Aceasta este versiunea html a fişierului

http://csa.acad.md/Teze_pdf/UngureanuVioleta_teza.pdf.
G o o g l e generează automat versiuni html ale documentelor căutate pe web.
Pentru un link sau un semn de carte la această pagină, folosiţi următoarea adresă:
http://www.google.com/search?q=cache:1Vz1sCt-
m1cJ:csa.acad.md/Teze_pdf/UngureanuVioleta_teza.pdf+verbe+copulative&hl=ro&gl=r
o&ct=clnk&cd=42&lr=lang_ro

Google nu este afiliat cu autorii acestei pagini şi nici nu este responsabil pentru conţinutul
ei.
Termenii din căutare au fost evidenţiaţi. verbe copulative
Page 1

ACADEMIA DE ŞTIINŢE A REPUBLICII MOLDOVA

INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ
Cu titlu de manuscris
C.Z.U. 811.135. 1’ 367.625 (478) (043 2)
UNGUREANU Violeta
VERBELE TRANZITIVE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Specialitatea 10.02.01 – Limba română
Teză de doctor în filologie
Conducător ştiinţific: dr. hab. În filologie, DÎRUL Alexandru
Autor: Ungureanu Violeta
Chişinău, 2005
Page 2
2
Cuprins
Introducere.............................................................................................................................
.... 3.
Capitolul I Clasa verbelor tranzitive printre verbele limbii române
1.1 Trăsăturile verbului ca parte de
vorbire..............................................................................
1.2. Opoziţia tranzitiv-intranzitiv în cadrul verbelor
româneşti...............................................
1.3. Două tipuri de tranzitivitate – funcţională şi
formală........................................................
1.4. Actantul obiectual – trăsătură omniprezentă a verbului
tranzitiv......................................
1.5. Actanţii obligatorii şi actanţii facultativi ai verbelor
tranzitive.........................................
6
8
15
18
25
Capitolul II Clasificarea semantică a verbelor tranzitive şi tipurile de actanţi
2.1. Locul semanticii în structura
limbii....................................................................................
2.2. Verbul – semn predicativ. Nivelul semantic şi
relaţional..................................................
2.3. Verbe tranzitive
acţionale..................................................................................................
2.4. Verbe tranzitive
neacţionale...............................................................................................
30
32
36
54
Capitolul III Verbe tranzitive din perspectivă valenţială
3.1. Valenţa – noţiuni
generale.................................................................................................
3.2. Clasificarea valenţială a
verbelor.........................................................................................
3.3. Valenţa verbelor
tranzitive..................................................................................................
a. Structuri
bivalente..................................................................................................................
b. Structuri
trivalente.................................................................................................................
65
70
75
75
111
Capitolul IV Verbele tranzitive în cadrul opoziţiei diateziale
4.1. Raportul dintre tranzitivitate şi
diateză..............................................................................
4.2. Conjugarea verbelor tranzitive la diateza activă şi la diateza
pasivă.................................
4.3. Participiul – element de bază a conjugării pasive
româneşti.............................................
4.4. Restricţii (semantice, ontice) privind capacitatea de conjugare a verbelor tranzitive la
diateza
pasivă............................................................................................................................
119
123
126
129
Capitolul V Semantica derivatelor de la verbele tranzitive
5.1. Particularităţi ale derivatelor de la verbele tranzitive
5.2. Semnificaţia valenţială a verbelor tranzitive în semantica derivatelor de la
acestea.........
136
142
Concluzii................................................................................................................................
....
Bibliografie............................................................................................................................
....
Adnotare.................................................................................................................................
....
Cuvinte
cheie.............................................................................................................................
Abrevieri................................................................................................................................
.....
150
153
164
165
167
Page 3
3
Introducere
Consideraţii generale. Importanţa funcţională a clasei verbului se defineşte prin faptul că
verbul „nu comută niciodată cu zero”. În acest sens, el este considerat centrul propoziţiei,
pentru că
în calitatea sa de semn predicativ îndeplineşte funcţia de organizare a predicativităţii.
Tranzitivitatea este o trăsătură inerentă verbului şi totodată o problemă actuală a
lingvisticii
contemporane. De modul înţelegerii şi tratării tranzitivităţii depinde interpretarea unor
asemenea
probleme ca structura de adâncime şi de suprafaţă a propoziţiei, clasificarea valenţială şi
semantică
a verbelor, regimul verbelor etc. Dirijând comportamentul lexemului verbal în procesul
comunicării
tranzitivitatea este în strânsă legătură cu caracteristicile semantice ale verbului. Însă acest
aspect
este lăsat în umbră în gramaticile curente ale limbii române. Deşi se constată că
tranzitivitatea
verbelor este determinată atât de conţinutul lor semantic, cât şi de structura sintactică a
limbii,
prevalează totuşi aplicarea criteriului sintactic (formal) la definirea ei. Acest fapt se
reflectă negativ
mai ales asupra clasificării verbelor tranzitive. Or, încercarea de a crea noi principii de
clasificare a
verbelor este o preocupare permanentă a lingvisticii moderne. Se operează cu noţiuni noi,
precum
„abordarea semantică a gramaticii” [Wierzbicka, 1987; 1988] sau „construirea modelelor
explicative” [Apresean, 1999] la baza cărora stă ideea că sensul cuvântului determină
comportamentul lui în planul sintagmatic. La etapa actuală a dezvoltării lingvisticii
clasificarea
verbelor precum şi capacitatea lor combinatorie se face pa baza mai multor parametri,
adică pe baza
unor trăsături care reunesc verbele în clase cu un comportament sintagmatic mai mult sau
mai puţin
asemănător.
Tema abordată în lucrarea de faţă ridică o serie de probleme care nu au cunoscut o
rezolvare
unanim acceptată, cum ar fi: definirea tranzitivităţii, opoziţia tranzitiv /intranzitiv,
tranzitivitatea şi
valenţa sintactică şi semantică a verbelor, tranzitivitatea şi diateza etc. Studierii
aprofundate a
acestora, precum şi altor probleme legate de verbele tranzitive este consacrată această
disertaţie.
Actualitatea temei. Tranzitivitatea este o însuşire permanentă a verbului, fapt confirmat
de
menţiunea respectivă în dicţionare înaintea definirii sensului lexemului verbal. Noţiunea
în cauză
este destul de complexă ea comportând o serie de caracteristici ce se referă la
disponibilităţile
semantice, sintagmatice, gramaticale şi derivative ale verbelor. Cu toate acestea, deşi
problema n-a
fost trecută cu vederea de către lingvişti, încă nu există un studiu special consacrat
verbelor
tranzitive. Mai mult decât atât, nu există nici o opinie unică în ceea ce priveşte
problemele cardinale
ale tranzitivităţii. De aceea cercetarea acestei probleme se impune în mod imperios,
pentru a o privi
dintr-un nou unghi de vedere şi a completa preţioasele realizări de până acum. Acestea au
constituit
şi motivele care au stat la baza alegerii temei date pentru investigare.
Page 4
4
Scopul principal al lucrării noastre este investigarea temei alese din diverse perspective,
astfel încât să putem oferi un tablou de ansamblu al comportamentului semantic şi
gramatical al
verbelor tranzitive în limba română. Atingerea scopului propus a determinat realizarea
următoarelor
sarcini concrete:
– definirea noţiunii de tranzitivitate;
– relevarea particularităţilor opoziţiei tranzitiv /intranzitiv;
– conturarea perspectivei semantice şi a celei formale a tranzitivităţii.
– analiza structurii actanţiale a verbelor tranzitive;
– clasificarea semantică a verbelor tranzitive;
– clasificarea valenţială a verbelor tranzitive;
– descifrarea rolurilor tematice ale argumentelor verbului tranzitiv;
– analiza verbelor tranzitive din perspectiva opoziţiilor diateziale;
– relevarea particularităţilor semantice ale derivatelor de la verbele tranzitive.
Suportul metodologic şi ştiinţific al lucrării este determinat de scopul urmărit şi de
specificul fenomenului studiat. Pentru documentare teoretică ne-au servit lucrările unor
lingvişti
notorii: I. Apresean, A. Arutiunova, M. Avram, I. Bărbuţă, E. Benveniste, S. Berejan, V.
Bogdanov,
A. Ciobanu, G. Constantinescu-Dobridor, E. Coseriu, I. Diaconescu, D. Draşoveanu, I.
Evseev, V.
Gak, V. Guţu Romalo, I. Iordan, D. Irimia, J. Lyons, M. Manoliu-Manea, G. Pană
Dindelegan etc.
Lucrarea e realizată în baza materialului de fapte excerptat din dicţionare, din literatura
artistică,
precum şi din experienţa proprie de vorbitor al limbii române ca limbă maternă. Pentru
obţinerea
rezultatelor scontate am aplicat în investigaţia noastră metoda analizei şi sintezei, precum
şi metoda
analizei componenţiale. Am aplicat şi metoda descriptivă care ne-a permis sistematizarea
şi
clasificarea materialului de fapte excerptat. Tehnicile analizei referenţiale şi denotative
ne-au ajutat
să stabilim comportamentul funcţional al unităţilor studiate.
Inovaţia ştiinţifică a lucrării. Lucrarea propune noi perspective de investigare a temei
cercetate. Pentru prima dată la clasificarea verbelor tranzitive se aplică principiile proprii
unor
parametru diferiţi cum ar fi: clasa ontologică, clasa tematică, clasa actanţială şi clasa
taxonomică ce
permit studierea fenomenului sub toate aspectele lui esenţiale. Pentru prima dată a fost
evidenţiată
diversitatea rolurilor tematice ale participanţilor /argumentelor ce apar în poziţia celor
două
componente ale structurilor bivalente alcătuite de verbele tranzitive: subiectul şi
complementul
direct.
Astfel, primul component care în teoriile tradiţionale este investit în toate cazurile în rolul
de
agent, are, de fapt, mult mai multe roluri: de agent, de instrument, de experimentator, de
locativ, de
beneficiar etc. La fel şi cel de-al doilea component, care în gramaticile curente este
considerat peste
Page 5
5
tot obiect, poate avea rol de: pacient, obiect, instrument, onomasiv, experimentator,
rezultativ etc.
Noutatea ştiinţifică a lucrării rezidă şi în caracterul complex al investigaţiilor care
reprezintă o
încercare de a oferi un tablou amplu asupra temei cercetate.
Semnificaţia şi valoarea aplicativă a lucrării Rezultatele obţinute în urma cercetărilor
prezintă interes atât sub aspect teoretic, cât şi practic. Ele pot fi aplicate la predarea
cursurilor
teoretice şi practice de semantică şi de gramatică. Lucrarea va contribui la aprofundarea
cunoştinţelor despre disponibilităţile semantice şi sintagmatice ale verbelor tranzitive, în
special, şi
a cunoştinţelor de morfologie şi sintaxă, în general. Materialul de fapte analizat în lucrare
va putea
fi folosit la elaborarea unor dicţionare sintactice, precum şi la redactarea unor cursuri de
specialitate.
Aprobarea lucrării. Rezultatele cercetării de faţă au fost prezentate la o serie de conferinţe
naţionale şi simpozioane internaţionale care şi-au ţinut lucrările la Institutul de
Lingvistică al
A.Ş.M., la Universitatea Liberă Internaţională, la Institutul de Relaţii Economice
Internaţionale.
Principalele teze ale lucrării au fost publicate într-un număr de 10 articole şi rezumate ale
comunicărilor (lista se anexează).
Lucrarea a fost discutată la sectorul de Gramatică al Institutului de Lingvistică al A.Ş.M.
Structurarea tezei. Diversele aspecte ale temei cercetate au fost tratate în cinci capitole,
completate de o introducere, concluzii şi lista referinţelor bibliografice.
Page 6
6
Capitolul I
Clasa verbelor tranzitive printre verbele limbii române
1. 1. Trăsăturile verbului ca parte de vorbire
Verbul reprezintă o clasă de cuvinte care exprimă procesele realităţii obiective.
Structura semantică a verbului include: 1. sensul categorial „proces”; 2. diferite sensuri
concrete din sfera semanticii lexicale; 3. un ansamblu de sensuri gramaticale, exponente
ale
categoriilor: diateză, mod, timp, persoană şi număr.
Structura formală a cuvintelor din clasa verbului este alcătuită din unităţi de expresie
(formaţi sau morfe) care actualizează explicit semele lexicale şi sensurile gramaticale.
Sensul
categorial nu are mijloace speciale de expresie, el este exprimat în mod sincretic o dată cu
celelalte
componente ale semanticii verbului.
Există diferite modalităţi de definire a verbului. Vom lua ca bază următoarea definiţie-
model: „verbul...este reprezentat prin cuvintele care pot exprima acţiunea, starea,
existenţa, voinţa,
dorinţa etc. privite ca procese; care au categoriile gramaticale de diateză, mod, timp,
persoană şi
număr şi care pot îndeplini funcţia sintactică de predicat” [C. Dimitriu, p.180].
Clasa verbului are un inventar bogat de unităţi (circa 7000 de cuvinte) şi se caracterizează
din mai multe puncte de vedere. Astfel, în „Dicţionarul de ştiinţe ale limbii” sunt
evidenţiate
„următoarele caracteristici importante: morfologic, în limbile cu flexiune, se distinge
printr-o
flexiune specifică, numită conjugare; semantico-sintactic, are calitatea de a primi actanţi /
argumente, de a le atribui roluri / cazuri şi a le impune restricţii de formă şi de topică,
asigurând
structurarea semantico-sintactică a propoziţiei şi coeziunea componentelor subiect – verb
– obiect;
semantic, exprimă activităţi / acţiuni şi stări, înfăţişate ca procese momentane sau
durative, fiind,
dintre părţile de vorbire, clasa purtătoare în cel mai înalt grad a predicaţiei logice;
semantico-
pragmatic, verbul este componentul propoziţiei prin care se face referirea la evenimentul
extralingvistic, dispunând de categorii şi mecanisme în stare să transforme organizarea
sintactică
într-un fapt de enunţare” [DŞL, p. 563].
O bună parte din cuvintele incluse în clasa verbului nu îndeplinesc plenar cerinţele clasei
şi
nu pot fi plasate decât la periferia ei. Astfel, verbele auxiliare, semiauxiliare şi copulative
sunt în
bună parte sinsemantice, nu exprimă acţiuni, stări, nu pot îndeplini de sine stătător funcţia
de
predicat. Ele se înscriu în categoria morfelor – mărci ale unor categorii gramaticale sau al
unor
raporturi sintactice. Pe de altă parte, nu toate categoriile gramaticale, enumerate în
definiţie, pot fi
Page 7
7
exprimate de absolut toate cuvintele incluse în clasa verbului. Numai categoria timpului
este
specifică pentru marea majoritate a verbelor (cu excepţia imperativului care nu
actualizează opoziţii
temporale). Diateza şi modul, categorii verbale prin excelenţă, nu manifestă o recurenţă
regulată de
forme (intranzitivele sunt indiferente faţă de diateză). Persoana, comună pentru verb şi
pronume,
prezintă trăsături specifice din punct de vedere semantic şi formal (formele nominale şi
verbele
impersonale nu exprimă persoana). Unele forme gramaticale cu statut verbal sunt
susceptibile de a
exprima categorii străine verbului. E vorba de participiu care în anumite situaţii exprimă
genul şi
cazul. Nu toate cuvintele din clasa verbului apar în poziţia sintactică predicat. Ele
constituie
subclasa verbelor nepredicative. Cu toate acestea verbul, după cum s-a menţionat în
lucrările de
specialitate, este o parte de vorbire unitară, riguros definită, cu o sferă semantică bine
conturată, cu
un sistem organizat paradigmatic, cu o flexiune bogată, ce fixează coraportul dintre
unităţile de
conţinut şi de expresie. Incontestabil este şi locul central pe care îl ocupă verbul în
procesul de
comunicare.
Din punct de vedere comunicativ, verbul se aseamănă în unele privinţe cu adjectivul.
Verbele ca şi adjectivele exprimă diferite calităţi ale „obiectului”, indică semnele
acestuia. De aceea
în procesul de comunicare ele intră în relaţii sintagmatice cu cuvintele din clasa numelui,
lămurindu-le. Ceea ce le deosebeşte este doar perspectiva dinamică a verbului în
comparaţie cu cea
statică a adjectivului. Din această cauză pe axa sintagmatică agent – proces – pacient mai
explicite
sunt relaţiile dintre agent–proces, adică relaţiile dintre verbe şi substantive. Determinarea
adjectivală este prezentată implicit de către agent. Deci, o importanţă de prim ordin în
procesul de
comunicare o are raportul sintagmatic între unităţile din clasa numelui şi cea a verbului.
Pe axa sintagmatică agent – proces – pacient verbul se caracterizează prin dubla sa
orientare
relaţională: agent–proces, pe de o parte, şi proces–obiect, pe de altă parte. Relaţia agent–
proces stă
la temelia sensului sintactic de bază al verbului – predicativitatea. Relaţia proces –
pacient
generează trăsătura sintactică specifică verbului – regimul şi pe cea semantico-sintactică
–
tranzitivitatea.
Aşadar, verbul este o parte de vorbire independentă, care formează împreună cu
substantivul
nucleul oricărui enunţ. Trăsătura categorială de bază a verbului este particularitatea lui
semasiologică de a reda procese în sensul larg al cuvântului. Este o parte de vorbire
flexibilă şi
actualizează categoriile gramaticale diateză, mod, timp, persoană şi număr. Sensul
sintactic al
verbului este predicativitatea, iar trăsătura sintagmatică intrinsecă verbului este regimul
(cu sau fără
prepoziţii).
Clasificarea lexemelor din clasa verbului după anumite criterii semantice şi relaţionale,
efectuată în toate studiile de gramatică, are ca rezultat stabilirea unui inventar de mărci de
tipul:
Page 8
8
acţiune, stare, devenire, relaţie, concret, abstract, animat, inanimat, tranzitiv, intranzitiv,
reflexiv,
personal, impersonal, predicativ, auxiliar, semiauxiliar, copulativ, semicopulativ etc.
Evident, aceste
mărci sunt de natură diferită, deoarece sunt grupate de factori lexicali şi relaţionali
diferiţi. Astfel,
mărcile acţiune, devenire, stare, relaţie reflectă varietatea proceselor semnificate de verb
şi stau la
baza conţinutului lexical al lexemelor verbale; concret, abstract, animat, inanimat
detalizează
semele verbale şi limitează posibilitatea lor de a exprima acţiuni; subiectiv, obiectiv
concretizează
relaţiile dintre agent – proces – pacient; tranzitiv, intranzitiv guvernate de relaţia proces–
obiect
stabilesc limitele de valenţă ale unităţilor lexicale; personal, impersonal clasifică verbele
după
indicele de persoană, actualizând relaţia dintre acţiune şi agent; predicativ, nepredicativ
denotă
menirea funcţională a verbului etc.
Cu toată eterogenitatea lor, mărcile enumerate supra sunt indiscutabil operante în
clasificarea lexico-gramaticală a lexemelor verbale pentru că reflectă trăsăturile de bază
ale clasei.
În ordinea celor discutate în capitolul de faţă ne interesează în mod special mărcile legate
de
tranzitivitate.
1. 2. Opoziţia tranzitiv / intranzitiv în cadrul verbelor româneşti
Vocabularul limbii române cuprinde aproximativ şapte mii de verbe. Marea lor majoritate
sunt tranzitive. După estimările exegeţilor, verbele intranzitive constituie doar circa 1500,
deci circa
5500 sunt verbe tranzitive.
Dirijând comportamentul lexemului verbal în procesul comunicării, tranzitivitatea este în
strânsă legătură cu caracteristicile semantice ale verbului. De aceea se consideră că
tranzitivitatea
este o însuşire permanentă a verbului, fapt confirmat de menţiunea respectivă în
dicţionare înaintea
definirii sensului lexemului verbal. Tranzitivitatea se referă la dubla orientare a lexemelor
verbale în
schema de relaţii sintactice agent – proces – pacient.
Unele verbe cer compliniri obligatorii pentru a-şi manifesta plenar rostul comunicativ. În
gramaticile normative se consideră că asemenea verbe semnifică acţiuni ce se răsfrâng
asupra unui
obiect direct, exprimat, de regulă, printr-un substantiv (sau substitut al acestuia) la cazul
acuzativ
fără prepoziţie sau cu prepoziţia pe. Acestea sunt verbe tranzitive. Deoarece realizarea
relaţiei
respective are loc pe teren sintactic, se consideră că trăsătura distinctivă a verbelor
tranzitive este
ocurenţa obligatorie a complementului direct: Fratele meu citeşte o carte; Maria scrie o
scrisoare;
Eu o văd pe Maria; Pietonii traversează strada; Boiangiul vopseşte peretele etc. „Fără
asemenea
complinire sensul verbului rămâne necunoscut până la limita necesară, iar enunţul neclar.
Lipsite de
compliniri, enunţurile [...] sînt văduvite de un element esenţial, strict necesar pentru
realizarea
intenţiei comunicative a vorbitorului. Dependenţa verbului tranzitiv de obiectul direct
este foarte
Page 9
9
puternică mai întâi de toate în plan semantic. De aceea verbele tranzitive sunt considerate
insuficiente semantic, iar valenţa complementului direct – obligatorie” [GULR, p.139].
Lingvistul
Nicolae Mătcaş, referindu-se la ideea aici în discuţie, menţionează că modul cum este
definită
noţiunea de complement direct poate avea anumite consecinţe asupra identificării
nejustificate a
tranzitivităţii verbelor. „După cum se ştie, afirmă Nicolae Mătcaş, la definirea
complementului
direct stă criteriul de ordin semantic: partea de propoziţie care determină un verb tranzitiv
şi indică
persoana sau obiectul asupra căruia trece nemijlocit acţiunea unui verb tranzitiv. Aceasta
înseamnă
că trebuie cunoscut foarte bine ce este verbul tranzitiv. La definirea lor însă operăm cu un
subterfugiu, arătând, că sunt tranzitive acele verbe care...pot avea complement direct.
Avem, adică,
un cerc vicios: pentru a şti ce este complementul direct, trebuie să ştim ce înseamnă verb
tranzitiv;
pentru a determina caracterul tranzitiv (sau intranzitiv) al verbului, trebuie să ştim ce
înseamnă
complement direct (subl. noastră). În această situaţie nu e de mirare că într-o propoziţie
de tipul
Merg pe gard, de drum mă ţiu (Folclor) unii elevi ar putea considera verbul a merge
tranzitiv din
motivul că substantivul următor pe gard suferă în mod direct acţiunea lui...” [N. Mătcaş,
p.71]. Într-
adevăr, această confuzie este foarte frecventă, iar „erori de acest fel se întâlnesc nu numai
la unii
elevi” [N. Mătcaş, p. 72]. Şi unii profesori consideră că verbul a se aşeza în propoziţia
Elevii se
aşază pe scaune este tranzitiv, din cauză că substantivul scaune suferă acţiunea verbului
respectiv.
Problema dată merită o analiză mai detaliată.
Alte verbe nu cer compliniri obligatorii, deoarece acţiunea lor se consumă în sfera
subiectului şi nu se răsfrânge, nu trece asupra unui obiect. Acestea sunt verbele
intranzitive.
Intranzitivele sunt suficiente din punctul de vedere al conţinutului lor semantic.
Enunţurile: Vine
primăvara; Copiii aleargă; Copacii înverzesc redau exact sensul conform scopului
comunicării. Nu
necesită compliniri obiectuale, ci doar compliniri circumstanţiale sau indirecte care nu
sunt
obligatorii.
Cu toată certitudinea celor menţionate până aici, clasificarea verbelor în tranzitive şi
intranzitive „din gramatica limbii române şi a altora, este insuficientă atît ca grad de
cuprindere, cît
şi ca grad de adecvare” [Draşoveanu, 1997, p.172].
Opoziţia tranzitiv / intranzitiv în unele cazuri este exprimată tranşant, iar în alte cazuri se
manifestă în structura unuia şi aceluiaşi verb. Astfel, verbe ca: a afla, a ajuta, a alunga, a
ameninţa,
aproba, a apuca, a asculta, a astupa, a aştepta, a aşterne, a avea, a azvârli sunt numai
tranzitive.
Pe când verbe ca: a alerga, a aluneca, a aparţine, a apărea sunt numai intranzitive. Există
şi cazuri,
foarte răspândite, de altfel, ca un verb tranzitiv să aibă în structura sa semantică şi sensuri
intranzitive, şi invers, un verb intranzitiv, să aibă unul sau două sensuri tranzitive. Astfel
unul şi
acelaşi verb în diferite contexte va apărea cu tranzitivitate diferită (pozitivă sau negativă).
De
Page 10
10
exemplu, în propoziţiile de mai jos verbele a aprinde, a ameţi, a fierbe, a îmbătrâni, a
încălzi, a
închide comportă două sensuri – unul intranzitiv şi altul intranzitiv:
● Focul s-a aprins – Ion a aprins focul;
● Ion a ameţit – Mirosul crinilor l-a ameţit pe Ion;
● Laptele fierbe – Mama fierbe laptele;
● Ion îmbătrâneşte – Necazurile îl îmbătrânesc pe Ion;
● Câinii se încălzeau la razele soarelui – Razele soarelui încălzeau câinii;
● Uşa se închide – Ion închide uşa.
Mai mult decât atât, după cum afirmă Jonh Lyons, contextele în care apar aceste verbe
sunt legate
printr-o importantă corelaţie. Şi anume, luând ca bază informaţia redată de propoziţiile
din prima
parte a corelaţiei, unde verbele se folosesc ca intranzitive, se pot pune întrebări de tipul:
Cine a
aprins focul? Ce l-a făcut pe Ion să ameţească? Cine fierbe laptele? Ce îi face pe Ion să
îmbătrânească? Ce încălzea câinii? Cine închide uşa? Scopul acestor întrebări este de a
afla cine a
fost agentul (autorul) acţiunilor exprimate de verbele date. Răspunsul la aceste întrebări a
generat
contextele în care verbele examinate sunt folosite ca tranzitive. Ce s-a întâmplat în
contextele
examinate? Faptul este uşor de relevat: subiectul verbului intranzitiv devine obiectul
verbului
respectiv tranzitiv, iar în calitate de agent sau de cauzator al acţiunii exprimate de acest
verb
apare un alt actant (un subiect ergativ). De aici se poate trage concluzia următoare:
contextele
marcate cu tranzitivitate pozitivă pot fi considerate ca fiind deduse din contextele marcate
cu
tranzitivitate negativă cu ajutorul transformării cauzative [Lyons, p.373], adică ar rezulta
de aici că
structurile intranzitive constituie sursa de generare a construcţiilor tranzitive. Aceasta este
una
dintre cele mai importante particularităţi ale opoziţiei tranzitiv / intranzitiv în lingvistică:
● Ionuţ doarme – Dădaca l-a adormit pe Ionuţ;
● Copilul mănâncă – Mama îl hrăneşte pe copil
verbele a arde şi a aprinde; a muri şi a omorî; a dormi şi a adormi; a mânca şi a hrăni sunt
marcate de tranzitivitate negativă, fiind intranzitive (a arde, a muri, a dormi, a mânca) şi
de
tranzitivitate pozitivă, fiind tranzitive (a aprinde, a omorî, a adormi, a hrăni), însă legătura
dintre
ele este aceeaşi: construcţia tranzitivă provine din cea intranzitivă. Procedura este
similară. Luând
ca bază informaţia redată de prima parte a corelaţiei, în construcţii intranzitive, punem
întrebările
respective pentru a afla agentul acţiunilor exprimate de verbele date: Cine a aprins focul?
Cine l-a
omorât pe Ion? Cine a adormit copilul? Răspunsul a generat construcţiile tranzitive. În
literatura de
specialitate a fost emisă ideea că ar exista posibilitatea ca verbele de tipul a aprinde şi a
arde; a
omorî şi a muri ca realizări fonologice alternative, condiţionate sintactic, ale unuia şi
aceluiaşi verb
[Lyons, p. 374].
Page 11
11
O altă particularitate a opoziţiei tranzitiv / intranzitiv constă în legătura ei cu opoziţia
animat
/ inanimat a substantivelor. Construcţiile tranzitive cu verbe care se caracterizează printr-
o
tranzitivitate funcţională (a se vedea mai jos) au, de regulă un subiect exprimat printr-un
substantiv
animat, iar cele intranzitive au fie un subiect inanimat, fie un subiect animat. De
exemplu: Viteza
automobilului se schimbă – Şoferul schimbă viteza automobilului; Geamul s-a spart –
Copilul a
spart geamul; Sacul se umple cu grâu – Ţăranul umple sacul cu grâu; Mâncarea se
încălzeşte –
Mama încălzeşte mâncarea; Piatra se mişcă – Ion mişcă piatra; Copilul doarme – Mama
adoarme
copilul etc. Acesta ar trebui să fie sistemul ideal al opoziţiei tranzitiv / intranzitiv,
deoarece doar
substantivele animate sunt cele care exprimă un participant activ la situaţie, un agent în
adevăratul
înţeles al cuvântului (atât în construcţiile tranzitive, cât şi în cele intranzitive), pe când
substantivele
inanimate nu exprimă decât participanţi pasivi la situaţie, incapabili de a se afla în poziţia
de agent
în adevăratul sens al cuvântului.
E de menţionat însă faptul că această condiţie sau, mai bine zis, cerinţă funcţională a
verbelor tranzitive de a avea un subiect exprimat printr-un substantiv animat nu s-a
păstrat în marea
majoritate a limbilor. Dimpotrivă, modelul s-a extins, s-a formalizat, astfel încât foarte
multe
construcţii tranzitive au ca subiect un substantiv inanimat. În propoziţiile: Piatra sparge
geamul.
Ura îţi distruge sănătatea; Bogăţia îi atrage pe hoţi; Cuţitul acesta taie salamul în felii
subţiri
tranzitivitatea este exprimată doar formal, la nivel sintactic. În aceste construcţii
subiectele
inanimate joacă rolul unor agenţi indirecţi. Transformate la nivel logic, aceste propoziţii
ar avea
următoarea structură de adâncime: Cineva aruncă o piatră care sparge geamul; Cineva
urăşte atât
de mult încât îşi distruge sănătatea; Cineva munceşte pentru a fi bogat, ceea ce îi atrage
pe hoţi;
Cineva lucrează cu un cuţit care taie salamul în felii subţiri.
Opoziţia tranzitiv / intranzitiv în cadrul verbului constituie aşadar una dintre problemele
cele
mai actuale. Cu atât mai mult cu cât problema tranzitivităţii a fost tratată, mai mult sau
mai puţin,
unilateral în lingvistica românească tradiţională.
Cu toate că din punct de vedere noţional (din perspectivă semantică, pornind şi de la
definiţia termenului), conceptul de tranzitivitate implică ideea de trecere, de transfer a
acţiunii
exprimate de verb de la agent la pacient, în majoritatea gramaticilor româneşti,
tranzitivitatea este
tratată din perspectivă sintactică, formală, în funcţie de capacitatea verbului de a primi un
complement direct. Or, după cum relevă pe bună dreptate D. Irimia, „Atât conceptul de
tranzitivitate, cît şi raportul dintre tranzitivitate, planul semantic al verbului şi structura
enunţului
(în planul expresiei şi în plan semantic) impun o interpretate mai complexă, cu luarea în
atenţie atât
a dimensiunii sintactice, cît şi a dimensiunii semantice în organizarea şi funcţionarea
textului
lingvistic [Irimia, 1997 a., p. 45].
Page 12
12
S-a constatat că tratarea tranzitivităţii doar din punct de vedere sintactic duce la
interferenţa
(amestecul) mijloacelor aparţinând celor trei compartimente ale limbii: semantic,
morfologic şi
sintactic [Konopielko, p. 6]. Rezultatele acestei interferenţe consistă în corelarea
câmpului
tranzitivităţii cu capacitatea verbului de a guverna un obiect direct exprimat printr-un
substantiv la
cazul acuzativ fără a se ţine seama de caracteristicile semantice ale verbului dat. În
lucrările de
specialitate au fost luate în discuţie verbe de tipul a lovi şi a iubi, ambele tranzitive din
perspectivă
sintactică, formală: Ion o loveşte pe Ana şi Ion o iubeşte pe Ana. Însă din perspectivă
semantică,
tranzitivitatea acestor verbe diferă. În primul caz, verbul se pretează tranzitivităţii atât din
punct de
vedere semantic (acţiunea verbului trece asupra pacientului), cât şi din punct de vedere
formal
(verbul guvernează un complement direct). În cel de al doilea caz, verbul este tranzitiv
doar din
punct de vedere sintactic, deoarece din punct de vedere semantic, acţiunea verbului are o
direcţie
inversă, adică este suferită de agent, nu de pacient.
John Lyons insistă asupra necesităţii de a face deosebire între perspectiva semantică şi
cea
formală a tranzitivităţii. La clasificarea verbelor în tranzitive şi intranzitive ar fi suficientă
aplicarea
criteriului semantic. Adică ar trebui tratate ca tranzitive verbele a căror acţiune trece
asupra unui
obiect. Cu toate acestea, în toate limbile, inclusiv în limba română, sunt tratate ca
tranzitive verbe
care nici pe departe nu exprimă acţiuni care trec de la agent la pacient. De exemplu,
verbele a
vedea, a auzi, a mirosi nu ar trebui încadrate în categoria semantică a tranzitivităţii,
pentru că ele
exprimă stări care nu pot trece asupra obiectului direct pe care îl guvernează verbul la
nivel
sintactic. Situaţia e similară cu încadrarea cuvintelor dreptate, frumuseţe în clasa
substantivelor,
deşi acestea nu exprimă obiecte. Acest aparent cerc vicios se rezolvă dacă se ţine cont de
delimitarea între perspectiva „formală” şi cea „noţională” în procesul de definire a clasei
sau a părţii
de vorbire respective şi de posibilitatea unui mod de tratare în care definirea să se facă
din
perspectivă semantică, noţională, cu toate că aceasta nu va putea fi aplicată la întregul
inventar de
unităţi. [John Lyons, 1978, p.336, 371, 372].
Cele menţionate supra, conduc la ideea că tranzitivitatea constituie o problemă actuală a
lingvisticii moderne. De modul înţelegerii şi tratării tranzitivităţii depinde interpretarea
unor
asemenea probleme ca structura de adâncime şi de suprafaţă a propoziţiei, clasificarea
valenţială şi
semantică a verbelor, regimul verbelor etc. Ana Vulpe menţionează că problema
tranzitivităţii
constituie centrul întregului sistem semantic al verbului, întrucât diferitele lui sensuri sunt
legate în
mod organic de diferitele forme ale corelaţiei dintre acţiune şi obiect [Vulpe, 2002, p.34].
În lingvistica românească tranzitivitatea a fost tratată, cu unele excepţii, unilateral. Cu
toate
că se constată că „Tranzitivitatea verbelor este o trăsătură sintagmatică, o calitate
determinată atât
de conţinutul lor semantic (intrinsec), cît şi de structura sintactică a limbii române”
Page 13
13
[Constantinescu-Dobridor, 1974, p. 134,], prevalează aplicarea criteriului formal la
definirea
tranzitivităţii. Pornind de la Gramatica Academiei, majoritatea gramaticilor curente
tratează
tranzitivitatea după capacitatea verbelor de a primi complement direct.
Definiţia „clasică” a verbelor tranzitive este următoarea: “Verbele care pot primi un
complement direct sînt tranzitive” (GRL, vol. I, 1960, p. 207). Evident, în formularea
dată
prevalează perspectiva pur sintactică. I. Coteanu propune o altă definiţie: „Când un verb
are nevoie
de completarea înţelesului printr-un obiect direct pentru a preciza ce anume face
subiectul, acel verb
este considerat tranzitiv” [Coteanu, 1982, p. 166]. Aparent, cea de-a doua definiţie nu se
deosebeşte
cu mult de prima. Însă o diferenţă totuşi este. Şi ea a fost observată în lucrările de
specialitate.
Definiţia verbelor tranzitive, propusă de I. Coteanu o completează pe cea “clasică”. Ea
exprimă
“ideea că obiectul direct este o completare a înţelesului verbului necesară pentru
organizarea unui
enunţ. Verbul este tranzitiv nu pentru că este însoţit de obiectul direct (aşa cum se afirmă
în toate
definiţiile semantice sau formale), ci, invers, obiectul direct apare, fiindcă verbul are
nevoie de o
complinire a structurii sale semantice” [Manea, p. 333].
Astfel “tranzitivitatea apare ca o caracteristică semantică manifestată sintactic” (idem, p.
333), iar relaţiile semantice între acţiune şi obiectul ei sunt de primă importanţă. Verbele
tranzitive
nu numai că fixează legătura dintre acţiune şi obiect, dar evidenţiază şi caracteristicile
acesteia:
felul şi direcţia deplasării obiectului, modificarea lui, mijloacele şi rezultatele acţiunii,
ceea ce
lărgeşte sfera selecţiei semantice, cercul combinaţiilor lexicale [Уфимцева, 1986, p.
170]. Această
dependenţă puternică a verbului tranzitiv faţă de obiectul direct se datorează faptului că
verbele
tranzitive sunt insuficiente din punct de vedere semantic. De aceea ele se disting clar în
funcţie de
natura semantică a obiectului direct. De exemplu, verbele a antedata şi a provoca se
deosebesc prin
capacitatea combinatorie redusă în primul caz (a antedata documente) şi mult mai extinsă
în cel de
al doilea (a provoca procese, stări, fenomene; fiinţe; persoane).
Iată câteva interpretări ale tranzitivităţii în lucrările de gramatică românească.
Mioara Avram: „După o trăsătură sintactică legată de sensul lexical, verbele se clasifică
în
tranzitive şi intranzitive. Sunt tranzitive verbele care pot primi un complement direct: Bea
apă.
Coase un nasture (când complementul direct nu este exprimat, verbele sînt tot tranzitive,
dar
folosite absolut: Bea prea mult, A cusut toată ziua). Sunt intranzitive verbele care nu pot
avea un
complement direct: Stau în Bucureşti, Îţi aparţin)” [Mioara Avram, 1997, p.195].
Ştefania Popescu: „Verbele care pot avea un complement direct sînt tranzitive, iar cele
care
nu pot avea un complement direct sunt intranzitive. [Popescu Ştefania, 1995, p.240].
Gh. Constantinescu–Dobridor: „Sunt tranzitive acele verbe care au capacitatea de a
realiza
în mod obişnuit relaţia cu obiect direct sau cu o completivă directă. Sunt intranzitive
acele verbe
Page 14
14
care nu posedă capacitatea de a guverna un obiect direct sau o completivă directă”.
[Constantinescu
–Dobridor, p. 134].
Iorgu Iordan: „Relaţia verb – obiect, deci relaţia verb – substantiv în acuzativ, constituie
criteriul altei clasificări a verbelor: clasificarea în verbe tranzitive şi intranzitive. Sunt
tranzitive
verbele care au capacitatea de a realiza această relaţie, deci a guverna un substantiv
(pronume) în
acuzativ, şi intranzitive cele caracterizate negativ sub aspectul acestei relaţii.” [Iordan,
Guţu-
Romalo, Niculescu, 1967, p. 181].
O definire mai exactă a tranzitivităţii şi o mai bună înţelegere a opoziţiei
tranzitiv/intranziziv
poate fi efectuată pe baza analizei relaţiei semantice între procesul exprimat de verb,
agentul şi
pacientul lui. S-a constatat că unele verbe exprimă procese „care rămân legate de agentul
autor,
adică se mărginesc, în efectul lor, la însuşi autorul procesului” [Iordan, Robu, p. 442].
Despre aceste
verbe se spune că sunt suficiente din punct de vedere semantic, acţiunea lor consumându-
se în sfera
subiectului, fără a necesita compliniri. Aceste verbe admit în plan sintagmatic doar relaţia
verb –
subiect, nu şi relaţia verb – obiect. Verbe ca a merge, a sta, a dormi, a plânge, a râde etc.
exprimă
procese al căror efect este suferit de însuşi agentul acţiunii. Astfel de verbe se mai
numesc
subiectuale. Verbele din această categorie sunt intranzitive.
Marea majoritate a verbelor exprimă procese care admit ambele relaţii: verb – subiect şi
verb
– obiect. Se consideră că aceste verbe sunt insuficiente din punct de vedere semantic, ele
având
nevoie de compliniri pentru a se realiza plenar. Verbe ca: a citi, a spăla, a tăia etc.
exprimă procese
care se extind, trec asupra obiectului. Acestea sunt verbe obiectuale. Verbele din această
categorie
sunt tranzitive. Conform părerii unor lingvişti, „caracterul tranzitiv sau nontranzitiv
aparţine naturii
intrinsece a fiecărui verb, fiind legat de sensul lexical, deoarece tranzitivitatea nu se
marchează prin
morfeme ca celelalte categorii gramaticale; dar în enunţ verbele tranzitive pot avea un
complement
direct, iar cele intranzitive nu pot avea un asemenea obiect. Am putea considera că relaţia
sintactică
cu un complement realizat prin substantiv (sau substitut) în acuzativ constituie marca
distinctivă a
tranzitivităţii” [Iordan, Robu, p. 442].
D. Irimia consideră că tranzitivitatea este o trăsătură lexico-gramaticală a verbelor –
componentă a planului lor semantic. Opinia reputatului lingvist vine să clarifice
conceptul de
tranzitivitate şi să-i dea o interpretare complexă. Cităm un pasaj din lucrarea domniei
sale: „Având
punct de plecare (cauză, origine), cel mai adesea, în exterior, într-un subiect (sintactic sau
numai
semantic), dimensiunea semantică a verbului îşi caută o limită externă, un punct de
sosire, prin care
se fixează şi totodată determină semantica şi sintaxa enunţului în funcţie de prezenţa
acestei
trăsături lexico-gramaticale; tranzitivitatea este o componentă semantică permanentă a
verbului
(realizată pozitiv sau realizată negativ), preexistentă [subl. noastră] înscrierii acestuia
într-un
Page 15
15
context sintactic, care îi condiţionează şi îi orientează poziţia şi rolul în desfăşurarea
relaţiilor şi în
dezvoltarea funcţiilor sintactice. [...] Conceptul de tranzitivitate implică, într-o
complementaritate
absolută semantică-sintaxă, ideea de transfer – condiţie a realizării unui tot semantic:
transferul
acţiunii verbale dinspre punctul de plecare (subiectul) spre un punct de sosire cerut şi
asumat ca un
complement necesar” [Irimia, Morfo-sintaxa verbului românesc, p. 45].
Gabriela Pană Dindelegan delimitează verbele tranzitive pe baza următoarelor teste
formale
ale tranzitivităţii: a) construcţia cu un complement direct realizabil printr-un clitic
pronominal cu
forma de acuzativ; b) dublarea obiectului; c) pasivizarea. Cercetătoarea demonstrează că
„Hotărâtor
în determinarea tranzitivităţii este testul (b); satisfacerea numai a testului (a) este
insuficientă pentru
încadrarea verbului, iar nesatisfacerea testului (c), în condiţiile în care (a) şi (b) sunt
îndeplinite, nu
determină pierderea caracterului tranzitiv. Verbe şi locuţiuni ca: a o tuli, a o lua la fugă,
deşi
acceptă un clitic pronominal cu formă de acuzativ, nu sunt tranzitive, neadmiţând
dublarea şi
pasivizarea. Verbe ca: a avea, a durea, deşi nu satisfac testul pasivizării sunt tranzitive,
acceptând
testele (a) şi (b) de tranzitivitate (ex. Pe Ion îl doare capul; Cartea o are de la părinţi).
Verbele
considerate de tradiţia gramaticală ca dublu tranzitive nu satisfac testele tranzitivităţii
decât pentru
unul din obiectele, cel personal, ceea ce înseamnă că sunt monotranzitive, nu
ditranzitive” [DŞL, p.
552].
După cum se poate vedea din cele discutate până aici, tranzitivitatea este considerată o
trăsătură universală care „asigură coeziunea semantică a propoziţiei, precum şi coeziunea
ei
sintactică, explicând, pe de o parte, atribuirea rolurilor tematice, iar, pe de alta, impunerea
restricţiilor de formă (diferite de la o limbă la alta) de către verb / predicat obiectului”
[DŞL, p.554].
Separarea netă a claselor tranzitiv / intranzitiv prezintă dificultăţi, mai ales, de ordin
semantic. A
fost emisă ideea „gradelor de tranzitivitate”, [ibidem, p. 554] propunându-se o treaptă
intermediară,
cea a verbelor necauzative, care ar servi drept liant între verbele tranzitive şi cele
intranzitive.
Ulterior, Gabriela Pană Dindelegan distinge subclase de verbe cu tranzitivitate forte şi cu
tranzitivitate slabă. [Pană Dindelegan, 2003, p. 103-115].
Dintre testele de recunoaştere a tranzitivităţii, am tratat în lucrarea noastră doar
pasivizarea.
Exprimarea complementului direct prin forma scurtă a pronumelui personal şi dublarea
obiectului
nu s-au înscris în cercul nostru de preocupări, ele ţinând mai mult de planul expresiei.
Din această
cauză nu am dezvoltat decât parţial ideea tranzitivităţii forte şi a tranzitivităţii slabe.
1. 3. Două tipuri de tranzitivitate: funcţională şi formală
Din cele relatate până aici, reiese că verbele tranzitive semnifică procese realizate de un
subiect activ şi orientate nemijlocit asupra unui obiect. Dumitru Irimia constată că „sunt
tranzitive
Page 16
16
verbele al căror plan semantic are nevoie de o complinire, iar aceasta se realizează, la
nivel
sintactic, prin intermediul unui complement obiectual (direct sau indirect)” [Irimia, 1997
b., p. 175].
Sub aspect semantic verbele tranzitive exprimă o relaţie dintre doi participanţi: subiectul
care
iniţiază şi realizează procesul şi obiectul care suportă efectele procesului.
Tranzitivitatea în calitatea ei de caracteristică semantico-sintactică de bază
a verbelor tranzitive are o orientare dublă, fiind dependentă, pe de o parte, de structura
semantică a
verbului şi, pe de altă parte, de sintaxă, care apare ca mijloc de actualizare a acestei
categorii. După
observaţia mai multor cercetători, se disting două tipuri de tranzitivitate: tranzitivitate
semantică
(sau funcţională) şi tranzitivitate sintactică (sau formală). Prin tranzitivitate semantică se
înţelege
transferul acţiunii subiectului semantic asupra obiectului, iar prin tranzitivitate sintactică
se înţelege
capacitatea unui verb de a se combina cu un complement direct. Astfel, S. D. Kaţnelson
menţiona:
„Luând în considerare necesitatea de a distinge funcţia obiectului direct şi a mijloacelor
lui de
exprimare, în cazul verbului de asemenea trebuie să distingem două feluri de
tranzitivitate –
funcţională şi formală. Tranzitivitatea funcţională depinde de sensul verbului, de valenţa
lui
conţinutală. Fiind condiţionată de sens, ea are un caracter universal. Tranzitiv-funcţional
este
aproape orice verb, sensul căruia oferă o poziţie pentru obiectul direct. În opoziţie cu cea
funcţională, tranzitivitatea formală depinde nu numai de sensul verbului, ci şi de însuşi
verbul
lexem. Ea constă în capacitatea verbului de a cere cazul acuzativ” [Kaţnelson, 1972, p.
50].
Ana Vulpe, referindu-se la dubla orientare a verbelor tranzitive, remarcă următoarele:
„tranzitivitatea se prezintă ca un fel de sinteză a doi constituenţi, dintre care unul ţine de
aspectul
conţinutal, găsindu-şi materializare în faptul că desemnează o acţiune orientată asupra
obiectului,
iar al doilea – de aspectul formal al limbii şi-şi găseşte concretizare (în limba română şi în
alte
limbi) în forma cazului acuzativ a termenului subordonat. De exemplu, în îmbinarea a
construi o
clădire elementul a construi e legat de elementul clădire din punct de vedere atât formal,
cât şi
semantic, adică e vorba de două feluri de valenţă – una formală şi alta conţinutală. Dacă
ne referim
la planul conţinutului, aceasta înseamnă că acţiunea exprimată de verbul a construi este
orientată
asupra obiectului denumit de substantivul o clădire. Dacă însă ne referim la planul formal
(în
măsura în care acuzativul este socotit deja caz aparte), constatăm o subordonare totală a
substantivului o clădire de verbul a construi.” [Vulpe, 2002, p., 34 – 35].
În funcţie de specificul tranzitivităţii prin care se caracterizează verbul, se delimitează : 1)
verbe tranzitive propriu-zise şi 2) verbe pseudotranzitive.
Verbele tranzitive propriu-zise înglobează în structura lor semantică sensul de transfer al
acţiunii unui subiect asupra obiectului (a tăia lemne, a spăla rufe, a rupe o floare). În plan
funcţional, ele se caracterizează prin faptul că formează construcţii trimembre cu
structura Sb.-Pr.-
Page 17
17
C.d. Deci în cazul acestor verbe, tranzitivitatea semantică corespunde tranzitivităţii
sintactice. Dacă
aceste verbe nu-şi împlinesc în plan structural golul semantic, mesajul lor este echivoc.
Verbul a
scrie din enunţul Copilul deja scrie exprimă acţiunea generală de a scrie capacitatea unui
copil mic
de a efectua această acţiune. Din enunţul dat nu este clar dacă verbul este tranzitiv. Doar
dacă
schimbăm structura sintactică a enunţului Copilul a scris deja compunerea. Verbul a scrie
îşi
extinde limitele semantice, orientându-şi acţiunea asupra unui obiect concret. Din acest
enunţ reiese
clar transferul semantic al acţiunii asupra obiectului. Se consideră că subclasa dată
constituie centrul
clasei verbelor tranzitive.
Verbele pseudotranzitive [Konopielko, p.41] admit un determinant în poziţia
complementului,
deşi sub aspect semantic nu exprimă o acţiune ce s-ar răsfrânge asupra unui obiect. Am
putea spune
că aceste verbe se caracterizează numai prin tranzitivitate sintactică. Specificul semantic
al acestor
verbe îşi lasă amprenta şi asupra determinanţilor săi: aceştia nu mai pot fi calificaţi drept
agent şi
pacient, ei prezentându-se ca nişte participanţi nondinamici între care se stabilesc anumite
relaţii
sintactice. (Zăpada acoperă pământul; Noaptea l-a prins pe călător în drum). Cele mai
reprezentative verbe pseudotranzitive ţin de clasa verbelor care exprimă sentimente. De
exemplu, în
enunţul Ion îl urăşte pe Vasile, deşi orientarea acţiunii spre obiect este evidentă, nu se
vede clar că
obiectul ar suferi efectele acestei acţiuni.
Structura actanţială a verbului, în general, şi a verbelor tranzitive, în special, reflectă
procesul exprimat de verb şi actanţii (participanţii) implicaţi de acesta. S-a menţionat în
literatura de
specialitate că verbul are capacitatea de a pronostica participanţii, pentru că reprezintă „o
expresie
condensată a unei întregi situaţii” [Şmeliov, p.10]. Adică verbul nu exprimă doar un
proces aşa cum
substantivul exprimă un obiect. Verbul denumeşte şi situaţia în ansamblu, diverse tipuri
de procese
care constituie elementul de bază al stărilor de lucruri din realitate [Gak. 1973, p. 361]. În
aceasta
constă specificul denotativ al verbului ca parte de vorbire.
Vorbind despre structura actanţială a verbului, pe care o numeşte implicaţia verbului, Ion
Bărbuţă afirmă că aceasta „este determinată de trăsătura /proces/. Anume procesul în
calitatea sa de
semn dinamic cu desfăşurare în timp implică un punct de plecare, o sursă (agentul), un
punct final,
un obiect afectat de proces (pacientul), un participant în favoarea / defavoarea căruia se
realizează
procesul (destinatarul), diferite circumstanţe locale, temporale, modale, cauzale,
condiţionale etc.
Acesta este sistemul general de actanţi şi de circumstanţe implicaţi de verb, însă fiecare
unitate
lexicală din această clasă (a verbului – n. n.) se caracterizează printr-o structură actanţială
proprie,
ce include informaţia referitoare la totalitatea participanţilor la situaţie şi la relaţiile lor cu
procesul”
[Bărbuţă, 2002, p. 77].
Page 18
18
Pentru a desemna relaţiile care se stabilesc între procesul exprimat de verb şi participanţii
implicaţi de verb se foloseşte termenul valenţă. Împărtăşim aici ideea exprimată de A.
Dîrul că,
cităm: „cu toate că atât valenţa, cît şi tranzitivitatea sînt determinate, în esenţă, de
semantica
verbului, acestea sînt două laturi diferite ale lui. Vorba e că în timp ce tranzitivitatea se
reduce la
dependenţa dintre verb şi obiectul care suportă acţiunea, valenţa priveşte raportul
verbului cu mai
mulţi actanţi” [Dîrul, 2002, p.80].
În cadrul verbelor tranzitive relaţiile dintre proces şi actanţii lui se referă la doi actanţi:
cel
subiectual şi cel obiectual. Primul este actantul activ, care iniţiază procesul, iar al doilea
este
actantul pasiv care suportă efectele procesului. Pentru clasa verbelor tranzitive este
caracteristică
orientarea procesului către .actantul obiectual. Acesta poate apărea în diferite ipostaze:
poate
reprezenta un obiect diferit de agent; poate fi acelaşi cu agentul; şi poate fi în acelaşi timp
şi agent,
şi pacient. Pornindu-se de la această configuraţie ontică, în literatura de specialitate se
disting trei
tipuri de procese tranzitive:
● procese tranzitive-directe (care sunt înfăptuite de un participant activ şi care se extind
asupra unui obiect diferit de subiect): a săpa (o fântână), a construi (o casă), a constitui (o
comisie);
●procese tranzitive-reflexive (care sunt înfăptuite de un actant asupra sa): a se îmbrăca, a
se
spăla, a se lăuda.
● procese tranzitive-reciproce (care sunt înfăptuite concomitent ori succesiv de doi sau
mai
mulţi actanţi unul asupra celuilalt):a se ajuta, a se respecta, a se saluta. [Bărbuţă,
Constantinovici,
1997, nr. 4, p.41].
După cum se poate observa, aceste trei tipuri de procese se diferenţiază după orientarea
lor şi
după specificul funcţional al protagoniştilor. Ele reprezintă trei situaţii diferite. În primul
caz,
actanţii reprezintă roluri tematice distincte; în cel de al doilea caz un singur actant
cumulează două
roluri: de subiect şi de obiect al propriei activităţi; în cel de al treilea caz participanţii
situaţiei (doi
sau mai mulţi) îndeplinesc concomitent sau alternativ două roluri: de subiect şi de obiect.
[ibidem,
p. 41].
1. 4. Actantul obiectual – trăsătură omniprezentă a verbului tranzitiv
Cu toată deosebirea dintre tipurile de procese descrise mai sus, ele se caracterizează
printr-o
trăsătură comună, şi anume, existenţa unui actant obiectual, exprimat sintactic prin
complement
direct. Anume actantul acesta, actualizat explicit sau implicit (a se vedea mai jos) este
trăsătura
omniprezentă a verbului tranzitiv. Fără acest tip de actant obiectual, verbul nu mai este
tranzitiv.
Pierzându-l, verbul îşi schimbă structura actanţială, trecând dintr-o clasă sintagmatică în
alta. De
exemplu, verbul a comunica este tranzitiv în contexte de felul: Am comunicat cererea
dvs.
Page 19
19
serviciului interesat; Medicii au comunicat informaţia despre pneumonia atipică la radio;
Şeful şi-a
comunicat intenţiile; Ei au comunicat că vin săptămâna viitoare. Aici verbul este folosit
cu sensul
„a informa, a înştiinţa”. În structura de adâncime a contextelor analizate există condiţiile
reclamate
de un verb tranzitiv, adică există raportul subiect – proces – obiect. Forma de orientare a
acestui
raport este de asemenea proprie verbelor tranzitive. Acţiunea porneşte de la subiect, adică
de la
sursă, şi este orientată spre obiect, care constituie punctul de sosire. În următoarele
contexte verbul
a comunica este intranzitiv, pentru că se schimbă structura sa actanţială, dispare obiectul,
iar
procesul se consumă în sfera subiectului. Compară: Noi comunicăm cu colegii prin
telefon;
Camerele acestea comunică între ele. În primul exemplu, verbul are sensul “a fi în
legătură cu…”,
iar în cel de al doilea „a avea legătură cu…, a da spre”.
Verbul a crede, de asemenea, poate fi folosit ca tranzitiv, în unele contexte, şi ca
intranzitiv,
în altele. De exemplu, în contextele Nimeni nu vroia să creadă povestea lui; Cred tot ce
mi-ai spus
verbul este folosit cu sensul tranzitiv „a recunoaşte dreptatea cuiva”; în contextele Cred
că va
ploua; Nu cred că va putea primi astăzi; Cred că are intenţii bune, verbul comportă alt
sens, tot
tranzitiv, „a socoti, a fi de părere”. Indiferent cum este exprimat obiectul: la nivelul
părţilor de
propoziţie sau la nivelul propoziţiei, contextele ilustrative conservă schema sintagmatică
a verbelor
tranzitive: subiect – proces – obiect. (Ar fi de remarcat aici că unele verbe tranzitive
preferă o
complinire propoziţională. Printre acestea se numără şi verbul a crede. (Acest subiect va
fi luat în
discuţie în alt paragraf). Cu totul altă configuraţie sintagmatică are acest verb în
următoarele
contexte: Nu toţi oamenii cred în dragoste. Mulţi cred în Dumnezeu. Actorii cred în artă.
Ana crede
orbeşte în fitoterapie. Este clar că aici verbul nu mai exprimă o acţiune orientată spre
obiect, ci una
care se limitează la sfera subiectului. Deci verbul comportă un sens intranzitiv, şi anume
„A avea
încredere în cineva sau ceva”.
Vom mai analiza din acest punct de vedere câteva verbe pentru a lămuri definitiv această
problemă şi pentru a demonstra că un actant obiectual este obligatoriu pentru actualizarea
sintagmatică a verbelor tranzitive.
Verbul a asista îmbină în structura sa semantică actualizarea pozitivă şi negativă a
tranzitivităţii. Sensul tranzitiv „a sta pe lângă cineva pentru a-l ajuta” este folosit în
exemple de
tipul: Nursa l-a asistat pe chirurg la operaţie. Profesorul de matematică i-a asistat pe
elevii slabi la
pregătirea pentru bacalaureat. Sensul intranzitiv „a fi de faţă, a lua parte la...” se
actualizează în
următoarele contexte: Am asistat la o lecţie demonstrativă ţinută de o profesoară emerită.
Am
asistat neputincios la cearta lor.
Verbul a dispune cu sens tranzitiv „ a hotărî, a ordona” se foloseşte în contexte de tipul:
Directorul a dispus angajarea mea la postul de contabil-şef. În fiecare vineri patronul
dispune
Page 20
20
încetarea lucrului cu o oră înainte de terminarea programului. Cu sens intranzitiv „a avea
la
dispoziţie, a putea utiliza după voie”, se foloseşte în următoarele contexte: Domnul
Petreanu
dispune de sume mari de bani. Prietenul meu dispune de maşina firmei în care lucrează.
Nu dispun
de timp pentru a merge cu tine la cină.
Verbul a expira cu sens tranzitiv „a elimina aerul din plămâni” se foloseşte în contexte de
tipul Oamenii inspiră oxigen şi expiră bioxid de carbon. Cu sens intranzitiv „a nu fi
valabil” verbul
dat se foloseşte în următoarele contexte: Termenul de valabilitate a produselor perisabile
expiră
repede.
Verbul a înainta cu sensul tranzitiv „a depune, a trimite, a expedia” se foloseşte în
exemple
de tipul Studenţii au înaintat un demers la decanat. Cu sensul intranzitiv „a merge
înainte” se
foloseşte în următoarele contexte: Pasagerul înainta spre ieşire. Coloanele de
demonstranţi
înaintau spre Piaţa Marii Adunări Naţionale.
