Teorie Economica PDF

Dumitru Moldovanu
CURS
DE TEORIE
ECONOMICA
wmmmt
I r jmk
Dumitru Moldovanu
CURS
DE TEORIE
ECONOMICA
DE ACELA§I AUTOR
La Editura Arc
Economia Moldovei in capcana globalizarii tranzipei, 2004, 296 p.
Doctrinele economice, 2003, 260 p.
dKOHOMUHecKue doKtnpuHu, 2003, 278 p.
Economia politica, 2001, 300 p.
Economia relapilor externe (exemplul Republicii Moldova), 1999, 240 p.
La Editura ASEM
Tranzifia: interdependenfa transformarilor sistemice §i a integrarii
in economia mondiald, 1997, 260 p.
Doctrinele economice, 1997, 1998, 300 p.
dKOHOMunecKue doK mpunu, 1997, 320 p.
Relafiile economice externe ale Republicii Moldova:
afirmare perspective, 1996, 132 p.
Istoria doctri.ielor economice, 1992, 160 p.
McmopuH 3K0H0MmecKux doKmpuu, 1993, 204 p.
La Editura Economica, Bucurefti (coautor fi coordonator)
La Republique de Moldavie dans la strategie d'elargissement
de VUnion Europeenne en Sud-Est de I'Europe, 2002, 174 p.
La Editions Ant. N. Sakkouias, Crecia (coautor fi coordonator)

L'integration de la Republique de Moldavie dans Veconomie mondiale
et europeenne: les premiers pas, 1999, 138 p.
La Editura Universitas
Doctrinele economice, 1994, 240 p.
La Editura Cartea Moldoveneasca

Haiducul Tobultoc, 1981, 1989, 176 p.
Frunze - ,,/m/" lui Cronos, 1989, 190 p.
Serghei Lazo, 1979, 1981, 156 p.
Dumitru Moldovanu
CURS
DE TEORIE
ECONOMICA
Editia
> a Il-a
Editura ARC
CZU 330.1(084)
M 87
Lectori: Adriana Hristov, Gheorghe Chiri\a

Coperta: Mihai Bacinschi
Desen coperta: Vitalie Stelea
Tehnoredactare: Marian Motrescu
Difuzare: Societatea de Distributie a Car�ii „Pro-Noi"

Romania
str. Ing. Pandele Jaru�anu nr. 13, sector 1, Bucure�ti
Tel./ fax: (01)222.69.38, (01)222.69.35
Republica Moldova
str. Alba-lulia nr. 23/1, Chi�inau
Tel.: (37322) 51.68.17, 51.57.49;
e-mail: pronoi@mtc.md; www.librarie.md
Descrierea GIF a Camerei Najionale a CSr�ii
Moldovanu, Dumitru
Curs de teorie economica / Dumitru Moldovanu; cop.: Mihai Bacinschi.
- Ed. a 2-a - Ch.: Arc, 2007 (Tipografia Centrala). - 432 p.
ISBN 978-9975-61-208-1
--1. Teorie economica.
330.1(084)
M 87
© Dumitru Moldovanu
© Editura ARC
ISBN 978-9975-61-208-1
Cuprins
CUVINT INAINTE 9
Partea 1. INITIERE iN TEORIA ECONOMICA 11
I. TEORIA ECONOMICA IN SISTEMUL §TIINTEL0R ECONOMICE.
METODE §I INSTRUMENTE DE ANALIZA ECONOMICA 11
1. Sistemul §tiintelor economice 11
2. Obiectul de studiu al teoriei economice 14
3. Structure cursului de teorie economica 17
4. Principiile (ideile calauzitoare) §i functiile teoriei economice 21
5. Metoda §i instrumentele de analiza economica 23
II. ACTIVITATEA ECONOMICA. NEVOI §I RESURSE 27
1. Premisele activita�ii economice: nevoile §i resursele 27
2. Problema alegerii §i utilizarii eficiente a resurselor -
problema fundamentals a economiei 31
3. Activitatea economica - forma principals a activitatii umane 35
4. Agentii economici 37
III. CARACTERISTICA GENERALA A ECONOMIEI DE PIATA.
INSTITUTIILE ECONOMICE 38
1. Sistemele economice ideale 38
2. Economia de piata contemporana §i modelele sale 42
3. Revenirea fostelor tari socialiste la economia de piata 47
4. Esenta §i rolul institu�iilor in dezvoltarea economica 49
Partea a Il-a. MICROECONOMIE 55

IV. COMPORTAMENTUL (TEORIA) CONSUMATORULUI 55
1. Utilitatea economica. Legea utilitatii marginale descrescinde 56
2. Preferintele consumatorului. Curba de indiferenta in consum 62
3. Constringerea bugetara §i echilibrul consumatorului 65
6 CURS DE TEORIE ECONOMICA
V. COMPORTAMENTUL (TEORIA) PRODUCATORULUI.

INTREPRINDEREA §I COMBINAREA FACTORILOR
DE PRODUCJIE 67
1. Intreprinzatorul - figura centrala a economiei de piata 67
2. Functiile, tipologia §i concentrarea intreprinderilor 70
3. Maximizarea profitului - obiectivul fundamental
al intreprinderii 80
4. Comportamentul intreprinzatorului in combinarea factorilor
de productie. Legea randamentelor neproportionale 82
5. Productivitatea combinarii §i folosirii factorilor de productie 94
VI. EVOLUTIA COSTURILOR PE TERMEN SCURT
§I PE TERMEN LUNG 101
1. Conceptul, marimea §i tipologia costurilor 101
2. Evolutia costurilor pe termen scurt 105
3. Evolutia costurilor pe termen lung 110
4. Minimizarea costurilor de productie 113
VII. PIATA. CEREREA §I OFERTA 115
1. Piata §i infrastructura pietei 115
2. Cererea. Factorii §i legea cererii. Elasticitatea cererii 121
3. Oferta. Factorii §i legea ofertei. Elasticitatea ofertei 127
VIII. CONCURENJA §I PREJUL 133
1. Concurenta §i rolul ei in economia de piata 133
2. Tipuri de piete concuren�iale. Protejarea concurentei 137
3. Pretul: concept, functii §i tipuri 143
IX. FORMAREA PREJULUI §I DETERMINAREA PRODUCTIEI
MAXIME IN CONDITIILE CONCURENTEI ' PERFECTE
§I ALE CELEI IMPEr'fECTE 147
1. Piata cu concurenta perfecta 147
2. Piata cu concurenta de monopol 152
3. Piata oligopolista 161
4. Piata cu concurenta monopolistica 164
X. PIATA FACTORILOR DE PRODUCJIE §I VENITURILE
FAc'tORIALE 166
1. Particularitatile formarii §i repartitiei veniturilor
pe pietele factorilor de productie 166
2. Piata muncii §i salariul 173
3. Dobinda §i piata capitalului 180
4. Renta §i pretul pamintului 185
5. Profitul §i rentabilitatea 190
CUPRINS 7
Partea a Ill-a. MACROECONOMIE 197

XI. INDICATORII MACROECONOMICI 197
1. Con�inutuI, structura §i obiectivele macroeconomiei 197
2. Sisteme de evaluare la nivel macroeconomic 199
3. Masurarea rezultatelor macroeconomice.
Indicatorii macroeconomici sintetici 203
4. Economia oficiala §i economia subterana 208
XII. VENITUL, CONSUMUL, INVESTITIILE 215
1. Venitul la nivel macroeconomic 215
2. Structura §i legile consumului 216
3. Economiile. Motivele economisirii 222
4. Investi�iile §i rolul lor in dezvoltarea economica.
Finantarea investitiilor 226
5. Multiplicatorul investitiilor §i acceleratorul 235
XIII. BANII. PIAJA MONETARA
§I PIATA TITLURILOR MOBILIARE 239
1. Banii - „singele" economiei. Functiile §i formele banilor 239
2. Plata monetara. Cererea §i oferta de bani 250
3. Creditul §i sistemul bancar 254
4. Piata titlurilor mobiliare 262
XIV. ECHILIBRUL MACROECONOMIC 268
1. Echilibre §i dezechilibre economice 268
2. Echilibrul intre cererea agregata §i oferta agregata 270
3. Echilibrul intre sectorul real §i sectorul monetar al economiei 277
XV. STATUL §I ECONOMIA. POLITICILE MACROECONOMICE 283
1. Cauzele §i limitele reglementarii economiei de catre stat 283
2. Obiectivele, formele §i instrumentele politicilor
macroeconomice 290
XVI. BUGETUL DE STAT §I IMPOZITELE 302
1. Politica bugetara. Cheltuielile publice 302
2. Impozitele 310
3. Politica fiscala. Curba Laffer 317
XVII. INSTABILITATEA MACROECONOMICA
§I FLUCTUAJIILE CICLICE 319
1. Ciclicitatea - o forma specifica de evolutie a activitatii
economice 319
2. Ciclurile economice medii §i lungi. Teorii cu privire
la cauzele evolutiei ciclice 323
XVIII. OCUPAREA §I §OMAJUL 328

1. Definirea §i evaluarea (masurarea) §omajului 328
2. Costurile §omajului. Legea Okun 332
3. Cauzele formele §omajului 337
XIX. ANALIZA MACROECONOMICA A INFLATIEI 340
1. Ce este §i cum se masoara inflatia 340
2. Cauzele inflatiei 347
3. Efectele microeconomice macroeconomice ale inflatiei 349
4. Politici de combatere a inflatiei 353
XX. CRE§TEREA §I DEZVOLTAREA ECONOMICA 356
1. Conceptul de cre§tere §i dezvoltare economica 356
2. Factorii (sursele) cre§terii economice 364
3. Cre§terea economica in Republica Moldova:
rolul decisiv al pietei §i al investitiilor 367
4. Teorii, tipuri §i modele de cre§tere economica 371
Partea a IV-a. MONDOECONOMIE 377

XXI. RELATIILE ECONOMICE INTERNATIONALE
IN CONDITIILE ECONOMIILOR DESCHISE 377
1. Economia deschisa 377
2. Diviziunea internationala a muncii -
temelie a economiei mondiale 379
3. Comertul international. Politica comerciala
> >
388
4. Migratia internationala a capitalurilor 392
5. Circulatia internationala a fortei de munca
> y >
396
XXII. PIATA VALUTARA §I BALANTA DE PLATI 400
1. Piata schimburilor valutare 400
2. Balanta de plati externe 405
XXIII. GLOBALIZAREA §I INTEGRAREA ECONOMICA
internationala 409
1. Conceptul §i formele de manifestare ale globalizarii 409
2. Globalizarea §i noua economie 416
3. Integrarea economica internationala 418
4. Aderarea la Uniunea Europeana -
obiectiv strategic prioritar al Republicii Moldova 422
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 427
CUVINT INAINTE
Cartea pe care o tineti in mina se dore§te a fi un curs de lectii de teorie

economica, o calauza in lumea complexa a realitatilor economice. Cursul i§i
propune ca obiectiv principal familiarizarea studentilor din anii incepatori cu
notiunile de baza din microeconomie, macroeconomie §i mondoeconomie.
Fara „lumina calauzitoare" a teoriei economice este greu, daca nu chiar
imposibil, a „vedea" §i a in�elege viata economica.
Scrisa intr-un limbaj accesibil, atractiv, cu exemple din viata, uneori mai
serioase, alteori mai amuzante, lucrarea poate fi, de asemenea, de un real fo-
los tuturor celor care doresc sa-§i imbogateasca cuno�tintele economice.
Deoarece realitatea este mult mai complexa decit orice curs universitar,
cu aceasta lucrare abia incepe procesul de studiere a vietii economice, de for-
mare a unui mod de gindire analitic, pragmatic, pozitiv.
Manuscrisul lucrarii a fost examinat la Catedra de Economic Politica §i
Doctrine Economice, cu participarea unor profesori de la Catedra de Econo¬
mic Generala, ambele din cadrul Academiei de Studii Economice din Mol¬
dova. Pe aceasta cale aduc calde multumiri colegilor, care prin sugestiile §i
propunerile lor au contribuit la perfectionarea lucrarii.
§i, fire§te, adresez un cuvint de recuno§tinta colectivului Editurii ARC,
care de mai multi ani, prin activitatea pe care o desfa�oara, imbogate§te cul-
tura economica a neamului nostru.
Fie ca cititorii prezentei carti, precum §i cei care au contribuit intr-un fel
sau altul la aparitia acesteia sa aiba parte de fericire, noroc §i bunastare.
Partea I
INITIERE tN TEORIA ECONOMICA
,1 ____
I. TEORIA ECONOMICA IN SISTEMUL §TIINTELOR

