Ferma de rame in judetul Suceava

De profesie chimist, Petru Diaconita a investit intr-o ferma de rame. Ferma sa este situata in
comuna Baia, judetul Suceava. obtine bani din vinderea ramelor. in timp, a extins la o ferma de
rame de 3.000 mp.

Pentru a proteja ramele de dusmanii naturali, a inconjurat ferma cu un gard din plasa si a acoperit
rasadnitele. A pierdut aproximativ 7.000 lei din cauza cartitelor care intr-o noapte pot manca toate
ramele dintr-o rasadnita. Acum monitorizeaza cu atentie gaurile care apar in compost. Toarna apa si
astfel alunga cartitele.
La un metru cub de compost, obtine 10.000 de rame. Ambaleaza ramele manual in pungi si in
caserole de plastic. intreprinzatorul vinde o punga cu 50 de rame cu 2 lei si o caserola cu 100 de
rame cu 4 lei, fara TVA, la magazinele cu produse pentru pescuit din tara.
Ca materie prima pentru ferma sa, Petru Diaconita foloseste balegar achizitionat de la oamenii din
sat cu aproximativ 7.000 lei pe an. Utilizeaza si resturi vegetale pentru completarea hranei ramelor.
Creste ramele in rasadnite pe care le uda periodic pentru a asigura umiditatea necesara.

Pentru hranirea ramelor utilizeaza numai balegar fermentat.

Petru Diaconita sustine ca a dobandit un secret al afacerii cu rame care se refera la dozarea cu
atentie a umiditatii, rascolirea stratului vegetal si prezenta obligatorie in sol a unei bacterii, in lipsa
careia rama pleaca.
Pentru amenajarea fermei de rame, Petru Diaconita a investit 100.000 lei. Obtine un profit anual de
30.000 de lei prin vinderea biohumusului si a ramelor. A reinvestit tot profitul obtinut in ferma sa.
In ceea ce priveste concurenta, aceasta este foarte scazuta. Practic, concureaza doar cu micii
culegatori de rame care aduna taratoarele de pe dealuri si din paduri.
Petru Diaconița a reusit sa-si inregistreze afacerea la Registrul Comertului din Suceava la capitolul
„Ferme mixte si alte animale”. A obtinut certificatul de producator si buletin de analiza pentru
activitatea sa. in acest fel, cresterea ramelor a fost introdusa in categoria activitatilor mixte din
fermele vegetale si animale.
Pentru viitor isi propune realizarea unei ferme de rame de mari dimensiuni, cu hale industriale si
clocitoare din plastic, asa cum a avut ocazia sa vada in Olanda si in Ungaria. intreprinzatorii din
aceste tari au amenajat cladiri pentru iernat si eclozat si au mecanizat unele activitati, cum ar fi
realizarea substratului si culegerea ramelor. Unii afaceristi ajung la profituri de peste 1 milion de
euro anual prin vinderea produselor pe piata interna, dar si pe pietele externe.

Petru Diaconita isi propune sa extinda afacerea printr-un proiect in valoare de 100.000 de euro
finantat prin Programul National pentru Dezvoltare Rurala. Isi doreste sa infiinteze o ferma de rame
in judetul Iasi, pe o suprafata de 5.000 de mp, dupa modelul celor vazute in Ungaria si in Olanda.
Vrea sa construiasca cladiri cu termosistem pentru a asigura o productie constanta pe toata durata
anului.

CAT POTI CASTIGA DINTR-O FERMA DE RAME PE LOJE?

Pentru a construi o ferma de rame pe loje, trebuie sa investesti aproximativ 19.000 lei pentru
amenajarea spatiului, achizitionarea ramelor si a substratului. Vei obtine aproximativ 15 tone
de pamant de rame si 1,5 tone de rame pe care le poti scoate la vanzare. Astfel, poti obtine un
venit de aproximativ 34.500 lei si un profit de 15.500 lei. Daca te hotarasti sa realizezi lichid de
humus, poti obtine venituri suplimentare.

Afacerea cu fermele de rame se anunta a fi deosebit de profitabila in viitor, pe fondul initiativelor

nationale si internationale de reducere a cantitatilor de deseuri. Fermele de rame reprezinta una
dintre solutiile „verzi” pentru reciclarea deseurilor oraselor. Costul cu gropile de gunoi s-ar putea
reduce semnificativ, iar terenul destinat acestora ar putea fi utilizat in scopuri mai profitabile si mai
putin daunatoare pentru mediu.
Teste realizate in tarile vest-europene au aratat ca o ferma de rame cu capacitatea de reciclare de
55.000 de tone pe an poate produce 2.500 de tone rame si 18.000 de tone de pamant de rame.

Investitia poate fi recuperata intr-un an, contribuind la scaderea costurilor cu incinerarea deseurilor
si la reducerea poluarii aerului.

Cateva cifre orientative ale afacerii:

Venituri 34.500 lei

Pamant de rame: 15 tone x 900 lei/tona 13.500 lei
Rame: 1,5 tone x 14.000 lei/tona 21.000 lei
Cheltuieli 19.000 lei
Rame si substrat 18.000 lei
Amenajarea lojelor 1000 lei
Profit brut 15.500 lei

De exemplu, o ferma de rame de mari dimensiuni din Los Angeles, Statele Unite ale Americii, care
dispune de 1.000.000 de rame, poate recicla 7,5 tone de deseuri in fiecare luna. Fiecare rama poate
trata 0,3 g de deseuri pe zi. Unele tari folosesc ramele pentru a colecta metalele grele cum ar fi
cadmiu sau mercur. Capacitatea ramelor de a colecta metalele grele este de 2,5 pana la 7,2 mai mare
decat cea a solului.

Exista sanse mari ca reciclarea deseurilor sa se realizeze direct in gospodariile personale si in

Romania. In multe dintre tarile vest-europene aceasta metoda se practica deja la scara larga.

Daca initiezi o afacere cu o ferma de rame, acum ai sanse mari sa dezvolti o afacere de durata. Vei
avea avantajul know-how-ului in cresterea ramelor, obtinerea biohumusului, comercializarea si
distributia produselor obtinute.
Ferma de râme

Descriere: O astfel de crescatorie nu are ca scop comercializarea ramelor pentru activitati

piscicole, ci comercializarea solului rezultat in urma procesului de crestere a ramelor. Pretul de
vanzare a unui asemenea pamant provenit din cresterea ramelor este de aproximativ 20 RON/kg.
Momentan nu exista pe piata un fertilizator mai natural si mai nutritiv decat acesta. Poate fi utilizat
atat pentru gradini (fiind necesar aprox 5-8 kg de fertilizator pentru 100 mp gradina, avand efecte
superioare oricarui alt produs), cat si pentru plantele de ghiveci. Crescatoriile de rame pot fi
realizate la scara mica (in recipiente simple sau etajate) sau la scara mare prin ingradirea direct pe
sol+amenajarea unui sortator(menit sa sorteze solul de rame).

Popularea crescatoriei de rame se va face cu rame comune rosii, iar cat tine de alimentatia
acestora, se pot utilza orice fel de resturi, atat alimentare, cat si non-alimentare, cu specificatia sa se
evite alimentele cu nivel ridicat de grasimi (carne, branza), alimentele cu aciditate ridicata (citrice,
legumele din familia cepei). Va prezint in continuare 3 metode simple de organizare a unei ferme
de rame.

Creşterea… râmelor!

Nu, nu este o gluma. Chiar se intampla, si este bine ca se intampla. Viermicultura, caci astfel se
numeste stiintific cresterea ramelor, are principalul rol de a interveni in reciclarea deseurilor si
producerea ingrasamintelor organice – biohumusul. Tehnologia se bazeaza pe capacitatea
taratoarelor de a se hrani cu deseuri organice care de multe ori polueaza mediul.

Suntem siguri ca pescarii vor fi primii entuziasti in domeniu, cu toate astea viermicultura trebuie
luata foarte in serios si privita ca o metoda fiabila, suta la suta ecologica, de a scapa de deseurile
care pe zi ce trece sunt tot mai multe si afecteaza grav mediul inconjurator. In lume tehnologia este
folosita pe scara larga in agricultura, si in special in legumicultura, unde calitatea solului este foarte
importanta.

Va redam in continuare un scurt articol al doamnei Larisa Cremeneac, din cadrul Institutului
National pentru Zootehnie si Medicina Veterinara din Republica Moldova.

