Teodolitul electronic Builder T100

Facilităţile oferite de un teodolit digital ar fi în linii mari:

- afişarea digitală a unghiurilor orizontale, măsurate în sens orar sau antiorar şi a celor zenitale,
de înclinare sau a pantei procentuale;
- compensarea automată a erorilor de colimaţie şi de index;
- introducerea oricărei valori pe o direcţie, inclusiv zero;

Părţi componente a). Mâner detaşabil cu şuruburi de montare

b). Colimator
c). Luneta
d). Şurub de mişcare fină în plan vertical
e). Suport de baterii pentru GEB111/
GEB121/GAD39
f). Nivelă sferică
g). Ambază
i). Manşonul de focusare; focusarea imaginii
j). Moleta ocular; focusarea reticulului
k). Baterie GEB 111
l). Suport pentru bateria GEB 111
m). Şurub de mişcarea fină în plan orizontal
n). Şurub de calare
o). Ecran
p). Şurub pentru fixarea ambazei
q). Tastatură

VV = axa principală,
care în poziţie de lucru trebuie să fie
verticală şi perpendiculară, prin
construcţie, pe cercul orizontal în centrul
Termeni tehnici lui, fiind materializată prin firul cu
plumb sau fascicolul laser.
OO = axa secundară,
în jurul căreia basculează luneta,
perpendiculară pe axa principală şi pe
cercul vertical în centrul lui, care devine
orizontală în timpul măsurătorilor. Un
capăt al axei secundare este marcat pe
carcasă, servind la determinarea înălţimii
aparatului.
rO = axa lunetei,
este perpendiculară pe axa secundară.
Intersecţia firului reticular orizontal cu
cel vertical, ca punct material, trebuie să
se găsească pe această axă.
z = unghiul zenital
e = cercul vertical,
cu divizare circulară codificată pentru
citirea unghiului vertical.
Hz = unghiul orizontal
l = cercul orizontal,
cu divizare circulară codificată pentru
citirea unghiului orizontal.
Utilizarea aparatului
Arborele de meniuri

Tastatura

a) Tasta tab
b) Taste de navigare
c) Escape
d) Tasta de pornire/oprire
e) Taste funcţionale

Tasta cu care se face trecerea din Meniul de Configurare

(Configuration Mode) în Meniul de Măsurare (Theodolite Mode)
Mută cursorul pe ecran.
Activează bara de selecţie în câmpurile de editare.
Comandă bara de intrare în modul de intrare sau editare.
Renunţare la dialog fără salvarea modificărilor făcute
Dacă meniul THEO este activat prin apăsarea mai lungă a acestei taste
se accesează Sistemul de Informare
Tasta de pornire/oprire
Când aparatul este pornit, prin apăsarea tastei se iluminează ecranul.
Sunt reprezentante pentru funcţii variabile ale afişării în partea de jos a
ecranului.

2
Ecranul

a) Bara de meniuri
b) Ora
c) Icoane
d) Taste funcţionale

Simboluri Descriere
“Capacitate baterie” - indică nivelul rămas din capacitatea bateriei

Compensatorul este pornit

Compensatorul comutat pe oprit

Arată că sensul de măsurarea a unghiului orizontal este către

dreapta, în sensul acelor de ceasornic.
Arată că sensul de măsurarea a unghiului orizontal este antiorar.

Reperul zero al cercului vertical se află pe verticală şi se măsoară

unghiul zenital.
Se măsoară direct unghiul vertical.

Se afişează unghiul de pantă, exprimat în procente

THEODOLITE MODE

Din acest meniu se activează nivela electronică şi raza laser, cu ajutorul cărora se calează şi se centrează
aparatul. Este meniul de măsurare care permite citirea unghiurilor orizontale şi verticale, setarea orientării
pe 0g sau orice altă valoare.

Hz HOLD - Introducerea unei orientări Hz

Prin introducerea unghiului Hz operatorul
poate stabili orice orientare

.
HZ = 0 - Folosind butonul <Hz0> orientarea
poate fi stabilită rapid şi uşor la 0.00.00.

