ADRESAREA CELULELOR.

2 CREAREA FORMULELOR DE CALCUL.

Noţiuni prezentate:
 Adresarea relativă a celulelor şi a blocurilor ca argumente pentru
calcul.
 Crearea formulelor de calcul.
 Tehnica automată de încărcare a celulelor (autoîncărcare, autofill).

Reguli de adresare a celulelor

Aplicaţiile de calcul tabelar folosesc foi de calcul (numite spreadsheet sau
sheet) ce conţin date prezentate sub formă de tabele. Informaţia este astfel
organizată pe linii şi coloane.
Elementele tabelului se numesc celule şi sunt unic determinate de
identificatorul de coloană (implicit de tip caracter A, B,...) şi identificatorul de
linie (un număr) [3]. Adresarea este asemănătoare tablei de şah.
Originea tabelului este considerată colţul din stânga sus.
O celulă este identificată prin elementele coloana şi rând
corespunzătoare. Exemple: A1 este prima celulă , B7 defineşte celula ce se află
la intersecţia coloanei a 2-a (B) cu rândul 7.
Un bloc de date (celule alăturate, consecutive) este identificat prin celula
de start din colţul stânga sus respectiv celula de sfârşit din colţul din dreapta
jos legate de caracterul special „:” [1].

Exemplu
În figura alăturată s-a definit blocul
B1:C7 format din cele două coloane
respectiv şapte rânduri (în total 14 celule).
Putem folosi mai multe blocuri sau celule
neconsecutive ca argument al unei funcţii
(de exemplu în calculul mediei). Acestea se
vor despărţi prin virgulă. Exemplu:
B3:C8,F4,H3:H5 (observaţi folosirea
caracterului ”:” dedicat definirii blocurilor
şi caracterul ”,” folosit pentru a enumera
blocurile).

Figura 2-1. Bloc de calcul

Modul de adresare al celulelor. Crearea formulelor de calcul | 1

 Pentru a defini o întreagă coloană vom ignora indicatorul de rând. De
exemplu blocul B:B , reprezintă întreaga coloană a doua. Practic vom elimina
rândul din definirea blocului.
O regulă similară se aplică pentru a defini un rând întreg. Ex.: pentru
a indica blocul format din rândul trei vom scrie 3:3. Prin lipsa rândului se
înţelege că toate rândurile aparţin selecţiei iar prin lipsa coloanei se înţelege
că toate coloanele aparţin selecţiei.
O formulă începe cu „=” astfel se va calcula valoarea cerută. Pentru
calculul mediei a două valori vom scrie în celula destinaţie: =(A1+A2)/2 sau
folosim funcţia average() astfel: =average(A1:A2).
Biblioteca din Excel conţine un arsenal bogat de funcţii de calcul
matematic, statistic, de lucru cu variabile text, financiare, inginereşti, logice
ce ne ajută în rezolvarea problemelor de tip medical [1, 3].

Operatori şi câteva funcţii strict necesare în calculul formulelor

matematice.

Tabelul 2-1. Operatori aritmetici

Nr. operaţie operator exemplu
1. Grupare () =5*(2+3)
2. Adunare + =A2+21
3. Scădere sau negaţie - =5-2
4. Înmulţire * =6*8
5. Împărţire / =9/3
6. Ridicare la putere ^ =6^2
7. Procent % =10%*25 (rezultat=2.5)

Tabelul 2-2. Funcţii elementare

Nr. Funcţie Sintaxă Exemplu
1. Radical Sqrt() =sqrt(4)
2. Minim Min() =min(a2:a29)
3. Maxim Max() =max(a2:a29)
4. Suma Sum() =sum(a2:a29)
5. Media Average() =average(a2:a29)
6. Mediana (valoarea de mijloc
Median() =median(a2:a129)
din şirul ordonat)
7. Valoarea modală (valoarea
Mode() =mode(b2:b219)
din şir cel mai des întâlnită)

2 | Modul de adresare al celulelor. Crearea formulelor de calcul

 Tabelul 2-3. Operatori pentru compararea datelor
(relaţionali – rezultatul va fi de tip logic)
Nr. operaţie operator exemplu
1. Egalitate = =a2=c2
2. Mai mare > =a5>b5
3. Mai mare egal cu >= =c1>=7
4. Mai mic < =d2<c2
5. Mai mic egal cu <= =d3>=6
6. Diferit de <> =d2<>c2

Tabelul 2-4. Operatori pentru referirea celulelor

Nr. operaţie operator exemplu
1. Definire bloc calcul : B2:B5
2. Unirea blocurilor de calcul , MIN(B5:B25,D3:D5)
3. Intersecţia blocurilor de calcul spaţiu MIN(B5:B25 A1:D15)

Pentru concatenarea (unirea sau adunarea) a două şiruri avem

operatorul &.
Exemplu: =”Informatică“ & ” “ &”Medicală” va avea ca efect crearea
şirului ”Informatică Medicală”.

Operatorii au o anumită prioritate. Astfel în interpretarea unei

expresii matematice ordinea de execuţie a calculelor este definită de
prioritatea operatorilor folosiţi.