“Viermicultivarea este o metoda biologica de prelucrare a deseurilor organice cu ajutorul

viermiculturii (ramelor). Ea se bazeaza pe capacitatea biologica a ramelor de a folosi in calitate de
hrana diverse genuri de deseuri organice din agricultura, industria alimentara, de la abatoare,
industria lemnului, deseurile menajere, transformindu-le in ingrasaminte organice pretioase –
biohumus (biocompost, viermicompost).

La etapa actuala in Moldova se acumuleaza anual mai mult de 30 mln tone de deseuri organice
(V.Garaba, 2000).

Un rol special apartine deseurilor acumulate in localitatile rurale, care se caracterizeaza prin
continutul in ele a unei parti considerabile de substante organice extrem de pretioase pentru
agricultura. In localitatile rurale o pondere mare in volumul deseurilor organice o au cele
animaliere. Din lipsa de mijloace pentru evacuarea deseurilor si necunoasterea consecintelor
depozitarii lor in apropierea surselor de apa, in ograzile proprii, locuitorii de la sate contribuie la
poluarea apelor freatice si a solurilor cu compusi ai azotului (nitriti, nitrati, nitozoamine si
amoniac), bacterii patogene si alte toxine.

In legatura cu aceasta este necesar de mentionat ca prelucrarea deseurilor organice menajere, din
agricultura si din diverse ramuri ale industriei, este o problema actuala si de perspectiva.

Una dintre caile de solutionare a acestei probleme este viermicultura, care este un bun
transformator al deseurilor organice in biohumus. In calitate de transformator al deseurilor
organice serveste rama, Hibridul rosu de California, care foloseste in procesul de nutritie diverse
genuri de deseuri organice, care au trecut etapele procesului de fermentare. Durata perioadei de
fermentare depinde de tipurile dejectiilor folosite in calitate de substrat nutritiv pentru rame.
Pentru dejectiile vitelor mari cornute perioada de fermentare alcatuieste 5 – 7 luni, cailor – 5 – 6,
ovinelor – 3 – 4, porcinelor – 10 – 11, pasarilor – 14 – 16 luni.

Dejectiile iepurilor pot fi folosite in calitate de substrat nutritiv imediat dupa colectare, fiind
supuse stropirii abundente, in caz daca contin o cantitate sporita de urina. Un substrat excelent
pentru rame este cel care contine celuloza. In calitate de celuloza pot servi paiele, deseurile
vegetale si rumegusul din lemn (cu exceptia celui obtinut din lemnul speciilor de conifere). Aceste
adaosuri sunt amestecate cu dejectiile in proportie de 1:3 si sunt supuse procesului de fermentare
pentru a regla nivelul aciditatii active si continutului de azot amoniacal. Activitatea vitala a
ramelor este asigurata de anumite conditii ale substratului nutritiv (temperatura, aciditare,
umiditate, cantitatea azotului amoniacal).

Temperatura optima pentru prelucrarea normala a substratului nutritiv de catre rame constituie +
20… + 25 grade. La temperatura de + 14… +18 grade are loc oprimarea activitatii de
reproducere, iar la +7… + 12 grade ramele nu se inmultesc, iar la temperaturi mai scazute ele cad
in hibernare. Cresterea sau scaderea esentiala a temperaturii influenteaza negativ atat asupra
reproducerii cat si asupra gradului de prelucrare a deseurilor organice. O importanta deosedita
pentru activitatea normala a ramelor are umiditatea substratului nutritiv, care trebuie sa constituie
70 – 80 % (adica, atunci cand se strange in pumn, apa sa curga printre degete). Micsorarea
nivelului umiditatii conduce la scaderea greutatii corporale si activitatii de prelucrare a
substratului.

O alta conditie, care influenteaza procesul de prelucrare a deseurilor organice, este mentinerea
aciditatii active (pH), care trebuie sa constituie 7 – 8 unitati. Devierea aciditatii active a
substratului nutritiv cu o unitate de la cea optima nu provoaca schimbari esentiale, in modul de
viata si activitate a ramei.

Sporirea aciditatii pana la 5 – 6 unitati si lipsa aeratiei in substratul nutritiv conduce la

micsorarea numarului de indivizi tineri si a greutatii corporale a ramelor mature.

Pentru a regla nivelul aciditatii active a substratului nutritiv pina la nivelul optim se recomanda la
cel cu mediu acid de adaugat creta sau var, iar la cel bazic – sol cu aciditatea marita sau turba.
Cantitatea de azot amoniacal, dupa ce s-a terminat procesul de fermentare, trebuie sa oscileze de
la 4,0 pina la 17,0 mg/kg.

Tehnologia virmicultivarii nu este un proces copmlicat, daca se iau in consideratie conditiile

expuse mai sus. In procesul viermicultivarii trebuie sa se respecte urmatoarele etape:
a) pregatirea substratului nutritiv;
b) formarea parcelelor, lojelor, sectoarelor, gramezilor;
c) plasarea in substrat a ramelor si transferarea lor pe parcursul procesului bioconversiei in
sectoare noi;
d) colectarea biohumusului si pregatirea lui pentru utilizare sau pastrare.

Substratul nutritiv de baza poate fi alcatuit din dejectiile animalelor, dupa fermentare. Dejectiile
care nu au fost supuse fermentarii (cu exceptia celor de iepure) nu pot fi folosite in calitate de
substrat nutritiv. Dupa fermentare substratul nutritiv este supus analizelor chimice. Daca aceasta
nu este posibil, atunci pentru a determina calitatea substratului nutritiv se foloseste testul “50
rame”, care consta in urmatoarele: intr-o lada se plaseaza o cantitate anumita de substrat nutritiv,
pregatit pentru viermicultivare (3-5kg), in care se plaseza 50 rame mature.

Dupa 24 ore indivizii sunt numarati si se determina starea lor fiziologica. Daca toate ramele sunt
vii si active, atunci substratul nutritiv poate fi folosit in procesul de viermicultivare. Atunci cand
ramele au parasit substratul sau sunt pasive, pregatirea substratului trebuie continuata, pana la
momentul cand rimele nu vor parasi mediul de trai. A doua etapa a tehnologiei viermicultivarii este
formarea lojelor si sectoarelor in care se plaseaza substratul nutritiv.

Pentru gospodariile mari, dimensiunile sectoarelor constituie 1 m latime si 50 m lungime, in care

grosimea substratului nutritiv trebuie sa fie de 25 – 35 cm (vara) si 35 – 45 cm (iarna). Sectoarele
se impart in loje, dimensiunile constituind 1 m latime si 2 m lungime. Asadar, un sector este
alcatuit din 25 loje.

Sectoarele pot fi situate la suprafata solului, pe suprafete asfaltate, putin inclinate, sau pe suprafete
de pe care a fost inlaturat stratul afanat. Sectoarele de asemenea se pot situa in santuri cu
adancimea de 40 – 50 cm, betonate, avand aceleasi dimensiuni. Inainte de plasarea substratul
nutritiv pe fundul sectorului se asterne un strat de 5 cm paie. Pentru gospodariile mici (particulare
sau de fermieri) se pot practica gramezile de dejectii (gunoi de grajd, baligar), care au fost supuse
fermentarii, cu latimea 1 m, iar lungimea 2 si mai multi metri.

Grosimea substratului nutritiv nu trebuie sa depaseasca 50 cm. Intr-o loja trebuie sa fie plasat
pana la 1 tona de substrat nutritiv. Alegerea locului pentru viermicultivare joaca un rol important
in procesul de prelucrare a deseurilor organice. Locul ales trebuie sa fie situat intr-o zona
accesibila pentru a folosi deseurile organice, sa fie putin inclinat pentru a da posibilitate apei de a
se scurge in timpul stropitului si ploilor abundente. Daca conform testului “50 rame” substratul
este calificat benefic pentru viermicultivare, in el se plaseaza ramele.

Inainte de plasarea ramelor substratul se stropeste abundent. Plasarea ramelor se efectueaza ziua,
deoarece sub influenta luminii ele se ascund repede in substrat. Pe parcursul procesului tehnologic
de prelucrare a deseurilor organice trebuie de tinut cont de respectarea cerintelor expuse mai sus.
Daca intr-o loja au fost plasate 30 – 100 mii indivizi, atunci procesul de prelucrare dureaza 6 luni.