LEVEL = activează nivela electronică şi

raza laser

3
 Instalarea aparatului în punctul de staţie

Teodolitul este aşezat în staţie, gata pentru măsurători, atunci când axa principală de rotaţie VV
a teodolitului este verticală şi trece prin punctul matematic de staţie, marcat la sol (fig. 1). Aceasta se
realizează prin următoarele operaţii principale:
–centrare;
–calare;

Fig. 1. Centrarea aproximativă a Fig. 2. Calarea aproximativă a

teodolitului teodolitului

Centrarea. Este operaţia prin care aparatul este instalat deasupra punctului matematic al staţiei.
Acest lucru se poate realiza cu firul cu plumb, cu sistemul optic de centrare sau cu fasciculul laser. Primul
procedeu nu este recomandat deoarece nu oferă o precizie prea bună (cca 2-3 cm) şi totodată este
anevoios de realizat datorită condiţiilor de lucru (balans al firului cu plumb la intensificări ale vântului).
În prima etapă se instalează trepiedul aproximativ deasupra punctului de staţie, astfel încât să fie
cât mai orizontal şi la o înălţime convenabilă (de regulă trepiedul trebuie să fie la nivelul pieptului
operatorului).
Se prinde aparatul pe măsuţa trepiedului şi se fixează unul din picioarele trepiedului. Se
manevrează celelalte două picioare ale trepiedului până când raza laser cade pe reperul de la sol.
Calarea. Este procedeul topografic de orizontalizare al aparatului.
Calarea se execută în două etape:
– calarea aproximativă – cu ajutorul nivelei sferice;
– calarea fină – din cele trei şuruburi de calare şi nivela torică sau electronică.
Calarea aproximativă (fig. 2.) se face prin orizontalizarea nivelei sferice din picioarele trepiedului
astfel:
– se aduce nivela sferică pe direcţia unuia din picioarele trepiedului şi se manevrează aceasta
(culisând pe verticală) până se aduce “bula de aer” a nivelei sferice în cerculeţul reper sau se trimite
aceasta pe direcţia altui picior al trepiedului. Dacă aceasta intră în reper calarea aproximativă s-a terminat,
dacă nu se roteşte aparatul până când nivela ajunge pe direcţia piciorului pe care a „fugit” la etapa
anterioară şi se acţionează din acel picior. Se repetă aceste manevre până când se calează nivela sferică.
Calarea fină (fig. 3.) se face din cele trei şuruburi de calare cu ajutorul nivelei electronice.

Fig. 3

4
 Se cuplează nivela electronică. Nivela
electronică si raza laser se cuplează automat după
pornirea aparatului, dacă compensatorul este activat.
Se roteşte aparatul până când acesta ajunge în linie
paralelă cu două şuruburi de calare.
Prin rotirea celor două şuruburi de calare, în
direcţia pe care ne indică săgeţile, se centrează nivela
electronică. Se centrează nivela electronică şi pe
cealaltă axă cu ajutorul celui de-al treilea şurub.

După terminarea calării se face centrarea definitivă prin translatarea aparatului pe măsuţa
trepiedului.

Determinarea mărimilor topografice cu ajutorul teodolitului electronic “Builder T100”

Elemente sau detalii caracteristice. Reprezintă obiectele naturale sau artificiale care se
găsesc pe o anumită suprafaţă de teren: câmpii, dealuri, munţi, păduri, ape, localităţi, căi de comunicaţii,
diguri, canale, poduri etc., individualizând şi definind aspectul unui teritoriu.
• Puncte caracteristice, sunt acele puncte care definesc detaliile sau elementele caracteristice
menţionate, judicios alese ca număr şi poziţie (fig. 4), în aşa fel încât prin unirea lor (atât în plan
orizontal, cât şi în plan vertical) să rezulte, exact sau suficient de exact forma terenului.
Punctele caracteristice se aleg în punctele de schimbare de direcţie ale conturului detaliului şi în
punctele de schimbare de declivitate, această operaţiune purtând numele de geometrizarea terenului (adică
transformarea terenului din punct de vedere geometric).

CURS DE APA - SECTIUNE VERTICALA

CONSTRUCTIE - PLAN

VERSANT - SECTIUNE VERTICALA

DRUM - PLAN

- PUNCTE CARACTERISTICE

Fig. 4. Puncte carcateristice

Elementele topografice ale terenului, determină poziţia relativă în spaţiu a punctelor caracteristice,
putând fi grupate în elemente topografice liniare şi unghiulare (fig.5 şi 6), definite mai jos, în
conformitate cu STAS-urile în vigoare.

