MATUL ÎN PARTIDA DE ŞAH

Mat (în arabă «a murit») - este o poziţie în care regele, fiind atacat, este în
imposibilitatea de a mai fi apărat. Matul se notează codificat prin semnul #. El se execută
printr-un şah dat de una sau, simultan, de două piese adverse (şah dublu), consemnându-
se încheierea partidei în favoarea celui care a dat şah şi mat. Matul reprezintă scopul final
al partidei de şah. Iată câteva poziţii de mat:
In pozitia : alb: ¢d7, ¦e8 negru: ¢g8, f7, g7, h7; alb: ¢c7, ¦d8, f6 negru: ¢f8, f7; alb: ¢g1,
£h7, ¤g5 negru: ¢g8, ¦f8, f7, g7; alb: ¢e1 negru: ¢g8, ¦a1, ¦b2; alb: ¢g1, £h8, ¥f6; negru:
¢g8, £e6, f7; alb: ¢a1, ¦b1, a2 negru: ¢e6, ¥e5, ¤b3; alb: ¢e1, ¦d1, ¥f1, d2, f2 negru: ¢g8,
¦e7, ¤d3.
După forma în care se execută, matul este direct şi indirect. Matul direct se execută în
mod nemijlocit de piesa care se mută, anunţând şah şi mat.
Înpozitia: alb: ¢g1, £f5, ¥d3 negru: ¢h8, ¦g8, g7, h7 cu 1.£h7 albul execută un mat
direct. Matul indirect se execută de o piesă a cărei acţiune se deschide prin mutarea unei
alte piese de aceeaşi culoare (şah prin descoperire) sau printr-un şah dublu, situaţie în
care şi piesa care se mută şi cea care este descoperită dau şah.
În poziţia: alb: ¢g1, £e4, ¦f5 negru: ¢h7, ¦h8, ¤g8, g7, h6 albul joacă 1.¦f7, dă şah şi mat
prin descoperire. Deplasarea turnului pe oricare alt câmp, în afară de f7 ar permite
negrului să evite matul prin acoperirea şahului cu ajutorul mutării 1...g6. După 1.¦f7
mutarea 1...g6 nu mai este posibilă din cauza legării pionului pe linia a şaptea.
În poziţia: alb: £e2, ¤e4 negru: ¢e8, £d8, ¥f8, d7, f7 albul dă şah dublu cu 1.¤d6 sau
1.¤f6, contra căruia nu există nici o apărare.
Matul ajutor este un mat realizat într-una sau mai multe mutări, ca urmare a
neobservării de către adversar a unei ameninţări. Matul ajutor este rezultatul unei gafe şi
nu al intenţiei celui care devine victima lui. Sintagma “mat ajutor” este împrumutată din
compozitia şahistă, dar acolo are alt conţinut noţional şi anume acela de mat în care
piesele negre, prin mutări unice, îl ajută pe alb (colaborează intenţionat) să facă mat
regele negru într-un anumit număr de mutări.
În poziţia: alb: ¢h1, £b2, ¦a7, ¤g1, e3, f2, g2, h2 negru: ¢g8, £d6, ¦d1, ¤g6, f7, g7, h6,
albul nu observă ameninţarea de mat în două mutări a negrului şi joacă greşit 1.¦a2??
(Trebuia 1.h3, 1.¦a1 sau 1.£e2). După 1...¦g1+! 2.¢g1 £d1#
Matul cu epoleţi este o poziţie în care regele advers este făcut mat, de regulă la
marginea tablei, din cauză că două piese de aceeaşi culoare cu el (de cele mai multe ori
turnuri), aşezate pe câmpurile laterale, îi blochează posibilităţile de retragere şi-i
formează “epoleţii”.
În poziţia: alb: ¢b2, £d4 negru: ¢f8, ¦e8, ¦g8, după 1.£f6# negrul este împiedicat să
mute regele din cauza “epoleţilor” de la e8 şi g8.
În poziţia: alb: ¢g1, £h6, ¦f1, ¦f3, a2, b2, c2, d4, e4, g2 negru: ¢g8, £e8, ¦a8, ¦h8, ¥g4,
a7, b7, c7, d6, g6, Morphy-amator, 1857, s-a jucat: 20.¦f8+ £:f8 21.¦:f8+ ¦:f8 22.£:g6#.

Negrul este cu regele într-o situaţie grea, fiind blocat de piesele proprii. A urmat: 1.¤e4+!
¢e5 (la 1...f:e4 tot 2.£f4#) 2.£f4#.
Nicolaide-Bondoc
 Bucureşti, 1980

În poziţia: alb: ¢f1, £a5, ¦e1, ¦e4, b2, g4, h3 negru: ¢c5, £b5, ¦d5, ¦e6, c6, d2, e5, h7
Bucher-Muller, 1959, a urmat o mică combinaţie de mat cu epoleţi prin 1.¦c4+! ¢:c4
(după 1...¢d6 urma un alt mat cu epoleţi prin 2.£d8#) 2.£c3

