Analiza indicatorilor care exprima gradul de solvabilitate-îndatorare

            La fel ca si în cazul indicatorilor care dimensioneaza nivelul relativ al lichiditatii, indicatorii de solvabilitate-îndatorare
se calculeaza pe baza informatiilor sintetizate în bilantul contabil sau în situatia patrimoniului. În principiu, prin solvabilitate
se întelege capacitatea unui agent economic de a-si onora la scadenta obligatiile asumate fata de creditorii sai. În mod
concret î 17217s185r nsa aceasta capacitate este interpretata prin posibilitatea agentului economic de a face fata cu totalul
activelor de care dispune oricaror obligatii de plata si rambursarii de datorii.

            O forma generala a nivelului relativ de solvabilitate-îndatorare, pe care îl înregistreaza un agent economic, este data
de una din urmatoarele forme ale aceleasi expresii indicative:

a)   , sau b) 

            Existenta unei marimi subunitare a indicatorului formalizat prin relatia "a)" reflecta capacitatea agentului economic de
acoperire financiara a datoriilor cu activele de care dispune, în timp ce un nivel supraunitar exprima incapacitatea acestuia
de a-si îndeplini obligatiile de achitare a datoriilor prin prisma activelor totale înscrise la un moment dat în bilant sau în
situatia activelor, datoriilor si capitalurilor proprii.

            Indicatorii care exprima gradul de solvabilitate-îndatorare pot fi individualizati în doua subgrupe formale, astfel:

            a) Indicatori ai solvabilitatii,

a1)  , sau

uneori se aplica si o relatie de calcul cu o semnificatie extinsa la datoriile curente denumita "Rata solvabilitatii generale",

           a2) 

            Rata solvabilitatii a1) exprima masura procentuala a proportiei sumei datoriilor totale în capitalurile proprii, în timp ce
Rata solvabilitatii a2) dimensioneaza proportia în care activele totale asigura acoperirea financiara a datoriilor curente.

b) Indicatori ai îndatorarii. Rata îndatorarii (Rata datoriilor), poate fi determinata în urmatoarele variante:

b1)   sau 

b2) 

b3) 
b4) 

            Indicatorii de solvabilitate-îndatorare se exprima de obicei procentual si se considera ca având un nivel care

confirma o stare financiara consolidata atunci când marimea lor se situeaza sub limita de 30-40%.

            Indicatorul b4) este cunoscut si sub denumirea de "Rata autonomiei financiare", a carei dimensiune cifrica este
considerata ca fiind foarte buna atunci când nu depaseste 30%. În timp ce rata datoriilor b1) este acceptata ca fiind de o
marime care confirma în mod practic ca nu exista riscul de a intra în incapacitate de plata, atunci când are o expresie cifrica
situata sub 40%.

            Pentru indicatorul denumit "Rata autonomiei financiare" se recurge uneori si la o alta forma de calcul care
dimensioneaza proportia capitalurilor proprii în capitalurile permanente sau, în resursele financiare permanente, astfel,

b4)*

            Referitor la aceasta modalitate de calcul a ratei autonomiei financiare, notata cu indicativul b4)*, se precizeaza ca
diferenta dintre capitalurile permanente (resursele financiare permanente) de la numitorul raportului si capitalurile proprii de
la numarator este formata din urmatoarele elemente financiare: datoriile ce trebuie platite într-o perioada mai mare de un an
si subventiile pentru investitii. În aceste conditii expresia b4)* a ratei autonomiei financiare este cu atât mai buna cu cât are o
marime mai apropiata de unitate si respectiv, proportia elementelor care diferentiaza cele doua tipuri de capitaluri, în
capitalurile permanente, este mai redusa. Sau, altfel spus, cu cât datoriile ce trebuie platite într-o perioada mai mare de un
an sau subventiile pentru investitii, au o valoare mai redusa, cu atât autonomia financiara a agentului economic este mai
consolidata.

            O informatie utila este data si de indicatorul care compara totalul dobânzilor datorate aferente împrumuturilor
contractate, la nivelul unui an, cu capitalurile proprii, astfel:

                  

            De asemenea, un indicator cu semnificatie practica de cunoastere a gradului de acoperire a dobânzilor de platit la un
moment dat, pentru toate creditele contractate, din rezultatul exploatarii este urmatorul:

           

            Valoarea minima, considerata ca limita optima, pentru indicatorul "Capacitatea de acoperire a dobânzii" este de 2. În
practica însa, marimea capacitatii de acoperire a dobânzii, pe seama rezultatului din exploatare, se situeaza de foarte multe
ori la nivelul critic de 1, ceea ce atentioneaza asupra unei activitati economice cu slabe performante financiare, în timp ce o
marime subunitara a acestui indicator este foarte periculoasa, exprimând o situatie financiara dificila determinata de
contractarea unui volum de credite care depaseste posibilitatile de plata a dobânzilor aferente, calitatea managementului
financiar este în acest caz deficitara si se impune o reconsiderare a echipei manageriale.