pozitivă şi pl ăcută pentru
copilul cu dizabilităţi.
ALTE 10
RECOMANDĂRI PENTRU CADRELE DIDACTICE
CARE LUCREAZĂ CU COPII CARE AU DIZABILITĂŢI
1. Evitaţi folosirea cuvintelor negative atunci când vorbiţi cu sau despre un copil cu
dizabilităţi (de exemplu: în loc de „handicapat“, „incapabil“ etc., utilizaţi termenul de „copil
cu dizabilităţi“).
2. Consideraţi copilul cu dizabilit ăţi ca având un statut egal cu al celor care nu au dizabilit ăţi.
Copiii cu dizabilit ăţi trebuie să interacţioneze cu copiii f ără dizabilităţi în cât mai multe
împrejurări.
3. Permiteţ i copiilor cu dizabilit ăţi să vorbească despre ei înş işi şi să-şi exprime gândurile,
dorinţele şi sentimentele. Implicaţi copiii cu şi fără dizabilităţi în proiecte comune şi
încurajaţi participarea lor mutuală.
4. Observaţi copiii şi identificaţi-le dizabilităţile. Depistarea timpurie a dizabilităţilor este

premiza intervenţiei timpurii. Cu cât este depistată mai devreme dizabilitatea, cu atât este mai
eficientă intervenţia, evitându-se agravarea ei.
5. Îndrumaţi copilul cu dizabilităţi depistate spre serviciile şi comisiile de evaluare complexă,
în scopul evaluării şi orientării lui adecvate.
6. Adaptaţi lecţiile, metodele, materialele de înv ăţare şi spaţiul educativ la nevoile speciale ale
copiilor cu dizabilităţi. De exemplu, folosiţi pentru aceasta:
- pictura pe suprafeţe mari;
- aşezarea copilului cât mai aproape de tablă;

- accesibilizarea scolii şi a clasei pentru copii cu dizabilităţi motorii etc.
Integraţi idei pozitive despre dizabilităţi în activităţile clasei, precum şi în jocul copiilor.
7. Sensibilizaţi părinţii, familiile şi persoanele de îngrijire cu privire la nevoile speciale ale
copiilor cu dizabilit ăţi. Când vă întâlniţi, vorbiţi-le părinţilor, astfel încât să vă simtă egali şi
alături.
8. Instruiţi p ărinţii frustraţi cu ajutorul unor metode simple, prin care s ă înveţe cum să poat ă
satisface nevoile
cu dizabilităţi.
copiilor lor, învăţaţi-i să aibă răbdare; preveniţi abuzul asupra copilului
9. Îndrumaţi persoanele apropiate şi membrii familiei să-i ajute pe p ărinţ i să depăşească

durerea şi frustrarea, să accepte problemele copiilor lor şi să-i ajute la rândul lor pe
aceştia.
10. Implicaţi activ părinţii copiilor cu deficienţe în activitatea scolii, în planificarea şi în organi-
zarea activităţilor extraşcolare.
Acum, vă vom prezenta câteva idei utile pentru

situaţia în care aveţi în clasă copii cu dificult ăţi
specifice.
Idei pentru copiii cu dificult ăţi auditive

Profesorul trebuie:
• să stea astfel încât fa ţa s ă-i fie totdeauna în lumin ă,
şi nu în umbră;
• să se asigure c ă faţa şi gura îi sunt v ăzute de către
copil atunci când îi vorbeşte;
• să folosească atât vorbirea, cât şi mimico-ges-
ticulaţia;
• în timp ce vorbeşte, s ă încerce să ofere materiale
intuitive (un obiect, o imagine, un desen etc.).
Idei pentru copiii cu dizabilităţi intelectuale