Verbul a înflori cu sensul tranzitiv „a ornamenta”: Şi fete vin să le-nfloreşti altiţa. /La
pragul tău e plină ulicioara. (Octavian Goga). Cu sens intranzitiv „a se acoperi cu flori”:
Copacii
au înflorit.
După cum se poate observa, în majoritatea construcţiilor tranzitive ilustrate mai sus
subiectul este un participant dinamic exprimat, cu unele mici excepţii, de un substantiv
animat.
Acţiunea efectuată de acest participant activ afectează obiectul care suferă într-un fel sau
altul
efectele acestei acţiuni. În construcţiile intranzitive dimpotrivă, subiectul este un
participant
nondinamic a cărui acţiune nu afectează alte obiecte, deoarece se consumă în cadrul
subiectului.
Chiar şi în cazurile când subiectele verbelor intranzitive sunt exprimate prin substantive
animate,
acţiunea iniţiată de agent nu se extinde, ci rămâne în sfera subiectului.
Deci, trecerea din clasa sintagmatică a verbelor tranzitive în clasa verbelor intranzitive şi
invers se realizează prin eliminarea actantului care se află în poziţie de obiect direct (în
cazul
intranzitivării) şi prin adăugarea actantului respectiv (în cazul tranzitivării). În aceste
cazuri nu
există un mijloc formal care ar marca schimbarea clasei sintagmatice. Unica marcă
formală a
trecerii dintr-o clasă sintagmatică în alta este se, un morfem care favorizează
intranzitivarea. Astfel,
verbele tranzitive a difuza, a droga, a departaja, a comporta, a compromite devin
intranzitive cu
morfemul se: a se difuza, a se droga, a se departaja, a se comporta, a se compromite.
Aşadar, actantul obiect direct este prezent în toate construcţiile tranzitive. În construcţiile
tranzitive directe, actantul obiectual apare separat de actantul subiectual. În construcţiile
tranzitive
reciproce subiectul cumulează şi funcţia obiectului, ambele fiind exprimate printr-o
singură unitate.
În construcţiile tranzitive reciproce actantul obiectual îndeplineşte alternativ două roluri
tematice:
de subiect şi de obiect.
Page 21
21
În funcţie de verbul concret, actualizarea explicită, prezenţa obiectului poate fi
obligatorie
sau facultativă. De ex., actantul obiectual al verbelor a căuta şi a aştepta este obligatoriu.
Această
categorie de verbe nu-şi poate desfăşura plenitudinea semantică decât dacă se combină cu
un nume
la cazul acuzativ: a căuta un serviciu, a aştepta o scrisoare. Spre deosebire de acestea,
verbele a
citi, a construi, a broda pot fi folosite fără a exprima obiectul, pentru că acesta poate fi
uşor dedus:
Seara, de obicei, Ion citeşte, iar Maria brodează. Aşadar, dat fiind faptul că
„tranzitivitatea este o
trăsătură combinatorie virtuală a verbului, pusă în evidenţă de existenţa altor enunţuri în
care acelaşi
verb se construieşte cu un acuzativ” [Pană-Dindelegan, 1968, p.267], neexprimarea sau
exprimarea
implicită a obiectului este posibilă. Gabriela Pană Dindelegan face o observaţie foarte
interesantă
referitoare la deosebirea existentă între inventarul verbelor tranzitive care admit o folosire
absolută
în limba actuală şi în limba veche. S-a constatat că „verbe precum: a îmbrăca, a îmblânzi,
a scula, a
răpi, a descoperi, a dezlega, a mustra, a abate, a feri, a apropia, care în limba actuală cer
cu
necesitate satisfacerea valenţei combinatorii de acuzativ, în limba veche admit construcţii
în care
aceeaşi valenţă rămâne liberă” [ibidem, p. 267].
Alţi actanţi ai verbului tranzitiv. Pe lângă actantul obiect direct structura actanţială a
verbelor tranzitive implică alţi actanţi, printre care cel mai frecvent este obiectul indirect,
exprimat
sintactic prin complementul indirect.
Referitor la complementul indirect din structura actanţială a verbelor tranzitive există mai
multe păreri. Majoritatea cercetătorilor sunt de părere că acest tip de complement nu
poate fi pus la
baza clasificării verbelor în tranzitive şi intranzitive. Ca rezultat, în multe lucrări de
gramatică, după
cum am arătat mai sus, tranzitivitatea, mai ales la nivel sintactic, se defineşte luându-se în
calcul
doar complementul direct. D. Draşoveanu consideră că dacă definiţia tranzitivităţii şi
sensul obiect
arată că termenul tranzitivitate şi-a păstrat sensul etimologic trecere, atunci acţiunea
verbului
comportă obiect, indiferent de realizarea sintactică a acestuia (subl. noastră), sau nu
comportă
obiect. Reiese că la baza clasificării verbelor în tranzitive şi intranzitive trebuie să se
pornească de
la obiect în sens general fără a face deosebire între obiect direct şi obiect indirect.
Conform părerii
reputatului cercetător, trăsăturile direct /vs /indirect care ar subcategoriza numai vb. tranz.
nu sunt
însă controlabile prin nici un fel de indicii. Spre deosebire de trăsăturile semantice
trecerea /
nontrecerea care sunt controlabile, trăsăturile sintactice menţionate nu-şi au nici o
motivare, fie
aceasta semantică, fie sintactică. Este vorba pur şi simplu „de două pretinse feluri ale
trecerii
acţiunii asupra obiectului (obiectelor) –problemă ce se pune, evident, pentru planul
semantic.
Asemenea două feluri de treceri nu se susţin nici printr-un fel de termen separator: în Îi
cumpăr lui
Ion o carte, trecerile asupra celor două obiecte nu cunosc vreo deosebire, cum ar fi una de
Page 22
22
„directitate” şi „indirectitate” [Draşoveanu, p. 173-174]. D. Irimia, de asemenea, pune la
baza
clasificării verbelor tranzitive un complement obiectual (direct, indirect), delimitând
verbe
tranzitive directe şi tranzitive indirecte. [Irimia, 1997 a., p. 48-49].
Problema discutată aici are repercusiuni directe asupra clasificării verbelor în tranzitive şi
intranzitive. Apare o întrebare al cărui răspuns depinde de rezolvarea problemei în cauză.
Şi anume
„Dacă un verb cu Acuzativul este tranzitiv, iar unul cu Dativul este intranzitiv, atunci
când un verb
şi cu Acuzativul şi cu Dativul îl considerăm tranzitiv, nu înseamnă că am denumit numai
o jumătate
de realitate?” [Draşoveanu, p. 173]. Am putea răspunde cu certitudine da, pentru că într-
adevăr,
dacă verbe de tipul a remite, a da, a reproşa etc. sunt considerate tranzitive, cu toate că au
în
structura lor actanţială un obiect indirect obligatoriu, atunci înseamnă că şi acesta are un
rol
definitoriu în determinarea tranzitivităţii în acest caz. Aceasta pentru că fără
complementul indirect,
verbele de mai sus nu-şi exprimă plenar semnificaţia funcţională. Să se compare:
Secretara i-a
remis şefului lista; Elevul i-a dat cartea bibliotecarei; Şeful a reproşat subalternilor, pe de
o parte,
şi: *Secretara a remis lista; *Elevul a dat cartea; *Şeful a reproşat, pe de altă parte.
Raportate la
definiţia tranzitivităţii, ambele obiecte suportă transferul acţiunii. Are loc o extensiune a
transferului, explicată din punct de vedere semantic, şi exprimată din punct de vedere
sintactic.
Dacă problema aceasta se va rezolva pozitiv, adică dacă opoziţia direct /indirect va fi
neutralizată la nivel semantic, iar la definirea tranzitivităţii va fi luat în calcul şi obiectul
indirect,
atunci întreaga clasificare a verbelor în tranzitive şi intranzitive va trebui revăzută, iar
inventarul de
verbe tranzitive, şi aşa destul de mare, se va mări mai mult. Astfel, dacă deosebirea dintre
C. d. şi C.
ind. va fi „şi sintactic anulată” atunci ele ar putea să se definească astfel: C. d. este un
complement
acuzatival care arată obiectul..., iar C. ind. este 1) un complement datival care arată
obiectul... sau
2) un complement prepoziţional cel în care prepoziţia este reclamată de termenul regent
[Draşoveanu, p. 175]. Şi atunci, potrivit lui D.Draşoveanu [p. 176-177], ar trebui să
delimităm 6
clase de verbe tranzitive:
1. Verbe tranzitive cu Acuzativul: a adormi, a aştepta, a bea, a continua, a defini, a
încerca,
a merita, a primi, a vizita, a informa, a întreba, a examina etc.
2. Verbe tranzitive cu Dativul: a ieşi, a merge, a părea, a pieri, a râde, a surâde, a trebui, a
veni.
3. Verbe tranzitive cu prepoziţie cerută de regim: a abuza (de), a aparţine (la), a consimţi
(la), a consta (în), a depinde (de), a insista (în a...), a persevera (în), a persista (în), a
proceda
(la), a rezista (la).
4. Verbe tranzitive cu Acuzativul şi cu Dativul: a citi, a cumpăra, a da, a indica, a
permite,
a trimite.
Page 23
23
5. Verbe tranzitive cu Acuzativul şi cu prepoziţia cerută de termenul regent: a adapta, a
adăuga, a amesteca, a compara, a îndemna, a obliga.
6. Verbe tranzitive cu Dativul şi cu prepoziţia cerută de termenul regent: a răspunde, a
rezista, a vorbi.
Desigur că o asemenea clasificare este neobişnuită pentru teoria tradiţională a
tranzitivităţii. Nici o
gramatică nu tratează drept tranzitive verbele a ieşi, a merge, a părea, a râde, a surâde, a
veni (nici
chiar în construcţiile a-i ieşi, a-i merge, a-i părea, precum şi: a abuza, a depinde, a insista,
a
persevera, a răspunde, a rezista etc. Excluzându-le pe acestea, rămân doar trei clase de
verbe (1, 4,
5) care au în structura lor actanţială un complement exprimat printr-un substantiv la cazul
acuzativ.
Verbele cuprinse de aceste clase sunt tratate drept tranzitive în toate gramaticile. Ele se
deosebesc
după structura lor valenţială.
Un alt actant al verbelor tranzitive este un al doilea obiect direct, numit de G. Pană
Dindelegan obiect secundar. Verbele tranzitive care se construiesc cu un obiect secundar
se numesc
dublu tranzitive. În clasificarea lui D. Draşoveanu aceste verbe sunt clasate la 1, fără a se
face vreo
deosebire dintre verbe tranzitive cu un complement direct şi verbe tranzitive cu două
complemente
directe.
Informaţia oferită de gramaticile curente cu referire la verbele dublu tranzitive se reduce
la
constatarea faptului că există un grup restrâns de verbe ce exprimă acţiuni care se extind
asupra a
două obiecte directe. Aceste verbe pot avea în calitate de determinanţi obligatorii două
complemente directe: unul al persoanei (cu trăsătura semantică uman) şi unul al
obiectului (cu
trăsătura semantică nonuman). Drept exemplu se aduc, de obicei, verbele: a întreba, a
învăţa, a
ruga, a examina etc. în contexte de tipul: Profesorul îl întreabă pe elev tema
[Constantinescu-
Dobridor, p. 134].
Însă aceste verbe ridică unele probleme, trecute adesea cu vederea, dar care au o
importanţă
deosebită pentru analiza din perspectiva tranzitivităţii, a expansiunii verbului tranzitiv, a
raporturilor existente între determinanţii grupului verbal etc.
Prima problemă se referă la felul cum este tratat fenomenul tranzitivităţii în general şi
care
principii se pun la baza clasificării verbelor în tranzitive /intranzitive. Am discutat mai
sus despre
tratarea fenomenului tranzitivităţii din două perspective: sintactică şi semantică. Din
perspectivă
sintactică, conceptul de tranzitivitate se interpretează luând drept bază proprietatea
verbului de a
avea complement direct. Din acest punct de vedere, sunt considerate tranzitive verbele
care pot
primi un complement direct şi intranzitive cele care nu admit un astfel de complement.
Din
perspectivă semantică, cadrele tranzitivităţii sunt mai extinse, presupunând o interpretare
mai
complexă. Din această perspectivă sfera semantico-sintactică a verbelor tranzitive se
lărgeşte,
Page 24
24
tranzitive considerându-se verbele care necesită o complinire până la atingerea limitei
externe a
expansiunii lor. În această interpretare, după cum am arătat şi mai sus, tranzitive sunt nu
numai
verbele care pot primi doar un complement direct, ci şi alte tipuri de complemente
obiectuale.
Această discordanţă de opinii se răsfrânge şi asupra interpretării verbelor cu dublă
tranzitivitate. Adepţii tranzitivităţii sintactice consideră drept dublu tranzitive numai
verbele care au
două complemente directe. Respectiv grupul acestor verbe este mai mic şi cuprinde doar
verbele
enumerate mai sus plus încă vreo câteva, menţionate de G.Pană Dindelegan: a chestiona,
a dăscăli,
a informa, a implora.[Pană-Dindelegan, 1974, p. 55]. Adepţii tranzitivităţii semantice
încadrează în
grupul verbelor cu dublă tranzitivitate două subgrupuri:
● Verbe care primesc două complemente directe (La colocviu profesorul îi examinează
pe
studenţi toată materia învăţată);
● Verbe care primesc un complement direct (a obiectului) şi un complement indirect (a
persoanei) Copiii îi dăruiesc mamei flori.
O altă problemă care a fost consemnată în legătură cu verbele dublu tranzitive se referă la
raportul care se stabileşte între cele două complemente directe. Funcţionarea paralelă a
enunţurilor Cumpărătorul îl întreabă pe vânzător preţul /cât costă marfa şi Cumpărătorul
întreabă preţul /cât costă marfa pune întrebarea care dintre cele două complemente îl
implică pe
celălalt – cel al persoanei sau cel al obiectului? Gabriela Pană Dindelegan consideră că în
construcţiile analizate ocurenţa complementului direct al obiectului (denumit de
cercetătoare
obiect secundar) presupune în mod necesar ocurenţa complementului direct al, nu şi
invers
[idem, p. 19]. Adică nu orice verb tranzitiv care guvernează un complement al persoanei
admite
şi un complement direct al obiectului.
O altă problemă care ţine de verbele cu dublă tranzitivitate este compatibilitatea lor cu
operaţia de pasivizare. Vorba e că în aceste construcţii doar complementul direct al
persoanei
poate fi supus transformării pasive: Vânzătorul a fost întrebat preţul, iar complementul
direct
caracterizat semantic prin trăsătura nonuman este incompatibil cu transformarea pasivă.
Cel de-al doilea complement direct (al obiectului) guvernat de verbele tranzitive se
distinge
de complementul direct al persoanei printr-o serie de caracteristici, relevate de Gabriela
Pană
Dindelegan [ibidem, p.19-20], şi anume:
● este imposibilă substituţia acestui complement cu un pronume în acuzativ;
● este imposibilă apariţia prepoziţiei pe înaintea complementului direct al obiectului;
● este imposibilă coordonarea acestor două tipuri de complemente în cadrul construcţiei
dublu tranzitive * L-am învăţat pe Ion şi ceva;
● este imposibilă dublarea complementului direct al obiectului.
Page 25
25
Cele relatate până aici conduc spre concluzia că complementul direct al obiectului din
cadrul
construcţiilor cu verbe dublu tranzitive are un statut aparte. Iar faptul că acest
complement direct, în
virtutea clasei de substituţie, poate fi actualizat şi printr-o propoziţie completivă directă:
Sora mea
m-a anunţat că vine mâine; Mama îl imploră să mai rămână; El o întreabă dacă ştie ceva
despre
accident etc. denotă necesitatea studierii mai aprofundate a acestui grup de verbe
tranzitive. Cu atât
mai mult cu cât este oportună lărgirea ariei de investigare a acestor verbe din perspectivă
semantico-sintactică [a se vedea cap. III].
1. 5. Actanţii obligatorii şi actanţii facultativi ai verbelor tranzitive
Din cele relatate supra, se poate trage concluzia că actanţii obligatori, de primă necesitate
pentru verbele tranzitive sunt subiectul şi obiectul (putem spune direct sau indirect, în
eventualitatea că va fi acceptată ideea anulării sintactice a diferenţei dintre aceste două
tipuri de
complemente).
Pe lângă actanţii strict necesari pentru funcţionarea verbelor tranzitive, mai pot apărea
construiţi cu verbele tranzitive şi alţi actanţi care îi întregesc funcţionarea ca unitate de
comunicare,
dar care nu sunt implicaţi în aceeaşi măsură ca actanţii obligatorii. Unul dintre asemenea
actanţi
pentru verbele tranzitive este instrumentul. Instrumentul pentru unele verbe tranzitive
este mai
necesar, pentru altele mai puţin necesar. El poate fi exprimat sau nu, adică poate fi
subînţeles.
Astfel, pentru verbul a tăia instrumentul nu este necesar în unele contexte. De exemplu,
un enunţ ca
Ilinca taie pâine nu necesită exprimarea instrumentului, acesta fiind uşor deductibil, fiind
limitată
posibilitatea de selecţie pentru această acţiune în contextul dat. De fapt, verbul acesta se
combină cu
o gamă largă de substantive care exprimă instrumentul (a tăia cu cuţitul, cu briceagul, cu
beschia,
cu foarfecele, cu lama, cu toporul, cu maşina de tăiat etc.). Însă fiecare are un context
specific,
enunţuri de tipul *Am tăiat pâine cu foarfecele, fiind improprii limbii române.
Atunci când posibilitatea de selecţie este mai mare, actantul facultativ este exprimat.
Verbul
a scrie, de exemplu, are o gamă mai largă de contexte în care instrumentul trebuie
exprimat. Astfel,
există o diferenţă de înţeles între Am scris lucrarea de licenţă la maşina de dactilografiat
şi Am
scris lucrarea de licenţă la calculator.
E important de subliniat în acest context că în baza actantului instrumental se delimitează
două clase de verbe: 1) verbe cu semul instrumental inclus în definiţie şi 2) verbe la care
semul
instrumental este exterior verbului [Constantinovici, 2001, p. 103]. Atunci când verbul
are
instrumentul inclus în structura lui semică, actualizarea acestuia este redundantă. Nu
putem spune a
vanila coca cu vanilie, a parfuma hainele cu parfum, a vâsli cu vâsla, a zăvorî cu zăvorul.
În
această serie se înscriu şi verbele a ciurui, a grebla, a mătura, a pieptăna etc. Instrumentul
la aceste
Page 26
26
verbe este actualizat implicit, pentru că aceste verbe sunt formate de la substantive care
exprimă
instrumentul. Verbele din clasa a doua, având mai multe posibilităţi de selecţie exprimă
instrumentul acolo unde e necesar.
Asociatul este un alt actant facultativ. În enunţul Îl ascult pe Beethoven cu fiica mea
actantul
care indică asociatul întregeşte informaţia transmisă de verbul tranzitiv, dar nu este
absolut necesar
pentru esenţa funcţională a verbului dat.
Scopul, sursa, locul, motivul, materia etc. sunt circumstanţe care completează în plan
pragmatic funcţionarea verbelor tranzitive.
Actanţii facultativi şi circumstanţele nu participă la subcategorizarea verbelor tranzitive.
Anticipăm clasificarea semantică şi valenţială a verbelor tranzitive cu o subcategorizare a
verbelor conform celor trei tipuri de procese care generează construcţii tranzitive, şi
anume: procese
tranzitive directe, procese tranzitive reflexive şi procese tranzitive reciproce.
După cum menţionează Ion Bărbuţă [Bărbuţă, 2002, p. 78-79], toate aceste trei tipuri de
procese au un punct iniţial de la care pornesc şi un punct final spre care se îndreaptă. Cu
alte
cuvinte, toate situaţiile reprezentate de aceste procese conţin doi participanţi, care
constituie două
puncte extreme ale procesului. Deosebirea dintre aceste tipuri de procese constă în
orientarea
acţiunii între cele două puncte extreme şi în specificul funcţional al protagoniştilor.
Subliniind
diferenţele existente între tipurile de procese tranzitive relevate mai sus, domnia sa
remarcă
următoarele.
Procesele tranzitive – directe sunt înfăptuite de un participant activ. Procesele date se
extind asupra unui obiect diferit de subiect. Deci participanţii acestui tip de procese sunt
entităţi
distincte. Poliţistul l-a arestat pe infractor; Profesorul l-a examinat pe elev; Mama taie
pâine.
Procesele tranzitive directe sunt exprimate de verbe tranzitive în înţelesul clasic al
cuvântului.
Procesele tranzitive – reflexive sunt înfăptuite de un participant activ asupra sa. În acest
caz
este implicat un singur participant, care cumulează două roluri – de subiect şi de obiect al
propriei
activităţi. Ana se piaptănă (pe sine); Copilul se spală (pe sine). Procesele tranzitive
reflexive sunt
exprimate de aşa-zisele verbe reflexive obiective, care sunt puţine la număr, dar care
formează un
grup de verbe pronominale cu statut fluctuant în lucrările de gramatică.
Procesele tranzitive – reciproce au doi sau mai mulţi participanţi care apar de asemenea
într-o postură dublă – de subiect şi de obiect ca şi în cazul proceselor tranzitive reflexive.
Însă în
acest din urmă caz fiecare dintre participanţi îndeplineşte concomitent sau alternativ rolul
de subiect
şi de obiect, îmbină ipostazele de subiect şi de obiect ale unor acţiuni diferite ca orientare.
Prietenii
se susţin unii pe alţii; Partenerii se ajută unul pe altul. Procesele tranzitive reciproce sunt
exprimate
de verbele reflexive reciproce, marcate în dicţionare prin menţiunea recip.
Page 27
27
Clasificarea verbelor tranzitive după tipul de procese pe care îl exprimă este avantajoasă
din
mai multe puncte de vedere.
În primul rând, este lărgită şi precizată însăşi noţiunea de tranzitivitate. Dacă, după cum
am
arătat mai sus, majoritatea studiilor de gramatică tratează tranzitivitatea doar din punct de
vedere
sintactic, aici se ia în calcul şi planul semantic. Astfel, tranzitivitatea este definită nu doar
după
capacitatea verbului de a avea un complement direct, ci după capacitatea lui de a exprima
o acţiune
orientată de la un punct iniţial spre unul final.
În al doilea rând, implicarea verbelor pronominale în cadrul noţiunii de tranzitivitate (fapt
inexistent în gramaticile tradiţionale) constituie o soluţie pentru clasificarea pe baze
ştiinţifice a
unităţilor aparţinând acestei clase eterogene de verbe. În conformitate cu această
clasificare, verbele
deja menţionate se caracterizează prin tranzitivitate pozitivă, iar verbele reflexive
dinamice şi
verbele reflexive eventive se caracterizează prin tranzitivitate negativă, ele fiind clasate în
cadrul
verbelor intranzitive. Asta pentru că subgrupurile de verbe pronominale menţionate
prezintă în
comun cu verbele intranzitive aceeaşi structură actanţială reprezentând tipul de procese
neorientat
care se consumă în sfera subiectului.
În al treilea rând, verbele pronominale tranzitive „nu sunt prezentate ca rezultat al
transformării unor construcţii, ci reprezintă cazuri de recategorizare sintagmatică a
verbelor,
deoarece la trecerea de la tranzitive directe la tranzitive reflexive şi tranzitive reciproce
este afectată
însăşi structura actanţială a verbului; se schimbă atât orientarea acţiunii, cât şi numărul de
actanţi
implicaţi [Bărbuţă, 2002, p. 80].
Avantajele menţionate sunt sprijinite de schimbarea opticii referitoare la clasificarea
sintagmatică a verbelor. Schimbarea rezidă în lărgirea perspectivei de analiză a raportului
dintre
proces şi protagoniştii implicaţi de acest proces. Nu se examinează separat capacitatea
verbului de a
avea subiect şi complement direct, ci se analizează raportul subiect–proces–obiect în
toată
integritatea sa [Ufimţeva, 1986, p.139, 142].
Deoarece nu există o claritate terminologică în sus-numita perspectivă de analiză, vom
stărui
în cele ce urmează asupra acestui fapt, deoarece folosirea corectă a termenilor este foarte
importantă
atât pentru clasificarea sintagmatică a verbelor, cât şi pentru semantica propoziţiei.
În lucrările de specialitate se menţionează că subiectul şi obiectul sunt considerate
argumentele verbului, iar funcţiile semantice ale argumentelor sunt condiţionate de
valenţă.
Termenii subiect şi obiect au fost introduşi în lingvistică sub influenţa logicii. Pe lângă
aceşti
termeni sunt folosiţi din vremuri străvechi termenii sintactici tradiţionali subiect şi
complement,
precum şi termenii mai recenţi agent şi pacient. Aceşti termeni sunt confundaţi în
permanenţă şi li
se atribuie sensuri diferite [Bogdanov, p. 115-117].
Page 28
28
M. M. Guhman susţine ideea că aceşti termeni formează trei serii. Fiecare serie de
termeni
are nivelul său de analiză. După părerea cercetătoarei pot fi relevate trei niveluri de
analiză:
● Nivelul segmentării actuale a propoziţiei, unde sunt folosiţi termenii „dat, cunoscut” şi
„nou”
(tema şi rema) subiect şi obiect;
● Nivelul relevării tipurilor de relaţii semantice reale între constituenţii enunţului unde
sunt
folosiţi termenii agent, pacient şi denumirea însuşirii [Guhman, 1972, p.19-35];
● Nivelul sintactic, unde sunt folosiţi termenii subiect, predicat, complement.
Primul nivel este logico-gramatical, cel de-al doilea – semantic, iar cel de al treilea –
sintactic.
Ch. Fillmore consideră că termenii „subiect” „obiect” se referă la nivelul structurilor de
suprafaţă. Bogdanov, comentând părerea lui Ch. Fillmore, consideră că deoarece
termenul
„subiect” este folosit şi pentru a desemna termenul subiect la nivel sintactic se produce o
confuzie. De aceea adesea sunt folosite îmbinările: subiect logic şi subiect gramatical.
S. D. Kaţnelson, la fel ca şi Ch. Fillmore, raportează subiectul la structura de suprafaţă,
cu
toate că nu neagă caracterul polisemantic al termenului dat. „Subiectul propoziţiei nu este
o
categorie care ţine de gândire, propoziţională, ci una care aparţine vorbirii, adică apărută
în
urma transformării propoziţiei în enunţ” [Kaţnelson, 1974, p.109]. Diferenţa dintre
categoria
subiectului şi cea a argumentului consistă în faptul că subiectul este argumentul care îşi
asumă
funcţia temei [ibidem, p. 114]. Această funcţie îi conferă argumentului dat un loc central
în
propoziţie, transformând celelalte argumente în complemente.
I. P. Susov consideră că prima etapă a generării enunţului revine structurii relaţionale.
Structura subiectual-predicativă este pe locul al doilea. Între structura relaţională,
alcătuită din
predicat şi argumente şi structura sintactică a unei propoziţii concrete, alcătuită din
subiect şi
predicat, se află un nivel intermediar, un nivel al structurii predicative abstracte a cărei
elemente
aparţin structurii de adâncime: predicat şi subiect. Subiectul din structura de adâncime
poate fi
legat de subiectul structurii de suprafaţă printr-o relaţie directă sau conversivă. [Susov, p.
52,
77-78]
V. V. Bogdanov examinează patru serii corelative de termeni:
1. predicat – argumente (funcţiile semantice)
2. predicat – subiect – obiecte
3. rema – tema
4. subiect – predicat – complemente (funcţiile sintactice)
unde (1, 2, 3 ţin de semantică, iar 2,3, 4 – de sintaxă) şi consideră că seria a 2-a ocupă un
loc
intermediar între seriile 1 şi 3. Structura descrisă în termenii seriei a 2-a nu este nici strict
semantică (de adâncime), nici strict sintactică (de suprafaţă). Ea este „mai la adâncime”
decât
Page 29
29
structura descrisă în termenii seriei a 3-a, pentru că atunci când au loc diverse
transformări:
pasivizarea, nominalizarea etc., caracterul relaţiilor subiectual-obiectuale rămâne
neschimbat.
Astfel în propoziţiile Inamicul a aruncat podul în aer şi Podul a fost aruncat în aer de
inamic
cuvântul inamicul îndeplineşte funcţia de subiect, iar cuvântul pod îndeplineşte funcţia de
obiect
în ambele cazuri, în timp ce subiectul şi complementul se schimbă. În acelaşi timp,
aceasta este
o structură „mai de suprafaţă” în comparaţie cu cea descrisă în termenii seriei 1, deoarece
subiectul poate exprima agentul (Inamicul a aruncat podul în aer) şi instrumentul (Mina a
aruncat podul în aer).
Referitor la termenii seriei a 4-a ei nu pot fi identificaţi nici cu termenii seriei 1, nici cu
termenii
seriei a 3-a [Bogdanov, p.117].
Cu toată diversitatea de opinii exprimată în lucrările de specialitate citate mai sus, se
poate
desprinde o notă comună tuturor. E vorba de trei niveluri:
● nivelul logico-gramatical sau al segmentării actuale a propoziţiei cu perechile de
termeni
tema–rema; subiect–obiect;
● nivelul semantic sau relaţional cu perechile de termeni predicat–argumente; agent-
pacient;
● nivelul sintactic cu termenii subiect–predicat-complemente.
Vom folosi aceşti termeni în cercetarea noastră ori de câte ori vom avea contextul
respectiv.
Page 30
30
Capitolul II
Clasificarea semantică a verbelor tranzitive şi tipurile de actanţi
2.1. Locul semanticii în structura limbii
Cu puţin timp în urmă, semantica nu era recunoscută ca obiect al lingvisticii.
Structuraliştii
au avut o atitudine negativă faţă de cercetările semantice, susţinând că semantica este
inaccesibilă
pentru metodele structurale. Actualmente situaţia s-a schimbat. Semantica a devenit
centrul atenţiei
tuturor şcolilor şi orientărilor lingvisticii mondiale. Pornind de la L. Hjelmslev, care
considera că şi
la nivelul conţinutului se pot elucida fenomene care se întrepătrund, mulţi lingvişti
contemporani
discută problema raportului dintre limbă, gândire şi realitate, problema semnului limbii,
problema
locului semanticii în structura limbii, metodele analizei semantice etc.
Dar ce este semantica? Conform lingvisticii tradiţionale, semantica este o ramură a
lexicologiei care cercetează sensurile cuvintelor, cauzele schimbării acestora şi evoluţia
lor în timp.
În „Mic dicţionar de terminologie lingvistică” [Constantinescu–Dobridor, p. 372-373]
semantica
este considerată un factor de organizare a vocabularului.
O particularitate a semanticii moderne este faptul că ea şi-a extins limitele. Acum
obiectul ei
de studiu îl constituie nu numai sensurile lexicale, ci şi cele gramaticale (morfologice şi
sintactice).
„Semantica este prezentă peste tot unde avem de a face cu semne: semnul este o entitate
bilaterală,
şi una dintre părţi este reprezentată de semnificaţie. De aceea semnificaţia, semantica
străbate tot
sistemul limbii, pentru că limba este destinată comunicării şi toate unităţile ei fie că sunt
ele înseşi
semnificative, fie că deservesc alte unităţi semnificative. În mod corespunzător se poate
vorbi de
semantica morfemului, a cuvântului, a propoziţiei” [Kasevici, p.43]. În limbă, cu excepţia
foneticii,
unicul nivel unilateral, niciodată nu avem de a face cu elemente nesemnificative. Anume
unitatea
semnificativă constituie materialul de bază al limbii. De aceea prin anii 80 ai secolului
trecut se
validează ipoteza existenţei convenţionale a unui nivel semantic de adâncime al limbii
[Kasevici, p.
239]. Fluctuaţiile de opinii referitoare la semantică (de la negarea ei până la delimitarea
unui nivel
semantic al limbii) se datorează probabil faptului că fenomenele semantice sunt latente,
nu aparţin
faptelor observabile ale limbii. Segmentând textul, lingvistul poate arăta morfemul,
rădăcina,
sufixul, prefixul, desinenţa, dar niciodată nu poate spune: iată sensul [Nikitina, p. 22].
Aceasta
pentru că semantica este mai întâi de toate o categorie de reprezentare (ca entitate
psihică) pentru că
sistemul semantic al limbii nu este altceva decât proiecţia ei asupra realităţii obiective.
Factorul
semantic se numără printre cei trei factori de bază care determină valoarea unui semn
(după Ch.
Morris):
Page 31
31
● factorul semantic, care reprezintă relaţiile dintre semn şi denotat;
● factorul sintactic, care reprezintă relaţiile dintre semne pe axa liniară;
● factorul pragmatic, care reprezintă relaţiile dintre semn şi subiectul vorbitor.
Cercetările lingviştilor Ivan Evseev, S. Berejan, L. Vasiliev, I. Apresean, N. Arutiunova,
G.
Zolotova, V. Bogdanov, I. Susov etc. au demonstrat că semantica modernă este o parte a
teoriei
generale a limbii.
În lingvistica tradiţională, structura semantică este constituită dintr-un ansamblu de
sensuri
care se construieşte după o schemă concretă de relaţii. Structura semantică cuprinde toate
nivelurile
bilaterale ale limbii: lexematic, morfematic, derivaţional, gramatical. Unitatea de bază a
structurii
semantice este semantemul – o unitate abstractă, care înglobează un şir de sensuri
concrete şi
exprimă cele mai generale trăsături ale lor. Semantemul reprezintă un cuvânt
polisemantic. În
procesul de comunicare semantemul are funcţie distinctivă şi se realizează prin sememe.
Sememul
este unul dintre sensurile cuvântului, adică exprimă tipul de sens dat în concordanţă cu
situaţia
concretă de comunicare. Semantemul este alcătuit din seme sau trăsături diferenţiale
semantice,
elemente semantice minimale, ireductibile semantic, stabilite pe baza opoziţiilor
distinctive, care
diferenţiază un semem de altul. Semele ordonate într-un anumit fel formează sensul
cuvântului. Cu
cât un sens este mai concret, cu atât mai multe seme conţine. Şi invers, cu cât sensul este
mai
abstract, cu atât mai puţine seme are. [Sternin, p. 64]. Ansamblul de seme care formează
sensul
cuvântului are o existenţă virtuală, capabilă să se actualizeze în contexte adecvate.
Cercetările arată
că într-un anumit context sau poziţie din ansamblul de seme ale unui cuvânt se realizează
doar o
parte, iar celelalte rămân latente, realizându-se în alte contexte. Prin această virtualitate a
ei,
trăsătura diferenţială semantică poate fi definită ca o posibilitate de ocurenţă într-un
context sau
într-o serie de contexte date [Chiricuţă-Marinovici, p. 628]. Aşadar, semele sunt nişte
mărci ale
structurii semantice şi numărul lor este finit. Printre ele, ar fi de menţionat următoarele:
● cuantificabil/noncuantificabil;
● material/nonmaterial;
● concret/abstract;
● animat/inanimat;
● real/fantastic;
● dinamic/static
● uman/nonuman;
● calitate/noncalitate;
● feminin/masculin
● acţiune/stare;
Page 32
32
● acţiune/devenire;
● acţiune/relaţie;
●obiect/subiect;
●identitate/nonidentitate;
●finalitate/nonfinalitate;
●spaţialitate/nonspaţialitate;
● modalitate/nonmodalitate;
● cauzalitate/noncauzalitate.
● temporalitate/nontemporalitate;
● transferul acţiunii asupra unui obiect din exterior;
● intenţionalitate/neintenţionalitate
Această gamă de seme sau mărci semantice caracterizează diverse aspecte ale sememelor,
cum ar fi cel denotativ (sensul referenţial, relaţia dintre semnificat şi denotat), cel
noţional sau
categorial (sensul conceptual – imaginea reală a denotatului în conştiinţa vorbitorilor); cel
sintactic
sau structural care exprimă relaţiile dintre sememe pe axa paradigmatică şi sintagmatică
şi cel
pragmatic sau situativ care indică atitudinea vorbitorului faţă de denotat [Apresean, 1969,
p.106; V.
Bahnaru, p. 18]. Pentru semnificaţia lexicală a părţilor de vorbire autosemantice
importante sunt
primele două, adică semnificatul referenţial şi semnificatul categorial.
Acestea sunt, în linii mari, consideraţiile referitoare la semantică în general. În continuare
vom vorbi despre semantica verbului, importanţa căreia a fost menţionată în lucrările de
specialitate: „Cu cît se atacă din mai multe fronturi conţinutul semantic al verbelor, cu
atît ne
apropiem mai mult de o sistematizare mai riguroasă a verbelor” [R. Chiricuţă-Marinovici,
CL,
1966, nr. 1, p. 43].
2. 2.Verbul – semn predicativ. Nivelul semantic şi relaţional
Din punct de vedere semantic verbul se caracterizează printr-un semnificat categorial şi
printr-un semnificat referenţial.
Semnificatul categorial include semul procesualitate ca trăsătură dominantă şi generală a
clasei verbului. Prin acest sem categorial verbul se deosebeşte de alte părţi de vorbire.
Graţie acestei
componente semantice integratoare verbul denumeşte acţiuni, adică fenomene care se
desfăşoară în
timp. Deci elementele realităţii denumite de verb sunt procese. După cum se remarcă în
literatura de
specialitate semul categorial /+ proces/, prezent implicit şi necondiţionat în structura
semantică a
verbului, dirijează, de fapt, constituirea verbului ca parte de vorbire. Semul categorial
proces
atribuie clasei verbului calitatea de semn predicativ.
Page 33
33
Semnificatul referenţial include seme concrete care caracterizează denotatul unei sau altei
unităţi ale clasei verbului. Aceste seme sunt diferenţiale, deoarece pe baza lor se
deosebesc verbele
concrete. Pe lângă trăsătura integratoare proces, structura semantică a verbului conţine un
fascicul
de trăsături semantice referenţiale, organizate ierarhic, care reprezintă procesul denotat.
Dintre
semele menţionate în paragraful precedent, sunt caracteristice pentru verb următoarele:
dinamic,
static, acţiune, devenire, stare, relaţie, concret, abstract, temporalitate, spaţialitate,
modalitate,
cauzalitate, transfer, finalitate, intenţionalitate. Aceste seme participă la clasificarea
cuvintelor din
interiorul clasei verbului. Este cunoscută clasificarea verbelor în 4 clase: verbe de
acţiune, verbe de
stare, verbe de devenire şi verbe de relaţie.
Cercetarea noastră se va baza pe aceste clase, dar vor fi analizate doar verbele tranzitive
atât
din perspectivă semantică, cât şi din perspectivă funcţională.
Importanţa funcţională a verbului se defineşte prin faptul că verbul este considerat centrul
propoziţiei, pentru că în calitatea sa de semn predicativ îndeplineşte funcţia de organizare
a
predicativităţii. Predicativitatea include un semn predicativ plus zero. Zeroul poate fi
suplinit de
unul sau mai multe semne nepredicative unite cu predicatul. Anume verbul atribuie
semnelor
nepredicative diverse funcţii sau stabileşte anumite relaţii între ele. Această constatare
care aparţine
lingvistului V.V. Bogdanov este caracteristică pentru studiile moderne de semantică a
verbului.
Astfel, după cum menţionează I. Apresean, „între semantica modernă şi cea clasică există
o
deosebire. Semantica modernă nu are ca obiect de studiu numai sensurile unor cuvinte
separate, ci
şi sensurile unor propoziţii întregi. Mai precis, obiectul de studiu al semanticii moderne
este
semnificantul predicativ, adică semnificantul alcătuit din numele predicatului şi locurile
libere care
pot fi completate cu simbolurile variabilelor obiectuale” [Apresean, 1967, p.8].
După cum am menţionat mai sus, unul dintre elementele care definesc semantica părţilor
de
vorbire este semnificatul referenţial care are drept corelat extralingvistic denotatul,
element din
realitate, desemnat de un anumit cuvânt. Rolul denotatului extralingvistic al semnului
predicativ
(adică al verbului) îl are situaţia, evenimentul, faptul din realitatea extralingvistică.
Situaţia include
acţiunea, starea şi relaţiile participanţilor. În planul expresiei acest semn este redat de
unităţile de
vorbire reale: propoziţia, îmbinările de cuvinte etc. În planul conţinutului exponentul
semului
predicativ trebuie să fie reprezentat de un semem sau sens. În literatura lingvistică sensul
predicativităţii este redat prin diverşi termeni: „structura semantică”, „structura de
adâncime”,
„structura internă”. Cel mai clar este termenul structura semantică pe care îl vom folosi în
continuare.
Page 34
34
Structura semantică este foarte complexă. Ea include în calitate de componente de bază
semantemele predicativităţii (sau ale semnului predicativ) şi argumentele (semnele
nepredicative).
Fiecare dintre aceste componente se caracterizează prin caracteristici proprii.
Aderăm la concepţia generală a structurii semantice a predicativităţii expusă foarte
argumentat de către V. V. Bogdanov [p. 39 – 56], urmând ca apoi să folosim doar tezele
potrivite
pentru analiza structurii semantice a verbelor tranzitive româneşti.
Semantemul predicativ este primul component al structurii semantice.
Particularitatea cea mai importantă a semantemului predicativ este capacitatea lui de a se
condiţiona reciproc cu un număr anumit de roluri tematice ale participanţilor (sau
semanteme ale
argumentelor). Această capacitate, numită valenţă semantică, constituie baza clasificării
verbului
predicat: avalente, monovalente, şi plurivalente
Al doilea component al structurii semantice este unul sau două roluri tematice ale
argumentelor (uneori nici unul). Fiecare dintre acestea se poate caracteriza atât autonom,
cât şi în
legătură cu semantemul predicativ. În cel de al doilea caz argumentului i se atribuie acea
sau altă
funcţie de către predicat. În poziţia argumentelor se pot afla atât semantemele semnelor
predicative,
cât şi semantemele semnelor nepredicative. Însă sistemul funcţiilor semantice poate fi
relevat doar
pe baza unei structuri semantice simple. Deci o structură semantică simplă este
constituită din
următoarele funcţii:
1. Agentul este funcţia semantică atribuită de verb unui nominal care reprezintă rolul
tematic al unui argument activ, animat a cărui caracteristică este provocarea acţiunii şi
controlul
ei. (Croitorul croieşte costumul).
2. Pacientul este funcţia semantică atribuită de verb unui nominal care reprezintă rolul
tematic al unui argument cu trăsătura animat în calitate de obiect al acţiunii, stării sau
relaţiei
(Mama spală copilul).
3. Beneficiarul este funcţia semantică atribuită de verb unui nominal ce reprezintă rolul
tematic al unui argument cu trăsătura animat, care apare în funcţia destinatarului, adică a
argumentului în favoarea sau în defavoarea căruia se face acţiunea (Ion îi dăruieşte flori
Elenei).
4. Experimentatorul este funcţia semantică atribuită de verb unui nominal ce desemnează
rolul tematic al argumentului animat care este afectat de o anumită stare fiziologică sau
psihologică (verbele sentendi a simţi, a vedea , a iubi, a urî: Ion urăşte minciuna).
5. Obiectul este funcţia semantică atribuită de verb unui nominal ce constituie rolul
tematic
al argumentului inanimat în calitate de obiect al acţiunii, stării sau relaţiei (Mama taie
pâine).
Page 35
35
6. Perceptivul este funcţia semantică atribuită de verb unui nominal ce reprezintă rolul
tematic al argumentelor animate şi inanimate, care sunt obiectele acţiunii sau stării
fiziologice
(A-şi aminti de mama).
7. Compozitivul este funcţia semantică atribuită de verb unui nominal care caracterizează
rolul tematic al argumentului ca material, component al unui obiect (Casa este făcută din
piatră).
8. Instrumentul este funcţia semantică atribuită de verb unui nominal ce reprezintă rolul
tematic al argumentului ca instrument. (Clopotarul bătea într-un clopot)
9. Mediativul este funcţia semantică atribuită de verb unui nominal ce desemnează rolul
tematic al argumentului ca mijloc.(M-a învelit cu cearşaful)
10. Elementivul sau forţa este funcţia semantică atribuită de verb unui nominal ce
caracterizează rolul tematic al unui argument activ inanimat producător de acţiuni (de
obicei,
natural, stihiinic: Soarele a decolorat pânza).
11. Onomasivul este funcţia semantică atribuită de verb unui nominal care denumeşte
rolul
tematic al unui argument care funcţionează ca nume sau poreclă a unui obiect animat sau
inanimat (Oamenii din sat îl numeau Venetic).
12. Locativul este funcţia semantică atribuită de verb unui nominal ce reprezintă rolul
tematic al argumentului care desemnează locul (A plecat în ţări străine)
13. Descriptivul este funcţia semantică atribuită de verb unui nominal ce caracterizează
rolul tematic al argumentului ca purtător al însuşirii, exprimate de predicat. (Cămaşa era
în
pătrăţele. Geamurile erau mici)
14. Rezultativul este funcţia semantică atribuită de verb unui nominal ce reprezintă rolul
tematic al argumentului care apare ca rezultat al unei acţiuni (A născut un băiat).
Funcţiile semantice /rolurile tematice enumerate mai sus se împart în trei grupe din
punctul
de vedere al relaţiilor lor cu trăsătura semantica animat/inanimat. În primul grup intră
funcţiile care
caracterizează argumentele animate şi anume: agentul, pacientul, beneficiarul şi
experimensivul. În
grupul al doilea intră funcţiile caracteristice argumentelor inanimate, adică obiectul,
instrumentul,
mediativul, elementivul. În grupul al treilea intră funcţiile care caracterizează atât
argumentele
animate, cât şi cele inamimate: perceptivul, compozitivul, onomasiativul, locativul,
descriptivul şi
rezultativul. Această divizare nu este întâmplătoare. Ea rezidă în diferenţa fundamentală
între
obiectele animate şi inanimate care constă în faptul că primele au comportament propriu,
ceea ce nu
se poate spune despre argumentele inanimate. Această deosebire ontologică trebuie să-şi
găsească
reflectare semantică. Dacă argumentul corespunde unui obiect animat, aceasta înseamnă
că obiectul
dat, fiind sursa propriei acţiuni, nu are nevoie de un factor exterior pentru a-şi declanşa
acţiunea.
Page 36
36
Obiectele inanimate necesită un factor exterior în calitate de forţe motrice pentru
demararea
acţiunii.
Excepţie fac obiectele stihiinice, cosmice care de obicei sunt considerate că au
comportament propriu.
Despre importanţa trăsăturii semantice animat/inanimat pentru structura semantică a
verbelor tranzitive am vorbit mai sus. Aici vom specifica doar că uneori subiectul
verbului tranzitiv
este inanimat însă el exprimă instrumentul ca în exemple de tipul Explozia a demolat
clădirea;
Piatra a spart geamul etc.
În ceea ce priveşte funcţiile semantice ale argumentelor caracteristice verbelor tranzitive
sunt de menţionat următoarele. Pentru tranzitivitatea formală sunt caracteristice
argumentele: agent,
pacient, obiect. Pentru tranzitivitatea semantică numărul argumentelor se măreşte,
incluzând:
agentul, pacientul, beneficiarul, obiectul, rezultativul, elementivul şi instrumentul.
Beneficiarul va fi
luat în considerare în cazul în care limitele tranzitivităţii vor fi extinse către obiectul
indirect;
obiectul va fi luat în considerare la clasificarea verbelor pseudotranzitive; rezultativul va
fi pus la
baza clasificării verbelor tranzitive ale creării; elementivul va sta la baza identificării
verbelor
tranzitive care au în calitate de subiect un argument activ însă inanimat, a cărui forţă este
de natură
stihiinică (Furtuna a spart geamul), iar instrumentul va fi pus la baza clasificării verbelor
tranzitive,
al căror subiect are mai mult funcţia de instrument. O descriere mai amănunţită din acest
punct de
vedere se face în cap. al III-lea, § 3.
Bazându-ne pe consideraţiile de mai sus, vom încerca să operăm în paragrafele următoare
o
clasificare a verbelor tranzitive din punct de vedere semantic şi relaţional.
2. 3. Verbele tranzitive acţionale
Din punct de vedere semantic verbele tranzitive se divizează în verbe acţionale şi verbe
neacţionale.
Verbele tranzitive acţionale sunt verbe de acţiune. Verbele de acţiune reprezintă procese
orientate ce au limite externe: un punct iniţial de la care pornesc şi un punct final spre
care sunt
orientate. Ele au de obicei un participant activ a cărui acţiune se extinde asupra unui
obiect diferit
de subiect.
Verbele tranzitive neacţionale aparţin preponderent verbelor de relaţie. Verbele din
această
clasă exprimă diverse raporturi între obiecte şi fenomene. Structura semantică a acestor
verbe, pe
lângă sensul categorial proces şi cel referenţial integrator relaţie, include o serie se seme
comune şi
diferenţiale care delimitează elementele clasei. Aceste verbe exprimă o relaţie tipică din
realitate.
Page 37
37
Structura semantică a verbelor acţionale include semul categorial proces, semul
referenţial
acţiune, care este un sem comun pentru verbele tranzitive acţionale. Pe lângă aceste două
seme,
structura semantică a verbelor tranzitive acţionale includ diverse seme referenţiale
distinctive, care
deosebesc o clasă lexico-semantică de alta sau un lexem de altul.
Din punct de vedere relaţional, structura semică a verbelor tranzitive de acţiune le impune
un anumit comportament sintagmatic prin admiterea sau restricţia anumitor vecinătăţi sau
determinanţi care exprimă semantemele argumentelor.
Să analizăm la început verbele tranzitive din perspectivă semantică.
Din acest punct de vedere, majoritatea verbelor tranzitive sunt verbe de acţiune. Verbele
tranzitive de acţiune conţin în structura lor semantică toate sau aproape toate trăsăturile
semantice
ale clasei verbului. Astfel ele se caracterizează prin următoarele trăsături:
● dinamicitate: verbele tranzitive acţionale sunt dinamice dat fiind faptul că argumentul
care se află pe poziţia subiectului este activ. Funcţia semantică a acestuia este cea de
agent, care
este producător de acţiune, este animat, este dinamic şi activ;
● intenţionalitate: majoritatea verbelor tranzitive acţionale se caracterizează prin această
trăsătură. Excepţiile existente vor fi relevate mai jos;
● transferul acţiunii asupra unui obiect din exterior: verbele tranzitive implică prezenţa
unei
limite exterioare a desfăşurării acţiunii. Acest sem este trăsătura de bază a tranzitivităţii;
● cauzativitate: acest sem implică existenţa a doi determinanţi dintre care primul
cauzează
acţiunea celui de al doilea;
● finalitate: verbele tranzitive care au pe poziţia de subiect sememul agent exprimă
acţiuni
soldate cu o anumită finalitate cu un anumit rezultat;
● orientarea spre un anumit obiect este trăsătura inerentă verbelor tranzitive acţionale,
deoarece agentul, iniţiind acţiunea, proiectează şi finalitatea ei.
Aşadar verbele de acţiune „fiind foarte vaste ca sens şi destul de numeroase constituie
nucleul lexicului verbal. Aceste verbe sunt mai numeroase în virtutea logicii legăturilor
dintre
lucrurile, obiectele şi fenomenele aflate în mediul înconjurător, în societate etc. Ele
semnifică o
varietate extrem de mare de procese cotidiene, de producere, de activitate umană în
genere” [Vulpe,
2002, p. 38-39].
Am menţionat mai sus că majoritatea verbelor tranzitive sunt verbe de acţiune. Însă nu
toate
verbele de acţiune sunt tranzitive. Dintre cele 7 clase de verbe ce aparţin câmpului
semantic al
verbelor de acţiune, relevate în literatura de specialitate [Constantinovici, 2001, p.25],
doar 4
reprezintă verbe tranzitive:
Page 38
38
I. Verbe care exprimă acţiuni fizice (a picta, a monta, a croşeta, a parcela, a mărunţi, a
prelucra, a preface, a plomba, a rambleia etc.);
II. Verbele percepţiei senzoriale ( a zări, a vedea, a auzi, a simţi, a mirosi);
III. Verbele zicerii (a spune, a zice, a vorbi).
IV. Verbe ale activităţii intelectuale ( a cerceta, a citi, a învăţa, a defini, a descifra, a
detecta, a generaliza, a explica etc.);
La acestea ar mai fi de adăugat câteva verbe de mişcare ( a deporta, a devansa, a duce, a
fugări, a
depăşi, a disloca, a escalada, a exila etc.).
I. Cea mai numeroasă este clasa verbelor care exprimă acţiuni fizice. Unităţile acestei
clase
desemnează diverse acţiuni concrete ale omului, ale mecanismelor, ale diverselor corpuri
fizice. Pe
lângă semul categorial proces şi semul relaţional integrator acţiune, structura semantică a
acestei
clase de verbe include semul comun ‘a face, a realiza ceva’ precum şi seme distinctive,
pe baza
cărora se delimitează grupurile lexico-semantice (GLS), precum şi unităţile în cadrul
clasei.
După cum s-a constatat în lucrările de specialitate, în cadrul verbelor de acţiune tranzitive
se
delimitează următoarele clase de verbe:
● verbe care semnifică procesul de creare a obiectelor;
● verbe care semnifică procesul de modificare a obiectului;
●verbe care semnifică procesul de distrugere a obiectului;
● verbe care semnifică deplasarea obiectului.
Prima clasă, cunoscută sub denumirea de GLS al verbelor creării este clasa reprezentativă
pentru verbele de acţiune tranzitive. După cum menţionează cercetătoarea Ana Vulpe,
„GLS de
verbe ale creării se prezintă ca unul din grupurile centrale de verbe ale limbii, deoarece
ele
denumesc procese concrete: crearea, producerea diferitelor obiecte şi mijloace de muncă,
necesare
omului în procesul de umanizare a naturii” [Vulpe, ibidem, p. 39].
Conţinutul semantic al verbelor creării este structurat ierarhic . La cel mai înalt nivel de
generalizare se află lexemele a crea şi a face.
Verbele creării se caracterizează printr-o mare varietate semantică. Pe lângă sensul
categorial proces şi a celui referenţial acţiune,verbele din această clasă conţin un sem
integrator „a
face să apară, a face să existe” sau „a desfăşura o acţiune cu caracter producător-creator”
[Vulpe,
ibidem, p.43] şi numeroase seme distinctive. Subcategorizarea verbelor în interiorul
clasei diferă de
la autor la autor şi este efectuată în funcţie de diferite trăsături diferenţiale. De exemplu,
după Ana
Vulpe funcţia de diferenţiere, de concretizare, de individualizare a unităţilor lexicale din
grupul dat
o îndeplinesc trăsăturile semantice:
● „modul înfăptuirii acţiunii”
Page 39
39
● „instrumentul şi mijloacele aplicate”
● „materialul supus acţiunii”
● „recipientul” [Vulpe, 2002, p. 43].
Autoarea divizează unităţile GLS al verbelor creării în două subgrupuri inegale:
a. verbe cu sensul generalizat al creării, printre care se numără: a produce, a fabrica, a
confecţiona, a executa, a făuri, a meşteri, a plăsmui etc.
b. verbe ce fixează diverse procese concrete de creare, printre care se numără: a grava, a
pirograva, a sculpta, a săpa, a tricota, a ţese, a croşeta etc.
Aplicând metoda analizei componenţiale, Ana Vulpe delimitează în continuare 5
subgrupuri
de verbe:
1. Verbe cu sensul „a crea prin procese de tăiere”: a ciopli, a sculpta, a dăltui, a săpa;
2. Verbe cu sensul „ a crea prin procese de împreunare”: a împleti, a tricota, a coase, a
ţese;
3. Verbe cu sensul „ a crea prin lucrări de construcţie”: a construi, a zidi;
4. Verbe cu sensul „a crea prin operaţii culinare”: a găti, a fierbe, a coace;
5. Verbe cu sensul „a crea prin reprezentări grafice”: a desena, a picta, a scrie. [Vulpe,
2002, p. 46-55].
A doua clasă a verbelor de acţiune include verbe care semnifică procesul de modificare a
obiectului. Lexemele constitutive ale acestei clase îşi structurează în mod ierarhic
conţinutul. Pe
lângă sensul categorial proces şi sensul referenţial acţiune verbele din această clasă se
delimitează
după trăsături distinctive specifice. La cel mai înalt nivel de generalizare se află semul
modificare,
schimbare a obiectului”. Hiperonimele clasei sunt verbele a modifica, a preface, a reface,
a
schimba. Urmează apoi alte seme care participă la subcategorizarea verbelor:
● Schimbare în sens pozitiv: a moderniza, a perfecţiona, a redresa, a rectifica;
● Schimbare sub aspect calitativ: a întări, a înrăutăţi, a înnoi, a sărăci;
● Schimbare sub aspect cantitativ: a amplifica, a dezvolta, a extinde, a lungi;
● Schimbare a suprafeţei obiectului: a nivela, a netezi, a bătători;
● Prelucrarea a obiectelor: a lamina, a pasteriza, a şlefui, a tăbăci;
● Acoperirea suprafeţei obiectului cu o substanţă oarecare: a polei, a vopsi, a betona, a
grima, a zugrăvi, a emaila;
● Segmentarea obiectului în elemente componente: a bifurca, a dezmembra, a despica, a
stratifica [Constantinovici, 2001, p. 28-30].
A treia clasă a verbelor de acţiune include verbe care semnifică procesul de distrugere a
obiectului. Lexemele constitutive ale acestei clase îşi structurează în mod ierarhic
conţinutul. Pe
lângă sensul categorial proces şi sensul referenţial acţiune verbele din această clasă se
delimitează
Page 40
40
după trăsături distinctive specifice. La cel mai înalt nivel de generalizare se află semul „a
distruge, a
nimici” şi respectiv lexemele reprezentative ale acestei clase sunt verbele a distruge, a
nimici. După
cum s-a menţionat în lucrările de specialitate, verbele din această clasă sunt, de obicei
antonimele
verbelor creării: a crea-a distruge; a construi - a demola, a împleti - a despleti, a înfiinţa-a
desfiinţa
etc. În cadrul acestei clase pot fi delimitate două subclase:
● Distrugerea , nimicirea obiectelor: a doborî, a devasta, a mistui, a extirpa;
● Nimicirea fiinţelor: a omorî, a asasina, a linşa, a ucide, a înjunghia, a gâtui.
A patra clasă a verbelor de acţiune o constituie verbe care semnifică deplasarea obiectului
sau schimbarea poziţiei lui. Este o clasă mai puţin numeroasă. Conţinutul semantic al
lexemelor din
această clasă este alcătuit din sensul categorial proces şi sensul referenţial acţiune, semul
integrator,
generalizat „ deplasare în spaţiu” precum şi o serie de seme distinctive care vizează
formele
concrete a deplasării obiectului. Din această clasă fac parte verbele: a muta, a transfera, a
ridica, a
coborî, a instala, a răsturna, a evacua, a rostogoli.
Tot pe baza analizei elementelor constitutive ale conţinutului, cercetătoarea Rita
Chiricuţă-
Marinovici delimitează verbele de acţiune după criteriul de continuitate sau de limitare a
desfăşurării acţiunii verbelor în două subgrupuri:
● Verbe cu acţiune limitată ca durată de atingerea rezultatului urmărit;
● Verbe cu acţiune continuă. [Chiricuţă-Marinovici, p. 44]
Din acest punct de vedere toate verbele acţiunii fizice se clasifică în subgrupul verbelor
cu acţiune
limitată deoarece toate vizează atingerea unui rezultat.
