1.

4 Determinarea orientării unei direcţii

Orientarea topografică (θAB) – este unghiul orizontal format de direcţia nordului geografic şi
direcţia AB măsurat în sensul acelor de ceas, de la nord spre aliniamentul dat.
În diverse surse orientarea se întâlnește și prin notația (α) numit unghi de direcție sau azimut (A).

Imaginea 1.1 Orientarea topografică a direcției AB

Punctele A şi B sunt de fapt proiecţiile într-un plan orizontal a punctelor respective din spaţiu. În
mod convenţional se defineşte orientarea directă θAB şi orientarea inversă θBA conform imaginii 1.1. Cele
două orientări diferă cu 1800(grade sexagesimale), adică: θBA = θAB ± 1800.

Imaginea 1.2 Orientarea directă și indirectă

În funcţie de poziţia punctelor în cele patru cadrane vom avea două situaţii:
 dacă θAB<1800 atunci θBA = θAB + 1800;
 dacă θBA> 1800 atunci θAB = θBA- 1800
Orientarea unei direcții poate fi determinată:
 prin măsurare directă pe plan sau hartă, cu ajutorul raportorului;
 din coordonatele rectangulare ale punctelor.
Determinarea orientării unei direcții utilizând coordonatele rectangulare ale punctelor poate fi
realizată prin aplicarea formulelor de mai jos.
YAB YAB Y  YA
 AB  arctg dedusă din relația: tg AB   B ;
X AB X AB X B  X A
 X AB X AB X B  X A
 AB  arctg dedusă din relația: ctg AB  
YAB YAB YB  YA
Orientarea direcției se determină de regulă în teren în punctele de stație cu ajutorul teodolitului sau
a stației totale.
Modul de determinare a unghiului de direcție cu ajutorul teodolitului:
1. Se rotește teodolitul până la stabilirea pe cercul orizontal citirea de 0000′00′′.
2. Se blochează citirile pe limb, cu valoarea stabilită;
3. Se rotește teodolitul în direcția nordică (cu ajutorul busolei);
4. Se deblochează limbul;
5. Se rotește teodolitul de la direcția nordică până la o direcție definită (1-2).
6. Se preiau citirile de pe cercul orizontal, valoarea respectivă constituind unghiul de direcție.
Determinarea unghiului de direcție ia timp în teren, de obicei la ridicările planimetrice se determină
un singur unghi de direcție din unul din punctele de stație ale drumuirii, restul fiind posibil a fi
determinate prin relație de calcul.
Pentru o drumuire în circuit (închisă) constituită din 4 puncte, orientarea θ1-2 se va determina în
teren, iar celelalte, adică θ2-3; θ3-4; θ4-1 pot fi determinate cu ajutorul formulelor de mai jos.
θ2-3= θ1-2+1800-β2
θ3-4= θ2-3+1800-β3
θ4-1= θ3-4+1800-β4
θ1-2= θ4-1+1800-β1 aceasta constituind formula pentru verificare;
unde: β1, β2, β3, β4 sunt unghiurile poligonului măsurate în teren și compensate/corectate ulterior.
În imaginea 1.3 se prezintă drumuirea de tip închis cu elementele respective.

Imaginea 1.3 Drumuire planimetrică