Profesorul trebuie:
• să se asigure că atunci când el vorbeşte, copilul îl ascultă;
• să folosească un limbaj clar, simplu şi accesibil copilului;
• să repete clar şi cât mai des indicaţiile;
• să permită copilului să repete des activităţile;
• să laude orice încercare a copilului;
• să încerce să nu fie critic atunci când copilul nu reuşeşte la fel de
bine ca şi ceilalţi copii.
Idei pentru copiii cu deficien ţe neuro-motorii

Profesorul trebuie:
•să se asigure că există materialele prin interme-
diul cărora copilul poate comunica (de exemplu:
cuvinte, imagini, semne etc.);
•să fie atent şi receptiv faţă de încercările copilului
de a comunica;
•să pună întrebările, astfel încât copilul să poat ă
răspunde (de exemplu: s ă scrie câteva variante
ale răspunsului pe tabl ă, iar copilul să-l indice pe
cel corect);
•să verifice dac ă copilul se afl ă într-o poziţie co-
•
mod ă şi stabilă;
să verifice care tip de creion este optim pentru
copil.
DESPRE PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL
PĂRINŢII SUNT CEI MAI IMPORTANŢI COLABORATORI AI PROFESIONIŞTILOR

ÎN PROGRAMELE DE EDUCAŢIE PENTRU COPII CU DIZABILITĂŢI.
PARTENRIATUL PRESUPUNE:
– acceptarea diferenţelor şi tolerarea opţiunilor diferite;
– egalizarea şanselor de participare la o acţiune educativă comună;
– interacţiuni acceptate de toţi partenerii;
– comunicare eficientă între participanţi;
– colaborare (acţiune comună în care fiecare are rolul său diferit);
– cooperare (acţiune comună în care se petrec int errelaţii şi roluri comune);
– decizii comune şi negocierea soluţiilor.
Pentru realizarea parteneriatului cu p ărinţii este esenţial ca:

– părinţii să fie priviţi ca participanţi activi, care pot aduce o contribu ţie reală şi valoroasă la
educarea copiilor lor;
– părinţii să fie parte la adoptarea deciziilor privitoare la copiii lor;
– să se recunoască şi să se aprecieze informaţiile date de părinţi referitor la copii;
– să se valorifice aceste informa ţii şi să se utilizeze în completarea informa ţiilor profesio-
nale;
– responsabilitatea să fie împărţită între părinţi şi profesionişti.
• Este important să existe relaţii bune de colaborare între PROFESIONI ŞTI ŞI TOATE
persoanele implicate în activitatea educativ-recuperativ-terapeutic ă cu copilul cu dizabilităţi.
Numai în cadrul echipei pluridisciplinare se poate ob ţine un real progres.
• Copilului cu dizabilit ăţi trebuie să i se asigure accesul la acea form ă de educaţie
(preşcolară/ şcolară, integrată/ specială) în care poate ob ţine maximum de profit.
• Putem realiza aceasta:
- aflând resursele disponibile;
- lucrând în parteneriat educaţional;
- pregătind copilul pentru gr ădiniţă sau pentru şcoală;
- oferind cadrelor didactice sprijin şi informaţii cu privire la ajutorul pe care-l pot da
copilului cu dizabilităţi, aflat în clasa lor.
SĂ COMUNICĂM
CU... PLĂCERE
CAIETUL COPILULUI
M
O
D
U
L
U
L
XII
Acest modul va fi completat de părinţi.
După ce veţi studia acest modul puteţi:

• să adăugaţi alte pagini pe care le consideraţi utile la acest modul;
educatori şi alte
• să luaţi aminte la sfaturile existenteşi să daţi sfaturi la rândul vostru altor persoane implicate
părinţi; în lucrul cu copii
• să păstraţi acest caietşi să-l recitiţi atunci când copilul va cre
şte şi să observaţi care au dificultăţi
progresele făcute de acesta; de comunicare
• să păstraţi o amintire plăcută şi de neuitat despre primii ani de via ţă ai copilului
dumneavoastră.
Introducere
Comunicarea
Evaluarea
Jocul
Caietul copilului
Anexe
Bibliografie
CUPRINS
Am venit pe lume // 327 Pentru prima oară // 336
M-am născut azi // 328 Primul meu Crăciun // 337
Cum au primit vestea // 329 Prima mea aniversare // 338
Primii mei oaspeţi // 330 Încep sădesenez // 339
Onomastica // 331 Jurnalul de sănătate // 340
Arborele genealogic // 332 Grădiniţele mele // 341
Fraţi şi surori // 333 Prima zi de şcoală // 342
Primele luni de viaţă // 334 Aş vrea să nu uitaţi // 343
Botezul // 335 Sfaturi pentru părinţi // 344
CAIETUL COPILULUI 327
CAIETUL COPILULUI
Am venit pe lume
Numele şi prenumele meu……………………………………………

M-am născut azi…
La maternitatea ……………………………………
Ora ……………
Povestea naşterii mele ………………………………
Cântăream ……………………… M ăsuram …………………………

Am primit nota …………………
Culoarea ochilor mei era …………………………
Părul meu era ……………………

Cum au primit vestea
Familia
Prietenii
Primii mei oaspeţi
Primele cadouri…
Impresii…
Onomastică
Prenumele meu este ……………………………………
A fost ideea ……………
Scurt „istoric“…
Alte păreri
Aniversarea mea onomastică …………………………
Numele meu de alint este ……………………

Arborele genealogic
Bunicul Bunicul
Bunica Bunica
Mama Tata
Eu
Semăn cu ……………………
Fraţi şi surori
Primele luni de viaţă
Cântăream ……………
Măsuram ……………
Data …………………
Memento ……………
Pentru prima oară
Prima masă solidă ......................................................................................
Am fost înţărcat .........................................................................................
Am mâncat singur ......................................................................................
Prima noapte fără scutece .........................................................................
Am apucat prima oară ...............................................................................
Mi-am ridicat capul ...................................................................................
M-am rostogolit ..........................................................................................
Am stat în şezut la ......................................................................................
Primii paşi ..................................................................................................
Primul zâmbet ............................................................................................
Primul dinţişor ...........................................................................................
Primul cuvânt ............................................................................................

Primele sărbători
Le-am petrecut cu ……………………………
Întâlnirea cu bradul ………………………………
Ce cadouri am primit …………………………………

Prima mea aniversare
Au fost prezenţi ……………………………
Cadourile primite ………………………………

Încep să desenez
Primul meu desen …………
Ştiu să-mi fac conturul mâinii pe pagină ………

Jurnalul de sănătate
Am avut vreo problemă la naştere…
Vârsta Vaccinări Data
Bolile copilăriei…
Grădiniţele mele
Prima zi…
Prima educatoare…
Impresii…
Prima zi de şcoală
Prima învăţătoare…
Cum am fost primit…
Am mers la şcoală cu…
Noii mei colegi…