II. Următoarea clasă de verbe tranzitive acţionale sunt verbele percepţiei senzoriale. Este
o
clasă puţin numeroasă. Inventarul acestei clase se reduce la câteva verbe: a auzi, a audia,
a asculta,
a ciuli, a degusta, a mirosi, a adulmeca, observa, a simţi, a pipăi, a presimţi, a zări, a
vedea, a
durea. Conţinutul semantic al acestor verbe este alcătuit di sensul categorial proces,
sensul
referenţial acţiune, semul integrator „a simţi, a percepe cu organele de simţ” şi seme
distinctive în
funcţie de organul de simţ. Verbul director al clasei este a simţi. Subcategorizarea se face
pe baza
semelor distinctive. De ex. verbele a auzi, a asculta, a audia, a ciuli se grupează pe baza
trăsăturii
diferenţiale „ a simţi cu urechea”; a mirosi, a adulmeca – pe baza trăsăturii diferenţiale „a
simţi cu
nasul”, a zări, a vedea – pe baza trăsăturii diferenţiale „a simţi cu ochiul” etc.
III. Următoarea clasă de verbe tranzitive acţionale include un număr considerabil de
unităţi
din cadrul grupului lexico-semantic al verbelor zicerii. Acest GLS cuprinde aproximativ
200 de
verbe. Însă nu toarte sunt tranzitive. De ex. verbele a întreba şi a răspunde se deosebesc
din punctul
de vedere al tranzitivităţii. A întreba este tranzitiv, iar a răspunde este intranzitiv cu
majoritatea
sensurilor sale. Înainte de a face o subcategorizare a verbelor zicerii din punctul de
vedere al
Page 41
41
tranzitivităţii, vom analiza conţinutul semantic al acestui grup de verbe. Cercetătoarea M.
Bîrcă
delimitează 5 seme care stau la baza clasificării semantice a verbelor zicerii, un sem
integrator şi 4
seme diferenţiale şi anume:
● „Vorbirea propriu-zisă” – sem integrator;
● „Aspectul informativ al vorbirii” – sem diferenţial;
● „Reciprocitatea actului vorbirii” – sem diferenţial.
● „Caracterul nedesluşit al vorbirii” – sem diferenţial;
● „Intensitatea realizării actului de vorbire” – sem diferenţial;
● „”Caracterul defectiv al vorbirii” – sem diferenţial.
Pe baza acestor seme sunt relevare 6 subgrupuri de verbe.
1. Verbe care conţin o caracteristică a vorbirii: a vorbi, a spune, a zice, a pronunţa, a rosti.
2. Verbe care conţin semul „vorbirea propriu-zisă” + semul „aspectul informativ al
vorbirii”:
a anunţa, a comunica, a explica, a lămuri, a expune, a declara, a informa, a mărturisi, a
raporta, a denunţa, a cleveti, a telegrafia, a telefona, a semnala, a istorisi, a nara.
3. Verbe care conţin semul „vorbirea propriu-zisă” + semul „reciprocitatea vorbirii: a
dialoga, a întreba, a conversa, a răspunde, a se certa, a se ciondăni, a discuta.
4. Verbe care conţin semul „vorbirea propriu-zisă” + semul „intensitatea actului vorbirii”:
a
striga, a şopti, a sufla, a şopoti.
5. Verbe care conţin semul „vorbirea propriu-zisă” + semul „caracterul nedesluşit al
vorbirii”: a bodogăni, a bombăni, a dondăni, a bolborosi.
6. Verbe care conţin semul „vorbirea propriu-zisă” + caracterul defectiv al vorbirii: a
fârnâi,
a fornăi, a se bâlbâi, a pelticăi. [Bîrcă, 1972, p. 36-38]
Analizate din punctul de vedere al tranzitivităţii, verbele zicerii prezintă următorul tablou.
Sunt
tranzitive verbele din grupurile 1, 2, 4 şi 5.Verbele din grupul 6 sunt intranzitive, iar din
grupul ai
treilea doar câteva verbe sunt tranzitive.
IV. Următoarea clasă de verbe tranzitive acţionale este clasa verbelor activităţii
intelectuale,
cunoscută şi sub denumirea „verbele cugetării sau verbele gândirii” În acest grup sunt
incluse
verbele care desemnează procesul de gândire şi sunt „expresia verbală a rezultatelor
cunoaşterii
treptate de către om a diferitelor aspecte ale procesului complex de gândire, precum şi a
legăturilor
interne existente între aspectele date” [Purice, p.43]. Cercetătoarea Veronica Purice-
Păcuraru a
efectuat analiza componenţială a verbelor gândirii şi a delimitat un sem integrator
[integrativ, în
concepţia autoarei] şi câteva seme diferenţiale, după cum urmează:
● „desfăşurarea unei activităţi intelectuale” – sem integrator;
● „activitate intelectuală logică” – sem diferenţial;
Page 42
42
● „activitate intelectuală orientată” – sem diferenţial;
● „activitate intelectuală neorientată” – sem diferenţial;
● „posibilitatea de a desfăşura o activitate intelectuală” – sem diferenţial;
● „pierderea posibilităţii de a desfăşura o activitate intelectuală” – sem diferenţial;
Conform acestor seme verbele gândirii se clasifică în câteva subgrupe:
1. Verbe care exprimă o activitate intelectuală logică: a raţiona, a judeca, a generaliza, a
deduce, a analiza, a identifica, a abstrage, a compara, a induce;
2. Verbe care exprimă o activitate intelectuală orientată: a crede, a proiecta, a intenţiona,
a
explora, a cerceta, a inventa, a concepe;
3. Verbe care exprimă o activitate intelectuală neorientată: a medita, a reflecta, a gândi, a
cugeta;
4. Verbe care exprimă posibilitatea de a desfăşura o activitate intelectuală: a gândi, a
judeca,
a raţiona;
5. Verbe care exprimă pierderea posibilităţii de a desfăşura o activitate intelectuală: a
înnebuni, a se ţicni, a se zăpăci, a se buimăci, a se năuci, a se tâmpi.
Privite din punctul de vedere al tranzitivităţii, doar grupul al doilea se caracterizează în
întregime printr-o tranzitivitate pozitivă. Grupurile 3, 4 şi 5 se caracterizează printr-o
tranzitivitate
negativă, iar din grupul 1 se pot selecta câteva verbe tranzitive: a identifica, a deduce, a
compara, a
induce, a generaliza.
V. Ultima clasă de verbe tranzitive acţionale o reprezintă câteva verbe de mişcare: a
deporta, a devansa, a duce, a fugări, a depăşi, a disloca, a escalada, a exila etc. Semul
integrator al
acestor verbe este „existenţa unei deplasări între două puncte: punctul iniţial şi punctul
final”.
Limitele deplasării exprimate de verb sunt indicate de context. Verbele mişcării sunt în
mare parte
intranzitive, însă există printre ele şi verbe cer un complement direct exprimat, de regulă,
de un
pronume sau un substantiv animat sau inanimat: a devansa un sportiv şi a depăşi o
situaţie etc.
[Cartaleanu, 1985, p. 13]
Până acum am făcut o sistematizare a faptelor analizate în literatura de specialitate
referitoare la semantica verbului în general şi am selectat informaţia referitoare la verbele
tranzitive
acţionale. După cum e lesne de observat, clasificarea verbelor s-a efectuat pe baza
analizei
componenţiale, adică pornindu-se de la structura semantică a verbului, concepută ca o
ierarhie de
seme.
Vom încerca în continuare să efectuăm o subcategorizare a verbelor tranzitive acţionale
după trăsăturile semantice ale argumentelor. Vom utiliza inventarul de seme care definesc
structura
semantică a argumentelor: cuantificabil/noncuantificabil; material/nonmaterial;
concret/abstract;
Page 43
43
animat/inanimat;
real/fantastic;
dinamic/static;
uman/nonuman;
calitate/noncalitate;
feminin/masculin;
acţiune/stare;
acţiune/devenire;
acţiune/relaţie;
obiect/subiect;
identitate/nonidentitate;
finalitate/nonfinalitate;
spaţialitate/nonspaţialitate;
modalitate/nonmodalitate; cauzalitate/noncauzalitate; temporalitate/nontemporalitate;
transferul
acţiunii asupra unui obiect din exterior; intenţionalitate/neintenţionalitate. [vezi p. 35] şi
cele 14
funcţii semantice ale argumentelor, relevate de B. Bogdanov: agentul, pacientul,
beneficiarul,
experemensivul, obiectul, perceptivul, mediativul, elementivul, onomasivul, locativul,
descriptivul,
rezultativul [vezi p. 36-37]. În acest paragraf vor fi antrenate în analiză doar acele
elemente ale
metalimbajului care caracterizează verbele tranzitive acţionale.
Pentru o descriere ilustrativă prezentăm mai jos, conform grupurilor lexico-semantice
analizate, inventarul de verbe tranzitive acţionale antrenate în cercetarea de mai departe.
Verbele acţiunii fizice:
● Verbele creării: a ajura, a ajusta, a alcătui, a ajuta, a acapara, a căli, a căpăta, a ciopli, a
circumscrie, a clădi, a coace, a compila, a compune, a contura, a construi, a constitui, a
concepe, a coase, a confecţiona, a coroda a crea, a creiona, a croşeta, a decora, a decupa,
a drapa, a dobândi, a împodobi, a desena, a drege, a dura, a eboşa, a ecraniza, a edifica, a
efectua, a elabora, a etaja, a edita, a fabrica, a face, a făuri, a filma, a forma, a fonda, a
frige, a fierbe, a găti, a grava, a iniţia, a-şi imagina, a improviza, a incrusta, a institui, a
inaugura, a inventa, a izvorî, a înăbuşi, a întocmi, a înfiinţa, a înfiripa, a înjgheba, a
însăila,
a întemeia, a înfăţişa, a împleti, a înscrie, a măiestri, a meşteri, a modela, a mâzgăli, a
obţine, a realiza, a plăsmui, a produce, a prefabrica, a plămădi, a pirograva, a pregăti, a
prepara, a prăji, a publica, a realiza, a săpa, a schiţa, a scrie, a sufla, a tipări, a tricota etc.
● Verbele cu sensul de modificare a obiectului: a abrevia, a accelera, a amenaja, a
asimila,
a arunca, a bătători, a bloca, a butăşi, a calandra, a categorisi, a călăfătui, a călca, a
centraliza, a ciufuli, a ciunti, a clăti, a cocoloşi, a mototoli, a colbăi, a complini, a întregi,
a
comprima, a concasa, a sfărâma, a conecta, a congela, a conjuga, a conserva, a corecta, a
coroda, a covăsi, a dantela, a dăltui, a dărăci, a debloca, a decolora, a decolta, a
decongela, a
decontamina, a decupla, a deconecta, a deduriza, a defalca, a defertiliza, a defolia, a
deforma,
a defrişa, a denatura, a deghiza, a degresa, a demachia, a demagnetiza, a demina, a
democratiza, a demonta, a denatura, a depolua, a depolariza, a deschide, a descâlci, a
descânta, a descompune, a descoji, a descolăci, a descreţi, a descuia, a desface, a desfăşa,
a
desfăţa, a desfigura, a deshăma, a deshidrata, a deshuma, a desigila, a despături, a
despecetlui,
a despica, a despleti, a deszăpezi, a desţeleni, a destupa, a deturna, a developa, a
deversa(un
râu), a dezbrăca, a dezdoi, a dezechilibra, a dezgărdina, a dezgheţa, a dezghioca, a
dezgoli, a
Page 44
44
dezgropa, a dezinfecta, a dezintoxica, a dezlega, a dezlipi, a dezmirişti, a deznoda, a
dezoxida, a
dezrobi, a dezumfla, a diminua, a discui, a distila, a dizolva, a dubla, a edita, a elida, a
emaila,
a epura, a estompa, a etalona, a extinde, a faianţa, a făcălui, a filtra, a finaliza, a forja etc.
● Verbele cu sensul de distrugere a obiectului: a asasina, a bate, a curma, a dărâma, a
decima, a deconecta, a demola, a desfiinţa, a despăduri, a defrişa, a devasta, a devora, a
distruge, a doborî, a dumica, a electrocuta, a elimina, a eradica, a executa, a extermina, a
extirpa, a fărâma, a gâtui, a înjunghia, a împuşca, a înăduşi, a îneca, a lichida, a linşa, a
omorî, a sfâşia, a sugruma, a incinera, a lichida, a mistui, a rade, a strivi, a tăia, a ucide
etc.
● Verbele zicerii: a bârfi, a blagoslovi, a blama, a condamna, a blestema, a chema, a
cicăli,
a certa, a cita, a cleveti, a calomnia, a comenta, a confirma, a conjura, a constata, a
cuvânta, a
damna, a declama, a declara, a decreta, a defăima, a denega, a denigra, a defăima, a
ponegri,
a destăinui, a contrazice, a dezminţi, a dicta, a difuza, a divulga, a emite, a expune, a
enunţa, a
evoca, a exclama, a fabula, a făgădui, a felicita, a formula, a huli, a implora etc.
● Verbele activităţii intelectuale: a cerceta, a citi, a consulta, a copia, a dăscăli, a învăţa, a
povăţui, a deduce, a defini, a denumi, a descifra, a detecta, a detalia, a drămui, a chibzui,
a
elucida, a estima, a generaliza, a ghici, a intui, a clasa, a explica etc.
● Verbele percepţiei senzoriale: : a auzi, a audia, a asculta, a ciuli, a degusta, a mirosi, a
adulmeca, observa, a simţi, a pipăi, a presimţi, a zări, a vedea, a durea etc.
● Verbele de mişcare: a catapulta, a căra, a conduce, a depăşi, a deplasa, a deporta, a
devansa, a evacua, a exila, a expedia, a exporta, a fugări etc.
Verbe sus-menţionate generează propoziţii (vom folosi şi termenul structuri semantice)
care
pot fi clasificate după: a) numărul de argumente, b) clasa verbului predicat şi c) funcţiile
semantice
ale argumentelor.
Clasificarea după numărul de argumente este o clasificare valenţială. Vom folosi-o aici
fără
a intra în detalii, dat fiind faptul că analizei verbelor tranzitive din punct de vedere
valenţial i se
rezervă capitolul al treilea.
În cele ce urmează vom analiza verbele după clasa lexico-semantică în care se include şi
după conţinutul semantic şi funcţiile semantice ale argumentelor.
În urma analizei verbelor tranzitive acţionale din perspectiva sus-menţionată au fost
relevate
următoarele structuri semantice:
Nr.
Struct. semant. = propoziţia generată
Exemple
1.
V (acţiune) + pacient + agent
Lupul sugrumă mielul.
2.
V (acţiune) + obiect + agent
Ion citeşte un roman.
Page 45
45
3.
V (acţiune) + rezultativ + agent
Mama coace pâine.
4.
V (acţiune) + obiect + instrument
Piatra sparge geamul.
5.
V (acţiune) + obiect + mediativ
Jaluzelele acoperă geamul.
6.
V (acţiune) + obiect + elementiv
Grindina a distrus semănăturile.
7.
V (acţiune) + pacient + elementiv
Fulgerul a omorât un om.
8.
V (percepţie senz.) + perceptiv +
experimensiv
Ion o iubeşte pe Maria.
9.
V (acţiune) + obiect + instrument + agent
Croitoreasa croieşte stofa cu foarfecele.
10.
V (acţiune) + pacient + instrument +
agent
Medicul l-a tratat pe Ion cu antibiotice.
11.
V (acţiune) + obiect + mediatuv +agent
Am acoperit pereţii cu tapete.
12.
V (acţiune) + pacient + mediativ + agent
Mama a învelit copilul cu plapuma.
13.
V (acţiune) + pacient + onomasiv+agent
Copilul a numit căţelul Grivei.
14.
V (acţiune) + pacient + locativ + agent
Mama a pus copilul în pătuc.
15.
V (acţiune) + obiect + locativ + agent
Şoferul a pus valiza în portbagaj.
16
V (acţiune) + obiect + beneficiar + agent
Mama i-a trimis un colet fiului.
17.
V (acţiune)+ comp. + rezultativ + agent
Ana a împletit un pulover din lână.
Fiecare structură semantică înglobează un număr nelimitat de propoziţii similare care pot
fi
generate cu mijloacele limbii studiate. Să le luăm pe rând.
● Prima structură V (acţiune) + pacient + agent va îngloba propoziţiile generate de
verbele tranzitive acţionale din cadrul grupurilor de verbe cu sensul de distrugere a
obiectului, verbe
de declaraţie, verbe de mişcare etc. Aceasta pentru că informaţia semantică prezentată de
structura în
cauză este următoarea:
1. pacientul care caracterizează semantemul unui argument animat;
2. agentul care caracterizează semantemul unui producător de acţiune activ, animat.
Informaţia semantică referitoare la argumente prognozează capacitatea combinatorie a
verbului. Acest lucru stabileşte limitele potenţei combinatorii a verbului. Contextele
diagnostice ale
structurii nr. 1 sunt: Delincvenţii l-au asasinat pe poliţist; Patronul a angajat muncitori;
Ursul l-a
atacat pe vânător; Trupele noastre l-au atacat pe inamic; Noi îl batem pe duşman; El i-a
biruit pe
toţi; Am consultat un medic; Toţi l-au crezut; Mama culcă copiii; Am depăşit adversarii;
Sportivii
i-au devansat pe concurenţi; Medicul examinează un pacient; Patronul exploatează
muncitorii;
Medicul îngrijeşte bolnavul; Noi l-am învins pe adversar; Profesorul i-a lăudat pe cei mai
buni
elevi; L-am pierdut pe Ion; Mama a primit musafirii; El m-a salvat; Dădaca spală copilul
etc.
Page 46
46
În cadrul acestei structuri se mai pot face subcategorizări în funcţie de trăsăturile
semantice
uman/nonuman. Unele verbe nu admit un pacient caracterizat semantic animat/nonuman,
altele se
combină şi cu un pacient caracterizat semantic animat/uman şi animat/ nonuman. De
exemplu,
verbul a bate admite ambele tipuri de pacient: Ion l-a bătut pe Adrian; Căruţaşul bate
calul;
Stăpânul bate câinele. Verbele a asasina şi a angaja generează propoziţii corecte în cadrul
acestei
structuri doar atunci când pacientul este caracterizat prin trăsătura semantică animat /
uman, adică
nu se poate spune Patronul a angajat câini de pază sau *Vânătorul a asasinat un lup.
Verbul a
adulmeca admite doar un pacient caracterizat semantic prin trăsătura animat/nonuman:
Lupul
adulmecă prada.
Majoritatea verbelor supuse analizei se înscriu în structura semantică Agent [animat] +
verb
[acţiune] + pacient [animat / uman]. Prezentăm lista verbelor care generează propoziţii în
limitele
acestei structuri:
Verbele cu sens de
distrugere
Verbele declaraţiei
Verbele
percepţiei
senzoriale
Verbe de mişcare
a decima
a bârfi
a asculta
a depăşi
a executa
a blagoslovi
a simţi
a deporta
a gâtui
a blama
a zări
a devansa
a înjunghia
a condamna
a vedea
a exila
a împuşca
a blestema
a percepe
a fugări
a înăduşi
a cicăli
a pipăi
a conduce
a îneca
a cleveti
a atinge
a orienta
a lichida
a calomnia
a şterge
a dirija
a linşa
a conjura
a observa
a omorî
a damna
a audia
a suprima
a defăima
a sfîşia
a denigra
a sugruma
a ponegri
a incinera
a contrazice
a tăia
a felicita
a distruge
a huli
a nimici
a implora
Tabelul arată clar prevalarea verbelor cu sens de distrugere a obiectului şi verbele de
declaraţie. Acestea actualizează frecvent structura semantică în cauză.
Page 47
47
Sunt şi verbe care actualizează structura semantică: Agent [animat] + verb + Pacient
[animat/nonuman]. Iată câteva: a devora, a sfâşia, a adulmeca, a fugări etc.
● Structura a doua V (acţiune) + obiect + agent va fi actualizată preponderent de verbele
activităţii intelectuale şi de câteva verbe din celelalte grupuri lexico-semantice.
Informaţia semantică
prezentată de structura în cauză este următoarea:
1. obiectul care caracterizează semantemul argumentului inanimat în calitate de obiect al
acţiunii;
2. agentul care caracterizează semantemul unui producător de acţiune activ, animat.
Şi în acest caz informaţia semantică referitoare la argumente prognozează capacitatea
combinatorie a verbului. Acest lucru stabileşte limitele potenţei combinatorii a verbului.
Contextele diagnostice ale acestei structuri sunt: Armata a înăbuşit răscoala; Elevul îşi
pregăteşte temele; Eu îmi imaginez viitorul etc. Limita combinatorie în acest caz se referă
la
imposibilitatea de a apărea în această structură a unui pacient. Nu se poate spune *Bunica
a
ajurat-o pe nepoţică; *Elevii au confecţionat profesori etc. Deosebirea dintre pacient şi
obiect
se face pe baza trăsăturii semantice animat / inanimat.
● Structura a treia V (acţiune) + rezultativ + agent va fi actualizată preponderent de
verbele creării, verbele cu sensul de modificare a obiectului şi de câteva verbe din
celelalte grupuri
lexico-semantice. Informaţia semantică prezentată de structura în cauză este următoarea:
1. rezultativul care descrie semantemul argumentului care apare ca rezultat al unei
acţiuni;
2. agentul care caracterizează semantemul unui producător de acţiune activ, animat.
Contextele diagnostice ale acestei structuri sunt: Bunica a ajurat faţa de masă; Strungarul
a ajustat
piesa; Elevii au confecţionat flori artificiale; Cercetătorii elaborează lucrări ştiinţifice;
Zidarii
construiesc o clădire; Anchetatorul alcătuieşte un proces-verbal; Noi am înfiinţat o firmă;
Mama
face mâncare; Noi organizăm o conferinţă; Bunica plămădeşte pâinea; Ana împleteşte un
pulover;
Ion scrie un referat; Prietenul meu a publicat o carte; Sculptorul modelează un bust;
Muncitorii
trasează un drum etc.
● Structura a patra V (acţiune) + obiect + instrument este actualizată de verbele acţiunii
fizice în situaţii în care instrumentul ocupă în plan sintactic poziţia de subiect. Informaţia
semantică
prezentată de această structură este următoarea:
1. obiectul care caracterizează semantemul argumentului inanimat în calitate de obiect al
acţiunii;
2. instrumentul care caracterizează semantemul argumentului ca instrument.
Contextele diagnostice în care apare această structură sunt: Vântul culcă copacii;
Flăcările
au cuprins toată casa; Fumatul distruge sănătatea; Faptele demonstrează contrariul;
Microbii
Page 48
48
provoacă bolile; Paralizia a atins nervii optici; Glonţul a străbătut umărul; Rugina atacă
fierul;
Dalta ciopleşte marmura; Coasa taie iarba; Maşinile blochează drumul; Cărbunele
produce
căldură; Cheia descuie lacătul; Vântul ciufuleşte părul; Clorul dezinfectează lenjeria;
Focul
mistuie căldura etc.
E lesne a observa că în toate aceste contexte în care apar verbe tranzitive subiectul nu este
un agent în sensul adevărat al cuvântului, adică nu este producător activ al acţiunii, ci este
în toate
cazurile un instrument. Însă analiza formală îl tratează drept subiect, fără a se descifra
informaţia
semantică a structurii în cauză.
● Structura a cincea V (acţiune) + obiect + mediativ este actualizată de unele verbe
tranzitive în situaţii în care în calitate de subiect al propoziţiei apare un argument ce
exprimă
materia. Informaţia semantică prezentată de structura în cauză este următoarea:
1. obiectul care caracterizează semantemul argumentului inanimat în calitate de obiect al
acţiunii;
2. mediativul care caracterizează semantemul argumentului ca mijloc.
Contextele diagnostice în care apare structura în cauză sunt: Soarele încălzeşte nisipul;
Gerul a uscat frunzele; Zăpada a acoperit calea ferată; Norii acoperă cerul, Căldura
deshidratează organismul; Plapuma încălzeşte copilul; Jaluzelele acoperă geamurile;
Detergentul
decolorează ţesătura; Untul a pătat haina; Cerneala murdăreşte faţa de masă etc.
Este clar că în asemenea contexte este vorba de o tranzitivitate formală, nu de una
funcţională.
● Structura a şasea V (acţiune) + obiect + elementiv se actualizează în contexte în care în
calitate de subiect apare un argument activ inanimat. Informaţia prezentată de această
structură este
următoarea:
1. obiectul care caracterizează semantemul argumentului inanimat în calitate de obiect al
acţiunii;
2. elementivul care caracterizează semantemul unui argument activ inanimat (de obicei,
natural,
stihiinic).
Contextele diagnostice în care apare această structură sunt cele de tipul: Grindina a
distrus
livada; Furtuna a răsturnat câteva maşini; Cutremurul a ruinat oraşul; Ploaia a inundat
satul etc.
● Structura a şaptea V (acţiune) + pacient + elementiv se actualizează în situaţiile în care
în calitate de subiect apare un argument activ inanimat. Informaţia semantică prezentată
de structura
în cauză este următoarea:
1. pacientul care caracterizează semantemul unui argument animat;
2. elementivul care caracterizează semantemul unui argument activ inanimat.
Page 49
49
Structura dată apare în contexte de tipul: Fulgerul a omorât un om; Deflagraţia a ucis mai
multe persoane; Războiul a distrus multe familii; Inundaţia a înecat multe vite etc.
● Structura a opta V (percepţie senz.) + perceptiv + experimentator este actualizată de
verbele percepţiei senzoriale. Informaţia prezentată de această structură este următoarea:
1. perceptivul care descrie semantemul argumentelor animate şi inanimate, care sunt
obiectele
acţiunii sau stării fiziologice;
2. experimensivul care se referă la argumentul care se află într-o anumită stare fiziologică
sau
psihologică, care este exprimată de predicat.
Această structură apare în contexte de tipul: Mulţi urăsc nedreptatea; Ion o iubeşte pe
Maria;
Spectatorii o admiră de actriţa Dina Cocea; Fanii îl idolatrizează pe acest cântăreţ;
Părinţii îi
iubesc pe copii; Lupul adulmecă prada; Pisica miroase mâncarea; Câinele îşi ciuleşte
urechile;
Bolnavul simte o durere acută
● Structura a noua V (acţiune) + obiect + instrument + agent este actualizată de
preponderent de verbele acţiunii fizice, precum şi de verbele activităţii intelectuale.
Informaţia
semantică prezentată de această structură este următoarea:
1. agentul care caracterizează semantemul unui producător de acţiune activ, animat;
2. obiectul care caracterizează semantemul argumentului inanimat în calitate de obiect al
acţiunii;
3. instrumentul care caracterizează semantemul argumentului ca instrument.
Contextele diagnostice ale acestei structuri sunt cele de tipul: Ana împleteşte o faţă de
masă cu
croşeta; Mihai taie lemne cu toporul; Pictorul pictează tabloul cu pensula; Elevul
desenează cu
carioca; Chirurgul taie ţesutul cu bisturiul; Copilul a spart geamul cu piatra; Vânzătorul
cântăreşte marfa cu cântarul; Operatorul scrie un text la calculator; Croitoreasa croieşte
rochia cu
foarfecele; Mama calcă rufele cu fierul de călcat; Matematicienii calculează viteza unei
rachete cu
ajutorul computerului; Artistul interpretează piesa la vioară; Bunicul citeşte scrisoarea cu
ochelari; El şi-a construit casa din cărămidă; Am deschis uşa cu cheia; Printr-un foc de
artilerie
inamicul a distrus gara; Constructorii au întărit zidul cu suporturi; Ei au întărit malul cu
stâlpi;
Ion a şters desenul cu guma; Am curăţat pata cu detergent. Ana unge pâinea cu unt etc.
● Structura a zecea V (acţiune) + pacient + instrument + agent va fi actualizată de verbele
de acţiune. Informaţia semantică prezentată de această structură este următoarea:
1. agentul care caracterizează semantemul unui producător de acţiune activ, animat;
2. instrumentul care caracterizează semantemul argumentului ca instrument;
3. pacientul care caracterizează semantemul unui argument animat.
Page 50
50
Contextele diagnostice ale acestei structuri sunt cele de tipul: Vânătorul a împuşcat ursul
cu
arma de vânătoare. Medicul a operat bolnavul cu laser. Naturiştii tratează oamenii cu
ierburi.
Mama l-a şters pe copil cu prosopul. Medicii l-au tratat cu antibiotice etc.
● Structura a unsprezecea V (acţiune) + obiect+ mediativ + agent este actualizată de
verbele
tranzitive ale acţiunii fizice. Informaţia prezentată de această structură este următoarea:
1. agentul care caracterizează semantemul unui producător de acţiune activ, animat;
2. obiectul care caracterizează semantemul argumentului inanimat în calitate de obiect al
acţiunii;
3. mediativul care caracterizează semantemul argumentului ca mijloc.
Această structură apare în următoarele contexte: Noi am acoperit podeaua cu un covor;
Meşterul a
tapisat mobila cu piele; Constructorii au lambrisat pereţii cu marmură; Ana a aşternut
patul cu o
cuvertură; Noi am acoperit geamurile cu jaluzele; Elevul a învelit cartea cu celofan; Am
împodobit
pomul de crăciun cu jucării etc.
● Structura a douăsprezecea V (acţiune) + pacient + mediativ + agent este actualizată de
verbele de acţiune fizică. Informaţia semantică prezentată de structura în cauză este
următoarea:
1. agentul care caracterizează semantemul unui producător de acţiune activ, animat;
2. mediativul care caracterizează semantemul argumentului ca mijloc;
3. pacientul care caracterizează semantemul unui argument animat.
Această structură apare în contexte de tipul: Mama înveleşte copilul cu plapuma; Medicul
pansează
pacientul cu tifon; Ana îşi unge faţa cu cremă; Ea îmbracă copilul cu haine groase etc.
● Structura a treisprezecea V (acţiune) + pacient + onomasiv + agent este actualizată de
verbele zicerii. Informaţia semantică a acestei structuri este următoarea:
1. agentul care caracterizează semantemul unui producător de acţiune activ, animat;
2. onomasiv caracterizează semantemul unui argument ca nume sau poreclă a unui obiect
animat sau inanimat;
3. pacientul care caracterizează semantemul unui argument animat.
Contextele diagnostice ale acestei structuri sunt cele de tipul: Oamenii din sat îl numeau
Venetic; Părinţii l-au numit Ion; Copilul îşi cheamă câinele Grivei.
● Structura a paisprezecea V (acţiune) + pacient + locativ + agent este actualizată de
verbele acţiunii fizice. Informaţia semantică pe care o prezintă această structură este
următoarea:
1. agentul care caracterizează semantemul unui producător de acţiune activ, animat;
2. pacientul care caracterizează semantemul unui argument animat;
3. locativul care caracterizează semantemul argumentului în calitate de loc.
Page 51
51
Această structură apare în contexte de tipul: Profesorul i-a aşezat pe toţi elevii în bănci.
Mama a pus copilul în pătuc. Familia şi-a petrecut feciorul în armată. Rectorul a trimis
doi
studenţi în SUA. Ion şi-a invitat prietenii la o bere. Judecătorul l-a aruncat pe infractor în
închisoare. Infirmiera a coborât un bolnav pe scară. L-am culcat pe oaspete pe canapea.
Bunica a
dus copiii la plimbare. Căruţaşul a dus caii la adăpat. Părinţii l-au dat pe Dănuţ la şcoală.
Ana şi-
a întors prietena din drum. Ion şi-a mutat familia dintr-o casă veche într-una nouă. A
preferat să
lase copilul acasă etc.
● Structura a cincisprezecea V (acţiune) + obiect + locativ + agent este actualizată de
verbele acţiunii fizice. Informaţia semantică prezentată de această structură este
următoarea:
1. agentul care caracterizează semantemul unui producător de acţiune activ, animat;
2. obiectul care caracterizează semantemul argumentului inanimat în calitate de obiect al
acţiunii;
3. locativul care caracterizează semantemul argumentului în calitate de loc.
Contextele în care apare această structură sunt cele de tipul: Ioana a pus florile în vază.
Elevul a pus cartea pe masă. Tata a apropiat fotoliul de fereastră. Cineva a aruncat
hainele pe jos.
Inamicul a aruncat podul în aer. Secretara a aruncat hârtiile în toate părţile. Marinarii au
aruncat
lestul peste bord. Vânzătoarea aşază mărfurile pe tejghea. Ion bate un cui în perete. Copiii
copiază
problema de pe tablă. Moldova îşi exportă vinurile în multe ţări ale lunii. Noi am depus
banii la
casa de economii. Notarul a depus testamentul la arhivă. Şoferul a dus bagajele la gară.
Studentul
Ionescu a înaintat o cerere la decanat. Ana a îndepărtat scaunul de masă. Pompierii
îndepărtează
substanţele inflamabile de foc. Spectatorii îndreaptă binoclul spre scenă. Au hotărât să
mute
capitala într-un alt oraş. Au oprit maşina la jumătatea drumului. Am publicat un articol în
revista
„Studium”. Mama a pus lucrurile la loc. Bibliotecara pune cărţile în raft. Am reţinut două
locuri la
teatru. Am rezervat două camere la hotel.
● Structura a şaisprezecea V (acţiune) + obiect + beneficiar + agent este actualizată de
verbele de acţiune. Informaţia semantică prezentată de această structură este următoarea:
1. agentul care caracterizează semantemul unui producător de acţiune activ, animat;
2. obiectul care caracterizează semantemul argumentului inanimat în calitate de obiect al
acţiunii;
3. beneficiarul care se referă la semantemul unui argument animat, care apare în funcţia
destinatarului, adică al argumentului în folosul sau în detrimentul căruia se face acţiunea.
Contextele în care apare această structură sunt următoarele: Comitetul olimpic le-a
acordat
sportivilor distincţii înalte. Guvernul a acordat ajutor celor care au suferit de pe urma
inundaţiilor.
Poştaşul mi-a adus o scrisoare. El ne-a adus o veste îmbucurătoare. Le-am comunicat
prietenilor
Page 52
52
noutatea. El mi-a comunicat că nu poate veni. Trebuie să le comunic data examenului.
Profesorul a
distribuit cărţi elevilor. Primarul a distribuit alimente sinistraţilor. Poştaşul distribuie cărţi
poştale
destinatarilor. Directorul distribuie colaboratorilor însărcinările. Noi le-am dorit
partenerilor
succes. Asistentul social duce bătrânilor medicamente şi alimente. Ana i-a expediat
fratelui o
scrisoare recomandată. Noi le-am expediat părinţilor bani. Profesorul le explică elevilor o
regulă
gramaticală. Prietenul meu mi-a explicat cum se face acest lucru. Directorul le-a exprimat
mulţumiri pentru sprijinul acordat. Stomatologul i-a extras o măsea. Medicul i-a extras
rănitului
glonţul din rană. Firma furnizează uzinei utilaj modern. Direcţia de statistică ne-a furnizat
datele
necesare. El a furnizat centrului de presă informaţii despre situaţia din zona de conflict.
Guvernul
garantează cetăţenilor egalitate deplină în drepturi. Directorul ne-a impus punctul său de
vedere.
Partenerii de afaceri ne impun condiţii dure. Medicul i-a indicat un regim alimentar sever.
Medicul
i-a interzis băuturile alcoolice şi cafeaua. El mi-a înapoiat banii luaţi cu împrumut.
Rectorul le-a
înmânat absolvenţilor universităţii diplomele. Copiii i-au oferit mamei un cadou.
Spectatorii le-au
oferit artiştilor flori. Medicul le permite rudelor să viziteze pe un bolnav. Părinţii nu-i
permit să se
scalde în râu. Patronul nu mi-a plătit nimic pentru munca mea. Nu am predat inamicului
cetatea.
Poştaşul i-a predat un colet destinatarului. Medicii îi recomandă un tratament. Profesorul
le
recomandă elevilor o carte nouă. Nu am nimic să-mi reproşez. Noi îi reproşăm unui
prieten
zgârcenia. Ioana îi reproşează soţului ei lipsa de sinceritate. Medicii i-au salvat viaţa
fratelui meu.
Bunica le spune copiilor o poveste. El ţi-a transmis pachetul acesta. Transmite-le că
plecăm mâine.
I-am trimis unui prieten cele mai bune urări.
● Structura a şaptesprezecea V (acţiune)+ compozitiv + rezultativ + agent este actualizată
de verbele acţiunii. Informaţia semantică a acestei structuri este următoarea:
1. agentul care caracterizează semantemul unui producător de acţiune activ, animat;
2. rezultativul care descrie semantemul argumentului care apare ca rezultat al unei
acţiuni.
3. compozitivul care caracterizează semantemul argumentului ca material, component al
unui
obiect care apare în rolul altul argument.
Contextele în care apare această structură sunt cele de tipul: Mama a făcut plăcinte din
aluat
franţuzesc. Ana şi-a cusut un costum din lână. Costructorii au construit o casă din beton
armat.
Tata a făcut un gard de cărămidă. Meşterul împleteşte coşuri din nuiele. Sculptorul a
sculptat o
statuie din marmură. Ion face pălării din paie. Bunica fierbe dulceaţă din coacăză. S.R.L.
„Anturaj” confecţionează plapome din silicon. Bunicul a făcut un butoi de vin din
muscat. Gazda a
pregătit o băutură din căpşune. Războiul a transformat oraşul într-un morman de ruine. Ei
au
turnat un clopot de aramă. Grădinarii au crescut o roadă bună de piersici.
Page 53
53
Comparând cele două perspective de clasificare a verbelor tranzitive: clasificarea pe baza
analizei componenţiale a structurii semantice a verbului şi clasificarea pe baza analizei
semanticii
argumentelor, se poate observa că prima este mai generală şi mai puţin dependentă de
context. Cea
de-a doua este mai specifică, deoarece reflectă trăsăturile semantice ale unui grup mai
restrâns de
verbe, şi este dependentă de context, adică de semantica argumentelor.
Aşa se explică faptul că verbe din mai multe clase lexico-semantice apar în aceeaşi
structură
semantică a argumentelor şi, invers, verbe din aceeaşi clasă lexico-semantică apar în
structuri
semantice diferite ale argumentelor. De exemplu, verbele cu sens de distrugere, verbele
declaraţiei,
verbele percepţiei senzoriale şi câteva verbe de mişcare actualizează prima structură V
(acţiune) +
pacient + agent. Se neutralizează şi deosebirile de sens ale verbelor din aceeaşi clasă
lexico-
semantică. Astfel, verbele creării a croşeta şi a dantela se deosebesc prin semele „ a crea
prin
procese de împreunare” şi „a crea prin lucrări de construcţie”. Aceste deosebiri nu mai
sunt
relevante atunci când se efectuează subcategorizarea verbelor după semantica
argumentelor,
deoarece ambele verbe actualizează structura semantică nr. 3 V (acţiune) + rezultativ +
agent: Ana
a croşetat o faţă de masă. Meşterii au dantelat frontonul.
Dimpotrivă, verbele a defăima şi a dezminţi se încadrează în acelaşi grup lexico-semantic
al
verbelor zicerii, însă actualizează două structuri semantice diferite: a defăima – prima
structură
semantică: V (acţiune) + pacient + agent, iar a dezminţi – a doua structura semantică: V
(acţiune) +
obiect + agent. Câteva verbe ale zicerii actualizează altă structură V (acţiune) + pacient+
onomasiv+agent.
Subcategorizarea verbelor din perspectiva semanticii argumentelor este mai eficientă şi o
completează substanţial pe cea lexico-semantică. Aceasta pentru că argumentele se
caracterizează
printr-o serie de funcţii care nu sunt scoase în evidenţă la clasificarea lexico-semantică. E
vorba de
locativ, mediativ, compozitiv etc. În plus, important este că aproape toate funcţiile
semantice ale
argumentelor depind de sema ± animat. Astfel, verbele din aceeaşi clasă lexico-semantică
sunt
selective atunci când actualizează structuri semantice diferite. Selecţia se face la nivel de
obiect, de
pacient, de locativ sau compozitiv etc. De exemplu, verbul a ataca apare în două structuri,
realizând
mai multe sensuri diferite: 1. V + pacient + agent – Trupele noastre l-au atacat pe inamic.
[În acest
context se realizează sensul „a executa o acţiune ofensivă] Criticul literar l-a atacat pe
scriitor. [În
acest context se realizează sensul „ A critica, a incrimina”]; 2. V + obiect + agent –
Reclamantul a
atacat hotărârea judecătorească. [În acest context se realizează sensul „a intenta o acţiune
judiciară pentru reexaminarea unei hotărâri”].
Rezumând cele discutate în acest paragraf sunt de menţionat următoarele.
Page 54
54
Verbele tranzitive acţionale sunt verbe de acţiune. Structura semantică a verbelor
acţionale
include semul categorial proces, semul referenţial acţiune, care este un sem comun pentru
verbele
tranzitive acţionale. Pe lângă aceste două seme, structura semantică a verbelor tranzitive
acţionale
includ diverse seme referenţiale distinctive, care deosebesc o clasă lexico-semantică de
alta sau un
lexem de altul.
Din punct de vedere relaţional, structura semică a verbelor tranzitive de acţiune le impune
un anumit comportament sintagmatic prin admiterea sau restricţia anumitor vecinătăţi sau
determinanţi care exprimă semantemele argumentelor.
Aşadar, după numărul de argumente, verbele tranzitive acţionale sunt bivalente şi
trivalente.
După clasa verbului predicat, verbele tranzitive acţionale sunt verbe de acţiune.
După funcţiile semantice ale argumentelor, clasa verbelor acţionale înregistrează 17
structuri
semantice care prezintă un spectru larg de combinaţii la nivel sintagmatic.
2. 4. Verbe tranzitive neacţionale
Cea mai mare parte a verbelor tranzitive neacţionale sunt verbe de relaţie.
Verbele incluse în această categorie exprimă diverse raporturi între fenomene şi obiecte.
În lingvistica românească, verbele de relaţie nu au fost supuse unui studiu aparte. Ivan
Evseev, deşi face o clasificare riguroasă a lor, le încadrează totuşi în clasa verbelor de
stare.
[Evseev, 127-139]. Elena Constantinovici le tratează ca pe o clasă separată, dar pune în
discuţie
doar câteva probleme, fără a efectua o cercetare completă [Constantinovici, 2001, 36-43].
Verbele
de relaţie au fost mai profund studiate în lingvistica rusă [a se vedea Gaisina 1981, p.3-
195].
În lucrarea de faţă se face încercarea de a identifica acele unităţi ale clasei verbelor de
relaţie
care fac obiectul nostru de cercetare, şi anume verbele de relaţie tranzitive.
Structura semantică a verbelor de relaţie conţine semul integrator „relaţie” şi o serie de
seme
diferenţiale, pe baza cărora se fac delimitări în interiorul clasei. Deoarece scopul nostru
nu este
subcategorizarea propriu-zisă a verbelor de relaţie, vom porni de la clasificările existente
pentru a
depista trăsăturile sintagmatice ale lor din punctul de vedere al tranzitivităţii. Deşi este
adevărat că
verbele tranzitive neacţionale sunt verbe de relaţie, e de remarcat faptul că nu toate
verbele de
relaţie sunt tranzitive.
Ivan Evseev [p. 130-136] delimitează 4 grupuri de verbe de relaţie:
● verbele posesiunii: a avea, a deţine, a poseda, a dispune, a stăpâni;
● verbele echivalenţei / nonechivalenţei: a se asorta, a semăna, a se deosebi, a se
exclude ;
● verbele care exprimă raporturi cauzale: a cauza, a condiţiona, a determina;
● verbele care exprimă raporturi de reprezentare: a denota, a însemna, a întruchipa.
Page 55
55
Elena Constantinovici [p.39] deosebeşte 7 grupuri de verbe de relaţie:
1. verbele echivalenţei/nonechivalenţei: a confrunta, a cumula, a rivaliza;
2. verbele concordanţei: a corespunde, a contrazice, a coordona, a se conforma;
3. verbele dependenţei: a depinde, a asupri, a supune;
4. verbele relaţiilor cauzale: a condiţiona, a determina, a reduce;
5. verbele relaţiilor logice: a fundamenta, a se referi, a se baza;
6. verbele relaţiilor sociale: a contacta, a colabora, a evita, a divorţa, a aplana, a restabili;
7. verbele relaţiilor emoţionale: a câştiga, a atrage, a iubi, a urî, a admira, a compătimi, a
ponegri, a respinge etc.
În cadrul grupului de verbe ale echivalenţei/nonechivalenţei se delimitează câteva
subgrupuri, relevate de cercetători, şi anume: verbele egalităţii, ale identităţii (a coincide,
a egala, a
dubla, a suplini, a echilibra); verbele de comparaţie (a compara, a confrunta, a verifica, a
colaţiona, a corela); verbele asemănării (a se potrivi, a se asemăna, a se înrudi, a
concorda);
verbele diferenţierii (a deosebi, a distinge, a diferenţia); verbele superiorităţii (a depăşi, a
întrece).
În urma analizei s-a constatat că majoritatea verbelor de relaţie sunt intranzitive. Doar trei
din clasele relevate de cercetătorii citaţi sunt aproape în întregime tranzitive: verbele
posesiei,
verbele relaţiilor emoţionale şi verbele relaţiilor cauzale. Restul claselor includ şi verbe
intranzitive
şi verbe tranzitive.
● Verbe ale posesiei
Dominanta semantică a acestei clase o constituie verbul a avea. Acest verb înglobează în
structura sa semantică aproape toate nuanţele posesiunii prin construcţiile pe care le
dezvoltă. În
fond, multe dintre verbele atribuite acestei clase sunt sinonime cu verbul a avea:
a stăpâni, a deţine, a poseda sunt sinonimele prin care în majoritatea dicţionarelor este
definit sensul de bază al verbului a avea;
prin A conţine, a cuprinde se defineşte un alt sens al verbului dat (Cartea are ilustraţii;
Casa are patru camere; Lucrarea are multe tabele);
verbele a primi, a căpăta, a obţine delimitează o altă nuanţă a posesiunii (Are tot ce şi-a
dorit; Ai o bomboană de la mine dacă eşti ascultător);
a ţine, a purta (Are în mână o geantă; Are un palton frumos; Are numele Grivei);
a nutri este sinonim cu a avea în construcţiile care au sensul de „a fi cuprins de o senzaţie,
de un sentiment (Are sentimente profunde faţă de ea);
a şti, a cunoaşte, redau sensul „a practica o meserie” (Are o specialitate bună);
a dispune de ceva este sinonim cu a avea în construcţii de tipul: Mai am două zile de
concediu; Are un post de prestigiu;
Page 56
56
a se folosi de serviciile cuiva actualizează tot un sens al verbului a avea în Are un croitor
bun
a suferi de o boală defineşte un alt sens al verbului a avea (Are gripă);
a fi de o anumită vârstă, dimensiune, greutate (Are 20 de ani; Are 50 de kilograme;
Camera
are 18 metri pătraţi) etc.
Deşi în toate sensurile sale verbul a avea este tranzitiv, e de observat că acest verb este,
de
fapt, pseudotranzitiv. Aceasta pentru că între subiectul şi obiectul verbului a avea ca, de
altfel, între
subiectele şi obiectele tuturor verbelor pseudotranzitive, nu poate exista o relaţie de
tranzitivitate,
când acţiunea săvârşită de subiect trece asupra obiectului şi îi schimbă identitatea. Verbul
a avea nu
exprimă nici un proces. El este de fapt un verb de stare foarte apropiat de verbul a fi.
Emile
Benveniste constată că în majoritatea limbilor relaţia de posesiune este exprimată cu
ajutorul
expresiei “a fi la”, iar „habeo pecuniam” este inversiunea lui „mihi est pecunia”.
Exprimarea
posesiunii cu ajutorul verbului a fi nu este tranzitivă, fiindcă obiectul posedat devine
subiect, iar
posesorul este exprimat prin dativ ca în limba rusă „У меня есть деньги”. Construcţia
(Ego) habeo
pecuniam = Eu am bani, de asemenea nu este tranzitivă, deoarece „ego = eu” care este
subiectul
construcţiei date nu exprimă agentul procesului, ci o stare, iar construcţia doar imită
exprimarea
procesului. [Benveniste, p. 213].
Din punct de vedere semantic verbele posesiei exprimă raporturi între obiecte şi
fenomene.
Semul integrator al clasei este „relaţie”, semul comun este „posesie”, iar semele
diferenţiale ce stau
la baza delimitării elementelor clasei converg la semul comun „posesie”. E de menţionat
că
inventarul clasei verbelor posesiei este limitat şi, după cum am menţionat mai sus,
aproape toate
elementele clasei înscriu diferite relaţii de sinonimie cu verbul dominant a avea. Ca
elemente ale
clasei pot fi: a stăpâni, a deţine, a poseda, a conţine, a cuprinde, a primi, a căpăta, a
obţine, a ţine,
a purta, a nutri etc.
Verbele sus-menţionate generează structuri sau propoziţii care pot fi clasificate după trei
criterii: după numărul de argumente, după clasa verbului predicat şi după funcţiile
semantice ale
argumentelor.
După numărul de argumente majoritatea verbelor posesiei sunt bivalente.
După clasa semantică verbele posesiei sunt verbe de relaţie.
După funcţiile semantice ale argumentelor verbele de relaţie înregistrează variaţii
minime.
Să analizăm următorul lot de structuri după funcţiile semantice ale argumentelor.
Verbul a stăpâni: Fiecare stăpâneşte bunuri materiale. Bunicul stăpâneşte trei hectare de
pământ.
Page 57
57
Verbul a deţine: Patronul deţine acţiunile companiei. Prietenul meu deţine funcţia de
cercetător superior. Sportivul acesta deţine titlul de campion.
Verbul a poseda: Familia lui Dorin posedă o casă frumoasă. Ion posedă un talent
deosebit.
Mulţi copii posedă limba engleză. Delegaţia noastră posedă soluţia problemei.
Verbul a conţine: Apa conţine impurităţi. Merele conţin fier. Medicamentul conţine iod.
Verbul a cuprinde: Cartea cuprinde trei capitole.
Verbul a primi: Copilul a primit multe jucării. Noi am primit ajutorul solicitat. Colegul
meu
a primit o distincţie guvernamentală. Eu am primit salariul. Noi am primit o locuinţă
nouă. El a
primi o veste bună. Am primit multe felicitări cu ocazia zilei de naştere.
Verbul a căpăta: Am căpătat numirea la o firmă de construcţii. Ion a căpătat gradul de
căpitan. Vecina mea a căpătat un serviciu bun. Copilul a căpătat învoire de la părinţi. Ei
au
căpătat oi recoltă bogată de cereale.
Verbul a obţine: Noi am obţinut succese. Colectivul nostru a obţinut sporirea
productivităţii
muncii. Echipa a obţinut un bun rezultat.
Verbul a ţine: Părinţii mei ţin păsări. Domnul Iliescu ţine un magazin. Butoiul ţine 100 de
litri.
Verbul a purta: Ioana purta în mână un buchet cu flori. Noi purtăm numele de români.
Verbul a nutri: Ei nutresc cele mai bune sentimente pentru companionii lor.
În urma analizei verbelor posesiei din perspectiva sus-menţionată s-a constatat că
structura
semantică a lor este relativ uniformă. Puţinele variaţii înregistrate sunt ilustrate în tabelul
de mai
jos.
Nr.
Structura semantică = propoziţia generată
Exemple
1.
V (relaţie) + beneficiar + obiect
Fiecare
stăpâneşte bunuri
materiale.
Patronul deţine acţiunile companiei.
2.
V (relaţie) + beneficiar + rezultat
Echipa a obţinut un bun rezultat.
3.
V (relaţie) + beneficiar + experimentator
Ei nutresc cele mai bune sentimente pentru
companionii lor.
4.
V (relaţie) + beneficiar + onomasiv
Noi purtăm numele de români.
Prima structură înglobează cel mai mare număr de propoziţii similare. Informaţia
semantică
prezentată de structura în cauză este următoarea:
1. beneficiarul care caracterizează semantemul unui argument animat; adică al
posesorului. Aşa
cum posesorul este întotdeauna o persoană sau o organizaţie, o echipă, un grup (cu statut
personalizat), argumentul dat va fi caracterizat de trăsătura semantică animat/uman.
Page 58
58
2. obiectul care caracterizează semantemul unui argument inanimat în calitate de obiect al
relaţiei.
Informaţia semantică referitoare la argumente prognozează capacitatea combinatorie a
verbului. Contextele diagnostice ale primei structuri sunt: Ion posedă un talent deosebit.
Familia lui
Dorin posedă o casă frumoasă. Apa conţine impurităţi. Merele conţin fier. Medicamentul
conţine
iod. Cartea cuprinde trei capitole. Noi am primit ajutorul solicitat. Colegul meu a primit o
distincţie guvernamentală. Eu am primit salariul. Noi am primit o locuinţă nouă. El a
primit o veste
bună. Am primit multe felicitări cu ocazia zilei de naştere. Ion a căpătat gradul de
căpitan. Părinţii
mei ţin păsări. Domnul Iliescu ţine un magazin. Ioana purta în mână un buchet de flori.
În cadrul acestei structuri se mai pot face subcategorizări în funcţie de trăsăturile
semantice
concret / abstract caracteristice obiectului. Rezultă două subgrupuri: unul care înglobează
obiectele
caracterizate prin trăsătura semantică „concret” şi altul care înglobează obiectele
caracterizate
semantic prin trăsătura semantică abstract:
Verb (relaţie) + beneficiar + obiect concret
Verb (relaţie) + beneficiar + obiect abstract
Familia lui Dorin posedă o casă frumoasă.
Apa conţine impurităţi. Merele conţin fier. Ion
a căpătat gradul de căpitan. Părinţii mei ţin
păsări. Domnul Iliescu ţine un magazin. Ioana
purta în mână un buchet cu flori.
Medicamentul conţine iod. Cartea cuprinde
trei capitole. Colegul meu a primit o distincţie
guvernamentală. Eu am primit salariul. Noi
am primit o locuinţă nouă. Fiecare stăpâneşte
bunuri materiale. Patronul deţine acţiunile
companiei.
Ion posedă un talent deosebit. El a primit o
veste bună. Am primit multe felicitări cu ocazia
zilei de naştere. Am căpătat numirea la o firmă
de construcţii. Copilul a căpătat învoire de la
părinţi. Delegaţia noastră posedă soluţia
problemei.
A doua structură V (relaţie) + beneficiar + rezultat este foarte restrânsă. Practic doar
câteva
verbe pot fi incluse în această structură. E vorba de a obţine, a căpăta şi a primi.
Informaţia semantică prezentată de structura în cauză este următoarea:
1. beneficiarul care caracterizează semantemul unui argument animat; adică al
posesorului,
întotdeauna animat.
2. rezultativul care caracterizează semantemul argumentului care apare ca rezultat al
relaţiei.
Page 59
59
Informaţia semantică referitoare la argumente prognozează capacitatea combinatorie a
verbului. Contextele diagnostice ale structurii nr. 2 sunt: Noi am obţinut succese.
Colectivul nostru
a obţinut sporirea productivităţii muncii. Echipa a obţinut un bun rezultat. Ei au căpătat oi
recoltă
bogată de cereale. Noi am primit ajutorul solicitat.
Structura a treia V (relaţie) + beneficiar + experimentator include doar verbele a avea, a
purta şi a nutri în sensurile lor posesive. În acest caz verbele date vor genera construcţii
cu un
argument al cărui semantem este caracterizat printr-o stare psihologică. Contextele
diagnostice ale
acestei structuri sunt: Are dragoste faţă de animale. Poartă sentimente de ură împotriva
minciunii.
Nutreşte sentimente de simpatie faţă de colegi.
Cea de-a patra structură V (relaţie) + beneficiar + onomasiv include verbele a avea şi a
purta. Informaţia semantică prezentată de structura în cauză este următoarea:
1. beneficiarul care caracterizează semantemul unui argument animat; adică al
posesorului,
întotdeauna animat.
2. onomasivul care caracterizează semantemul unui argument ca nume sau poreclă a unui
argument animat sau inanimat.
Informaţia semantică referitoare la argumente prognozează capacitatea combinatorie a
verbului. Contextele diagnostice ale structurii nr. 2 sunt: Noi avem numele de români.
Câinele
poartă numele Grivei.
Verbele relaţiilor emoţionale
Inventarul acestei clase numără în jur de 50 de unităţi: a admira, a adora, a adula, a
afecta,
a alina, a alinta, a aprecia, a amăgi, a ademeni, a batjocori, a blama, a brusca, a
dezmierda, a
înjosi, a dezaproba, a calma, a câştiga (a atrage de partea sa) a consola, a compătimi, a
descuraja,
a detesta, a dispreţui, a dezola, a drăgosti, a emoţiona, a entuziasma, a extazia, a ferici, a
flata, a
jigni, a impresiona, a intimida, a invidia, a insulta, a iubi, a ispiti, a îmbuna(sens. 2), a
îndurera, a
înfuria, a întrista, a înşela, a înviora, a mâhni, a mângâia, a linişti, a linguşi, a pasiona, a
pizmui, a
plăcea, a preţui, a ponegri, a respinge, a stupefia, a umili, a urî.
Dominanta semantică a acestei clase este verbul a emoţiona. Verbele sus-menţionate
generează structuri sau propoziţii care pot fi clasificate după trei criterii: după numărul de
argumente, după clasa verbului predicat şi după funcţiile semantice ale argumentelor.
După numărul de argumente majoritatea verbelor relaţiilor emoţionale sunt bivalente.
După clasa semantică verbele relaţiilor emoţionale sunt verbe de relaţie.
După funcţiile semantice ale argumentelor verbele de relaţie înregistrează variaţii
minime.
Să analizăm următorul lot de structuri după funcţiile semantice ale argumentelor.
Page 60
60
Verbul a admira /a adora: Melomanii o admiră / o adoră pe soprana din Italia. Toţi admiră
talentul acestui autor. Turiştii admirau peisajul. Îmi place să admir apusul soarelui.
Verbul a ademeni: Infractorul îşi ademeneşte uşor victima.
Verbul a adula: Colectivul îl adulează pe noul patron.
Verbul a afecta: Trădarea mă afectează. Aroganţa lui nu afectează pe nimeni.
Verbul a alina: Uneori nimeni nu te poate alina. El ştia să-mi aline durerea.
Verbul a alinta: Mamele îşi alintă copii.
Verbul a amăgi: Vânzătorul acesta amăgeşte cumpărătorii. Nu amăgiţi copii.
Verbul a aprecia: Profesorul îşi apreciază discipolii. Criticii au apreciat această operă
literară.
Verbul a blama: Oamenii îi blamează pe răuvoitori.
Verbul a brusca: M-a bruscat un trecător.
Verbul a bucura: Noutatea i-a bucurat pe elevi.
Verbul a calma: Profesorul a calmat auditoriul. Medicul l-a calmat pe pacient.
Verbul a consola: Prietenii încercau să o consoleze pe Mihaela. Mă consolează gândul că
ne
vom revedea.
Verbul a descuraja: Insuccesul nu i-a descurajat.
Verbul a emoţiona: Piesa aceasta m-a emoţionat până la lacrimi.
Verbul a entuziasma: Discursul oratorului ne-a entuziasmat.
Verbul a impresiona: Expoziţia aceasta m-a impresionat.
Verbul a întrista: Fapta colegului nostru ne-a întristat pe toţi. Despărţirea de copii îi
întristează pe părinţi.
Verbul a mângâia: Mai bine decât mama nimeni nu mângâie copii.
Verbul a respinge: Prietenul ei a respins-o. Comisia i-a respins candidatura.
Verbul a umili: Şeful nu trebuie să-i umilească pe subalterni.
În urma analizei verbelor relaţiilor emoţionale din perspectiva sus-menţionată s-a
constatat
că structura semantică a lor este relativ uniformă. Puţinele variaţii înregistrate se referă la
Nr.
Structura semantică = propoziţia generată
Exemple
1.
V (relaţie) + experimentator + pacient
Melomanii o admiră pe cântăreaţă.
2.
V (relaţie) + agent + pacient
Vânzătorul acesta îi amăgeşte
pe
cumpărători.
3.