5
 • Elemente topografice liniare:
- aliniamentul AL, reprezintă
segmentul de dreaptă materializat pe teren sau
luat în considerare pe un plan. Se poate, deci, Zenit
spune că este linia şerpuită, exact ca în natură, suprafata de nivel B B
care rezultă din interesecţia terenului cu un
plan vertical;
- lungimea înclinată LAB, este linia Cz L AB
∆zAB
dreaptă care uneşte punctele A şi B, AL
reprezentând geometrizarea aliniamentului;
- distanta orizontală DAB, se defineşte A suprafata de nivel A
ca valoarea distanţei în planul orizontal zB
obţinută prin proiecţia distanţei înclinate DAB
măsurate. Este elemental topographic care zA
apare pe planuri şi hărţi.
- cota absolută - Z, sinonimă cu
altitudinea = coordonată cu semnificaţie N.M.

geometrică prin care se precizează poziţia în

înălţime a unui punct faţă de suprafaţa de nivel
Fig. 5. Elementele topografice ale terenului liniare
zero până la punctul considerat;
şi unghiulare (în plan vertical)
- cota relativă - ∆Z , numită şi diferenţa
de nivel = altitudinea de la o suprafaţă de
referinţă adoptată, până la punctul considerat.

• Elemente topografice unghiulare:

- unghiul orizontal - ω =
unghiul dintre proiecţiile orizontale a
două linii de vizare a teodolitului,
măsurate pe cercul orizontal al
teodolitului, sau altfel spus, este
unghiul diedru cuprins între planele
verticale care conţin cele două
aliniamente.
− orientarea topografică - θi a
direcţiei i (pentru evitarea oricărei θSA
Sθ S
confuzii, se notează cu extremităţile
θSB
liniei, de pildă θSA, (fig 6.), reprezintă
unghiul format de o direcţe θSBB
orizontală cu paralela la axa de Α
coordonate orientată pe direcţia
Nord, măsurat în sensul acelor de Fig. 6 Elementele topografice ale terenului liniare şi
ceasornic, pornind de la direcţia unghiulare (în plan orizontal)
Nord.

- unghiul vertical - αAB = unghiul format de direcţia de vizare cu planul orizontal al staţiei. Se mai
numeşte şi unghi de pantă.
- unghiul zenital – Cz = unghiul dintre verticala locului (dată de direcţia frului cu plumb) şi axa de
vizare a teodolitului. Unghiurile zenitale pot avea valori de la 0g la 200g, iar cele de pantă au valori

6
pozitive când direcţia de vizare de la pol la punctul vizat este urcătoare şi negative când direcţia de vizare
coboară de la pol spre punctul vizat, fiind cuprinse între + 100g şi – 100g .
Relaţia dintre cele două feluri de unghiuri verticale este:
α = 100 g -Czg = 90º - Czº ;
Cz = 100 g - α g = 90º - α º.

Cu ajutorul teodolitului electronic „Builder T100”, se pot măsura direct în teren, următoarele
elemenete caracteristice: unghiuri orizontale (şi orientări), unghiuri verticale şi distanţe orizontale.
Trebuie făcută precizarea că aceste operaţii sunt precedate de “punerea în staţie a aparatului”, operaţie
prezentată mai sus.

Măsurarea distanţelor indirect – metoda stadimetrică

Pentru măsurarea stadimetrică a distanţelor cu ajutorul teodolitului „Builder T100”, trebuie

reamintite trăsăturile de pe placa reticul, firele reticulare şi firele stadimetrice(fig.7) şi mira (stadia).
Mirele sau stadiile (fig.8) sunt rigle de lemn gradate de obicei în cm, grupaţi în decimetri.
Gradaţiile centimetrice şi decimetrice sunt vopsite în culoare neagră şi roşie, alternând cu fondul alb.
• Tehnica măsurării stadimetrice a distanţelor
Modul de măsurare a distanţei orizontale dintre două puncte, prezentat în figura 9, comportă
următoarele operaţii:
- punerea în staţie a aparatului, în punctul A;
- măsurarea înălţimii aparatului (Iap);
- vizarea pe mira aşezată în poziţie verticală, în punctul B, la înălţimea aparatului, cu firul nivelor –
firul reticular orizontal (Cm), în poziţia I-a lunetei;
- citirea pe miră la firele stadimetrice( sus şi jos), în metri;
- citirea unghiului zenital (Cz) sau vertical (α).
mira
Cs