Albin-Bernstein,Viena, 1904

Negrul realizează o frumoasă combinaţie de mat cu epoleţi: 20...¦e6! 21.£d7 ¦d6 22.£a4
£e2 23.¦f1 £:f3! 24.g:f3 ¦g6#
Matul sufocat (în franceză mat étouffé) este un gen de mat pe tema autoblocării
câmpurilor de retragere a regelui, prin care se realizează matul cu un cal. Schema clasică
de mat sufocat se realizează de bateria damă+cal, care cooperează perfect şi obligă
piesele adverse prin mutări forţate (şah dublu) să ocupe câmpurile de retragere a regelui.
În poziţia: alb: ¢g1, £c4, ¦e1, ¤e5, a2, d4, f2, g2, h2 negru: ¢h8, £c8, ¦b2, ¦f8, a7, b7, g7,
h7, albul joacă 1.¤f7+ şi urmează 1...¢g8 2.¤h6+ (şahul dublu) 2...¢h8 3.£g8+! (atragerea
turnului pentru blocarea câmpului g8) 3...¦:g8 4.¤f7#.
În poziţia: alb: ¢g1, £e2, ¦a1, ¦f1, ¤f6, a2, b2, c2, f2, g2, h2 negru: ¢c8, £h4, ¦a8, ¦h8,
¥d6, ¤c6, a7, b7, c7, g6, g5, matul sufocat se realizează în cinci mutări: 1.£e6+ ¢b8
(1...¢d8 2.£d7#) 2.¤d7+ ¢c8 3.¤b6+ (şah dublu) 3...¢b8 4.£c8+! ¦:c8 5.¤d7#
 În poziţia: alb: ¢e1, £d2, ¦a1, ¦h1, ¤c3, ¤f7, ¥b3, ¥c1, a2, b2, c2, d3, f2, g2, h2 negru:
¢e8, £h4, ¦a8, ¦h8, ¤d4, ¤e3, ¥f8, ¥g4, a7, b7, c7, e5, g7, h7 Ghevorghian-Maiorov, 1973,
negrul decide lupta printr-o frumoasă lovitură tactică. 10...¤:g2+ 11.¢f1 £h3 12.¤g5 ¤e3+
13.¢e1 £f1+! 14.¦:f1 ¤g2#.
Avantajul poziţional al albului e valorificat printr-o mică combinaţie pe bază de mat
sufocat: 1.¦:c6! £:c6 2.¥b5 £:e4 3.¤g5! Acum 3...£d5 ducea la un final pierdut după
4.£:d5 ¤:d5 5.¥:g7+, iar altă retragere a damei permite un mat sufocat cu 4.¤f7+ ¢g8
5.¤h6+ ¢h8 6.£g8+ ¦:g8 7.¤f7#, de aceea negrul a cedat.

Gheorghiu-Watzka
Vrnjacka Banja, 1967

Chiar în finaluri foarte simple se poate realiza mat sufocat.

În poziţia: alb: ¢c1, ¤d3 negru: ¢a2, a3, albul câştigă cu 1.¢c2 ¢a1 2.¤c1! Acum negrul
este în zugzwang. 2...a2 3.¤b3#
Matul Anastasiei este o combinaţie de mat pe schema: şah de cal, sacrificiu de damă
sau turn şi apoi şah-mat cu un turn sau damă la marginea tablei.
În poziţia: alb: ¢g1, ¦c5, ¦h5, ¤d5 negru: ¢g8, ¦f8, f7, g7, h7 se joacă: 1.¤e7+ ¢h8
2.¦:h7+! ¢:h7 3.¦h5#
Pentru prima dată poziţia aceasta a fost publicată de scriitorul german Wilhelm Heinse
în culegerea sa literară Anastasia şi jocul de şah, publicată în 1803 şi de atunci acest gen
de mat poarta numele de "matul Anastasiei" în tratatele germane de şah. Scriitorul
relatează că Anastasia şi-a făcut mat partenerul în modul descris mai sus. Matul
Anastasiei se întâlneşte destul de rar în partidele de concurs, uneori ca matul executat de
cal, prin intervertire de mutări.

Casas-Piazzini
Buenos Aires, 1952
Aici, totul a început cu un sacrificiu superb de damă, 12.£:h7+! şi a continuat astfel:
12...¢:h7 13.h:g5+ ¢g8 (13...¢g6 14.¤e7#) 14.¤e7#.
În poziţia: alb: ¢g1, £g6, ¦a1, ¦f1, ¥g5, a2, b2, c4, f2, g2, h2 negru: ¢e7, £f6, ¦a8, ¦h8,
¤d4, ¥b7, a7, b6, c7, d7, e6, N.-B. Richter, 1900, s-a jucat: 17...¤e2+ 18.¢h1 ¦:h2+ 19.¢:h2
¦h8+ 20.£h6 ¦h6+ 21.¥:h6 £:h6#
Matul arab e o combinaţie de mat în care turnul şi calul cooperează perfect pentru
executarea matului. De regulă, pentru descoperirea regelui se fac sacrificii materiale
importante.
În poziţia: alb: ¢g1, £h3, ¦e3, ¤f5, a2, b3, e4, g2, h2 negru: ¢h8, £c2, ¦g6, ¦g8, ¤d8, a7,
b6, d4, f7, h7 Muller-Kuhne, 1912, s-a jucat 1.£:h7+! ¢:h7 2.¦h3+ ¦h6 3.¦:h6#.
După schema deja cunoscută, se joacă: 1.£:h7+! ¢:h7 2.¦h5+ ¢g8 3.¤g6 (3...¦f6 4.¦h8+ ¢f7
5.¦f8#) 1-0. Acest sacrificiu a fost numit "perla de la St. Stephen", după denumirea sălii în
care s-a jucat turneul!