V (relaţie) + obiect + pacient
Noutatea i-a bucurat pe elevi.
V (relaţie) + experimentator + obiect
El ştia să-mi aline durerea.
Page 61
61
Prima structură V (relaţie) + experimentator + pacient înglobează un număr relativ mare
de
verbe. Informaţia semantică prezentată de structura în cauză este următoarea:
1. Experimentatorul care caracterizează semantemul unui argument animat care se află
într-o
anumită stare psihologică, pe care o exprimă predicatul.
2. Pacientul care caracterizează semantemul unui argument animat ca obiect al relaţiei
emoţionale.
Informaţia semantică referitoare la argumente prognozează capacitatea combinatorie a
verbului. Contextele diagnostice ale primei structuri sunt: Oamenii îi blamează pe
răuvoitori. Mai
bine decât mama nimeni nu mângâie copilul. Şeful nu trebuie să-i umilească pe
subalterni. Ion o
detesta pe colega sa. Nu dispreţui pe nimeni şi nu vei fi dispreţuit. Mama îşi drăgostea
fiica. Un
prieten m-a jignit. Colegii tăi te-au insultat. Ion o iubea pe prietena sa. Radu îl urăşte pe
adversarul său.
Structura a doua V (relaţie) + agent + pacient prezintă următoarea informaţie semantică:
1. Agentul care caracterizează semantemul unui argument animat, iniţiatorul relaţiei
emoţionale
exprimate de predicat.
2. Pacientul care caracterizează semantemul unui argument animat ca obiect al relaţiei
emoţionale.
Contextele diagnostice ale acestei structuri sunt: Prietenii încercau să o consoleze pe
Mihaela. Prietenii au respins-o. Vânzătorul acesta îi amăgeşte pe cumpărători. Profesorul
îşi
apreciază discipolii. Medicul l-a calmat pe pacient. Judecătorii îi intimidează uneori pe
martori.
Structura a treia V (relaţie) + obiect + pacient prezintă următoarea informaţie semantică:
1. Obiectul care caracterizează semantemul unui argument inanimat ce ţine locul
iniţiatorului
relaţiei;
2. Pacientul care caracterizează semantemul unui argument animat ca obiect al relaţiei
emoţionale.
Contextele diagnostice ale acestei structuri sunt: Insuccesul nu ne-a descurajat. Expoziţia
aceasta m-a impresionat. Piesa aceasta m-a emoţionat până la lacrimi. Discursul
oratorului ne-a
entuziasmat. Fapta colegului ne-a întristat pe toţi.
Structura a patra V (relaţie) + experimentator + obiect este derivată de la prima. Aceste
două structuri au în comun argumentul animat, numit experimentator, adică argumentul
care se află
într-o anumită stare emoţională. Diferă prin cel de al doilea argument, care în cadrul
primei structuri
este animat, iar în cadrul celei de a doua este inanimat şi de cele mai multe ori abstract.
1. Experimentatorul care caracterizează semantemul unui argument animat care se află
într-o
anumită stare psihologică, pe care o exprimă predicatul.
Page 62
62
2. Obiectul care caracterizează semantemul unui argument inanimat care este obiectul
relaţiei;
Contextele diagnostice ale acestei structuri sunt: Tânărul scriitor ne-a înşelat aşteptările.
Oamenii detestă aroganţa. Eu urăsc nedreptatea.
Apropierea semantică dintre aceste două structuri permite unor verbe ale relaţiilor
emoţionale să se încadreze şi într-o structură, şi în alta. Astfel, verbele a înşela, a detesta
şi a urî
pot apărea şi în contexte caracteristice primei structuri. De exemplu: Ion şi-a înşelat
prietena. Noi îl
detestăm pe managerul nostru. Tu mă urăşti.
Verbele relaţiilor cauzale
Inventarul acestei clase nu este numeros. Am depistat în jur de 20 de verbe care exprimă
relaţii cauzale: a aţâţa, a cauza, a condiţiona, a declanşa, a determina, a deduce, dezlănţui,
a
dinamiza, a genera, a isca, a impulsiona, a impune îndemna, a îmboldi, a împinge, a
provoca, a
pricinui, a produce, a prilejui, a stârni, a stimula.
Dominanta semantică a acestei clase este verbul a cauza – „a fi cauza a ceva”. Verbele
sus-menţionate generează structuri sau propoziţii care pot fi clasificate după trei criterii:
după
numărul de argumente, după clasa verbului predicat şi după funcţiile semantice ale
argumentelor.
După numărul de argumente majoritatea verbelor relaţiilor cauzale sunt bivalente.
După clasa semantică verbele relaţiilor cauzale sunt verbe de relaţie.
După funcţiile semantice ale argumentelor verbele relaţiilor cauzale înregistrează diverse
variaţii.
Să analizăm următorul lot de structuri după funcţiile semantice ale argumentelor.
Verbul a condiţiona: Au fost depistaţi factorii care condiţionează apariţia furtunilor
tropicale. Eşecul nu întotdeauna condiţionează deznădejdea.
Verbul a cauza: Incendiul a cauzat mari necazuri proprietarilor. Injecţia i-a cauzat o
senzaţie de înviorare. Afirmaţia managerului a cauzat o puternică reacţie.
Verbul a determina: Împrejurările m-au determinat să-mi schimb hotărârea. Asta m-a
determinat să caut alte mijloace
Verbul a produce: Alcoolul produce o senzaţie de exaltare. Muzica produce o mare
plăcere.
Concertul a produs satisfacţie spectatorilor. Oraşul nostru produce impresie asupra
turiştilor.
Verbul a provoca: Nota de la examen mi-a provocat nemulţumirea. O afirmaţie
neverificată
provocă reproşuri.
Verbul a impune: El întotdeauna îşi impune punctul lui de vedere. El ne-a impus
proiectul
său.
Verbul a impulsiona: Motorul impulsionează unui automobil mişcarea. Managerul îi
impulsiona spre noi realizări.
Page 63
63
În urma analizei verbelor relaţiilor cauzale din perspectiva sus-menţionată s-a constatat
că
structura semantică a lor înregistrează următoarele variaţii:
Nr.
Structura semantică = propoziţia generată
Exemple
1.
V (relaţie) + obiect cauzator + obiect
Atitudinea lui a cauzat discuţii furtunoase.
Despărţirea provoacă lacrimi.
2.
V (relaţie) + agent + obiect + beneficiar
Copii uneori produc neplăceri părinţilor.
3.
V (relaţie) + obiect cauzator + obiect +
beneficiar
Furtuna a cauzat mari daune întreprinderii.
4.
V (relaţie) + agent cauzator + obiect
Cumpărătorul a provocat un scandal.
Prima structură V (relaţie) + obiect cauzator + obiect înglobează un număr relativ mare
de
verbe. Informaţia semantică prezentată de structura în cauză este următoarea:
1. Obiectul cauzator care caracterizează semantemul unui argument inanimat care
cauzează
relaţia;
2. Obiectul care caracterizează semantemul unui argument inanimat care este obiectul
relaţiei.
Contextele diagnostice ale acestei structuri sunt: Au fost depistaţi factorii care
condiţionează
apariţia furtunilor tropicale. Eşecul nu întotdeauna condiţionează deznădejdea. Alcoolul
produce o
senzaţie de exaltare. Muzica produce o mare plăcere. Oraşul nostru produce impresie
asupra
turiştilor. Avizul autorităţilor a provocat panică. Apropierea furtunii provoacă nelinişte.
Microbii
provoacă bolile.
Structura a doua V (relaţie) + agent cauzator + obiect + beneficiar prezintă următoarea
informaţie semantică:
1. Agentul cauzator care caracterizează semantemul unui argument animat în calitate de
cauzator al relaţiei;
2. Obiectul care caracterizează semantemul unui argument inanimat care este obiectul
relaţiei.
3. Beneficiarul care caracterizează semantemul unui argument animat care suportă
efectele
agentului cauzator.
Contextele diagnostice ale acestei structuri sunt: Managerul îi impulsiona spre noi
realizări.
Ei ne impun condiţii dure. Revizorul ne-a cauzat mari neplăceri.
Structura a treia V (relaţie) + obiect cauzator + obiect + beneficiar prezintă următoarea
informaţie
semantică:
1. Obiectul cauzator care caracterizează semantemul unui argument inanimat care
cauzează
relaţia;
2. Obiectul care caracterizează semantemul unui argument inanimat care este obiectul
relaţiei.
Page 64
64
3. Beneficiarul care caracterizează semantemul unui argument animat care suportă
efectele
agentului cauzator.
Contextele diagnostice ale acestei structuri sunt: Concertul a produs satisfacţie
spectatorilor. Neglijenţa contabilului a cauzat mari prejudicii firmei. Vizita prietenilor nu
mi-a
cauzat nici un deranj. Furtuna a cauzat mari daune întreprinderii.
Structura a patra V (relaţie) + agent cauzator + obiect prezintă următoarea informaţie
semantică:
1. Agentul cauzator care caracterizează semantemul unui argument animat în calitate de
cauzator al relaţiei;
2. Obiectul care caracterizează semantemul unui argument inanimat care este obiectul
relaţiei.
Contextele diagnostice ale acestei structuri sunt: Mulţimea a provocat dezordine. El
întotdeauna îşi impune punctul lui de vedere.
Aşadar, cea mai mare parte a verbelor tranzitive neacţionale sunt verbe de relaţie.
Verbele
incluse în această categorie exprimă diverse raporturi între fenomene şi obiecte. Dintre
toate
clasele de verbe de relaţie descrise în literatura de specialitate sunt prin excelenţă
tranzitive trei
clase: verbele posesiei, ale relaţiilor emoţionale şi ale relaţiilor cauzale. Verbele incluse
în
aceste clase generează structuri sau propoziţii care pot fi clasificate după trei criterii:
după
numărul de argumente, după clasa verbului predicat şi după funcţiile semantice ale
argumentelor.
După numărul de argumente verbelor tranzitive neacţionale sunt bivalente şi trivalente.
După clasa semantică verbele tranzitive neacţionale sunt verbe de relaţie.
După funcţiile semantice ale argumentelor verbele tranzitive neacţionale au o structură
uniformă, înregistrând variaţii minime.
Page 65
65
Capitolul III
Verbele tranzitive din perspectivă valenţială
3. 1. Valenţa – noţiuni generale
Teoria valenţei, împrumutată din chimie, rămâne una dintre teoriile de bază ale
lingvisticii.
Ca fenomen lingvistic, valenţa constituie un incitant obiect de cercetare. Este un fenomen
mai mult
sau mai puţin recent. În anul 1933 K. Buhler a pus în discuţie teoria, completamente nouă
pe atunci,
a existenţei unor „goluri” pe care anumite cuvinte le au în jurul lor şi dacă aceste goluri
nu sunt
acoperite, cuvântul nu-şi îndeplineşte plenar funcţia comunicativă. Sextil Puşcariu,
preluând primul
această teorie a golurilor în lingvistica românească, a explicat-o intuitiv şi foarte sugestiv
în felul
următor: „când construiesc o propoziţie e ca şi când aş lua pe cineva de mână şi l-aş duce
pe o
stradă într-o locuinţă. Verbul – elementul esenţial al frazei – e adăpostul pe care i-l dau.
Pentru ca să
se simtă bine, trebuie să-i mobilez casa. Cine?, pe cine? şi cui? sunt patul, masa, scaunul,
fără de
care o locuire nu se poate imagina. Cum?, cînd?, unde? De ce? etc. sunt mobilele
accesorii: un
dulap, o etajeră, o oglindă, un covor, nişte perdele etc., toate mai mult sau mai puţin de
lux, fără de
care putem locui, dar nu ne simţim în largul nostru [Sextil Puşcariu, 1976, p.143-144]. De
aici
porneşte teoria actanţială sau valenţială pe care merele lingvist L. Tesniere a aşezat-o pe
temeinice
baze ştiinţifice. Făcând, ca şi Sextil Puşcariu o asociaţie sugestivă, L. Tesnière „compară
fraza cu o
mică dramă în care poate fi distins un proces, actori şi circumstanţele corespunzând în
planul
sintaxei verbului, actanţilor (subiectul şi obiectele) şi circumstanţelor. Actanţii ar fi
termenii care
satisfac valenţele obligatorii ale verbelor, iar circumstanţele – termenii care satisfac
valenţele lor
facultative” [Citat după Cîrîc Ioan S., p.168]. Există aşadar câteva elemente structurale
strict
necesare pentru ca o anumită secvenţă verbală să-şi îndeplinească funcţia comunicativă:
subiectul şi
obiectul. Aceştia sunt actanţii (patul, masa şi scaunul din exemplul lui S. Puşcariu), adică
participanţii la orice situaţie reală. Circumstanţele (dulapul, etajera, oglinda, covorul şi
perdelele
din acelaşi exemplu) sunt mai puţin importante pentru structura unui enunţ.
În majoritatea lucrărilor care tratează problema valenţei, ea e definită drept capacitatea
unei
unităţi ale limbii de a se combina cu alte unităţi ale limbii, avându-se în vedere structura
lor
semantică şi sintactică. În enunţ, cuvintele intră în relaţii sintagmatice de diferite tipuri cu
alte
cuvinte. De exemplu, capacitatea combinatorie a verbului e expedia este incifrată în
enunţul:
I-am expediat o scrisoare fiului în Franţa prin e-mail. Descifrând-o, stabilim următoarele
tipuri de
relaţii cu diferiţi determinanţi: 1) un complement direct (o scrisoare); 2 un complement
indidect
Page 66
66
(fiului); 3) un complement circumstanţial de loc (în Franţa) şi 4) un complement
circumstanţial
instrumental (prin e-mail). Valenţa e specifică pentru mai multe părţi de vorbire. Se
evidenţiază,
totuşi, din acest punct de vedere, verbul. Acesta pentru că, în primul rând, verbului îi
revine rolul de
bază în propoziţie, iar, în al doilea rând, verbul este partea de vorbire cu cele mai multe
disponibilităţi de îmbinare cu alte unităţi ale limbii.
Valenţa este la intersecţia dintre semantică şi sintaxă. Ea este considerată uneori un
fenomen
semantico-sintactic dat fiind faptul că structura valenţială a verbului este determinată de
semantica
lui lexicală şi se realizează în cadrul constituenţilor sintactici. V. Abramov numeşte
valenţă
semantică a verbului „îmbinarea lui cu anumite clase semantice de determinanţi” [Citat
după
Locştanova, p. 30].
Valenţa verbului vizează însuşirea cuvintelor din clasa verbului de a pronostica
participanţii
la situaţie, de a deschide anumite poziţii libere, care sînt ocupate de constituenţi
obligatorii şi
facultativi. Fiind dependentă de semantica verbului, valenţa stabileşte numărul şi
caracteristica
funcţional-semantică şi gramaticală a determinanţilor verbului. Valenţa este elementul
purtător de
informaţie referitoare la relaţiile sintagmatice ale verbului la diferite niveluri ale limbii, şi
anume, la
nivel sintactic, morfologic, lexical şi semantic.
De obicei se invocă câteva tipuri fundamentale de valenţă: sintactică, morfosintactică şi
semantică /lexicală.
Valenţa sintactică poate fi definită drept capacitatea unui cuvânt de a se îmbina cu
anumite
forme sau anumite clase de cuvinte. Valenţa sintactică stabileşte funcţiile sintactice ale
constituenţilor şi rolurile tematice ale actanţilor. V. A. Abramov evidenţiază două aspecte
ale
valenţei sintactice:
● relaţională: relaţii subiective, obiective, circumstanţiale;
● configuraţională sau morfologică, care reglementează mijloacele formale de exprimare
a
relaţiilor sintactice. [După Locştanova, p.26-27].
Valenţa sintactică depinde de:
● sensul general, categorial al clasei de cuvinte, de care ţine cuvântul dat;
● particularităţile lexico-gramaticale proprii acestui cuvânt.
Valenţa sintactică are un caracter mai abstract decât cea semantică. De ex. formula verb
tranzitiv + nume la acuzativ a verbelor dintr-un grup lexico-semantic exprimă sensul
general-
abstract. Din această formulă reiese că orice verb tranzitiv se poate îmbina cu orice nume
în
acuzativ. Deci îmbinările a construi o casă, a coase o rochie şi a construi o bluză şi a
coase o casă
sunt corecte sub aspectul valenţei sintactice. Pentru a evita construcţii alogice similare
ultimelor
două trebuie să ţinem cont şi de valenţa semantică. Aşadar, forma cuvântului,
posibilitatea apariţiei
Page 67
67
lui e reglementată de valenţa sintactică, iar însăşi realizarea/nerealizarea acestei
posibilităţi este
legiferată de valenţa semantică. Valenţa sintactică şi semantică trebuie să fie tratate în
deplină
concordanţă cu natura lor ca elemente constitutive ale unei integrităţi organice. Atât
valenţa
sintactică, cât şi, mai ales, cea semantică constituie elemente esenţiale ale specificului
limbii.
Valenţa morfo-sintactică determină mijloacele sintactice prin care se exprimă relaţiile
sintactice –
caz, prepoziţie, apariţia constituenţilor la o anumită parte de vorbire. Unităţile lexicale se
îmbină
conform axei obiect – proces – caracteristica procesului.
Astfel, informaţia referitoare la statutul sintactic al determinantului verbului, care
stabileşte
limitele îmbinării verbului la nivel sintagmatic se conţine în valenţa sintactică a verbului.
Informaţia referitoare la statutul lexical al determinantului, la structura lui semică a
acestuia,
care stabileşte limitele combinatorice ale acestuia cu verbul se conţine în valenţa lexicală
a
verbului. Exemple: a curge (apă, râu, lichid, (fig.) rană); a mânca (alimente); a greşi
(adresa,
numărul de telefon, cuvântul);
Informaţia referitoare la trăsăturile semantice ale determinantului verbului care stabileşte
limitele compatibilităţii acestuia cu verbul la nivel semantic se conţine în valenţa
semantică. De
fapt, valenţa semantică este considerată o varietate a celei lexicale, prin care se înţelege
capacitatea
unui cuvânt de a se îmbina cu anumite elemente lexicale.
S-a menţionat în lucrările de specialitate că valenţa semantică reglementează îmbinarea
verbului cu determinanţii săi pe un spectru semantic foarte larg. Se iau în calcul atât
semele
denotative comune din cadrul unei anumite părţi de vorbire (animat/inanimat,
uman/nonuman,
concret/abstract etc.) cât şi semele individuale. Între semele verbelor şi semele denotative
se
stabilesc raporturi de compatibilitate şi de incompatibilitate. Valenţa semantică este
determinată de
raporturile logico-obiective ce există între fenomene, obiecte şi se reflectă în raportul
dintre cuvinte.
Capacitatea combinatorie a unui cuvânt e condiţionată de sensurile lui individuale, în care
îşi găsesc
expresie fenomenele din realitatea obiectivă. Valenţa semantică răspunde de îmbinarea
verbului cu
determinanţii săi pe un spectru semantic larg (uman / nonuman, animat / inanimat).
Se conturează câteva direcţii în caracterizarea diferitelor aspecte ale valenţei, stabilirea
tipurilor de valenţă, diferenţa dintre valenţă şi distribuţie etc. G. Helbig deosebeşte trei
etape în
dezvoltarea teoriei valenţei:
● prima se caracterizează prin apariţia „sensului” corespunzător;
● a doua prin apariţia noţiunii;
● a treia include atât noţiunea de valenţă, cât şi utilizarea termenului în cauză.
Autorul acestei clasificări consideră că împărţirea verbelor în subiective şi obiective a
constituit etapa incipientă în dezvoltarea teoriei valenţei. A doua etapă este legată de
teoria lui K.
Page 68
68
Buhller referitor la capacitatea cuvintelor dintr-o clasă de a deschide poziţii libere pentru
cuvintele
altor clase. A treia etapă este legată de numele savantului francez L. Tesnière, care a
împrumutat
termenul de valenţă din chimie, unde se indică posibilitatea atomului de a atrage un
număr anumit
de atomi ai altui element. L. Tesnière este considerat fondatorul teoriei referitoare la
valenţă în
lingvistică. Această perioadă se referă la anii 30 ai secolului XIX şi este numită clasică.
L. Tesnière
atribuie verbului rolul principal în propoziţie. În concepţia lui Tesnière valenţa este
capacitatea
verbului de a guverna diverşi determinanţi. Autorul include în numărul relaţiilor
valenţiale verbe cu
subiect, complement direct şi cu complement indirect. Este interesant faptul că şi
subiectul este
inclus în numărul determinanţilor obligatorii. În felul acesta, L. Tesniere depistează 4
clase
valenţiale ale verbului:
1. verbe avalente;
2. verbe monovalente;
3. verbe bivalente;
4. verbe trivalente
G. Brikmann consideră că valenţa este caracteristică şi altor părţi de vorbire: substantiv şi
adjectiv. Acest autor împarte cuvintele în „închise” şi „deschise” în funcţie de valenţa
facultativă şi
obligatorie. Ţinând cont de numărul determinanţilor, G. Brikmann împarte verbele în
câteva
categorii. Clasificarea lui este interesantă prin încercarea de a face o deosebire referitor la
funcţia
cazurilor din punctul de vedere al prezenţei semantice pe lângă verb. Dintre toţi actanţii
rolul
principal îl are cazul subiectului, apoi cazul complementului direct, care completează a
doua poziţie
obligatorie. [După Locştanova, p. 22-23]
Un rol deosebit în elucidarea problemei valenţei îl are lingvistul W. Schmidt. Cercetând
relaţia predicativă, relaţia între verbul predicat şi subiect, ca fiind principală în structura
propoziţiei,
el subliniază rolul principal a verbului, dat fiind faptul că verbul include alte relaţii
sintactice.
Referitor la noţiunea de relaţie sintactică Schmidt aduce unele explicaţii. Autorul
recunoaşte
prezenţa acestei calităţi la diverse părţi de vorbire şi deosebeşte capacitatea combinatorie
a
cuvintelor şi actualizarea lor în dependenţă de context şi nu recunoaşte valenţa zero la
verbele
impersonale. Lingvistul W. Schmidt acordă o deosebită atenţie condiţiilor lexico-
semantice de
realizare a sensului cuvintelor [După Stepanova, 1973, p. 15-16].
S.D. Kaţnelson este printre primii lingvişti care a utilizat termenul de valenţă în
lingvistica
rusă.
În literatura de specialitate se utilizează noţiunea de valenţă activă şi pasivă. Capacitatea
lexemului de a-şi alipi elemente reprezintă valenţa activă. Cea pasivă constituie
capacitatea unui
lexem de a completa poziţiile deschise. Mai distingem şi valenţă obligatorie şi facultativă
în
Page 69
69
dependenţă de necesitatea actanţilor pentru plenitudinea semantică a enunţului alcătuit de
verb, şi de
situaţia din realitate. Valenţa obligatorie şi facultativă este numită în unele lucrări valenţă
explicită
şi implicită. [Konopielko, p. 99] Verbul deschide poziţii care uneori pot rămânea libere
enunţul
fiind corect şi complet. Alteori aceste poziţii trebuie să fie consumate pentru a obţine
enunţuri
complete semantic şi structural. Aceasta depinde de specificul semantico-valenţial al
verbului. De
ex., verbele a proveni, a depinde sunt verbe insuficiente semantic. Mai mulţi cercetători,
printre
care E. Sepir şi S. Puşcariu consideră că pentru descrierea unei situaţii din realitate, unii
actanţi au o
importanţă mai mare, alţii mai mică. Printre primii se numără agentul şi pacientul fără de
care nu ar
fi complet nici un enunţ, cu excepţia cazurilor când aceştia sunt subînţeleşi din context.
În literatura de specialitate sunt propuse mai multe criterii pe baza cărora putem deosebi
valenţa obligatorie de cea facultativă:
1) criteriul eliminării; 2) criteriul sintactic; 3) criteriul sintactico-semantic (caracterul
terminat al
construcţiei sintactice); 4)criteriul morfologic; 5)criteriul probabilităţii (probabilitatea de
apariţie a actanţilor este mai mare sau mai mică).
Valenţa are o deosebită importanţă şi pentru metodica predării limbilor datorită prezenţei
asemănărilor şi deosebirilor în capacitatea combinatorie a diverselor unităţi din diferite
limbi. Există
dicţionare de valenţă a verbelor elaborate pentru diferite limbi anume în scopuri
didactice. Printre
ele ar fi de menţionat „Dicţionarul de valenţă şi distribuţie a verbelor în limba germană”
de Helbig
G. şi Schenkel W.; „Dicţionarul sintactic al verbelor în limba română” de Ionescu A şi
Streiu V.;
„Dicţionarul morfosintactic al verbelor franceze” de Frânculescu Ovidiu;
„Синтаксический
словарь. Репертуар элементарных единиц русского синтаксиса”de Galina Zolotova,
etc. Vom
cita în continuare in extenso afirmaţiile lui Ovidiu Frânculescu în această ordine de idei.
„Necesitatea unui dicţionar morfosintactic al verbului care să cuprindă, pe de o parte,
indicatorii
paradigmatici (tip flexionar, tip de acord, auxiliar) şi, pe de altă parte, indicatorii
sintagmatici
(tipurile de complemente şi construcţii sintactice) decurge din recunoaşterea rolului
arhitectural al
verbului în propoziţie. La nivel frastic acesta este elementul central în jurul căruia se
organizează
enunţul lingvistic. Cunoscând şi stăpânind construcţiile verbale specifice, un vorbitor
român care
învaţă limba franceză va poseda implicit structurile fundamentale ale frazei franceze şi va
fi capabil
să le interpreteze atât din punct de vedere semantic, cât şi sintactic. Un dicţionar al
verbului francez
nu poate să răspundă unui obiectiv mai complex. Descriind vecinătăţile constante,
expansiunile
sintactice proprii verbului francez, în fond, toată combinatoria elementului pivot al frazei,
dicţionarul permite cititorului să cunoască şi să asimileze în modelul său de competenţă
lingvistică
structurile şi chiar mecanismele de construcţie a frazei franceze”[Frânculescu, p.5].
Page 70
70
Acestea sunt, în linii mari, problemele generale legate de valenţă. În următoarele
paragrafe
vom relua şi vom analiza mai amănunţit tezele referitoare la valenţa verbului.
3.2. Clasificarea valenţială a verbelor
Valenţa este legată în mare măsură de încercarea de a crea noi principii de clasificare a
verbelor. Lingvistica modernă operează cu noţiuni noi, precum „abordarea semantică a
gramaticii”
[Wierzbicka, 1987; 1988] sau „construirea modelelor explicative” [Apresean, 1999] la
baza cărora
stă ideea că „comportamentul cuvântului în planul expresiei (combinarea cu alte cuvinte
în cadrul
aceleiaşi construcţii, existenţa unor forme gramaticale, a unor sensuri ale acestor forme,
prosodia
etc.) sunt în mare măsură determinate de sensul cuvântului dat” [Paduceva, 2003, p. 30].
La etapa
actuală a dezvoltării lingvisticii clasificarea verbelor precum şi capacitatea lor
combinatorie se face
pa baza unor parametri ai sensului lexical al verbelor, adică pe baza unor trăsături care
reunesc
verbele în clase cu un comportament mai mult sau mai puţin asemănător.
În lucrările de specialitate [Paduceva, 2003, p. 30-31] sunt menţionaţi următorii patru
parametri:
● Categoria ontologică sau semnificatul referenţial al verbelor. Pe baza acestui parametru
verbele se clasifică în verbe de acţiune, verbe de stare, verbe de devenire şi verbe de
relaţie;
● Clasa tematică sau câmpul lexico-semantic. Pe baza acestui parametru verbele se
clasifică
în grupuri lexico-semantice, precum: verbele mişcării, verbele acţiunii fizice, verbele
zicerii,
verbele cugetării, verbele comportamentului etc.
● Clasa actanţială, a rolurilor tematice, a participanţilor la situaţie. Pe baza acestui
parametru
verbele se clasifică în verbe cu unul, doi sau trei şi mai mulţi actanţi în dependenţă de
faptul câte
poziţii deschide verbul. Important este modul de tratare a poziţiilor deschise de verb şi a
actanţilor.
Noţiunea „poziţie deschisă” e cu mult mai largă decât noţiunea de agent. „Poziţie
deschisă” e orice
poziţie structural obligatorie de pe lângă verb, iar actanţii sunt „poziţiile deschise” pentru
legăturile
de mai departe şi care influenţează asupra conţinutului intern al propoziţiei. În calitate de
primul
actant e poziţia subiectului, al doilea actant e obiectul iar al treilea actant este destinatarul
etc.
● Clasa taxonomică a participantului. Conform acestui parametru verbele se clasifică în
clase cu determinanţi omogeni din punctul de vedere al premisei categoriale a verbului
dat. De ex.,
verbul a curge se combină cu determinanţi cu trăsătura semantică „lichide”; a tăia se
combină cu
determinanţi cu trăsătura semantică „solide”; a plânge se combină cu determinanţi cu
trăsătura
semantică „uman” etc.
Capacitatea combinatorie a verbului mai este abordată într-o serie de lucrări ce dezvoltă
teoria directivităţii procesului. Prin directivitatea procesului se înţelege categoria lexico-
gramaticală
Page 71
71
ce determină valenţa verbului. În teoria directivităţii procesului se cercetează caracterul
orientat/neorientat al acţiunii verbale. După cum menţionează I. Oraveţ aceasta se
bazează pe faptul
că verbul „spre deosebire de substantiv, adjectiv, poate fi determinat ca denumire a unei
calităţi
dependente ce decurge în timp. Acţiunea ca indiciu dinamic al obiectului împlică
indicarea
obiectului la care se referă, fie agentul, fie pacientul”.[apud Dorofeeva, 1986, p. 21].
Clasificarea
verbelor sub raportul calităţilor intenţionale se bizuie pe capacitatea verbului predicat de
a cere sau
nu exprimarea agentului şi a scopului. Deci verbele se împart după calităţile combinatorii
în două
clase mari:
● Verbe cu acţiunea neorientată şi
● Verbe cu acţiunea orientată.
Verbele cu acţiunea neorientată apar frecvent în vorbire fără determinanţi. În cadrul
acestei
clase putem vorbi de verbe personale şi impersonale. Verbele personale din această clasă
sunt mai
numeroase: Apa fierbe, Copacii înfloresc, Copilul doarme. Verbele impersonale
constituie un grup
mai restrâns. După conţinutul lexical majoritatea lor denumesc fenomene ale naturii. De
ex.
Burează, Plouă, Tună, Fulgeră. Aceste verbe sunt avalente. Ele nu implică un agent care
ar fi sursa
lor. Acţiunea desemnată de aceste verbe se desfăşoară parcă de la sine. Aceste verbe
alcătuiesc
structuri sintactice monomembre.
Verbele cu acţiunea orientată cer anumiţi determinanţi. Printre ele se evidenţiază verbe cu
determinanţi facultativi şi verbe cu determinanţi obligatorii. Enunţul Casa se află nu este
complet
fără determinantul circumstanţial. După cum menţionează G. Pană Dindelegan, din
categoria
determinanţilor obligatorii fac parte:
a) determinanţi legaţi de verb printr-un raport de recţiune cazuală sau prepoziţională,
adică acei
determinanţi cărora verbul le impune morfemul de caz sau formativul prepoziţional;
b) determinanţi cu ocurenţe obligatorii din necesităţi sintactice, unde determinanţii
verbului sunt
nesuprimabili.
c) determinanţi care participă la dezambuguizarea verbului şi deci a căror ocurenţă este
obligatorie din necesităţi semantice [Pană Dindelegan, 1974, p. 9].
Verbele cu acţiunea orientată se împart în monovalente, bivalente şi trivalente. Verbele
monovalente alcătuiesc structuri bimembre implicând un singur actant. Nucleu al
verbelor
monovalente sunt modelele de tipul „fapt + subiect”; Ion este prezent. Ion nu este
prezent. „starea
psihică sau fizică + purtătorul acestei stări” Ion a obosit. Laptele a îngheţat. „schimbarea,
trecerea
dintr-o stare în alta” Copacii cresc. Se topeşte zăpada.
Verbele bivalente apar în structuri de tipul „acţiune + agent + rezultat” Uzinele produc
marfă; „percepere + subiect + obiect” Ion vede cartea; „deplasare + cauză + obiect”
Băiatul duce
Page 72
72
cărţile; „deplasare + subiect + direcţie” Ei se îndreaptă spre magazin. Exemplele
prezentate descriu
situaţii constituite din doi actanţi între care există un anumit tip de raport.
Verbele trivalente stau la baza modelelor semantice de tipul: „informaţia + informator +
destinatar” Profesorul explică tema studenţilor, „agent + obiectul transmis + adresat” El
mi-a
transmis cartea, „atitudinea aprecierii logice + actant activ +actant pasiv + rezultatul
aprecierii”
Judecata îl consideră vinovat. Verbele trivalente implică trei participanţi sau doi
participanţi şi o
caracteristică circumstanţială a acţiunii.
Verbele polivalente includ 4, 5, 6 participanţi care nu sunt absolut toţi obligatorii în toate
situaţiile de comunicare. Ei sunt exprimaţi explicit când sunt ceruţi de scopul
comunicării.
Modele valenţiale
La analiza modelelor valenţiale (în cadrul valenţei sintactice) se ia în consideraţie nu
numai
cantitatea şi calitatea componenţilor ci şi interacţiunea constituenţilor, corelaţia dintre
verb şi
determinanţi, precum şi cea dintre determinanţi. Corelaţia verb – determinanţi poate fi
numită
marca modelului structural. Noţiunea model structural dezvăluie modul realizării
determinanţilor,
subordonarea lor simultană sau nesimultană verbului. Anume această noţiune permite
caracterizarea
potenţialului comunicativ al modelului, dezvăluie regulile întrebuinţării verbului.
Caracterizând corelaţia dintre verb şi determinant şi dezvăluind mecanismul întrebuinţării
verbului, ne bazăm pe următoarele calităţi ale determinantului:
● subordonarea simultană (V + D1 + D2 ... Dn ) – interacţiunea dintre componentele
acestui
model este pe axa sintagmatică.
● subordonarea nesimultană (V + D1 + D2/D3... Dn) – interacţiunea dintre componentele
acestui model este pe axa paradigmatică.
● subordonarea combinată (V + D1 + D2/D3/D4) – adică şi pe axa sintagmatică şi pe axa
paradigmatică.
În cadrul analizei modelelor valenţiale trebuie să ţinem cont de valenţa de stânga şi de
valenţa de dreapta.
Valenţa de stânga se referă la faptul dacă verbul cere sau nu un subiect. Aşadar putem
vorbi de două tipuri de verbe: cu subiect şi fără subiect.
a) Verbele fără subiect sunt impersonale. Impersonale sunt verbele care nu acceptă nici în
planul
expresiei, nici în planul conţinutului categoria gramaticală a persoanei. Ele se folosesc la
persoana a
treia care după cum se menţionează este o formă apersonală. Dacă problema verbelor
personale este
lămurită, cea a verbelor impersonale apare mai puţin clară dat fiind faptul că ele prezintă
mai multe
situaţii distincte. Să confruntăm la început două dintre ele.
Page 73
73
Există, pe de o parte, verbe ca a ploua, a ninge, a se însera, care au forme numai pentru
persoana a
3-a şi nu se pot construi nici cu un nume în nominativ cu funcţia sintactică de subiect,
nici cu o
propoziţie subiectivă. Pe de altă parte, există verbe ca a se cuveni, a se întâmpla, a trebui
care se
construiesc în mod curent cu o propoziţie subiectivă: se cuvine să asculţi, s-a întâmplat să
nu ne
întâlnim, trebuie să-l văd, dar se pot construi şi cu un subiect exprimat prin pronume
demonstrativ,
negativ sau nehotărât în nominativ: Ştiu ce se cuvine şi ce nu, Ceea ce s-a întâmplat e
regretabil,
Îmi trebuie ceva. Mai mult, se constată în anumite construcţii sintactice, verbe ca cele
discutate mai
sus ce se pot combina cu subiecte exprimate prin substantive: I se cuvine premiul, Cărţile
îmi vor
trebui mâine etc. E drept că obiectul numit de substantivul cu rol de subiect în aceste
construcţii nu
este şi autorul acţiunii [GLR, I, p. 244]. Faptul că verbele de tipul a se cuveni, a se
întâmpla, a
trebui se pot construi cu un subiect şi pot avea forme nu numai pentru persoana a treia
singular, dar
şi pentru a treia plural (Ţi se cuvin laude) a generat întrebarea dacă mai pot fi ele tratate
alături de
verbele a ploua, a ninge, a se însera.
b) În cadrul verbelor cu subiect se delimitează două tipuri: verbe pluripersonale şi
unipersonale. În cadrul verbelor pluripersonale trebuie menţionate cazurile când nu este
nevoie de
concretizarea subiectului. E vorba de aşa numitul subiect inclus care apare pe lângă
verbele la
persoanele I şi II. Pe de altă parte, un şir de verbe datorită semanticii lor impersonale se
întrebuinţează numai cu forma persoanei a 3-a. Asemenea verbe sunt unipersonale: a
curge, a
conţine, a reieşi. Acţiunile numite de verbe nu pot fi efectuate de fiinţe umane ci sunt
caracteristice
numai pentru vietăţile din regnul animal: a cotcodăci, a lătra, a necheza, a guiţa, a mugi
etc.
Asemenea verbe sunt incompatibile cu intrarea în relaţie cu un subiect caracterizat
semantic prin
trăsătura /uman/. Ele sunt caracterizate semantic prin semnul /animat – nonuman a
mieuna, a lătra
şi prin semnul /inanimat/ a curge, a rugini, a răsări, a mucigăi. Există verbe unipersonale
active şi
reflexive care exprimă anumite procese atribuite obiectelor: a a se altera, a se strica. Tot
ca
unipersonale apar unele verbe active cu un conţinut abstract: a consta, a rezulta, a rezida,
a
converge.
Prin valenţa de dreapta înţelegem orientarea acţiunii verbale spre anumiţi determinanţi.
Printre ei se numără complementele necircumstanţiale şi unele complemente
circumstanţiale.
Teoretic poate fi construit un anumit număr de modele valenţiale caracteristice limbii
române.
Repertoriul modelelor
● 0+verb+0 – (avalente): Ninge, Plouă;
● Sb + verb – (monovalente): Răsare soarele;
● Sb + verb+ obiect direct – (bivalente): El citeşte o carte;
● Sb + verb + obiect indirect – (bivalente): Comandantul ordonează ostaşilor;
Page 74
74
● Sb + verb + nume predicativ – (bivalente): Toamna este aurie;
● Sb + verb + complement circumstanţial – (bivalente): Ioana vorbeşte frumos;
● Sb + verb + obiect direct + obiect indirect – (trivalente): Mama îi trimite fiului o
scrisoare.
● Sb + verb + obiect direct + circumstanţial – (trivalente): Cinematograful se află pe str.
Circului.
● Sb + verb + obiect indirect + circumstanţial – (trivalente): Profesorul explică
studenţilor clar.
● Sb + verb + complement direct + complement direct – (trivalente): Profesorul explică
elevilor
tema.
Aceste modele pot fi descrise din punctul de vedere al valenţei morfologice şi al velenţei
lexicale.
Valenţa morfologică
Descrierea valenţei morfologice înseamnă evidenţierea exprimării constituenţilor fiecărui
model. De exemplu, în cadrul modelului al treilea subiectul este exprimat prin grupul
nominal
(substantiv la cazul nominativ şi pronume); obiectul direct este exprimat tot prin grup
nominal şi
anume:
● Substantiv la acuzativ fără prepoziţie: a vedea nedreptatea;
● Substantiv la acuzativ cu prepoziţia pe: a vedea pe cineva;
● Substantiv nearticulat precedat de prepoziţia la: a culege la flori, a bea la apă;
● Pronume personal aton la acuzativ: a-l vedea, a o vedea;
● Pronume relativ: a vedea ceva;
● Pronume nehotărât: a vedea pe oricine;
● Numeral: a vedea multe;
● Verb la infinitiv: a învăţa a scrie, a învăţa a merge.
Valenţa semantică
Descrierea valenţei semantice presupune operarea cu trăsăturile semantice ale
constituenţilor
modelului valenţial. Cele mai reprezentative sunt animat, inanimat, uman, concret,
abstract etc. În
funcţie de trăsătura semantică exprimată verbele se grupează în clase cu valenţă
semantică
omogenă. De exemplu, trăsătura semantică animat exprimată prin constituentul obiect
direct stă la
baza clasificării verbelor în 2 clase:
● Verb +C.d. /animat / (a invita, a jigni, a ofensa, a mitui → pe cineva);
● Verb + C.d. / inanimat /(a actualiza, a agonisi, a amplifica → ceva).
Trăsătura uman stă la baza altor două grupuri de verbe:
● Care cer un obiect direct ce exprimă o persoană (a admonesta, a deporta, a măguli);
● Care cer un obiect direct ce exprimă o fiinţă animată nonuman (a adăpa, a asmuţi, a
paşte).
Page 75
75
Analiza valenţei semantice permite detectarea unor grupuri de verbe cu posibilităţi
nelimitate în ocuparea poziţiilor deschise de ele, precum şi a unor grupuri de verbe cu
diapazon
lexical foarte redus. Astfel, se poate afirma că valenţa semantică poate servi drept un
indicator
suplimentar în stabilirea ocurenţei obligatorii şi facultative a constituenţilor modelului
sintactic.
Cât despre valenţa sintactică, morfosintactică şi semantică a verbelor tranzitive, ea va fi
supusă analizei în cele ce urmează.
3. 3. Valenţa verbelor tranzitive
Bazându-ne pe consideraţiile expuse în paragrafele precedente, vom analiza în continuare
valenţa verbelor tranzitive. Se va insista mai cu seamă asupra valenţei sintactice şi
semantice dat
fiind faptul că acestea sunt mai reprezentative pentru verbele tranzitive. Valenţei
morfologice, care
nu este atât de variată, i se va rezerva mai puţin spaţiu. Valenţa sintactică şi cea semantică
vor fi
analizate concomitent.
Din perspectiva valenţei sintactice, verbele tranzitive pot fi bivalente, trivalente şi
polivalente. Vom analiza, în mod special, structurile bivalente şi trivalente care sunt mai
numeroase. În cadrul acestor structuri vom releva şi caracteristicile semantico-valenţiale
ale
verbelor tranzitive.
a. Structurile bivalente includ valenţa de stânga, primul actant, – subiectul (în continuare
–
Sb.) şi de dreapta, al doilea actant, – complementul direct (în continuare – C. d.). În
cadrul valenţei
de dreapta se evidenţiază trăsăturile legăturii dintre categoriile lexicale şi sintactice,
dintre acţiune şi
obiect, direcţia deplasării obiectului, modificarea lui, rezultatul acţiunii etc. În funcţie de
compatibilitatea semantică a verbului cu unităţile lexicale ce apar în funcţie de
complement direct
se disting verbe ce pot avea un singur obiect şi mai multe obiecte. Şi în cadrul valenţei de
stânga,
din punct de vedere semantic verbul impune anumite cerinţe în dependenţă de
complementul direct
pe care îl guvernează. Deci structura Sb + V + C. d. prezintă restricţii semantice pentru
cuvintele
prin care se exprimă. Astfel, verbul a proiecta, se va combina de cele mai multe ori cu un
substantiv
caracterizat semantic prin trăsătura uman: Inginerul proiectează un cartier nou al oraşului.
Dacă în
locul acestui substantiv ar apărea altul incompatibil cu cerinţa combinatorie a verbului,
am obţine
un enunţ alogic: *Creionul proiectează un cartier al oraşului. Şi dimpotrivă, verbul a
denota cere
un subiect exprimat printr-un substantiv caracterizat semantic prin trăsătura inanimat:
Faptele
denotă adevărul. Dacă în locul acestui substantiv ar apărea altul incompatibil cu cerinţa
combinatorie a verbului, ar rezulta un enunţ incorect * Cercetătorul denotă adevărul.
Page 76
76
Faptele examinate evidenţiază diversitatea rolurilor tematice (sau al funcţiilor semantice
ale
participanţilor /argumentelor) [a se vedea cap. 2, § 2] ce apar în poziţia celor doi actanţi
ai
structurilor bivalente: subiectul şi complementul direct.
Astfel, primul actant poate compare în funcţie semantică sau în rol de:
1. agent (Medicul îl pansează pe pacient. Muncitorii pavează strada.);
2.instrument (Acul coase pânza. Toporul taie lemnele subţiri. Vaporul transportă
pasageri.
Mâncarea mă tentează);
3. experimentator (Ion o iubeşte pe Ana. Maria regretă că a participat la concurs.);
4. elementiv (Taifunul a devastat regiunea);
5. locativ (Romanul zugrăveşte viaţa rurală. Tabloul reprezintă un car du boi.);
6. beneficiar (Studenţii economisesc banii. Ana a găsit un inel de aur.).
Cel de al doilea actant, complementul direct, poate avea rol de:
1. pacient (Poliţistul l-a imobilizat pe infractor. Noi am invitat prietenii la teatru);
2. obiect (Statul a naţionalizat întreprinderile private. Funcţionarul recepţionează cererile
cetăţenilor.);
3. obiect + rezultativ (Ana a despachetat coletul. Tata a dezbătut cuiul. Poetul a scris o
poezie);
4. obiect + instrument incorporat (Bucătarul a pipărat mâncarea. Mama a sărat ciorba.
Noi am
mobilat apartamentul);
5. experimentator (Vestea aceasta m-a şocat. Pe mama o dor picioarele.);
6. onomasiv (Părinţii l-au numit Ion).
Inventarul de verbe care se pretează acestei structuri este foarte mare. Printre ele sunt
verbe
monosemantice şi polisemantice.
În continuare este analizată majoritatea structurilor bivalente ale verbelor monosemantice
cu
descifrarea semantică a rolurilor tematice şi a caracteristicilor semantice ale
participanţilor la
situaţiile care stau la baza structurilor în cauză. Analiza efectuată a permis depistarea
câtorva clase
de verbe bivalente. Le vom prezenta în ordinea numărului de elemente ale clasei şi în
funcţie de
semnificaţia verbului. Pentru a ilustra individualitatea semantică a verbelor, a fost supus
analizei un
număr însemnat de exemple, din care cauză lista de verbe citate este mare.
1) Sb agent + V + C. d. pacient
A batjocori – „a face pe cineva de râs, a umili, a înjosi” [Sb. agent + V + C. d. pacient)]:
Vecina
m-a batjocorit. Ion a batjocorit-o pe Ana.
A blama –„a dezaproba, a condamna în mod public” [Sb. agent + V + C. d. pacient)]:
Toţi îl
blamează pe noul preşedinte.
Page 77
77
A blestema – a rosti un blestem” [Sb. agent + V + C. d. pacient)]: Cineva l-a blestemat pe
Ion.
A corupe – „a abate pe cineva, de la datorie; a strica, a deteriora o idee un sentiment” [Sb.
agent
+ V + C. d. pacient]: Clienţii îi corup uneori pe furnizori.
A crucifica – „a răstigni” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Romanii l-au crucificat le Isus
Hristos.
A decapita – „a executa prin tăierea capului” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Călăul
acesta a
decapitat mai mulţi condamnaţi.
A defavoriza – „a dezavantaja” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Concurentul Diaconescu
a
defavorizat-o pe colega noastră.
A demite – „a destitui, a concedia” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Preşedintele a demis
doi
miniştri.
A denigra – „a defăima, a ponegri” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Criticul literar l-a
denigrat
pe scriitor.
A deochea – „a dăuna cuiva printr-o privire rea, duşmănoasă” [Sb. agent + V + C. d.
pacient]:
Cineva a deocheat copilul.
A desconcentra – „a lăsa la vatră militarii concentraţi” [Sb. agent + V + C. d. pacient
(unic)
Autorităţile au desconcentrat militarii.
A desconsidera – „a nu acorda stimă, atenţie, a nu lua în seamă” [Sb. agent + V + C. d.
pacient]:
Şeful nu trebuie să-şi desconsidere subalternii.
A deservi – „a-i face cuiva un rău serviciu” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Ion l-a
deservit pe
prietenul său.
A desfăşa – „a scoate un copil din scutece sau din faşă” [Sb. agent + V + C. d. pacient]:
Mama a
desfăşat copilul.
A desfereca – „ a scoate din lanţuri” [Sb. agent + V + C. d. pacient + rezultat incorporat]:
Gardienii au desferecat deţinuţii.
A detesta – „a urî, a dispreţui pe cineva” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Îi detestăm pe
trădători.
A detrona – „a înlătura de la tron” [Sb. agent + V + C. d. pacient(unic, regi)]: Regimul
comunist
l-a detronat pe regele Mihai.
A dezbina – „a produce discordie, vrajbă între două sau mai multe persoane” [Sb. agent +
V+
C. d. pacient]: Domnul Vasilachi a dezbinat colectivul.
A dezinforma – „a informa greşit” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Jurnaliştii au
dezinformat
oamenii.
Page 78
78
A dezintoxica – „a înlătura efectele unei intoxicări” [Sb. agent + V + C. d. pacient]:
Medicul a
dezintoxicat bolnavul.
A dezmoşteni – „a lipsi pe cineva prin testament de dreptul la o moştenire” [Sb. agent +
V + C.
d. pacient]: Părinţii l-au dezmoştenit pe unul din fiii lor.
A dresa – „a deprinde un animal să facă, la poruncă, anumite acţiuni” [Sb. agent + V + C.
d.
pacient (nonuman)]: Domnul Ionescu dresează câini.
A educa – „a forma pe cineva prin educaţie” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Şcoala nr. 4
a
aducat multe generaţii de copii.
A exila – „a obliga să plece în exil” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Cine l-a exilat pe
Ovidiu?
A extrăda – „a face o extrădare” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Autorităţile germane l-
au
extrădat pe deţinut.
A friza – „a(-şi) ondula părul” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Prietena mea m-a frizat.
A hrăni – „a da cuiva să mănânce” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Mama hrăneşte
copilul.
Căruţaşul hrăneşte caii.
A incrimina – „a învinui pe cineva de săvârşirea unei crime” [Sb. agent + V + C. d.
pacient]:
L-au incriminat pe Ion pe nedrept.
A insulta – „a aduce cuiva o insultă” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Un trecător a
insultat o
doamnă în etate.
A interesa – „a stârni interesul cuiva” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Discursul
oratorului ne-a
interesat.
A intervieva – „a lua cuiva un interviu” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Sociologii au
intervievat multe persoane.
A intimida – „a insufla cuiva teamă” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Gardienii îi
intimidează pe
deţinuţi.
A invita – „a pofti pe cineva să vină sau să participe la ceva” [Sb. agent + V + C. d.
pacient]:
Prietenii noştri ne-au invitat la teatru.
A ironiza – „a spune ironii la adresa cuiva” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Un coleg ne
ironizează mereu.
A împăia – „a umple cu paie pielea jupuită de pe un animal pentru a-i reda forma
corpului
acestuia” [Sb. agent + V + C. d. pacient (nonuman)]: Zoologii împăiază păsări şi animale.
A lăuda – „A-şi exprima în cuvinte preţuirea faţă de cineva” [Sb. agent + V + C. d.
pacient]:
Profesorii îi laudă pe studenţi.
A mustra – „a dojeni pe cineva” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Mama îl mustră pe copil.
Page 79
79
A necinsti – „a dezonora, a compromite pe cineva sau ceva” [Sb. agent + V + C. d.
pacient]: Un
flăcău a necinstit o fată.
A nedreptăţi – „a face cuiva o nedreptate” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Directorul l-a
nedreptăţit pe colegul meu.
A ofensa – „a aduce cuiva o ofensă, a jigni” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Prietenul
meu m-a
ofensat foarte tare.
A pedepsi – „a aplica o pedeapsă” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: M-a pedepsit
directorul.
A pensiona „a scoate pe cineva la pensie” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Statul îi
pensionează
pe bătrâni.
A persecuta – „a urmări pe cineva cu perseverenţă pentru a-i face un rău” [Sb. agent + V
+ C. d.
pacient]: Fostul soţ o persecuta pe Ioana.
A ponegri – „a vorbi de rău” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Toţi o ponegresc pe doamna
Ionescu.
A premia – „a acorda un premiu” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Directorul l-a premiat
pe
domnul Petreanu.
A recenza – „a face un recensământ” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Cenzorii au
recenzat
populaţia.
A renega – „a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaşte ca fiind al său” [Sb. agent
+V+
C. d. pacient]: Domnul Diaconescu şi-a renegat fiul.
A şantaja – „a exercita un şantaj” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Cineva îl şantajează pe
şeful
nostru.
2) Sb agent + V + C. d. pacient /obiect
A anunţa – „a aduce la cunoştinţă” [Sb. agent + C. d. pacient / obiect (abstract)]:
Directorul a
anunţat elevii despre excursie. Comisia a anunţat lista învingătorilor.
A convoca – „a chema (oficial) o persoană, un grup sau un corp constituit să vină într-un
anumit
loc” [Sb. agent + V + C. d. pacient / obiect (abstract)]: Directorul a convocat colectivul /
şedinţa
(pentru ora 10).
A critica – „a dezvălui lipsurile, greşelile cuiva, a aprecia valoarea unei opere literare”
[Sb.
agent + V + C. d. pacient /obiect (concret)]: Ion Gavrilov l-a criticat pe preşedinte / opera
unui
scriitor tânăr.
A dirija – „a conduce, a da o orientare într-o anumită direcţie” [Sb. agent + V + C. d.
pacient/obiect (abstract)]: Maestrul dirijează capela „Academia”. Directorul conduce
activitatea
întreprinderii noastre.
Page 80
80
A elimina – „a înlătura, a exclude; a da pe un elev afară din şcoală” [Sb. agent + V + C.
d.
pacient /obiect (abstract)]: Directorul l-a eliminat pe elevul Ionescu. Noi am eliminat
orice pericol.
A găsi – „a da de ceva sau de cineva a descoperi” [Sb. agent + V + C. d. obiect /pacient]:
Eu am
găsit un inel de aur. Poliţiştii au l-au găsit pe copilul dispărut.
A imobiliza – „a ţine pe cineva sau ceva în stare de imobilitate” [Sb. agent /instrument +
V + C.
d. pacient /obiect]: Poliţiştii l-au imobilizat pe criminal. Gulerul de ghips imobiliza gâtul
pacientului.
A infecta – „a contamina” [Sb. agent /instrument + V + C. d. pacient/ obiect]: Un bolnav
de
gripă m-a infectat. Microbii infectează rana.
A influenţa – „a exercita o influenţă asupra cuiva sau a ceva” [Sb. agent/instrument + V +
C. d.
pacient /obiect]: Ion deseori influenţează colegii. Inflaţia influenţează dezvoltarea
economică.
A inspecta – „a controla activitatea unei persoane, a unei instituţii etc.” [Sb. agent + V +
C. d.
obiect /pacient]: Comisia inspectează firma noastră. Ce mă inspectezi?
A manipula – „a mânui, a manevra” [Sb. agent + V + C. d. obiect /pacient]: Maşinistul
manipulează locomotiva. Partidul de guvernământ manipulează masele.
A patrona – „a ocroti, a sprijini pe cineva sau ceva” [Sb. agent + V + C. d. obiect
/pacient]:
Întreprinderea noastră patronează o casă de copii. Familia Ionescu patronează un copil
orfan.
3) Sb agent + V + C. d. obiect (concret)
A clarifica – „ a face să fie mai clar” [Sb. agent /instrument + V + C. d. obiect (concret)]:
Profesorul a clarificat lucrurile. Cercetările au clarificat situaţia.
A coda – „a efectua codajul unui mesaj” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]:
Telegrafistul a
codat mesajul.
A codifica – „a reuni (legi, documente) într-un cod” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]:
Secretarul a codificat documentele. Parlamentarii au codificat legile elaborate.
A colecţiona – „a aduna obiecte pentru a face o colecţie” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]: Un om de afaceri colecţionează icoane. Filateliştii colecţionează timbre.
A comasa – „a reuni, a strânge laolaltă (loturi de pământ, unităţi economice)” [Sb. agent
+V+
C. d. obiect (concret)]: Directorul a comasat două sectoare.
A concesiona – „a da în concesiune” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret: servicii
publice sau
bunuri ale statului) + C. ind. beneficiar]: Întreprinderea noastră a concesionat cantina unei
firme private.
A confisca – „a lua de la cineva un bun fără despăgubiri pe un temei legal” [Sb. agent +
V + C.
d. obiect (concret)]: Judecătorul a confiscat averea unui om de afaceri.
Page 81
81
A conserva – „ a menţine un aliment în stare nealterată, a păstra” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(concret)]: Gospodinele conservă legume. Noi am conservat pepeni verzi.
A conspecta – „a face un conspect” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Studenţii
conspectează cursurile.
A contempla – „a privi îndelung şi cu admiraţie” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]:
Turiştii contemplau peisajul montan.
A contraface – „a reproduce în scop fraudulos” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret:
documente, obiecte de preţ)]: Vânzătorul contrafacea băutura. Producătorii contrafac
adesea
marfa.
A conţine – (despre recipiente) „a avea în interior, a cuprinde” „a fi alcătuit din...” [Sb.
obiect
(recipiente, cărţi, texte) + V + C. d. obiect (concret)]: Butoiul conţine 150 de litri. Cartea
conţine 3
capitole.
A coordona – „a pune de acord părţile unui tot; a îndruma în sens unitar o serie de
activităţi”
[Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract /concret)]: Domnul Ungureanu coordonează
activitatea
grupului nostru / manualul de istorie.
A cotropi – „a ocupa prin violenţă un teritoriu străin” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]:
Rusia a cotropit multe teritorii străine.
A credita – „a acorda cuiva un credit; a împrumuta pe cineva” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(concret: sumă de bani.)]: Băncile creditează persoanele fizice şi juridice.
A creiona – „a schiţa un desen; (fig. În liter.) a schiţa un portret, un personaj”. Sb. agent +
V+
C. d. obiect (concret)]: Inginerul creionează o schiţă. Pictorul creionează un portret.
A cuceri „a ocupa prin violenţă un teritoriu străin” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]:
Rusia a cotropit multe teritorii străine.
A decanta – „a limpezi separarea particulelor solide ce le conţine” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(concret)]: Laborantul decantează un lichid.
A defrişa – „a înlătura prin tăiere arborii de pe un teren” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]: Ţăranii au defrişat un teren de 100 de hectare.
A demola – „a dărâma ” [Sb. agent + V + C. d. obiect (clădiri)]: Arhitecţii au demolat
multe
clădiri.
A demonta – „ a desface în părţile lui componente” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret: un
mecanism, un aparat, un instrument)]: Inginerul a demontat televizorul.
A descâlci – „a descurca” [Sb. agent + V + C. d. obiect (fire de aţă, păr)]: Mama descurca
lâna.
A. descompleta – „a lua o parte dintr-un tot” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Ion
şi-a
descompletat biblioteca.
Page 82
82
A despotmoli – „a scoate din împotmolire; a curăţa de nămolul depus la fund” [Sb. agent
+V+
C. d. obiect (concret un şanţ, un bazin, o navă, un vehicul) + rezultat incorporat]:
Oamenii au
curăţat bazinul.
A dezbate – „a desface ceva care a fost fixat în cuie” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]:Hoţul a dezbătut o scândură din gard.
A dura – „a construi, a zidi” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Această firmă a
durat un
cartier întreg.
A edifica – „a construi, a clădi” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Arhitectul
Bernardazzi
a edificat multe clădiri memorabile.
A emaila – „a acoperi cu email” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Muncitorii
emailează
cratiţele.
A exporta – „a vinde în afara ţării mărfuri care au fost produse în ţară” [Sb. agent + V +
C. d.
obiect]: Firma noastră exportă produse alimentare.
A extirpa – „a înlătura pe cale chirurgicală un organ bolnav” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]: Medicul i-a extirpat un rinichi.