Tabelul 2-5. Prioritatea operatorilor

prioritate operator scop
Operatori de referinţă:
: (două puncte)
1. Definirea blocurilor de calcul
spaţiu
, (virgulă)
2. - (negaţia) -1
3. % Procent
4. ^ Ridicare la putere
5. * şi / Înmulţiri şi împărţiri
6. + şi - Adunări şi scăderi
7. & Concatenare şiruri
=
< sau >
8. <= Operatori relaţionali
>=
<>

Modul de adresare al celulelor. Crearea formulelor de calcul | 3

 Autoîncărcarea (autofill) blocurilor de date este o tehnică de
necesitate şi utilitate maximă. Aceasta prezintă diferite forme: A – copierea
unei formule cu ajustarea relativă a identificării celulelor ce definesc
argumentele funcţiilor; B – crearea unei serii de date.

A - Metodă pentru copiere automată

Se selectează prima celulă (pentru copiere), se poziţionează
prompterul pe colţul din dreapta jos al selecţiei (acesta se transformă în cruce
neagră), se defineşte destinaţia prin apăsarea butonului de mouse şi se
deplasează prompterul (drag and drop) până la ultima celulă dorită.

Prompterul de mouse în
formă de cruce - indică
posibilitatea încărcării
automate.

Prompterul de mouse în
+
formă de cruce - indică
posibilitatea încărcării
automate. +

a-Se selectează celula de b-Se poziţionează c-Se defineşte destinaţia prin

copiat prompterul de mouse tragere (pe coloană în cazul
în colţul din dreapta nostru).
jos al selecţiei (formă
de cruce).
Figura 2-2. Paşii de urmat pentru încărcarea automată a destinaţiei

Încărcarea realizata este cu adresare de tip relativ. Presupunem că

avem ca exemplu calculul produsul a două celule (în D3 avem: ”=B3*C3” –
figura 2-2). La fiecare schimbare de rând se vor schimba corespunzător
coeficienţii indicatori ai rândului (adresare relativă). Dacă vom citi formula
scrisă automat în celula D5 aceasta va fi: ”=B5*C5”. Practic în formula din
celula destinaţie corespunzător rândului se vor modifica valorile numerelor
ce definesc celulele ce sunt argumente de calcul (pentru funcţia produs x*y
în cazul prezentat).

B - Metodă pentru încărcarea unei serii

Pentru încărcarea unei serii de date (numerice, calendaristice,
alfabetice si numerice) se vor selecta primele 2 celule ce definesc relaţia de
încărcare a destinaţiei. Apoi se continuă urmând paşii descrişi mai sus la

4 | Modul de adresare al celulelor. Crearea formulelor de calcul

autoîncărcare. Valorile ce urmează se calculează după regula: se face diferenţa
dintre primele două valori (aceasta este raţia) şi se adaugă ultimei valori pentru a
defini o nouă valoare.

Tabelul 2-6. Exemple de încărcări automate.

1 2 A3 6/28/2011
Valori iniţiale
2 4 A5 6/29/2011
3 6 A7 6/30/2011
Valori obţinute prin 4 8 A9 7/1/2011
autoîncărcare 5 10 A11 7/2/2011
6 12 A13 7/3/2011

Menţionăm că raţia poate fi şi negativă sau subunitară nu neapărat

întreagă pozitivă. Mai multe despre încărcarea seriilor (liniare/neliniare,
adresare absolută) de date se vor prezenta într-un laborator următor.

EXERCIŢII

1. Introduceţi în coloana B, 20 de valori reprezentând temperatura unor

pacienţi aleşi generic (valori cuprinse în domeniul 36.4-42⁰C). În coloana
C veţi introduce frecvenţa de apariţie a fiecărei temperaturi (valori ce se
pot repeta). Coloana A va cuprinde numărul de ordine. Nu uitaţi capul
de tabel, trebuie să conţină etichetele corespunzătoare. Exemplu:

Figura 2-3. Calculul unei funcţii

2. Calculaţi în coloana D rândul 2, media temperaturilor din coloana B

scriind formula explicit =(B2+B3+...+B21)/20, apoi folosind funcţia
average() – observaţi avantajul folosirii funcţiilor ce lucrează cu blocuri
de date. Puteţi scrie direct în celulă sau în bara de formule:
=average(b2:b21) , sau puteţi accesa biblioteca de funcţii Home + Editing şi
activaţi meniul AutoSum.
3. Calculaţi în coloana E media ponderată a temperaturilor din coloana B
(trebuie să ţineţi cont de frecvenţe deci numărul de cazuri din coloana C:
∑(𝑇𝑒𝑚𝑝∙𝐶𝑎𝑧𝑢𝑟𝑖)
𝑀𝑝𝑜𝑛𝑑𝑒𝑟𝑎𝑡𝑎 = ∑ 𝐶𝑎𝑧𝑢𝑟𝑖
. Este de fapt media întregului set de date.
4. Calculaţi numărul total de cazuri din coloana C folosind funcţia sum().