ECONOMICE. METODE §1 INSTRUMENTE
DE ANALIZA ECONOMICA
1. Si s t e mul f t i i n t e l o r e c o n o m i c e
Lumea inconjuratoare este studiata cu ajutorul §tiintei. Exista §tiinte ca¬
re studiaza natura, lumea materiala, adica fenomene §i procese cu ca-
racter obiectiv. Acestea sint: fizica, chimia, biologia, geografia etc. Insa
societatea, comportamentul subiectiv al omului, formele de organizare
a activitatii umane sint cercetate de §tiintele sociale: istoria, sociologia,
economia, dreptul, psihologia, pedagogia etc.
§tiinta economica studiaza realitati cu caracter dublu: atit obiecti-
ve, cit §i subiective. Deoarece in centrul preocuparilor sale se afla, in
primul rind, una din formele de activitate ale omului, comportamentul
subiectiv al acestuia, §tiinta economica este o §tiinta sociala.
Evolutia ftiin�ei economice

In Antichitate ideile economice erau formulate §i integrate in alte siste-
me de gindire, in alte §tiinte, cum ar fi filozofia, dreptul, etica. §tiin-
ta economica nu era nici un domeniu de cercetare autonom §i, desigur,
nici o disciplina universitara. Abia prin secolul al XVIII-lea cuno�tintele
cu privire la viata economica se desprind de alte §tiinte §i se constituie
intr-o §tiinta aparte, cu propriul sau obiect de studiu, propria sa proble-
matica §i metoda de cercetare.
Initial, §tiinta economica avea denumirea de „economie politica" §i

cuprindea ansamblul ds cuno§tinte cu privire la viata economica. Trep-
tat insa, de la economia politica incep a se desprinde anumite domenii
ale acesteia, formind §tiinte autonome, fiecare cu obiectul sau de stu-
diu §i cu metoda sa de cercetare. Astfel au aparut: contabilitatea, statis-
tica, istoria gindirii economice, finantele, marketingul, managementul
etc. Fiind foarte numeroase (unii speciali§ti considera ca exista peste o
suta de §tiinte economice diferite), acestea se constituie cu timpul intr-
un sistem aparte, numit „sistemul §tiintelor economice". In acest sistem,
economia politica (numita mai apoi „economics", „teoria economica",
„economica" sau pur §i simplu „economie") ocupa un loc central. Ori-
cum, intre aceste doua notiuni: „§tiinta economica" §i „teoria economi¬
ca" nu trebuie pus un semn de egalitate, deoarece desemneaza realitati
diferite. Teoria economica este doar una din §tiintele economice, care,
dupa cum §tim deja, sint foarte numeroase.
Clasificarea ftiin�elor e c o n o m i c e
Desprinzindu-se treptat de la trunchiul comun care era „economia po¬

litica" in sensul ei initial, §tiintele economice formeaza astazi un sistem
cu numeroase componente, numit „sistemul §tiintelor economice". Acest
sistem poate fi impartit in cinci categorii de §tiinte, §i anume: 1) §tiinte-
le economice fundamental; 2) §tiintele economice functionale (sau teo-
retico-aplicative); 3) §tiintele economice concrete; 4) §tiintele economice
istorice; 5) §tiintele economice de frontiera.
Din grupul de �tiinfe economice fundamentale fac parte: economia
politica (teoria economica sau, simplu, economia); microeconomia; ma-
croeconomia.
�tiintele economice functionale au un obiect de studiu mai ingust,
mai specializat, fiind totodata §tiinte teoretico-aplicative. Acestea sint:
statistica, contabilitatea, managementul, finantele §i creditul, marketin¬
gul, relatiile economice internationale, analiza activitatii economice, eco¬
nomia muncii, economia mediului etc.
�tiintele economice concrete par a fi cele mai numeroase: economia
industriei; economia agriculturii; economia invatamintului; economia
comertului; economia transportului. Vine apoi un nou grup de §tiin-
INIJIERE IN TEORIA ECONOMICA 13
te economice, cum ar fi: contabilitatea industriei; managementul per-

sonalului etc. Din aceasta categoric fac parte §i economia unitatilor eco¬
nomice, finantele intreprinderii, contabilitatea firmei, managementul fir-
mei etc.
Din grupul �infelor economice istorice fac parte: doctrinele econo¬
mice (sau istoria gindirii economice), istoria economiei nationale, isto-
ria economiei mondiale.
Grupul �tiin�elor economice de frontiera include §tiintele aparute la
hotarul dintre economie §i alte §tiinte naturale sau sociale: geografia
economica, econometria, cibernetica economica, matematica economi¬
cs, psihologia economica, informatica economica, sociologia economi¬
ca etc.
Teoria economica - �tiinta fundamentala

fi calauza in universal economiei
Sistemul §tiintelor economice se afla in plina dezvoltare. Apar noi §ti-
inte economice, se modifica frontierele intre §tiintele deja existente. Ori-
cum, in toate variantele, teoria economica (economia politica) ocupa lo-
cul central in acest sistem. Ea constituie baza teoretica §i metodologica
pentru celelalte §tiin�e economice, elaboreaza instrumentarul de cerceta-
re economica, formuleaza categoriile, legile §i tendintele principale in
dezvoltarea activitatii economice. Anume aceasta §tiinta serve§te drept
temelie pentru elaborarea politicilor economice promovate de stat.
§i inca ceva. Unul din obiectivele principale ale „teoriei economi¬
ce", in calitatea sa de components fundamentala a §tiintei economi¬
ce, dar mai ales in calitate de disciplina universitara, este de a-1 initia,
a-1 introduce pe student in universul ftiintelor economice. Aceasta este
„poarta" prin care se intra in lumea complexa a economiei. Fara „lumi-
na" acestei discipline este imposibil de a „vedea" §i a intelege profund
acest univers.
Despre cultura economica

Adeseori se considera ca §tiintele economice ramin mereu in urma §ti-
intelor naturii, ultimele influentind intr-o masura mult mai mare exis-
tenta umana, progresul in general. Este o opinie gre§ita, deoarece apor-
tul unor asemenea titani ai gindirii ca A. Smith, K. Marx sau J. Keynes

la prosperitatea omenirii nu este mai mic decit eel al savan�ilor din alte
domenii, ca, de exemplu, Darwin sau Mendeleev, Pitagora sau Einstein.
Nu intimplator interesul pentru §tiinta economica create, pe an ce tre-
ce, in intreaga lume.
§tiinta economica este studiata astazi nu numai la facultatile specia-
lizate, ci §i in licee, gimnazii, iar in unele tari, chiar incepind cu §coala
primara. A aparut §i s-a impus ca o realitate fenomenul de culturd eco¬
nomica, fiind o parte components a culturii generale. „Cultura econo¬
mica" este o „zestre" pe care o poseda astazi orice om civilizat. Daca
in secolele trecute de problemele economice erau preocupati doar spe-
ciali§tii, astazi interesul fata de §tiintele economice, precum §i fata de
studierea limbilor straine, s-a transformat intr-un interes general.
2. ObiectuI de studiu al teoriei economice
Aparitia fi denumirea �tiintei

Teoria economica (economia politica), ca §tiinta autonoma, cu propriul
obiect de studiu §i cu propria metoda de cercetare, este fundata spre
sfir§itul secolului al XVIII-lea, parintele acesteia fiind englezul Adam
Smith (1723-1790). Paradoxal, numele noii §tiinte aparuse cu mult ina-
intea „na§terii" acesteia. Astfel, inca in anul 1615, francezul Antoine de
Montchrestien publica o bro§ura cu denumirea de Tratat de economie
politica. In traducere din limba greaca, „economie politica" inseamna
regulile (legile) administrarii (gospodaririi) cetatii (ora§ului, societatii).
Intitulindu-§i astfel lucrarea, francezul dorea sa sublinieze rolul activ pe
care noua §tiinta urma sa-1 joace in viata societatii.
In secolele XVIII-XIX, denumirea de „economie politica" este recu-
noscuta §i utilizata de catre reprezentantii tuturor §colilor §i doctrinelor
economice. Cu acest termen §i-au intitulat lucrarile lor fundamental
asemenea corifei ai §tiintei economice precum: D. Ricardo, T. Malthus
§i J.S. Mill, in Anglia; L. Walras §i J.B. Say, in Franta; K. Menger, in
Austria; F. List, in Germania; M. Tugan-Baranovski, in Rusia. in tarile
de origine latina (Franta, Italia, Spania, Romania §i Republica Moldo¬
va), precum §i in toate fostele tari socialiste (URSS, China, Polonia etc.),
INIJIERE In teori a ECONOMICA 15
termenul „economie politica" a fost pe larg utilizat, pentru a desemna

principala §tiinta economica, pina spre sfir§itul secolului XX.
In tarile anglofone, initial in Marea Britanie, apoi in SUA, Cana¬
da etc., paralel cu termenul „economie politica", incepe a fi utilizat tot
mai frecvent §i termenul ..economics", pus in circulatie de economistul
englez A. Marshall. In secolul XX acest termen devine, in tarile men-
tionate, predominant. Germania, in acest sens, constituie un caz apar-
te. Inca de la sfir§itul secolului al XlX-lea, pentru a desemna principala
§tiinta economica, este folosit termenul „economie nationala".
In ultimul deceniu, o data cu trecerea la economia de piata, in Ru-
sia §i in alte tari ex-socialiste, in loc de „economie politica" se folose§te
termenul „teorie economica" sau „teorie economica generala". Incepind
cu anul 2005, acest lucru s-a produs §i in Republica Moldova. In tara
vecina insa, Romania, in loc de „economie politica", din 2004 se folo-
se§te in principal termenul „economie", care se considera a fi o tradu-
cere exacta a cuvintului englez „economics".
Oricum, in linii mari, notiunile de „economie politica", „economics",
„teorie economica" §i „economie" pot fi folosite ca sinonime. Astfel, in
anul 2000, „economics"-ul lui R Samuelson §i W. Nordhaus a fost tra-
dus in Romania prin „economie politica", de§i in cazul dat putea fi tra-
dus §i prin „teorie economica" sau „economie". In Rusia, aceea§i lucrare
a autorilor americani a fost tradusa prin „3KOHOMMKa", ceea ce este mai
aproape de cuvintul „economie". §i inca un exemplu in aceasta ordine
de idei. In anul 1983, cartea englezului A. Marshall The Principles of
Economics a fost tradusa in rusa sub denumirea de Principiile economiei
politice, iar in anul 1993 deja ca Principiile teoriei economice.
Exista totu§i anumite deosebiri de continut intre notiunile de „eco-
nomie politica", „economics", „teorie economica" §i „economie". Exista
anumite deosebiri §i intre structura unui manual „clasic" de economie
politica §i a unui manual „clasic" de „economics". Totu§i aceste mici de¬
osebiri nu sint atit de importante ca sa vorbim de §tiinte §i discipline
universitare diferite. In linii mari, facind abstractie de anumite subtili-
tati, care pot fi remarcate doar de speciali§tii in materie, am putea uti-
liza ca sinonime notiunile de „economie politica", „economics", „teorie
economica" §i „economie".
16 CURS DE TEORIE E CO NOMI CA
Cum a evoluat obiectui de studiu al teoriei economice?