A finanţa – „a susţine cu bani ” [Sb. agent + V + C. d. obiect: o instituţie, o întreprindere,
o
lucrare]: Banca Mondială a finanţat multe întreprinderi.
A fişa – „a nota pe fişe” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Cercetătorul fişează
materialul
de fapte.
A funda – „a pune bazele la ceva, a întemeia” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]:
Colectivul a fundat firma „Corina”.
A grebla – „a aduna, a strânge(fân, paie) cu grebla” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]:
Gospodarii greblează frunzele.
A haşura – „a acoperi cu haşuri o porţiune dintr-un desen, dintr-o hartă” [Sb. agent + V +
C. d.
obiect (concret)]: Copiii haşurau figuri geometrice.
A ieftini – „a reduce preţul mărfurilor sau al lucrărilor, serviciilor” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(concret)]: Producătorii au ieftinit produsele alimentare.
A implanta – „a executa o implantare” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Medicul
i-a
implantat un dinte.
A importa – „a cumpăra şi a aduce în ţară mărfuri din alte ţări” [Sb. agent + V + C. d.
obiect(concret)]: Ţara noastră importă multe mărfuri.
A incendia – „a da foc la ceva” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Cineva a
incendiat
depozitul de armament.
Page 83
83
A inventaria – „a înregistra în inventar” [Sb. agent + V + C. d. obiect (lucruri, bunuri)]:
Comisia
de cenzori a inventariat averea institutului nostru.
A investi – „a face o investiţie” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret bani, fonduri)]:
Firma
noastră a investit sume mari în afacerea aceasta.
A împăna – „a înfige bucăţele de slănină, de usturoi etc.” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret:
carne, legume)]: Gospodina a împănat un muşchi de porc.
A împături – „a strânge o haină, o stofă, îndoind-o de mai multe ori” [Sb. agent + V + C.
d.
obiect]: Vânzătoarea împătureşte materialul.
A luxa – „a-şi deplasa un os din articulaţie” [Sb. agent + V + C. d. obiect]: Ion şi-a luxat
o
mână.
A încleia – „a lipi cu clei” [Sb. agent (instrument incorporat) + V + C. d. obiect]: Copiii
lipesc
hârtii colorate.
A macera – „a ţine un corp vreme îndelungată într-un solvent” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(plante, flori)]: Ioana macerează flori de trandafir.
A marina – „a prepara cu sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie şi condimente” [Sb.
agent + V
+ C. d. obiect (peşte, carne etc.)]: Doamna Marinescu marinează carnea pentru frigărui.
A matlasa – „a căptuşi” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Doamna Ionescu
matlasează
plapome.
A mobila – „a înzestra cu mobilă” [Sb. agent + V + C. d. obiect (o încăpere, o locuinţă)]:
Soţii
Pană şi-au mobilat apartamentul.
A moşteni – „a dobândi patrimoniu prin moştenire” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]: Ion
a moştenit o avere mare.
A naţionaliza – „a trece în proprietatea statului bunuri din proprietatea privată” [Sb. agent
+V+
C. d. obiect (concret)]: Statul a naţionalizat întreprinderile private.
A negocia – „a duce tratative de încheiere a unei convenţii” [Sb. agent + V + C. d.
(concret)
obiect]: Întreprinderea negociază preţul mărfii.
A perfecta – „a definitiva, a încheia” [Sb. agent + V + C. d. obiect(documente, un acord,
o
tranzacţie)]: Secretara perfectează procesul-verbal.
A pingeli – „a pune pingele” [Sb. agent + V + C. d. obiect (încălţăminte +instrument
incorporat)]: Cizmarul pingelea nişte ghete.
A preleva – „a extrage o anumită cantitate dintr-o cantitate totală” [Sb. agent + V + C. d.
obiect]: Medicul a prelevat sânge pentru analize.
A publica – „a tipări” [Sb. agent + V + C. d. obiect (o carte, un articol)]: Cercetătorii
publică
articole şi cărţi.
Page 84
84
A recenza – „a prezenta în mod critic” [Sb. agent + V + C. d. obiect (lucrări)]: Domnul
decan
recenzează lucrările studenţilor.
A recepţiona – „a lua în primire un material, o lucrare” [Sb. agent + V + C. d. obiect]:
Funcţionara a recepţionat actele.
A regula – „a pune în ordine” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Poliţistul
regulează
circulaţia.
A renova – „a reface, a repara (o clădire, o instalaţie)” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]:
Vecinii noştri şi-au renovat casa.
A săra – „a pune sare în alimente” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Mama a sărat
mâncarea.
A scrobi – „a apreta” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret rufe)]: Eu nu scrobesc
lenjeria.
A semna – „a iscăli un act pentru a-l certifica” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]:
Negociatorii au semnat contractul.
A sigila – „a aplica un sigiliu” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Funcţionara a
sigilat
coletul.
A steriliza – „a distruge agenţii patogeni dintr-un mediu” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]: Nursa sterilizează instrumentele chirurgicale.
4) Sb agent + V + C. d. obiect (abstract)
A anula – „a suprima, a declara nul” [Sb. agent +V + C. d. obiect (abstract)]: Parlamentul
a
anulat legea despre dubla cetăţenie. Directorul a anulat decizia comitetului sindical.
A aplana – a” a potoli, a linişti” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Noi am aplanat
conflictul.
A aroga – „A-şi atribui cu de la sine putere o calitate, un drept” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(abstract)]: Ionescu îşi arogă dreptul de proprietar.
A colporta – „a răspândi” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract: zvonuri, ştiri false)]:
Mulţi
colportează ştiri false.
A concilia – „a pune de acord, a împăca” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract : mai
multe
idei, păreri etc.)]: Psihologul a conciliat părerile.
A comite – „a săvârşi” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract: o greşeală, o faptă rea)]:
Toţi
oamenii comit greşeli.
A consfinţi – „a da un caracter durabil, a stabili” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]:
Preotul a consfinţit căsătoria.
Page 85
85
A contramanda – „a revoca” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract : un ordin, o hotărâre,
o
dispoziţie)]: Directorul a contramandat şedinţa de mâine.
A declama – „a rosti cu voce tare şi cu ton adecvat” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract]:
Artistul declamă monologul lui Hamlet.
A decoda – „a descifra” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract]: Specialiştii decodează
mesajul.
A decreta – „a da un decret; a hotărî prin decret” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]:
Preşedintele a decretat trei zile de doliu.
A dezminţi – „a declara că o afirmaţie nu corespunde adevărului” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(abstract)]: Serviciul de presă al preşedintelui a dezminţit ştirea despre majorarea
impozitului.
A elucida – „a lămuri” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract , o problemă)]: Anchetatorii
au
elucidat cazul.
A eluda – „a ocoli, a evita intenţionat” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]:
Interlocutorul a
eludat răspunsul.
A eradica – „a dezrădăcina”, a stârpi” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Ţările
dezvoltate
au eradicat sărăcia.
A evoca – „a readuce în conştiinţă” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract , fapte şi
întâmplări
trecute)]: Scriitorii evocă istoria ţării.
A exemplifica – „a ilustra prin exemple” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]:
Oratorul şi-a
exemplificat opiniile.
A facilita – „a înlesni, a uşura” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Preşedintele a
facilitat
obţinerea de fonduri.
A infirma „a declara ceva ca nevalabil, neadevărat” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]:
Preşedintele a infirmat zvonurile.
A insinua – „a strecura o aluzie răutăcioasă” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Ce
insinuezi dumneata?
A intenta – „a porni o acţiune” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Domnul Popescu
a
intentat un proces.
A intui – „a avea o intuiţie” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Studentul a intuit
răspunsul.
A inversa – „a schimba ordinea iniţială, firească” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]:
Jucătorul a inversat situaţia.
A ipoteca – „a greva un imobil cu o ipotecă” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]:
Mulţi
bătrâni îşi ipotechează locuinţele.
Page 86
86
A media – „a mijloci o înţelegere între părţi adverse” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)].
Conducătorii statului mediază aplanarea conflictului.
A memoriza – „a învăţa pe de rost” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract]: Secretara nu
a
memorizat informaţia.
A mistifica – „a induce în eroare, a denatura adevărul” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]:
Adversarii noştri au mistificat faptele.
A muşamaliza – „a acoperi o greşeală” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]:
Controlorul a
muşamalizat faptele.
A nădăjdui – „a crede în îndeplinirea unei dorinţe” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]: Toţi
nădăjduiesc să trăiască mai bine /la o viaţă mai bună.
A neglija – „a nu avea grijă de cineva sau de ceva” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract) /
pacient]: Domnul Petreanu şi-a neglijat obligaţiile. Sunt familii care îşi neglijează copiii.
A nesocoti – „a ignora; a nu respecta [Sb. agent + V + C. d. obiect (o lege, o dispoziţie)]:
Mulţi
nesocotesc legile.
A notifica – „a anunţa, a înştiinţa (în mod oficial)” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract):
Guvernul notifică legea cu privire la impozit.
A plănui – „a face planuri pentru acţiuni viitoare” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]:
Directorul a plănuit totul.
A preciza – „a indica ceva în mod precis” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]:
Cumpărătorul a precizat preţul.
A ratifica – „a face o ratificare” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Guvernul a
ratificat
tratatul de neagresiune.
A relata – „a spune, a povesti” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Povestitorul
relata o
istorie interesantă.
A remedia – „a îmbunătăţi o stare” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Psihologul
remaniază depresiile.
A remiza – „a termina o partidă de şah prin remiză” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]:
Şahiştii au remizat partida.
A reporta – „a face un report” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Secretara a
reportat
sarcinile neîndeplinite pentru a doua zi.
A reprima – „a înăbuşi prinmijloace violente)” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract :o
acţiune,
o opoziţie)]: Forţele de ordine au reprimat răscoala.
A revoca – „a anula, a contramanda” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]:
Judecătorul a
revocat sentinţa.
Page 87
87
A rezolva – „a găsi soluţia” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Elevii au rezolvat
problema la fizică.
A rezuma – „a reda pe scurt esenţialul dintr-o lucrare” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]:
Doctorandul şi-a rezumat teza.
A sabota – „a împiedica intenţionat desfăşurarea normală a unei acţiuni” [Sb. agent + V +
C. d.
obiect (abstract)]: Greviştii au sabotat manifestaţia de 7 noiembrie.
A semnala – „anunţa ceva prin semne, a atrage atenţia asupra unui lucru” [Sb. agent + V
+ C. d.
obiect (abstract)]: Comisia de cenzori a semnalat nereguli.
A sensibiliza – „a mări sensibilitatea unui organ; p. ext. „a face mai sensibil” [Sb. agent +
V+
C. d. obiect (abstract)]: Mass-media a sensibilizat opinia publică.
5) Sb agent + V + C. d. obiect (unic)
A decolta – „a răscroi mult un veşmânt în jurul gâtului” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(unic)]:
Croitoreasa decoltează mult o rochie de seară.
A deduce – „a trage o concluzie din una sau mai multe premise” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(abstract)]: Cercetătorul a dedus concluziile adecvate.
A defini – „a formula o definiţie; a stabili cu precizie, a caracteriza” [Sb. agent + V + C.
d.
obiect (abstract)]: Profesorul a definit noţiunea de adevăr.
A depista – „a da de urma unui lucru ascuns sau necunoscut” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(abstract)]: Cercetătorul a depistat fapte foarte interesante.
A deconta – „a justifica, pe bază de acte” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic)]: Contabila
decontează la sfârşitul trimestrului banii cheltuiţi.
A decupa – „ a tăia potrivit unui contur sau model”; a tăia o parte dintr-un întreg” [Sb.
agent +
V + C. d. obiect (unic: o stofă, o hârtie)]: Copiii decupează hârtii colorate.
A degusta – „a aprecia cu ajutorul gustului, mirosului calităţile unui produs alimentar
(mai ales
vin)” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic)]: Vizitatorii beciurilor de la Cricova degustă
vinurile
Moldovei.
A descărna – „a curăţa de carne pieile care urmează a fi tăbăcite” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(unic)]: Muncitorii descărnează pieile.
A descheia – „a desface o haină, deprinzându-i nasturii din butonieră” [Sb. agent + V +
C. d.
obiect (unic)]: Ioana şi-a descheiat haina.
A descoji – „a curăţa de coajă” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic)]: Copilul descojeşte
nuci.
A desfăţa – „a scoate învelitoarea de pânză de pe o pernă sau de pe o plapumă” [Sb. agent
+V+
C. d. obiect (unic) + rezultat incorporat]: Ana a desfăţat perna / plapuma.
Page 88
88
A deshăma – „a desprinde hamul de pe cal” [Sb. agent + V + C. d. pacient (unic,
nonuman) +
rezultat incorporat]: Căruţaşul a deshămat caii.
A deshuma – „a dezgropa osemintele unui mort” [Sb. agent + V + C. d. pacient (unic) +
rezultat
incorporat]: Medicii legişti au deshumat cadavrul lui Ionescu.
A desţeleni – „a desfunda printr-o arătură adâncă” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic,
teren) +
rezultat incorporat]: Plugarii au desţelenit 10 hectare de pământ.
A deszăpezi – „a curăţa de zăpadă [Sb. agent + V + C. d. obiect(unic, drum, loc) +
rezultat
incorporat]: Consătenii au deszăpezit drumul spre sat.
A deşeua – „a lua şaua” [Sb. agent + V + C. d. pacient (nonuman, unic, cal) + rezultat
incorporat]: Căruţaşul a deşeuat calul.
A developa – „a trata cu un reactiv chimic” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic, un film, o
placă
sau o hârtie fotografică + rezultat incorporat]: Fotograful a developat pelicula.
A dilua – „a micşora concentraţia” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic, soluţii]: Menajera
a
diluat detergentul.
A distila – „a trece un lichid în stare de vapori prin încălzire până la fierbere, urmată de
condensarea vaporilor obţinuţi” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic, lichid)]: Laborantul
distilează 1
litru de apă.
A dresa – „a redacta” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic, proces-verbal)]: Secretara a
dresat
procesul-verbal al şedinţei.
A economisi – „a folosi cu chibzuială” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic, bani sau
mijloace
materiale)]: Părinţii mei economisesc banii.
A fredona – „a îngâna încetişor o melodie” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic, melodie)]:
Ioana
fredonează des cântecul „Melancolie”.
A glosa – „a explica un cuvânt sau un pasaj dintr-un text” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(unic)]:
Autorul a glosat cuvintele necunoscute.
A grăpa – „a prelucra pământul cu grapa” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic)]: Plugarii
au
grăpat solul.
A încasa – „a primi o sumă de bani” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic)]: Casiera a
încasat
salariul angajaţilor.
A nazaliza – „a rosti nazal” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic)]:Francezii nazalizează
vocalele.
A pipera – „a pune piper în mâncare” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic)]: Gospodina a
piperat
mâncarea.
A plomba – „a astupa o carie dentară printr-o plombă” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(unic)]:
Stomatologul mi-a plombat un dinte.
Page 89
89
A prefixa – „a adăuga un afix ” [Sb. agent + V + C. d. obiect (cuvânt)]: Elevii prefixează
cuvinte
la lecţia de limba română.
A priza – „a aspira pe nas” [Sb. agent + V + C. d. obiect (tutun)]: Bătrânul priza o
havană.
A remaia – „a reface ochiurile rupte la un ciorap” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic)]:
Mama
îşi remaia ciorapii.
6) Sb agent + V + C. d. obiect (concret / abstract)
A dobândi – „a obţine ceva în urma unui efort” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret şi
abstract)]: Ion a dobândit un lot de pământ. Tânărul specialist a dobândit stima
colectivului.
A elabora – „a crea, a realiza, a redacta un text” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret şi
abstract)]: Savantul a elaborat multe lucrări ştiinţifice. Şeful nostru a elaborat un plan
ingenios.
A etala – „a expune ceva (cu ostentaţie) pentru a fi admirat” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret şi abstract)]: Tânăra îşi etalează frumuseţea / calităţile.
A extinde – „a lărgi spaţiul ocupat de cineva sau de ceva; a lărgi o sferă de acţiune” [Sb.
agent +
V + C. d. obiect (abstract şi concret, spaţiu)]: Întreprinderea şi-a extins spaţiul
/activitatea.
A fura – „a-şi însuşi un lucru care aparţine altcuiva” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret şi
abstract)]: Un hoţ a furat banii din bancă. Domnul Ionescu mi-a furat ideea.
A inaugura – „a deschide în mod solemn” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret şi
abstract]:
Scriitorii au inaugurat monumentul lui Lucian Blaga. Ambasada Marii Britanii şi-a
inaugurat
activitatea.
A modifica – „a schimba aspectul, forma” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret
/abstract)]:
Croitoreasa mi-a modificat rochia. Noi am modificat planul iniţial.
7) agent + V + C. d. obiect (concret /instrument incorporat)
A apreta – „a trata, cu apret” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret) + instr. incorporat]:
Spălătoreasa a apretat rufele. Am apretat toate cămăşile fiului meu.
A fileta – „a executa un filet pe suprafaţa unei piese” [Sb. agent + V + C. d. obiect /
instrument
incorporat]: Muncitorul filetează piesa.
A orna – a ornamenta „a împodobi, a decora” [Sb. agent + V + C. d. obiect (instrument
încorporat)]: Gospodina a ornat tortul.
A pava – „a acoperi cu pavaj”. [Sb. agent + V + C. d. obiect (o stradă) +instrument
încorporat]:
Muncitorii pavează artera principală a oraşului.
A păcăli – „a induce pe cineva în eroare, a amăgi” [Sb. agent + V + C. d. pacient
(instrument
incorporat)]: Nu păcăliţi copiii.
Page 90
90
A tencui – „a acoperi un perete cu tencuială” [Sb. agent + V + C. d. obiect (instrument
incorporat)]: Meşterul a tencuit pereţii.
8) agent / obiect + V + C. d. pacient / obiect
A captiva –„a cuceri, a fermeca” [Sb. agent / obiect (abstract /concret) + V + C. d.
pacient]:
Oratorul /discursul ne-a captivat. Peisajul ne-a captivat.
A dezavantaja – „a crea cuiva un dezavantaj” [Sb. agent /obiect (abstract) + V + C. d.
pacient]:
Sportivul american l-a dezavantajat pe campionul nostru. Cicatricea de pe faţă o
dezavantaja mult
pe tânăra fată.
A intriga – „a stârni surprinderea sau curiozitatea cuiva” [Sb. agent /obiect (abstract) + V
+ C. d.
pacient]: Ion /declaraţia lui Ion m-a intrigat.
9)agent + V + C. d. obiect (loc incorporat)
A degaza – „a îndepărta gazele de pe o suprafaţă sau dintr-un spaţiu închis” [Sb. agent +
V + C.
d. obiect (loc)]: Specialiştii au degazat camera.
A desaliniza – „a îndepărta sărurile dintr-un aliment; a face să fie mai puţin sărat” [Sb.
agent +
V + C. d. obiect (loc)]: Agronomii desalinizează anumite terenuri.
A frecventa – „a se duce regulat la şcoală, la spectacole etc.” [Sb. agent + V + C. d.
obiect/loc
incorporat]: Copiii frecventează şcoala.
A integra – „a include într-un ansamblu” [Sb. agent + V + C. d. obiect / pacient + loc
incorporat]: Noi vom integra teritoriile pierdute. Societatea va integra populaţia alogenă.
10)agent + V + C. d. parte a corpului
A desfigura – „a urâţi, a poci figura cuiva” [Sb. agent + V + C. d. pacient (parte a
corpului) +
rezultat incorporat]: Bandiţii l-au desfigurat /i-au desfigurat faţa.
A masa – „a face masaj” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Maseuza îmi masează spatele.
11) agent / instrument (sursă) + V + C. d. pacient / obiect
A asasina –„a omorî, a ucide” [Sb. agent /instrument + V + C. d. pacient)]: Un criminal l-
a
asasinat pe un om de afaceri. Bomba a asasinat multă lume.
A astupa – „a acoperi, a înfunda, a închide o deschizătură” [Sb. agent /instrument + V +
C. d.
obiect (concret)]: Constructorii au astupat o groapă mare. Capacul astupă cratiţa.
A auri – „a acoperi un obiect cu un strat subţire de aur” [Sb. agent /instrument + V + C. d.
obiect (concret)]: Giuvaergiul a aurit vaza. Aurul aureşte bijuteriile.
Page 91
91
A calcula – „a face un calcul, a evalua” [Sb. agent /instrument + V + C. d. obiect
(concret)]:
Contabila calculează salariul. Microcalculatorul calculează sume mari.
A cârlionţa – „a bucla părul” [Sb. agent /instrument + V + C. d. obiect (unic)]: Frizeriţa
îmi
cârlionţează părul. Bigudiurile îmi cârlionţează părul.
A contraria – „a surprinde neplăcut pe cineva” [Sb. sursa + V + C. d. pacient]: Ştirea
despre
demisia preşedintelui ne-a contrariat.
A composta – „a marca data cu compostorul” [Sb. agent /instrument + V + C. d. obiect
(concret)]: Funcţionara compostează scrisorile. Compostorul compostează biletele.
A concasa – „a sfărâma în bucăţi” [Sb. agent /instrument + V + C. d. obiect (concret:
mici
pietre, minereuri, cărbuni.]: Muncitorii concasează minereurile. O maşină concasează
cărbunii.
A curenta – „A atinge pe cineva provocându-i un şoc” [Sb. sursă (conducătoare electrice)
+V+
C. d. pacient]: Firul electric l-a curentat pe copil.
A decafeiniza – „a extrage cafeina din boabe” [Sb. agent /instrument + V + C. d. obiect
(unic)]:
Producătorii decafeinizează cafeaua. Un aparat special decafeinizează cafeaua.
A deconcerta – „a face pe cineva să-şi piardă siguranţa de sine; a dezorienta” [Sb. sursă +
V+
C. d. pacient]: Ştirea aceasta m-a deconcertat.
A decepţiona – „a înşela speranţele şi încrederea cuiva” [Sb. agent /sursă + V + C. d.
pacient]:
Colegul meu m-a decepţionat. Atitudinea colegului i-a decepţionat pe mulţi.
A departaja – „a pune capăt unui balotaj” [Sb. instrument + V + C. d. obiect (unic)]:
Votul
preşedintelui a departajat balotajul”
A deratiza – „a stârpi şoarecii” [Sb. agent / instrument + V + C. d. pacient (unic,
nonuman)]: Un
serviciu special deratizează şoarecii. Otrava deratizează şoarecii.
A deruta – „a încurca pe cineva, a-l zăpăci” [Sb. agent/ sursă + V + C. d. pacient]: Tu /
atitudinea ta mă derutează.
A desena – „a executa un desen” [Sb. agent /instr. + V + C. d. obiect]: Copilul /creionul
desenează o floare.
A expedia – „a transmite (prin poştă) la o anumită adresă” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret
pachete, bani, scrisori]: Secretara e expediat scrisoarea.
A demagnetiza – „a face ca un corp să-şi piardă calităţile magnetice” [Sb. instrument + V
+ C.
d. obiect (unic)]: Anumite substanţe demagnetizează fierul.
A dezinfecta – „a distruge bacteriile în scopul împiedicării contaminării” [Sb. agent
/sursă + V +
C. d. obiect (loc)]: Medicii au dezinfectat rana /încăperea. Clorul dezinfectează rufele.
A deziluziona – „a produce cuiva o deziluzie” [Sb. sursă + V + C. d. pacient]: Rezultatele
concursului m-au deziluzionat.
Page 92
92
A dinamiza – „a face ca cineva să devină mai dinamic” [Sb. sursă + V + C. d. obiect
(abstract)]:
Investiţiile străine au dinamizat activitatea întreprinderii.
A discredita – „a compromite” [Sb. agent /sursă + V + C. d. pacient]: Adversarii noştri ne
discreditează. Marfa de calitate proastă discreditează firma noastră.
A discui – „a lucra pământul cu discuitorul” [Sb. agent /instrument + V + C. d. obiect
(unic)]:
Tractoristul /tractorul discuieşte pământul.
A emoţiona – „a provoca o emoţie” [Sb. sursă + V + C. d. pacient]: Discursul oratorului a
emoţionat-o pe Ana.
A excava – „a săpa în pământ cu ajutorul excavatorului” [Sb. agent /instrument + V + C.
d.
obiect (concret)]: Muncitorul /excavatorul a excavat loc pentru fundamentul clădirii.
A flata – „a măguli” [Sb. agent /sursă + V + C. d. pacient]: Prietenii îl flatau pentru că era
şef.
Complimentul tânărului a flatat-o pe doamna Ionescu.
A ilumina – „a răspândi lumină” [Sb. instrument + V + C. d. obiect (loc)]: Felinarele
iluminau
strada.
A imuniza – „a face să devină imun” [Sb. instrument + V + C. d. pacient]: Vaccinele
imunizează
copiii.
A indigna – „a produce indignare” [Sb. sursă + V + C. d. pacient]: Atitudinea lui m-a
indignat.
A indispune – „a strica buna dispoziţie” [Sb. agent /instrument + V + C. d. pacient]:
Colegul
meu m-a indispus. Fapta colegului meu m-a indispus.
A inhiba – „a încetini sau a împiedica un proces fiziologic” [Sb. sursă + V + C. d.
obiect(abstract)]: Medicamentele i-au inhibat gândirea.
A încătuşa – „a pune cuiva cătuşe” [Sb. agent (instrument incorporat) + V + C. d.
pacient]:
Poliţiştii l-au încătuşat pe infractor.
A obseda – „a stărui în mintea cuiva” [Sb. sursă (abstract) + V + C. d. pacient]:
Amintirea lui o
obseda pe mama.
A pasiona – „a trezi cuiva un interes deosebit” [Sb. sursă (abstract) + V + C. d. pacient]:
Pe
mine mă pasionează pictura.
A şoca – „a produce cuiva o impresie neplăcută” [Sb. agent /sursă + V + C. d.
experimentator]:
Domnul Petreanu m-a şocat. Fapta domnului Petreanu m-a şocat.
A tenta – „a ispiti, a ademeni” [Sb. sursă + V + C. d. pacient]: Mă tentează ţările exotice.
12)agent + V + C. d. onomasiv
A denumi – „a da un nume, a numi” [Sb. agent + V + C. d. onomasiv]: Părinţii l-au numit
Radu.
Page 93
93
A nominaliza – „a specifica pe nume” [Sb. agent + V + C. d. onomasiv]: Preşedintele
juriului a
nominalizat învingătorii la concurs”.
13) agent + V + C. d. obiect /pacient / rezultat incorporat
A desfiinţa – „a face ca ceva să înceteze de a mai exista” [Sb. agent + V + C. d. obiect
/rezultat
incorporat]: Guvernul a desfiinţat multe şcoli private.
A desigila – „ a scoate sigiliul de pe un obiect; a deschide o încăpere scoţându-i sigiliul”
[Sb.
agent + V + C. d. obiect /rezultat incorporat]: Secretara a desigilat pachetul.
A despacheta – „a scoate un obiect din ambalajul în care era împachetat” [Sb. agent + V
+ C. d.
obiect /rezultat incorporat]: Secretara a despachetat calculatorul cel nou.
A despăduri – „a tăia pădurile în mod neraţional” [Sb. agent + V + C. d. obiect /rezultat
incorporat]: Oamenii de afaceri au despădurit multe hectare de păduri.
A despături – „a desface un lucru împăturit” [Sb. agent + V + C. d. obiect /rezultat
incorporat]:
Vânzătoarea a despăturit materialul.
A despleti – „a desface din împletitură”; a-şi desface cosiţele” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
/rezultat incorporat]: Mama a despletit puloverul.
A despovăra – „a scoate cuiva povara” [Sb. agent + V + C. d. pacient /rezultat
incorporat]:
Alpiniştii au despovărat-o pe colega lor bolnavă.
A destitui – „a îndepărta dintr-un post sau dintr-o funcţie” [Sb. agent + V + C. d. pacient
/rezultat incorporat]: Directorul l-a destituit pe contabilul şef.
A finisa – „a executa ultimele operaţii în procesul de fabricare a unui obiect” [Sb. agent +
V+
C. d. obiect/rezultat incorporat]: Constructorii finisează clădirea.
A instaura – „a stabili, a aşeza, a introduce” [Sb. agent + V + C. d. obiect (rezultat
incorporat)]:
Pinocet a instaurat un regim dictatorial.
A picta – „a executa o pictură” [Sb. agent + V + C. d. obiect (rezultat incorporat)]:
Artistul a
pictat un tablou.
14) agent / sursă + V + C. d. experimentator
A dezola – „a întrista, a mâhni” [Sb. sursă + V + C. d. experimentator]: Divorţul a
dezolat-o pe
Ana.
A dezonora – „a face pe cineva să-şi piardă bunul nume” [Sb. agent + V + C. d.
experimentator]: Flăcăul a dezonorat o fată din sat.
A genera (pers 3) – „a da naştere” [Sb. agent /sursă + V + C. d. obiect (abstract)]:
Cumpărătorul
a generat un mare scandal. Sărăcia generează tristeţe.
Page 94
94
15) Sb obiect + V + C. d. pacient/obiect
A deprima – „a întrista, a mâhni, a descuraja” [Sb. obiect (abstract) + V + C. d. pacient
(experimentator încorporat)]: Lipsurile îi deprimă pe mulţi oameni.
A devaloriza – „a reduce valoarea, a deprecia” [Sb. obiect (abstract + V + C. d. obiect
(concret
bani)]: Inflaţia devalorizează leul.
A denota – „a vădi, a indica” [Sb. obiect (abstract) + V + C. d. obiect (abstract)]: Faptele
denotă
adevărul.
16) Sb. elementiv + V + C. d. pacient/obiect
A decima – „a omorî oameni în număr foarte mare” [Sb. elementiv (războaie, epidemii) +
V+
C. d. pacient]: Epidemia de gripă din anul 1918 a decimat zeci de milioane de oameni.
A depopula – „a reduce numeric sau a distruge în mare parte populaţia unei ţări sau a
unei
regiuni” [Sb. elementiv (calamităţi naturale) + V + C. d. obiect (loc)]: Cutremurul a
depopulat
oraşul.
A eroda – „a produce o eroziune” [Sb. elementiv + V + C. d. obiect (unic, sol)]: Ploile
erodează
solul.
A inunda – „a acoperi, prin revărsare, un teren; a pătrunde într-o mină, într-o sondă” [Sb.
elementiv (apă) + V + C. d. obiect (loc)]: Ploaia torenţială a inundat întreaga localitate.
17) Sb experimentator + V + pacient /obiect
A ciuli – „a ridica urechile în sus pentru a-şi încorda auzul, a asculta cu mare atenţie”
[Sb.
experimentator (animale) + C. d. obiect (unic)]: Câinele şi-a ciulit urechile.
A contracara – „a zădărnici” [Sb. experimentator + V + C. d. obiect (abstract planurile
sau
acţiunile cuiva)]: Colectivul a contracarat planurile administraţiei. Poliţiştii au contracarat
acţiunile infractorilor.
A invidia – „a fi stăpânit de invidie” [Sb. experimentator + V + C. d. pacient]: Ioana o
invidiază
pe vecină.
A ispăşi – „a răscumpăra prin suferinţă o greşeală, o vină” [Sb. experimentator + V + C.
d.
obiect (abstract)]: Vecinul şi-a ispăşit pedeapsa.
A idealiza – „a atribui, în mod exagerat, unei fiinţe sau unui lucru calităţi excepţionale”
[Sb.
experimantator + V + C. d. obiect (abstract) /pacient]: Copiii idealizează uneori oameni
care nu
merită. I-am idealizat meritele.
Page 95
95
A idolatriza – „a adora pe cineva sau ceva ca pe un idol, a diviniza” [Sb. experimentator
+V+
C. d. pacient/obiect]: Radu îşi idolatriza soţia. Mama idolatriza portretul fiului.
A regreta – „a simţi un regret” [Sb. experimentator + V + C. d. obiect (abstract)]: Ion
regretă
mult cele întâmplate.
După cum se poate observa, structura actanţială a verbelor monosemantice este diversă.
Primul actant este exprimat la nivel sintactic prin Subiect (Sb.) care are în marea
majoritate a
cazurilor rol de agent. În puţine cazuri Sb. are rol de experimentator, de sursă/instrument,
de obiect,
de elementiv. Cel de al doilea actant este exprimat la nivel sintactic prin complementul
direct (C. d.)
şi apare în marea majoritate a cazurilor în rol de pacient sau obiect. Poate apărea şi cu rol
de
rezultat, de experimentator, de instrument sau de onomasiv. În urma investigaţiilor asupra
unui
eşantion de 500 de verbe tranzitive monosemantice au fost depistate următoarele clase
valenţiale ale
verbelor tranzitive bivalente:
1. Sb. agent + V + C. d. pacient;
2. Sb. agent + V + C. d. pacient /obiect;
3. Sb. agent + V + C. d. obiect (concret);
4. Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract);
5. Sb. agent + V + C. d. obiect (unic);
6. Sb. agent + V + C. d. obiect (concret /abstract)
7. Sb. agent + V + C. d. obiect (concret /instrument incorporat);
8. Sb. agent /obiect + V + C. d. pacient /obiect;
9. Sb. agent + V + C. d. obiect (loc incorporat);
10. Sb. agent + V + C. d. parte a corpului;
11. Sb. agent /instrument (sursă) + V + C. d. pacient /obiect;
12. Sb. agent + V + C. d. onomasiv;
13. Sb. agent + V + C. d. obiect /pacient / rezultat incorporat;
14. Sb. agent / sursă + V + C. d. experimentator;
15. Sb. obiect + V + C. d. pacient / obiect;
16. Sb. elementiv + V + C. d. pacient / obiect;
17. Sb. experimentator + V + pacient /obiect;
Verbele tranzitive polisemantice
În cadrul verbelor polisemantice au loc transformări ale rolurilor tematice care provoacă
derivarea semantică şi crearea unui nou sens în cadrul structurii semantice a cuvântului.
Investigaţiile au arătat că, în principiu, verbele polisemantice pot fi clasificate în aceleaşi
clase ca şi
Page 96
96
verbele monocemantice. Atâta doar că repartizarea se face după sensuri, astfel încât
acelaşi verb
poate ţine de clase diferite în dependenţă de caracteristicile semantice ale rolurilor
tematice ale
cutărui sau cutărui sens. Cifrele din cadrul structurilor indică sensurile respective ale
verbelor
polisemantice. Definiţiile sunt date în cea mai mare parte după „Dicţionarul general al
limbii
române” de Vasile Breban.
Sb. agent + V + C. d. pacient
A conduce* – 1. „a îndruma” [Sb. agent + V + C. d. pacient (un grup de oameni, o
instituţie, o
întreprindere)]: Domnul Petreanu conduce Institutul de Biologie al A.Ş.M.
A cuprinde* – 1. „a îmbrăţişa” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Mama m-a cuprins.
A decora* – 2. ”a acorda cuiva o decoraţie” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Guvernul l-a
decorat pe scriitorul Grigore Vieru.
A depăşi* – 1. „a întrece pe cineva care merge în aceeaşi direcţie”. [Sb. agent + V + C. d.
pacient]: Sportivul l-a depăşit pe adversar.
A descoase* – 2. (fig.) „a pune cuiva multe întrebări stăruitoare pentru a afla anumite
lucruri”.
[Sb. agent + V + C. d. pacient]: Anchetatorul îl descoase pe infractor.
A deservi* – 1. a servi o colectivitate, a presta un serviciu în folos public” [Sb. agent + V
+ C.
d. pacient]: Vânzătorii deservesc cumpărătorii.
A despiedica* – 1. „a scoate piedica de la picioarele unui animal” [Sb. agent + V + C. d.
pacient
(nonuman]: Căruţaşul a despiedicat calul.
A deţine* – 3. „a închide pe cineva (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat)”[Sb.
agent +
V + C. d. pacient]:Poliţiştii îl deţin pe infractor.
A devansa* – 1. „a întrece, a depăşi pe cineva” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Sportivul
îşi
devansează adversarii
A dezarma* – 1. „a-i lua cuiva armele” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Inamicul a
dezarmat
unitatea noastră. 2. „a-şi limita sau lichida forţele militare şi armamentul” [Sb. agent
(state) + V +
C. d. pacient]: SUA şi-a dezarmat o parte din forţele militare. 3. (fig.) „a pune pe cineva
în
imposibilitate de a răspunde” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Profesorul l-a dezarmat pe
student.
A domina* – 1. ”a ţine pe cineva sub influenţa sa” [Sb. agent + V + C. d. pacient]:
Directorul ne
domină. A domina* 3. „a se impune prin număr, intensitate, valoare (sport) a-şi întrece
adversarul”
[Sb. agent + V + C. d. pacient]: Armatele turceşti o dominau pe cea a lui Ştefan cel Mare.
A eclipsa* – 2. (fig.) „a lăsa în umbră, a întrece” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Tânăra
actriţă
le eclipsează pe cele mai în vârstă.
Page 97
97
A elibera* – 1. „a pune în libertate” [Sb. agent + V + C. d. pacient (deţinuţi)]: L-au
eliberat pe
deţinutul Florea. 2. „a scoate pe cineva dintr-o funcţie” [Sb. agent + V + C. d. pacient]:
Pe
directorul nostru l-au eliberat.
A epuiza* – 3. „a istovi, a extenua” [Sb. sursă + V + C. d. pacient]: Munca grea m-a
epuizat.
A examina* – 1. „a supune la un examen” ” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Profesorii îi
examinează pe elevi. 3. „a cerceta un bolnav, pentru a-i pune diagnosticul” [Sb. agent +
V + C. d.
pacient]: Medicul examinează un bolnav.
A executa* – 6. „a aduce la îndeplinire o condamnare la moarte” [Sb. agent + V + C. d.
pacient]: Călăul l-a executat pe condamnat.
A expune* – 3 „a pune într-o situaţie periculoasă” [Sb. agent + V + C. d.
pacient]:Colegul tău te
expune pericolului.
A favoriza* – 2. a acorda cuiva (în mod abuziv) o favoare, un avantaj” [Sb. agent + V +
C. d.
pacient]: Directorul îl favorizează pe un anumit candidat.
A fixa* – 2. „A se uita ţintă la cineva sau la ceva” ” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Un
trecător
m-a fixat cu privirea.
A forma* – 3. „a instrui pe cineva într-o profesie” ” [Sb. agent + V + C. d. pacient]:
Maistrul
Ion Florea a format mulţi lăcătuşi.
A hărţui* – 1. a necăji pe cineva, a nu-i da pace” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Şeful îi
hărţuieşte pe subalterni. 2. „a da atacuri repetate, de mică amploare, asupra inamicului”
[Sb. agent
+ V + C. d. pacient]: Armata noastră îl hărţuieşte pe inamic.
A interoga* – 1. „a supune pe cineva unui interogatoriu” [Sb. agent + V + C. d. pacient]:
Anchetatorul l-a interogat pe infractor.
A ispiti* – 2. „a căuta să afli ceva, a cerceta, a descoase” [Sb. agent + V + C. d. pacient]:
Directorul mă tot ispiteşte.
A iubi* 1. – „a fi îndrăgostit de cineva” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Ion o iubeşte pe
Ana.
A izola* – 1. „a despărţi, a separa” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Medicii îi izolează pe
bolnavii infecţioşi.
A împiedica* – 1. „a pune piedică” [Sb. agent + V + C. d. pacient (nonuman]: Căruţaşul a
împiedicat calul.
A mobiliza* – 1. „a trece forţele militare de la starea de pace la starea de război” [Sb.
agent + V
+ C. d. pacient]: Generalul a mobilizat toate forţele militare.
A închide* – 5. „a băga la închisoare” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: L-au închis pe
infractor.
A modera* – 2 „a face să devină mai cumpătat” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Doamna
Ionescu l-a moderat pe soţul său.
Page 98
98
A monta* – 3 „a aţâţa, a întărâta pe cineva împotriva cuiva” [Sb. agent + V + C. d.
pacient]: Ion
l-a montat pe colegul nostru.
A mura* – 2. „a uda pe cineva foarte tare” [Sb. elementiv + V + C. d. pacient]: Ploaia l-a
murat
pe şef, fiindcă nu avea umbrelă.
A murdări* – 2. „a compromite” [Sb. instrument + V + C. d. pacient]: Afacerea aceasta l-
a
murdărit pe contabilul-şef.
A mustra* – 1. „a dojeni, a certa” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Şeful îl mustră pe
angajat
A nota* – 3. A califica cu ajutorul notelor” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Profesorul îi
notează pe elevi. Profesorul notează studenţii la examen.
A ocoli*1. „a evita întâlnirea”. [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Ion o ocoleşte pe prietena
sa.
A opera* – 2. „a supune pe cineva unei intervenţii chirurgicale” [Sb. agent + V + C. d.
pacient]:
Medicul Florea l-a operat pe tata.
A părăsi* – 1. „a lăsa pe cineva singur”[Sb. agent + V + C. d. pacient]: Prietenul meu m-
a
părăsit.
A presa* – 2. „a sili pe cineva să acţioneze într-un anumit fel, a constrânge” [Sb. agent +
V + C.
d. pacient]: Directorul ne presează.
A primi* – 2. „a întâmpina un oaspete” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Noi am primit
oaspeţi.
3. „a include pe cineva într-o întreprindere” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Am primit
specialişti
tineri.
A promova* – 2. „a înainta pe cineva într-o funcţie mai înaltă” [Sb. agent + V + C. d.
pacient]:
Directorul îi promovează pe tinerii specialişti.
A proteja* – 2. „a sprijini, a favoriza” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Şeful îi protejează
pe unii
subalterni.
A răscumpăra* – 1. „a elibera din captivitate” [Sb. agent + V + C. d. pacient]:
Comandantul a
răscumpărat prizonierii de război.
A reclama* – 2. „a face o reclamaţie împotriva cuiva” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Eu
l-am
reclamat pe hoţ.
A reţine* – 1. „a ţine în loc; a ţine arestat” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Poliţia l-a
reţinut pe
domnul Petreanu.
A saluta* – 1. „a da bineţe” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Ion îşi salută colegii.
A secera* – 2. (fig.) „a ucide în număr mare” ” [Sb. obiect: (epidemii, flagele) + V + C.
d.
pacient]: Epidemia de ciumă a cosit mulţi oameni şi animale.
A strânge* – 2. „a prinde în braţe” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Mama îşi strângea
copilul la
piept.
Page 99
99
A susţine* – 4. „a întreţine, a ajuta cu mijloace materiale o persoană, o instituţie” [Sb.
agent + V
+ C. d. pacient]: Cei bogaţi îi susţin pe cei săraci.
A tăia* – 3. „a sacrifica un animal pentru hrană” [Sb. agent + V + C. d. pacient
(nonuman)]:
Oamenii taie porci la Crăciun.
A trăda* – 1. „a înşela în mod voit” ” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Prietenul l-a trădat
pe
Ion.
A trata* – 3. „A supune unui tratament medical” ” [Sb. agent + V + C. d. pacient]: Pe
Vasile l-a
tratat un medic bun.
Sb. agent + V + C. d. pacient /obiect;
A descoperi* – 1. „a ridica obiectul care acoperă sau înveleşte pe cineva sau ceva” [Sb.
agent +
V + C. d. obiect /pacient]: Gospodina a descoperit patul. Mama a descoperit copilul.
A echipa* – 1. „a înzestra cu cele necesare unei acţiuni” [Sb. agent + V + C. d. obiect o
armată,
o navă) / pacient (soldat)]: Comandantul a echipat o navă de război /soldaţii.
A nota* – 1. „a bifa, a însemna” [Sb. agent + V + C. d. pacient /obiect (abstract)]:
Profesorul
notează elevii prezenţi. Studentul notează ideile principale. Secretara notează sarcinile
îndeplinite.
A ocoli* – 2. „a evita impactul” [Sb. agent + V + C. d. pacient/ obiect]: Maşina îl
ocoleşte pe
pieton /ocoleşte camionul staţionat.
A reprezenta* – 3. „a fi reprezentantul cuiva” [Sb. agent + V + C. d. pacient/ obiect
(organizaţie)]: Petre îl reprezintă pe director. Domnul Ionescu reprezintă firma noastră.
Sb. agent + V + +C. d obiect (concret
A comanda* – 2. „a avea comanda unei unităţi militare” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]: Generalul Petrescu comandă unitatea militară nr. 2. 3. „a cere livrarea unui
produs,
executarea unei lucrări, prestarea unui serviciu” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]:
Noi am
comandat 2 tone de zahăr.
A comuta* – 2. „a înlocui” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Inginerul a comutat
sistemul de conexiuni electrice.
A conduce* – 2. „a dirija un vehicul” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Şoferul
conduce o
autobasculantă.
A construi* – 1. „a realiza o clădire, o maşină pe baza unui proiect” [Sb. agent + V + C.
d.
obiect (concret)]: Muncitorii construiesc un bloc cu două etaje. 2. „a desena o figură
geometrică”
[Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Elevii construiesc un dreptunghi.
A cuprinde* – 3. „a conţine” [Sb. obiect (concret: lucrări, texte) +V + C. d. obiect
(concret)]:
Cartea cuprinde 4 capitole.
Page 100
100
A degaja* – 1. „a răspândi, a emana” [Sb. obiect + V + C. d. obiect (miros, căldură)]:
Trandafirul degajă un miros frumos.
A denatura* – 2. „a altera un produs adăugându-i o substanţă străină” [Sb. agent + V + C.
d.
obiect (concret)]: Vânzătorii denaturează vinul.
A debloca* – 1. „a înlătura obstacolele care închid o cale de comunicaţie” [Sb. agent + V
+ C. d.
obiect (concret)]: Poliţiştii au deblocat circulaţia. 2. „a pune în stare de funcţionare” [Sb.
agent + V
+ C. d. obiect (concret: maşină sau un aparat.)]: Operatorul a deblocat calculatorul. 3. „a
scoate de
sub blocare bani sau alte valori băneşti” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Banca a
deblocat
conturile firmei noastre.
A deschide* – 1. „a da la o parte o uşă, o fereastră, un capac sau a manevra un mecanism
care
închide ceva” [Sb. agent + V + C. d. obiect (uşă, fereastră]: Ana a deschis fereastra. 2. A
desface un
plic, a desface o carte sau un caiet la o anumită pagină” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(plic, carte,
caiet)]: Elevii deschid cărţile. 5. „a înfiinţa, a organiza, a face să funcţioneze” [Sb. agent
+ V + C. d.
obiect (întreprinderi, instituţii)]: Autorităţile au deschis o şcoală nouă.
A descoase* 1. „a desface din cusături” [Sb. agent + V + C. d. obiect]: Mama descoase o
rochie.
A descurca* – 1. „a face să nu mai fie încurcat, a descâlci” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]: Mama descurcă lâna.
A destupa* – 1. „a scoate dopul, capacul etc. ” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret]:
Chelnerul a destupat o sticlă de şampanie. 2. „a da la o parte ceea ce acoperă o
deschizătură, o
gaură” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret]: Îngrijitorul de animale a destupat o groapă
cu siloz.
A deţine* – 1. „a avea un lucru în stăpânire”. [Sb. destinatar + V + C. d. obiect (concret)]:
Unii
deţin mai multe case. 2. a poseda” [Sb. destinatar + V + C. d. obiect (titlu, premiu; post,
funcţie)]:
Domnul Florea deţine postul de director.
A difuza* – 2. „a pune în vânzare ” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret: cărţi,
publicaţii etc.)]:
Firma noastră difuzează cărţi.
A distinge* – 1. „a deosebi un lucru de altul, a observa, a remarca, a desluşi” [Sb. agent +
V+
C. d. obiect]: Băiatul desluşeşte bine culorile.
A echipa* – 2. „a dota cu echipamentul necesar” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]:
Directorul a dotat întreprinderea noastră.
A elibera* – 3. „a da cuiva (la cerere)” [Sb. agent + V + C. d. obiect (acte, documente]:
Secretara eliberează certificate. 4. „a preda” [Sb. agent + V + C. d. obiect (marfă)]: Şeful
de depozit
a eliberat marfa comandată. 5. „a evacua o încăpere, un teren” ” [Sb. agent + V + C. d.
obiect]:Locatarii au eliberat apartamentul.
Page 101
101
A emite* – 2. „apune în circulaţie”[Sb. agent + V + C. d. obiect (concret: bancnote]:
Guvernul a
emis o bancnotă cu chipul lui M. Eminescu.
A evacua* – 2. „a elimina” [Sb. agent + V + C. d. obiect]: Muncitorii au evacuat
reziduurile.
A executa* 1. „a face, a confecţiona” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret]: Orbii pot
executa
obiecte de menaj.
A expune* – 2. „a aşeza la vedere, a arăta” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]:
Vânzătorul
îşi expune marfa.
A fixa* – 1. „a instala un lucru astfel încât să nu poată fi clintit din loc” ” [Sb. agent + V
+ C. d.
obiect (concret)]: Ion a fixat tabloul.
A forma* – 1. „a da fiinţă şi formă unui lucru, a face” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concr)]:
Domnul Becali a format o echipă de fotbalişti.
A fortifica* – 2. „A întări un loc prin lucrări de fortificaţie” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(
concret)]: Proprietarii şi-au fortificat apartamentul.
A forţa* – 2. „a supune o maşină la un efort prea mare; a mânui cu violenţă un
mecanism” ”
[Sb. agent + V + C. d. obiect)concret)]: Şoferul a forţat maşina.
A frige* 1. „a prepara un aliment expunându-l direct acţiunii focului” [Sb. agent + V + C.
d.
obiect (concret)]: Gospodina frige peşte.
A implica* – 1. „(la pers. 3 „a atrage după sine, a avea drept consecinţe” [Sb. obiect + V
+ C. d.
obiect]: Cumpărătura a implicat mari cheltuieli.
A imprima* – 1. „a lăsa urme prin apăsare” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret]: Toţi
delincvenţii îşi imprimă amprenta degetelor.
A improviza* – 1. „a compune în grabă, pe nepregătite un discurs, o melodie” [Sb. agent
+V+
C. d. obiect]: Oratorul şi-a improvizat discursul. 2. „a face, a construi ceva la repezeală şi
provizoriu” [Sb. agent + V + C. d. obiect]: Mama a improvizat o cină. Turiştii ş-au
improvizat un
adăpost.
A inspira* – 1. „a inhala aer în plămâni” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]:
Bolnavul
inspira aer curat.
A instala* – 1. „a monta o instalaţie, o maşină, un aparat” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]: Montorul acesta instalează aparate electrice.
A izola* – 2. „a împiedica trecerea dintr-un mediu sau dintr-un sistem fizic în altul” [Sb.
agent +
V + C. d. obiect]:Electricianul a izolat cablul.
A împleti* – 1. „a confecţiona din fire textile” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]:
Mama
îşi împleteşte un pulover.
Page 102
102
A închide* – 1. „A astupa, a acoperi deschizătura unui spaţiu limitat” [Sb. agent + V + C.
d.
obiect]: Ion a închis uşa. A închide* 2. „a strânge, a apropia marginile unui obiect” [Sb.
agent + V
+ C. d. obiect]: Ion a închis cartea. A închide* 3. „a întrerupe conform unui orar
activitatea unei
instituţii” [Sb. agent + V + C. d. obiect]: Guvernul a închis şcoala nr. 2. A închide* 4. „a
întrerupe
funcţionarea unui aparat, a unui mecanism” [Sb. agent + V + C. d. obiect]: Mama a închis
televizorul.
A justifica* – 2. „a dovedi folosirea legală a unor sume de bani” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(concret)]: Contabilul justifică cheltuielile.
A lansa* – 1. „a da drumul pe apă a unei nave” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]:
Proprietarul a lansat croaziera „Paradis”.
A mirosi* – 1. „a percepe, a simţi un miros” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]:
Câinii
miros carnea.
A mistui* – 1. „a digera alimente” [Sb. instrument + V + C. d. obiect (concret)]:
Stomacul
mistuie mâncarea.
A modera* – 1. „a micşora, a reduce” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Şoferul a
moderat viteza.
A monta* – 1. „a asambla diferite piese ale unui sistem” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]: Mecanicul a montat maşina. Inginerul a montat piesele unui motor.
A mura* – 1 „a pune în saramură pentru a face să se acrească” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(concret)]: Gospodina murează castraveţi
A murdări* – 1. „a păta” [Sb. instrument + V + C. d. obiect (concret)]: Cerneala a
murdărit faţa
de masă.
A nota* – 2. „a semnala, a remarca, a observa” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]:
Cercetătorii au notat apariţia acestui fenomen.
A ocoli* – 3. „a înconjura” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Camionul ocoleşte
centrul
oraşului. A ordona* 2. „a pune în ordine” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]:Elena
îşi
ordonează lucrurile personale.
A pasa* – 3. „a trece prin sită fructe sau legume” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]:
Gospodina a pasat prunele pentru gem.
A părăsi* – 3. „a se depărta de ceva”. [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Şoferul a
părăsit
locul accidentului. Ion şi-a părăsit familia.
A păstra* – 1. „a ţine ceva în stare bună” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Mihai
păstrează curăţenia.
Page 103
103
A percepe* – 1. „a sesiza” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Muzicianul percepe
cele mai
fine nuanţe ale sunetului. A percepe:* 2. „a încasa” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]:
Inspectorul percepe impozitul.
A pierde* – 1. „a nu mai avea un lucru” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Am
pierdut
portmoneul 2. „a întârzia” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Băiatul a pierdut
trenul. 5. „a se
rătăci” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Călătorul a pierdut drumul.
A plăti* – 1. „a achita în bani contravaloarea unui bun” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]:
Ion a plătit maşina. 2. a achita” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret: un impozit, o taxă,
o
datorie)]: Vecinii nu plătesc impozitele.
A poseda* – 1 „a avea în posesiune, a dispune de ceva” [Sb. deţinător + V + C. d. obiect
(concret)]: Familia Ionescu posedă 3 apartamente.
A pregăti* – 1. „a aranja ceva din timp” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Noi am
pregătit conferinţa. A pregăti* 3. „a prepara mâncare” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]:
Mama pregăteşte cina.
A presa* – 1. „a exercita o apăsare pe suprafaţa unui obiect pentru a-l comprima” [Sb.
agent +
V + C. d. obiect (concret)]: Muncitorii presează cartonul.
A prevedea* – 1. „a intui ceea ce s-ar putea întâmpla” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]:
Nimeni nu poate prevedea cutremurul.
A primi* – 1. „a lua în posesiune ceva ce ţi se dă; a înregistra , a recepta” [Sb. agent + V
+ C. d.
obiect (o veste, o scrisoare, un telefon etc.)]: Eu am primit o scrisoare
A promova* – 1. „a termina cu succes o clasă, un an de învăţământ” [Sb. agent (elevi) +
V + C.
d. obiect (concret)]: Fiica mea a promovat clasa a patra.
A proteja* – 1. „a apăra, a păzi, a ocroti” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Fiecare
îşi
protejează lucrurile sale.
A provoca* – 1. „a cauza un proces, un fenomen” [Sb. elementiv + V + C. d. obiect
(concret)]:
Ploile au provocat inundaţii
A răscumpăra* – 3. „a plăti preţul unui lucru pentru a intra în posesia lui”. [Sb. agent + V
+ C.
d. obiect (concret)]: Mihai şi-a răscumpărat apartamentul.
A reclama* – 1. „a cere ceva în baza unui drept, a revendica” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(concret)]: Oamenii reclamă mărirea salariului.
A repeta* – 2. „a urma încă o dată cursurile anului şcolar în care a rămas repetent” [Sb.
agent
(elevi şi studenţi) + V + C. d. obiect (concret)]: Unii elevi repetă clasa.
Page 104
104
A reprezenta* – 1. „a înfăţişa, a reda, a constitui” [Sb. obiect + V + C. d. obiect
(concret)]:
Tabloul reprezintă un peisaj. A reprezenta* 2. „a prezenta în faţa publicului o lucrare
dramatică”
[Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Actorii reprezintă o piesă de W. Shakespeare.
A reţine* – 3. „a ţine minte” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Studenţii reţin
multe
informaţii
A rula* – 1. „a înfăşura ceva în formă de sul” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]:Vânzătoarea rulează materialul. A rula* 2. „a pune fonduri, capital în circuitul
economic” [Sb. agent + V + C. d. obiect (fonduri, capital)]: Firma noastră rulează fonduri
mari.
A schimba* – 3. „a modifica un lucru, dându-i altă formă” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]: Croitorul a schimbat croiala rochiei.
A scurta* – 1. „a micşora lungimea sau înălţimea unui obiect” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(concret)]: Elena şi-a scurtat paltonul. 2. „A alege drumul cel mai scurt” ” [Sb. agent + V
+ C. d.
obiect (concret)]: Turiştii au scurtat traseul. 3. „a face ca ceva să dureze mai puţin” [Sb.
agent + V
+ C. d. obiect (concret)]: Preşedintele a scurtat şedinţa.
A semăna* – 1. „a introduce în sol seminţe” ” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]:Plugarii
seamănă grâul.
A smulge* – 2. „a obţine ceva cu mari eforturi sau luând cu forţa. ” [Sb. agent + V + C.
d.
obiect (concret)]: Am smuls bani pentru a merge în excursie.
A stăpâni* – 1 „a poseda în calitate de proprietar” ” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]:
Familia Ionescu stăpâneşte 100 de hectare de pământ. 4. „a guverna o ţară” ” [Sb. agent +
V + C.
d. obiect (concret)]: Preşedintele stăpâneşte Republica Moldova.
A strânge* – 1. „a lega strâns un obiect” ” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Ion a
strâns
nodul la cravată. 5. a fixa bine” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret: un şurub, o
piesă)]: Meşterul
a strâns şurubul. 6. a împături” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret: obiecte de pânză,
hârtii)]:
Secretara strângea hârtiile de pe masă. 7. „a aduna lucrurile risipite” ” [Sb. agent + V + C.
d.
obiect (concret)]: Mama strângea lucrurile de prin casă.
A tăia* – 1. „a despărţi în două” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)]: Mama taie
pâine. 2. „a
face o adâncitură pe suprafaţa unui obiect” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)]:Sculptorul taie
piatra.
Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)
A admite* – 1. „a curs” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Şeful a admis cererea. 2.
„a nu
permite, a nu primi ca bun” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Noi nu admitem
minciuna.
A clasifica* – 1 „a grupa pe clase” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Cercetătorul
clasifică datele obţinute.
Page 105
105
A comanda* – 1. „a ordona executarea unei mişcări” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract
:ordin, dispoziţie)]: Generalul a comandat retragerea.
A comenta* – 1. „a discuta interpretând un fapt, o întâmplare” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(abstract)]: Noi comentăm discursul directorului. 2. „a interpreta, a analiza critic etc. ”
[Sb. agent +
V + C. d. obiect (abstract : operă literară, istorică)]: Criticul literar Vasile Coroban a
comentat
multe romane.
A confirma* – 1. „a recunoaşte, a întări exactitatea unei afirmaţii” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(abstract)]: Domnul director îşi confirmă afirmaţiile anterioare.
A construi* – 3. „a forma o frază după regulile gramaticale” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]: Copiii construiesc propoziţii.
A auzi* – 2. „a afla” [Sb. destinatar + V + C. d. obiect (abstract ştiri, noutăţi)]:El aude
noutăţi.
A definitiva* – 1. „a da o formă finală, definitivă” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]:
Doctorandul îşi definitivează teza.
A denatura* – 1. „a schimba (intenţionat sensul unor cuvinte, al unor idei” [Sb. agent + V
+ C.
d. obiect (abstract)]: Adversarii au denaturat adevărul.
A depăşi* – 2. „a trece peste o limită”. [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Omul
acesta a
depăşit orice limită.
A descoperi* – 2. „a da pe faţă, a dezvălui, a trăda” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]: El
şi-a descoperit intenţiile.