Dupa prelucrarea completa a substratului nutritiv, este necesara reamplasarea ramelor in loje noi.
Acest proces decurge astfel: timp de 14 zile nu se da hrana suplimentara, dupa care de-alungul
lojei (sectorului) se adauga substratul nutritiv, pe centru. Ramele se incadreaza in acest substrat
nutritiv si se inlatura impreuna cu el, plasandu-se in alte loje (gramezi) cu substrat nutritiv.

Aceasta operatie se repeta de 3 – 4 ori pana cand este inlaturata cea mai mare parte din populatia
de rame. Biohumusul obtinut este uscat, cernut si ambalat in saci din polietilena sau este
administrat in stare bruta pe campuri. Pe parcursul a 6 luni, cat dureaza procesul de prelucrare,
substratul trebuie permanent stropit. Stropirea trebuie efectuata dimineata sau seara, cand
diferenta de temperaturi nu este mare.

In perioada calda a anului (din martie pana in octombrie) in sectoarele sau lojele noi hrana
suplimentara se adauga regulat, o data la 2 saptamani, prima administrare a ei fiind efectuata la o
luna dupa plasarea ramelor. In perioada rece a anului, sectoarele, lojele sau gramezile de deseuri
organice in care se afla veirmicultura se acopera cu paie, rogojini sau panza de sac.
Dintr-o tona de deseuri organice pe parcursul a 6 luni se pot obtine 500-600 kg de biohumus. In
conditiile climaterice din Moldova tehnologia viermicultivarii poate fi practicata la aer liber si
formarea sectoarelor noi poate fi efectuata de doua ori, in lunile aprilie si octombrie.

Scopul principal al viermicultivarii este prelucrarea completa a deseurilor organice, obtinerea

biohumusului si ameliorarea situatiei ecologice.

In calitate de directie auxiliara este obtinerea adaosului proteic pentru ratia de hrana a
animalelor.

Asadar, tehnologia propusa poate fi aplicata in orice tip de gospodarii (ferma, gospodarii
particulare si de fermieri), nu necesita cheltuieli mari si poate fi organizata in aer liber.”

Avantajele creşterii râmelor

1. Vanzarea ramelor
Ramele contin un procent insemnat de proteine pentru care exista o cerere insemnata in lume.
Hibridul rosu de California, este specia de rame la care cercetatorii au anihilat intentionat glandele
care secreta un lichid urat mirositor in scopul autoapararii, departand pestele sau alti dusmani
naturali ai ramelor indigene.

Hibridul rosu de California nu secreta asemenea lichid fiind o momeala ideala pentru pescari avand
o culoare rosie pronuntata, corpul musculos fiind foarte vioaie in undita.

In ceea ce priveste rama ca hrana, se poate utilize in crescatorii de pesti, cel mai mare randament se
obtine la cresterea pastravilor, deoarece pot inlocui hrana concentrata, dar in acelasi timp puietul
este mai sanatos si nu este expus bolilor. Rezultate extraordinare se obtin in crescatorii de crap, lin
si anghile.

Ramele reprezinta o hrana extraordinara pentru pasarile de casa care ajung foarte rar la proteinele
naturale pe care le contin ramele. De aceea puii sunt expusi la boli precum deformarea sistemului
osos si al celui muscular. Este hrana ideala pentru puii de fazan pe care ii scapa de anemie. Purceii
carora li se administreaza ramele ca si hrana, au un spor de 20% fata de cei hraniti cu concentrate.
Din rame se obtine faina proteica de cea mai buna calitate care se foloseste ca adios in toate
concentratele ce se administreaza animaleleor.

2. Obtinerea humusului
Humusul este cel mai important produs al ramelor “nusprodukt” este defapt excrementul acestora
pe care specialistii il denumesc”casting-liv”, pentru a face diferenta intre humusul natural si cel
produs de rame.

Humusul produs de rameeste cel mai bun ingrasamant organic cunoscut pana in present, ideal
pentru producatorii de hrana Bio, horticultura, silvicultura, legumicultura, inlocuind atat
ingrasamintele organice precum si pe cele chimice.

Prin traversarea organismului deseurile organice sunt descompuse in componente elementare pe

care planta le poate absorbii direct, deoarece este alcatuit din compusi organici si bacterii care ajuta
la descompunerea solului, un astfel de humus nu este recomndat sa fie supradozat!

Analizele effectuate la compania olandeza CBB-Bio Consult asupra unei probe oarecare, arata
urmatoarele componente:

 continut de materii organice 44%

 azot 1,73%
 Fosfor 1,42%
 Potasiu 1,44%
 Calciu 6,74%
 Magneziu 0,98%
 Fier 1,21%
 Ph = 7,1
 Umiditate 58,52%

Humusul obtinut de la ramele de o calitate medie, contine de 11 ori mai mult Potasiu, de 3 ori mai
mult Magneziu, de 7 ori mai mult Fosfor si de 5 ori mai mult nitrit fata de gunoiul de grajd! In
general o tona de humus este de 5 ori mai eficace decat o tona de gunoi de grajd, iar pentru
obtinerea unei tone de humus se utilizeaza 1,5 t de gunoi de grajd (ramele asimileaza 40% si
elimina 60%).

Cererea viitoare de humus o demonstreaza faptul ca prin folosirea intensive a ingrasamintelor

chimice se reduce in continuu stratul de humus natural, astfel ca lumea este ingrijorata de disparitia
acestei resurse naturale de care depinde si existenta umana.Datorita dezvoltarii rapide a
bioagriculturii interesul pentru cresterea ramelor producatoare de humus devine tot mai mare.

Se cunoaste faptul ca humusul are actiune benefica asupra dezvoltarii plantelor, de aceea oricat s-ar
produce, tot timpul se va cere mai mult. Folosirea sa este simpla, dam cateva exemple:

 la plantarea pomilor se presara 200-300 gr in contact cu radacina, se acopera cu pamant si se

uda
 la plantarea rasadurilor in legumicultura se face o compozitie mai consistenta cu apa in care
se umezesc radacinile rasadului
 la plantele ornamentale se aplica 100-150gr de humus la radacini
 in productia de rasaduri in substratul folosit (turba) se pune 1-3 % humus sau se imprastie
200 gr de humus pe m2; la replantarea rasadurilor trebuie pus in prealabil in groapa efectuata
50 gr humus/planta.

Pentru a stimula coacerea si cresterea productiei in special la rosii ardei castraveti care se culeg in
diferite etape (mai multe etape), pe langa cele 250-300 gr humus puse la radacina, se mai adauga
dupa fiecare recolta cate 100 gr la radacina plantei.

Pentru stadioane si gazoanele de langa casase obtine o densitate mai mare si o culoare mai vie a
ierbii daca se adauga intre 50-100 gr humus/m2 si se uda din abundenta.

Un studiu comparativ privind dezvoltarea plantelor tratate cu humus si gunoi de grajd+ingrasamant

chimic, efectuat de institutul agronomic din Torino ne arata ca daca solul are un grad de fertilitate
0,22 f.l. (indicator de fertilitate), prin aplicarea gunoiului de grajd se obtine un coeficient de 0,43
f.l., iar prin aplicarea a 10% humus se obtine 0,54 f.l. In plus pantele tratate cu humus au o radacina
mai dezvoltata si mai ramificata, un numar mai mare de frunze iar inaltimea plantelor este mai mare
cu 20-30%.
3. Ecologizarea mediului inconjurator
Ecologie importanta ramelor in protejarea mediului inconjurator poate fi determinanta in conditiile
actuale in care depozitarea deseurilor este din ce in ce mai costisitoare. Pornind de la faptul ca
fiecare individ lasa zilnic cca 800 gr deseuri solide, asta inseamna ca intr-un oras de 100.000 de
locuitori se arunca cca 80t de gunoi din care 55% este de provenienta anorganica si 45% deseuri
organice. Aceaasta cantitate de 36 t de deseuri organice se poate procesa intr-o zi de catre 36 mil de
rame care ocupa o suprafata de numai 720 m2. Acestea produc 7.700 t de humus pe an ce se poate
folosi in parcuri, zone verzi, helestee etc.

Pretul unei astfel de procesari este la 25% din pretul clasic, al arderii, realizandu-se fara a produce
fum si miros neplacut, de asemenea prin valorificare humusului obtinandu-se un profit insemnat!