Janowski-Schlechter
Londra, 1899

O partidă Reiner-Steinitz, 1860, s-a desfăşurat astfel: 1.e4 e5 2.¤f3 ¤c6 3.d4 e:d4
4.¥c4 ¥c5 5.0-0 d6 6.c3 ¥g4! 7.£b3 ¥:f3 8.¥f7+ ¢f8 9.¥:g8 ¦:g8 10.g:f3 g5! 11.£e6 ¤e5
12.£f5+ ¢g7 13.¢h1 (13.¥g5 ¢h8!) 13...¢h8 14.¦g1 g4! 15.f4 (15.f:g4 £h4!) 15...¤f3
16.¦:g4 £h4!! 17.¦g2 £:h2+! 18. ¦:h2 ¦g1#
Matul cailor e o combinaţie de mat ce se realizează prin cooperarea perfectă a cailor,
dar la a cărui construcţie participă şi alte figuri. Prin valoare şi mai ales prin forţa sa
distructivă, dama este figura ideală pentru îndeplinirea oricărei sarcini: atacul asupra unui
câmp sau al unei figuri, îndepărtarea sau atragerea unei figuri pe un câmp nefavorabil,
eliminarea figurilor apărătoare, legarea, blocarea, interferenţa şi eliberarea unui câmp,
şahul dublu şi prin descoperire etc.
În poziţia: alb: ¢h2, £d2, ¦d1, ¦h1, ¤g1, ¤g3, ¥b2, a3, b4, c4, d3, f2, h3 negru: ¢g8, £d7,
¦c8, ¦e8, ¤f4, ¤h4, ¥b8, a7, b6, d4, e5, f7, g7, h7, Toth-Asztalos, 1938 cu 1...£h3+! negrul
atrage calul alb pe un câmp nefavorabil pentru a permite un mat de cal prin blocare.
2.¤:h3 ¤f3#.
În poziţia: alb: ¢g1, £d1, ¦e1, ¤e5, ¤f5, ¥c4, b2, d4, f3, g2, h2 negru: ¢g8, £b4, ¦d8, ¤f4,
¤f8, ¥a8, b6, e6, g7, h7, Eggenberger-Schumacher, 1959, dama neagră apără importantul
câmp e7, de aceea ea trebuie îndepărtată printr-un atac dublu. 1.£d2! £:d2 Altfel se pierde
calul din f4. 2.¤e7+ ¢h8 3.¤f7#.

Marasche-Morphy
New York, 1859

Poziţia damei albe e «în aer». Caii negrului găsesc prilejul să se năpustească asupra
regelui advers: 1...¤g3! 2.£:g6 ¤de2#
Matul cizmarului e o cursă primitivă de mat în deschidere, specifică începătorilor,
care plasează la primele mutări dama la f3 şi nebunul la c4, în speranţa că adversarul nu
vede matul pe f7. Deci: 1.e4 e5 2.¥c4 ¥c5 3.£f3? ¤c6?? (3...¤f6!) 4.£:f7# Acest gen de
mat este cunoscut sub denumirea de "schuster-mat". Desigur, aceeaşi cursă naivă poate fi
întinsă şi de negru, plasându-şi piesele în mod similar.
Matul Dilaram e o combinaţie de mat care constă din sacrificiul, uneori repetat, al
turnurilor, prin care se eliberează cu tempo (de regulă, cu şah) un anumit câmp din
apropierea regelui atacat pentru a permite transferarea rapidă pe câmpul critic a unei
figuri (de cele mai multe ori dama) care îndeplineşte funcţia executivă de “călău” al
regelui advers. Denumirea acestui mat provine – ne spune o legenda arabă – de la
frumoasa Dilaram, soţia unui vizir, care, jucând “la interes” cu un adversar puternic, şi-a
pierdut întreaga avere şi, în sfârşit, şi-a pus în joc soţia (în limba arabă Dilaram înseamnă
“inimă bună”). Adversarul putea câştiga, dar prinţesa Dilaram s-a uitat la poziţie şi i-a
şoptit soţului: “Sacrifică ambele turnuri, dar salvează-ţi soţia”. Vizirul a înţeles sensul
cuvintelor soţiei şi a câştigat din poziţia: alb: ¢a4, ¦h1, ¦h4, ¤g4, ¥h3, f6, g6 negru: ¢g8,
¦b2, ¦b8, ¤c4, care de fapt, este o mansuba foarte veche, de pe vremea şatrandjului şi în
care nebunul din h3 este, în realitate, un alfil. 1.¦h8+! ¢:h8 2.¥f5+ În şatrandj aşa se muta
alfil-ul. 2...¦h2 3.¦:h2+ ¢g8 4.¦h8+! ¢h8 5.g7+ ¢g8 6.¤h6# În celebrul manuscris de la
Gottingen se găseşte poziţia: alb: ¢b4, £d1, ¦f1, ¦h1, e2, g6 negru: ¢g8, £e8, ¦f8, f6, g7, din
care albul dă mat în cinci mutări. 1.¦h8+! ¢:h8 2.¦h1+ ¢g8 3.¦h8+! ¢:h8 4.£h1+ ¢g8
5.£h7#. Ideea matului Dilaram “are pe conştiinţă” mulţi “gemeni”.