Modul de adresare al celulelor. Crearea formulelor de calcul | 5

 5. Calculaţi valorile minimă respectiv maximă a temperaturii (puteţi
folosi funcţiile min() , max() sau puteţi ordona datele şi apoi alegeţi
extremele).
6. Calculaţi mediana temperaturii. Este valoarea de mijloc a şirului de
date ordonat, (median()) apoi valoarea modală (valoarea ce se repetă
de cele mai multe ori, mode()) a numărului de cazuri din coloana C.
7. Calculaţi pentru datele următoare indicele de masă corporală (IMC).
Aflaţi apoi valoarea medie a IMC-ului pe întreg lotul şi separat
calculaţi mediile obţinute pentru sex=F respectiv sex=M
𝐺𝑟𝑒𝑢𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎(𝐾𝑔)
𝐼𝑀𝐶 =
(𝐼𝑛𝑎𝑙𝑡𝑖𝑚𝑒𝑎(𝑚))2
Tabelul 2-7.

A B C D A B C D
1 nr Sex Greutate(Kg) Inălţime(m) 11 10 M 67 1.67
2 1 F 56 1.67 12 11 F 45 1.62
3 2 M 66 1.72 13 12 M 80 1.90
4 3 M 72 1.77 14 13 M 76 1.79
5 4 M 65 1.69 15 14 F 45 1.75
6 5 F 45 1.64 16 15 M 66 1.70
7 6 M 81 1.87 17 16 F 49 1.60
8 7 F 56 1.71 18 17 F 52 1.65
9 8 F 61 1.72
10 9 F 47 1.56

Practic veţi scrie în coloana E pe rândul 2 corespunzător numărului 1

din coloana A: =C2/D2^2. Apoi folosind tehnica Autofill veţi completa
automat restul celulelor. Priviţi formula din celula E7 – observaţi schimbarea
automată a indicilor corespunzători definirii rândurilor ce adresează celula
în formula de calcul.

8. Introduceţi într-o foaie de calcul valorile prezentate în tabelul de mai

jos:

Tabelul 2-8.
1 A2 0 Test1 5:30 10.05.2009 3 Monday 1abc 2 Test
3 A5 1.5 Test2 5:40 15.05.2009 1.5 Tuesday 2abc 4

Descrieţi pentru fiecare coloană valorile următoare ce vor fi încărcate

automat de soft prin AutoFill.
Completaţi următoarele 20 de valori. Veţi selecta primele două valori
de pe coloană după care poziţionaţi prompterul pe colţul din dreapta jos veţi

6 | Modul de adresare al celulelor. Crearea formulelor de calcul

ţine butonul din stânga al mous-ului apăsat şi prin tragere veţi defini
destinaţia.
Căutaţi şi altă metodă de completare automată a seriilor cu valorile
iniţiale prezentate în tabel.
Dacă deja coloana adiacentă din stânga este încărcată puteţi aplica
Autofill prin dublu click pe colţul din dreapta a selecţiei primelor două celule.
Observaţi că destinaţia încărcată conţine o valoare nu o funcţie.

9. Se consideră setul de date normalizate pe domeniul [0,1]. Acestea

trebuie convertite în domeniul [36.2, 42] şi vor reprezenta valori ale
temperaturii. Realizaţi această conversie în coloana Temp.
Formula de calcul: Temp = Date1 ∗ (42 − 36.2) + 36.2

Tabelul 2-9.

A B C
1 Nr. Date1 Temp
2 1 0.57 39.506
3 2 0.80
4 3 0.58
5 4 0.18
6 5 0.64
7 6 0.63
8 7 0.82
9 8 0.24
10 9 0.37
11 10 0.55
12 11 0.84
13 12 0.75
14 13 0.42
15 14 0.38
16 15 0.83
17 16 0.65
18 17 0.23
19 18 0.34
20 19 0.45
21 20 0.89

Modul de adresare al celulelor. Crearea formulelor de calcul | 7

 10. Calculaţi media, mediana, minimul, maximul, valoarea modală
pentru temperatura din coloana C de la exerciţiul 9. Creaţi o nouă
coloană cu abaterea individuală a temperaturii pentru tabelul
precedent (AbatereaTi=Ti-Tmediu). Calculaţi suma abaterilor
individuale. Ce obţineţi ? Puteţi explica ? (se va obţine o valoare foarte
mică aproape 0 – datorită preciziei ce este finită).

Observaţie: 𝑆𝑢𝑚𝑎 𝑎𝑏𝑎𝑡𝑒𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 = ∑𝑛𝑖=1(𝑇𝑖 − 𝑇𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢) = ∑𝑛𝑖=1 𝑇𝑖 −

∑𝑛𝑖=1 𝑇𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 =
∑𝑛𝑖=1 𝑇𝑖
=𝑛∙ − 𝑛 ∙ 𝑇𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 = 𝑛 ∙ 𝑇𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 − 𝑛 ∙ 𝑇𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 = 0
𝑛

8 | Bibliografie