Daca facem abstractie de unele mici exceptii, incepind din Antichitate,
in central cercetariior economice s-a aflat problema inmultirii (cre§te-
rii) avutiei unei tari. Astfel, inca cu doua mii de ani in urma, filozoful
grec Xenofon sublinia faptul ca „economia este nu numai o §tiinta, ci
§i o arta, un mijloc prin care oamenii sint in stare sa-§i mareasca patri-
moniul". lar „parintele" economiei politice, englezul Adam Smith, §i-a
intitulat opera fundamental� intr-un mod cu totul sugestiv: Avutia na-
tiunilor. Cercetare asupra naturii cauzelor ei. Cuvintul „avutie" este
prezent §i in denumirea lucrarilor celor mai multi din economi§tii se-
colelor XVII-XIX.
De remarcat ca, in sens larg, o asemenea definire a obiectului de stu¬
diu al teoriei economice ramine valabila pina in prezent. Insa pe par-
cursul a circa doua secole speciali§tii au cautat sa scoata in relief §i sa
puna accentul pe identificarea problemei principale, de a carei rezolvare
depindea eel mai mult sporirea avutiei. Intrucit factorii care contribuiau
in cea mai mare masura la cre§terea bogatiei se modificau intruna, se
schimba §i problematica principals a investigatiilor §tiintifice, obiectui
de studiu al economiei politice concretizindu-se fara incetare.
In cea de a doua jumatate a secolului al XlX-lea marginali§tii au
pus in centrul cercetariior lor problema pietei §i a preturilor. Doctrina
socialists definea economia politica drept o §tiinta care studiaza relati-
ile ce apar intre oameni in procesul productiei, repartitiei, schimbului
§i consumului bunurilor materiale, precum §i legile economice care le
guverneaza. Totodata, aceasta doctrina considera ca realizarea progre-
sului social, prin trecerea la socialism, se poate infaptui numai pe calea
luptei de clasa §i a instaurarii dictaturii proletariatului.
Adeptii doctrinei nationalismului economic sustineau ca obiectui
de studiu al teoriei economice trebuie sa fie economia nationals, adi-
ca economia unei �ari concrete, cu toate particularitatile sale. Se nega
astfel existenta unor legi economice valabile pentru toate timpurile §i
popoarele.
In §tiinta economics contemporanS este rSspinditS opinia potrivit
cSreia obiectui de studiu al teoriei economice il constituie cercetarea
modalitatilor de optimizare a relatiei resurse limitate-nevoi nelimitate,

relatie care pune in prim-plan problemele alegerii §i eficien�ei.
Despre evolutia obiectului de studiu al teoriei economice pe parcursul
a mai bine de trei secole putem judeca dupa informatia din Tabelul 1.1.
Tabelul 1.1. ObiectuI de studiu al teoriei economice (economiei poiitice)

Nr. Principalele curente §i §coli ObiectuI de studiu
de gindire economica
1. Mercantilismul Avutia nat ionala
> J
Fiziocratii
>
Economia politica clasica
2. Marxismul Rela�iile de product ie

3. 5coala istorica Economia nat >ionala in ansamblu
4. Marginali§tii (microeconomia) Co mport ament uI agen�ilor economic!,

caile §i mijioacele atingerii scopurilor
urmarite
5. Keynesismul ( macroeconomia) Mecanismul functionarii economiei

9
nafionale ca un t ot intreg
6. CurentuI inst itutional-sociologic Institutele ji scliimbarile inst itut ionaie
7. Teoria sintezei neoclasice Avutia nationala; formele §i motiva�ia

co mport ament ulu i uman in conditiile
resurselor limitate
Sursa; 3K0H0Mu*�ecKafi meopuft, Hofl pefl. r fl. >KypaB;ieBOM, B. M. lOpbeea, TaM6oB, 2000, crp. 78.
3. Structura cursului de teorie economica

„Teoria economica", in calitatea sa de disciplina universitara, dar §i de
componenta fundamentala a §tiintei economice, are misiunea de a-i crea
viitorului specialist o imagine complexa §i coerenta despre economia
contemporana ca un tot intreg. Acest obiectiv este atins prin insu§i con-
tinutul teoriei economice ca un sistem unitar de cuno§tinte. In acela§i
timp insa, in ultimele decenii, cursul universitar de teorie economica es¬
te compus din doua compartimente, doua parti de baza, intitulate „mi-
croeconomia" §i „macroeconomia". Exista, dar mai rar, §i manuale com-
puse din patru parti, la cele doua adaugindu-se mezoeconomia §i mon-
doeconomia. Oricum, prezentul curs de teorie economica are doua bra-

te, doua ramuri de baza, care sint microeconomia §i macroeconomia.
In partea numita „Microeconomie" este studiat comportamentul
(procesul de luare a deciziilor) consumatorului §i al producatorului, care
poate fi un individ, un menaj, o intreprindere sau chiar statul. Microe¬
conomia are in centrul atentiei sale analiza pietei, a formelor principa-
le ale acesteia (piata bunurilor de consum §i a serviciilor, piata muncii,
piata capitalului), precum §i procesul de formare a preturilor pe diferite
piete. Tot in acest compartiment este analizat §i procesul de repartitie a
veniturilor intre principalii actori ai procesului de productie.
In partea cursului intitulata „Macroeconomie" este studiata economia
nationala ca un tot intreg. Acest lucru se face prin intermediul marimilor
globale (numite §i „agregate"), care sint: produsul intern brut; venitul na¬
tional; masa monetara; indicele general al preturilor; inflatia; veniturile,
consumul §i investitiile; deficitul bugetar §i datoria externa; ocuparea
fortei de munca §i §omajul. Macroeconomia analizeaza, de asemenea,
caracterul §i perspectivele dezvoltarii economice, fluctuatiile economice,
cre§terea economica, balanta de plati. In acest compartiment al cursului
sint formulate, de asemenea, diferite propuneri de politica economica,
diferite modalitati de sporire a eficientei procesului economic.
Cu toate deosebirile aparente dintre microeconomie §i macroecono-
mie, ambele cerceteaza aceea§i realitate, acelea§i fenomene, aceia§i indi-
catori chiar, numai ca la diferite niveluri. Astfel, in timp ce microecono¬
mia este centrata pe analiza formarii §i distribuirii veniturilor factoriale
(salariu, profit, renta, dobinda), macroeconomia studiaza venitul nati¬
onal, ca suma a veniturilor factoriale. Un alt exemplu: microeconomia
analizeaza problema bratelor de lucru, dar la nivelul unitatilor economi¬
ce, ca factor de productie, pe cind macroeconomia are in centrul „pre-
ocuparilor" sale ocuparea fortei de munca §i §omajul in cadrul intregii
economii nationale. Microeconomia studiaza cererea §i oferta la nivelul
unei piete anumite, in timp ce macroeconomia „se intereseaza" de di-
namica cererii globale §i a ofertei globale ale unei natiuni intregi.
Astfel, putem conchide ca microeconomia §i macroeconomia se afla
intr-o strinsa interdependenta §i constituie doua parti organice ale unui
intreg, doua brate ale unui organism viu. Aceasta intrepatrundere, in-
derdependenta este atit de fireasca §i profunda incit unii economi§ti con-

sidera ca „ceea ce separa microeconomia de macroeconomie este mai
mult metoda de cercetare decit obiectul de studiu"'.
Acela§i punct de vedere este imparta§it de catre economistul ame-
rican, laureat al Premiului Nobel pentru economie, Joseph E. Stiglitz,
care mentioneaza ca microeconomia §i macroeconomia constitute doua
modalitati diferite de a concepe aceea§i realitate. ..Microeconomia stu-
diaza economia de jos in sus, iar macroeconomia - de sus in jos. Com-
portamentul economiei in ansamblu depinde de comportamentul uni-
tatilor din care se constitute aceasta"�.
>
Istoria industriei de automobile, subliniaza in aceasta ordine de idei

savantul american, este in acela§i timp §i micro-, §i macroeconomica. In
acest context, unii economi§ti compara microeconomia §i macroecono¬
mia cu aversul §i reversul unei monede�.
Cum am spus deja, teoria economica mai cuprinde doua compar-
timente, ce-i drept, mai putin importante, care sint mezoeconomia §i
mondoeconomia.
M e z o e c o n o m i a studiaza comportamentul anumitor subsisteme ale
economiei nationale, cum ar fi ramurile acesteia (industria, agricultu-
ra, serviciile), sectoarele activitatii economice (primar, secundar, terti-
ar), precum §i aspectul regional (administrativ-teritorial) al dezvoltarii
economice. De exemplu, analiza comparative a cre§terii in Industrie §i
in sectorul serviciilor constitute o abordare mezoeconomica.
M o n d o e c o n o m i a, cea mai noua ramura a teoriei economice, studia¬
za interdependenta dintre economiile nationale §i economia mondiala.
Ea cerceteaza fenomenele conditionate de diviziunea internationala a
> >
muncii: comertul international, integrarea economica regionala, fluxu-

rile de capital §i de for�a de munca, precum §i problemele economice
globale, ca, de exemplu, protectia mediului, resursele naturale pe plan
mondial etc.
' A.
Heertje, P. Pieretti, Ph. Barthelemy, Principes deconomie politique, De Boeck
Universite, Bruxelles, 2003, p. 11.
� E.
J. Stiglitz, Principes deconomie moderne, De Boeck Universite, Bruxelles,
2003, p.l6.
'
Economie, ASE Bucure�ti, editia a 7-a, Bucure§ti, Editura Economica, 2005, p. 16.
Economia pozitiva economia normativa

Teoria economica abordeaza realitatea economica din diferite punc-
te de vedere. Inainte de toate, ea cerceteaza viata economica a§a cum
este aceasta; in acela�i timp ea incearca sa arate cum ar fi mai bine
ca aceasta sa evolueze, in ce caz s-ar gasi o rezolvare optima a ve§ni-
cei tensiuni dintre resurse fi nevoi. Din punctul de vedere al modului
de a trata viata economica (a§a cum este sau a§a cum ar trebui sa fie),
speciali§tii evidentiaza: a) economia pozitiva §i b) economia normativa.
Succint, deosebirea principals dintre aceste doua abordari diferite ale
vietii economice este ca economia pozitiva explica cum §i de ce lucru-
rile §i comportamentele sint a§a cum sint, pe cind economia normativa
incearca sa defineasca cum acestea ar trebui sa fie.
Economia pozitiva are ca obiectiv studierea vietii reale a§a cum este
aceasta. In acest scop, sint adunate faptele concrete, care sint apoi sis-
tematizate §i analizate. Mai apoi are loc explicarea cauzelor diferitelor
fenomene economice, cum ar fi §omajul, veniturile, inflatia, cre§terea
economica etc., §i sint scoase in relief interdependentele dintre acestea.
In fine, toate acestea servesc drept temei pentru formularea unor ipo-
teze, legitati §i tendinte in evolutia economiei. Daca economia poziti¬
va reflecta situatia reala in economie, economia normativa arata ce ar
trebui sa se intreprinda ca aceasta situatie sa fie mai buna. Cu ajutorul
economiei normative sint trasate directiile §i modalitatile de dezvoltare
pentru a obtine rezultate mai bune, pentru a face fata problemelor cu
care se confrunta dezvoltarea economica, pentru a armoniza diferitele
interese care par a fi antagoniste sau fara rezolvare, cum ar fi, de exem-
plu, tensiunea resurse-nevoi, raportul munca-capital, asigurarea cre§te-
rii economice in conditiile resurselor limitate etc. Economia normativa
>
se materializeaza prin elaborarea programelor de dezvoltare social-eco-

nomica, prin formularea recomandarilor de politica economica, ce ar
viza, de exemplu, eradicarea saraciei, reducerea gradului de diferentiere
a populatiei; asigurarea stabilitatii preturilor; reducerea deficitului bu-
getar; definirea limitelor de extindere a sectorului privat (cazul tarilor
in tranzitie).
INIJIERE IN TEORIA ECONOMfCA 21
In ultimele doua decenii, economia normativa s-a aflat la temelia

elaborarii unor programe §i strategii de tranzitie la economia de piata,
cu trasarea transformarilor ce urmau a fi infaptuite, a termenului, pre-
cum §i a instrumentelor ce trebuiau sa fie folosite.
4. Principiile (ideile calauzitoare) fi functiile teoriei

economice
Doua secole de cautare a principiilor teoriei economice

Inca de la sfir§itul secolului al XVIII-lea cei mai de vaza economi§ti ai
timpului considerau ca activitatea economica este ordonata, adica se de-
sfa§oara in conformitate cu un anumit numar de principii (sau legi) a
caror descoperire tocmai trebuie sa fie obiectivul principal al §tiintei
economice. Nu este deloc intimplator faptul ca cei mai de seama eco-
nomi§ti englezi din secolul al XlX-Iea §i-au intitulat operele principa-
le in felul urmator: David Ricardo - Principiile de economie politicd §i
de impunere (1817); John Stuart Mill - Principii de economie politicd
(1848); Alfred Marshall - Principiile economiei politice (1890). Aceasta
abordare ramine valabila §i pina in zilele noastre, un §ir de economi§ti
de vaza din SUA, Franta, Belgia, Marea Britanie, Rusia §i alte tari in-
titulindu-§i lucrarile fundamental Principiile economiei sau Principiile
economiei politice.
Care sint aceste principii, pe care cei mai mari savanti-economi§ti
ai lumii le cauta deja de peste doua secole? In cele ce urmeaza, vom re¬
produce cele zece principii definitorii ale §tiintei economice §i ale stu-
diului acesteia a§a cum le formuleaza cunoscutul economist american
contemporan Gregory N. Mankiw.
Principiile teoriei economice