Aş vrea să nu uiţi
Dragă mam ă,
• până la 6 luni laptele tău este cel mai bun...;
• de la 6 luni am voie cereale şi sucuri de fructe;
• la 10 luni pot bea laptele cu c ănuţa;
• de la un an stau cu voi la masă;
• ciocolata mi-ar plăcea foarte mult dar ar fi bine să nu ştiu că există până la 3 ani.
Dragi părinţi,
• fumul de ţigară îmi face foarte rău...;
• ...de asemenea plumbul şi mercurul din vopsea şi termometre;
• nici azbestul nu are ce căuta în casa noastră!;
•
sunt foarte curios din fire... Mă atrag ca un magnet:
- prizele neprotejate,
- obiectele ascu ţite, strălucitoare... şi mai ales uşor de înghiţit!;
• pungile de plastic mă pot sufoca;
• desenele animate îmi plac foarte mult dar aerul curat din parc e mult mai s ănătos;
• pot merge la mare din primul an de na ştere... dar pielea mea este prea sensibil ă
pentru o expunere îndelungată la soare;
• nu mă înfofoliţi, nu-mi faceţi nici un bine;
• nu înfăşatul îmi face „picioarele drepte“, ci o alimenta ţie corectă;
• niciodată nu plâng degeaba;
• când învăţ să merg şi să apuc luaţi din calea mea obiectele de pre ţ. Eu nu le
cunosc încă valoarea;
• dacă sparg cănuţa sau farfurioara nu înseamn ă că sunt un copil r ău. Învăţaţi-mă
să le folosesc;
• să ştiţi că desenez la fel de bine cu degeteleşi cu palma;
• învăţ mult mai uşor dacă mă mângâiaţi;
• zmuciturile şi loviturile pot să-mi influenţeze viaţa în rău.
Sfaturi pentru părinţi
•
Învăţaţi-mă să mă exprim prin gesturi atunci când nu pot să o fac prin vorb ă.
• Dacă pot să desenez daţi-mi creioane şi culori şi am să inventez o lume nouă.
• Dacă nu pot s ă vorbesc până la 4 ani să mergem împreun ă la logoped.
• Nu m ă faceţi s ă cred că gre şelile mele sunt p ăcate. Trebuie să înv ăţ să fac greşeli
fără să simt că nu sunt bun.
• Nu mă lăsa ca obiceiurile mele proaste s ă mă aducă în centrul atenţiei. Asta m ă va

face să continui.
• Dragă mami şi tati,

nu vă certaţi în prezenţă mea, eu simt chiar dacă nu înţeleg!
• Aveţi încredere în mine, voi cre şte mare şi am nevoie să cred „că pot“ face
lucrurile bine.
P.S. Era să uit! Vă iubesc mult pe amândoi!

SĂ COMUNICĂM
CU... PLĂCERE
ANEXE
M
O
D
U
L
U
L
XIII

educatori şi alte
persoane implicate
în lucrul cu copii
de comunicare
ANEXE 347
COLOREAZĂ NUMAI FRUCTELE

ÎNCERCUIEŞTE (COLOREAZĂ) NUMAI ALIMENTELE (CE SE POT MÂNCA)

DENUMEŞTE IMAGINILE
ANEXE 349
COLOREAZĂ (ÎNCERCUIEŞTE) IMAGINEA CARE NU SE POTRIVEŞTE CU CELELALTE
1.
2.
3.
4.
COLOREAZĂ CU O CULOARE POTRIVITĂ FIECARE IMAGINE

ANEXE 351
SPUNE CE FACE (CE FACEM CU…)

SPUNE TOT CE ŞTII DESPRE…

(CE ESTE, CE FORMĂ ARE, CE CULOARE ARE, LA CE FOLOSEŞTE ETC.)
ANEXE 353
ÎNCERCUIEŞTE (COLOREAZĂ) IMAGINEA IDENTICĂ CU MODELUL

UNEŞTE CU O LINIE IMAGINILE IDENTICE

ANEXE 355
COMPLETEAZĂ CE LIPSEŞTE
CARE ESTE MAI MARE ÎN REALITATE

ANEXE 357
EXERCIŢIU DE ATENŢIE
ARANJEAZĂ BILELE ÎN ACELAŞI FEL ÎN IMAGINEA DE JOS
GĂSEŞTE CÂT MAI MULTE ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE ELE.
1.
2.
3.
4.
ANEXE 359
ORIENTARE SPAŢIALĂ
Desenează şi tu:
• un coş roşu pe acoperiş;
• un fum negru spre stânga;
• o fereastră albastră la dreapta celeilalte;
• un copac verde în stânga casei;
• un nor gri deasupra casei;
• o pasăre maro sub nor;
• un copil în faţa casei;
• o floare la dreapta uşii, lângă perete.
ARATĂ ORDINEA ÎN CARE ÎMBRACI OBIECTELE VESTIMENTARE,

PUNÂND UN NUMĂR ÎN DREPTUL FIECĂREI IMAGINI
ANEXE 361
CÂTE FRUCTE SUNT?