S-a jucat: 1...¦:h2+ 2.¥:h2 ¤g3+! 3.¥:g3 £h8+ 4.¥h2 £:h2+! 5.¢:h2 ¦h8# 0-1. Negrul şi
albul au deschis şi, respectiv închis de trei ori coloana "h"!

N.-Stonner, 1929

În exemplul: alb: ¢h1, £b5, ¦b3, ¦f1, ¤c3, ¤d5, ¥d2, a4, d4, e3, f2, g2 negru: ¢b8, £c8,
¦d8, ¦g8, ¤c6, ¥d6, ¥h5, a7, b7, c7, f6, g5, Manolov-Hairabedian, 1962, soluţia este
subtilă. 1...¥e2 Eliberează cu tempo coloana "h". 2.¤:e2 (2.£b7+ £b7 3.¦b7+ ¢b7 4.¦b1+
¢c8 5.¤e2 ¦h8+ 6.¢g1 ¥h2+ 7.¢f1 ¦d5) 2...¦h8+ 3.¢g1 ¦h1+! 4.¢:h1 ¦h8+ 5.¢g1 ¦h1+! 6.¢:h1
£h8+ 7.¢g1 £h2#.
Din poziţia: alb: ¢g1, £c4, ¦a1, ¦f1, ¤b3, ¤e1, ¥d3, a4, b5, d4, f2, g2, h3 negru: ¢b8, £d6,
¦e8, ¦h8, ¤f4, ¥b7, ¥e7, a7, b6, c7, f5, g5, g6, Korby-Karge, 1939, negrul a desfăcut poziţia
regelui alb cu o combinaţie superbă pe ideea matului Dilaram 1...¤h3+! 2.gh3 £h2+!!
3.¢:h2 ¦:h3+! 4.¢:h3 ¦h8+ 5.¢g3 f4+ 6.¢g4 ¦h4#
Matul în linie e matul pe ultima linie ca urmare a lipsei de "fereastră" sau a altor
slăbiciuni din poziţia adversă ce ţin de apărarea acestei linii.
 Alehin-N., 1926

