Eficientizarea relației mentor - student din perspectiva activității didactice

Motto:
„Discipolul vine la tine să-ţi ceară. Tu trebuie să-l înveţi că n-are nimic de primit, că trebuie
să crească. Discipolul vrea să devină iedera. Trebuie să-l laşi să fie  ce trebuie să fie:
chiar  buruiana. Şi cel mai frumos sfârşital tău - fertilitate! - e să te năpădească buruienile.”
(Constantin Noica).
Interpretând acest motto, în contextul formării cadrelor didactice, putem obseva cum
discipolul(mentorul), respectiv cel care se formează –studentul- trebuie să îndrăznească.Cel
mai important lucru însă pe care un mentor/tutore ţi-l poate da este acela de a te face să creşti
singur, de a te determina să fi tu însuţi, să îţi dezvolţi abilităţi şi competenţe pentru întreaga
viaţă.
Mentorul  este persoana care te încurajează, te sfătuieşte şi te sprijină în evoluţia
carierei. În acelaşi timp, el îți oferă asistenţă practică pentru a te asigura că ai posibilitatea să-
ţi atingi obiectivele de dezvoltare profesională. Mentorii şi didacticienii, la rândul lor, trebuie
să benefcieze de programe susținute de dezvoltarea profesională și să aibe
prevăzute  în program activităţi periodice de actualizare a informaţiilor şi de schimb de bune
practici.
Pentru o relație cât mai eficientă între mentor și student din perspective activității
didactice este nevoie de o comunicare cât mai bună între mentor şi studentul practicant care se
bazează pe stimularea comunicării implicative.
Rolul mentorului este să stabilească această comunicare prin:
- adaptarea modalităţilor de comunicare la situaţii concrete şi la individualitatea fiecărui
student practicant;
- introducerea gradată a terminologiei şi informaţiilor de specialitate în funcţie de etapa de
dezvoltare a studenţilor;
- focalizarea discuţiei pe aspecte importante ale lecţiei;
- exprimarea clară şi concisă a ideilor;
- verificarea receptării corecte de către studenţii practicanţi a mesajului transmis;
- capacitatea de a construi situaţii care să faciliteze comunicarea mentor - student;
- receptivitate la opiniile studenţilor practicanţi.
Conceperea formării studenţilor pentru cariera didactică prin activităţi specifice ,se
face în lumina valorilor comunicaţionale:
• Oferirea datelor despre obiectivele, conţinutul şi structura practicii pedagogice se face din
perspectiva comunicaţională.
• Conceperea proiectării, desfăşurării şi evaluării practicii pedagogice se gândeşte în bază
comunicaţională.
Formarea competenţelor de comunicare la studenţii practicanţi se realizează prin:
• documentarea actualizată a activităţii de formare;
• stimularea prin modalităţi specifice a competenţelor de comunicare;
• proiectarea şi folosirea stimulativă a: tematicii practicii, lucrărilor metodice de specialitate,
bibliografiilor tematice, mijloacelor de învăţământ, programelor şi manualelor şcolare,
proiectelor didactice. 
Pentru ca studenţii practicanţi să dobândească competenţe de comunicare şi relaţionare
activitatea de practică pedagogică constă în :
- proiectarea, susţinerea unor lecţii, autoanaliza lor;
- activităţi de cunoaştere şi relaţionarea cu elevii pentru a achiziționa cunoștințe în
completarea fişei psihopedagogice;
- munca în echipă (cu colegii, în vederea susţinerii unor lecţii în sistem team- teaching);
- activităţi de colaborare cu profesorul mentor, cu tutorele, cu corpul profesoral, etc.
Competenţele specifice ce se cer dobândite de studenţii practicanţi sunt :
• stăpânirea conceptelor şi teoriilor moderne de comunicare : orizontală / verticală, complexă,
multiplă, diversificată şi specifică.