A descurca* – 2. „a lămuri, a clarifica o problemă, o situaţie” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(abstract)]: Fratele a descurcat situaţia aceasta.
A dezrădăcina* – 2. (fig.) „A face să dispară [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract idee,
deprindere]: Conducerea a dezrădăcinat un obicei rău.
A emite* – 1. „a lansa” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract : păreri, teorii; legi,
decrete]:
Parlamentul emite legi.
A epuiza* – 2. „a termina studierea, lămurirea unei probleme” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(abstract)]: Cercetătorul a epuizat problema.
A examina* – 2. „a studia amănunţit ceva sau pe cineva” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]: Cercetătorii examinează probleme ecologice
A executa* – 2. „a îndeplini un ordin” ” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract]:
Subalternul
execută ordinele directorului. 4 „a cânta o bucată muzicală” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract]:
Pianistul execută o piesă muzicală de Grig. 5. „a aduce la îndeplinire” [Sb. agent + V +
C. d. obiect
(abstract : un plan, o hotărâre judecătorească.)]: Inspectorul judiciar execută hotărârea
judecătorească.
Page 106
106
A expune* – 1. „a prezenta, a face cunoscut prin cuvinte, prin explicaţii” [Sb. agent + V
+ C. d.
obiect (abstract)]: Profesorul expune tema
A favoriza* – 1. „a face posibilă, a înlesni desfăşurarea unei acţiuni” [Sb. instrument + V
+ C. d.
obiect (abstract)]: Investiţiile de capital au favorizat dezvoltarea economiei.
A frământa* – 2. „a examina o idee, un plan, o problemă întorcând-o pe toate părţile”
[Sb. agent
+ V + C. d. obiect (abstract)]: Cercetătorul frământă problema aceasta.
A impune* – 1. „a face ca ceva să fie acceptat” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]:
Şeful
îşi impune părerea. 2. „a supune unui impozit” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]:
Toate
câştigurile se impun.
A indica* – 1. „a arăta, a semnala, a face cunoscut” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]:
Anchetatorul a indicat un fapt interesant.
A iniţia* – 2. „a pune bazele unei acţiuni, a unei activităţi” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]: Colectivul nostru a iniţiat o acţiune de protest.
A inspira* – 2. „a insufla cuiva un gând, un sentiment” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]:
Omul acesta îmi inspiră încredere.
A introduce* 4. „a pune în practică, în uz” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Noi
am introdus
o nouă metodă de cercetare.
A învăţa* – 1. „a asimila cunoştinţe, a studia” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]:
Copiii
învaţă istoria românilor. 3. „a trage învăţăminte” [Sb. obiect (abstract) + V + C. d. obiect
(abstract)]: Viaţa îl învăţă multe pe om.
A justifica* – 1. „a dovedi că ceva este just” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]:
Studenţii
îşi justifică absenţele.
A lansa* – 2. „a pune în circulaţie” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Guvernul a
lansat
o nouă iniţiativă.
A mirosi* – 2. (fig.) „a presimţi, a bănui, a presupune” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract]:
Şeful a mirosit pericolul.
A monta* – 2. „a pune în scenă” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Regizorul a
montat 3
spectacole.
A ocoli* – 4. „a se eschiva de la un răspuns” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: De
ce
Vasile ocoleşte problema.
A opera* – 1. „a face, a realiza, a înfăptui” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]:
Contabilul
operează calcule. Managerul operează schimbări.
A ordona* – 1. „a da un ordin, a dispune” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]:
Preşedintele
a ordonat mobilizarea.
Page 107
107
A părăsi:* – 4. „a înceta, a întrerupe” [Sb. agent + V + C. d. obiect (o acţiune, o
activitate.)]:
Opoziţia a părăsit şedinţa.
A păstra* – 2. „a respecta un obicei, o tradiţie” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]:
Neamul
păstrează tradiţiile. 3. „ a menţine, a face să dureze” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]:
Partenerul nostru păstrează tăcerea.
A pierde* – 3. „a rămâne fără o facultate intelectuală” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]:
Vecinul nostru şi-a pierdut minţile 4. „a fi învins” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]:
Sportivul a pierdut competiţia.
A poseda* – 2. „a cunoaşte o limbă străină” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: D.
Cantemir poseda 8 limbi străine.
A preda* – 2. „a transmite ,în mod sistematic, cunoştinţele unei discipline (prin cursuri,
lecţii)
[Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Domnul Florea predă geografia.
A presupune* – 1. „a crede de mai înainte că ceva va avea loc” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(abstract)]: Noi am presupus faptul acesta. 2 „a necesita ceva în prealabil pentru a se
putea înfăptui”
[Sb. obiect . (acţiuni, fapte, fenomene) + V + C. d. obiect (abstract)]: Succesul presupune
multă
muncă.
A prevedea* – 2. „a specifica, a menţiona” [Sb. obiect (legi, regulamente, dispoziţii) + V
+ C. d.
obiect]: Legea prevede toate drepturile cetăţenilor.
A promova* – 3. „a susţine” [Sb. agent + V + C. d. obiect (o idee, un curent)]: Noi nu
promovăm ideea federalizării.
A răscumpăra* – 2. „a compensa o faptă dăunătoare printr-o acţiune ulterioară” [Sb.
agent + V
+ C. d. obiect (abstract)]: Maria şi-a răscumpărat greşeala
A repeta* – 1. „a citi sau a spune de mai multe ori o lecţie un rol” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(abstract)]: Actorii repetă rolurile.
A saluta* – 2 „a primi cu entuziasm” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract : o veste, o
idee, o
acţiune)]: Noi salutăm această idee.
A semăna* – 2. (fig). „a propaga” ” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract : idei, zvonuri,
vrajbă)]: Duşmanii noştri seamănă vrajbă.
A sesiza* – 1. „a pătrunde cu mintea” ” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]:
Studenţii au
sesizat această problemă complicată.
A stăpâni* – 2. „a avea cunoştinţe temeinice într-un domeniu”[Sb. agent + V + C. d.
obiect
(abstract)]: Savantul stăpâneşte bine materia.
Page 108
108
A susţine* – 2. „a afirma cu tărie” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract : o idee, un
principiu,
un punct de vedere)]: Puţini susţin această idee. 3. „a se prezenta la un examen sau la un
concurs”
[Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract)]: Studenţii susţin multe examene.
A tăia* – 4. „a suprima un text sau o parte din text” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]:
Redactorul a tăiat un paragraf.
A trimite* – 2. „a comunica printr-un post de radio” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]: Au
transmis că se va încălzi.
A trata* – 4. „a expune o problemă ştiinţifică, literară etc. ” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract)]: Domnul Ionescu tratează probleme ecologice.
Sb. agent + V + C. d. obiect (loc incorporat)
A degaja* – 2. „a elibera ceva de un obstacol; (la fotbal) a trimite mingea departe de
poarta
proprie, pentru a evita o acţiune periculoasă din partea adversarului” [Sb. agent + V + C.
d. obiect
(loc)]: Oamenii au degajat trecerea.
A descoperi* – 3. „a găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns” fig. „a pătrunde o
taină” [Sb.
agent + V + C. d. obiect (loc incorporat)]: Poliţia a descoperit cheile în sertar.
A evacua* – 1. „a părăsi” ” [Sb. agent + V + C. d. obiect (loc incorporat)]: Autorităţile au
evacuat regiunea contaminată.
A cuceri* – 1. „a ocupa prin puterea armelor un teritoriu străin” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(concret: loc incorporat.)] Forţele armate ale Germaniei hitleriste au cucerit teritorii
străine.
A ocupa* – 1. „a lua în stăpânire”. [Sb. agent + V + C. d. obiect (teritoriu)]: Armata a
ocupat
localitatea. 2. „a deţine o casă”. [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret: un imobil, un
spaţiu
locativ)]: Familia Ionescu a ocupat apartamentul nr. 28.
Sb. agent + V + C. d. obiect (unic);
A deschide* – 4. „A face un drum, o cărare” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic)]:
Autorităţile
au deschis drumul naţional nr. 5.
A descifra* – 1. „a citi, a desluşi un text neciteţ sau scris într-o limbă necunoscută sau cu
semne
convenţionale” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic = texte)]: Cercetătorii descifrează texte
vechi. 2.
a citi şi a interpreta o partitură muzicală” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic)]: Dirijorul
descifrează
partitura unei simfonii.
A deservi* – 2. „a supraveghea şi a dirija funcţionarea unei maşini” [Sb. agent + V + C.
d.
obiect (unic)]: Inginerul deserveşte parcul de maşini.
A desfunda* – 1. „a deschide” [Sb. agent + V + C. d. obiect (un butoi, o sticlă)]: Ion a
desfundat
un butoi. 2. „a curăţa” [Sb. agent + V + C. d. obiect (canal, drum, şanţ)]: Sătenii au
desfundat
canalul.
Page 109
109
A despiedica* – 2 „a ridica piedica de la o armă de foc” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(armă)]:
Soldatul a despiedicat pistolul.
A deturna* – 1. „a da altă destinaţie decât cea prevăzută legal” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(concret: fonduri băneşti)]: Unii agenţi economici deturnează fonduri. 2. „a abate un
avion de pe
itinerarul normal, silind. pilotul să ia direcţia ce i se impune” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(avioane)]: Teroriştii deturnează avioane.
A dezrădăcina* – 1. „a scoate din pământ o plantă” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(plante)]:
Plugarii au dezrădăcinat copacii de mere pădureţe.
A dicta* – 1. „a rosti clar cuvintele unui text” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic)]:
Profesorul
dictează un text greu.
A eclipsa* – 1. „a întuneca total sau parţial un alt corp ceresc” ” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(corp ceresc)]: Soarele a eclipsat luna.
A epuiza* – 1. „a termina a isprăvi (prin vânzare, consum)” ” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(marfă)]: Magazinul a epuizat un lot de cărţi.
A fixa* – 3. „a stabili un termen, un preţ” [Sb. agent + V + C. d. obiect (preţ)]:
Producătorii
fixează preţul iniţial. A fixa* 4. „a trata cu fixator” ” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(material
fotografic developat)]: Fotograful a fixat poza.
A fortifica* – 1. „a întări, a face mai rezistent” [Sb. agent + V + C. d. obiect
unic(organism)]:
Nu toţi ne fortificăm organismul.
A frapa* – 2. „a răci şampania sau alte băuturi cu ajutorul gheţii” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
unic (băuturi)]: Chelnerul a frapat şampania.
A frământa* – 1. „a amesteca cu mâinile un aluat” [Sb. agent + V + C. d. obiect(unic)]:
Mama
frământă pâinea.
A imprima* – 2. „a întipări desene colorate” [Sb. agent + V + C. d. obiect (ţesături)]:
Angajaţii
imprimă materialul. A imprima* 3. a înregistra sunete pe benzi sau pe discuri” [Sb. agent
+ V + C.
d. obiect]: Fiul meu imprimă muzică clasică. A imprima* 4. „a tipări” [Sb. agent + V +
C. d. obiect
(cărţi)]: Tipografii imprimă cărţi şi manuale
A intona* – 1. „a cânta” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic: melodie, imn)]: Corul
intonează
imnul Moldovei. A intona* 2. „a rosti cu un anumit ton” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(unic: cuvânt,
frază)]: Artistul intonează monologul lui Hamlet.
A împleti* – 2. „a strânge părul în cozi” [Sb. agent + V + C. d. obiect( unic: păr)]: Fetiţa
îşi
împleteşte cozile.
A închide* – 6. „a îngrădi, a împrejmui” [Sb. agent + V + C. d. obiect (curte)]:
Gospodarul şi-a
închis curtea.
Page 110
110
A ocupa* – 3. „a deţine un post”. [Sb. agent + V + C. d. obiect (post, funcţie)]: Domnul
Palienco a ocupat postul de director.
Sb. agent + V + C. d. obiect (loc incorporat);
A decora* – 1. „a împodobi cu ornamente, zugrăveli etc.” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret: clădire, cameră) / loc incorporat]: Constructorul a decorat camera.
A devasta* – 1. „a distruge, a pustii” [Sb. agent + V + C. d. obiect (ţară, o regiune]:
Inamicul a
devastat ţara noastră. 2. „a jefui, a prăda” [Sb. agent + V + C. d. obiect loc incorporat]:
Hoţul a
devastat apartamentul.
Sb. agent + V + C. d. parte a corpului;
A depila* – 2. „a îndepărta părul în scopuri igienice” [Sb. agent + V + C. d. obiect (parte
a
corpului)]: Femeile îşi depilează picioarele.
A deschide* – 3. „A face o incizie într-o rană sau într-o cavitate a corpului” [Sb. agent +
V + C.
d. obiect (rană, parte a corpului)]: Medicul i-a deschis inima.
Sb. agent /instrument (sursă) + V + C. d. pacient /obiect;
A cuceri* – 2. (fig.) „A-şi atrage dragostea, simpatia, bunăvoinţa cuiva” [Sb. agent
/instrument
+ V + C. d. pacient]: Copilul acesta ne-a cucerit prin gingăşia lui. Frumuseţea doamnei T
l-a
cucerit pe colegul meu.
A difuza* – 1. „a propaga (prin viu grai, prin scris, prin radio” [Sb. agent / instrument +
V + C.
d. obiect (abstract : idee, o ştire]: Crainicul difuzează ştiri. Radioul difuzează emisiuni
interesante.
A emite* – 3. „a produce radiaţii” [Sb. sursă + V + C. d. obiect(concret)]: Substanţele
radioactive emit raze.
A frapa* – 1. „a face impresie, a bate la ochi” [Sb. sursă + V + C. d. pacient]: Frumuseţea
fetei
ne-a frapat.
A impresiona* – 1. „a produce o impresie puternică” [Sb. agent /sursă + V + C. d.
pacient]:
Actorul i-a impresionat pe spectatori. Spectacolul ne-a impresionat.
A ispiti* 1. – „a atrage, a ademeni” [Sb. sursă + V + C. d. pacient +]: Mâncarea aceasta
mă
ispiteşte.
A mistui* – 2. ”a distruge, a nimici” [Sb. instrument + V + C. d. pacient]: Otrava a
mistuit
şoarecii. 3. (fig.) „a chinui sufleteşte” [Sb. instrument. + V + C. d. pacient]: Pe băiat îl
mistuie
dorul de casă.
A secera* – 1. „a reteza de la rădăcină cereale pentru a strânge recolta” [Sb. agent
/instrument +
V + C. d. obiect (concret)/instrument incorporat]: Ţăranii cosesc grâul. Combina coseşte
mazărea.
Sb. agent + V + C. d. obiect /pacient /rezultat incorporat
Page 111
111
A executa* – 3. „a face exerciţii de gimnastică, de balet”[Sb. agent + V + C. d.
obiect(rezultat
încorporat]: Balerinele execută piruete.
Sb. agent / sursă + V + C. d. experimentator;
A cuprinde* – 2. „apune stăpânire, a cuceri” [Sb. obiect /sursă (abstract :stări sufleteşti,
stări
fizice) + V + C. d. experimentator]: Pe soldat l-a cuprins neliniştea.
Sb. obiect + V + C. d. pacient /obiect;
A conduce* – 4. Sb. „a transmite o cantitate de” [Sb. obiect (corpuri) + V + C. d. obiect
(căldură, electricitate)]: Fierul conduce electricitatea.
A depăşi* – 3. „a întrece puterile, atribuţiile sau competenţa cuiva” [Sb. obiect (abstract)
+V+
C. d. pacient]: Problema aceasta îl depăşeşte pe elev.
A domina* – 2. ”a întrece prin înălţime” [Sb. obiect + V + C. d. obiect]: Turnul domină
împrejurimile.
A impresiona* – 2. „a acţiona asupra substanţei sensibile de pe un film sau de pe o hârtie
fotografică” [Sb. obiect (lumină) + V + C. d. obiect]: Lumina a impresionat pelicula.
A iubi* – 2. „a ţine foarte mult la ceva” [Sb. agent + V + C. d. pacient /obiect]: Ion îşi
iubeşte
mama /ţara.
A mustra* – 2. „a avea remuşcări” [Sb. obiect (abstract) + V + C. d. pacient]: Conştiinţa
îl
mustră pe secretar.
A devansa* – 2. ”a face să se petreacă ceva mai devreme decât era prevăzut” [Sb. obiect
+V+
C. d. obiect (abstract]: Şedinţa devansează programul.
A forma* – 2. „a alcătui, a constitui, a reprezenta” [Sb. (elemente multiple) + V + C. d.
obiect]:
Mai multe case formează un cartier.
A frige* – 2. „a dogorî, a arde, a provoca arsuri” [Sb. obiect (surse de căldură sau corpuri
fierbinţi + V + C. d. pacient]: Fierul de călcat i-a fript mâna fetei.
A imprima* – 5. (fig) „a determina, a impune (un anumit ritm în muncă, viteza unui
corp)”]Sb.
obiect + V + C. d. obiect]:„Salariile mari imprimă un ritm mai ridicat al muncii.
A părăsi:* – 2. (fig.) „a se simţi slăbit” [Sb. obiect (abstract) + V + C. d. pacient]: Puterile
m-au
părăsit.
A smulge* – 1. „A scoate din locul unde se află, trăgând cu putere” [Sb. obiect
/elementiv + V +
C. d. obiect (concret)]: Tractorul smulgea copacii. Furtuna a smuls acoperişul casei.
A strânge* – 4. „a apăsa asupra corpului, nefiind. suficient de larg” [Sb. obiect
(îmbrăcăminte,
încălţăminte) + V + C. d. pacient]: Pe Ion îl strâng pantofii.
A susţine* – 1. „a servi drept suport unui lucru” ” [Sb. obiect (concret) + C. d. obiect
(concret)]:
Stâlpul susţine acoperişul.
Page 112
112
A trăda* – 2. (fig.) „a nu mai funcţiona” ” [Sb. obiect (abstract : facultăţi mintale) + V +
C. d.
pacient.]:Pe bătrân îl trădează memoria.
Sb. elementiv + V + C. d. pacient/obiect;
A desfunda* – 3. „a face să devină impracticabil” [Sb. elementiv (ploaie, revărsări de
apă) + V
+ C. d. obiect un drum, un teren]: Ploaia torenţială a desfundat toate drumurile.
A stăpâni* – 3. „a domina pe cineva” ” [Sb. obiect (abstract : gânduri, sentimente) + V +
C. d.
pacient]: Mă stăpâneşte dorul de ţară.
Sb. experimentator + V + pacient /obiect;
A auzi* – 1 „a percepe sunetele cu ajutorul auzului” [Sb. experimentator /instrument + V
+ C. d.
obiect (abstract)]: Petre aude cântecul/Urechile aud.
A dori* – 1. „a râvni, a fi stăpânit de dorinţa de a avea sau a obţine ceva” [Sb.
experimentator +
V + C. d. obiect (abstract)]: Toţi oamenii doresc pace.
b. Structuri trivalente
În cadrul eşantionului de verbe tranzitive supuse analizei au fost depistate 13 clase
valenţiale de
verbe trivalente. Dat fiind. faptul că numărul de verbe cu structuri trivalente este
considerabil mai
mic decât cele cu structuri bivalente, le vom clasifica în cele ce urmează fără să ţinem
seama de
calitatea lor mono- sau polisemantică. Verbele polisemantice sunt evidenţiate prin
asterisc.
Sb. agent + V + C. d. obiect /pacient + C. loc
A aranja – „a pune în ordine” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret) + C. loc]:
Bibliotecara
aranjează cărţile pe rafturi. Copilul îşi aranjează lucrurile în dulap.
A cita* –2. „a reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva, indicându-se sursa”
[Sb.
agent + V + C. d. obiect (loc)]: Cercetătorul a citat fapte din E. Coşeriu. 3. „a chema pe
cineva în
faţa unui organ judiciar” [Sb. agent + V + C. d. pacient + C. loc)]: L-au citat la proces pe
vecin.
A conduce* – 3. „a însoţi pe cineva” [Sb. agent + V + C. d. pacient + C. loc]: Soţul meu
m-a
condus până la gară.
A delega – „a da cuiva o delegaţie” [Sb. agent + V + C. d. pacient + C. loc]: Directorul l-
a
delegat pe domnul Popescu la conferinţa de la Praga.
A deporta – „a trimite în mod forţat pe cineva într-o regiune îndepărtată” [Sb. agent + V
+ C. d.
pacient + C. loc]: Comuniştii au deportat multă lume în Siberia.
A desprinde – „a separa un lucru de altul cu care este unit; a desface din locul unde stă
prins”
[Sb. agent + V + C. d. obiect + C. loc]: Meşterul a desprins lustra din cârlig.
A excerpta – „a lăsa la o parte, a exclude” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret) + C.
loc.]:
Cercetătorul a excerptat exemple din opera lui Ion Creangă.
Page 113
113
A insera* –1. „a introduce o informaţie într-un ziar; a include un adaos într-un text” [Sb.
agent +
V + C. d. obiect (abstract) + C. loc.]: Redactorul a inserat o informaţie de ultimă oră în
numărul de
azi al ziarului. 2. „a introduce un material în masa altui material” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(abstract)]: [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract) C. loc.]: Cercetătorii au inserat noi
fapte în
raportul de dare de seamă.
A instala* – 2. „a stabili într-un loc, într-un post” [Sb. agent + V + C. d. pacient + C.
loc.]:
Domnul Florea l-a instalat pe fratele său în postul de contabil-şef.
A insufla* – 1. „a introduce sub presiune” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret: gaze) +
C.
loc.]: Oţelarii insuflă gaze în cuptor.
A introduce* – 1 „a face să intre, să pătrundă” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret) +
C. loc]:
Medicul a introdus seringa în venă. 2. „a face ca o persoană să fie primită de cineva sau
să fie
admisă într-o organizaţie” [Sb. agent + V + C. d. pacient +C. loc]: Secretara l-a introdus
pe Ion în
cabinetul directorului. 3. „a ajuta pe cineva să se iniţieze într-o problemă, într-o
activitate” [Sb.
agent + V + C. d. pacient + C. loc.]: Radu Vasilescu l-a introdus pe fiul său în această
afacere.
A ocupa* – 4. „a rezerva”. [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract) + C. loc]: Moşul a
ocupat un
loc la trenul de la ora 6.
A plasa* – 1. „a aşeza ceva într-un anumit loc; a instala pe cineva într-un post” [Sb. agent
+V+
C. d. pacient + C. loc]: L-au plasat la Ambasada Germaniei. 2. „a investi o sumă de bani
într-o
acţiune” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret) + C. loc]: Firma noastră a plasat tot
capitalul în
afacerea aceasta. 4. „a trimite mingea într-un anumit loc de pe teren” [Sb. agent + V + C.
d. obiect
(mingea) + C. loc]: Fotbalistul a plasat mingea în centru.
A trimite* – 1. „a dispune ca cineva să se ducă undeva” [Sb. agent + V + C. d. pacient +
C. loc]:
Mama a trimis copii la şcoală. 2. „a indica cuiva să consulte un text” [Sb. agent + V + C.
d. pacient
+ sursă]: Coordonatorul m-a trimis la lucrările lui E. Coşeriu.
Sb. agent + V + C. d. obiect (concret) + C. ind. (cauză)
A bonifica – „a scădea dintr-o factură o anumită sumă” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret) +
C. ind. (cauză)]: Contabila a bonificat preţul pentru plată în numerar.
A suspecta – „a bănui pe cineva de ceva” [Sb. agent + V + C. d. pacient + C. ind.
(cauză)]:
Colegul meu mă suspectează de fraudă.
Sb. agent /instrument + V + C. ind. destinatar + C. d. obiect (abstract)
A cauza – „a fi cauza a ceva, a pricinui, a produce” [Sb. agent /instrument + V + C. ind.
destinatar + C. d. obiect (abstract)]: Partenerii ne-au cauzat mari pierderi. Ploaia
torenţială a
cauzat mari pierderi fermierilor.
Page 114
114
A croşeta – „A împleti cu croşeta” [Sb. agent /instrument + V + C. d. obiect (concret) +
C. ind.
destinatar]: Mama îi croşetează copilului o căciuliţă.
A datora – „a avea de plătit cuiva o datorie bănească; a avea o obligaţie morală faţă de
cineva”
[Sb. agent + V + C. d. obiect (concret/abstract) + C. ind. beneficiar]: Prietena mea îmi
datorează
1000 de lei. Soţul îi datorează soţiei o explicaţie.
A dărui – „a da cuiva un lucru în dar” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret) + C. ind.
beneficiar]: Soţul i-a dăruit Mariei o maşină.
A decerna – „a acorda un premiu, o decoraţie” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret) C.
ind.
destinatar]: Guvernul i-a decernat acestui scriitor un premiu.
A dedica – „a închina cuiva în semn de omagiu şi de afecţiune” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(concret) + C. ind. beneficiar]: Poetul i-a dedicat o poezie mamei sale.
A dicta* – 2. „a impune ceva în mod categoric” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract) +
C.
ind.]: Directorul ne dictează părerile lui personale.
A dori* – 2. „a ura cuiva ceva” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract) + C. ind.]: Copiii
le
doresc mamelor sănătate.
A indica* – 2. „a recomanda, a prescrie ” [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract : un
medicament, un tratament) + C. ind.]: Medicul i-a indicat antibiotice copilului.
A interzice – „a nu permite să se facă un lucru” [Sb. agent + V + C. ind. + C. d. obiect]:
Părinţii
i-au interzis copilului dulciurile.
A plasa* – 3. „a vinde, a distribui bilete la un spectacol” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)
+ C. ind.]: Producătorii au plasat marfa unui cumpărător din Mensk.
A remite – „a preda, a înmâna” [Sb. agent + V + C. d. obiect + C. ind. (destinatar)]:
Curierul a
remis documentele secretarei.
A împărţi – „a diviza, a repartiza, a distribui” [Sb. agent + V + C. d. obiect + C. ind.]:
Profesoara împarte cărţi elevilor.
A pasa* – 1. „a da, a transmite, a face să ajungă în mâna altuia”: [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(concret) + C. ind.]: Ion i-a pasat sarea vecinului din dreapta. Sensul 2. „a trimite mingea
unui
coechipier” [Sb. agent + V + C. d. obiect (mingea) + C. ind.]: Gică Hagi i-a pasat mingea
lui Mutu.
A plăti* – 3. „a răsplăti în bani un serviciu, o muncă efectuată” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(bani) + C. ind.]: Stăpânul i-a plătit instalatorului 100 de lei.
A preda* – 1. „a da în primire” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret) + C. ind.]:
Funcţionara a
predat dosarele directorului.
A restitui – „a da ceva înapoi” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret) +C. ind.
(destinatar)]:
Colegul i-a restituit cărţile lui Radu.
Page 115
115
A reţine* – 2. „a opri o parte din drepturile cuiva” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret)
+ C.
ind.]: Lui Popescu directorul i-a reţinut salariul. .
A transmite* – 1. „a comunica ceva prin intermediul cuiva” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract) + C. ind.]: I-am transmis să vină. 3. „a face o transmisiune în drepturi” [Sb.
agent + V +
C. d. obiect (concret) + C. ind.]: Tatăl i-a transmis fiului drepturile de proprietate.
A tricota – „a realiza un tricot, a împleti” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret) + C. ind.
(destinatar)]: Mama îi tricotează fiice o vestă.
A comuta* – 1. „a schimba o pedeapsă mai grea în una mai uşoară” [Sb. agent + V + C.
d. obiect
(abstract) C. ind. (destinatar)]: Lui Petrescu judecătorul i-a comutat pedeapsa capitală.
Sb. agent + V + C. d. obiect (concret) + C. ind. obiect /pacient
A colaţiona – „a confrunta copia unui text cu originalul” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret)
+ C. ind. obiect /pacient]: Scriitorul a colaţionat copia cu originalul.
A extorca – „a obţine ceva prin forţă, prin ameninţări, prin violenţă” [Sb. agent + V + C.
d.
obiect + C. ind.]: Gardienii au extorcat bani de la deţinut.
A împrumuta* – 2. „a lua de la altul un obicei, o idee” [Sb. agent + V + C. d. obiect + C.
ind.
prep.]: Nu ştiu de la cine a împrumutat băiatul acest obicei.
A scuti – „a dispensa pe cineva de anumite îndatoriri” [Sb. agent + V + C. d. pacient + C.
ind.
prep.]: Directorul l-a scutit pe subaltern de o sarcină suplimentară.
A mobiliza* – 2. „a antrena o colectivitate la o acţiune de interes general” [Sb. agent + V
+ C. d.
pacient + C. ind. prep.]: Primarul a mobilizat bătrânii la culesul strugurilor.
A schimba* – 1. „a înlocui pe ceva sau pe cineva cu altceva sau altcineva” [Sb. agent + V
+ C.
d. pacient + C. ind. prep.]: Directorul l-a schimbat pe maistrul bătrân cu unul tânăr. 2. „a
ceda un
lucru pentru alt lucru” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret) + C. ind. prep.]: Ţăranii
schimbă
grâul pe porumb.
A sesiza* – 2. A înştiinţa o autoritate despre un caz care trebuie luat spre cercetare” [Sb.
agent +
V + C. d. pacient + C. ind. prep.]: Noi am sesizat autorităţile despre nereguli.
A smulge* – 2. (fig.) „a obţine ceva cu mari eforturi” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(abstract) +
C. ind. prep.]: Anchetatorul a smuls o mărturie de la inculpat.
Sb. agent + V + C. d. obiect (concret) + C. ind. (scop)
A colecta – „a aduna lucruri, bani etc. într-un anumit scop” [Sb. agent + V + C. d. obiect
(concret) + C. ind. (scop)]: Noi colectăm alimente pentru sinistraţi. Multe organizaţii de
binefacere
colectează bani pentru casele de copii.
Sb. agent + V + C. d. obiect (concret: servicii publice sau bunuri ale statului)
Page 116
116
A concesiona – „a da în concesiune” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret: servicii
publice sau
bunuri ale statului) + C. ind. beneficiar]: Întreprinderea noastră a concesionat cantina unei
firme private.
Sb. agent + V + C. d. pacient) + C. scop
A conjura – „a ruga stăruitor” [Sb. agent + V + C. d. pacient) + C. scop]: Părinţii îl
conjură pe
fiu să nu plece în străinătate.
A constrânge – „a forţa pe cineva să facă un lucru” [Sb. agent + V + C. d. pacient + C.
scop]:
Directorul l-a constrâns pe Ion să plece în delegaţie.
Sb. agent / instrument + V + C. d. pacient + C. ind. (abstract)
A inspira* – 2. (fig.) „a insufla cuiva un gând, un sentiment” [Sb. agent + V + C. d.
obiect
(abstract) + C. ind.]: Acest om inspiră milă călătorilor.
A insufla* – 2. „a provoca cuiva un sentiment, o anumită stare sufletească” [Sb. agent +
V + C.
d. obiect (abstract) + C. ind.]: Copilul acesta îmi insuflă milă.
A împiedicat* – 2. (fig.) „a nu lăsa pe cineva să facă ceva” [Sb. agent + V + C. d. pacient
+ C.
ind.]: Părinţii l-au împiedicat pe fiu să plece în străinătate.
A împrumuta* – 1. „a da cuiva (sau a lua de la cineva) un lucru sau o sumă de bani sub
rezerva
restituirii” [Sb. agent + V + C. d. obiect + C. ind. D/prep.]: Ion i-a împrumutat lui Dan
1000 de lei.
Ion a împrumutat de la Dan 1000 de lei.
A contamina – „a transmite o boală molipsitoare” [Sb. agent /instrument + V + C. d.
pacient +
C. ind. (boala)]: Sora şi-a contaminat fratele de variolă.
A deferi – „a trimite pe cineva în judecată” [Sb. agent + V + C. d. pacient + C. ind.
instanţă]:
Autorităţile l-au deferit judecăţii pe infractor.
A degaja* – 3. „a elibera pe cineva de o sarcină, de o îndatorire” [Sb. agent + V + C. d.
pacient + C
ind.]: Colegul m-a degajat de o sarcină foarte grea.
A degreva – „a scuti pe cineva de o sarcină” [Sb. agent + V + C. d. pacient + beneficiar
incorporat + C. ind. (abstract]: Secretariatul îl degrevează pe director de sarcini
secundare.
A felicita – „a adresa cuiva cuvinte de laudă cu ocazia unui succes obţinut; a exprima
cuiva
urări de fericire cu o anumită ocazie” [Sb. agent + V + C. d. pacient + C. ind.]: Am
felicitat-o pe
prietena noastră cu ocazia jubileului.
A forţa* – 1. „a sili, a constrânge, a obliga” [Sb. agent + V + C. d. pacient + C. ind.]:
Prietenii
ne-au forţat să mergem în excursie.
A implica – 2. „a amesteca pe cineva într-o afacere” [Sb. agent + V + C. d. pacient + C.
ind.]:
Prietenul l-a implicat într-o afacere necurată.
Page 117
117
A provoca* – 2. „a aţâţa, a întărâta, a instiga” [Sb. agent + V + C. d. pacient + C. ind.
prep.]:
Tinerii aceştia ne provoacă la ceartă
A trata* – 2. „a oferi cuiva mâncare sau băutură” [Sb. agent + V + C. d. pacient + C. ind.
prep.]:
Ioana m-a tratat cu prăjituri.
Sb. agent + V + C. d. pacient + EPS (funcţie)
A confirma* – 2 „ a definitiva într-un post, într-o situaţie” [Sb. agent + V + C. d. pacient
+
EPS]: L-au confirmat la postul de contabil-şef.
A definitiva* – 2. „a face pe cineva să rămână definitiv într-un post” [Sb. agent + V + C.
d.
pacient + EPS]: Pe domnul Florea l-au definitivat decan.
A desemna „a indica pe cineva ca fiind. potrivit pentru a ocupa o anumită funcţie sau
pentru a
îndeplini o sarcină” [Sb. agent + V + C. d. pacient + EPS (funcţie)]: Directorul l-a
desemnat pe
domnul Tabără contabil.
Sb. agent + V + C. d. obiect + instrument
A colora* – 1 „a da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele” [Sb. agent +
V + C.
d. obiect + instrument incorporat sau exprimat)]: Zugravul colorează pereţii /cu galben. 2.
(fig.) „a
da o nuanţă vie [Sb. agent + V + C. d. obiect (abstract : vorbire sau scris) + instrument]:
Oratorul îşi
colorează discursul cu figuri de stil.
A distinge* – 2. „a acorda cuiva o distincţie” [Sb. agent + V + C. d. pacient +
instrument]: Pe
domnul Florea l-au distins cu un premiu.
A dota – „A utila cu cele necesare” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret, întreprindere,
birou)
+ instrument]: Ministerul a dotat spitalul cu echipament modern.
A fertiliza – „a mări fertilitatea unui teren” [Sb. agent + V + C. d. obiect (unic, sol) +
instrument] Agronomii au fertilizat solul cu îngrăşăminte minerale.
A împrejmui – „a îngrădi” [Sb. agent + V + C. d. obiect (loc) + instrument]: Tata a
împrejmuit
casa cu un gard de piatră.
A încapsula – „a astupa o sticlă cu o capsulă” [Sb. agent + V + C. d. obiect (loc) +
instrument]:
Angajaţii fabricii încapsulează şampania cu dopuri de plută.
A lustrui – „a da lustru unui obiect” [Sb. agent + V + C. d. obiect + instrument] Cizmarul
lustruieşte cizmele cu vacs.
Sb. agent + V + C. d. obiect (concret) + C. mod
A clasa* – 2. „a stabili locul cuvenit cuiva în urma unui examen sau concurs” [Sb. agent
+V+
C. d. pacient + C. mod]:Pe concurentul nostru l-au clasat al treilea.
A evalua – „a aprecia, a stabili valoarea, preţul” [Sb. agent + V + C. d. obiect (concret) +
C.
mod]: Specialiştii au evaluat preţul imobilului la un milion de lei.
Page 118
118
A frauda – „ a săvârşi o fraudă” [Sb. agent / instrument + V + C. d. obiect + C. mod]:
Unii
agenţi economici au fraudat statul cu milioane de lei. Evaziunile fiscale au fraudat statul
cu
milioane de lei.
A trata* – 1. „a se purta cu cineva într-un anumit fel”[Sb. agent + V + C. d. pacient +C.
mod.]:
Managerul ne tratează bine.
Sb. agent + V + C. d. experimentator + C. mod
A fascina – „a cuceri pe cineva prin calităţi deosebite” [Sb. agent + V + C. d.
experimentator +
C. mod]: Artista ne-a fascinat cu frumuseţea ei.
A fermeca – „a încânta, a atrage” [Sb. agent + V + C. d. experimentator + C. mod.]:
Copilul ne-
a fermecat prin gingăşia lui.
Sb. agent + V + C. d. obiect + onomasiv
A intitula – „a da un titlu [Sb. agent + V + C. d. obiect + onomasiv]: Scriitorul şi-a
intitulat
cartea „Nada florilor”.
Sb. agent + V + C. d. pacient + C. rel.
A iniţia* – 1. „a da cuiva primele cunoştinţe” [Sb. agent + V + C. d. pacient + C. rel.]: L-
am
iniţiat pe cumnatul meu în contabilitate.
A interoga – 2. „a examina un elev, un student” [Sb. agent + V + C. d. pacient + C. rel.]:
Profesorul l-a interogat pe elevul repetent la matematică.
A învăţa* – 2. „a transmite cuiva cunoştinţe dintr-un domeniu oarecare” [Sb. agent + V +
C. d.
pacient + C. rel.]: Care profesor vă învaţă la chimie?
A pregăti* – 2. a da lecţii, a medita” [Sb. agent + V + C. d. pacient + C. rel.]: Ion
pregăteşte
elevi la matematică.
În cadrul eşantionului de verbe tranzitive supuse analizei au fost depistate 14 clase
valenţiale
de verbe trivalente. Complexitatea structurilor trivalente este evidentă. Mai ales, în cadrul
verbelor
polisemantice se înregistrează o paletă largă de argumente care au ropluri dintre cele mai
diverse.
Schimbările rolurilor determină sememele verbelor polisemantice. Este exemplul
verbului
polisemantic a trata care îşi conturează structura semantică în funcţie de rolurile
argumentelor
acestuia.
Page 119
119
Capitolul IV
Verbele tranzitive în cadrul oporiţiei diateziale
4.1. Raportul dintre tranzitivitate şi diateză
Categoria diatezei a suscitat foarte multe discuţii în lucrările de lingvistică românească.
Este
şi în prezent cea mai controversată categorie gramaticală a verbului, cunoscând cele mai
aprinse
dezbateri teoretice. Conform Dicţionarului de ştiinţe ale limbii, discuţiile s-au referit la:
a) natura
specială a categoriei, cu manifestare preponderent sintactică, şi cu efect pragmatic; b)
numărul de
termeni opozabili; c) caracterul restrictiv al diatezei în sensul că spre deosebire de
celelalte categorii
gramaticale, care angajează părţile de vorbire în ansamblul lor, diateza nu antrenează
toate lexemele
aparţinând clasei verbului. În plus, există restricţii sintactice şi selecţionale în cadrul
fiecărei diateze
în parte; d) marcarea diatezei este deosebită de cea a celorlalte categorii gramaticale.
[DŞL, p.174]
În lucrările de specialitate s-a menţionat în repetate rânduri că tranzitivitatea este strâns
legată de categoria diatezei. Cu toate acestea, încă prin anii 60 ai secolului trecut Finuţa
Asan a
remarcat că raportul dintre diateze şi tranzitivitate nu este prezentat explicit şi clar în
gramaticile
româneşti. Analizând starea de lucruri din cele mai reprezentative gramatici ale timpului
(H. Tiktin,
I. Iordan, N. Drăgan, Al. Rosetti şi J. Byck, Gramatica Academiei), cercetătoarea constată
că există
unele nedumeriri. Astfel, în gramatica lui H. Tiktin se menţionează că verbele se împart
în tranzitive
şi intranzitive, pe de o parte, active şi pasive, pe de altă parte. Un verb tranzitiv poate
apărea ca
activ, pasiv sau reflexiv; un verb intranzitiv, ca activ sau reflexiv. I. Iordan consideră că
verbele
tranzitive pot fi numai active, pasive şi reflexive, cele intranzitive, numai active. Pasivele
şi
reflexivele sunt considerate tranzitive pentru că primele provin totdeauna şi ultimele de
cele mai
multe ori din verbe active tranzitive. Intranzitivele sunt numai active pentru că ele nu pot
avea
corespondente pasive şi reflexive. Prin urmare acad. Iorgu Iordan consideră că un verb
este tranzitiv
sau intranzitiv după cum poate primi sau nu, la diateza activă, un complement direct.
Nicolae
Drăgan consideră că pasivele şi reflexivele rămân în afara împărţirii verbelor în tranzitive
şi
intranzitive. Al. Rosetti şi J.Byck consideră că activele şi pasivele sunt tranzitive sau
intranzitive,
iar reflexivele, deşi primesc toate un complement direct (pronumele reflexiv), au şi ele
unele un
înţeles tranzitiv (cum ar fi a se spăla, a se îmbrăca), iar altele au înţeles intranzitiv (a se
teme, a se
uita). În GLR. se spune că verbele active sunt unele tranzitive, iar altele intranzitive şi că
pasivul
apare numai la verbele tranzitive.
Nedumerirea consemnată de Finuţa Asan se referă la faptul dacă verbul îşi menţine
tranzitivitatea şi când este la diateza pasivă şi nu se mai poate construieşte cu un
complement direct.
Page 120
120
Potrivit părerii lui Iorgu Iordan, verbul îşi păstrează tranzitivitatea şi când trece la diateza
pasivă,
adică rămân tranzitive chiar dacă nu se construiesc cu un complement direct. Potrivit
părerii lui
Sorin Stati, un verb tranzitiv care trece de la diateza activă la cea pasivă îşi pierde
caracterul său
tranzitiv, devenind intranzitiv. Însumând aceste păreri, Finuţa Asan relevă că într-un caz
s-a avut în
vedere faptul că numai activele tranzitive pot trece la diateza pasivă, iar în celălalt caz s-a
ţinut
seama de regimul verbelor la diateza pasivă. De fapt, continuă cercetătoarea, şi la diateza
pasivă (ca
şi la activ sau la reflexiv) unele verbe pot fi construite cu un complement direct sau cu o
propoziţie
completivă directă şi altele nu: unele verbe pasive sunt tranzitive şi altele intranzitive.
Opinia
cercetătoarei este că sunt tranzitive acele verbe care la diateza activă se construiesc cu
două
complemente directe, pe când celelalte verbe la diateza pasivă sunt intranzitive. Astfel,
orice verb,
pe lângă faptul că aparţine la o anumită diateză este fie tranzitiv, fie intranzitiv. [Finuţa
Asan,
p.341-348].
Pentru a elimina discordanţele menţionate mai sus, este necesar să trecem succint în
revistă
problemele consemnate în cursul dezbaterilor în jurul diatezei.
Prima problemă ce trebuie lămurită este natura specială a diatezei în cadrul categoriilor
gramaticale ale verbului. Vorba e că în studiile recente diateza este considerată o
categorie
morfosintactică şi pragmatică. Din punct de vedere sintactic diateza exprimă relaţia
Subiect –
Proces – Obiect, vizând argumentele antrenate în relaţia Verb – Agent – Pacient. Din
punct de
vedere pragmatic diateza realizează o deplasare a interesului comunicativ, de la un
protagonist al
procesului spre altul sau spre procesul însuşi, fără referire la vreunul din protagoniştii lui.
Deci la
definirea diatezei trebuie ţinut cont de nivelul comunicativ – pragmatic al enunţului şi
implicit de
intenţia comunicativă a emiţătorului. Intenţia comunicativă determină forţa ilocuţionară a
unui
enunţ. Tot mai mulţi lingvişti sunt preocupaţi de segmentarea comunicativ-pragmatică a
enunţului.
I. Apresean (1974), G.Pocepţov (1978), V. Hracovskii (1981), N.Sliusareva (1986),
Maria Manoliu
Manea (1993), Ion Bărbuţă (2002) au tratat în lucrările lor varierea nivelului
comunicativ-pragmatic
prin focalizarea unuia dintre cele trei componente ale situaţiei denotate în cadrul
construcţiilor
diateziale. Anume deplasarea focus-ului, a interesului comunicativ, de la un component
spre altul
conturează una din formele diateziale cunoscute în limbă. Astfel, Ion Bărbuţă
menţionează că
diateza este folosită pentru a reprezenta din diferite puncte de vedere secvenţa subiect –
proces –
obiect. În funcţie de constituentul pe care vorbitorul vrea să-l pună în centrul comunicării
– unul
dintre cei doi protagonişti sau procesul însuşi – în limbă sunt posibile trei construcţii
diateziale.
Acestea pot avea în calitate de centru predicativ un verb la una din cele trei forme de
diateză:
diateza activă (marca zero), diateza pasivă (a fi + participiu) şi diateza medio-pasivă (este
vorba de
impersonal şi reflexivul pasiv: se+verb) Astfel, conchide lingvistul Ion Bărbuţă, diateza
activă este
Page 121
121
un mijloc de reliefare a participantului dinamic: Columb a descoperit America. Diateza
pasivă pune
în centrul atenţiei participantul nedinamic, pasiv: America este descoperită de Columb.
Diateza
medio-pasivă concentrează atenţia asupra desfăşurării acţiunii, adică asupra procesului
însuşi: În
anul 1492 se descoperă America [Bărbuţă, 1998, p.65; 2002, p.88]. Deci situaţia din
realitate
exprimată de verbul predicat la diferite diateze rămâne neschimbată, deoarece orientarea
procesului
este aceeaşi: acţiunea efectuată de un participant se răsfrânge asupra unui participant
pasiv. Însă în
funcţie de importanţa pe care o acordă vorbitorul celor două poluri ai procesului (agentul
şi
pacientul), foloseşte două modalităţi de exprimare a aceleiaşi realităţi prin diverse forme
ale
verbului ce exprimă raporturi sintactice diferite. [GULR, p. 175].
A doua problemă intens discutată în studiile de specialitate se referă la numărul formelor
diateziale. În gramaticile româneşti numărul de forme diateziale variază de la doi până la
şase. Două
diateze (activă şi pasivă) sunt preconizate în „Gramatica pentru toţi” de Mioara Avram
[1997] şi în
GULR [2001]. Pentru şase forme diateziale (activă, pasivă, reflexivă, reciprocă,
impersonală,
dinamică) pledează Dumitru Irimia [1997]. Cele mai multe gramatici ale limbii române
consemnează trei forme diateziale: activă, pasivă şi reflexivă. E drept că asupra existenţei
diatezei
reflexive s-a discutat foarte mult. Mioara Avram însă consideră că „Controversele
teoretice
privitoare la existenţa unei a treia diateze sau chiar a mai multor diateze nu au importanţă
pentru
practica limbii. Ceea ce interesează cultivarea limbii este folosirea unui verb cu sau fără
pronume
reflexiv, nu interpretarea în sensul apartenenţei la o diateză sau alta. [Avram, 1997,
p.205].
Foarte argumentată este opinia conform căreia în limba română există trei forme
diateziale:
activă, pasivă şi medio-pasivă [Bărbuţă, 2002, p.88-91]. În cercetarea noastră aderăm la
această
opinie, ea fiind în consens cu tezele puse la baza prezentului studiu.
În ceea ce priveşte legătura pe care o are tranzitivitatea cu formele diateziale se constată
că
verbele la diateza activă pot fi tranzitive şi intranzitive, iar la diateza pasivă – verbele
active
nepronominale tranzitive (e drept că nu în totalitatea lor). La diateza reflexivă pot fi
verbele
tranzitive şi intranzitive.
A treia problemă se referă la caracterul restrictiv al diatezei în sensul că spre deosebire de
celelalte categorii gramaticale, care angajează părţile de vorbire în ansamblul lor, diateza
nu
antrenează toate lexemele aparţinând clasei verbului. Adică nu toate verbele limbii
române pot
forma opoziţii diateziale nici măcar la două dintre formele categoriei diatezei (activă şi
pasivă).
Despre modificări diateziale regulate pentru toate formele diateziale preconizate (cele trei
sau cele
saşe) nici vorbă nu poate fi. Se constată o „specializare” a verbelor pentru o formă
diatezială sau
alta. Verbele cu cele mai productive transformări diateziale sunt verbele tranzitive –
directe.
Urmează verbele tranzitive – reflexive. Intranzitivele sunt în afara categoriei de diateză,
deoarece se
Page 122
122
folosesc doar la o singură formă – la diateza activă – fapt ce nu cadrează cu definiţia
categoriei
gramaticale, care trebuie să aibă cel puţin doi termeni.
A patra problemă ţine de marcarea diatezei care este deosebită de cea a celorlalte
categorii
gramaticale. După cum s-a menţionat mai sus, diateza activă este nemarcată, adică are
marca zero,
diateza pasivă este marcată prin auxiliarul a fi + participiu şi diateza reflexivă – prin se +
verb.
Astfel, conform Dicţionarului de ştiinţe ale limbii „Marcarea diatezei a cunoscut, din
punct de
vedere istoric o trecere de la marcarea predominant sintetică, din latină, spre cea exclusiv
analitică,
din limbile romanice: cu auxiliar pasiv sau clitic reflexiv” [DŞL, 174]. După cum se
poate lesne
observa, doar verbele tranzitive directe şi cele reflexive obiective pot avea mărci
diateziale.
Deci raportul dintre tranzitivitate şi diateză este unul specific pentru limba română. Au
posibilitatea de a accepta transformările diateziale verbele a căror structură actanţială
îndeplineşte
toate condiţiile necesare pentru realizarea opoziţiei activ / pasiv. Adică acelea care
implică doi
participanţi ai procesului: unul activ, care îndeplineşte acţiunea, iar altul pasiv, care o
suferă.
Acestea sunt verbele tranzitive-directe. Verbele intranzitive, a căror structură actanţială
nu
implică un al doilea participant al procesului, nu admit transformarea pasivă. În cazul
verbelor
intranzitive trecerea la diateza pasivă se blochează, din care cauză ele rămân doar cu o
formă
diatezială exprimată – cea activă, şi aceea nemarcată. Din cauza aceasta, verbele
intranzitive trebuie
considerate în afara diatezei.
La fel de multe discuţii a suscitat problema raportului dintre diateză şi tranzitivitate în
lucrările lingviştilor din alte ţări. Astfel, în lingvistica rusă problema se discută intens pe
parcursul
unei perioade îndelungate. L. L. Bulanin, examinând problema raportului dintre diateză şi
tranzitivitate, tratează categoria diatezei ca „ceva deosebit de tranzitivitate, însă strâns
legată de
aceasta” [Bondarko Bulanin, p.161] şi relevă trei direcţii principale în interpretarea
acestei
probleme:
1) Opoziţia diatezei active şi pasive se sprijină pe deosebirea între verbele tranzitive şi
intranzitive;
2) Particularităţile verbelor tranzitive se manifestă în paralelismul construcţiilor active şi
pasive;
3) Corelaţia diatezei cu tranzitivitatea se relevă în posibilitatea verbelor tranzitive de a
avea
formaţii corelative în – ся.
A. V. Bondarko tratează tranzitivitatea ca pe o sferă funcţional-semantică în câmpul
diatezei
alături de sferele activ/pasiv precum şi sensurile particulare ale verbelor reflexive
[Bondarko,1978,
p. 235]. Astfel, tranzitivitatea/intranzitivitatea directă condiţionează corelaţia/necorelaţia
formelor
de activ/pasiv: verbele tranzitive, de regulă, au forme de pasiv, iar cele intranzitive, nu
au.
Page 123
123
B. Konopielko argumentează teza conform căreia între tranzitivitate şi diateză nu există
nici
o legătură. Aceste două categorii nu depind una de alta. Argumentele cercetătoarei sunt
următoarele:
1) existenţa verbelor tranzitive implicite, cu poziţia complementului direct nemarcată,
care nu
formează diateza pasivă. De exemplu, în propoziţiile: Băiatul citeşte. Tatăl bea ş. a.;
2) existenţa unor verbe tranzitive care, deşi se combină cu un complement direct, nu
formează
deloc (sau formează foarte rar) participii pasive (de exemplu, a mulţumi, a pune, a ţine
etc.);
3) existenţa unor verbe care primesc un complement direct, dar care nu formează diateza
pasivă
(a învârti, a întoarce, a juca).
În baza acestor argumente, cercetătoarea conchide că tranzitivitatea şi diateza se
intersectează, însă nu poate fi vorba despre o interdependenţă, despre o legătură strânsă
între aceste
două categorii. Această interdependenţă este doar aparentă. Invocând aserţiunea
reputatului lingvist
rus V. V. Vinogradov referitor la tranzitivitate, conform căreia tranzitivitatea este „una
din
problemele centrale ale semanticii verbului, care doar cu o latură atinge problema
diatezei”
[Vinogradov, 1972, p.507], B. Konopielko exprimă ideea că problema tranzitivităţii nu
poate fi
epuizată pe baza categoriei diatezei [Konopielko, p. 29-30].
Analiza întreprinsă până aici confirmă specificul legăturii dintre tranzitivitate şi diateză,
relevat mai sus pentru limba română. Într-adevăr, se poate spune că tranzitivitatea şi
diateza se
intersectează, însă nu poate fi demonstrată legătura strânsă existentă între aceste două
categorii de
vreme ce se constată o serie de fapte ce o infirmă. Sorin Stati menţiona cu mulţi ani în
urmă că
„Sferele noţiunilor „verb tranzitiv” şi „verb intranzitiv” se încrucişează cu sferele
sensurilor „verb
activ”, „verb pasiv”, „verb reflexiv”. Tranzitivitatea şi intranzitivitatea nu sunt marcate,
iar activul
şi pasivul sunt marcate. (...) Tranzitivitatea şi, respectiv, intranzitivitatea verbului trebuie
studiate
independent de faptul că verbul este la activ, la pasiv sau la reflexiv.[Stati, 1958, p.41].
4. 2. Conjugarea verbelor tranzitive la diateza activă şi la diateza pasivă.
Forma de conjugare diatezială a verbului depinde, după cum am arătat mai sus, de
structura
actanţială a acestuia şi, mai ales, de specificul funcţional al participanţilor sau al
protagoniştilor
procesului. Pentru ca verbul să poată fi conjugat şi la diateza activă, şi la diateza pasivă e
nevoie ca
structura sa actanţială să includă doi actanţi dintre care unul să îndeplinească funcţia de
realizator al
acţiunii, iar celălalt – funcţia de obiect, de cel care suferă efectele acţiunii. Dintre cele
cinci clase de
verbe identificate în lucrările de specialitate:
Page 124
124
● Verbe tranzitive-directe (care desemnează procese înfăptuite de un participant activ şi
care se
extind asupra unui obiect diferit de subiect): a săpa (o fântână), a construi (o casă), a
constitui
(o comisie);
● Verbe tranzitive-reflexive (care desemnează procese înfăptuite de un actant asupra sa):
a se
îmbrăca, a se spăla, a se lăuda;
● Verbe tranzitive-reciproce (care desemnează procese înfăptuite concomitent ori
succesiv de
doi sau mai mulţi actanţi unul asupra celuillalt):a se ajuta, a se respecta, ase saluta;
● Verbe intranzitive (care desemnează procese înfăptuite de un singur participant,
limitând
acţiunea la sfera subiectului) a merge, a ajunge, a alerga;
● Verbe impersonale (care desemnează procese ce nu implică nici un participant) a ploua,
a
ninge [Bărbuţă, 2002, p. 78-79],
doar prima clasă se pretează la o conjugare activ/pasivă, întrunind toate condiţiile
necesare unei
atare transformări, cu unele restricţii despre care vom vorbi în alt paragraf. La acest tip de
procese
se clasează verbele tranzitive în a căror structură actanţială relaţiile dintre proces şi
actanţii lui se
referă la doi actanţi: cel subiectual şi cel obiectual. Primul este actantul activ, care iniţiază
procesul,
iar al doilea este actantul pasiv care suportă, efectele procesului. Acest participant este
nedinamic şi
în cadrul operaţiei de pasivizare trece pe poziţia de subiect. Pentru clasa verbelor
tranzitive este
caracteristică orientarea procesului către .actantul obiectual.
Tipul actantului în poziţie de subiect are o mare importanţă pentru conjugarea activă şi
pasivă. Dacă acest actant este dinamic, adică este realizatorul, agentul acţiunii iar
acţiunea lui trece
asupra unui obiect, atunci verbul poate fi conjugat la diateza activă şi la diateza pasivă.
Dacă
actantul în poziţie de subiect nu este dinamic, ci exprimă diverse tipuri de relaţii,
percepţii
senzoriale sau stări ale subiectului, atunci verbul nu poate fi conjugat la cele două forme
de diateză.
Verbele intranzitive nu exprimă opoziţiile diateziale. Deşi în unele gramatici ele sunt
considerate ca având o singură formă de diateză (cea activă), în lucrarea de faţă verbele
intranzitive
sunt considerate în afara diatezei. Faptul este consemnat şi în Gramatica uzuală a limbii
române,
unde se menţionează: „Verbele intranzitive, neutre faţă de obiect, (pacient) nu au forme
speciale
pentru exprimarea opoziţiei activ/pasiv. Acestor verbe nu le este deci proprie categoria
diatezei”
[GULR, p.175].
Aşadar, sunt antrenate în transformările diateziale doar verbele tranzitive-directe.
Diateza activă exprimă o coincidenţă deplină între structura actanţială a verbulul: agent –
proces – pacient şi structura lui sintactică: subiect – predicat – complement direct. În
cadrul acestei
diateze accentul se pune pe informaţia despre realizatorul acţiunii, despre agentul activ al
Page 125
125
procesului. La diateza activă verbul exprimă o acţiune realizată de subiect şi suportată de
obiect, de
pacient: Ion Druţă scrie un roman. Diateza activă este membrul nemarcat al opoziţiei
diateziale.
Diateza pasivă exprimă situaţia când structura actanţială a verbului nu coincide cu cea
sintactică. În poziţia sintactică de subiect se realizează pacientul, nu agentul. Iar agentul,
la rândul
lui, se realizează pe poziţia sintactică de pacient: Romanul este scris de Ion Druţă. În
cadrul acestei
diateze accentul se pune pe participantul pasiv, care ocupă în construcţia pasivă locul
subiectului. E
drept că acesta nu este un subiect gramatical, ci un subiect logic. „Verbul exprimă, de
această dată,
o acţiune suportată de subiect (...).Cât priveşte participantul dinamic, activ, el este trecut
pe planul
doi rămânând în multe cazuri neexprimat” [Bărbuţă, p. 88]. Diateza pasivă este membrul
marcat al
opoziţiei diateziale. În majoritatea gramaticilor marcarea diatezei pasive se face prin două
modalităţi:
1) auxiliarul a fi + participiul verbului de conjugat: Licitaţia a fost organizată de un
Centru
Comercial. Această modalitate de exprimare a diatezei pasive este cunoscută sub
denumirea de
pasiv canonic.
2) pronumele reflexiv se + forma respectivă a verbului de conjugat: S-a organizat o
licitaţie de
către un Centru Comercial. Această modalitate de exprimare a diatezei pasive este
cunoscută sub
denumirea de pasiv reflexiv.
În lucrarea de faţă vom considera că doar pasivul canonic exprimă diateza pasivă. Pasivul
reflexiv
va fi considerat termenul opozitiv al diatezei medio-pasive.
Diateza medio-pasivă exprimă situaţia când accentul se pune pe procesul însuşi.
Participanţii la proces sunt trecuţi pe planul doi, de cele mai multe ori nefiind exprimaţi.
Marca
diatezei medio-pasive este construcţia se + verb. Această formă diatezială înglobează:
a) reflexivul pasiv: Se organizează o licitaţie. Se spală bine cu Ariel. Se caută un paznic.
si
b) reflexivul impersonal: Nu se merge pe stânga. Se doarme bine la aer curat. Aici nu se
fumează.