O combinaţie simplă, dar de efect rezolvă totul. 1.¦e8+ ¤f8 2.¤h6+! £:h6 3.¦:f8+
(atragerea pe un câmp nefavorabil) 3...¢:f8 4.£d8#
Slăbiciunea primei linii e exploatată magistral.
Din poziţia: alb: ¢h1, £d7, ¦f1, ¥a3, a2, g2, h2 negru: ¢g8, £e4, ¦e8, ¥f8, d6, f7, g7, h7,
Reshevsky-Fischer, 1970. 1...£f4! 2.¢g1 (2.¦d1 £d2! 3.¦g1 ¦e1 4.h3 ¦g1+ 5.¢g1 £e3+)
2...£d4+ 3.¢h1 £f2! 4.¦g1 ¦e1! 5.¦e1 £e1# O combinaţie de mat, bazată pe controlul
câmpului e2 a avut loc in 1964.
Din poziţia: alb: ¢f1, ¦d1, ¦e1, ¤h5, ¥f3, a2, b2, c3, f2, h3 negru: ¢h8, ¦e8, ¦g6, ¤e4, ¥c6,
a7, b7, d3, f7, h4, Farwig-Lundin, 1964: 1...¤d2+! 2.¦:d2 ¦:e1+ 3.¢:e1.
În poziţia: alb: ¢h2, £d6, ¦e2, ¥f4, a3, b2, g2, h3 negru: ¢g7, £f5, ¦c6, ¥d5, b7, f6, f7,
h7, Belov-Osaciuk, 1965 regele negru este atras pe linia a opta, fatală: 1.£f8+!! ¢:f8
2.¥h6+ ¢g8 3.¦e8#
Matul Legal e o combinaţie de mat ce poartă numele jucătorului francez Kermur de
Legal (1702-1792), care se bazează pe tema “legăturii aparente” a calului de către nebun.
Matul a fost realizat pentru prima dată în partida Legal-Saint Brie, 1750: 1.e4 e5 2.¥c4 d6
3.¤f3 ¤c6 4.¤c3 ¥g4 5.¤:e5? Desigur, o cursă de deschidere. După 5...¤:e5 negrul câştigă
o figură, dar tentaţia capturării damei pentru cavalerul Saint Brie a fost prea mare şi a
înghiţit cacealmaua. 5...¥:d1?? 6.¥:f7+ ¢e7 7.¤d5# Ideea matului Legal s-a întâlnit de
atunci în sute de partide şi continuă să facă victime printre amatori şi chiar la case mai
mari. Iată, de exemplu, o partidă Tarrasch-Cigorin, 1893, între doi adversari dintre cei
mai mari la vremea lor : 1.e4 e5 2.¤f3 ¤c6 3.¥b5 a6 4.¥a4 ¤f6 5.¤c3 ¥b4?! (5...¥e7!) 6.¤d5
¥a5 7.0-0 b5 8.¥b3 d6 9.d3 ¥g4 10.c3 ¤e7? 11.¤:e5! Acum albul merge pe ideea matului
Legal, pentru că după 11...¥:d1 urmează 12.¤:f6+ g:f6 13.¥:f7+ ¢f8 14.¥h6#; 12...¢f8
13.¤ed7+ 11...d:e5 12.¤:f6+ g:f6 13.£:g4 ¤g6 14.¥d5 ¦b8 15.f4+. Într-o partidă
Koltanowski-Prins, 1938, s-a jucat: 1.d4 ¤c6 2.¤f3 d6 3.e4 ¥g4 4.¥b5 a6 5.¥a4 b5 6.¥b3
e5? 7.d:e5 ¤:e5? 8.¤:e5! ¥:d1 9.¥:f7+ ¢e7 10.¤c6+ ¢:f7 11.¤:d8+ ¦:d8 12.¢:d1+. O partidă
Kertesz-Neamţu, 1970, a avut de asemenea, o desfăşurare scurtă: 1.d4 ¤f6 2.c4 c5 3.d:c5
e6 4.¤f3 ¥:c5 5.¤c3 d5 6.c:d5 e:d5 7.¥g5?! (7.e3) 7...d4! 8.¤e4? Această mutare se
bazează pe o legătură care în realitate e aparentă. 8...¤:e4! 0-1. Dacă 9.¥:d8 ¥b4+ 10.¤d2
¥:d2+ 11.£:d2 ¤:d2.
Matul lui Lucena e prima formă a matului sufocat, realizată de şahistul spaniol Luis
Ramirez de Lucena, din secolul al XV-lea, în poziţia: alb: ¢d5, £c6, ¤e5 negru: ¢g8, £a3,
¦a8, ¦b8, g7, h7. Soluţia indicată de Lucena: 1.£e6+ ¢h8 2.¤f7+ ¢g8 3.¤h6+ ¢h8 4.£g8+!
¦:g8 5.¤f7# Această poziţie a apărut în tratatul său din 1497 în care a utilizat noile reguli
ale jocului de şah (şatrandjul modernizat). Tratatul conţine analiza a 10 deschideri, 150
de probleme şi finaluri compuse de el, printre care şi cel prezentat mai sus. Actualmente
matul lui Lucena este cunoscut sub numele de mat sufocat.
Matul lui Morphy e o combinaţie de mat realizată prin cooperarea cuplului turn +
nebun.