Unul din avantajele importante ale cresterii ramelor este si imbogatirea solului prin introducerea
acestora in pamant pe terenuri degradate, iazuri de decantare etc. S-a constatat ca 1.000 de rame
produc 600 gr de humus pe zi pe m2.

sursa

Il puteti contacta pe Dl.Panici, importator, distribuitor si indrumator in cresterea ramelor la

telefoanele 0741.548864; 0729.236732; 0788.151210; 0763.024815. Ii puteti vizita si website-
ul http://lumbricultura.wordpress.com/ unde veti gasi numeroase articole intersante.

El “scoate” 300.000 de rame pe an

Rosii, lungi, subtiri, cu niste dungi galbene, aproape insesizabile, pe spate. Ceea ce nu este insa
deloc insesizabil – ba, dimpotriva, te trasneste pe loc – este mirosul ramelor de balegar.

Si daca o casoleta cu 100 de rame miroase asa, imaginati-va cum trebuie sa fie aerul intr-o ferma de
rame.

“Intr-adevar, mirosul e partea cea mai grea de suportat in afacerea cu rame”, ne confirma primele
impresii olfactive Petru Diaconita, ieseanul care i-a convins pe cei de la Registrul Comertului ca
“producator de rame” e o meserie in toata puterea cuvantului.
De profesie chimist, angajat ca portar la filiala din Iasi a Academiei Romane, pasionat iremediabil
de pescuit si crescator “semiprofesionist” de rame. Aceasta este cartea de vizita a lui Petru
Diaconita, din Iasi, un afacerist cel putin ciudat. Unic pana acum in Romania, desi, pe Internet,
ofertele de la profesori in ale “fermelor de rame” se insiruie la un singur clic.

“Mi-am luat si eu teapa cu ofertele astea pe Internet. Iti vand un curs din care nu afli mare lucru.
Oricum, nu e suficient pentru a te apuca de o asemenea afacere”, ne spune Petru.

De ce crescator “semiprofesionist”?

“Ca sa aiba rame, orice pescar poate pune o roaba de balega de cal intr-o rasadnita de 3 mp, sa
ude pana cand fermenteaza si sa puna niste rame. Varianta cu adevarat profesionista, insa,
presupune hale industriale, clocitoare din plastic, asa cum am vazut eu in Olanda sau in Ungaria,
unde din cresterea ramelor se scot milioane de euro”, ne explica Petru.

Este ceea ce incearca ieseanul sa faca din afacerea inceputa cu doi ani in urma, cand, in comuna
Baia din Suceava, barbatul a “colonizat” 3.000 de metri patrati cu rame de balegar. La un metru cub
de compost, obtine 10.000 de rame, iar o casoleta cu 100 de rame se vinde cu 3 lei, fara TVA.

“In acest moment, sunt bucuros ca imi asigur inca un salariu pe luna din afacerea cu rame. Dar
potentialul este urias. Vreau sa-mi extind afacerea printr-un proiect cu fonduri de la Uniunea
Europeana, dar lucrurile merg destul de greu, din pricina birocratiei”.

Cine are nevoie de rame? Pescarii, fireste. Iar la ramele rosii de balegar trag o multime de pesti
“pasnici”, de la caras si crap pana la rosioara si biban. Iar asta nu e singura calitate a ramelor
neplacut mirositoare. Pamantul curatat de ele este perfect pentru culturi de legume. “Pamantul de
la rame contine 14% humus, in conditiile in care humusul din cel mai fertil sol este in proportie de
numai 3,5%”, ne lamureste ieseanul, proprietarul unei afaceri pe cat de urat mirositoare, pe atat de
ecologica si de profitabila.

Cum se cresc ramele?

Pentru cei 3.000 m2 cat masoara ferma lui Petru Diaconita, barbatul cumpara de la satenii din Baia
balega de cal in valoare de 70 de milioane de lei vechi pe an. Se pune balegarul in rasadnite si se
uda pana la saturatie. Se lasa pana fermenteaza, se aduga ramele si se mentine o umiditate crescuta
in rasadnita. Iarna, ramele hiberneaza. Primavara, depun coconi, iar ramele noi ajung la maturitate
sexuala in 6 luni. In fiecare saptamana se face recoltarea, iar ramele nu trebuie tinute la o
temperatura mai mare de 25 de grade Celsius, pentru ca se degradeaza foarte repede.

Bani din râme

Petru Diaconiţa este unul dintre cei mai înfocaţi pescari din ţară. Însă, la fel ca şi alţi pescari de
„oraş“. Petru avea mereu aceeaşi problemă – nu găsea momeală vie în magazinele de specialitate şi
nici particulari care să se dea în vânt după creşterea râmelor. „Când stai la bloc e destul de greu să
faci rost de râme pentru pescuit. Unde să le găseşti, că peste tot e beton, iar puţinii particulari la
care găseai, nu aveau marfă de calitate“, spune pescarul.

Aşa că Petru a decis să pună capăt crizei de pe piaţă şi a înfiinţat în zonă, în urmă cu doi ani, prima
fermă pentru creşterea râmelor. Dispunea de toate ingredientele necesare unei afaceri din care să
scoată şi profit.

Mulţi, chiar şi prietenii apropiaţi, s-au amuzat la început de idee şi nu-i dădeau nicio şansă de
reuşită. Cel mai greu a fost să le explice funcţionarilor de la Registrul Comerţului în ce constă
afacerea sa. „Angajaţii de acolo au fost în mare dificultate când au trebuit să-mi legalizeze ferma.
În 2006, atunci când am depus actele, în nomenclatorul Clasificării activităţilor din economia
naţională nu exista niciun cod pe baza căruia să-mi elibereze avizul de funcţionare.“

A crescut văzând cu ochii

După bătălia câştigată cu autorităţile, Petru Diaconiţa, absolvent al Facultăţii de Chimie, a realizat
că până şi râmele au nevoie de condiţii speciale pentru a creşte. Aşa că s-a pus serios cu burta pe
carte, ghidat din umbră de o prietenă de familie care studia Biologia.

„Materia primă care favorizează creşterea şi înmulţirea râmelor este bălegarul. Numai cu cel de
cal obţii rezultatele aşteptate. Aşa că am decis să deschidem ferma la ţară, la părinţii mei. Aceştia
aveau pământul, iar vecinii mă puteau ajuta cu îngrăşământul natural. Plus că mama mea este o
adevărată specialistă în a face răsadniţe, acolo unde râmele se simt ca în pensiune“.
În urmă cu doi ani, ferma de râme a lui Petru Diaconiţa se întindea pe câţiva metri pătraţi şi servea
doar prietenilor şi pescarilor amatori. Acum măsoară peste 3.000 mp, iar numărul cererilor pentru
râme este din ce în ce mai mare.

Până şi fermierul a fost surprins de amploarea pe care a luat-o afacerea sa. „În această primăvară
am ajuns la 3000 mp de platforme pentru râme. Cu toate acestea, producţia pe care am obţinut-o,
de peste o tonă jumătate, nu asigură necesarul de pe piaţă. Am fost obligaţi, din păcate, să refuzăm
o cerere din străinătate pentru că nu putem produce mai mult“, mărturiseşte Petru Diaconiţa.

Se roagă să fie soare

Perioadele favorabile dezvoltării afacerii sunt cele călduroase, pentru că atunci pescarii îşi încercă
norocul pe malul apelor. „Am studiat deja prognoza meteo pe lunile următoare şi cred că vom avea
foarte multe cereri, pentru că urmează două luni de secetă“.

Petru Diaconiţa este singurul din ţară care se ocupă cu creşterea râmelor, marfa sa găsindu-se în mai
toate magazinele pescăreşti. „Nu îmi mai permit să lucrez cu particularii. Avem cereri foarte mari
din toată ţara, mai ales că numai noi oferim materie primă pescarilor“.

Mai nou, nu doar râmele au trezit interesul partenerilor săi de afaceri. Zeci de legumicultori şi
proprietari de florării îi cer ieşeanului pământ „curăţat“ de râme. „Este unul dintre cele mai
hrănitoare, humusul face minuni în sere. Avem deja încheiate contracte cu zeci de florării din
zonă“.