Cm
Cj
Iap=Cm
CZ

a DÎ B

Iap a D

A
Fig.7 Fig.9
Fig. 8

Distanţa orizontală se va calcula cu relaţia:

D = K . N . cos2 α, în care:
K = este constanta stadimetrică ‚ K =100;
N = diferenţa dintre citirea de sus şi de jos pe miră la firele stadimetrice, în m N = Cs-Cj;
α = este unghiul vertical; α = 100g- Cz

Măsurarea unghiurilor orizontale

În practica măsurării unghiurilor orizontale se cunosc mai multe metode, fiecare aplicându-se
după precizia care se urmăreşte a fi obţinută. Astfel, se distinge cazul măsurării unui singur unghi o dată,
sau de mai multe ori şi cazul măsurării mai multor unghiuri din acelaşi punct, de asemenea o dată sau de
mai multe ori.
Pentru măsurători obişnuite se aplică metoda simplă sau metoda orientărilor directe, iar pentru
măsurători de precizie se aplică metoda repetiţiei sau metoda reiteraţiei:
7
 • Metoda simplă, cazul măsurării unui singur unghi. In cazul acestei metode se disting două
procedee: prin diferenţa citirilor şi cu zerourile în coincidenţă pe prima viză.

- Procedeul prin diferenţa citirior. La măsurarea unghiului ω, format de direcţiile SA şi SB

(fig. 10), se stabileşte următorul protocol de măsurare:
- se realizează punerea în staţie a aparatului, în punctul S;
- se poziţionează aparatul în poziţia I-a a lunetei (cercul vertical în partea stângă a lunetei);
- utilizând mişcarea înregistratoare, se punctează în A şi se înregistrează citirea pe limb (numită
şi lectură), pe ecranul aparatului; ex. HZA = 45g 82c 10cc
- tot cu mişcarea înregistratoare se roteşte apartul în sens
orar (sens topografic) şi se punctează în B; ex. HZB = 91g 39c 60cc. A
HZA
- se revizează punctul A, pentru control, citirea trebuind să
corespundă cu cea iniţială;
- se calculează unghiul ω, ca diferenţă dintre citirile S ω
(lecturile) pe cele două direcţii:
HZ B
ω = HZB - HZA = 91g 39c 60cc - 45g 82c 10cc = 45 g 57c50c.
B

Fig. 10

- Procedeul prin coincidenţa zerourilor pe prima viză. În cazul acestei variante, protocolul de
măsurare cuprinde şi operaţia de introducere la limb a valorii zero:
- se realizează punerea în staţie a aparatului, în punctul S;
- în poziţia I-a a lunetei (cercul vertical în partea stângă a lunetei) se fixează gradaţia zero a
cercului orizontal pe prima direcţie de vizare (SA), prin apăsarea tastei Hz = 0 (apare pe ecran);
- se roteşte aparatul în sens orar (sens topografic) şi se punctează în B; HZB = 45 g 57c60c.
- se revizează punctul A, pentru control, citirea trebuind să corespundă cu cea iniţială;
- unghiul orizontal ω, reprezintă tocmai citirea (lectura) HZB

Măsurarea unghiurilor verticale

Aşa cum s-a arătat mai sus unghiul vertical este unghiul format de viza la punctul ce trebuie
determinat şi proiecţia acestei vize în planul orizontal.
Pentru măsurarea unghiurilor verticale cu ajutorul teodolitului electronic Builder T100, trebuie
reamintit faptul că acest aparat afişează pe ecran fie valoarea unghiului de pantă (α), fie valoarea
unghiului zenital (Cz), în funcţie de setările aparatului.
La măsurarea unghiului în teren se stabileşte următorul protocol de lucru (fig. 11):
- instalarea aparatului în unul din extremităţile
aliniamentului, de exemplu în punctul A;
- măsurarea înălţimii aparatului (Iap); Iap=Cm
CZ
- vizarea pe mira aşezată în poziţie verticală, în
punctul B, la înălţimea aparatului, cu firul nivelor – firul a DÎ B
reticular orizontal (Cm), în poziţia I-a lunetei; Iap a Do
- citirea pe miră la firele stadimetrice (sus şi jos),
Cs + C j A
pentru control: Cm = ; Fig. 11
2
- citirea unghiului de pantă (α) sau zenital (Cz), pe ecran;
- în cazul măsurării unghiului zenital (Cz), unghiul vertical se obţine cu relaţia: α = 100g- Cz;