1) Oamenii se confruntd cu alegerea. Orice decizie individuals presu-
pune renuntarea la un bun, la o satisfactie (placere) pentru a ob-
tine un alt bun, o alta placere. Ei se confrunta cu diferite tipuri
de alegeri.
2) Costul unui bun, al unei acfiuni operafiuni reprezintd §ansa sa-

crificatd, acel ceva la care se renunfd pentru a avea bunul, pentru
a efectua ac�iunea respectivd. Deci luarea deciziilor necesita com-
pararea costurilor §i beneficiilor diferitelor alternative.
3) Oamenii rafionali iau deciziile lor in baza analizei in termeni
marginali. A§a cum arata experienta, atit indivizii, cit §i firmele
decid intr-o problema sau alta, aleg o alternativa sau alta dintre
cele posibile doar daca venitul marginal depa§e§te costul mar¬
ginal.
4) Oamenii rdspund la stimulente, ei actioneazd in conformitate cu
interesele lor. Ei i§i schimba comportamentul in functie de mo-
dificarea costurilor §i veniturilor, de diferenta pozitiva intre ele.
5) Specializarea, schimbul, comertul ii pot imbogdti pe toti. In ciuda
competitiilor dintre ele, familiile, firmele, economiile tarilor au
de ci§tigat din abilitatea cu care fac comert.
6) Pietele sint, in general, oformd bund de organizare a activitdtilor
economice. Pe diferite piete se intilnesc firmele §i indivizii, fieca-
re luind decizii in functie de preturi §i de interesele lor. „Mina
invizibila" face ca pietele sa conduca spre cea mai buna alocare a
resurselor existente.
7) Guvernele pot uneori sd imbundtdfeascd rezultatele pietei. Din dife¬
rite motive, regula miinii invizibile prezinta numeroase exceptii.
8) Standardul de viatd dintr-o �ard depinde de capacitatea acesteia
de a produce bunuri materiale §i servicii in cantitdti, structuri �i
de calitate corespunzdtoare. Aproape intreaga varietate a standar-
delor de viata (in timp §i in spatiu) poate fi atribuita diferentelor
de productivitate.
9) Preturile cresc atunci cind guvernul tipdre�te prea multi bani. Sta-
bilitatea preturilor §i inflatia sint doua procese care se contrapun.
Inflatia ridicata impune o seama de costuri sociale.
10) Pe termen scurt, societatea este confruntatd cu alegerea dintre in-
flatie fi §omaj, dintre mai putina inflatie §i mai mult §omaj §i/
sau invers.
Primele patru principii se refera la luarea deciziilor economice indi-
viduale, urmatoarele trei privesc modul in care oamenii intra in inter-
actiuni economice unii cu altii, in timp ce ultimele trei vizeaza modul

in care functioneaza economia unei tari cu un tot intreg�.
Functiile teoriei economice

Fiind principala §tiinta economica, teoria economica indepline§te mai
multe functii, cele mai importante fiind urmatoarele:
1. Fu n cti a cognitivd, adica functia de studiere a realitatii economice,
de colectare a faptelor §i fenomenelor economice, de sintetizare §i
explicare a acestora.
2. F u n cti a m et o d o l o g i c d consta in faptul ca teoria economica elabo-
reaza modalitatile §i instrumentele de analiza a fenomenelor §i
faptelor economice, formuleaza principalele categorii, legitati §i
tendinte> in evolutia> activitatii > economice, toate ' acestea fiind folo-
site in procesul de cercetare de catre celelalte §tiinte economice.
3. Fun cfia n o r m a t i v d sau p r a ct i ca are ca obiectiv elaborarea, in baza
cercetarilor efectuate, a strategiilor §i programelor de organizare
mai eficienta, mai productiva a activitatii economice.
4. Fu n ctia inst r u cti v - ed u ca t i vd consta in formarea orizontului econo-
y
mic al cetatenilor unei tari, in familiarizarea cu modul de functi-

onare a economiilor contemporane, in dezvoltarea convingerii ca
nivelul de viata intr-o tara sau alta depinde, in primul rind, de
nivelul productivitatii muncii cetatenilor acesteia.
5. Metoda fi instrumentele de analiza economica
Metode de sorginte psihologica fi mecanico-matematica

In Antichitate §i in Evul Mediu se considera ca exista ni§te metode §i
instrumente de cercetare universale, valabile pentru toate §tiintele. Era
o idee gre§ita, caci deja pe la mijlocul secolului al XVIII-lea §tiinta eco¬
nomica incepe a-§i elabora propria sa metoda de cercetare. Ce presupu-
ne aceasta metoda?
Reprodus dupa: Economie, ASE Bucurefti, editia a 7-a, Bucure§ti, Editura Eco¬
nomica, 2005, p.24.
Metoda constituie totalitatea mijioacelor, instrumentelor fo-

losite de o §tiinta oarecare pentru a studio lumea mconju-
ratoare, a sistematiza faptele §i a le expune sub forma de
categorii §tiinpfice, legi, tendinte fi modele.
Intrucit activitatea economica este un fenomen complex, de natura
atit obiectiva, cit subiectiva, metoda de cercetare in cazul dat intru-
ne§te deopotriva instrumente tehnici „imprumutate" de la §tiintele
exacte (matematica, biologia) metode proprii unor §tiinte sociale, cum
ar fi psihologia, sociologia, istoria. Deoarece in desfa§urarea activitatii
economice este decisiv comportamentul omului, in calitatea sa de con-
sumator §i producator, metoda de cercetare a fenomenelor economice
este preponderent cea folosita in §tiinta psihologiei.
Principalele metode (procedee) folosite in cercetarea fenomenelor
economice sint: metoda abstrac�iei §tiintifice; unitatea dintre analiza §i
sinteza; imbinarea metodei istorice cu cea logica, teoretica; metoda ana-
logiei; modelarea economico-matematica; experimental economic; uni¬
tatea analizei cantitative §i calitative.
Referitor la metoda abstractiei 0infifice, K. Marx mentioneaza ca in
cazul cercetarii fenomenelor economice nu poate fi folosit nici micro-
scopul, nici reactivele chimice, ci doar forta abstractiei. Abstractia §tiin-
tifica este un procedeu prin care fenomenul cercetat este „curatat" de
fapte §i trasaturi mai putin importante, intimplatoare, ajungindu-se ast-
fel la nucleul acestuia. In cazul dat se face „abstractie" de lucrurile se-
cundare pentru a scoate in relief trasaturile caracteristice, dominante
pentru fenomenul cercetat. Cu ajutorul abstractiei §tiintifice sint definite
aspectele esentiale ale vietii economice, numite „categorii economice", ca,
de exemplu, marfa, banii, profitul, salariul, capitalul, bugetul, inflatia.
Strins legata de metoda abstractiei este metoda unitatii dintre ana¬
liza �i sinteza. Cu ajutorul procedeului „analiza", fenomenul supus cer¬
cetarii este descompus, „dezmembrat" in partile sale componente, fieca-
re parte fiind analizata complex, pentru a i se pune in evidenta esenta.
Prin sinteza, elementele analizate separat sint reunite, reconstituindu-se
intregul, cunoscindu-se deja elementul-cheie §i schitindu-se tendintele
dominante in evolutia fenomenului cercetat.
Metoda istoricd porne§te de la adevarul ca orice fenomen econo¬

mic are o evolutie istorica, adica apare, se dezvolta, apoi dispare sau se
transforma in altceva. Prin metoda logica fenomenul este reprodus doar
prin ceea ce acesta are mai important, mai esential.
Metoda unitdfii analizei cantitative calitative presupune evaluarea
marimilor economice in unita�i naturale (tone, kg, metri etc.) §i in ex-
presie baneasca, apoi cautarea modalitatilor de transformare a cantita-
tii in calitate, adica de trecere la forme noi de organizare a activitatii
economice, la un nou nivel de dezvoltare economica.
Modelarea economico-matematicd, numita uneori §i „statistico-ma-
tematica", presupune reproducerea schematica a unui proces economic
sub forma unui sistem linear, alcatuit din marimi variabile (volumul
productiei, masa monetara, cantitatea de capital etc.), care permite elabo-
rarea unor scenarii de evolutie a acestora §i alegerea unei variante opti-
me. Modelele economico-matematice sint expuse sub forma unor ecuatii
§i formule matematice sau sub forma unor grafice geometrice. Graficul
reprezinta un desen schematizat, sub forma de linii, puncte, diferite fi-
guri geometrice, mai ales sub forma de curbe.
Categorii fi iegi economice
Fiecare §tiinta opereaza cu un set de notiuni specifice, care reflecta re-
alitatile, faptele §i procesele din domeniul respectiv. Aceste notiuni re¬
flecta cele mai caracteristice trasaturi ale fenomenelor naturale sau so-
ciale. Notiunile care desemneaza, definesc aspectele cele mai importan-
te ale vietii economice poarta denumirea de „categorii" sau „legi eco¬
nomice". Categoriile economice sint numeroase, iar numarul lor create
o data cu aparitia unor noi fenomene §i procese economice. Cele mai
cunoscute (§i mai importante) categorii economice sint: banii, salariul,
marfa, profitul, intreprinderea, capitalul, cererea, oferta, §omajul, infla-
tia, bugetul de stat, balanta comerciala, cursul valutar, investitiile, con-
sumul, venitul, productivitatea, competitivitatea. Categoriile economi¬
ce stau la temelia „limbajului economic", a „terminologiei economice".
Daca nu cuno§ti cuvintele, nu poti vorbi chineza. Fara a cunoa�te sen-
sul, continutul §i semnificatia categoriilor economice nu poti intelege
realitatile economice.
>
Legile economice sint ni§te noUuni mai putin numeroase, dar mai
complexe, mai fundamentale. Ele exprima legaturile cele mai profun-
de dintre fenomenele economice, interdependentele cauzale, stabile §i
esentiale, dintre categoriile economice, dintre participantii la viata eco-
nomica. In unele cazuri, in calitate de sinonim al legilor economice se
folose§te notiunea de „principii ale economiei".
Apropo... despre legile economice

Intr-o zi filozoful grec Socrate se plimba cu discipolii sai prin
pare. Deodata cerul s-a intunecat, a mcep ut sa tune j/ sa plo-
ua. A venit atunci cu ucenicii acasa. Sofia sa, tinara §i harni-
ca foe, pregatea masa, legana un copil §i m acela§i tim p spala
ni�te rufe. De indata ce Socrate a pa�it pragul, ea l-a luat la
ocarit, chipurile, nu a avut noroc de un b ar b at care s-o ajute
la gospodarie. Ca un adevarat intelept, Socrate nu-i dadeo nici
o atenpe. Atunci, suparata, femeia a apu ca t ligheanul cu zoi 5/
l-a aruncat in capul sotului. Filozoful s-a imi or at �i, de parca
§i-a continuat un gind mai uechi, zise:
-
Dragii mei, sa §titi ca natura este intotdeauna consecven-
ta in acpunile sale. Dupa tunet vine ploaia.
Mai in gluma, mai in serios, Socrate formulase una din primele de-
fini�ii ale legilor naturale, ca expresie a unor legaturi esentiale §i repe-
tabile dintre fenomenele care ne inconjoara.
§i viata economica, asemeni fenomenelor naturale, nu este o adunatu-
ra de fapte §i procese intimplatoare. Toate acestea sint rinduite intr-un
anumit mod, intre ele existind atit relatii de cauza §i efect, cit §i de in-
terdependenta.
De§i au un caracter obiectiv, legile economice difera totu§i de legile
naturii. Ele nu limiteaza nici libertatea, nici initiativa individului §i ac-
tioneaza ca ni§te tendinte mai mult sau mai putin stabile in evolutia fe¬
nomenelor economice. Fara a-i obliga, a-i impune pe agentii economici
sa procedeze intr-un fel sau altul, legile economice ii orienteaza pe ace§-
tia spre gasirea solutiilor optimale. Legile economice nu au un „carac-
ter de fier", ele se modifica §i dispar o data cu disparitia conditiilor ce
le-au dat na�tere. lata §i unele exemple de legi economice: legea cre§terii
nevoilor, legea raritatii, legea cererii, legea ofertei, legea randamentelor
neproportionale, legea valorii, legea inclinatiei spre economii etc.
Intrucit §tiinta economica studiaza ni§te realitad, atit obiective, cit
§i subiective, legile economice mai pot fi grupate in doua mari catego-
rii. Din prima categorie fac parte acele legi care au un „suport" natural,
din a doua - cele care au un „suport" psihologic. In primul caz, legile
economice exprima necesitatea stabilirii unor echilibre intre diferite fe-
nomene economice sau a schimbului de echivalente (legea valorii, legea
cererii, legea ofertei etc.). In al doilea caz, eel al interdependentelor de
natura psihologica, legea economica este expresia comportamentului in-
divizilor, „modelat" sau conditionat de anumite predispozitii psihologice
stabile ale oamenilor de a proceda intr-un fel sau altul (legea inclinatiei
spre economii, legea lui Engel etc.).
II. ACTIVITATEA ECONOMICA. NEVOI �1 RESURSE