Râmele în cifre
Petru Diaconiţa a investit, până acum, peste 100 de milioane de lei vechi în afacerea sa cu râme.
Sătenii îi vând cu 300.000 de lei căruţa cu bălegar de cal, necesar ca materie primă. Numai în
această primăvară, pentru cei 3000 mp de platforme, a avut nevoie de 200 de căruţe. La această
sumă se mai adaugă cheltuielile pentru fertilizatori, sistemul de irigaţie, enzime.

Însă profitul este de aproape 10 milioane de lei vechi în fiecare lună, doar din comerţul cu râme prin
magazinele pescăreşti, fără a lua în considerare câştigul care se obţine din comercializarea
humusului rezultat. Dezavantajul este că banii pe care îi învesteşte anul acesta, se vor întoarce în
buzunarul afaceristului abia în anul următor. Peştele trage bine doar la râmele „bătrâne“, de peste un
an.

Creşterea râmelor

Rama, indiferent de specie, a fost si este o momeala clasica in pescuitul recreativ – sportiv.

Desi la ora actuala ramele pot fi cumparate „de-a gata”, pentru un pescar pasionat, care sta „la
curte”, infiintarea unei crescatorii proprii insemna un real castig pe multiple planuri: economie de
bani, rame disponibile la orice ora, reciclarea ecologica a deseurilor vegetale din gospodarie si nu in
ultimul rand obtinerea unui „subprodus” respectiv pamant pentru flori (compost), care va fi mult
apreciat de „consoarte”.

Nu intentionez sa prezint o metoda ultra stiintifica, costisitoare si care necesita multa munca, cele
descrise mai jos se bazeaza in mare parte pe experienta proprie, subsemnatul beneficiind de o astfel
de „crescatorie” multi ani, cu rezultate uimitoare.

Ce crestem

Este foarte important ca in crescatoria nostra sa inmultim specia Lumbricus rubellus, care este ruda
apropiata cu rama de pamant (Lumbricus terestris).

Numita de unii „rama de litiera” sau „rama de frunzar” ea este cunoscuta de pescarii vorbitori de
engleza, sub diverse denumiri: Driftworm, Garden Worm, Angle Worm sau Leaf Worm;

Unde o gasim, cum arata, ce avantaje are

Lumbricus rubellus este un locuitor al solului si in special al frunzarului, la degradarea careia

contribuie in mare masura. Asadar, intr-o zi frumoasa de primavara – vara, dupa o ploaie, facem o
excursie intr-o padure de foioase unde vom cauta in stratul de frunze moarte de pe sol (litiera) si
mai ales intre frunzele maronii, umede si lipite intre ele, un numar cat mai mare de rame. Daca vom
cauta in zonele mai putin circulate, daca avem putin noroc si suntem atenti, pe un metru patrat
putem gasi pana la 100 de exemplare. Le vom aduna fara a le indeparta de pe frunzele pe care le-am
gasit si fara sa uitam sa adunam si 1 – 2 saci de frunzar din aceasi zona (sursa de hrana pentru
inceput).

Rama de frunzar seamana mult cu rama de pamant. Are un aspect lucios, de culoare purpurie sau
rosu-maronie, pe partea ventrala culoarea fiind mai deschisa. Lungimea corpului este de 6 – 12 cm,
cu o grosime medie de 4 – 6 mm. Apartine de viermii inelati si poseda o formatiune specifica
perioadei de maturitate sexuala numita clitelum, care reprezinta o ingrosare tegumentara cu rol in
reproducere. Aceasta formatiune are, impreuna cu alte caractere, un rol important in recunoasterea
ei, deoarece indivizii speciei Lumbricus rubellus poseda clitelum numai pe partea dorsala a
corpului. Daca se face o observatie la lupa, se constata ca ea se afla situata pe inelele 26-33, caracter
propriu speciei respective.

Cresterea ei a fost studiata si perfectionata in scopul obtinerii compostului, in intreprinderile de bio-

reciclare a deseurilor vegetale. Spre deosebire de rama comuna (de pamant) prezinta urmatoarele
avantaje:

 traieste la suprafata solului, sau aproape de suprafata;

 este mai putin sensibila fata de lumina, datorita pigmentarii puternice;
 se hraneste predominant cu resturi vegetale in descompunere;
 devine matura reproductiv la aprox. 179 de zile;
 logevitatea variaza intre 682 – 719 zile;
 depune 79 – 106 coconi /an /individ;
 iarna hiberneaza in sol, in mici caverne globulare, la mica adancime (40 – 50 cm);
 primavara revine la suprafata in stratul de frunzar;
 daca are hrana suficienta nu migreaza;
 prin consumarea resturilor vegetale, genereaza un compost de culoare
 neagra-bruna, de buna calitate.
Din punct de vedere al pescarului sportiv, nu sunt de neglijat urmatoarele aspecte:

 tegumentul fiind relativ gros, sta bine pe carlig;

 rezista mult in apa, inclusiv in apa sarata, fiind viabila si la 3-4 grade celsius;
 nu are miros neplacut, iar prin intepare sau rupere, nu elimina acel lichid puternic mirositor
caracteristic ramei de balegar;
 tinut in pamantul in care a crescut, poate fi pastrat in frigider sau la temperatura camerei,
cateva saptamani.

Metoda de crestere

Cautam in curte (gradina) un loc umbros si relativ ferit de curenti de aer (preferabil langa un zid,
gard, etc.) unde construim din scanduri sau cu zidarie usoara (BCA) un „tarc” direct pe pamant.
Dimensiunile sunt la alegere, dar recomandabil este un volum de aprox. 2 mc, cu o inaltime de 0,7 –
0,8 m.

Spatiul rezultat se imparte transversal in doua, printr-un perete despartitor din scanduri distantate
intre ele la 1 – 2 cm. Depozitam in unul dintre spatii frunzarul si ramele adunate in padure, dupa
care udam usor „crescatoria” si totul este gata.

Logica celor doua spatii este simpla: vom incepe cresterea ramelor in unul dintre ele, iar cand acesta
se va umple cu compost (pamant organic) vom incepe depozitarea resturilor vegetale in spatiul
alaturat, ramas gol. Ramele vor migra spre sursa de hrana iar compostul rezultat, poate fi utilizat in
gradina. Prin utilizarea alternativa a celor doua spatii, crescatoria poate functiona un numar mare de
ani.

Ce vom face in continuare ? practic mai nimic. Vom avea doar grija ca in aceasta incinta sa
depozitam toate resturile vegetale din gospodarie, provenite in cursul anului, respectiv: iarba cosita;
frunzele si lastarii de vita de vie (daca nu a fost recent stropita cu pesticide); frunzele pomilor
fructiferi, cazute toamna; toate frunzele si tulpinile legumelor etc. Dintre speciile de foioase sunt
preferate in primele saptamani dupa moarte, frunzele de cires si de par, dintre speciile furajere
trifoiul rosu, iar dintre resturile de legume, frunzele de ceapa. Numai frunzele de fag sunt
consumate nedegradate, imediat dupa cadere.
Atentie! nu se vor depozita aici frunzele de nuc, tulpinile si frunzele de rosii si cartofi.

Dintre resturile menajere, pot fi adaugate cojile de legume, fructe, produsele cerealiere. Deosebit de
utile sunt cojile de oua zdrobite sau macinate fin, ele constituind un important aport de calciu.

Daca este foarte cald, sau nu a ploat de mult, vom uda periodic „crescatoria” avand grija ca
surplusul de apa sa se scurga in sol sau prin peretii de scandura. În general este de preferat sa
mentinem o usoara umiditate si o reactie neutra sau slab alcalina in crescatorie, deoarece daca solul
devine acid ramele raman mult mai mici, iar in caz de uscaciune excesiva ele se retrag in sol.
Trebuie stiute de semenea urmatoarele: Lumbricus rubellus rezista la temperaturi limita cuprinse
intre 2 si 30 gr. celsius, temperatura optima fiind de 18 – 22 gr. Sub 10 grade adultii nu mai
formeaza coconi iar ritmul de crestere a formelor tinere scade. Crescatoria se acopera cu o bucata de
nailon de culoare inchisa sau un covor uzat, pentru a pastra umezeala, a tine mustele la distanta si sa
impiedicam evadarea ramelor din noul lor mediu de viata. Acestea vor fi la inceput foarte active
(mai ales noaptea), dupa acomodare insa se vor grupa in stratul cu umezala optima, unde se vor si
inmulti. O aglomerare excesiva a ramelor intr-un spatiu restrans indica faptul ca ceva nu este in
regula: prea multa umezeala, mediu prea uscat, prea acid, prea cald, prea rece, prea compactat sau
lipsa de aer, in ultimele doua cazuri fiind necesara afanarea masei vegetale. Daca toate conditiile de
viata sunt intrunite, ramele se vor inmulti din primavara pana in toamna. Desi sunt organisme
hermafrodite, ramele se inmutesc exclusiv pe cale sexuata, prin alaturarea a doi indivizi si schimb
reciproc de spermatozoizi. Dupa acuplare fiecare individ va secreta la nivelul clitelum-ului o
substanta numita albumina, din care se va forma coconul. Acesta are forma rotunda, culoare alba, si
contine cate 8 – 10 oua, din care dupa eclozare supravietuiesc de regula 3 – 4 exemplare. Pe durata
maturarii oualor, in aprox. 3 saptamani (functie de temperatura), coconul se mareste si isi schimba
culoarea, devenind galben, maro si rosu in ultima etapa, cand are marimea unui sambure de
strugure. La eclozare ramele tinere au culoare alba cu nuante roz.