S-a jucat: 1.f:g7+ ¢:g7 2.¥h6+ ¢g8 3.£g5+!! Îndepărtează dama neagră de la apărarea
liniei a opta. 3...£:g5 4.¦e8+ ¥f8 5.¦:f8#.
În poziţia: alb: ¢g1, £f5, ¦d1, ¤e4, ¥b5, a2, b2, c2, f3, g3 negru: ¢f8, £c7, ¦h6, ¤e5, ¥b7,
a7, b6, c5, f7, g7, King-Benjamin, 1982, s-a jucat: 1.£:e5! £:e5 2.¦d8+ ¢e7 3.¦e8#.
În exemplul: alb: ¢g1, £c2, ¦a1, ¦f1, ¤c3, ¥e2, ¥f4, a2, b2, f2, f6, g2, h2 negru: ¢c8,
£b6, ¦d8, ¦h8, ¤d7, ¥b7, ¥c5, a7, b5, c4, e6, f7, Johansson-Ekerberg, 1974, atacul asupra
punctului g2 decide: 1...£c6 2.¥f3 £:f3!! 3.g:f3 ¦dg8+ 4.¥g3.
În poziţia: alb: ¢g1, £h5, ¦a1, ¦e1, ¤b1, ¤g5, ¥a3, ¥d5, a2, c3, f2, g2, h2 negru: ¢f8,
£d8, ¦a8, ¦h8, ¤e7, ¤g8, ¥a5, ¥d7, a7, b7, f6, g6, h7, Urusov-Bihn, 1852, atacul albului a
ajuns la punctul culminant: 1.¦:e7! g:h5 (1...¤e7 2.£h6+ ¢e8 3.¥f7#) 2.¦f7+ ¢e8 3.¦f8#
Matul prostului - denumirea celei mai scurte partide de şah care se termină cu mat în
două mutări, dat de negru: 1.f4 (1.f3) 1...e6 (1...e5) 2.g4?? £h4#
Matul gueridon (în franceză “măsuţă rotundă cu unul sau cu trei picioare") e o poziţie
în care regele advers este făcut mat din cauza că două piese de aceeaşi culoare cu el,
aşezate pe câmpurile laterale şi cu o linie în spatele lui, îi blocheaza posibilităţile de
retragere. Matul gueridon este un gen de mat cu epoleţi realizat într-o formă
“neortodoxă” (piesele de autoblocadă nu se afla pe aceeaşi linie cu regele care este făcut
mat). Regele atacat şi cele două piese de autoblocadă formează un triunghi ("măsuţă cu
trei picioare"), ceea ce atrage şi denumirea matului. Iată o forma clasică a matului
gueridon: alb: ¢h1, £d4, e3 negru: ¢d5, ¦c6, ¦e6. Regele negru nu se poate retrage pe unul
dintre câmpurile c6 sau e6 din cauza turnurilor proprii. O cursă de deschidere specifică
Apărarii Philidor, care se termină cu matul gueridon, survine după mutările: 1.e4 e5 2.¤f3
d6 3.¥c4 ¥e7 4.d4 e:d4 5.¤:d4 ¤d7? 6.¥:f7+ ¢:f7 7.¤e6! ¢:e6 8.£d5+ ¢f6 9.£f5#
În poziţia: alb: ¢c1, £g7, ¦d1, ¦h1, ¥b2, c2, d3, f2, f6, h3 negru: ¢b8, £c6, ¦a4, ¦e2, a7,
b4, c5, c7, d6, Baraty-Redely, 1961, s-a jucat: 1...¦a1+! 2.¥:a1 £a4 3.£g8+ ¢b7.
În poziţia: alb: ¢f2, £f3, ¦a1, ¦f1, ¤d4, ¥e3, a2, b2, g3, h2 negru: ¢g8, £b6, ¦d8, ¦e8, ¤f6,
a7, b7, f7, g7, h7, Macri-M. Rădulescu, 1954, după 1...¦:e3! albul a cedat, deoarece la
2.¢:e3 £:d4+ 3.¢e2 £d2# survine matul gueridon.
În poziţia: alb: ¢g3, £b3, ¦f3, ¤d3, d6, f4, g2, h3 negru: ¢g8, £a1, ¦a2, ¥d4, c5, f7, g6,
h5, Teodorescu-Pogorevici, 1956, a urmat: 1...¦:g2+! 2.¢:g2 (2.¢h4 ¥f6#) 2...£g1#
Matul lui Anderssen e o combinaţie de mat realizată prin cooperarea dintre damă sau
turn şi un nebun, dar la a cărei construcţie pot contribui şi alte piese de aceeaşi culoare.
De regulă, combinaţia începe cu un sacrificiu de damă sau nebun pentru distrugerea
protectiei de pioni a regelui atacat.
În poziţia: alb: ¢h1, £h6, ¦g1, ¦g3, ¤f3, ¥d3, a2, f2, f5, g7, h2 negru: ¢g8, £d6, ¦d8,
¦f7, ¤a5, ¥b6, a7, b4, c5, e5, h7, Anderssen-Zukertort, 1869, s-a jucat: 29.£:h7+!
Sacrificiul de distrugere are scopul de a elibera coloana "h", pe unde va pătrunde turnul
alb în drumul său spre mat. 29...¢:h7 30.f6+ ¢g8 31.¥h7+! ¢:h7 32.¦h3+ ¢g8 33.¦h8#.