SCRIE CIFRA CORESPUNZĂTOARE ÎN TABELUL DE JOS
?
COLOREAZĂ IMAGINEA DIN MIJLOC

CARE IMAGINE ESTE ULTIMA? CARE ESTE PRIMA?
ANEXE 363
CU CE SUNET ÎNCEPE CUVÂNTUL?

CE SUNET SE AUDE LA SFÂRŞITUL CUVÂNTULUI?

ANEXE 365
COLOREZ NUMAI DACĂ AUD SUNETUL R

UNDE SE AUDE SUNETUL? (LA ÎNCEPUT, LA MIJLOC, LA SFÂRŞIT)
COLOREZ NUMAI DACĂ AUD SUNETUL Ş

ANEXE 367
UNEŞTE CU O LINIE IMAGINILE ÎN CARE SE AUDE SUNETULC

CARE CUVINTE ÎNCEP CU SUNETULP (ÎNCERCUIEŞTE-LE)

ANEXE 369
SE POATE AŞA CEVA? (SESIZAREA ABSURDULUI)

DE CE?
SE POATE AŞA CEVA? (SESIZAREA ABSURDULUI)

DE CE?
ANEXE 371
DESCRIE CE VEZI
UNEŞTE PUNCTELE ŞI ARATĂ DRUMUL PARCURS DE BUBURUZĂ!

ANEXE 373
UNEŞTE PUNCTELE. CE AI OBŢINUT?

CONTINUĂ ŞI TU!
ANEXE 375
CE URMEAZĂ?
CE URMEAZĂ? CONTINUĂ TU!
a
a d a d a
d
2
2 5 2 5 2
5
h
f z h f z h f
z
2
9 9 2 9 9 2
9
a b b a b b b
a
SĂ COMUNICĂM
CU... PLĂCERE
BIBLIOGRAFIE BI
B
L
I
O
G
R
A
F
I
E

educatori şi alte
persoane implicate
în lucrul cu copii
de comunicare
Bibliografie utilă pentru comunicare şi dizabilitate
Abric, J., Cl, 2003, Psihologia comunicării. Teorie şi metode. Iaşi, Editura Polirom
Anghel P., 2004, Strategii eficiente de comunicare, Ed. Cartea Universitar ă, Bucureşti
Baylon, Ch.; Mignot, X, 2000, Comunicarea. Iaşi, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”
*** Convenţia din 2006 a ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilit ăţi, ratificată
prin
Legea 221/2010, publicată în Monitorul Oficial 792 din 26 noiembrie 2010 (M. Of.
792/2010)
Cormier S., Cormier B., 1998, Interwiewing Strategies for helpers. Fundamental Skills and
Cognitive Behavioral Interventions, Brooks-Cole Pub.Company, USA
Dale, J. Ghid de stimulare, Asociaţ ia RENINCO România, 2005, 2013
Dumitriu G., 1999, Comunicare şi învăţare, EDP RA, Bucure şti
Faber, A., Mazlish E., 2002, Comunicarea eficientă cu copiii, Ed. Curtea veche, Bucureşti
Ferreol, G.; Flageul, N, 1998, Metode şi tehnici de exprimare scrisă şi orală. Iaşi, Editura
Polirom
Kendall, D., 1996, Counselling in communication disorders, Contemporary issues in
communication science and disorders, Vol. 27, 96-103, Spring 2000, NSSLHA
Gherguţ, A., 2013, Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri şi examene
de obţinere a gradelor didactice, Polirom
Mitrofan, I., Nuţă, A., 2005, Consiliere psihologică.Cine, ce şi cum?, Ed. Sper, Bucure şti
Muşu, I., (coordonator), Ghid de predare-învăţare pentru copiii cu cerin ţe educative
speciale, RENINCO şi UNICEF, 2000
Nemţeanu, C, 1997, Comunicare sau înstrăinare. Bucureşti, Editura Gnosis
OMS, 1997, Hai să comunicăm. Manual pentru pesoanele implicate în lucrul cu copiii care
au dificultăţi de comunicare, WHO/RHB/97.1, Original English
OMS, 2012, Clasificarea Internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, versiunea
pentru copii şi tineri (CIF CT), World Health Organisation/Organizaţia Mondială a
Sănătăţii, Bucureşti, Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale,
Editura Alpha MDN, Buzău
Papalia D., Wendkos O., S., Duskin F. R., 2010, Dezvoltarea umană Editura Trei
Peretti A., Legrand J. –A., Boniface J., 2001, Tehnici de comunicare, Editura Polirom, Iaşi
Peter, C., 2014, Programe de intervenţie pentru copiii cu dificultăţi de învăţare, EDP
Popa, M., Comunicarea. Aspecte generaleşi particulare, Paideea, 2006
Popovici, D.V., Dezvoltarea comunicării la copiii cu deficienţe mintale, Pro Humanitate,
2000
Stanton N., 1995, Comunicarea, Editura Societatea Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti
*** Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit
pentru o Europă f ără bariere, COMISIA EUROPEAN Ă, Bruxelles, 15.11.2010, COM
(2010) 636 final
Soitu, L, 1997, Pedagogia comunicării. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică
*** Regulile standard privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu handicap,
(Rezoluţie ONU, 1993) lucrare editat ă în limba română cu sprijinul Reprezentanţei UNICEF
în România, 1995
Racu, E., Racu, S., Popovici, D.V., Danii, A., 2014, Psihopedagogia integrării, Chişinău
BIBLIOGRAFIE 379
Rosan, A., (coord.), 2015, Psihopedagogie specială. Modele de evaluare şi intervenţie,