1. Premisele activltatii econ omice: nevoile fi resursele
Nevoile ca punct de pornire al tuturor actlvitatilor umane

Sa pornim deci la drum. Care insa din nenumaratele fenomene econo¬
mice ar putea sa ne serveasca drept poarta prin care am patrunde mai
u§or in universul economic? Banii, piata, profitul, statul, pretul, capi-
talul, munca? Vom ajunge §i acolo, dar mai intii se cere sa examinam
notiunile de „nevoie" §i „resurse", deoarece de aici porne§te viata eco¬
nomica, acestea fiind premisele initiale ale oricarei activitati umane.
Sa incepem, a§adar, cu nevoile.
Nevoile umane sint ni§te cerm\e, ni§te necesitap obiectiue
(sau subiective) ale indiuizilor societatii de a poseda §i a
folosi anumite bunuri, dupa destinapa acestora. Nevoile con-
stituie motorul, impulsul tuturor actiuitafilor umane.
Omul are nevoie de hrana §i locuin�a, dar §i de lumina soarelui, de

protectie, de haine, de apa marii, de dragoste etc. Diversitatea enorma a
nevoilor a impus clasificarea (gruparea) acestora dupa mai multe criterii.
In functie de caracterul tridimensional al existentei umane (biolo¬

gic, social §i spiritual), nevoile pot fi divizate in trei mari categorii:
a) nevoi fiziologice (sau natural-biologice) - de hrana, de imbraca-
minte, de locuinta etc.
b) nevoi sociale, care pot fi satisfacute prin comunicare, prin parti-
ciparea la viata sociala;
c) nevoi spiritual-psihologice (nevoia de a se instrui, a se autodesa-
vir�i, nevoia de dragoste, nevoia de a se informa).
Sociologul american A. Maslow propune ca nevoile umane sa fie sis-
tematizate §i ierarhizate sub forma unei piramide. Drept criteriu al ie-
rarhizarii este luat principiul calitatii nevoilor. Astfel, in partea de jos
a piramidei sint situate nevoile cele mai elementare, nevoile fiziologi¬
ce, iar in virful acesteia - nevoile spirituale, aspiratiile oamenilor, cum
ar fi nevoia de a crea, de a se manifesta ca personalitate. Piramida lui
Maslow are §i misiunea de a reconstitui, in forma grafica, evolutia ne¬
voilor, de la simplu la compus.
/ Aspira�ii, \
nevoia de a c re a , \ .
de a se autorealiza \.
Nevoia de a fi respectat, \.
y/
y' de a se afirma
Nevoi sociale, de comunicare,

de participare la via�a sociala N.
Nevoi de securitate
Nevoi fiziologice, de hrana, sexuale, de adapost Ny
Figura2.1. Piramida nevoilor a lui A. Maslow
Clasificate dupa gradul de compl�xitate, determinat de nivelul dez-

voltarii economice §i culturale a socidtatii, nevoile pot fi: a) de baza sau
inferioare (hrana, haine, apa) §i b) superioare (complexe) - studii, cu-
no§tinte, distractii.
Legea crefterii nevoilor umane

Nevoile umane sint nelimitate ca numar; sint concurente, in sensul ca
unele nevoi apar §i se dezvolta in detrimentul altera, pe care le inlocu-
iesc; sint complementare, adica satisfacerea unei nevoi genereaza nece-
sitatea satisfacerii altor nevoi.
Trasatura principals a nevoilor consta in caracterul lor nelimitat, nu-
marul lor crescind fara incetare o data cu dezvoltarea societatii.
In aceasta ordine de idei, este suficient sa comparam nevoile unui
om contemporan (calculator, ma§ina, telefon mobil, vila, mare, televi-
zor, ziare, car�i etc.) cu nevoile unui individ din Antichitate sau chiar
din Evul Mediu.
Sporirea necontenita a numarului §i calitatii nevoilor umane §i pre-
ocuparea permanenta a omului de a le satisface constituie motivatia
principals a oricarei activitati umane, a oricarui progres. Intrucit numa-
rul nevoilor create intruna o data cu dezvoltarea societatii, acest proces
obiectiv constituie continutul unei legi speciale, numita legea cre�terii
nevoilor umane.
Raritatea resurselor economice

In scopul satisfacerii nevoilor sale, individul (ca, de altfel, §i intreaga so-
cietate) este obligat sa desfa§oare in permanenta diferite activitati eco¬
nomice, politice, religioase, sociale §i culturale. In procesul desfa§urarii
acestor activitati, el trebuie sa valorifice, sa foloseasca anumite resurse.
in cazul activitatilor economice, acestea sint resursele economice. Ce re-
y '
prezinta ele?
Resursele economice constituie totalitatea elementelor natu-
rale, umane, jmanciare, informationale §i tehnologice atrase
utilizate pentru producerea bunurilor necesare satisfacerii
nevoilor umane.
Resursele economice sint folosite atit de persoanele fizice, cit §i de

intreprinderi §i de administratiile publice locale §i centrale. O data cu
cre§terea nevoilor umane, in activitatea economica este atrasa o canti-
tate tot mai mare §i mai diversa de resurse.
Resursele economice constituie cea de a doua premisa a oricarei

activitati umane. Ele sint extrem de numeroase de variate. Unele sint
luate direct de la natura (resurse primare), altele sint produse, acumu-
late §i pastrate de oameni (resurse derivate). Clasificarea resurselor eco¬
nomice in grupuri mai mult sau mai putin omogene se poate face in felul
urmator:
1. Resurse primare (create de natura):
a) resurse umane (populatia din punct de vedere cantitativ, calitativ
§i structural - numar, calificare, experienta etc.);
b) resurse naturale (fondul funciar, padurile, apele, zacamintele mi-
nerale).
2. Resurse derivate (acumulate, create de om):
a) resurse materiale (capitalul tehnic sub forma de ma§ini, utilaje,
constructii, precum §i sisteme de transport);
b) resurse financiare, de care dispune populatia, intreprinderile §i
statul;
c) resurse inovationale (cuno§tinte, experienta §tiintifica, tehno-
logii);
d) resurse informationale, care permit agen�ilor economici sa cunoas-
ca realitatea, sa ia deciziile cuvenite §i sa actioneze.
Trdsdtura fundamen ta ld a resurselor economice constd in caracterul
lor limitat. De§i o data cu dezvoltarea societatii cantitatea de resurse
atrase in activitatea economica a crescut neincetat §i continua sa creas-
ca, raritatea ramine a fi un fenomen general §i absolut (eel putin pe
planeta Pamint). Sint limitate resursele de apa §i sol, resursele de aer
§i soare etc. Devin tot mai rare resursele neregenerabile (zacamintele
minerale, inclusiv gazele naturale, petrolul, minereul de fier, carbuncle
etc.), iar intr-un viitor previzibil unele din ele ar putea sa dispara cu to-
tul. Raritatea resurselor condidoneaza §i raritatea (altfel spus, caracterul
limitat) bunurilor economice produse de societate. In asemenea conditii,
apare o neconcordan�a, o tensiune intre nevoile care cresc intruna §i re¬
sursele (bunurile economice) care sint limitate §i rare. Acest raport din-
tre resurse §i nevoile umane constituie continutul unei alte legi economi¬
ce, numita legea raritdtii resurselor sau pur §i simplu legea raritdtii.
2. Problema alegerii fi utilizarii eficiente

a resurselor - problema
fundamentaia a economiei
Pornind de la cele expuse mai sus, ajungem la concluzia ca in activita-
tea sa economica omenirea se confrunta in permanenta cu faptul ca ne-
voile umane, atit dupa volum, cit §i dupa structura, cresc fara incetare,
pe cind resursele economice ramin a fi relativ limitate. Cu alte cuvinte,
volumul, structura §i calitatea resurselor economice evolueaza mai in-
cet decit volumul, structura §i intensitatea nevoilor umane. Adica intot-
deauna N > R (N - nevoile; R - resursele).
In cazul unui individ, ecartul dintre nevoi §i resurse se exprima prin
raportul dintre bunurile pe care §i-ar dori sa le consume (nevoile) §i ve-
nitul de care dispune (resursele). Este evident ca in marea majoritate a
cazurilor necesitatile depa§esc cu mult veniturile. Astfel, de voie, de ne-
voie, tensiunea dintre nevoi §i resurse pune in fata fiecarui individ in
parte §i a omenirii in intregime problema alegerii: alegerea acelor combi-
natii §i variante de folosire a resurselor care ar permite satisfacerea unui
numar cit mai mare de nevoi cu un numar cit mai mic de resurse.
Problema alegerii resurselor §i a utilizarii eficiente a acestora
constituie problema fundamentaia a economiei.
Intrucit nevoile sint nelimitate, iar resursele limitate, omenirea este

obligata sa caute §i sa gaseasca acele forme de organizare a activitatii
economice care ar permite folosirea cit mai rationale, cit mai eficienta
a resurselor disponibile. Dupa cum remarca laureatii Premiului Nobel,
americanii P. Samuelson §i W. Nordhaus, „raritatea §i eficienta sint te-
mele ingemanate ale teoriei economice".
Apropo... despre alegere

Un cunoscut imi marturise�te ca este preocupat in perma¬
nenta de doua griji majore: 1) Cum sa obtina mai multe pro-
duse alimentare ? §i 2) Cum sa slabeasca ?
Ce, cit, cum fi pentru cine?

Deoarece omenirea nu poate produce toate bunurile pe care §i le do-
re§te, atit indivizii §i intreprinderile, cit §i statul, inainte de a declan§a
o activitate economica oarecare, sint pu§i in situatia de a raspunde mai
intii la trei intrebari principale: ce, cit, cum §i pentru cine sa produca.
Anume aceste intrebari canalizeaza acpunile agent ilor economici in al-
bia rationalului §i eficientei, ii „indeamna" sa faca o alegere in confor-
mitate cu principiul optimalitatii, adica o alegere ce ar permite econo-
misirea §i folosirea cit mai eficienta a resurselor rare.
1) „Ce §i cit sa se produca?" Raspunzind la aceasta intrebare, produ-
catorul trebuie sa decida ce bunuri (din multiplele variante exis-
tente) §i in ce cantitati ar putea fi produse tinind cont de resur-
sele de care dispune la momentul dat.
2) „Cum sa se produca?" §i aceasta intrebare cere alegerea resurselor
ce vor fi utilizate, adica a instrumentelor, materialelor, utilajului
§i tehnologiilor de fabricatie.
3) „Pentru cine sa se produca?" Raspunsul la aceasta intrebare pre-
supune alegerea acelor categorii ale populatiei, acelor institutii
pentru care se vor produce bunurile propuse.
Raritatea resurselor are un caracter universal, adica resursele sint re-
lativ limitate in cazul persoanelor fizice (veniturile), in cazul intreprin-
derilor (resursele financiare §i materiale), in cazul societatii in intregime
(resursele naturale §i umane). lata de ce problema alegerii se impune la
orice nivel al activitatii economice, iata de ce oricine produce trebuie sa
raspunda oricind la cele trei intrebari vitale pentru economic.
CostuI de oportunitate
Facind o alegere in favoarea unei variante oarecare, individul, in mod
firesc, renunta la alte variante pe care le considera mai putin accep-
tabile, variante pe care le sacrifica. In cazul oricarei decizii economi¬
ce, atunci cind alegi „ceva", inseamna ca renunti automat la „altceva".
Alegerea a „ceva" se face nu numai in cazul producerii unui bun, ci §i
atunci cind se vind §i se cumpara bunurile deja produse.
Intrucit resursele naturale devin tot mai limitate, pe de o parte, iar

pe de alta parte s-a extins simtitor „aria nevoilor", in prim-plan se pune
tot mai insistent problema alegerii. Alegerea sau deciziile au un anumit
cost, deoarece atunci cind se ia o decizie §i se prefera o optiune sint sa-
crificate celelalte. Cea mai buna varianta la care se renunta este costul
>
alegerii sau costul de oportunitate.