În poziţia: alb: ¢g1, £a4, ¦a1, ¦e1, ¤a3, ¥c2, a2, b2, b7, c3, d4, f2, h4 negru: ¢b8,
£b6, ¦d8, ¦e8, ¥f3, ¥f4, a7, f7, g2, g7, h5, Gunsberg-Schallopp, 1886, după 23...£f6! albul
a cedat. El nu poate para ameninţarea: 24...¥h2+ 25.¢h2 £h4+ 26.¢g1 £h1#. O partidă
Blom-Jensen, 1934 a avut o desfăşurare scurtă: 1.e4 e6 2.d4 d5 3.¤c3 d:e4 4.¤:e4 ¥d6?!
5.¥d3 ¤e7?! 6.¥g5 0-0? 7.¤f6+! g:f6 8.¥:f6 £d7 9.¥:h7+ ¢:h7 10.£h5+ ¢g8 11.£h8#.
Matul lui Blackburne se obţine prin cooperarea dintre perechea de nebuni şi un cal,
dar la construcţia lui pot contribui şi alte piese de aceeaşi culoare. O partidă jucată de
Blackburne (cu negrele) într-un simultan din 1880 s-a terminat cu un mat spectaculos:
1.e4 e5 2.¤f3 ¤c6 3.¥c4 ¥c5 4.¥:f7? ¢:f7 5.¤:e5+ ¤:e5 6.£h5+ g6? (6...¢e6) 7.£:e5 d6!
8.£:h8 £h4 9.0-0 ¤f6 10.c3? (10.£d8! ¥b6 11.e5 de5 13.£d3) 10...¤g4 11.h3 ¥:f2+ 12.¢h1
¥f5! 13.£:a8 £:h3+! 14.g:h3 ¥:e4#. Partida Flohr-Pitschak, 1930, a avut, de asemenea, un
deznodământ spectaculos: 1.d4 ¤f6 2.¤f3 e6 3.¤bd2 c5 4.e3 b6 5.¥d3 ¥b7 6.0-0 ¥e7 7.c4
0-0 8. b3 d5 9.£c2!? ¤c6 10.a3 c:d4 11.c:d5 £:d5 12.e:d4 ¤:d4 Albul a jucat slab
deschiderea şi acum stă rău. 13.£b1 ¦fd8 14.¤e1 £h5 15.¥b2 ¥d6! 16.g3 ¤g4 17.h4 £:h4
(18.g:h4 ¥h2#) 0-1. În 1932 Tarrasch a jucat cu negrele următoarea partidă-miniatură:
1.e4 e5 2.¤f3 ¤c6 3.¥b5 a6 4.¥a4 ¤f6 5.0-0 ¥c5 6.¤:e5 ¤:e4 7.¤:c6 b:c6 8.£f3 £h4 9.¤c3
¤:c3 10.¥:c6 d:c6 11.£:c6+ ¥d7 12.£:a8+ ¢e7 13.£:h8 ¤e2+ 14.¢h1 ¥:f2 15.h3 £:h3+!
16.g:h3 ¥c6+ 17.¢h2 ¥g3#.
Matul lui Boden se realizează prin cooperarea perechii de nebuni, dar la a cărei
construcţie contribuie şi alte piese de aceeaşi culoare. De regulă, regele “asediat” se află
în poziţia rocadei mari, iar combinaţia începe printr-un sacrificiu de damă pentru
distrugerea protectiei de pioni a regelui care se afla sub atac.
 În poziţia: alb: ¢c1, £f3, ¦d1, ¦h1, ¤d2, ¥d5, ¥e3, a2, b2, c3, f2, f4, h2 negru: ¢c8, £f6,
¦e8, ¦h8, ¤c6, ¥f5, ¥f8, a7, b7, c7, g7, h7, Schulten-Boden, 1853, după: 1...£:c3+! 2.b:c3
¥a3#.
În poziţia: alb: ¢f1, £c4, ¦h1, ¤f3, ¥d2, a4, b3, d6, g2, h2 negru: ¢g8, £e4, ¦e8, ¥b6,
¥d7, a5, b7, f7, g7, h7, Harrwitz-Healey, 1865, s-a jucat: 1...£:f3+ 2.g:f3 ¥h3#.
Într-o partidă dintr-un simultan dat de Alehin în 1925 a survenit poziţia: alb: ¢e1, £e2,
¦a1, ¦h1, ¤g1, ¥a3, ¥d3, a2, c2, c3, d4, f2, g2, h2 negru: ¢e8, £d8, ¦a8, ¦h8, ¤d7, ¤f6, ¥c8,
a7, b6, c7, e6, f7, g7, h6. Alehin a încheiat partida printr-un sacrificiu de damă specific
matului lui Blackburne 1.£:e6+! f:e6 2.¥g6#.
Matul lui Greco se realizează prin cooperarea dintre damă sau turn şi un nebun prin
deschiderea unei coloane marginale (de regula, coloana "h") pe care se executa matul.
Acest gen de mat apare pentru prima dată în tratatul lui Greco şi, de aceea, îi poartă
numele: 1.e4 e5 2.¤f3 ¤c6 3.¥c4 ¥c5 4.c3 ¤f6 5.¤g5 0-0 6.d3 h6? 7.h4 h:g5? 8. h:g5 ¤h7
9.£h5 ¦e8 10.£:f7+ ¢h8 11.¦:h7+! ¢:h7 12.£h5#. Partida Johnston-Marshall, 1899, s-a
încheiat rapid cu matul gueridon: 1.d4 d5 2.c4 e6 3.¤c3 ¤c6 4.¤f3 ¤f6 5.¥f4 ¥d6 6.¥g3 ¤e4
7.e3 0-0 8. ¥d3 f5 9.a3 b6 10. ¦c1 ¥b7? 11.c:d5 e:d5 12.¤:d5 ¤:d4 13.¥c4 ¤:f3+ 14.g:f3
¤:g3 15.¤e7+ ¢h8 16.¤g6+! h:g6 17.h:g3+ £h4 18. ¦:h4#