Transformările diateziale regulate la verbele tranzitive cuprind doar primele două diateze:
activă şi pasivă (deşi şi aici există cazuri de blocare a transformării pasive). Diateza
medio-pasivă
cunoaşte unele restricţii gramaticale şi nu înregistrează serii opozitive regulate.
Diateza activă este, după cum am remarcat mai sus, nemarcată în planul expresiei.
Diateza
pasivă este marcată de prezenţa verbului auxiliar a fi şi de participiul verbului de
conjugat. Verbul a
fi indică modul şi timpul formelor diateziale, iar participiul denumeşte acţiunea suferită
de un
obiect. Participiul este aşadar un element de bază a conjugării pasive.
4. 3. Participiul – element de bază al conjugării pasive româneşti
Page 126
126
În calitatea sa de mod personal şi nepredicativ, participiul nu exprimă categoriile
morfologice ale verbului, însă păstrează în semantica sa trăsăturile gramaticale ale
verbului din a
cărui paradigma face parte. Vitalie Marin menţiona cu mulţi ani în urmă că „participiul
include în
sine ideile: 1) despre timpul acestei acţiuni, deoarece orice acţiune se săvârşeşte în timp;
2) despre
agent, deoarece acţiunea numaidecât ne face să-i presupunem agentul; 3) despre locul
decurgerii
acestei acţiuni; 4) pricina în urma careia a fost realizată” [Marin, 1959, p. 11]. În mod
special,
caracterul tranzitiv / intranzitiv şi caracterul durativ / momentan al acţiunii exprimată de
verb
influenţează sensul participiului. Astfel, sensul activ şi pasiv al participiului este
determinat în linii
mari de caracterul tranzitiv / intranzitiv al verbului, iar sensul lui temporal de perfect şi
prezent este
determinat de caracteristicile aspectuale ale verbului: durativ /nondurativ.
Participiul denumeşte acţiunea suferită sau îndeplinită ca însuşire a unui obiect. Acţiunea
este prezentată ca terminată, de aceea în gramatici se consideră că participiul are
întotdeauna
valoare de trecut. Însă dacă sunt luate în calcul efectele acţiunii numite de participiu,
atunci se poate
constata că unele persistă în prezent. De exemplu, participiul verbului a bea în
următoarele
exemple: Tot vinul cumpărat pentru nuntă a fost băut şi Am văzut pe stradă un om băut
se
deosebeşte din punct de vedere temporal. În primul enunţ participiul vin băut este trecut,
fiindcă
numeşte o acţiune trecută terminată, al cărei efect nu persistă în momentul vorbirii. În cel
de al
doilea enunţ participiul om băut numeşte o acţiune terminată, al cărei efect persistă în
momentul
vorbirii. În acest din urmă caz participiul are valoare de prezent.
Astfel, după sensul lor, participiile româneşti se împart în următoarele clase.
1. Participii pasive trecute care se formează de la verbele tranzitive nondurative (un
număr
considerabil): pachet sigilat, rezultat obţinut, fenomen descoperit, vas spart, animal
omorât,
infractor prins, candidat ales, rochie ruptă, par frânt, hârtie perforată, covoare scuturate,
fire
încâlcite, cafea băută, păr ondulat, dată fixată, student admis, document cerut, cântec
cântat, copil
lăudat, preţ propus etc.
2. Participii pasive prezente care se formează de la verbele tranzitive durative: infractor
urmărit, soluţie căutată, tratament urmat, depozit păzit, copil alintat, om stimat,
profesoară iubită,
femeie admirată, carte solicitat, etc.
3. Participii active trecute şi prezente care se formează de la verbe intranzitive şi de la
unele verbe tranzitive, livadă înflorită, copil răcit, scrisoare venită, animale moarte, viaţă
trăită,
bărbat băut, om citit, candidat menajat, om încărunţit, călători grăbiţi, pacienţi răbdători,
copii
educaţi, interlocutor convins, câine turbat etc. [Avram, 1997, p. 214-215; Bărbuţă, 1998,
p. 107].
Clasificarea participiilor după sensul lor are o mare importanţă pentru conjugarea
verbelor la
diateza pasivă, deoarece această clasificare reprezintă clar tabloul antrenării, în primul
rând, a
Page 127
127
verbelor tranzitive în schimbările paradigmatice ale sistemului dat. Pasive sau active,
trecute sau
prezente, participiile formate de la verbele tranzitive sunt prezente în formele diatezei
pasive.
Important este însă de menţionat faptul că spre deosebire de participiile prezente în
formele verbale
compuse de la diateza activă, care sunt invariabile, participiile din cadrul diatezei pasive
sunt
variabile, combinându-se cu un morfem de gen şi număr. Cu alte cuvinte, în cadrul
diatezei pasive,
participiul are un specific funcţional foarte apropiat de cel al adjectivelor, însă din punct
de vedere
lexical şi semantic ele reprezintă caracteristicile gramaticale ale verbelor din a căror
paradigmă fac
parte. Prezentăm aici un exemplu preluat din [I. Iordan, V. Robu, p.480] în calitate de
argument al
tezei enunţate: „în sintagma tânăr înfipt, înfipt se actualizează ca adjectiv, intrând în serie
sinonimică cu curajos, obraznic etc; în ac înfipt (în deget, în pernă), participiul este
pasiv”, adică nu
exprimă însuşirea statică a obiectului, ca un adjectiv, ci rezultatul acţiunii verbului de la
care s-a
format. În ac înfipt participiul prezintă dinamic acţiunea suferită de obiect, ca un verb.
[Referitor la
adjectivul înfipt şi participiul înfipt a se vedea: Ochişeanu-Vasiliu, 1954, p.16-21;
Draşoveanu,
1997, p. 160]. Am putea adăuga şi alte exemple similare: om simţit (educat, cu bun simţ)
şi lovitură
simţită; bărbat legat (solid, robust) şi câine legat, ochi căzuţi (înfundaţi)şi pari căzuţi; om
învăţat
(cunoscător) şi temă învăţată etc.
Despre dubla natură a participiului în limba română, cea de adjectiv şi cea de verb,
lucrurile
au fost clarificate în gramatici. Ceea ce interesează în mod direct tema noastră de
cercetare este
faptul că participiile formate de la verbele tranzitive, deşi dispun de o flexiune după gen,
număr şi
caz, ca şi adjectivul, rămân în sfera semantică şi gramaticală a verbului, prezentând
acţiunea
dinamic şi având expansiuni specifice verbului: casă construită de nemţi, problemă
rezolvată de
elevi, tablou bătut în cuie, cetate apărată cu armele etc. Acest fapt nu se poate atribui în
totalitate
participiilor formate de la verbele intranzitive. Acestea exprimă primordial o însuşire
statică a
obiectului: om odihnit, om obosit, om tăcut, om zgârcit, ochi plânşi, profesor supărat,
speranţă
înviată şi au afinităţi mai mari cu sfera semantică a adjectivului. În plus, ele nu sunt
prezente în
formele diatezei pasive, iar unele dintre ele se folosesc doar în formele compuse ale
diatezei active:
mers, murit, iar altele sunt defective de participiu a accede, a rage [Avram, 1997, p. 214].
Aşadar, participiile au aceleaşi posibilităţi combinatorii ca şi verbul de la care s-au
format.
Evident că acestea variază în funcţie de tranzitivitatea verbului. Participiile formate de la
verbele
tranzitive pot guverna:
● un complement de agent: Graniţa este apărată de grăniceri. Compunerea a fost scrisă de
Ion
Vasilescu. Oraşul a fost vizitat de mulţi turişti. Proiectul va fi câştigat de cel mai
competenţi
specialişti. S-a remarcat în literatura de specialiste că existenţa complementului de agent
separă
Page 128
128
în conţinutul participiului sensul pasiv al verbelor tranzitive, de sensul activ al verbelor
intranzitive. [Draşoveanu, 1997, p140-141]
● un complement indirect: Rufele au fost muiate în apă caldă. Adeverinţa a fost ataşată la
cerere. El a fost demis din post. A fost rezervată o masă pentru oaspeţi. Locomotiva a fost
detaşată de tren.
● un complement instrumental: Geamul a fost spart cu o piatră. Sacul a fost legat cu o
funie.
Tabloul a fost pictat cu acuarele.
În [I. Iordan, V. Guţu-Romalo, Al. Niculescu, 1967, p.211-212] se constată că „Alături de
participiul-adjectiv, care apare în construcţia pasivă, există şi participiul invariabil (sub
aspectul
genului, numărului şi cazului) care păstrează capacitatea de a realiza toate relaţiile
sintactice
specifice verbului, de ex., posibilitatea de a guverna un acuzativ. Într-un exemplu ca: a
învăţat
carte, acuzativul este cerut de participiu, nu de auxiliar, lucru dovedit de faptul că
auxiliarul însoţit
de participiul unui verb intranzitiv (El a plecat, de ex.) nu cere acuzativul, dar poate
guverna un
nominativ sau dativ, realizând relaţiile de care e susceptibil verbul intranzitiv”.
Este adevărat că actualizat în paradigma timpurilor compuse, participiul este invariabil,
prezentând „un fel de temă verbală”. În acest caz, se pare că nu doar participiul este
elementul care
primeşte determinări verbale, ci forma verbală în întregime. Participiul nu poate fi detaşat
de verbul
auxiliar, deoarece el nu are o existenţă sintactică de sine stătătoare. Astfel încât afirmaţia
cercetătorilor sus-menţionaţi trebuie înţeleasă ca atare, fiindcă situaţia este diferită de
celelalte
cazuri de actualizare a posibilităţilor combinatorii ale verbului. Un argument în favoarea
acestei
teze ar fi faptul că spre deosebire de participiile invariabile, care nu pot fi detaşate de
verbul
auxiliar, cele variabile, în special, participiile cu sens pasiv pot înlocui formele de
conjunctiv şi de
infinitiv ale diatezei pasive, folosindu-se astfel fără auxiliarul a fi. Despre acest fapt
vorbeşte
Mioara Avram, menţionând că: „Această întrebuinţare a participiului este consacrată în
limba
literară în construcţiile cu verbul a trebui (trebuie făcute eforturi = trebuie să fie făcute ...)
şi cu
verbe reflexive a se cuveni (se cuvin menţionate = se cuvine să fie ...) a se lăsa (se lasă
aşteptat =
se lasă să fie …). Pentru o mai clară deosebire dintre aceste două elemente parţial
omonime ale
participiului – variabil şi invariabil – a fost vehiculată în literatura de specialitate altă
pereche de
termeni: participiul autonom şi nonautonom. [Iordan, Robu, p.481]. Participiul autonom
cu diferite
funcţii sintactice, precum şi în formele diatezei pasive, pasivul canonic, exprimă prin
desinenţe
adăugate după sufix şi prin alternanţe fonetice diferite categorii gramaticale. Pe când în
formele
compuse ale diatezei active participiul este invariabil şi nu poate avea o întrebuinţare
autonomă.
După cum s-a menţionat în lucrările de specialitate, relaţiile semantico-gramaticale dintre
participiul nonautonom şi cel autonom derivă din opoziţia activ / pasiv sau subiectiv /
obiectiv şi din
Page 129
129
natura determinantului nominal. [Iordan, Robu, p. 481]. Astfel, la verbele care
actualizează opoziţia
activ / pasiv, adică verbele tranzitive. participiile pot apărea în ambele poziţii: participiu
autonom,
variabil (Dentistul extrage măseaua / Măseaua a fost extrasă de către dentist) şi participiu
nonautonom, invariabil (Dentistul a extras măseaua). Şi dimpotrivă, la verbele subiective,
adică
verbele intranzitive, participiile sunt doar nonautonome, invariabile (A venit primăvara.
Au înflorit
copacii. Au căzut frunzele). Este imposibilă ocurenţa acestor participii ca variabile:
*Primăvara a
fost venită. *Copacii au fost înfloriţi. *Frunzele au fost căzute.
Aici ar mai fi de adăugat faptul că participiile formate de la verbele intranzitive devin mai
des participii adjectivizate decât cele formate de la verbele tranzitive. Participiul
îmbătrânit şi
adjectivul bătrân pot fi distribuite în acelaşi context: Om îmbătrânit / bătrân deoarece
starea
exprimată de verbul intranzitiv a îmbătrâni şi însuşirea exprimată de adjectivul bătrân
sunt într-un
fel sau altul permanente, inerente subiectului. Or, o atare apropiere semantică nu există
între
participiul unui verb tranzitiv şi un adjectiv. De exemplu, în contextele: fereastră deschisă
şi
culoare deschisă nu se poate pune semnul de egalitate între cele două omonime, deoarece
distribuţia lor contextuală este diferită. În fereastră deschisă participiul „conservă”
acţiunea verbală
dinamică şi se poate uşor reconstitui construcţia activă: Vântul deschide fereastra şi cea
pasivă
Fereastra este deschisă de vânt. În culoare deschisă nu este vorba de o acţiune, ci de o
însuşire,
care este permanentă şi statică.
Neglijarea acestui fapt poate avea repercusiuni asupra analizei gramaticale, ducând la
confundarea predicatului verbal exprimat printr-un verb la diateza pasivă şi un predicat
nominal
construit cu verbul a fi şi un participiu adjectivizat. Astfel, enunţurile: Lampa este
aprinsă. şi
Discuţia este aprinsă. ar putea confundate de către un ochi neatent, deoarece aparenta lor
echivalenţă este prea evidentă. Cauzele acestor confuzii şi criteriile de delimitare a
fenomenelor
nominalizate aici au fost elucidate de către lingviştii practicieni [N. Mătcaş, 1972, p. 15-
20]
Vom discuta mai detaliat asupra acestei probleme în capitolul al V-lea.
4. 4. Restricţii (semantice, ontice) privind capacitatea de conjugare a verbelor
tranzitive la diateza pasivă
În cadrul verbelor tranzitive transformările diateziale cunosc anumite restricţii. Faptul a
fost
consemnat şi comentat în lucrările de specialitate. [G. Pană Dindelegan, I. Bărbuţă] S-a
constat
faptul că în limba română transformarea pasivă are posibilităţi de aplicare restrânse şi că
această
limitare a transformării pasive la structurile tranzitive este impusă de specificul limbii
române faţă
de engleză. [G. Pană Dindelegan, 1974, p.25] Dar chiar şi în cadrul verbelor tranzitive
există verbe
Page 130
130
care nu pot fi conjugate la diateza pasivă. Sunt relevate două situaţii în care transformarea
pasivă se
blochează:
● imposibilitatea verbului de a exprima opoziţia activ / pasiv;
● neadmiterea de către construcţia activă a construcţiei pasive. [I. Bărbuţă, 2002, p.93]
Prima situaţie care cuprinde patru din cele cinci clase sintagmatice de verbe despre care
am
vorbit în paragraful 2 al prezentului capitol, p.70: tranzitive-reflexive, tranzitive –
reciproce,
intranzitive şi impersonale. Deoarece aceste clase nu ţin nemijlocit de tema cercetării
noastre, nu le
vom lua în discuţie. Vom releva doar că în primele două construcţii transformarea pasivă
este în
principiu posibilă, deoarece ele semnifică acţiuni orientate şi deci pot fi tratate ca acţiuni
suportate
de obiect. Însă ele nu se folosesc în limbă fiind redundante. Dat fiind faptul că subiectul
şi obiectul
acestor construcţii este reprezentat prin unul şi acelaşi participant, cauza neadmiterii
transformării
pasive în acest caz rezidă în „specificul referenţial al actanţilor implicaţi. (...) subiectul şi
obiectul se
caracterizează prin identitate referenţială, adică în realitate celor două roluri le
corespunde un singur
participant, care apare în ipostază dublă: de agent şi de pacient al propriei activităţi.” [I.
Bărbuţă,
2002, p.94]. În ceea ce priveşte clasa verbelor intranzitive şi impersonale transformarea
pasivă este
imposibilă. Cauza neadmiterii transformării pasive rezidă în specificul structurii lor
actanţiale, care
nu implică un obiect şi deci se remarcă lipsa celui de al doilea participant al situaţiei.
În cele ce urmează ne vom referi la cazurile de limitare a transformării pasive la verbele
tranzirive – directe.
Deşi structura actanţială a acestei clase de verbe îndeplineşte toate condiţiile necesare
unei
transformări pasive (are doi participanţi, unul dinamic, agentul, şi unul nedinamic,
pacientul;
acţiunea este orientată şi se răsfrânge asupra obiectului), nu toate verbele admit
pasivizarea. Potrivit
părerii unanime a cercetătorilor care s-au ocupat de această problemă, cauzele blocării
transformării
pasive sunt de ordin semantic. Astfel, în lucrările de specialitate sunt relevate următoarele
subclase
de verbe care sub aspect semantic nu admit diateza pasivă:
● verbe care exprimă diferite tipuri de relaţii (a avea, a poseda, a conţine, a comporta, a
costa, a
necesita etc.);
● verbe ale percepţiei senzoriale (a simţi, a durea, a îndura, a îngâmfa, a frige, a răbda, a
mânca,
a ustura etc).
● verbe cu complement direct intern (a dormi, a trăi, a visa). [Bărbuţă, 2002, p.95]
Gabriela Pană Dindelegan trece printre verbele care nu admit pasivizarea verbele
nonagentive, înţelegând prin verbe nonagentive acele verbe care nu admit, în poziţia
subiectului,
categoria semantică a „agentului” (Mă doare capul. Mă preocupă fizica)” „Nonagentivele
tranzitive, continuă cercetătoarea, fie nu acceptă deloc pasivizarea (*Eu sunt durută de
cap este
Page 131
131
imposibil), fie pierd legătura cu pasivul (vezi: Sunt preocupată de fizică) trecând din sfera
acţiunii
în sfera atribuirii unei calităţi, deci, a predicatului nominal” [G. Pană Dindelegan, 1992,
p. 112].
Maria Manoliu Manea consideră că pasivizarea este blocată „dacă relaţia dintre
participanţi
nu este de natură dinamică” [Manoliu Manea, 1993, p. 37].
Se pare că ultima constatare constituie în majoritatea cazurilor cauza decisivă a blocării
transformării pasive. După cum remarcă şi Ion Bărbuţă, construcţia „activă” a acestor
verbe
„desemnează o relaţie statică dintre doi participanţi nondinamici (El posedă o casă în
centrul
oraşului” [Bărbuţă, 2002, p. 95]. Anume faptul că subiectul în aceste construcţii nu este
un
participant dinamic, activ, ci unul pasiv, ele nu au în calitate de centru predicativ un verb
care
exprimă o acţiune suportată. Structura de adâncime şi de suprafaţă a acestor construcţii
este
asimetrică. Subiectul şi complementul direct din structura de suprafaţă nu corespund
agentului şi
pacientului din structura de adâncime, pentru că nu exprimă legătura dintre un participant
activ,
care realizează acţiunea şi un participant pasiv care o suportă, ci relaţie statică între doi
participanţi
nondinamici.
● Primul subgrup de verbe tranzitive – directe care nu admit pasivizarea ţin de clasa
verbelor relaţie. Prin definiţie, verbele de relaţie exprimă diverse raporturi între fenomene
şi
obiecte. Semul de bază care reprezintă dominanta semantică a clasei este relaţia. Însă în
cadrul
clasei de verbe de relaţie au fost operate diverse subcategorizări. [Gaisina, Evseev,
Constantinovici]. În ceea ce priveşte problema care ne interesează în acest paragraf, este
interesant
de menţionat că din cele patru clase descrise de Ivan Evseev [Evseev, 1974, p.130-134],
precum şi
din cinci clase de verbe de relaţie descrise în [Constantinovici, 2001, p. 39-43] nici unul
nu prezintă
blocarea transformării pasive în întregime. Adică în fiecare clasă sunt verbe care admit
transformarea pasivă şi verbe care nu admit transformarea pasivă. Unele clase nu conţin
decât unul
sau două verbe care nu pot fi conjugate la diateza pasivă.
Astfel, în grupul verbelor echivalenţei / nonechivalenţei, sunt clasate următoarele verbe
tranzitive: a cântări, a confrunta, , a conţine, a costa, a cumula, a cuprinde, a depăşi, a
domina, a
dubla, a egala, a încadra, a include, a identifica, a îngloba, a înlocui, a întrece, a nivela, a
număra,
a preţui, a suplini, a substitui, a totaliza, etc. Dintre acestea nu admit transformarea pasivă
doar 7
verbe, şi anume: a conţine, a costa, a cumula, a cuprinde, a domina, şi a totaliza. Să
vedem dacă
gradul de dinamicitate a procesului desemnat de verb este cauza blocării transformării
pasive în
cazul acestor verbe. În acest context ar fi oportună analiza natura relaţiei dintre
argumentele
verbelor tranzitive aici în discuţie. În acest scop le vom diviza în două subgrupuri: cele
care admit
transformarea pasivă (rubrica A)şi cele care nu admit transformarea pasivă (rubrica B)
Page 132
132
A
Construcţiile active
B
Construcţiile active
a cântări →
a confrunta →
a dubla →
a egala →
a încadra →
a include →
a identifica →
a înlocui →
a întrece →
a nivela →
a număra →
a preţui →
a suplini →
a substitui →
Vânzătorul cântăreşte marfa.
Redactorul confruntă copia cu
originalul.
Cumpărătorul dublează preţul.
Sportivul egalează scorul.
Pictorul încadrează tabloul în ramă.
Ea a inclus-o pe Dana în listă.
Medicul a identificat cauza bolii.
Antrenorul i-a înlocuit pe doi
sportivi.
Sandu l-a întrecut pe Ion.
Muncitorii au nivelat terenul.
Contabilul a numărat banii
Expertul a preţuit inelul cu 2000 de
lei.
Ion suplineşte postul de director.
Antrenorul l-a substituit pe
jucătorul accidentat.
a conţine →
a costa →
a cumula →
a cuprinde →
a îngloba →
a totaliza →
Apa conţine clor.
Pantofii m-au costat 500 de lei.
Ion cumulează două funcţii.
M-a cuprins tristeţea.
Suma înglobează cheltuielile.
Mulţimea totaliza mii de oameni
Comparând construcţiile active din rubrica A cu cele din rubrica B, se poate lesne
observa
cădeosebirea dintre ele rezidă în gradul de dinamicitate a participanţilor la situaţie. În
primul caz,
participantul în funcţie de subiect este activ, coincide cu agentul, acţionea realizată de el
este
orientată asupra pacientului care îi suferă efectele. Pe când în rubrica B avem de-a face cu
un
subiect nondinamic, pasiv. El nu exprimă o acţiune care trece asupra obiectului. Relaţia
subiectului
cu obiectul este nondinamică, statică. Respectiv, construcţiile din rubrica A admit
transformarea
pasivă, iar cele din rubrica B impun restricţii. Să se compare:
A
B
Marfa este cântărită de vânzător.
Copia este confruntată cu originalul.
Preţul a fost dublat de cumpărător.
Scorul a fost egalat de sportiv.
Tabloul a fost încadrat în ramă.
Diana a fost inclusă în listă.
*Clorul este conţinut de apă.
*Am fost costat 500 de lei.
*Două funcţii au fost cumulate de Ion.
*Tristeţea a fost cuprinsă de mine.
*Cheltuielile înglobează suma.
*Oamenii totalizează mulţimea.
Page 133
133
În grupul verbelor concordanţei sunt tranzitive verbele a coordona, a echilibra, a
răspunde.
Dintre acestea numai în cazul verbului a răspunde în contextul Elevul răspunde tema
transformarea
pasivă este blocată: *Tema este răspunsă de câtre elev. Celelalte două verbe admit
pasivizarea:
Directorul coordonează lucrările de renovare a clădirii → Lucrările sunt coordonate de
director.
Constructorii echilibrează bârnele → Bârnele au fost echilibrate de către constructori.
În grupul verbelor care indică relaţia de posesie majoritatea impun restricţii la pasivizare:
a
avea, a poseda, a deţine, a dispune (sensul tranzitiv): Businessmanii au mulţi bani→
*Banii sunt
avuţi de businessmani. Unii copii posedă capacităţi intelectuale înalte→ *Capacităţile
intelectuale
sunt posedate de copii. Prietenul meu deţine multe acţiuni la Banca Socială → *Acţiunile
sunt
deţinute de prietenul meu. Patronul a dispus angajarea mea la postul de contabil-şef→
*Angajarea
mea a fost dispusă de patron. Din şirul acestor verbe doar verbul a stăpâni admite
pasivizarea:
Domnul Pâslaru stăpâneşte o gospodărie mare → Gospodăria este stăpânită de domnul
Pâslaru.
Dintre verbele ce exprimă relaţii cauzale doar verbul a necesita nu poate fi conjugat la
diateza pasivă. De exemplu, Proiectul necesită finanţe → *Finanţele sunt necesitate de
proiect.
● Cel de al doilea grup de verbe care prezintă limitări la transformarea de pasivizare este
grupul de verbe ale voinţei şi verbe modale. Din acest grup fac parte câteva verbe: a
cuteza, a
îndrăzni, a binevoi, a putea, a vrea. Unii cercetători includ în acest grup şi verbul a părea.
În
majoritatea cazurilor ele se actualizează ca auxiliare de modalitate.
Specificul funcţional al acestor verbe este faptul că ele nu au independenţă sintactică,
adică
sunt insuficiente pentru a forma singure predicatul. Excepţie face doar verbul a vrea.
Construcţia lor
sintactică este predominant propoziţională. Se mai construiesc cu infinitivul. În lucrările
de
specialitate s-a menţionat că „Sintagmele predicative cu auxiliare de modalitate semnifică
modul în
care vorbitorul prezintă procesul semnificat de cel de-al doilea verb, adică felul în care se
realizează
(în sensul larg al cuvântului) acţiunea verbului. [Iordan, Robu, p.448]. Datorită acestui
specific ele
nu admit transformările pasive.
Primele două verbe a cuteza şi a îndrăzni sunt sinonime. Sensul lor e „a avea curaj, a nu
se
teme, a cuteza să...”.Se construiesc de obicei cu o propoziţie completivă direct.: Elevul a
îndrăznit
să pună o întrebare. Iurie Gagarin a cutezat să zboare în cosmos.
A binevoi este monosemantic. Are un singur sens tranzitiv „a avea o dispoziţie, o
atitudine
favorabilă faţă de o cerere, de o plângere etc.” Deci satisface contextele specifice
verbelor
tranzitive, având subiect şi obiect direct. Specificul semantic al acestui verb constă în
faptul că el
admite pe poziţia de subiect doar substantive cu caracteristica /uman/. De ex. Directorul a
binevoit
să-mi semneze cererea de concediu.
Page 134
134
A putea semnifică posibilitatea, modalitatea, permisiunea etc. În toate sensurile sale
verbul dat
se poate construi cu infinitivul şi cu o subordonată introdusă prin conjuncţia să. În
construcţia cu
infinitivul se realizează un grad înalt de fuziune dintre verbul a putea şi verbul la infinitiv,
dovadă
fiind lipsa prepoziţiei infinitivale. Construcţiile cu verbul dat: Putem construi un bloc cu
multe etaje
şi Putem să construim un bloc cu multe etaje nu admit transformarea pasivă.
A vrea se construieşte cu un nominal: Ea vrea apă şi cu o subordonată introdusă prin
conjuncţia
să: Ea vrea să bea apă. Imposibilitatea pasivizării este evidentă: *Apa vrea să fie băută.
Transformarea este blocată de semantica verbului în cauză.
● Cel de-al treilea grup de verbe la care are loc blocarea transformării pasive este grupul
de
verbe ale percepţiei senzoriale Acest grup este mai numeros: a simţi, a durea, a îndura, a
frige, a
răbda, a ridica, a ustura etc. Caracteristica acestor verbe constă în faptul că ele
construiesc o relaţie
specifică între protagoniştii procesului. Subiectul şi obiectul, ca determinanţi ai acestor
verbe, „se
află în raport de posesie inalienabilă”. [Bărbuţă, 2002, p.97] Pornind de la specificul
situaţiilor
denotate, aceste verbe construiesc câteva tipuri de enunţuri.
La primul tip sunt clasate enunţurile în care subiectul denumeşte o fiinţă umană, iar
complementul direct indică o parte a corpului, un obiect de îmbrăcăminte sau o
caracteristică
psihică, morală, intelectuală. Contextele diagnostice ale acestor verbe sunt următoarele:
Ion a simţit
o durere în spate. Unii oameni îndură foame. Mulţi nu pot răbda batjocura. Sportivul a
ridicat
picioarele, executând un exerciţiu de gimnastică. În acest caz se remarcă
„coreferenţialitatea
parţială a celor doi participanţi” [Bărbuţă, 2002, p. 98], ceea ce exclude posibilitatea
transformării
pasive.
La cel de-al doilea tip sunt clasate construcţiile cu aşa-numitul subiect logic, un
participant
nonagentiv, numit şi „experimentator” [Pană Dindelegan, 1992, p. 108 şi 112].
Contextele
diagnostice specifice acestui tip de construcţii sunt cele de tipul: Mă doare capul. Mă
frige
stomacul. Mă ustură rana.
În acest context, Ion Bărbuţă ia în discuţie şi structurile în care cel de-al doilea
protagonist
(partea) este un participant pasiv care suportă efectele unei acţiuni care nu este înfăptuită
de întreg,
ci de o forţă din afară. La exemplele citate în [Bărbuţă, 2002, p. 98] mai pot fi adăugate
următoarele: Mama şi-a tăiat degetul. Copilul şi-a zdrelit genunchiul. Ion şi-a scrântit
piciorul. Eu
mi-am luxat mâna dreaptă etc. După cum remarcă pe bună dreptate cercetătorul
„Perechile pasive
ale acestor construcţii nu sunt posibile sau, în orice caz, nu sunt acceptabile din acelaşi
motiv:
corefernţialitatea parţială a subiectului şi a obiectului”
Într-un grup aparte sunt clasate verbele cu complement intern. Acest grup de verbe ridică
o
serie de probleme interesante, legate de tranzitivitatea lor, care au fost luate în discuţie în
literatura
Page 135
135
de specialitate [Konopielco,1989, p. 52 – 53; Ciobanu, 1996, p.43-48]. Ceea ce
interesează tema
acestui studiu este cauza blocării transformării pasive în construcţiile cu aceste verbe.
Vorba e că în
aceste construcţii se relevă o asimetrie evidentă între formula semică şi structura
actanţială a
verbelor. Deşi ele se construiesc cu un complement direct, acesta nu exprimă un
participant real la
situaţie, nu are corelativ referenţial, ci reproduce sensul subiectului, făcând parte din sfera
semantică a acestuia: Ei au trăit o viaţă lungă. Am visat un vis frumos. A dormit un somn
adânc la
are liber. Complementul direct al acestor verbe nu exprimă un obiect afectat, deoarece
verbele în
cauză exprimă, de fapt, stări, nu acţiuni. Gradul minim de dinamicitate a procesului
desemnat de
verb constituie cauza blocării transformării pasive la aceste verbe.
Aşadar, în limba română transformarea pasivă nu se aplică la următoarele clase de verbe:
● verbe care exprimă diferite tipuri de relaţii (a avea, a poseda, a conţine, a comporta, a
costa,
a necesita etc.);
● verbe ale voinţei şi verbe modale (a cuteza, a îndrăzni, a putea, a vrea);
● verbe ale percepţiei senzoriale (a simţi, a durea, a îndura, a îngâmfa, a frige, a răbda, a
mânca, a ustura etc).
● verbe cu complement direct intern (a dormi, a trăi, a visa)
Cauzele blocării operaţiei de transformare pasivă sunt:
1) specificul semanticii lexicale;
2) neconcordanţa între formula semică şi structura actanţială a verbului;
3) gradul de dinamicitate a procesului desemnat de verb;
4) corefernţialitatea parţială a subiectului şi a obiectului.
Ţinem să precizăm la finele acestui capitol că cele menţionate mai sus nu-şi revendică
pretenţia noutăţii. Am făcut încercarea de a suplimenta competentele intervenţii
anterioare, citate de
noi, cu argumente adăugătoare.
Page 136
136
Capitolul V
Semantica derivatelor de la verbele tranzitive
5. 1. Particularităţi ale derivatelor de la verbele tranzitive
Anticipând tratarea propriu-zisă a temei anunţate în acest paragraf, am urmărit raportul
dintre verbe şi substantive într-un text economic. E lesne a observa că într-un astfel de
text
predomină substantivele. Oricine poate proba afirmaţia, deschizând un dicţionar de
termeni
economici. Astfel, dintr-o sută de cuvinte fixate pe două pagini (188-189) în Dicţionarul
român-rus
de termeni şi sintagme de V. Şoptereanu şi M. Moraru, raportul dintre verbe şi
substantive e de
1:30. Întrebarea este: cum se explică acest fapt?
O explicaţie axiomatică ar fi numărul incomparabil mai mare al substantivelor faţă de
verbe
în limbă în general. Dacă din numărul total de 160000 de cuvinte din limba română doar
6000-7000
sunt verbe, atunci e clar că partea leului revine substantivelor şi adjectivelor.
O altă explicaţie care a fost demonstrată, constă în faptul că „Marea majoritate a verbelor
îşi
au un corespondent substantival a călători – călătorie; a exista – existenţă; a muri –
moarte”.
[Iremia, 1997, Morfo-sintaxa verbului românesc, p. 6]
În limbajul economic substantivele formate de la verbe, în general, şi de la verbele
tranzitive, în special, sunt folosite în contexte specifice. Pe lângă funcţia lor
terminologică, funcţie
comună cu alte sfere comunicative, în limbajul economic, substantivele formate de la
verbe conţin
în structura lor semantică sensul general de acţiune. Dacă vom compara termenii:
echilibru – a
echilibra – echilibrare; argument – a argumenta – argumentare; investiţie – a investi –
investire;
amalgam – a amalgama – amalgamare; informaţie – a informa – informare; ipotecă – a
ipoteca –
ipotecare; plan – a planifica – planificare; compensaţie – a compensa – compensare;
credit – a
credita – creditare; retribuţie – a retribui – retribuire; salariu – a salariza – salarizare etc.,
vom
observa că direcţia formării cuvintelor este: substantiv – verb – substantiv. Primul termen
denumeşte un obiect (concret sau abstract) şi redă astfel sensul categorial al
substantivului. De cele
mai multe ori, cuvântul dat este un termen economic investiţie, retribuţie, compensaţie,
plan,
salariu, ipotecă, credit etc. Aceste substantive sunt corespondentele verbelor: a investi, a
retribui, a
compensa, a planifica, a salariza, a ipoteca, a credita. Sensul lor ţine plenar de clasa
verbului,
exprimând sensul categorial al acestuia – proces. Acestea sunt verbe tranzitive care
exprimă acţiuni
orientate asupra unui obiect. De la aceste verbe s-au format substantivele care constituie
cel de-al
treilea termen al triadei examinate mai sus: investire, compensare, retribuire, planificare,
salarizare, ipotecare, creditare. E evident că aceste verbe exprimă rezultatul acţiunilor
desemnate
Page 137
137
de verbele-bază. Contextele în care se utilizează verbele şi substantivele sunt diferite, însă
funcţia
lor comunicativă este similară. Să se compare: a echilibra cererea şi oferta – echilibrarea
cererii şi
ofertei; a anula comanda – anularea comenzii; a rezilia contractul – rezilierea
contractului; a
argumenta proiectul – argumentarea proiectului; a bloca contul – blocarea contului; a
restitui
cheltuielile – restituirea cheltuielilor; a depune bani – depunerea banilor; a rebuta un lot
de
mărfuri – rebutarea unui lot de mărfuri; a estima pagubele – estimarea pagubelor; a
debloca
fondurile – deblocarea fondurilor; a cota o acţiune – cotarea unei acţiuni etc. Există foarte
multe
substantive formate de la verbe tranzitive în limbajul economic: aprovizionare, pregătire,
preparare, colectare, fabricare, majorare, mărire, emitere, lansare, plasare, cointeresare,
alimentare, interzicere, salarizare, acoperire, stocare, compensare, modificare, schimbare,
prelevare, extragere, retragere, inventariere, încasare, internaţionalizare, intensificare,
convertire,
creditare, monopolizare, angajare etc.
Complementele directe ce ţin de expansiunea verbului tranzitiv devin prin conversiune
atribute de diverse feluri. Cele mai frecvente sunt atributele genitivale: salarizarea
muncitorilor,
extragerea bogăţiilor naturale, internaţionalizarea economiei, intensificarea productivităţii
muncii,
convertirea valutei, monopolizarea băncilor, a comerţului, a producţiei, modificarea
preţurilor,
repartizarea investiţiilor capitale, naţionalizarea comerţului, reţinerea cheltuielilor,
îndeplinirea
planului, nerespectarea condiţiilor contractului, întârzierea plăţii, normarea muncii,
pauperizarea
populaţiei, asigurarea contractului etc. Urmează atributele adjectivale: asigurare
materială,
impunere fiscală, normare bugetară, deservire tehnică etc. Mai rar sunt întâlnite
atributele, legate
de substantive prin prepoziţia de: încasare de poliţe, angajare de muncitori, normare de
stat etc.
Este interesant faptul că unele substantive aflate în atenţia noastră se pot combina cu toate
tipurile
de atribute examinate, iar altele sunt mai selective. De exemplu, ocurenţa substantivelor
încasare şi
acumulare admite toate tipurile de atribute: încasarea banilor, plăţilor, împrumuturilor;
încasare
documentară, bancară, telegrafică; încasare de poliţe; acumularea fondurilor fixe,
acumulare de
fonduri, acumulare preventivă, planificată, sezonieră. Substantivul compensare se
combină mai des
cu atributul genitival şi cel adjectival: compensarea plăţilor, avansului, soldurilor;
compensare
unică, bilaterală etc.
Din faptele examinate supra se poate trage concluzia că formarea substantivelor de la
verbele tranzitive este foarte frecventă. Cu toate că verbul şi substantivul se opun în
planul
conţinutului categorial – verbul prezintă acţiunea din perspectivă dinamică, iar
substantivul prezintă
denotatul din perspectivă statică, substantivele examinate aici sunt folosite pe larg pentru
că ele sunt
nume de acţiuni. Oricine poate sesiza diferenţa dintre normă şi normare, finanţe şi
finanţare.
Ambele substantive din cadrul acestor perechi se utilizează într-un text economic. Totuşi
Page 138
138
substantivele formate de la verbe sunt mai solicitate anume pentru doza de dinamism pe
care o
conţin.
Trecând la tema propriu-zisă a acestui paragraf, e de menţionat că în ceea ce priveşte
numărul de derivate de la verbe, s-a observat că există o anumită dependenţă de
proprietăţile
valenţiale ale verbului motivant. Astfel, Alexandru Dîrul consideră că „în structurile
valenţiale ale
verbului este oarecum codificată informaţia despre potenţele lui derivaţionale. Cum
verbele
obiectuale ( adică tranzitive – n. n.) dispun de o structură valenţială mai largă, e şi firesc
ca acestea
să servească drept bază motivantă pentru mai multe formaţii derivative”. [Dîrul,1998, p.
57]. Prin
urmare, în comparaţie cu derivatele de la verbele intranzitive, cele de la verbele tranzitive
sunt mult
mai numeroase. Microstudiul de mai sus asupra derivatelor substantivale într-un text
economic
confirmă acest fapt. Explicaţia a fost relevată clar de Alexandru Dîrul în studiul citat:
„Vorba e că
semnificaţia verbelor obiectuale fiind determinată de legăturile corelative ale omului cu
realitatea,
prezintă acţiunea, starea, procesul drept o referire la două sfere de bază – sfera subiectului
(fiinţă
activă, forţă, mecanism etc.) şi sfera obiectului (supus acţiunii, rezultat din acţiune,
modificat în
urma acţiunii etc.). Şi dimpotrivă, întrucât verbele subiectuale (adică intranzitive – n. n.)
se
caracterizează printr-o structură actanţială îngustă, potenţele derivaţionale sunt destul de
modeste”
[ibidem, p. 57]. De exemplu, de la verbul tranzitiv a colora se pot forma mai multe
cuvinte:
colorant, coloratură, colorit, coloristic, colorat; de la verbul a comanda se formează
următoarele
cuvinte: comandă, comandament, comandant, comando, comandor. Pe când de la verbul
intranzitiv
a cugeta are doar două derivate: cugetare şi cugetător, iar verbul a impieta – un singur
derivat
impietate. Este adevărat faptul că şi în cadrul verbelor tranzitive se înregistrează un
număr diferit de
derivate de la verb la verb. Însă numărul total de derivate de la verbele tranzitive îl
întrece cu mult
pe cel de la verbele intranzitive. Următorul tabel vine să ilustreze bogăţia de derivate de
la verbele
tranzitive, clasându-le după numărul de derivate.
Verbe cu
un singur
sau două
derivate
Exemple
Verbe cu
mai multe
derivate
Exemple
a amaneta
a ambrea
a amputa
a anunţa
a aştepta
a aşterne
a bara
a binevoi
a boicota
a bonifica
amanet, amanetat
ambreaj, ambreat
amputare, amputat
anunţ, anunţat
aşteptare, aşteptat
aşternut
baraj, barat
binevoitor
boicot, boicotat
bonificaţie, bonificat
a adnota
a adopta
a adora
a afecta
a ajuta
a ambala
a amuza
a angaja
a antrena
a aplica
adnotare, adnotat
adoptare, adoptiv, adopţie, adoptat
adorare, adorabil, adorator, adoraţie, adorat
afecţiune, afectivitate, afectuos, afectiv,
ajutor, ajutător, ajutat
ambalare, ambalaj, ambalat
amuzament, amuzant, amuzat
angajare, angajament, angajator, angajat
antrenare, antrenament, antrenant, antrenat
aplicare, aplicativ, aplicaţie, aplicat
Page 139
139
a brusca
a cerne
a certifica
a cesiona
a cutreiera
a dădăci
a decala
a degreva
a degusta
a depune
a desăra
a descheia
a descleia
a descoase
a descuia
a despleti
a discerne
a distrage
a drege
a ecartisa
a flata
a frige
a fura
a găuri
a gira
a inculpa
a indispune
a inerva
a inocula
a inserat
a ipoteca
a îmbuca
a încinge
brusc, bruscat
cernut
certificat
cesiune
cutreierat
dădacă, dădăcit
decalaj
degrevare, degrevat
degustare
depunere
desărare, desărat
descheiere, descheiat
descleiat
descusut
descuiat
despletire, despletit
discernere
distras
dres
ecartizaj, ecartizat
flatat
fript
furat
găurire, găurit
girant
inculpat
indispus
inervaţie, inervat
inoculat
inserare, inserat
ipotecă, ipotecat
îmbucătură
încins
a aspira
a batjocori
a bănui
a blinda
a calomnia
a casa
a cerceta
a combina
a comemora
a comenta
a compensa
a comunica
a coordona
a crede
a datora
a decolta
a delapida
a departaja
a deschide
a descuraja
a determina
a echipa
a educa
a epuiza
a evoca
a finisa
a grupa
a hipnotiza
a ignora
a ilumina
a indica
a înclina
a încuraja
aspirator, aspiraţie, aspirant
batjocură, batjocoritor, batjocorit
bănuială, bănuitor, bănuit
blindaj, blindat
calomnie, calomniator, calomnios
casare, casaţie, casant, casabil, casat
cercetare, cercetător, cercetaş, cercetat
combinare, combinaţie, combinatoric,
comemorare, comemorativ, comemorat
comentare, comentator, comentat
compensare, compensaţie, compensat
comunicare, comunicativ, comunicat
coordonare, coordonator, coordonat
credinţă, credincios, credibilitate, credibil
datorie, datornic, datorat
decolteu, decoltat
delapidare, delapidator, delapidat
departajare, departajat
deschidere, deschizător, deschizătură,
descurajare, descurajator, descurajant,
determinare, determinant, determinat
echipare, echipament, echipă, echipat
educare, educator, educativ, educaţional,
epuizare, epuizant, epuizat
evocare, evocator, evocat
finisare, finisaj, finisat
grupare, grupaj, grupat
hipnotizare, hipnotic, hipnotizat
ignorare, ignorant, ignoranţă, ignorat
iluminare, iluminaţie, iluminism, iluminist
indicare, indicator, indicaţie, indicat
înclinare, înclinaţie, înclinat
încurajare, încurajator, încurajat
În urma unei analize sumare a derivatelor din tabelul de mai sus pot fi lesne inventariate
sufixele derivative: -aj, -ant, -ate, -bil, -re, -ie,-ism, -iv, -ment, -os, -ură precum şi sufixele
participiului: -at, -ut, -it,- ît, -s. Procesul prin care rezultă derivatele cu ajutorul acestor
sufixe constă
în transformarea verbelor tranzitive în lexeme marcate sintactic ca substantive şi
adjective. E lese de
observat că noul lexem se formează de la infinitivul verbului tranzitiv prin operaţia de
nominalizare.
a) Substantive derivate de la verbele tranzitive
Practic de la infinitivul oricărui verb poate fi format un substantiv deverbal în urma
operaţiei
de nominalizare, adăugându-se sufixul –re: adnotare, adorare, aducere, aerisire, afânare,
ajutorare, acoperire, afişare, alinare, amăgire, ameliorare, apreciere, apretare, aprindere,
aprobare, asamblare, asediere, ataşare, atenuare, atingere, bronzare, blagoslovire,
chemare,
clasificare, comunicare, cointeresare, compătimire, condamnare, damnare, demonstrare,
Page 140
140
demoralizare, depărtare, depilare, departajare, determinare, detonare, durere, eliminare,
elogiere,
emanare, epurare, falsificare, fertilizare, finanţare finisare, folosire, hipnotizare, garnisire,
graţiere, ilustrare, implorare, instalare, intonare, interzicere, interceptare, îmblânzire,
împlinire,
înăsprire, încadrare, încălcare, machiere, manipulare, materializare, mobilare, mediere,
mângâiere, mobilizare, modelare, moderare, modificare, modernizare, molipsire,
montare,
motivare, moştenire, multiplicare, naştere, normalizare, nominalizare, neglijare,
negociere,
nuanţare, oferire, onorare, organizare, parcelare, plafonare, planificare, pompare,
ponderare,
preîntâmpinare, perforare, racolare, racordare, ratificare, reactualizare, realizare, recitare,
recomandare, reconciliere, recuperare, reducere, reglare, regularizare, remunerare,
remitere,
renovare, respectare, retribuire, revocare, risipire, rostire, salutare, savurare, săvârşire,
separare,
sfărâmare, sfidare, solicitare, sondare, tachinare, tolerare, traducere, tratare, trădare,
uimire,
unificare, urmărire, utilare, uzare, vătămare, vedere, visare, zădărnicire, zugrăvire etc.
Sufixul -aj este specific pentru următoarele derivate: ajustaj, afişaj, ambalaj, ancoraj,
angrenaj,
avantaj, blindaj, braconaj, bandaj, bruiaj, echipaj, camuflaj, chiuretaj, cuplaj, decodaj,
decupaj,
dozaj, dresaj, finisaj, ghidaj, gofraj, gresaj, grupaj, machiaj, marcaj, masaj, modelaj,
montaj,
mulaj, patronaj, pichetaj, reglaj, reportaj, rodaj, rulaj, sabotaj, sondaj, stocaj, utilaj, uzaj,
vernisaj
etc.
Sufixul -ant: carburant, colorant, comandant, conservant, decolorant, degresant,
executant,
ignorant, reclamant, reprezentant, secundant, solicitant etc.
Sufixul -ate formează substantive de tipul: cauzalitate, combativitate, claritate,
comunicativitate, comutativitate, conductibilitate, creativitate, credibilitate, creştinătate,
distributivitate, excitabilitate, exclusivitate, impresionabilitate, insensibilitate, integritate,
invaliditate, maniabilitate, multiplicitate, normalitate, obligativitate, ponderabilitate,
validitate etc.
Sufixul -eală: amăgeală, bănuială, bărbiereală, brodeală, cheltuială, chiverniseală,
cicăleală,
ciomăgeală, făgăduială, huiduială, iuţeală, iscodeală, împărţeală, îndoială etc.
Sufixul -ie : adopţie, adoraţie, adulaţie, afirmaţie, agitaţie, amnistia, aplicaţie,
aproximaţie,
aspiraţie, boierie, broderie, calomnie, casaţie, citaţie, combinaţie, comparaţie,
compensaţie,
compilaţie, complicaţie, comunicaţie, comutaţie, concentraţie, conspiraţie, constipaţie,
consumaţie,
creaţie, dominaţie, declaraţie, decoraţie, delegaţie, demonstraţie, dezinfecţie, distribuţie,
donaţie,
estimaţie, excitaţie, expectoraţie, explicaţie, fabricaţie, fascinaţie, formaţie, iluminaţie,
ilustraţie,
imitaţie, improvizaţie, implicaţie, incizie, infestaţie, indicaţie, informaţie, inspecţie,
intercepţie,
intuiţie, investiţie, investigaţie, murdărie, mediaţie, moderaţie, motivaţie, obligaţie,
obturaţie,
plantaţie, reclamaţie, recomandaţie, remuneraţie, reprezentaţie, reproducţie, restauraţie,
retribuţie,
revelaţie, satisfacţie, semnifucaţie, separaţie, speculaţie, tapiserie, uscătorie, zădărnicie
etc.
Page 141
141
Sufixul -ism: conservatism, creştinism, democratism, exclusivism, formalism,
impresionism,
paraşutism, practicism, reformism, revanşism, simplism, servilism, separatism,
structuralism etc.
Sufixul –ment: amenajament, amendament, amuzament, angajament, antrenament,
aranjament,
ataşament, deplasament, ornament, pansament, rafinament etc.
Sufixul –tor: agitator, alegător, amortizor, asediator, antrenor, apucător, asigurator,
calculator, cititor, cântător, cioplitor, câştigător, comentator, comutator, conciliator,
conductor,
concasor, conspirator, constructor, consumator, coordonator, culegător, declamator,
decorator,
defăimător, depanator, depilator, descărcător, deschizător, descoperitor, detonbator,
deţinător,
distribuitor, detonator, diriguitor, educator, emiţător, eliberator, excavator, exploatator,
explorator, examinator, exportator, extirpator, fălţuitor, imitator, incendiator, indicator,
instalator,
inventator, invadator, îmblânzitor, îndrumător, întemeietor, lăudător, manipulator,
măsurător,
măturător, mediator, mânuitor, moderator, montor, narator, normator, paginator,
perceptor,
perforator, plăsmuitor, plătitor, posesor, realizator, recitator, redactor, regulator,
renovator,
reparator, repetitor, revelator, sabotor, scriitor, servitor, tălmăcitor, trădător, uzurpator,
vestitor,
visător etc.
b) Adjective derivate de la verbele tranzitive
Sufixul –ant: alarmant, amuzant, antrenant, atenuant, captivant, casant, contractant,
decolorant, deformant, degradant, degresant, demonstrant, demoralizant, denaturant,
deprimant,
determinant, detonant, dezarmant, dezinfectant, deodorizant, dezolant, discriminant,
emoţionant,
epuizant, exasperant, excitant, expectorant, extenuant, fascinant, frapant, ignorant,
improvizant,
impresionant, incitant, insinuant, ionizant, iritant, izolant, manipulant, motivant,
reclamant,
relevant, tolerant, tranşant etc.
Sufixul –bil: admirabil, adorabil, analizabil, apreciabil, asimilabil, ataşabil, casabil,
conciliabil, condamnabil, cultivabil, demonstrabil, deplorabil, detaşabil, dirijabil,
explicabil,
identificabil, importabil, impresionabil, imputabil, influenţabil, irigabil, iritabil, lăudabil,
notabil,
neglijabil, negociabil, onorabil, pasabil, rambursabil, realizabil, recomandabil,
reconciliabil,
regretabil, remarcabil, remediabil, reparabil, repetabil, reproductibil, reproşabil,
respectabil,
respirabil, revocabil, rezolvabil, selecţionabil, separabil, serviabil, sesizabil, stimabil,
suportabil,
şifonabil, tolerabil, traductibil, transmisibil, utilizabil, venerabil, vindecabil etc.
Sufixul -iv: afectiv, aplicativ, aproximativ, atractiv, argumentativ, comemorativ,
comunicativ,
comparativ, conclusiv, consultativ, contemplativ, corelativ, creativ, cumulativ,
conspirativ,
deductiv, definitiv, delimitativ, demonstrativ, depreciativ, determinativ, distributiv,
estimativ,
exclusiv, ilustrativ, inductiv, interpretativ, multiplicativ, narativ, normativ, negativ,
nutritiv,
perceptiv, posesiv, reactiv, reprezentativ, reproductiv, revendicativ, semnificativ etc.
Page 142
142
Sufixul -ant: agasant, alarmant, antrenant, atenuant, captivant, conciliant, contractant,
demoralizant, denaturant, descurajant, determinant, dezarmant, devorant, discriminant,
dezonorant, emoţionant, enervant, epuizant, apatant, exasperant, expectorant, extenuant,
fascinant,
integrant, iritant,
Sufixul –os: calomnios, contagios, credincios, defectuos, duşmănos, fărâmicios, lăudăros,
merituos, mâncăcios, mângâios, nevoios, respectuos, savuros, studios, valoros etc.
5. 2. Semnificaţia valenţială a verbelor tranzitive în semantica derivatelor de la acestea
Derivatele de la verbele tranzitive nu apar în orice context. Conform afirmaţiei
cercetătorilor
E.Vasiliu şi S.Golopenţia – Eretescu, contextele specifice derivatelor „reprezintă rezultate
ale unor
reguli de suprimare sau de repoziţionare a morfemelor” [Vasiliu, Golopenţia-Eretescu,
1969, p.36].
Nu vom insista asupra acestor reguli de transformare, deoarece scopul acestui studiu este
altul.
Pornind de la clasele de derivate sus-menţionate, deci, de la derivate deja formate de la
verbele
tranzitive, să urmărim cum se leagă sintactic şi semantic cuvântul derivat de cuvântul-
bază.
Ileana Vincenz [Vincenz, p. 348-355] abordează subiectul referitor la derivatele formate
de
la verbe prin acţiunea unor reguli de nominalizare şi constată că semantic ele exprimă
acţiunea
verbului-bază. Sunt foarte interesante şi actuale investigaţiile autoarei sus-menţionate,
deoarece ele
relevă nişte subtilităţi de loc neglijabile. Astfel, se constată că substantivele formate de la
verbe
(investigaţia dată cuprinde şi verbele intranzitive) au o valoare abstractă, deoarece
proiectează
acţiunea verbului de la care s-au format, o acţiune nedeterminată în timp şi spaţiu. În
plus, în
articolul citat s-a observat că „derivatele construite cu sufixele –aj, -are, -ere,-ire pun o
problemă
specială, deoarece câteva dintre ele se utilizează şi la singular, şi la plural, iar restul
numai la
singular” [p. 349]. Selectând din lista de derivate comentate în articolul în cauză doar pe
cele
formate de la verbele tranzitive şi completând-o cu exemple depistate de noi, obţinem
următorul
tablou:
Sufixele
± Plural
– Plural
-aj
ambalaj, avantaj, braconaj, bandaj, bruiaj, grupaj,
montaj, viraj etc.
-are
administrare, adnotare, agitare, ajutorare, ameliorare,
amplificare, aprobare, apretare, aprobare, asamblare,
ascultare, ataşare, atenuare, bronzare, chemare,
clarificare, clasificare, cointeresare, compătimire,
comunicare, condamnare, demoralizare, departajare,
depărtare, depilare, determinare, detonare, durere,
eliminare, emanare, epurare, falsificare, fertilizare,
hipnotizare, finanţare, finisare, folosire,
garnisire,ilustrare,implorare, instalare, intonare,
adorare, damnare,
demonstrare
Page 143
143
interceptare, încadrare, încălcare,
-ere
apreciere, aprindere, asediere, atingere, elogiere,
graţiere, interzicere, culegere, distrugere, propunere,
subliniere, traducere, concediere, ducere, obţinere,
strângere, umplere etc.
-ire
aerisire, blagoslovire, nimicire,
După cum e lesne de observat, majoritatea substantivelor derivate de la verbele tranzitive
pot apărea preponderent în contexte, caracterizate prin ±Plural. Explicaţia poate fi
depistată în urma
analizei semantice a substantivelor derivate de la verbele tranzitive. Vorba e că toate
substantivele
clasificate în coloana ±Plural denumesc atât acţiunea abstractă exprimată de verbul-bază,
cât şi
rezultatul ei. Această informaţie se conţine în definiţiile de dicţionar a substantivelor în
cauză. Şi
dimpotrivă, substantivele clasificate în coloana –Plural denumesc doar acţiunea abstractă
exprimată
de verbul-bază.
Pe lângă aceasta, substantivele formate de la verbele tranzitive pot exprima agentul
acţiunii,
obiectul acţiunii, instrumentul acţiunii, într-o măsură mai mică, locul unde are loc
acţiunea. Astfel,
semantica generalizată a substantivelor formate de la verbele tranzitive „încape” în
cadrele
semantice ale construcţiei verbale [Gaisina, 1976, p.118], adică exprimă structura
actanţială a
verbului.
Substantive care exprimă agentul acţiunii: a absolvi → absolvent, a acuza → acuzator, a
admira → admirator, a adula → adulator, a agita → agitator, a alege → alegător, a asedia
→
asediator, a ataca → atacant, a antrena → antrenor, a apăra → apărător, a aprinde →
aprinzător,
a apuca → apucător, a asculta → ascultătoare, a sigura → asigurător, a asupri →
asupritor, a
calomnia → calomniator, a căuta → căutător, a cerceta → cercetător, a cheltui →
cheltuitor, a
citi → cititor, a cânta → cântăreţ, a comenta → comentator, a ciopli → cioplitor, a
colecţiona →
colecţionar, a comercializa → comerciant, a compila → compilator, a comuta →
comutator, a
concilia → conciliator, a conduce → conducător, a construi → constructor, a consulta →
consultant, a contempla → contemplator, a controla → controlor, a cuceri → cuceritor, a
cultiva
→ cultivator, a cumpăra → cumpărător, a cunoaşte → cunoscător, a cuvânta →
cuvântător, a
crea → creator, a critica → critic, a cumula → cumulard, a datora → datornic, a declama
→
declamator, a decora → decorator, a delapida → delapidator, a denunţa → denunţător, a
depăna
→ depănător, a descoperi → descoperitor, a deţine → deţinător, a dirija → dirijor, a
distribui →
distribuitor, a dona → donator, a educa → educator, a emite → emiţător, a elibera →
eliberator, a
executa → executor, a examina → examinator, a expira → extirpator, a falsifica →
falsificator, a
imita → imitator, a importa → importator, a informa → informator, a inspecta →
inspector, a
Page 144
144
instala → instalator, a instiga → instigator, a interpela → interpelator, a interpreta →
interpret, a
izbăvi → izbăvitor, a inventa → inventator, a îmblânzi → îmblânzitor etc.
Substantive care exprimă instrumentul: a accelera → accelerator, a ambala→ ambalaj a
amortiza → amortizor, a amplifica → amplificator, a arunca → aruncător, a ascuţi →
ascuţitoare,
a aspira → aspirator, a brăzda → brăzdar, a camufla → camuflaj, a cataliza →
catalizator, a
centraliza → centralizator, a calandra → calandru, a capta → captator, a cimenta →
ciment, a
ciomăgi → ciomag, a colora → colorant, a cântări → cântar, a condensa → condensator,
a
composta → compostor, a concasa → concasor, a congela → congelator, a cosi →
cositoare, a
curăţi → curăţător, a decolora → decolorant, a depăna → depănătoare, a deştepta →
deşteptător,
a deratiza deratizant, a detecta → detector, a detona → detonator, a dicta → dictafon, a
difuza →
difuzor, a epila → epilator, a excava → excavator, a fixa → fixativ, a încuia →
încuietoare, a
scobi → scobitoare, a semăna → semănătoare etc.