Ramele au, in sol si in afara solului, numerosi dusmani naturali. Multe rame sunt mancate in sol de
cartite, soareci, gandaci si larvele acestora, iar la suprafata solului cad adeseori prada pasarilor.

Daca depozitam in crescatorie o cantitate mare de fructe stricate, riscam o inmultire excesiva a
„musculitei de otet” (Drosophila melanogaster) care nu dauneaza ramelor, dar ne poate deranja prin
numarul mare de indivizi. În acest caz putem folosi o capcana simpla, realizata dintr-o sticla de
plastic, astfel: in zona de mijloc a sticlei, cu un cui subtire, incalzit, facem numeroase gauri; turnam
in sticla suc de fructe, bere sau vin acrit, adaugam 2 picaturi de sapun lichid si inchidem sticla cu
dopul sau. Gaurile vor fi suficient de mari pentru ca musculitele sa intre in sticla atrase de hrana, dar
nu vor mai gasi calea de iesire, sfarsind inecate in lichidul din interior.

Pentru a avea o „crescatorie” eficienta vreme indelungata, trebuie sa avem grija de doua aspecte: sa
asiguram permanent sursa de hrana si sa nu extragem o cantitate excesiva de rame, periclitand astfel
perpetuarea populatiei.

Cresterea ramelor “Hibrid rosu de California”, o afacere simpla, dar si o necesitate

Industrializarea si urbanizarea intensiva produc degradarea unor importante suprafete de sol, si prin
aceasta eliminarea unor importante cantitati de organisme din sol. Aceasta incetineste sau chiar
impiedica descompunerea deseurilor organice.

In ecosistemul natural al solului ramele au un rol multiplu si foarte important in producerea

humusului, care este componenta structurala de baza a pamantului. De cantitatea acestuia
(humusului) depinde viteza de descompunere a materiei organice si prin urmare, productia organica
a ecosistemului.

Humusul produs de rame este cel mai bun ingrasamant oraganic cunoscut pana in prezent, ideal
pentru producatorii de hrana Bio, horticultura, silvicultura, legumicultura , inlocuind atat
ingrasamintele organice precum si pe cele chimice.

Prin traversarea organismului deseurile organice sunt descompuse in componente elementare pe

care planta le poate absorbi direct, deoarece este alcatuit din compusi organici si bacterii care ajuta
la descompunerea solului.

Analizele efectuate la compania olandeza CBB-Bio Consult asupra unei probe oarecare, arata
urmatoarele componente: continut de materii organice 44% azot 1,73% Phosfor 1,42% Potasiu
1,44% Calciu 6,74% Magneziu 0,98% Fier 1,21% Ph = 7,1 Umiditate 58,52%.
Humusul obtinut de la ramele de o calitate medie contine de 11 ori mai mult potasiu, de 3 ori mai
mult Magneziu, de 7 ori mai mult fosfor si de 5 ori mai mult nitriti fata de gunoiul de grajd! In
general, o tona de humus este de 5 ori mai eficace decat o tona de gunoi de grajd, iar pentru
obtinerea unei tone de humus se utilizeaza 1,5 t de gunoi de grajd (ramele asimileaza 40% si 60%
elimina).

Plecand de la studierea ramei autohtone, printr-o selectie amanuntita, cercetatorii americani au

obtinut rama denumita “Hibrid rosu de California (Californian red worm) cu un inalt grad de
reproducere si capabile sa descompuna intr-un mod eficace toate resturile (deseurile) organice
(chiar si unele sintetice).

Acest hibrid are si alte caracteristici superioare ramei comune: este mai rezistent la oscilatii de
temperatura, are o viata de 3-4 ori mai lunga, habitatul mult mai redus (ex: 100.000 de exemplare de
rame pe o suprafata de 2 mp si la o adancime de numai 25 cm), reproductia de 3 ori mai mare.

Avantaje. Utilizari.

Importanta ramelor in protejarea mediului inconjurator poate fi majora in conditiile actuale in care
depozitarea deseurilor este din ce in ce mai costisitoare. Pornind de la faptul ca fiecare individ lasa
zilnic cca 800gr deseuri solide, asta inseamna ca intr-un oras de 100.000 de locuitori se arunca cca
80t de gunoi din care 55% este de provenienta anorganica si 45% deseuri organice.

Aceasta cantitate de 36 t de deseuri organice se poate procesa intr-o zi de catre 36 mil de rame care
ocupa o suprafata de numai 720 mp. In urma procesarii se produc 7.700 t de humus pe an care poate
fi utilizat apoi in parcuri, zone verzi, helestee etc. Pretul unei astfel de procesari este la 25% din
pretul clasic al arderii.

Unul din avantajele importante ale cresterii ramelor este si imbogatirea solului prin introducerea
acestora in pamant pe terenuri degradate, iazuri de decantare etc. S-a constatat ca 1.000 de rame
produc 600gr de humus pe zi pe mp.

Hibridul rosu de California se foloseste intensiv pentru pescuitul sportiv, reprezinta o hrana
extraordinara pentru pasarile de casa (care ajung foarte rar la proteinele naturale pe care le contin
ramele) si se foloseste cu mare succes pentru intretinerea oricarui tip de gazon (din parcuri si
stadioane).

Importanta sa in agricultura este majora, produsele crescand mult mai repede, mai mari si mai
sanatoase. Din rame se obtine faina proteica de cea mai buna calitate care se foloseste ca adaos in
toate concentratele ce se administreaza animalelor.

Hibridul rosu de California, politica de stat in SUA si Japonia

Datorita avantajelor pe care cresterea ramelor le aduce agriculturii, padurilor si in general mediului
inconjurator, Guvernul SUA a format un fond de dezvoltare al acestei activitati prin care
subventioneaza Lumbricultura cu 40% mijloace nerambursabile si 60% cu dobanda de numai 4,5%.
De asemenea pentru stimularea cresterii padurilor, Agentia de impadurire a achizitionat de 1 mil $
rame pe care le-a imprastiat prin paduri.

Aceste doua actiuni ale Guvernului SUA au stimulat activitatea de crestere a ramelor, insa piata nici
in ziua de astazi nu este saturata deoarece acestea se cauta din ce in ce mai mult; descoperindu-se
insusiri tot mai noi ale acestora.

Spre exemplu Japonia, a cumparat o cantitate enorma de rame, respective 125 tone (1 rama=1
gram), dupa care Guvernul SUA a impus un embargo la exportul acestora. Japonia, prin
achizitionarea acestei cantitati enorme de rame a rezolvat in intregime problema deseurilor de
celuloza care poluau mediul inconjurator.

Se estimeaza ca industria nipona de celuloza si hartie cheltuia circa 250 mil $ pentru ecologizare.
Astazi chiar are si avantaje materiale, deoarece ramele transforma deseurile de celuloza in humus,
acesta reprezentand un ingrasamant de inalta calitate.

Din pacate, in Romania lumbricultura este aproape inexistenta, doar doi-trei mici importatori si
crescatori abordand aceasta activitate simpla, dar extrem de importanta. De implicarea autoritatilor
nici nu poate fi vorba.

Cresterea ramelor “Hibrid rosu de California”, o afacere simpla, dar si o necesitate

Industrializarea si urbanizarea intensiva produc degradarea unor importante suprafete de sol, si prin
aceasta eliminarea unor importante cantitati de organisme din sol. Aceasta incetineste sau chiar
impiedica descompunerea deseurilor organice.