Polirom, Iaşi
Vră smaş, E. (coord.), S ă învăţăm cu...plăcere. Fişe de exerciţii logopedice în comunicarea
scrisă, Supliment al Revistei Învăţământului Preşcolar, 2007, 2012, 2013
Vră smaş, E., (coord.), 2009, 8 LOG. Program pentru remedierea dislaliei , Supliment al
Revistei Învăţământ Preşcolar, Bucureşti
Vră smaş, E., 2014, Educaţia timpurie, ed. Arlequin, Bucure şti
Vră smaş., T., 2015, Cerinţele speciale şi dizabilitatea în educaţie. O perspectivă
internaţională, EDP
Vră smaş, E., Vrăsmaş, T., (coord), (2012), Educaţia incluzivă în grădiniţă: dimensiuni,
provocări şi soluţii, 2012, Buzău, Alpha MDN, RENINCO, MECTS şi UNICEF
Vră smaş, E., Vrăsmaş, T., (coord), (2013), Promovarea educaţiei incluzive în
învăţământul primar. Ghid pentru cadre didactice, al ţi profesionişti, manageri şcolari şi
părinţi, septembrie 2013, Editura Vanemonde, RENINCO, MEN şi UNICEF
UNESCO, 1987, Access by young Handicapped Persons to Communication and Language,
by Aime’Labregere
Welsh, A. Janet; Bierman, Karen L, 1998, Social Competence. Gale Encyclopedia of
Chilhood and Adolescence, Gale Research

Unicef Sa Comunicam Cu Placere PT Site PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Unicef Sa Comunicam Cu Placere PT Site PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SĂ COMUNICĂM CU… PLĂCERE

Ghid pentru părinţi, educatori

Coordonator din partea UNICEF România:

Autori: Diana Chiriacescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MODULUL III – PLANIFICAREA OBIECTIVELOR

MODULUL IV – DIZABILITĂŢI INTELECTUALE

MODULUL V – DIZABILIT ĂŢI FIZICE ŞI NEUROMOTORII

MODULUL VI – DIZABILITĂŢI AUDITIVE

Momente importante de re ţinut despre testarea auzului .............................................................. 155