•  manifestarea comportamentului empatic
• accesarea diverselor surse de informare în vederea documentării
•   proiectarea, conducerea, realizarea procesului instructiv-educativ, ca act de comunicare.
O altă caracteristică importantă în eficientizarea relației ar fi oferirea feedback-ului.
Desigur că trebuie ținut cont de anumite sugestii atunci când îl oferim.
1. Se începe cu aspectele pozitive
Mentorul va începe să sublinieze punctele forte ale activității studentului, fie aceste aspect
legate de ținută, de tonul vocii, organizare, etc.
2. Observații specifice
Comentariile generale nu sunt foarte utile. Comentarii cum ar fi “ a fost foarte bine” sau “ a
fost groaznic” sunt fără ajutor în ceea ce priveşte învăţarea dacă nu este precizat ce a fost
foarte bine sau mai puțin bine. Este foarte greu să reacţionezi la comentarii şi informaţii
generale.
3. Oferirea imediată a feedback-ului
Feedback-ul e util când e dat cât mai repede după eveniment şi sentimentele sunt proaspete.
De precizat faptul că receptorul trebuie să fie pregătit să recepționeze feedback-ul.
4. Oferirea alternativelor
Este eficient pentru student să îi fie sugerate alternative decât să fie criticaţi. Feedback-ul
negativ poate fi oferit sub forma sugestiilor pozitive.
De exemplu:“Faptul că aţi continuat cu expunerea când Ion a intrat în sală, mi s-a părut lipsit
de politeţe. Cred că dacă v-aţi fi oprit pentru moment să-l salutaţi şi să faceţi prezentările i-ar
fi fost mult mai uşor să se integreze în grup.”
5. Oferirea posibilității studentului de a alege
Feedback-ul care presupune schimbare sau este impus poate genera rezistenţă, sau distrugerea
relaţiei. Feedback-ul nu trebuie să fie impus, este doar e variantă pe care studentul ar putea să
o ia în considerare.
6. Obiectivitatea feedback-ului
Obiectivitatea e greu de atins când se oferă sau se primește feedback. Descriind
comportamentul înainte de exprimarea opiniei ajută la evitarea subiectivității pentru a putea
pune observaţia într-un context potrivit.
Pentru a primi feedback-ul de asemenea trebuie ținut cont de anumite sfaturi:
1. Ascultaţi
Feedback-ul poate fi dificil de ascultat, dar poate fi considerat un aspect constructiv, știind
mai târziu unde ar trebui îmbunătățite anumite comportamente, gesturi, obiceiuri.
2. Fiţi siguri că înţelegeţi
Asiguraţi-vă că aţi înţeles ce vi s-a spus înainte de a răspunde. Dacă săriţi la concluzii,
deveniţi defensiv sau atacaţi, puteţi face oamenii să evite să vă mai dea feedback. Verificaţi
dacă aţi înţeles, iar o tehnică ar fi să parafrazaţi sau să repetaţi ce vi s-a spus.
3. Cererea feedback-ului
Dacă mentorul uită să ofere feedback-ul, nu este inoportun ca acesta să fie cerut de student.
4. Utilizaţi feedback-ul
Feedback-ul poate avea o contribuţie substanţială la autodezvoltare, dacă îl folosiţi. După ce
aţi primit feedback-ul e important să-i evaluaţi valoarea, consecinţa, dacă îl ignoraţi sau dacă
îi folosiţi şi ce trebuie făcut.
Bibliografie:
Lăscoiu, M., E., Practica pedagogică, modalitate de formare a competenţelor practice
specifice carierei didactice apărut în Revista de Cercetare în Ştiinţele Educaţiei, Timisoara,
2009
Niculescu, M., Ghid de practică predagogică pentru tutori-mentori, Eurobit, Timişoara, 2010
Pânisoara, O., Comunicarea eficientă, Polirom, Iași, 2003 ;
Soitu, L. Pedagogia comunicării, Editura Didactică și Pedagogica, București, 1997 ;