Copilārie

Nu demult a fost ziua mea și partea-mi preferatā a fost suflatul lumȃnārilor. Am suflat cu
putere și mi-am dorit sā fiu pentru o zi adult.
Dimineațā nu mai eram un copil, ci un adult, dorința mi se ȋndeplinise. M-am ȋmbrācat și am
pornit spre service. Eram contabili la o mare firmā numitā Gum-Gummy. Ore ȋn șir petrecute ȋn
fața calculatorului, atȃtea cifre ȋntortocheate ted au peste cap, plus teancurile de hȃrtii ce trebuiau
semnate. Nu era un ȋnceput de zi prea bun. Nu știam ce sā fac cu toate fișele acelea, totul pārea
atȃt de complicat și ȋntortochiat. Colegii erau prea absorbiți de munca lor pentru a mā ajuta, iar
șeful meu ȋmi tot repeta sā mā apuc de muncā. Nemaiștiind ce sā fac mi-am dorit sā fiu din nou
copil, dar eram tot acolo. Am ȋnceput sā plȃng și ȋmi doream mai mult decȃt orice sā revin la
normal. Dacā credeam cā la școalā este greu, atunci nu vāzusem cum este sā muncești ore
ȋntregi. Pȃnā acum nu ȋi apreciam destul pe pārinții mei, dar cred cā trebuie sā le accord mai mult
respect. Cȃnd am ȋnțeles lucrurile astea am revenit la normal, eram din nou copil. Mā aflam ȋn
camera mea, iar timpul stātuse-n loc.
Acum ȋnțeleg cȃt de cȃt efortul depus de pārinții mei ȋn fiecare zi.