MODULUL VII – DEFICIENŢELE MULTIPLE ŞI DIZABILIT ĂŢI SEVERE

Dizabilităţi severe şi deficienţele multiple/asociate ..................................................................... 201

MODULUL VIII – DIFICULT ĂŢILE DE VORBIRE

Sfaturi pentru educatori ............................................................................................................... 246

MODULUL X – COMUNICAREA ÎN SITUA ŢII COTIDIENE

MODULUL XI – PARTENERIATUL EDUCA ŢIONAL

MODULUL XII – CAIETUL COPILULUI

MODULUL XIII – ANEXE

Ghid pentru părinţi,

DIZABILITATEA CA PARTE A EXISTEN ŢEI UMANE

Lucrarea de faţă abordează problematica copiilor cu dizabilităţi

Drepturile copiilor cu dizabilităţi reprezintă nu doar o prevedere în

Declaraţia Drepturilor Omului , adoptată de Adunarea General ă a Organizaţiei Naţiunilor

În spiritul acestui ideal, atitudinea societ ăţii trebuie să fie una de

Dizabilitatea este o dimensiune universal ă a diversit ăţii umane.

Termenul de „dizabilitate“ este utilizat pentru a desemna un feno-

Dezvoltarea fiecărei fiinţe umane este un proces complex în care

Înainte de a avea o dizabilitate, orice copil este... un copil care

Documentele internaţionale care se referă la copiii cu dizabilităţi

Dezvoltarea este un proces dinamic prin care copilul trece, în mod

Pornind de la particularităţile comunicării umane şi

Pentru a putea transmite un

DE CE AVEM NEVOIE DE COMUNICARE?

CÂND ÎNCEPE COMUNICAREA?

CARE SUNT ETAPELE COMUNICĂRII?

INTERCEPTAREA MESAJELOR VERBALEŞI NONVERBALE

4. Percepi sensul cuvintelor

6. Alegi forma r ăspunsului

EXPRIMAREA PRIN MESAJE VERBALEŞI NONVERBALE

LIMBAJUL VERBAL ŞI NONVERBAL

Când comunicăm, folosim o

REŢENEŢI: Aceste instrumente, în parte, nu sunt suficiente pentru comunicare; cele

Întotdeauna am crezut c ă vorbirea şi limbajul sunt

Aha, aşadar „tasse“ înseamnă

Ei bine... Încearcă această activitate...

Iată deci, că atunci când vorbim, oamenii cred

Indiferent de tipul de comunicare (verbal ă sau nonverbală), to ţi folosim limbajul corpului.

Să cuno şti bine limbajul corpului înseamn ă:

În continuare v ă propunem să încercaţi următoarele activităţi, care vă vor demonstra cât de

3. În timpul conver- 4. Vorbiţi cu prietenul Aşadar, i-am spus...

5. În timp ce prietenul stă pe scaun, d-voastră staţi 6. Când vorbiţi cu În fiecare zi mă

După ce aţi încercat fiecare din aceste modalităţi de comunicare, gândiţi-vă:

Practicând aceste modalităţi de comunicare, vă veţi convinge cât de

• Asculta ţi atent şi manifesta ţi interes fa ţă de ceea ce v ă spune interlocutorul.

IMPORTANT DE REŢINUT DESPRE

• Comunicarea interpersonală începe încă din perioada intrauterină.

Limbajul corpului este un element esenţial în ciclul comunicării.

De ce este important s ă cunoaştem

Trebuie să cunoaştem etapele de dezvoltare pe care le

Este adevărat, dar eu credeam c ă to ţi copiii se dezvolt ă diferit.

Da, ai dreptate, fiecare copil ESTE DIFERIT şi copiii se manifest ă

În următorul tabel veţi găsi parametrii de dezvoltare a copilului, pe etape de vârst ă, în

Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre evoluţia limbajului