In ecosistemul natural al solului ramele au un rol multiplu si foarte important in producerea

humusului, care este componenta structurala de baza a pamantului. De cantitatea acestuia
(humusului) depinde viteza de descompunere a materiei organice si prin urmare, productia organica
a ecosistemului.

Humusul produs de rame este cel mai bun ingrasamant oraganic cunoscut pana in prezent, ideal
pentru producatorii de hrana Bio, horticultura, silvicultura, legumicultura , inlocuind atat
ingrasamintele organice precum si pe cele chimice.

Prin traversarea organismului deseurile organice sunt descompuse in componente elementare pe

care planta le poate absorbi direct, deoarece este alcatuit din compusi organici si bacterii care ajuta
la descompunerea solului.

Analizele efectuate la compania olandeza CBB-Bio Consult asupra unei probe oarecare, arata
urmatoarele componente: continut de materii organice 44% azot 1,73% Phosfor 1,42% Potasiu
1,44% Calciu 6,74% Magneziu 0,98% Fier 1,21% Ph = 7,1 Umiditate 58,52%.

Humusul obtinut de la ramele de o calitate medie contine de 11 ori mai mult potasiu, de 3 ori mai
mult Magneziu, de 7 ori mai mult fosfor si de 5 ori mai mult nitriti fata de gunoiul de grajd! In
general, o tona de humus este de 5 ori mai eficace decat o tona de gunoi de grajd, iar pentru
obtinerea unei tone de humus se utilizeaza 1,5 t de gunoi de grajd (ramele asimileaza 40% si 60%
elimina).

Plecand de la studierea ramei autohtone, printr-o selectie amanuntita, cercetatorii americani au

obtinut rama denumita “Hibrid rosu de California (Californian red worm) cu un inalt grad de
reproducere si capabile sa descompuna intr-un mod eficace toate resturile (deseurile) organice
(chiar si unele sintetice).
Acest hibrid are si alte caracteristici superioare ramei comune: este mai rezistent la oscilatii de
temperatura, are o viata de 3-4 ori mai lunga, habitatul mult mai redus (ex: 100.000 de exemplare de
rame pe o suprafata de 2 mp si la o adancime de numai 25 cm), reproductia de 3 ori mai mare.

Avantaje. Utilizari.

Importanta ramelor in protejarea mediului inconjurator poate fi majora in conditiile actuale in care
depozitarea deseurilor este din ce in ce mai costisitoare. Pornind de la faptul ca fiecare individ lasa
zilnic cca 800gr deseuri solide, asta inseamna ca intr-un oras de 100.000 de locuitori se arunca cca
80t de gunoi din care 55% este de provenienta anorganica si 45% deseuri organice.

Aceasta cantitate de 36 t de deseuri organice se poate procesa intr-o zi de catre 36 mil de rame care
ocupa o suprafata de numai 720 mp. In urma procesarii se produc 7.700 t de humus pe an care poate
fi utilizat apoi in parcuri, zone verzi, helestee etc. Pretul unei astfel de procesari este la 25% din
pretul clasic al arderii.

Unul din avantajele importante ale cresterii ramelor este si imbogatirea solului prin introducerea
acestora in pamant pe terenuri degradate, iazuri de decantare etc. S-a constatat ca 1.000 de rame
produc 600gr de humus pe zi pe mp.

Hibridul rosu de California se foloseste intensiv pentru pescuitul sportiv, reprezinta o hrana
extraordinara pentru pasarile de casa (care ajung foarte rar la proteinele naturale pe care le contin
ramele) si se foloseste cu mare succes pentru intretinerea oricarui tip de gazon (din parcuri si
stadioane).

Importanta sa in agricultura este majora, produsele crescand mult mai repede, mai mari si mai
sanatoase. Din rame se obtine faina proteica de cea mai buna calitate care se foloseste ca adaos in
toate concentratele ce se administreaza animalelor.

Hibridul rosu de California, politica de stat in SUA si Japonia

Datorita avantajelor pe care cresterea ramelor le aduce agriculturii, padurilor si in general mediului
inconjurator, Guvernul SUA a format un fond de dezvoltare al acestei activitati prin care
subventioneaza Lumbricultura cu 40% mijloace nerambursabile si 60% cu dobanda de numai 4,5%.
De asemenea pentru stimularea cresterii padurilor, Agentia de impadurire a achizitionat de 1 mil $
rame pe care le-a imprastiat prin paduri.

Aceste doua actiuni ale Guvernului SUA au stimulat activitatea de crestere a ramelor, insa piata nici
in ziua de astazi nu este saturata deoarece acestea se cauta din ce in ce mai mult; descoperindu-se
insusiri tot mai noi ale acestora.

Spre exemplu Japonia, a cumparat o cantitate enorma de rame, respective 125 tone (1 rama=1
gram), dupa care Guvernul SUA a impus un embargo la exportul acestora. Japonia, prin
achizitionarea acestei cantitati enorme de rame a rezolvat in intregime problema deseurilor de
celuloza care poluau mediul inconjurator.

Se estimeaza ca industria nipona de celuloza si hartie cheltuia circa 250 mil $ pentru ecologizare.
Astazi chiar are si avantaje materiale, deoarece ramele transforma deseurile de celuloza in humus,
acesta reprezentand un ingrasamant de inalta calitate.

Din pacate, in Romania lumbricultura este aproape inexistenta, doar doi-trei mici importatori si
crescatori abordand aceasta activitate simpla, dar extrem de importanta. De implicarea autoritatilor
nici nu poate fi vorba.

Cresterea ramelor acasa

O crescatorie de rame acasa nu necesita multa mentenanta, dar este nevoie de cateva cunostinte si
practica. Aveti nevoie de o cutie, material pentru asternut, hrana si rame. Cutia poate fi de plastic
sau lemn. Dati cel putin 12 gauri de 2,5 cm diametru in fundul cutiei pentru scurgerea apei, sau
puteti folosi o cutie care are in loc de fund o plasa cu gauri de 5-10 mm. Daca folositi o astfel de
cutie atunci mai faceti rost de 2 la fel si cand s-a umplut una asezati alta deasupra. Cand s-a umplut
si ultima cutie o goliti pe cea de jos si o puneti deasupra. In acest fel aveti un sistem in flux
continuu, mult mai productiv si mai usor de intretinut. Astenutul este un strat de material care
trebuie sa retina apa si sa fie rarefiat pentru a permite circulatia aerului. Un asternut foarte bun se
poate face din bucati/fasii mici de carton sau hartie de imprimanta. Aseaza asternutul pe fundul
cutiei intr-un strat de 5 cm. Adauga un strat de pamant de gradina. Uda bine stratul format
(umiditate 80%). Adauga ramele aproximativ 2 kg/mp. Cea mai utilizata specie pentru
vermicompost este Eisenia Foetida.

Hraneste ramele in fiecare zi sau de 2-3 ori pe sapatama cu produse de origine vegetala: resturi de
legume, fructe, paine, spaghete, coji de oua, etc.

Rosii, lungi, subtiri, cu niste dungi galbene, aproape insesizabile, pe spate. Ceea ce nu este insa
deloc insesizabil - ba, dimpotriva, te trasneste pe loc - este mirosul ramelor de balegar.

Si daca o casoleta cu 100 de rame miroase asa, imaginati-va cum trebuie sa fie aerul intr-o ferma de
rame.

Intr-adevar, mirosul e partea cea mai grea de suportat in afacerea cu rame", ne confirma primele
impresii olfactive Petru Diaconita, ieseanul care i-a convins pe cei de la Registrul Comertului ca
producator de rame" e o meserie in toata puterea cuvantului.

De profesie chimist, angajat ca portar la filiala din Iasi a Academiei Romane, pasionat iremediabil
de pescuit si crescator semiprofesionist" de rame. Aceasta este cartea de vizita a lui Petru Diaconita,
din Iasi, un afacerist cel putin ciudat. Unic pana acum in Romania, desi, pe Internet, ofertele de la
profesori in ale fermelor de rame" se insiruie la un singur clic.

Mi-am luat si eu teapa cu ofertele astea pe Internet. Iti vand un curs din care nu afli mare lucru.
Oricum, nu e suficient pentru a te apuca de o asemenea afacere", ne spune Petru.