Costul de oportunitate (sau cost altemativ, al alegerii) re-
prezinta valoarea celei mai bune dintre fansele sacrificate, la
care se renunta atunci cind se face a alegere oarecare. Cos¬
tul de oportunitate compara cea mai mare ..pierdere" dintre
variantele sacrificate cu „ci§tigul" alegerii facute.
De exemplu, dupa terminarea liceului, Tudor are posibilitatea sa alea-
ga intre continuarea studiilor §i trei oferte de munca cu salarii de 1500,
2000 §i 2500 de dolari pe an. Tinarul a ales studiile universitare. In ca-
zul dat costul de oportunitate, adica costul celei mai bune §anse sacri¬
ficate, este de 2500 de dolari pe an.
Luarea in calcul a costului de oportunitate ii permite intreprinza-
torului sa se orienteze spre afacerea care i-ar aduce eel mai mare pro¬
fit. Totodata, acest cost permite de a determina limita pina la care ar fi
rentabila sporirea volumului productiei sau modernizarea intreprinderii.
Caci daca banii cheltuiti in alte afaceri ar aduce ci§tiguri mai mari, in-
treprinzatorul nu va purcede la modernizarea intreprinderii sau la ex-
tinderea productiei pe aceea§i temelie.
Alegerea fi curba posibilitatilor de produc�ie

In scopul cercetarii posibilitatilor alternative de producere, in §tiinta eco-
nomica este folosit un instrument (o reprezentare grafica), numit cur¬
ba (sau frontiera) posibilitatilor de producfie. Acest instrument permite
identificarea diferitelor variante de productie a doua bunuri economice,
pornindu-se de la utilizarea unui anumit volum de resurse economice
disponibile (financiare, materiale, umane etc.).
Sa presupunem ca un fermier, avind in proprietate 5 ha de pamint,
tehnica agricola necesara §i o suma anumita de bani, are posibilitatea
sa cultive pe aceasta suprafata una sau doua culturi; porumb §i/sau se-
cara. Cantitatea de porumb (X) pe care o poate ob�ine este masurata

de-a lungul axei verticale din Figura 2.2.A, iar cantitatea de secara (Y)
- de-a lungul axei orizontale.
Porumb X Vin
A B
Figura 2.2. Cur 3a posibilitatilor de producfie
Daca ar cultiva doar o singura cultura, fermierul ar obtine fie 20 de

tone de porumb, fie 10 tone de secara. El are insa posibilitatea sa alea-
ga varianta optima, cultivind ambele culturi. Fiecare punct de pe curba
posibilitatilor de productie (curba AD) indica diferitele combinatii posi-
bile intre aceste doua bunuri. De exemplu, el ar putea obtine intr-un an
16 tone de porumb §i circa 4 tone de secara, sau 10 tone de porumb §i
7 tone de secara etc. Oricum, pentru a avea mai mult porumb, fermie¬
rul trebuie sa renun�e la o parte de secara.
Punctul E indica faptul ca fermierul nu §i-a utilizat toate posibilita-
tile de productie. Acest lucru il reflecta orice punct aflat in stinga cur-
bei AD. Din contra, punctul F, care ar corespunde unei cantitati de bu¬
nuri mai mari, este o varianta imposibila pe termen scurt, deoarece re-
sursele disponibile nu sint suficiente pentru a mari §i cantitatea de po¬
rumb, §i cea de secara.
Resursele fiind limitate oricind §i oriunde, curba posibilitatilor de
productie poate fi aplicata nu doar in cazul menajelor §i intreprinderi-
lor, ci §i la nivelul intregii economii §i chiar in comparatiile intre tari.
Astfel, societatea este obligata sa aleaga in permanenta intre o cre§tere
INIJIERE In teor ia economica 35
a consumului §i o diminuare a investitiilor sau o sporire a investitiilor

in detrimentul consumului. De regula, in urma cre§terii investitiilor (in-
clusiv pe seama consumului) societatea i§i mare§te posibilitatile de pro-
ductie, curba AD deplasindu-se spre dreapta. Curba posibilitatilor de
productie permite, de asemenea, compararea potentialului economic al
diferitelor �ari (Figura 2.2.B).
3. Activitatea economica - forma principala

a activitatii umane
9
Pentru a-§i satisface nevoile sale complexe §i mereu crescinde, omul este
motivat sa desfa§oare cele mai diverse activitati, cum ar fi cele politice,
economice, religioase, culturale, §tiintifice, militare etc.
Activitatea economica este principala f or m a a actiuitatii
umane §i consta m atragerea §i jolosirea resurselor econo¬
mice rare pentru a produce bunurile necesare satisfacerii
nevoilor umane.
Activitatea economica se compune din patru faze, reluate intr-o anu-

mita succesiune fireasca, faze care sint: produc�ia, schimbul, repartitia,
consumul. In unele cazuri, aceste patru faze mai sint denumite „dome-
nii" sau „sfere ale activitatii economice".
Producfia constituie totalitatea eforturilor §i opera�iunilor umane de
combinare a factorilor de productie in cadrul diferitelor unita�i de pro¬
ductie (de exemplu, intreprinderi), in scopul obtinerii bunurilor mate-
riale §i a serviciilor.
Schimbul (sau circulatia) este o alta components (faza) a activitatii
economice, in cadrul careia bunurile produse sint depozitate §i pastrate,
sint schimbate cu alte bunuri (trocul) sau sint trecute de la o persoana
la alta prin actul de vinzare-cumparare. Schimbul bunurilor se efectu-
eaza prin intermediul unor servicii precum cele comerciale, de comuni-
catii §i de telecomunicatii, de transport, de depozitare §i de pastrare.
Repartitia este o activitate prin intermediul careia bunurile produse
sint distribuite participan�ilor la procesul de productie. In lumea mo-
derna, repartitia se infaptuie§te sub forma distribuirii §i redistribuirii
veniturilor (salarii, profituri, impozite, taxe) intre agentii economici

intre membrii societatii.
Consumul, care este scopul final al oricarei activitati economice, con-
sta in folosirea, utilizarea bunurilor §i satisfacerea nevoilor. Consumul
poate fi intermediar (productiv) sau final.
Activitatea economica se desfa§oara in cadrul ramurilor economiei
nationale (agricultura, industrie, comert etc.), care sint grupate in 4 sec-
toare de activitate, sectoare ce se disting prin anumite modalitati pre-
dominante de creare a bunurilor economice.
In economiile moderne, procesul economic se desfa§oara in urma-
toarele sectoare de activitate:
primar, din care fac parte agricultura, pescuitul, industria
- sectorul
extractiva, silvicultura;
- sectorul secundar - industria prelucratoare, constructiile;
- sectorul tertiar, format din ramurile ce presteaza diferite servicii;
medicale, de instruire, bancare, culturale, de transport, comerci-
ale, de asigurare;
- sectorul cuaternar sau al informatiilor este un sector nou, care s-a
> '
desprins de eel tertiar doar cu citeva decenii in urma. El include

informatica §i noile tehnologii §i se mai nume§te „sectorul servi-
ciilor intelectuale".
Initial, sectorul primar a permis evolutia sectoarelor secundar §i ter¬
tiar, ca mai apoi intre toate sectoarele sa se stabileasca o interdependen-
ta mereu crescinda. O data cu dezvoltarea societatii, numarul populatiei
ocupate in primele doua sectoare scade, fara a se mic§ora insa cantita-
tea bunurilor produse. In acela§i timp, create ponderea celor ocupati in
sectorul serviciilor §i al informatiilor.
Vom ilustra aceasta tendinta generala pe exemplul SUA, tara care ne
ofera datele cele mai complete in aceasta privinta (Tabelul 2.1).
Tendinta ce se contureaza clar in tabelul de mai jos in privinta mo-
dificarii structurii populatiei ocupate ne avertizeaza ca din acest punct
de vedere in economia Republicii Moldova pe viitor vor avea loc schim-
bari importante. Tarile mai dezvoltate au indicat dintotdeauna calea ce
urmeaza a fi parcursa de tarile mai putin avantajate din punct de ve¬
dere economic.
INIJIERE In teoria economica 37
Tabelul2.1. Repartizarea populatiei ocupate in ceie trei sectoare (in % din

total) in SUA $i in Republica Moldova
��----..�sectorul
anul 1 II III
SUA
1820 73 12 15
1850 65 18 18
1900 37 29 34
1950 12 35 58
1977 4 29 67
2000 2 18 80
Republica Moldova
1991 34 30 36
2005 37 13 50
4. Agentii economici
In paragrafele de mai sus am analizat citeva elemente-cheie ale activi-
tatii economice, §i anume: nevoile, resursele, alegerea, fazele activitaUi
economice. Toate aceste elemente sint unite, „inchegate" de participan-
tii la activitatea economica, de cei care produc, distribuie, schimba §i
consuma bunurile economice.
Participantii la viata economica sau persoanele fizice §i juri-
dice care mdeplinesc anumite functii speciale in activitatea
economica se numesc agenti economici.
Agentii economici sint grupati in cinci categorii, §i anume: menajele,

intreprinderile, institutiile financiare, administratia publica, restul lumii.
Orice activitate economica porne�te de la menaje (numite §i gospo-
darii), care pot fi reprezentate de o persoana aparte sau o familie. Func-
tia principals a acestora este consumul, dar menajele desfa§oara §i ope-
ratiuni de productie casnica, nemarfara, mai cu seama in tarile cu un
nivel de dezvoltare mai modest. Menajele ofera societatii resursele nece-
sare organizarii activitatii economice (forta de munca, capital, terenuri
de pamint) §i primesc in schimb venituri, pe care le folosesc pentru pro-
curarea bunurilor de consum sau pentru formarea de economii.
Intreprinderile (firmele) au ca functie de baza producerea bunurilor

materiale a serviciilor marfare destinate schimbului sau vinzarii-cum-
pararii. Scopul activitatii intreprinderilor este obtinerea profitului.
Institupile financiare (in principal bancile, dar §i societatile de asi-
gurari) au ca activitate de baza colectarea economiilor ?i transformarea
acestora, prin intermediul creditelor, in investi�ii.
Administratiile publice (centrale §i locale) indeplinesc, in fond, doua
functii: redistribuirea veniturilor acumulate prin intermediul impozite-
lor §i taxelor §i prestarea de servicii nemarfare, in folosul intregii soci-
etati: ocrotirea sanatatii, educatia, construirea drumurilor, protejarea
mediului ambiant, dezvoltarea culturii, asigurarea securitatii personale,
apararea proprietatii. Statul contemporan indepline§te §i o a treia functie:
cea de producere. In cazul dat, intreprinderile publice indeplinesc ace-
lea§i functii §i urmaresc acelea§i obiective ca §i intreprinderile private.
III. CARACTERISTICA GENERALA A ECONOMIEI

DE PIATA. INSTITUTIILE ECONOMICE
1. S i s t e m e l e economice id eaie
Ce este sistemul economic?