În poziţia: alb: ¢g1, £c2, ¦a1, ¦f1, ¤b1, ¥b2, ¥g2, a2, b3, c4, e2, f4, g3, h2 negru: ¢g8,
£f6, ¦a8, ¦f8, ¤e4, ¤e5, ¥c8, ¥d6, a7, b7, c6, d5, e6, f5, g7, h7, Grünfeld-Torre, 1925, albul
a continuat cu: 12.f:e5?? A urmat: 12...¥c5+ 13.¢h1 ¤:g3+ 14.h:g3 £h6+ 15.¥h3 £:h3#.
Matul lui Lolli e un mat care se realizează în colţul tablei prin cooperarea dintre damă
şi un pion. El are ca motiv blocarea de către un turn al parţii în apărare a câmpului de
retragere a regelui ameninţat. Acest gen de mat include un sacrificiu de damă pentru
distrugerea protecţiei de pioni a regelui.
În poziţia: alb: ¢a2, £g5, ¦b2, a3, f6 negru: ¢g8, ¦a8, ¦f8, f7, g6, h7, albul ameninţă Dh6
şi mat pe campul g7. Mutarea negrului: 1...¢h8 este forţată. 2.£h6 ¦g8 Singura apărare, dar
acum se blochează câmpul g8 de retragere a regelui. 3.£:h7+! Sacrificiul de distrugere.
3...¢:h7 4.¦h2#. În poziţia: alb: ¢g1, £h6, ¦e4, ¦f1, ¥c2, a2, c4, f6, g2, h2 negru:
¢h8, £b2, ¦d8, ¦g8, ¤b7, a7, b6, c7, f7, g6, h7, Reinhardt-Vasconcellos, 1951, se ameninţă,
conform “schemei” cunoscute, £:h7+ şi ¦:h4#. Negrul spera să împiedice această
posibilitate şi a jucat 1...g5, pentru a controla câmpul h4. La 1...¦d4 urmează 2.¦e8! cu mat
pe g7 din cauza legării turnului din g8. A urmat, totuşi: 2.£:h7+! şi după 2...¢:h7 3.¦h4+
matul tot nu a fost parat.
În poziţia: alb: ¢h1, £g5, ¦b1, ¦f1, ¥a4, a2, b2, e4, f6, g2, h3 negru: ¢h8, £b6, ¦a8, ¦f8,
¤c4, a7, b3, c5, d6, f7, g6, h7, Bronstein-Keres, 1950, Bronstein putea să câştige direct
cu: 1.¦f4 b:a2 2.£h6 a:b1£+ 3.¢h2 ¦g8 4.£:h7+! ¢:h7 5.¦h4#, dar era în criză de timp şi a
jucat: 1.a:b3. După 1...£b4 2.b:c4 £:a4 3.¦f4! £c2 4.£h6 negrul a cedat, din cauza aceleiaşi
ameninţări imparabile de mat: 4...¦g8 5.£:h7+! ¢:h7 6.¦h4#.
Matul lui Mayet e realizat prin cooperarea dintre două figuri grele şi un nebun. De
regulă, combinaţia care se termină cu matul lui Mayet începe printr-un sacrificiu de
distrugere.
În poziţia: alb: ¢b2, ¦d1, ¦h1, ¥f6, b3 negru: ¢g8, ¦b8, ¦f8, ¤c8, b6, f7, g6, h7, se joacă:
1.¦:h7 ¢:h7 2.¦h1+ ¢g8 3.¦h8#.
 În poziţia: alb: ¢g2, £c1, ¦h1, ¦h4, ¥d3, ¥f6, a2, b2, d4, f2, f3 negru: ¢g8, £c7, ¦d7, ¦e8,
¥d6, ¤f4, a7, b5, c6, f7, g6, h5, Blackburne-Schwarz, 1881, a urmat o încheiere rapidă:
26.£:f4! ¥;f4 27.¦:h5 şi negrul a cedat, pentru că după: 27...g:h5 28.¦:h5 ¥h6 29.¦:h6 matul
pe h8 nu mai poate fi parat.
În poziţia: alb: ¢c1, £h3, ¦d1, ¦h1, ¤d4, ¥b2, ¥f1, a2, c4, d2, f2, g2 negru: ¢g8, £d8, ¦a8,
¦e8, ¤b8, ¤e7, ¥g7, b4, b7, c6, f7, g6, Euwe-Loman, 1923, negrul a jucat greşit: 16...¥:d4?
şi după: 17.£h8+ ¥:h8 18. ¦:h8#.
Matul lui Pillsbury e o combinaţie de mat realizată prin cooperarea cuplului turn +
nebun, dar la a cărei constructie participă şi o alta figură grea.
În poziţia: alb: ¢e1, £d1, ¦a1, ¦h1, ¥h6, a2, b2, d4, e3, f2, h2 negru: ¢g8, £g2, ¦b7, ¦f8,
¤d7, a7, b6, c7, f6, f7, h7, Pillsbury-Lee, 1899, după: 17.£f3!! £:f3 18. ¦g1+ ¢h8 19.¥g7+
¢g8 20.¥:f6#. Într-o partidă Stepanov-N., 1899, în poziţia: alb: ¢h2, ¦a1, ¦g1, ¥b2, ¥c2, a3,
e4, f2, f3, h3 negru: ¢g8, £d8, ¦a8, ¦f8, ¤c6, ¤d3, a7, b7, c7, d6, f7, g7, h7, a urmat: 1.¦:g7+
¢h8 2.¦g8+ ¢:g8 3.¦g1+ £g5 4.¦:g5#.