De ce crescator semiprofesionist"?

Ca sa aiba rame, orice pescar poate pune o roaba de balega de cal intr-o rasadnita de 3 mp, sa ude
pana cand fermenteaza si sa puna niste rame. Varianta cu adevarat profesionista, insa, presupune
hale industriale, clocitoare din plastic, asa cum am vazut eu in Olanda sau in Ungaria, unde din
cresterea ramelor se scot milioane de euro", ne explica Petru.

Este ceea ce incearca ieseanul sa faca din afacerea inceputa cu doi ani in urma, cand, in comuna
Baia din Suceava, barbatul a colonizat" 3.000 de metri patrati cu rame de balegar. La un metru cub
de compost, obtine 10.000 de rame, iar o casoleta cu 100 de rame se vinde cu 3 lei, fara TVA.

In acest moment, sunt bucuros ca imi asigur inca un salariu pe luna din afacerea cu rame. Dar
potentialul este urias. Vreau sa-mi extind afacerea printr-un proiect cu fonduri de la Uniunea
Europeana, dar lucrurile merg destul de greu, din pricina birocratiei". Cine are nevoie de rame?
Pescarii, fireste. Iar la ramele rosii de balegar trag o multime de pesti pasnici", de la caras si crap
pana la rosioara si biban. Iar asta nu e singura calitate a ramelor neplacut mirositoare. Pamantul
curatat de ele este perfect pentru culturi de legume.

Pamantul de la rame contine 14% humus, in conditiile in care humusul din cel mai fertil sol este in
proportie de numai 3,5%", ne lamureste ieseanul, proprietarul unei afaceri pe cat de urat
mirositoare, pe atat de ecologica si de profitabila.

Cum se cresc ramele?

Pentru cei 3.000 m2 cat masoara ferma lui Petru Diaconita, barbatul cumpara de la satenii din Baia
balega de cal in valoare de 70 de milioane de lei vechi pe an. Se pune balegarul in rasadnite si se
uda pana la saturatie. Se lasa pana fermenteaza, se aduga ramele si se mentine o umiditate crescuta
in rasadnita. Iarna, ramele hiberneaza. Primavara, depun coconi, iar ramele noi ajung la maturitate
sexuala in 6 luni. In fiecare saptamana se face recoltarea, iar ramele nu trebuie tinute la o
temperatura mai mare de 25 de grade Celsius, pentru ca se degradeaza foarte repede.

Bani din râme

de Claudia Buşaga | 12 mai 2008

Mâna dreaptă a afaceristului Petru Diaconiţa este mama sa, specialistă în legumicultură Petru
Diaconiţa este unul dintre cei mai înfocaţi pescari din ţară. Însă, la fel ca şi alţi pescari de „oraş“.
Petru avea mereu aceeaşi problemă - nu găsea momeală vie în magazinele de specialitate şi nici
particulari care să se dea în vânt după creşterea râmelor. „Când stai la bloc e destul de greu să faci
rost de râme pentru pescuit. Unde să le găseşti, că peste tot e beton, iar puţinii particulari la care
găseai, nu aveau marfă de calitate“, spune pescarul.

Aşa că Petru a decis să pună capăt crizei de pe piaţă şi a înfiinţat în zonă, în urmă cu doi ani, prima
fermă pentru creşterea râmelor. Dispunea de toate ingredientele necesare unei afaceri din care să
scoată şi profit.

Mulţi, chiar şi prietenii apropiaţi, s-au amuzat la început de idee şi nu-i dădeau nicio şansă de
reuşită. Cel mai greu a fost să le explice funcţionarilor de la Registrul Comerţului în ce constă
afacerea sa. „Angajaţii de acolo au fost în mare dificultate când au trebuit să-mi legalizeze ferma. În
2006, atunci când am depus actele, în nomenclatorul Clasificării activităţilor din economia naţională
nu exista niciun cod pe baza căruia să-mi elibereze avizul de funcţionare.“

A crescut văzând cu ochii

După bătălia câştigată cu autorităţile, Petru Diaconiţa, absolvent al Facultăţii de Chimie, a realizat
că până şi râmele au nevoie de condiţii speciale pentru a creşte. Aşa că s-a pus serios cu burta pe
carte, ghidat din umbră de o prietenă de familie care studia Biologia.

„Materia primă care favorizează creşterea şi înmulţirea râmelor este bălegarul. Numai cu cel de cal
obţii rezultatele aşteptate. Aşa că am decis să deschidem ferma la ţară, la părinţii mei.

Aceştia aveau pământul, iar vecinii mă puteau ajuta cu îngrăşământul natural. Plus că mama mea
este o adevărată specialistă în a face răsadniţe, acolo unde râmele se simt ca în pensiune“.

În urmă cu doi ani, ferma de râme a lui Petru Diaconiţa se întindea pe câţiva metri pătraţi şi servea
doar prietenilor şi pescarilor amatori. Acum măsoară peste 3.000 mp, iar numărul cererilor pentru
râme este din ce în ce mai mare.
Până şi fermierul a fost surprins de amploarea pe care a luat-o afacerea sa. „În această primăvară am
ajuns la 3000 mp de platforme pentru râme. Cu toate acestea, producţia pe care am obţinut-o, de
peste o tonă jumătate, nu asigură necesarul de pe piaţă. Am fost obligaţi, din păcate, să refuzăm o
cerere din străinătate pentru că nu putem produce mai mult“, mărturiseşte Petru Diaconiţa.

Se roagă să fie soare

Perioadele favorabile dezvoltării afacerii sunt cele călduroase, pentru că atunci pescarii îşi încercă
norocul pe malul apelor. „Am studiat deja prognoza meteo pe lunile următoare şi cred că vom avea
foarte multe cereri, pentru că urmează două luni de secetă“.

Petru Diaconiţa este singurul din ţară care se ocupă cu creşterea râmelor, marfa sa găsindu-se în mai
toate magazinele pescăreşti. „Nu îmi mai permit să lucrez cu particularii. Avem cereri foarte mari
din toată ţara, mai ales că numai noi oferim materie primă pescarilor“.

Mai nou, nu doar râmele au trezit interesul partenerilor săi de afaceri. Zeci de legumicultori şi
proprietari de florării îi cer ieşeanului pământ „curăţat“ de râme. „Este unul dintre cele mai
hrănitoare, humusul face minuni în sere. Avem deja încheiate contracte cu zeci de florării din zonă“.

Râmele în cifre

Petru Diaconiţa a investit, până acum, peste 100 de milioane de lei vechi în afacerea sa cu râme.
Sătenii îi vând cu 300.000 de lei căruţa cu bălegar de cal, necesar ca materie primă.

Numai în această primăvară, pentru cei 3000 mp de platforme, a avut nevoie de 200 de căruţe. La
această sumă se mai adaugă cheltuielile pentru fertilizatori, sistemul de irigaţie, enzime.

Însă profitul este de aproape 10 milioane de lei vechi în fiecare lună, doar din comerţul cu râme prin
magazinele pescăreşti, fără a lua în considerare câştigul care se obţine din comercializarea
humusului rezultat. Dezavantajul este că banii pe care îi învesteşte anul acesta, se vor întoarce în
buzunarul afaceristului abia în anul următor. Peştele trage bine doar la râmele „bătrâne“, de peste un
an.
Afacere unică în România. Un român deține o
fermă de râme
Un antreprenor din Timisoara are o afacere neobisnuita, unica in
Romania
Omul detine o ferma cu rame, inspirata dupa un model austriac. Milioanele de
vietuitoarele produc biohumus, un fertilizant natural, folosit în agricultura ecologica.

Marian Mierloi are 55 de ani si este pasionat de tot ce inseamna natural. Dintr-un
economist de succes, omul a devenit un fermier inrait si a mizat totul pe asta.
300 de mii de euro a investit in fabrica sa unde lucreaza non stop peste un milion de
rame din 4 specii diferite.

Micii angajati sunt adusi din Olanda si "muncesc" in lazi pline cu pamant. Tot ce trebuie
sa faca ramele e sa manance un compost special, ca sa creeze astfel biohumusul - un
ingrasamant natural.

Cresterea ramelor este o afacere infloritoare in toate tarile din jurul Romaniei, Ungaria
detinand suprematia. La noi in tara pretul unui litru de fertilizant bio produs de aceste
vietuitoare este de 3,5 lei.