Sistemul economic reprezinta o modalitate specifica de uti-
lizare a resurselor economice rare, de organizare a procesu-
lui de productie §i de trecere a bunurilor create de la pro-
ducator la consumator.
Pe parcursul istoriei, atit elementele de baza ale activitatii economi¬

ce, cit §i formele concrete de organizare a acesteia s-au modificat fara
incetare. Totu§i ceea ce era mai esential, mai specific, principalele in¬
terdependence dintre elementele sistemului economic existent ramineau,
pentru un anumit interval de timp, neschimbate.
Sistemele economice se deosebesc unul de altul dupa urmatoarele
criterii;
1) Forma predominanta a proprietatii asupra resurselor §i rezultate-
lor actului de producere;
2) Scopul urmarit de cei care organizeaza o activitate economica oa-

recare;
3) Modul de stabilire a relatiilor dintre participantii la activitatea
economica;
4) Caracterul motivarii atingerii unor performante mai inalte.
Pe parcursul ultimelor secole, reprezentantii tuturor doctrinelor eco-
nomice au lansat diferite propuneri cu privire la criteriile care trebuie
sa stea la temelia tipologizarii modalitatilor distincte de organizare a
activitatii economice. S-au propus, de exemplu, drept criterii de baza:
ramura principala a economiei, adica forma predominanta de creare a
avutiei (sistemul economic primitiv, agrar, industrial, al serviciilor, in¬
formational); nivelul de dezvoltare a §tiintei §i gradul de instruire al
populatiei (sclavagist, feudal, industrial); modul de producere a bunuri-
lor materiale §i caracterul relatiilor dintre participantii la acest proces
(modul de productie primitiv, sclavagist, feudal, capitalist, socialist).
In §tiinta economica contemporana, drept criteriu de baza al clasi-
ficarii sistemelor economice este folosit modul de stabilire a legaturilor
intre agentii economici, intre productie §i consum, numit §i criteriul „ti-
pului de economic". Legaturile dintre participantii la activitatea econo¬
mica se pot stabili in mod liber, spontan, independent sau in mod au-
toritar, fortat, de catre un centru administrativ.
Clasificate dupa acest criteriu, exista urmatoarele sisteme economice:
1. sistemul economiei naturale (sau traditional);
2. sistemul economiei de piata;
3. sistemul economic de comanda (sau centralizat).
Sistemul economiei naturale

Economia naturala reprezinta o f o r ma de organizare a
activitapi economice, in care bunurile produse sint destinate
autoconsumului, nevoile fiind satisfacute faro a se apela la
schimb. Economia naturala este un sistem economic tnchis.
Alcatuita din celule economice universale (gospodarii individuale

sau tribale), preponderent izolate unele de altele, dar capabile sa produ¬
ct bunurile necesare pentru satisfacerea celor mai elementare nevoi, eco-
nomia naturala a existat pe parcursul a zed §i sute de mii de ani. In

acest sistem economic proprietatea era comuna, colectiva, adica aparti-
nea in egala masura tuturor membrilor comunitatii. Predomina munca
manuala, cu o eficienta foarte redusa. Scopul activitatii economice era
supravietuirea comunitatii.
In prezent, economia naturala mai exista ca un sector aparte doar
in |arile cele mai slab dezvoltate din Africa, Asia §i America Latina, dar
§i in unele regiuni muntoase sau izolate din Europa.
Transformarea economiei naturale in economie de schimb
La un anumit nivel al dezvoltarii sale, economia naturala a devenit o
frina in calea progresului economic. Acest fapt a conditionat transforma¬
rea ei treptata intr-o economie producatoare de marfuri, numita „eco-
nomie de schimb", in care bunurile chiar de la bun inceput sint produ-
se pentru vinzare. In felul acesta, celelalte doua sisteme economice, care
au succedat economiei naturale - §i economia de piata, §i economia de
comanda -, functioneaza ca economii de schimb.
Au existat anumite conditii care au generat trecerea treptata la eco¬
nomia de schimb. Acestea sint:
1) Diviziunea sociald a muncii, adica specializarea agentilor econo-
mici in confectionarea
> unor bunuri destinate schimbului sau vin-
zarii, numite „marfa";
2) Autonom ia independenta economicd a agenfilor economici, ba-
zata pe proprietatea privata, adica pe dreptul de a folosi resursele
disponibile §i rezultatele muncii dupa bunul-plac;
3) Aparifia pietei ca loc de intilnire a producatorilor §i vinzatorilor,
ca loc unde se face schimbul sau vinzarea-cumpararea;
4) Monetizarea economiei, adica aparitia §i impunerea monedei in
calitate de instrument de intermediere a schimburilor economice
§i de apreciere a valorii (a pretului) bunurilor destinate vinzarii-
cumpararii.
Economia de comanda
Acest sistem economic a existat intre anii 1917-1991 in fosta Uniune So-
vietica, iar dupa eel de al doilea razboi mondial - intr-un §ir de tari
INIJIERE In te o r ia ECONOMICA 41
din Europa Centrala din Asia, inclusiv in China, sub denumirea de

„socialism". Asiazi socialismul ca sistem economic a disparut cu totul.
Economia de comanda insa, sub alte forme, ca un sector dominant in
economia multor tari, este atestata inca din Antichitate.
y '
Economia de comanda (numita 5/ „economia socialista" sju

„planificata") are drept trasatura defmitone fapt I cd sta¬
tu!, in calitatea sa de unic proprietor al principalelor resur-
se economice, gestioneaza de unul singur atit productia, a t
5/ schimbul 5/ repartipa bunurilor f/ serviciilor.
In economiile de comanda lipse§te libertatea de alegere a produca-

torului §i consumatorului, precum §i responsabilitatea personala pentru
activitatea desfa§urata. In economiile de tip socialist toate activitatile
economice erau reglementate in mod centralizat, prin intermediul pla-
nului. Prevederile acestuia erau obligatorii pentru toti agentii economici.
Tot de catre instantele superioare se stabileau preturile §i salariile. Sco-
pul organizarii activitatii economice era simplu: indeplinirea obiective-
lor fixate de catre organele centrale de stat.
Apropo... despre sistemul socialist

...Sa presupunem ca in anul 1970, in fruntea unei marl intre-
prinderi industriale din Chifindu, in calitate de director a jost
numita o persoand care nu are nici un fel de cuno�tinte 5; de-
prinderi manageriale. Ei }i? Intreprinderea ua functiona normal!
Fiindcd directorul nu va rezolva nici o problema cit de cit prin-
cipiald. „Centrul" va indica asortimentui §i cantitatea bunurilor
ce urmeazd a fi produse, ua nominaliza furnizorii ce i/or aprovi-
ziona intreprinderea cu utilaje, electricitate, materie prima etc.,
precum §i cumpdrdtorii productiei fabricate. Tot organele supe¬
rioare vor determina proportiile §i felul repartizdrii veniturilor
etc. Fdrd a avea fried cd intreprinderea va falimenta vreodatd,
directorul se va mentine mult }i bine in post, lar dacd va mai
fi j; loial unicului partid aflat mereu la putere va fi recompen-
sat cu tot felul de decorapi fi distinctii de stat.
Evident, o economic organizata §i gestionata in acest chip nu poate

fi eficienta. Anume de aceea socialismul a dat faliment chiar §i in Ru-
sia, tara cea mai bogata in resurse naturale din lume.
2. Economia de piata contemporana

fi modeleie sale
Economia de piata constituie o treapta superioara a economiei de schimb;
este, altfel spus, o economic de schimb evoluata. De§i sistemul econo¬
miei de piata s-a modificat intruna, avind la inceput drept element-che-
ie o pia�a cu o concuren�a libera, iar mai apoi o piata cu o concurenta
dirijata §i cu o implicate mereu crescinda a statului in activitatea eco-
nomica, acest sistem §i-a pastrat, pe parcursul secolelor, trasaturile sale
cele mai importante.
Trasaturile definitorii ale sistemului economic de piata

Aceste trasaturi sint:
1) Preponderenta proprietdtii private, ca trasatura principals a eco¬
nomiei de piata. De§i este asigurat pluralismul formelor de pro-
prietate, activitatea economica se desfa�oara, in general, pe baza
proprietatii private, care asigura libertatea economica a persoanei.
„Proprietatea privata - iata temelia libertatii", spune un cunoscut
proverb francez.
2) Economia este decentralizatd, ea functioneaza in baza alegerii §i
interesului personal al fiecarui individ. Toate deciziile economi-
co-financiare sint luate in mod nemijlocit de catre agentii econo-
mici, care i§i asuma toate riscurile. Libertatea economica a indi-
vidului se bazeaza pe un principiu formulat inca pe la mijlocul
secolului al XVIII-lea de catre fiziocratii francezi: „Laissez-faire,
laissez-passer, le monde va de lui meme". („Lasati sa se faca lu-
crurile, lasati sa treaca marfurile, lumea merge de la sine".)
3) Centrul activitdtii economice principalul regulator al acesteia este
piata concurentiald. Prin mecanismul cererii §i ofertei, piata de¬
termine asortimentul, calitatea §i cantitatea bunului ce urmeaza a
fi produs. Pe piata se stabilesc legaturile intre agentii economici.
4) Scopul nemijlocit care se afla la baza organizarii activitatii econo-

mice este profitul, mai exact maximizarea acestuia. Profitul este
forta motrice a activitatii economice. Marimea profitului ce poa-
te fi obtinuta este nelimitata, fapt care ii tine pe intreprinzatori
intr-o stare permanenta de cautare, de inovare §i de perfectiona-
re, de lupta cu concurentii.
5) Prefurile la marea majoritate a bunurilor materiale §i serviciilor
se formeazd liber, in urma negocierilor dintre vinzatori §i cum-
paratori.
6) Agentii economici se afla intr-o stare de concurentd permanenta,
fapt ce conduce la diferentierea acestora, la inlaturarea din com-
petitie a celor slabi §i ineficienti.
Economia mixta ca sistem real ai economiei de piata

contemporane
Cele trei sisteme economice analizate mai sus sint ni§te sisteme teoreti-
ce, sisteme ideale, mai curind o abstractie §tiintifica. In viata reala aces-
te sisteme, in stare pura, nu au existat niciodata. In viata reala exista o
multime de modele concrete ale economiei de piata §i orice economic
nationals poate fi incadrata intr-un model sau altul.
Economiile contemporane sint economii mixte, in care se imbina - in
mod organic, dar in proportii diferite - elementele definitorii ale econo¬
miei de piata cu implicarea statului in economic - trasatura caracteris-
tica altadata doar economiilor de comanda.
in orice sistem mixt anumite elemente de baza ramin a fi prepon-
derente. Astfel, in economiile contemporane predomina elementele pro-
prii economiei de piata.
Economia mixta (sau sistemul economic mixt) constitute o
tmbinare organica, m proportii diferite, a elementelor siste-
mului economiei de piata cu implicarea statului in econo-
mie, 0 imbinare a sectorului priuat cu sectorul de stat, a me-
canismelor pietei cu reglementarea publico, a micilor intre-
prinderi cu marile corporapi, o imbinare a mecanismelor de
diferenpere de ai/ere cu asigurarea anumitor garanpi sociale.
Modelele economiei mixte aparute dupa eel de al doilea razboi mon¬

dial sint numeroase si se deosebesc mult unele de altele. Criteriile de
diferentiere a acestora sint:
>
a) masura interventiei statului in viata economica;

b) ponderea sectorului public in structura proprietatii §i a PIB-ului;
c) instrumentele predominante ale implicarii statului in activita-
tea economica (prin planificare; prin bugetul de stat; prin mo-
neda etc.);
d) locul pietei in societate.
Principalele m o dele ale e co no miei mixte