Substantive care exprimă obiectul acţiunii: a abona → abonat, a acuza → acuzat, a
amenda → amendat, a amnistia → amnistiat, a angaja → angajat, a asigura → asigurat, a
ataşa
→ ataşat, a bandaja → bandajat, a condamna → condamnat, a delega → delegat, a deţine
→
deţinut, a handicapa → handicapat, a inventa → invenţie, a vâna → vânat etc.
Substantive care exprimă locul acţiunii: a afişa → afişier; a afuma → afumătorie; a
ascunde → ascunzătoare; a ascunde → ascunziş, a coborî → coborâş, a deschide →
deschizătură;
a închide → închisoare; a ospăta → ospătărie, a spăla → spălătorie; a usca → uscătorie
etc.
Semantica adjectivelor formate de la verbele tranzitive, de asemenea, conţine seme
specifice verbului.
Adjective care exprimă în semantica lor o caracteristică a subiectului acţiunii verbului-
bază: Vestea m-a alarmat → veste alarmantă. Clovnul ne-a amuzat → clovn amuzant.
Faptele au
atenuat criza → fapte atenuante. Povestirea profesorului i-a captivat pe elevi → povestire
captivantă. Detergentul a decolorat pânza → Detergent decolorant. Situaţia creată a
demoralizat
colectivul → situaţie demoralizantă. Soluţia a degresat laptele → soluţie degresantă.
Clorul
dezinfectează podeaua → Clorul este dezinfectant. Noutatea l-a dezolat pe Ion →
Noutate
dezolantă. Exerciţiile fizice extenuează → exerciţii extenuante. Munca grea ne-a epuizat
→ muncă
epuizantă. Peisajul i-a fascinat pe turişti → peisaj fascinant. Comportamentul
managerului ne-a
frapat → comportament frapant. Descoperirea savanţilor ne-a incitat → descoperire
incitantă.
Proba adusă de martor insinua vinovăţia acuzatului → probă insinuantă. Materialul acesta
izolează cablul electric → material izolant. Romanul lui Marin Preda m-a interesat foarte
mult →
roman interesant. Zgomotul din stradă irita studenţii care se aflau la cursuri → zgomot
iritant.
Page 145
145
Adjective care exprimă în semantica lor o caracteristică a obiectului acţiunii verbului-
bază: a coase o rochie → rochie cusută; a abandona copiii → copii abandonaţi; a abrevia
un
cuvânt → cuvânt abreviat; a aclama un artist → artist aclamat; a acumula rezerve →
rezerve
acumulate; a adnota o lucrare → lucrare adnotată; a afâna solul → sol afânat; a alinta un
copil
→ copil alintat; a anexa un teritoriu → teritoriu anexat; a aprofunda un subiect → subiect
aprofundat; a aproviziona o familie → familie aprovizionată; a amputa un picior → picior
amputat; a amenaja un oficiu → oficiu amenajat; a amnistia un puşcăriaş → puşcăriaş
amnistiat;
a amâna o adunare → adunare amânată; a ambala o marfă → marfă ambalată; a ataca pe
inamic
→ inamic atacat; a aproba o decizie → decizie aprobată; a apreta lenjeria → lenjerie
apretată; a
aranja o afacere → afacere aranjată; a ascuţi un creion → creion ascuţit; a ataşa un
diplomat
ataşat; a atenua un conflict → conflict atenuat; a cerceta o problemă → problemă
cercetată; a citi
o carte → carte citită; a comanda o marfă → marfă comandată; a clarifica o chestiune →
chestiune clarificată; a cizela un text → text cizelat; a codifica o informaţie → informaţie
codificată; a condimenta mâncarea → mâncare condimentată;
a condamna un deţinut → deţinut condamnat; a congela carnea → carne congelată; a
consuma
legume → legume consumate; a dantela un mileu → mileu dantelat; a decima o oaste →
oaste
decimată; a demina un teritoriu → teritoriu deminat; a dezbate o problemă → problemă
dezbătută;
a elimina un concurent → concurent eliminat; a excerpta o informaţie → informaţie
excerptată; a
exprima un gând → gând exprimat; a falsifica datele → date falsificate; a finisa o
construcţie →
construcţie finisată; a infirma o probă → probă infirmată; a intitula un text → text
intitulat; a
îmblânzi un leu→ leu îmblânzit; a împăduri un teren → teren împădurit; a îndolia o
familie →
familie îndoliată etc.
E lesne a observa că în toate exemplele enumerate adjectivele sunt omonime cu
participiile
pasive ale verbelor de la care s-au format.
Adjectivele formate cu ajutorul sufixului -bil exprimă de asemenea o caracteristică a
obiectului acţiunii verbului de la care s-au format. De exemplu: Copilul era adorat de
toată familia
→ copil adorabil. Plugarii cultivă solul → sol cultivabil. Profesorul îi putea influenţa pe
elevii săi
→ elevi influenţabili.
Este interesant de remarcat faptul că derivatele de la verbele tranzitive nu numai că au în
semantica lor seme caracteristice pentru structura semantică a verbelor-bază, ci au
aceleaşi limite
combinatorii ca şi verbele-bază. Adică derivatele păstrează acelaşi tipar sintagmatic cu al
verbelor
de la care s-au format. Astfel, verbul a absolvi se combină cu substantivele şcoală,
universitate,
cursuri, instituţie de învăţământ. Substantivul absolvent se combină cu aceleaşi
substantive.
Page 146
146
Deosebirea constă în trăsăturile gramaticale ale verbului şi ale substantivului care impun
anumite
reguli de combinare sintagmatică. Compară:
● a absolvi o şcoală, o instituţie de învăţământ superior, cursurile de limba română,
universitatea şi
● absolvent al şcolii, al unei instituţii superioare de învăţământ, al cursurilor de limba
română, al universităţii etc.
La fel, verbul a condamna se combină cu substantivele infractor, delincvent, criminal,
deţinut. Şi
adjectivul condamnat se combină cu aceleaşi substantive. Compară:
● a condamna un infractor, un delincvent, un criminal, un deţinut şi
● infractor, delincvent, criminal, deţinut condamnat.
Contextele minime ale verbului a amâna sunt: a amâna o întâlnire, o şedinţă, o vizită, o
operaţi, o
plăcere etc. Derivatele de la acest verb substantivul amânare şi adjectivul amânat
păstrează aceleaşi
determinări: amânarea întâlnirii /şedinţei /vizitei / operaţiei /plăcerii şi întâlnire
/şedinţă /vizită
operaţie /plăcere amânată.
Un alt aspect foarte interesant al problemei abordate constă în faptul că verbele
polisemantice au, de regulă, diferite derivate. Aceasta se explică prin faptul că diferite
sensuri ale
verbului polisemantic pot da naştere unor derivate diferite. Astfel, axa derivativă a
verbului a
deţine, de exemplu, este următoarea: a deţine → deţinător, deţinut. Cuvântul deţinător are
în
semantica sa semele primelor două sensuri ale verbului în cauză: 1. „a avea un lucru în
stăpânire
provizorie sau în tăstrare” şi 2. „a poseda un titlu, un premiu, a ocupa un post, o funcţie”
Contextele
în care apare substantivul dat sunt similare cu ale verbului: cineva (o persoană sau o
instituţie)
deţine un pachet de acţiuni. Deoarece derivatul în acest caz exprimă agentul acţiunii,
contextul va fi
următorul: Deţinătorul majoritar al pachetului de acţiuni este uzina Alfa.
Cuvântul deţinut are în semantica sa semul sensului al treilea „a închide pe cineva (pentru
cercetări sau după ce a fost condamnat). Respectiv, şi contextul va fi altul: Un deţinut a
evadat din
închisoare.
Cazuri de acest fel sunt foarte multe în limba română. În cele ce urmează vom aduce
câteva
exemple pentru a ilustra justeţea tezei aici discutate.
● Derivatele verbul a adopta sunt adoptare, adopţie şi adoptiv. Substantivul adoptare şi
adjectivul adoptat s-au format de la sensul „a accepta ceva în urma unui
vot”.Substantivul, verbul şi
adjectivul au aceleaşi ocurenţe: a adopta o lege/o rezoluţie; adoptarea unei legi /rezoluţii
şi lege,
rezoluţie adoptată. Alte două derivate ale verbului a adopta sunt substantivul adopţie şi
adjectivul
adoptiv, care păstrează un alt al verbului în cauză, şi anume „a înfia un copil”. Contextele
în care
Page 147
147
apar derivatele sunt similare celor în care apare verbul. Comp. A adopta un copil; adopţia
copiilor;
copii adoptaţi.
● Verbul a acompania are două sensuri: 1. „a executa partea de acompaniament a unei
piese
muzicale” şi 2. „a însoţi, a întovărăşi pe cineva”. Este clar că derivatele acestui verb
acompaniament şi companie preiau sememele date. Substantivul acompaniament are
sensul
„totalitatea elementelor armonice, ritmice, subordonate uneia sau mai multor linii
melodice
principale, vocale sau instrumentale”. Toate cele 3 sensuri ale cuvântului companie sunt
legate de
cel de al doilea sens al verbului. Semul dominant este „însoţire, petrecerea timpului
împreună”.
Sensul al treilea „mare întreprindere (de transport, industrială, comercială” s-a îndepărtat
de sensul
de bază al verbului, dar legătrura nu este cu totul pierdută.
● Verbul a aranja are două sensuri: 1. „a rândui, a pune în ordine”; 2. „a prelucra, a
transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce”. Derivatele lui aranjare, aranjat,
aranjor
şi aranjament redau deosebirile de sens ale verbului. Substantivul aranjare şi adjectivul
aranjat
păstrează primul semem, iar aranjor şi aranjament – pe cel de-al doilea. În plus, derivatele
aranjor
şi aranjament şi-au extins sfera semantică. Astfel, aranjor nu denumeşte numai persoana
care
„aranjează o compoziţie muzicală pentru alte instrumente”, ci şi „cel care adaptează un
roman”.
Aranjament are trei sensuri: 1. „înţelegere, învoială”; 2. „prelucrare a unei bucăţi
muzicale pentru
alte instrumente sau formaţii decât acelea pentru care a fost compusă”.
● Derivatele verbului a citi – cititor şi citit preiau din structura semantică a verbului-bază
seme diferite. Substantivul cititor înseamnă „persoană care citeşte” şi concordă cu sensul
de bază a
verbului dat „a parcurge un text, pentru a lua cunoştinţă de conţinutul lui”. Adjectivul
citit preia alt
sens al verbului: „a învăţa, a studia” şi înseamnă „cult, învăţat, instruit”.
● Verbul a consemna are următoarele derivate: consemn, consemnabil, consemnativ şi
consemnaţiune. Verbul are trei sensuri: 1.a nota într-un act, a înregistra, a însemna”; 2. a
depune
contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la o organizaţie de stat specializată”; 3. „a
interzice
ieşirea militarilor din cazarmă pentru un anumit timp”. Substantivul consemnare două
sensuri dintre
care doar unul „interzicere temporară a ieşirii militarilor din cazarmă” are legătură
evidentă cu
sensul al treilea al verbului. Legătura dintre sensul celălalt al substantivului „totalitatea
obligaţiilor
pe care le are un militar în timpul serviciului de pază” şi structura semantică a verbului
este mai
slabă. Substantivul consemnaţiune preia sememul al doilea al verbului având sensul
„depunere a
unei sume de bani la bancă spre a fi păstrată la dispoziţia unei persoane”. Adjectivele
consemnabil
şi consemnativ se referă la primul sens al verbului şi înseamnă respectiv: consemnabil –
„demn de
consemnat, memorat” şi consemnativ „cu caracter de consemnare”.
Page 148
148
● Verbul a decora are două sensuri: 1. „a orna, a împodobi cu decoruri”; 2. „a conferi o
decoraţie”. Derivatele verbului sunt: decorator, decorativism, decorativ şi decoraţie.
Primele trei au
legătură directă cu sensul 1 al verbului şi înseamnă respectiv:
1. decorator – 1. „cel care se ocupă cu decorarea clădirilor, interioarelor”; 2. „cel care
face
decoruri pentru teatru, film, televiziune”. Cu aceste sensuri cuvântul este un substantiv
masculin.
Cu sensul de „unealtă de bucătărie pentru decorarea unor forme diferite (roşii, ciocolată,
frişcă)”
substantivul dat este neutru.
2. decorativism – „caracter decorativ exagerat sau prea accentuat al unui obiect, al unei
lucrări
arhitectonice, exces de ornamente”.
3. decorativ – „care decorează, ornant, ornamental”.
Cuvântul decoraţie are două sensuri care au legătură directă cu ambele sensuri ale
verbului: 1.
„distincţie conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite” şi 2. „arta şi
tehnica
executării decorurilor”.
● Familia verbului a edita este extinsă: editologie, editor, editorial, editorialist, editură,
ediţie. Verbul are trei sensuri: 1. „a publica şi a pune în vânzare o lucrare, o carte, o
revistă, o
emisiune poştală, un disc etc.”; 2. „a stabili pentru publicare un text, pe baza unor
cercetări
competente”; 3. „(inform.) a pregăti textual datele unui program, în vederea prelucrării
lor la
calculator”.
Pentru a vedea care e raportul dintre sensurile verbului şi cele ale derivatelor, să le
detalizăm pe
cele din urmă:
– editologie – „ştiinţă a editării cărţilor, a prospectării pieţei în vederea difuzării lor”. Este
clar
că sensul derivatului este în concordanţă cu primul sens al verbului.
– editor – 1. „persoană, societate care editează cărţi, reviste etc. • persoană care pregăteşte
publicarea unor texte, o emisiune televizată etc.”. 2. (inform.) „parte a unui calculator
care face
editarea programelor”. Structura semantică a derivatului acoperă sensul al doilea şi al
treilea al
verbului.
– editorial – şi ca adjectiv „ referitor la edituri sau la editări” şi ca substantiv – „articol de
fond
care exprimă punctul de vedere al unei publicaţii sau al unui post de televiziune într-o
anumită
problemă”, derivatul este în legătură mai mult cu sensul al doilea al verbului.
– editorialist – „autor al editorialului unui ziar” reflectă sensul al doilea al verbului.
– editură – „întreprindere care editează cărţi” ţine de sensul întâi al verbului.
– ediţie – 1.”totalitatea exemplarelor unei opere tipărite prin folosirea aceluiaşi zaţ
tipografic”
este în legătură cu sensul întâi al verbului. Sensul al doilea al derivatului nu este în
legătură directă
Page 149
149
cu sensul verbului. Derivatul şi-a extins sfera semantică însemnând: ”serie de manifestări
artistice,
ştiinţifice, sportive etc. care se repetă periodic”.
● Verbul a executa are mai multe sensuri: 1. a face, a prelucra. 2. a pune în aplicare, a
îndeplini (un ordin, un plan). 3. a interpreta o lucrare muzicală. 4. a îndeplini o hotărâre
judecătorească, un act de autoritate, o obligaţie. • a duce la îndeplinire o sentinţă de
condamnare la
moarte.
Cele discutate în acest capitol confirmă teza că derivatele verbelor tranzitive au o
frecvenţă
destul de mare în limba română. Numărul de derivate de la verbe depinde de proprietăţile
valenţiale
ale verbului de bază.
Pe lângă aceasta, substantivele formate de la verbele tranzitive pot exprima agentul
acţiunii,
obiectul acţiunii, instrumentul acţiunii, şi, într-o măsură mai mică, locul unde are loc
acţiunea.
Astfel, semantica generalizată a substantivelor formate de la verbele tranzitive „încape”
în cadrele
semantice ale construcţiei verbale, adică exprimă structura actanţială a verbului.
Semantica
adjectivelor formate de la verbele tranzitive, de asemenea, păstrează seme specifice
verbului.
Page 150
150
Concluzii
1. Tranzitivitatea este o trăsătură inerentă verbului şi totodată, o problemă actuală a
lingvisticii contemporane. Fenomenul tranzitivităţii a cunoscut mai multe interpretări,
printre care, o
interpretare lexico-sintactică, o interpretare strict sintactică şi o interpretare logico-
semantică. În
lingvistica românească tranzitivitatea a fost tratată mai mult din perspectivă pur
sintactică. Or,
actualmente, se impune o interpretare mai complexă, cu investigaţii profunde atât a
dimensiunii
sintactice a verbului, cât şi a dimensiunii semantice a acestuia. În lucrarea noastră
tranzitivitatea a
fost interpretată din mai multe unghiuri de vedere, accentul punându-se asupra aspectului
logico-
semantic, ceea ce a permis lărgirea şi detalizarea sferei selecţiei semantice, a cercului
combinaţiilor
lexicale etc.
2. Tranzitivitatea apare ca o caracteristică semantică manifestată sintactic, este deci o
componentă semantică permanentă a verbului, preexistentă înscrierii acestuia într-un
context
sintactic, iar relaţiile semantice între acţiune şi obiectul ei sunt de primă importanţă.
Verbele
tranzitive, fiind dependente de obiectul pe care îl guvernează, sunt insuficiente din punct
de vedere
semantic. De aceea ele se disting clar în funcţie de natura semantică a argumentelor lor.
3. Noţiunea de tranzitivitate implică ideea de transfer al acţiunii de la agentul ei spre
pacient,
de la autorul procesului către ţintă, punctul de sosire. Emergenţa verbului dinspre autor
spre obiect
este parte integrantă a sferei semantice a verbelor tranzitive. Asigurând coeziunea
semantică şi
sintactică a propoziţiei, tranzitivitatea este responsabilă de atribuirea rolurilor tematice şi
de
impunerea de către verb a restricţiilor combinatorii obiectului guvernat.
4.
Există două tipuri de tranzitivitate: funcţională şi formală. Prin tranzitivitate funcţională
se
înţelege transferul acţiunii subiectului semantic asupra obiectului, iar prin tranzitivitate
formală se
înţelege capacitatea unui verb de a se combina cu un complement direct. În funcţie de
specificul
tranzitivităţii prin care se caracterizează verbul, se delimitează : 1) verbe tranzitive
propriu-zise şi 2)
verbe pseudotranzitive. Verbele tranzitive propriu-zise înglobează în structura lor
semantică sensul
de transfer al acţiunii unui subiect asupra obiectului Verbele pseudotranzitive admit un
determinant
în poziţia complementului, deşi, sub aspect semantic, nu exprimă o acţiune ce s-ar
răsfrânge asupra
unui obiect. Cele mai reprezentative verbe pseudotranzitive ţin de clasa verbelor care
exprimă
sentimente.
5. Opoziţia tranzitiv /intranzitiv nu este totdeauna exprimată tranşant în semantica
verbului.
Au fost depistate şi analizate cazuri când un verb este numai tranzitiv, altul numai
intranzitiv, şi,
dimpotrivă, unul şi acelaşi verb conţine în structura sa semantică şi sensuri tranzitive, şi
sensuri
intranzitive. Acest lucru demonstrează faptul că între verbele tranzitive şi cele intranzitive
există
legături strânse, ghidate de specificul limbii şi de contextele în care se întrebuinţează
aceste verbe.
Page 151
151
6. Opoziţia tranzitiv-intranzitiv este în strânsă legătură cu opoziţia animat-inanimat.
Verbele
tranzitive propriu-zise au, de regulă, un subiect exprimat printr-un substantiv animat.
Această
cerinţă funcţională a verbelor tranzitive nu se manifestă în marea majoritate a cazurilor.
Multe
construcţii tranzitive au un subiect inanimat, investit cu diverse roluri tematice, pe larg
discutate în
lucrare.
7. Particularitatea cea mai importantă a verbului ca semn predicativ este capacitatea lui de
a
se condiţiona reciproc cu un număr anumit de roluri tematice ale participanţilor (sau
sensuri ale
argumentelor). Clasificarea verbelor tranzitive a avut la bază un spectru semantic al
argumentelor
constituit di 14 roluri tematice: agent, pacient, beneficiar, experimentator, obiect,
perceptiv,
compozitiv, instrument, mediativ, elementiv, onomasiativ, locativ, descriptiv, rezultativ
Pentru tranzitivitatea formală sunt caracteristice argumentele: agent şi pacient. Pentru
tranzitivitatea
semantică numărul argumentelor se măreşte, incluzând: agentul, pacientul, beneficiarul,
obiectul,
rezultativul, elementivul şi instrumentul.
8. Din punct de vedere semantic verbele tranzitive se divizează în verbe acţionale şi verbe
neacţionale. Din punct de vedere relaţional, structura semică a verbelor tranzitive de
acţiune le
impune un anumit comportament sintagmatic prin admiterea sau restricţia anumitor
vecinătăţi sau
determinanţi care exprimă diverse roluri tematice ale argumentelor.
9. În urma subcategorizării verbelor tranzitive acţionale după conţinutul semantic şi după
rolurile tematice ale argumentelor au fost relevate următoarele 17 structuri semantice.
Verbele
neacţionale au fost clasificate după numărul de argumente, după clasa semantică şi după
rolurile
tematice ale argumentelor. După primul criteriu, majoritatea verbelor neacţionale sunt
bivalente.
După al doilea criteriu, sunt verbe de relaţie. După rolurile tematice ale argumentelor
verbele de
relaţie înregistrează diverse variaţii ilustrate în lucrare.
10. Din perspectiva valenţei sintactice, verbele tranzitive pot fi bivalente, trivalente şi
polivalente. În lucrare au fost analizate structurile bivalente şi trivalente, acestea fiind mai
reprezentative pentru verbele tranzitive. Faptele examinate evidenţiază diversitatea
rolurilor
tematice ale participanţilor /argumentelor ce apar în poziţia celor doi actanţi ai
structurilor
bivalente: subiectul şi complementul direct. Astfel, primul actant poate compare în
funcţie
semantică sau în rol de: agent, instrument, experimentator, elementiv, locativ, beneficiar.
Cel de al
doilea actant, complementul direct, poate avea rol de: pacient, obiect, obiect + rezultativ,
obiect +
instrument incorporat, experimentator onomasiv.
11. În cadrul verbelor tranzitive bivalente au fost depistate şi analizate 17 structuri
valenţiale, iar în cadrul verbelor tranzitive trivalente – 14 structuri. Clasificarea efectuată
în lucrare
denotă diversitatea sintactică şi bogăţia semantică a verbelor tranzitive. Detalierea
rolurilor tematice
Page 152
152
ilustrează că structura actanţială a verbului este corelată cu situaţia concretă, acesta fiind
unicul mod
de analiză pertinentă a verbelor tranzitive.
12. Structura actanţială a verbelor monosemantice şi polisemantice este diversă. În cadrul
verbelor polisemantice au loc transformări ale rolurilor tematice care provoacă derivarea
semantică
şi crearea unui nou sens în cadrul structurii semantice a cuvântului. Investigaţiile au arătat
că, în
principiu, verbele polisemantice pot fi clasificate în aceleaşi clase ca şi verbele
monocemantice.
Atâta doar că repartizarea se face după sensuri, astfel încât acelaşi verb poate ţine de
clase diferite
în dependenţă de caracteristicile semantice ale rolurilor tematice ale cutărui sau cutărui
sens.
13. Forma de conjugare diatezială a verbului tranzitiv depinde de structura actanţială a
acestuia şi, mai ales, de specificul funcţional al participanţilor sau al protagoniştilor
procesului.
Pentru ca verbul să poată fi conjugat şi la diateza activă, şi la diateza pasivă e nevoie ca
structura sa
actanţială să includă doi actanţi dintre care unul să îndeplinească funcţia de realizator al
acţiunii, iar
celălalt – funcţia de obiect, de cel care suferă efectele acţiunii. În cadrul verbelor
tranzitive
transformările diateziale cunosc anumite restricţii.
14. Derivatele verbelor tranzitive au o frecvenţă destul de mare în limba română.
Numărul
de derivate de la verbe depinde de proprietăţile valenţiale ale verbului motivant.
Page 153
153
Bibliografie
Abramov – Абрамов В. Синтаксические потенции глагола в сопоставлении с
потенциями других частей речи // НДВШ, Филологические науки, 1966, nr. 3. – p.
34 -44.
Admoni, 1958 – Адмони В.Г. Завершенность конструкции как явление
синтаксической формы // Вопросы языкознания, 1958, nr. 1. – p. 111-117.
Admoni, 1964, – Адмони В.Г. Основы теории грамматики.– Москва-Ленинград,
Наука 1964.– 105 р.
Ahmanova: – Ахманова С. Словарь лингвистических терминов. – Москва,
Советская
Энциклопедия 1966. – 606 p.
Achimova: Акимова Г. Н. К вопросу о валентности переходных глаголов в русском
языке // Теория языка. Методы его исследования и преподавания. – Ленинград,
Наука, 1981.
– р. 28-32.
Apresean, 1967: – Апресян Ю.Д. Экспериментальное исследование семантики
русского глагола. – Москва, Наука, 1967. – 251 p.
Apresean, 1974: – Апресян Ю.Д. Лексическая семантика. Синонимические средства
языка – Москва, Наука, 1974. – 366 р.
Arbatskii: – Арбатский Д.И. Переходные и непереходные глаголы в русском
языке //
Исследования по семантике.– Уфа, Башкирский Университет, 1980. – р. 199-222.
Arnold: – Арнольд И. В. Семантическая структура слова в современном английском
языке и методы ее исследования. – Ленинград, Просвещение, 1966. – 192 р.
Arutiunova, 1973: – Арутюнова Н.Д. Проблемы синтаксиса и семантики в работах
Ч.
Филмора // Вопросы языкознания, 1973, nr. 1. – p. 117-124.
Arutiunova 1976: – Арутюнова Н. Д. Предложение и его смысл. Логико-
семантические
проблемы. – Москва, Наука, 1976. – 383 р.
Arutiunova, 1980: – Арутюнова Н.Д. К проблеме функциональных типов
лексического
значения // Аспекты семантических исследований. – Москва, Наука, 1980. – р.156-
249
Asan Finuţa, Raportul dintre diateze şi tranzitivitate // Studii şi cercetări lingvistice.
Omagiu
lui Al Graur cu prilejul împlinirii a 60 de ani, 1960, nr. 3. – p.341-348.
Avram Mioara. Gramatica pentru toţi, ediţia a II-a. – Bucureşti, Umanitas, 1997. – 597 p.
Avram Mioara. Cuvintele limbii române între corect şi incorect. – Chişinău, Cartier,
2001. –
303 p.
Bahnaru V. Mutaţii de sens: cauze, modalităţi, efecte. – Chişinău, Ştiinţa, 1988. – 153 p.
Page 154
154
Bărbuţă Ion. Structura semantico-valenţială a verbului şi diateza // Revista de lingvistică
şi
ştiinţă literară, 1992, nr. 4. – p. 49-59.
Bărbuţă Ion. Semantica şi sintagmatica verbului în limba română // Revistă de lingvistică
şi
teorie literară, 1996, nr. 3. – p. 57 – 65.
Bărbuţă Ion, Constantinovici Elena. Structura actanţială a verbului în limba
română:modificarea şi actualizarea ei în enunţ //Revistă de lingvistică şi teorie literară,
1997, nr. 4.
– p.40-49.
Bărbuţă, 1998 a.: – Bărbuţă Ion, Transformările diateziale în limba română: posibilităţi
de
aplicare şi restricţii. // Revistă de lingvistică şi teorie literară, 1998, nr. 1. – p.64- 74.
Bărbuţă, 1998 b.: Бэрбуцэ Ион. Грамматика румынского языка. – Chişinău, Litera,
1998.
– 151 p.
Bărbuţă Ion. Semnificaţia lexicală şi categoriile gramaticale ale cuvintelor în limba
română.
–Chişinău, CE USM, 2002. – 123 p.
Benveniste – Бенвенист Эмиль. Общая лингвистика. – Москва. Прогресс, 1974. –
447 р.
Berea Elena. Observaţii asupra diatezei pasive // Studii şi cercetări lingvistice, 1966, nr.
5. –
p. 567-579.
Berceanu Barbu. Sistemul gramatical al limbii române (recopnsiderare). – Bucureşti,
Editura Ştiinţifică, 1971. –285 p.
Berejan, 1962: – Berejan S. Contribuţii la studiul infinitivului moldovenesc. – Chişinău,
Editura Academiei de Ştiinţe a RSS Moldoveneşti, 1962. – 139 p.
Berejan, 1973: – Бережан С. Г. Семантическая эквивалентность лексических
единиц. –
Chişinău, Ştiinţa, 1973. – 371p.
Berejan, 1984: – Бережан С. Г. Обусловленность словарного значения глагола его
грамматическими особенностями. // Слово в грамматике и словаре,– Москва,
Наука, 1984. p.
51-59.
Bidu-Vrănceanu, A., Călăraşu C., Ionescu-Ruxandoiu L., Mancaş M., Pană Dindelegan
G.
Dicţionar de ştiinţe ale limbii. – Bucureşti, Nemira, 2001. – 606 p.
Bîrcă 1972: – Bîrcă Maria. Caracteristicile semantice ale verbelor zicerii // Limba şi
literatura moldovenească, 1972, nr. 3. – p. 34-39.
Bîrcă 1973: – Bîrcă M. Posibilităţile de îmbinare ale verbelor zicerii // Limba şi literatura
moldovenească, 1973, nr. 1. – p. 67-72.
Bîrcă 1977: – Bîrcă M. Analiza semică a verbelor zicerii cu sens de „a transmite o
informaţie” // Limba şi literatura moldovenească, 1977, nr.4. – p. 41-46.
Page 155
155
Bogdanov: – Богданов В.В. Семантико-синтаксическая организация предложения –
Ленинград, Издательство Ленинградского Университета, 1977. – 203p.
Bondarco, Bulanin: – Бондарко А.В. Буланин Л.Л. Русский глагол. – Ленинград,
Просвещение, 1967. – 190 р.
Bulgăr Gheorghe. Limba română. Fonetică. Lexic. Morfologie. Sintaxă. Stilistică. –
Bucureşti, Editura Vox, 1995. – 336 p.
Cartaleanu, 1985: Карталяну Т.М. Синтагматика глаголов движения в современном
молдавском литературном языке. Автореферат диссертации на соискание учёной
степени
кандидата филологических наук. – Chişinău, 1985. – 16 p.
Cartaleanu, 1986: Cartaleanu Tatiana. Structura semantică a cuvintelor: Material didactic
la
cursul de lexicologie. / Institutul Pedagogic de Stat „I. Creangă”. – Chişinău, 1986. – 28
p.
Cartaleanu, 1989: Cartalenu T. Categoria cauzativităţii în sistemul verbului în limba
moldovenească //Probleme de lingvistică moldovenească şi contrastivă. – Chişinău,
Ştiinţa, 1989. –
p.88-93.
Kasevici: – Касевич Б.В. Элементы общей лингвистики– M., Наука, 1977. – 183 p.
Categorii: – Категории залога: Материалы конференции. – Ленинград, Академия
Наук
СССР, Институт Языкознания, Ленинградское Отделение, 1970. – 64 p.
Chiricuţă-Marinovici, 1966 a.: Chiricuţă-Marinovici R. Cu privire la o nouă grupare a
verbului pe baza anumitor caractere ale conţinutului lor semantic // Cercetări de
lingvistică, 1966,
nr. 1. – p. 43-47.
Chiricuţă-Marinovici, 1966 b.:Chiricuţă-Marinovici R. Probleme de grupare semantica a
verbului // Cercetări de lingvistică, IX, 1966, nr. 2. – p. 229-235.
Ciobanu A. Sintaxa şi semantica. – Chişinău, Ştiinţa, 1997. – 197 p.
Ciobanu V. Complementul intern – funcţie sintactică de sinestătătoare? // Revistă de
lingvistică şi ştiinţă literară, 1996, nr. 6. – p. 43-48
Cârâc Ioan S. Introducere în semantica propoziţiei. – Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1991.
–
210 p.
Constantinescu-Dobridor G. Mic dicţionar de terminologie lingvistică. – Bucureşti,
Albatros, 1980. – 463 p.
Constantinescu-Dobridor Gh.. Gramatica limbii române. – Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, 2001. – 620 p.
Page 156
156
Constantinovici Elena. Semnificaţia lexicală şi valorile sintagmatice şi aspectual-
temporale
ale verbului în limba română. – Chişinău, Tipografia Orhei, 2001. – 182 p.
Cordi – Корди Е.Е. Пассивные конструкции во французском языке // Типология
пассивных конструкций. Диатезы и залоги. – Ленинград, Наука. 1974. – p. 289-315.
Coşeriu E. Prelegeri şi conferinţe. – Iaşi, Institutul de Filologie română A. Philipide,
1994. –
192 p.
Coteanu I.. Gramatica de bază a limbii române.– Bucureşti, Gramond, 1993. – 420 p.
Diaconescu Ion. Sintaxa limbii române. I Unităţile sintactice. – Bucureşti, 1992. – 216 p.
Diaconescu Ion. Sintaxa limbii române.II Relaţiile sintactice.– Bucureşti, 1993. – 162 p.
Dimitriu C. Gramatica limbii române explicată. Sintaxa. – Iaşi, Junimea, 1982. – 382 p.
Dîrul A. Schiţe de gramatică funcţional-semantică a limbii române. – Chişinău,
Tipografia
A.Ş.M., 2002. – 267 p.
Dîrul, 1998 a.: Dîrul A. Capacitatea combinatorie a verbului şi derivarea // Revistă de
lingvistică şi ştiinţă literară, 1998, nr. 2. – p. 54-60.
Dîrul, 1998 b.: Dîrul A. Actanţii verbului şi cazurile //Revistă de lingvistică şi ştiinţă
literară, 1998, nr. 4. – p.35-46.
Dolonina – Долинина Б.И. Маркировка субьектно-обьектных отношений у
валентностных категорий английского глагола // Категория субъекта и объекта в
языках
различных типов, Ленинград, Наука,. – 1982. – р. 65-100.
Dorofeeva: – Дорофеева Т. М. Синтаксическая сочетаемость русского глагола. –
Москва, Русский язык, 1986. – 103 р.
Draşoveanu D. D. Teze şi antiteze în sintaxa limbii române – Cluj-Napoca, Clusium,
1997. –
286 p.
Drăgan N. Elemente de sintaxă a limbii romîne – Lucrare postumă, Bucureşti, Societatea
Română de Lingvistică, Seria Memorii, 1945. – 107 p.
Eremia A. Contribuţii la studiul formării cuvintelor în limba moldovenească. – Chişinău,
Ştiinţa. – 274 p.
Evseev I. Semantica verbului.Categoriile de acţiune, devenire, stare – Timişoara, Facla,
1974. – 182 p.
Eţcu I. Tipologia propoziţiilor în limba moldovenească contemporană – Chişinău, Ştiinţa,
1979. – 288.
Eţcu I. Sintaxa elementară a limbii române. Introducere în sintaxologie – Chişinău,
Concernul Presa, 2000. – 184 p.
Page 157
157
Fillmore Ch. –Филлмор Ч. Дело о падеже// Новое в зарубежной лингвистике, вып.X,
Москва, Прогресс, 1981. – p.369-495.
Fillmore Ch. –Филлмор Ч. Дело о падеже открывается вновь // Новое в зарубежной
лингвистике, вып.X, Москва, Прогресс, 1981. – p. 496-530.
Filiciova – Филичева Н.И. Понятие синтаксической валентности в работах
зарубежных языковедов // Вопросы языкознания, 1967, nr. 2. – p. 118-125.
Frânculescu Ovidiu. Dicţionar morfosintactic al verbelor franceze, Editura Universal
Dalsi,
1996. – 831 p.
Gabinschi – Габинский М.А. Грамматическое варьирование в молдавском языке. –
Кишинев, Штиинца, 1980. – 223 р.
Gabinschi, 1991: Gabinschi M. A. Din problemele gramaticii şi derivării române. –
Chişinău, Ştiinţa, 1991. – 130 p.
Gabinschi, 2002: Gabinschi – Габински М.А. Пособие по морфологии
дакороманского
глагола, Кишинев, 2002. – 206 р.
Gaisina, 1975: – Гайсина Г.М. Общая характеристика лексико-семантического поля
отношения // Исследование по семантике – Уфа, Башкирский Университет, 1975. –
р. 59-72.
Gaisina, 1976: – Гайсина Г. М. Роль глагольной дистрибуции в становлении
значения
отглагольного прилагательного (на материале отглагольных прилагательных с
суффиксом -
н -// Исследование по семантике. – Уфа 1976. – р.117 – 124.
Gaisina, 1979: – Гайсина Г.М. Семная структура значений и типология глаголов
отношения. // Исследования по семантике. – Уфа, 1979. – p. 30-39.
Gaisina, 1981: – Гайсина Г.М. Лексико-семантическое глаголов отношения в
современном русском языке. – Саратов, Издательство Саратовского Университета,
1981. –
195 p.
Gak, 1973: – Гак В. Г. Высказывание и ситуация // Проблемы структурной
лингвистики. – Mосква, Наука, 1973. – p. 349-372.
Gak, 1984: – Гак В.Г. Глагольная сочетаемость и ее отражение в словарях
глагольного управления. // Сочетаемость слов и вопросы обучения русскому языку
иностранцев – Москва, Русский язык,1984. – р. 61-73.
Glavca: – Главса З. Некоторые замечания о рефлексивности // Проблемы теории
грамматического залога. – Ленинград, Наука, 1978. – р. 152-155.
Page 158
158
Gramatica limbii române, vol. I, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. –Bucuresti,Editura
Academiei Republicii Socialiste România, 1966,437 p.
Gramatica uzuală a limbii române. – Chişinău, Litera, 2001. – 351 p.
Graur Al. Diatezele // Studii şi cercetări lingvistice, 1969, nr. 1. – p. 13-22.
Graur Al. Gramatica azi. – Bucureşti, Editura Academiei, 1973. – 238 p.
Graur Al. Importanţa semanticii // Studii şi cercetări lingvistice, 1980, nr. 5. – p.565-567.
Guţu-Romalo Valeria. În problema clasificării verbelor (Încercare de clasificare
sintagmatică) // Elemente de lingvistică structurală. – Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1967.
– p.291-
305.
Guţu-Romalo Valeria. Morfologie structurală a libmii române (substantiv, adjectiv, verb).
–
Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1972. – 362 p.
Hracovskii: – Храковский В. С. Пассивные конструкции // Типология пассивных
конструкций. Диатезы и залоги. – Ленинград, Наука. 1974. – p. 5-46.
Iacob Niculina. Exprimarea complementului direct în limba română. Privire diacronică//
Revistă de lingvictică şi ştiinţă literară, 1995, nr. 4. – p. 89-95.
Ionescu Adriana, Steriu Maria. Verbul românesc. Dicţionar sintactic pentru studenţii
străini.
– Bucureşti, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limbă şi Literatură Română,
Institutul de
lingvistică,1985. – 382 p.
Iordan, 1956: Iordan Iorgu. Limba română contemporană – Bucureşti, Editura
Ministerului
Învăţământului, 1956.– 834 p.
Iordan, 1967: Iordan Iorgu, Guţu-Romalo Valeria, Niculescu Al.. Structura morfologică a
limbii române. – Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1967. – 356 p.
Iordan, 1978: Iordan Iorgu, Robu Vladimir. Limba română contemporană. – Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1978. – 685 p.
Irimia, 1997 a.: Irimia D. Morfo-sintaxa verbului românesc. – Iaşi, Editura Universităţii
„Alexandru Ioan Cuza”, 1997. – 410 p.
Irimia, 1997 b.: Irimia D. Gramatica limbii române. – Iaşi, Polirom, 1997. – 341 p.
Кasevici: – Касевич В. Семантика. Синтаксис. Морфология. – Москва, Наука, 1988.
–
311 р.
Kaţnelson, 1972: – Кацнельсон С. Д. Типология языка и речевое мышление. –
Ленинград, Наука, Ленинградское отделение, 1972. – 216 р.
Page 159
159
Kaţnelson, 1974: – Кацнельсон С. Д. O категории субъекта предложения //
Универсалии и типологические исследования- – Москва, Наука, 1974. – p. 104 -124.
Kilidibecova: – Кильдибекова Т.А. Функциональный и семантический аспекты
категории залога //Исследования по семантике. – Уфа, 1983. – р. 46-57.
Konopielko: – Konopielko Bronislawa. Транзитивные глаголы в современном
русском
языке. – Wroclaw, Wydawnictwo Uniwersytetu Wroclawskiego, 1989. – 192 p.
Kordi: – Корди Е.Е. Пассивные конструкции во французском языке // Типология
пассивных конструкций. Диатезы и залоги. – Ленинград, Наука. 1974. – 381.
Lyons: – Лайонз Джон. Введение в теоретическую лингвистику. – Москва,
Прогресс,
1978. – 543 р.
Lokştanova: – Локштанова Л.М. О валентности глагола в современных лексических
исследования // Иностранные языки в школе, 1971, nr. 1. – p. 21-31.
Lombard Alf. Le verbe roumaine. Etude morfologique, vol I şi II. – Lund, 1954-1955. –
Vol
I – 560 p; Vol. II – 561-1223 p.
Manea Dana. Consideraţii asupra verbelor fals tranzitive // Studii şi cercetări lingvistice.
–
1990, nr. 4. – p. 333 – 339.
Manoliu Manea M. Gramatică, pragmatică şi discurs. – Bucureşti, Litera, 1993. – 253 p.
Marin Vitalie. Conversia participiului // Anale Ştiinţifice (Fil. Mold. a Acad. de Ştiinţe
Uniunii RSS. In-tul de Limbă şi Literatură), vol. IX, Chişinău, Cartea Moldovenească,
1959. – p.
11-21.
Marin Vitalie. Elemente de stilistică gramaticală. – Chişinău, Lumina, 1988. – 258 p.
Martinet Andre. Elemente de lingvistică generală. – Bucureşti, 1970. – 279 p.
Mătcaş N. Probleme dificile de analiză gramaticală: Controverse şi reconsiderări –
Chişinău, Lumina, 1978 – 124 p.
Moskaliskaia: – Москальская O. И. Проблемы системного описания синтаксиса.–
Москва, Высшая Школа, 1974. – 156 р.
Mrazeк: – Мразек Р. Синтаксическая дистрибуция глаголов и их дистрибуция //
Вопросы языкознания, 1964, nr. 3. – p.50-62.
Muhin: – Мухин А.М. Системные отношения переходных глагольных лексем. –
Ленинград, Наука. Ленинградское отделение, 1987. – 291 р.
Page 160
160
Nichitina: – Никитина С.Е. Семантический анализ языка науки. – Москва, Наука,
1987
– 141 (2).
Noviţcaia: – Новицкая И.С. Сочетаемость и минимальные контексты глагольных
лексем со значением внутреннего объекта. // Языковые единицы и контекст. –
Ленинград,
ЛГПИ, 1973. – р. 55-63.
Oraveţ: – Оравец Я. К вопросу о интенции и глагольном управлении // Единицы
разных
уровней грамматического строя языка и их взаимодействиe Доклады симпозиума. –
Москва,
Наука, 1969. – р. 176-187.
Pană-Dindelegan, 1968: Pană-Dindelegan G. Regimul sintactic al verbelor în limba
română
veche // Studii şi cercetări lingvistice, 1968, nr. 3. – p.265 – 296.
Pană-Dindelegan, 1974: Pană-Dindelegan G. Sintaxa transformaţională a grupului verbal
în
limba română. – Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1974. –
295 p.
Pană-Dindelegan, 1992a.: Pană Dindelegan G. Sintaxă şi semantică. Clase de cuvinte cu
forme gramaticale cu dublă natură. – Bucureşti, Tipografia Universităţii Bucureşti, 1992.
– 144 p.
Pană-Dindelegan, 1992 b.: Pană Dindelegan G. Teorie şi analiză gramaticală. –
Bucureşti,
Editura Coresi, 1992. – 191 p.
Pană-Dindelegan, 2003: Pană-Dindelegan G. Elemente de gramatică: Dificultăţi,
controverse, noi interpretări. – Bucureşti, Humanitas Educaţional, 2003. – 265 p.
Pocepţov: – Почепцов Г.Г. Прагматика предложения и залог // Проблемы теории
грамматического залога. – Ленинград, Наука,1978.– р. 98-102.
Popescu Ştefania. Gramatica practică a limbii române, ediţia a IV-a. – Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică, 1995. – 654 p.
Purice Veronica. Grupurile lexico-semantice ca manifestare a sistemului în lexic (pe baza
verbelor gândirii din limba moldovenească) // Limba şi literatura moldovenească, 1984,
nr.4. –
p.42-48.
Procopovici: – Прокопович Н.Н., Дерибас Л.А., Прокопович Е.Н. Именное и
глагoльное
управление в современном русском языке. – Москва, Русский Язык, 1975. – 189 р.
Purdelea Maria-luiza. Derivarea verbală imediată // Studii şi cercetări lingvistice, 1970,
nr.
1. – p. 9-27.
Puşcariu Sextil. Limba română, I. Privire generală. – Bucureşti, ed. Minerva, 1976 – 538
p.
Sala Marius, coord. Enciclopedia limbilor romanice. – Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1989. – 335 p.
Page 161
161
Scoblicova: – Скобликова Е.С. Согласование и управление в русском языке – М,
Просвещение, 1971. – 240 р.
Siliniţkii: – Сильницкий Г. Г. Глагольная валентность и залог // Типология
пассивных
конструкций. Диатезы и залоги. – Ленинград, Наука. 1974. – p. 54-73. .
Sova: – Сова Л. В. Валентность и транзитивность с позиции лингвистического
дуализма. // Языковые универсалии и лингвистическая типология. – Москва, Наука.
1969. –
р.244-250.
Stati Sorin. Aspecte ale analizei sintactice în lingvistica structurală // Elemente de
lingvistică structurală. – Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1967. – p. 59-81.
Stati Sorin. Problema diatezelor // Limba română, 1958, nr. 2. p. 39-45.
Stepanova, 1967: – Степанова М.Д. О «внешней» и «внутренней» валентности
слова.//
Иностранные языки в школе.– 1967, nr. 3. – p. 13-19.
Stepanova, 1973: – Степанова М.Д. Проблема теории валентности в современной
лингвистике // Иностранные языки в школе.1973. – 12-22.
Stepanova, 1978: – Степанова М.Д., Хельбиг Г. Части речи и проблема валентности
в
современном немецком языке. – Москва, Высшая школа, 1978. – 258 р.
Sternin: – Стернин И.А. Лексическое значение слова в речи. – Воронеж,
Издательство
Воронежского ун-та, 1985. – 171 р.
Susov: – Сусов И. П. Семантическая структура предложения – Тула, Тульский
Университет, 1973 – 141 р.
Şmeliov: – Шмелев Д. Синтаксическая членимость высквзывания в современном
русском языке. – Mосква, Наука,1976. – 150 р.
Tesniẻre L. Esquisse d’une syntaxe structurale. – Paris, 1959. – 671 p.
Theban L., Transitivite semantique et voix sintaxique en roumain // Revue roumain de
linguistique, 1972, nr. 1. – p. 45-61.
Toşa Alexandru. Elemente de morfologie. – Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică,
1983. – 296 p.
Tran Vasile. Teoria comunicării. Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. –
Bucureşti, versiune electronică. – 195 p.
Page 162
162
Trandafir Gh. Categoriile gramaticale ale verbului în limba română contemporană. –
Craiova, Сasa Corpului Didactic a Judeţului Dolj, I. P.Oltenia, 1973. – 283 p.
Trandafir Gheorghe. Probleme controversate de gramatică a limbii române actuale. –
Craiova, Scrisul Românesc, 1982. – 225 p.
Tudorică Al. Un aspect al clasificării sintagmatice a verbelor // Limba română, 1969, nr.
4.
– p. 327 – 333.
Ufimţeva: – Уфимцева А.А, Лексическое значение. Принципы семиологического
описания лексики. – Москва, Наука, 1986. – 239 р.
Vincenz I. Semantica derivatelor cu sufixe în limba română contemporană // Studii şi
cercetări lingvistice, 1970, nr. 3. – p. 335-367.
Vasiliev, 1981: – Васильев Л. М. Семантика русского глагола. – Москва, Высшая
Школа 1981. – 184 р.
Vasiliev, 1988: – Васильев Л. М. К типологии предикатных значений (на материале
современного русского языка) // Теория языка и словари. – Кишинев, Штиинца,
1988, р.20-25.
Vinogradov: – Виноградов В.В. Русский язык (Грамматическое учение о слове),
Изд. 2.
– Москва, Высшая Школа, 1972. – 614 p.
Vulpe Ana. Verbele tranzitive şi întrebuinţarea lor absolută // Limba şi literatura
moldivenească, 1985, nr. 4. – p. 52-56.
Vulpe Ana. Valenţa – component al articolului lexicografic //Limba şi literatura
moldovenească, 1987, nr.4. – p. 40-44.
Vulpe Ana. Verbele creării în limba română, Chişinău, CE USM, 2002. – 129 p.
Zdrenghea Mircea. Limba română contemporană. Morfologia. – Cluj, Universitatea
Babeş
Bolyai, Facultatea de filologie, 1970. – 231 p.
Zolotova: Золотова Галина. Синтаксический словарь. Репертуар элементарных
единиц
русого синтаксиса. – Москва, Наука, 1988. – 439 p.
***
Surse
Berejan S., redactor principal. Dicţionarul explicativ al limbii moldoveneşti, vol. II –
Chişinău, Redacţia principală a Enciclopediei sovietice moldoveneşti, 1985. – 875 p.
Berejan S, redactor principal. Dicţionar de omonime al limbii moldoveneşti – Chişinău,
„lumina”, 1988. – 600 p.
Page 163
163
Bolocan Gheorghe, Medvedev Tatiana, Voronţova Tatiana. Dicţionar român-rus. –
Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică. Moscova, editura „Limba rusă”, 1980. –
1592 p.
Borş A., Voitovschii, red. responsabili. Dicţionar rus-moldovenesc, vol. II. – Chişinău,
Redacţia principală a Enciclopediei Sovietice Moldoveneşti, 1987. – 702 p.
Breban Vasile. Dicţionar al limbii române contemporane de uz curent – Bucureşri,
Editura
ştiinţifică şi enciclopedică, 1980. – 680 p.
Breban Vasile. Dicţionar general al limbii române. – Bucureşti, Editura Enciclopedică,
1992, vol. 1-2. – 1147 p.
Canarache Ana, Breban Vasile. Mic dicţionar al limbii române – Bucureşti, Editura
ştiinţifică, 1974. – 848 p.
Celac T., Soloviov V, red. responsabili. Dicţionar rus-moldovenesc, vol. I. – Chişinău,
Redacţia principală a Enciclopediei Sovietice Moldoveneşti, 1986. – 688 p.
Ciobanu Elena, Popescu-Marin Magdalena, Păun Maria, Ştefănescu-Goangă Zizi.
Dicţionar
practic al limbii române: Explicativ, etimologic, frazeologic şi enciclopedic cu o lstă de
simboluri şi
abrevieri – Bucureşti, Editura „Floarea darurilor”, 1995. – 463 p.
Dicţionarul explicativ al limbii române. – Bucureşti, Editura Academiei Republicii
socialiste
România, 1975.
Druţă Gheorghe, Corcimari Valentina. Dicţionar de antonime a limbii moldoveneşti –
Chişinău, „Lumina”, 1988. – 752 p.
Iarovici Edith, Mihailă-Cova Rodica. Dicţionar englez- român. Lexicul de bază al limbii
engleze. – Bucureşti, Editura „Niculescu”, 1997. – 879 p.
Gabinschii M., Lupuşor L., red. responsabili. Dicţionar rus-moldovenesc, vol. III. –
Chişinău, Redacţia principală a Enciclopediei Sovietice Moldoveneşti, 1988. – 589 p.
Marcu Florin. Marele dicţionar de neologisme. – Bucureşti, Editura Saeculum I.O., 2002.
–
959 p.
Seche Luiza, Seche Mircea. Dicţionarul de sinonime al limbii române. – Bucureşti,
editura
Academiei Republicii Socialiste România, 1982. – 1113 p.
Soloviov V., coord. Dicţionarul explicativ al limbii moldoveneşti, vol. I – Chişinău,
Editura
„Cartea moldovenească”, 1977. – 847 p.
Şopotereanu Virgil, Moraru Mihaela. Dicţionar român-rus : Termeni şi sintagme. –
Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1987. – 324 p.
Page 164
164
Adnotare
Lucrarea este consacrată studierii verbelor tranzitive în limba română. Tranzitivitatea, o
trăsătură inerentă verbului, prezintă o problemă actuală a lingvisticii contemporane.
Verbele
tranzitive semnifică procese realizate de un subiect activ, orientate nemijlocit asupra unui
obiect.
Sub aspect semantic verbele tranzitive exprimă o relaţie dintre doi participanţi: subiect
care iniţiază
şi realizează procesul şi obiect care suportă efectele procesului. Sub aspect sintactic
verbele
tranzitive apar în contextul unui obiect direct. În lucrare este dezvoltată ideea celor două
tipuri de
tranzitivitate: tranzitivitate semantică sau funcţională şi tranzitivitate sintactică sau
formală. Prin
tranzitivitate semantică se înţelege transferul acţiunii subiectului semantic asupra
obiectului, iar prin
tranzitivitate sintactică – capacitatea unui verb de a se combina cu un complement direct.
În funcţie de specificul tranzitivităţii prin care se caracterizează verbul, în lucrare se
delimitează: 1) verbe tranzitive propriu-zise şi 2) verbe pseudotranzitive.
Verbele tranzitive propriu-zise înglobează în structura lor semantică sensul de transfer al
acţiunii unui subiect asupra obiectului (a tăia lemne, a spăla rufe, a rupe o floare). În
cazul acestor
verbe, tranzitivitatea semantică corespunde tranzitivităţii sintactice. Verbele
pseudotranzitive admit
un determinant în poziţia complementului, deşi sub aspect semantic nu exprimă o acţiune
ce s-ar
răsfrânge asupra unui obiect. Aceste verbe se caracterizează numai prin tranzitivitate
sintactică.
Lucrarea propune noi perspective de investigare a temei cercetate. Pentru prima dată a
fost
evidenţiată diversitatea rolurilor tematice ale participanţilor / argumentelor ce apar în
poziţia celor
doi actanţi ai structurilor bivalente ale verbelor tranzitive: subiectul şi complementul
direct.
Summary
The dissertation is dedicated to the investigation of the transitive verbs in the Romanian
language. The transitivity is one of the inherent characteristics of the verb and one of the
actual
research topics in the contemporary linguistics. The transitive verbs mean the processes
implemented by an active subject orientated toward an object. From the semantic aspect
the
transitive verbs express a relation between two participants: the subject who initiates and
accomplish the process, and the object which supports the effects of the process. That’s
why, the
transitivity, as the semantic and syntactical characteristic of the verb, has a double
orientation and
it’s dependent, on one hand of the semantic structure of the verb, and on the other hand of
the
syntax which is a mean of actualization of this category. In this dissertation it is
developed idea of
two types of transitivity: the semantic transitivity or functional and the syntactical
transitivity or
formal. The semantic transitivity means the transfer of the semantic subject action upon
the object,
Page 165
165
and the syntactical transitivity means the capacity of the verb for the combination with a
compliment direct.
Due to the specific of the verb transitivity we can distinguish two types of verbs: 1)
transitive
verbs and 2) pseudo transitive verbs. The transitive verbs include in their semantic
structure the
meaning of transfer of the subject action upon the object (to cut the wood, to wash the
linen, to pick
a flower). In case of these verbs the semantic transitivity corresponds with syntactic
transitivity. The
pseudo transitive verbs have a determinative in the complement place, although under
semantic
aspect they don’t express an action upon the object. These verbs are characterized only
trough the
syntactic transitivity.
This paper proposes some new investigative perspectives of this theme. For the first time
for the
classification of the transitive verbs it is used the principals proper of some different
parameters
such us: the ontological class, the thematic class, the actant class and taxonomic class.
This gives us
the opportunity to study this phenomenon under all of its essential aspects. For the first
time it was
praised the diversity of the thematic roles of the participants/ and the arguments which
appear in
front of the two actants of the bivalent structure of transitive verbs: the subject and direct
object.
Резюме
Работа посвящена изучению переходных глаголов в румынском языке.
Переходность,
одна из важнейших особенностей глагола, является актуальной проблемой
современного
языкознания. Переходный глагол выражает действие, выполняемое активным
агенсом
направленно непосредственно на прямой объект. С семантической точки зрения,
переходные
глаголы обозначают переход действия на объект. С синтаксической точки зрения,
переходный глагол обуславливает обязательное наличие прямого дополнения.
Таким
образом, транзитивность, как основная черта переходных глаголов, реализуется в
двух
планах – семантическом и синтаксическом. В работе обосновывается идея двух
типов
транзитивности: 1) семантическая транзитивность и 2) синтаксическая
транзитивность. Под
семантической транзитивностью подразумевается переход действия на объект, а
под
синтаксической – сочетаемость глагола с формой винительного падежа.
В зависимости от специфики транзитивности, в работе различается 1) собственно
переходные глаголы и 2) псевдопереходные. Собственно переходные глаголы
обозначают
переход действия на объект (рубить дрова, стирать белье, сорвать цветок). В этом
случае
семантическая и синтаксическая переходность совпадают. Псевдопереходные
глаголы
употребляются в контексте с прямым дополнением, но не выражают переход
действия на
Page 166
166
объект. Этим глаголам присуще только синтаксическая транзитивность. В работе
предлагаются новое видение исследования данной темы. Впервые предлагается
попытка
классификации глаголов на базе четырех параметров, таких как онтологическая
категория,
тематический класс. На этой основе впервые выявлены разнообразие актантных
ролей
переходных глаголов.
Cuvinte cheie
Română
Engleză
Rusă
actant
actant
актант
activ
active
активный
actualizare
actualization
актуализация
acuzativ
accusative
винительный падеж
agent
agent / actor
агенс
argument
argument
аргумент
bivalent
bivalent
бивалентный
clasificare
classification
классификация
complement direct
direct object
прямое дополнение
complement indirect
indirect object
косвенное дополнение
dativ
dative
дательный падеж
derivare
derivation
деривация
diateză
voice
залог
lexic
vocabulary
лексика
obiect
object
дополнение
ontologic
ontological
онтологический
opoziţie
opposition
противопоставление
pacient
patient
пациенс
pasiv
passive
пассивный
prepoziţie
preposition
предлог
proces
process
процесс
reflexiv
reflexive
возвратный
rol tematic
thematic role
актантная роль
sem
seme
сема
semantică
semantics
семантика
semem
sememe
семема
sintaxă
syntaxe
синтаксис
sintagmatic
syntagmatic
синтагматический
structură
structure
структура
subiect
subject
подлежащее
taxonomic
taxonomic
таксономический
transfer
transfer
переход
tranzitivitate
transitivity
переходный
trivalent
trivalent
тривалентный
valenţă
valence
валентность
verb
verb
глагол
Page 167
167
verbe de acţiune
actions verbs
глаголы действия
verbe de stare
states verbs
глаголы состояния
verbe de relaţie
relations verbs
глаголы отношения
verb intranzitiv
intransitive verb
непереходные глаголы
verb tranzitiv
transitive verb
переходные глаголы
Abrevieri
C.d.
–
complement direct
C. ind.
–
complement indirect
C. loc
–
complement de loc
C. mod
–
complement de mod
C. rel.
–
complement de relaţie
C. scop
–
complement de scop
DŞL
–
Dicţionarul de ştiinţe ale limbii
D1 + D2 ... Dn –
determinant 1 + determinant 2....determinant n
EPS
–
element predicativ suplimentar
fig.
–
figurat
GULR
–
Gramatica uzuală a limbii române
GRL
–
Gramatica limbii române (a Academiei Române)
GLS
–
grup lexico-semantic
n. n.
–
nota noastră
percepţie senz. –
percepţie senzorială
recip.
–
reciproc
Sb.
–
subiect
subl.
–
sublinierea (în sintagma: sublinierea noastră)
V
–
verb
vs
–
versus
vol.
–
volumul