Cele mai cunoscute modele ale economiei mixte sint: neoamerican (an-
glo-saxon), renan (de tip european), japonez, chinez. In cadrul modelu-
lui european se mai disting modelele: francez, german, suedez.
Modelul neoamerican, numit uneori §i tipul anglo-saxon de econo-
mie de piata, se intilne§te in principal in SUA, Marea Britanie, Belgia,
Canada, alte tari. Acest model se caracterizeaza printr-un nivel inalt al
diferentierii sociale §i printr-o pondere redusa a sectorului de stat in
economie.
Piata joaca aici rolul determinant in reglementarea vietii economice.
Ea stabile§te marimea pre�urilor, inclusiv a salariilor. Implicarea directa
a statului in activitatea economica este neglijabila. Statul elaboreaza ca¬
drul legal §i vegheaza respectarea cu strictete a acestuia. El incurajeaza
concurenta §i dezvoltarea businessului. Nivelul impozitelor este scazut.
Dupa regulile pietei functioneaza §i sistemul de invatamint (preponde-
rent privat).
O trasatura caracteristica a modelului neoamerican este o diferenti¬
ere enorma a averilor, inclusiv a salariilor. Astfel, un conducator al unci
firme poate avea un salariu de peste o suta de ori mai mare decit sa-
lariul unui simplu func|ionar al acesteia. §i inca ceva. In modelul ne¬
oamerican securitatea sociala (riscurile in caz de boala, §omaj) este, in
fond, o afacere personala §i nu o grija a statului.
Tipul anglo-saxon de piata este foarte eficient din punct de vedere
economic, dar genereaza o diferentiere sociala fara precedent.
In Europa Occidentala eel mai raspindit este modelul economiei so-

ciale de piata, care are ca tari de referinta Germania, Austria Olanda.
In unele cazuri, acesta mai este numit pur §i simplu modelul german.
Trasatura caracteristica a acestui model consta in imbinarea organica a
exigentelor pietei cu protectia sociala a populatiei. Pensiile §i alte alo-
ca�ii sociale sint inalte. Marimea salariului este determinate nu numai
de conditiile pietei (cererea §i oferta fortei de munca), ci §i de alti fac-
tori, cum ar fi: nivelul pregatirii profesionale, vechimea in munca etc.,
fapt ce asigura ata§amentul salariatilor fata de firma respectiva. Statul
are misiunea sa asigure egalitatea de §anse §i sa protejeze cetatenii im-
potriva abuzurilor §i nedreptatilor.
Sectorul de stat in economie este important, ridicindu-se pina la 25-
30% din PIB. Totodata, in modelul german, spre deosebire de eel ame-
rican, asistenta medicala §i inva�amintul, atit eel mediu, cit §i eel supe¬
rior, sint, in fond, gratuite.
Un rol deosebit in modelul german este aeordat sistemului banear,
banea eentrala benefieiind de o autonomie deplina §i servind drept me-
canism deeisiv de reglementare a aetivitatii economice.
Statul, care influenteaza procesul de formare a preturilor, sustine
pe toate caile dezvoltarea intreprinderilor miei §i mijloeii, a gospodarii-
lor de fermieri, ereind astfel o baza sociala larga pentru regimul politic
existent. Clasa mijlocie este numeroasa, constituind peste 75% din nu-
marul total al populatiei.
In fine, in modelul german, intre salariul unui §ef de firma §i func-
�ionarii acesteia diferenta este relativ mica, doar de pina la 24 de ori.
Modelul nordic al economiei de piata, numit, de regula, „modelul
suedez" (Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca), era considerat, mai
mult in gluma, „cel de al doilea model socialist" (dupa eel sovietic, de-
sigur). Acest model se caracterizeaza prin accentul pus pe asigurarea
echitatii sociale §i pe reducerea inegalitatii de avere. Acest obiectiv se
realizeaza printr-un mecanism special de redistribuire a veniturilor in
folosul paturilor nevoia§e. Stabilind o rata inalta a impozitelor, statul
acumuleaza in miinile sale pina la 60-65% din tot produsul intern brut,
mai bine de jumatate din care este utilizat apoi in scopuri sociale. Sec-
torul de stat joaca un rol insemnat. Cea mai mare parte a serviciilor
(medicina, invatamint etc.) este gratuita.
In asigurarea unei anumite echitati sociale un rol deosebit il joaca
confederatiile patronale confederatiile muncitore§ti, care sint organis-
me permanente de negociere cu institutiile statale. Spre deosebire de al-
te tari, in Suedia, Norvegia §i Danemarca este puternic dezvoltat secto¬
ral cooperatist.
M o d el u l f r a n c e z sau etatist (tara de referinta - Franta, partial Italia)
se distinge printr-o pronuntata tenta dirijista. Sectorul privat se imbina
cu un puternic sector public, aparut in cea mai mare masura in urma
mai multor valuri de nationalizare a intreprinderilor private, in gene¬
ral a celor din domeniile infrastructurii economiei. In sectorul public
se creeaza circa 30-35% din volumul productiei industriale. O alta tra-
satura a acestui model consta in imbinarea mecanismelor pietei cu un
sistem special de planificare indicativa, ca forma principals a implicarii
statului in activitatea economica.
O data cu aprofundarea fenomenelor integrationiste in spatiul unic
al Uniunii Europene, are loc o apropiere intre modelele de economie
mixta existente. Ca prototip al unui model comun pentru toate tarile-
membre ale Uniunii Europene este folosit modelul german al economi¬
ei sociale de piata.
In ceea ce prive§te modelele de economie caracteristice pentru alte
continente, ne vom opri asupra mod elulu i jap one z, numit §i „paterna-
list", aparut §i el dupa eel de al doilea razboi mondial. Acest model se
caracterizeaza prin faptul ca rolul decisiv in via�a economica il joaca
marile corporatii, sustinute de catre stat §i aflate intr-o competitie pu-
ternica intre ele. Instrumentul principal de implicare a statului in viata
economica este programarea economica. Anume statul a initiat, apoi a
sustinut pe toate caile producerea tanchetelor §i automobilelor, apoi a
produselor electronice §i a computerelor.
O trasatura deosebita a modelului japonez consta in faptul ca ni-
velul salariului ramine mereu in urma cre§terii productivitatii muncii.
Acest fapt permite reducerea permanenta a costurilor §i, ca urmare, o
competitivitate sporita a marfurilor japoneze pe pietele Internationale.
INIJIERE In teoria ECONOMICA 47
In Japonia, cea mai mare parte a muncitorilor, care sint angajati pe

viata la o firma oarecare, este atrasa pe toate caile la gestionarea firme-
lor. In fine, trebuie mentionat faptul ca acceptarea de catre speciali�tii
de cea mai inalta calificare a unor salarii mai joase decit in celelalte
tari dezvoltate are la temelia sa un puternic sentiment de mindrie nati¬
onals §i de patriotism. Spre deosebire de Europa Occidentala, dar mai
cu seama de Statele Unite, salariile §efilor de corporatii japoneze sint
doar de 17 ori mai mari decit salariile functionarilor simpli. In fine, in
Japonia clasa mijlocie este cea mai numeroasa, constituind 85-90% din
populatia tarii.
3. Revenirea fosteior tari socialiste la economia

9
de piata
Sistemul economiei de comanda, a§a cum a fost el conceput §i realizat
in fosta URSS §i intr-un §ir de tari din Europa Centrala, s-a dovedit a fi
ineficient. Pina la urma, el a dat faliment. La inceputul anilor 1990, 28
de tari din Europa §i Asia au pornit pe calea transformarii economiilor
socialiste (de comanda sau planificate), demarind procesul de revenire
a acestora la economia de piata.
Reformele principale realizate in perioada tranzitiei la economia de
piata sint: liberalizarea vie�ii economice (liberalizarea preturilor, libera-
lizarea comertului exterior etc.) §i privatizarea, adica transformarea in-
treprinderilor de stat in intreprinderi private.
Tranzi�ia are trei puncte de reper. Ea incepe cu schimbarea puterii
politice, regimurile totalitare fiind inlocuite cu parlamente §i guverne
democratice. La aceasta prima etapa are loc §i liberalizarea vietii eco¬
nomice. Tot in aceasta perioada sint elaborate legile §i actele normative,
care stau la temelia economiei de piata.
La cea de a doua etapa, mult mai indelungata decit prima, accen-
tul este pus pe infaptuirea privatizarii §i pe crearea unui sector privat
dominant in economie. Acest sector apare atit in urma transformarii
proprietatii de stat in proprietate privata, cit §i a constituirii noilor in¬
treprinderi private din capul locului.
In procesul privatizarii au fost folosite trei metode, §i anume;
a) privatizarea prin vinzare;

b) cumpararea intreprinderilor de stat de catre salariatii lor;
c) privatizarea prin distribuirea gratuita a titlurilor de proprietate.
Privatizarea prin vinzare s-a infaptuit, in cea mai mare parte, in Un-
garia, Estonia, Germania Democratica. In Rusia circa 55% din intreprin-
deri au fost privatizate prin metoda cumpararii acestora de catre sala¬
riatii lor. Cea de a treia metoda - de distribuire a titlurilor de proprie¬
tate (bonuri patrimoniale, cupoane, vaucere) - a fost pe larg folosita in
Cehia §i Lituania.
In Republica Moldova privatizarea s-a infaptuit prin folosirea celor
trei metode. La inceput a avut loc privatizarea in masa a intreprinde¬
rilor mici §i mijlocii, precum §i a apartamentelor de stat prin interme-
diul bonurilor patrimoniale. Restul intreprinderilor a fost privatizat prin
vinzarea acestora intreprinzatorilor autohtoni §i straini.
La etapa a treia a tranzitiei continua restructurarea intreprinderilor
§i crearea institutiilor proprii economiei de piata - a institutiilor juridi-
ce, fiscale, creditare etc. Tot in aceasta perioada este pusa temelia unui
nou sistem de protectie sociala, unui model de echitate sociala, recu-
noscut de majoritatea populatiei. Pe baza respecializarii §i a exploatarii
avantajelor comparative are loc integrarea echitabila §i eficienta a aces-
tor tari in circuitul economic mondial.
Schematic, transformarile fi etapele tranzitiei pot fi reprezentate in
felul urmator:
Etapa
Transformarile efectuate
tranzipei
1. Schimbarea sistemului politic;

1 2. Liberalizarea preturilor, a comertului exterior §i a activitatii
de antreprenoriat.
1. Privatizarea §i crearea unui sector privat dominant Tn economie;

II
2. Tncepe restructurarea intreprinderilor de stat.
1. Crearea institutiilor proprii economiei de piata;

III 2. Instituirea unui nou sistem de protectie sociala;
3. Integrarea echitabila §i eficienta in circuitul economic mondial.
Pentru multe �ari tranzi�ia nu s-a terminat inca, consecintele aces-

teia fiind preponderent negative (pe termen scurt). Astfel, in anul
2006, PIB-ul tuturor tarilor din fosta URSS constituia doar circa 60%
din PIB-ul anului 1990, iar in Republica Moldova ceva mai mult de
40%. Totu§i §i aceste �ari au devenit tari cu economic de piata, care
se dezvolta, in fond, dupa acela�i principiu ca §i tarile dezvoltate din
Europa §i America de Nord.
4. Esenta fi roiui institutiilor m dezvoltarea

economica
Institutiile fi clasificarea lor
§tiinta economica contemporana acorda o atentie tot mai mare institu¬

tiilor, care joaca un rol crescind in viata societatii. Ce reprezinta deci
institutiile economice?
>
Institutiile economice sint ni§te f en o m e n e cu caracter sta-

bil, care i m p u n oa m enilor un oarecare c o m p o r t a m e n t obli-
gatoriu. Institupile au f o s t create p entr u a stabili o a n u mit a
ordine m activitatea oa m en ilo r
Institutiile pot fiformale (oficiale) §i neformale (sau informale). Ast¬

fel, constitutia unei tari, religia, legislatia, proprietatea sint institutii for-
male, pe cind traditiile, obiceiurile, instinctele sint institutii neformale.
Uneori institutiile sint confundate cu organizatiile. De§i in unele cazuri
o organizatie poate fi in acela§i timp §i institutie, in linii generale insa
intre institutii §i organizatii exista o diferenta principiala. Daca orga-
nizatia reprezinta un colectiv, un ansamblu de indivizi, institutia con-
stituie totalitatea legilor regulilor care determind interactiunea intre
oameni. Instinctele pot fi o institutie ce conditioneaza comportamen-
tul uman in anumite situatii. Asociatia aparatorilor limbii romane este
o simpla organizatie. In acela§i timp insa, biserica, firma, universitatea,
sindicatele sint §i institutii, §i organizatii.
In general, toate institutiile modeleaza comportamentul uman in
atingerea anumitor obiective economice.
Institutiile informale
Unele institutii informale sint proprii tuturor tarilor §i popoarelor. Aces-
tea sint: instinctele umane, in primul rind instinctul paternitatii, curio-
zitatea, necesitatea de autoperfectionare. Allele, cum ar fi traditiile, obi-
ceiurile, limba, coeziunea §i unitatea nationals, ritualurile comunitare
(nuntile, botezurile, inmormintarile), sint proprii doar unor popoare sau
unui grup de popoare inrudite.
In economia de piata, forta motrice a activita�ii economice este ma-
ximizarea profitului. Dar nu numai cautarea profitului ii motiveaza pe
oameni sa fie activi. Unul din mobilele activitatii economice sint §i in¬
stitutiile informale. Astfel, asemenea institutii proprii moldovenilor cum
ar fi imboldul „de a fi in rind cu lumea", „de a nu se face de ris" regle-
menteaza conduita omului §i in viata economica, motivindu-1 sa atinga
un anumit „standard", recunoscut de majoritatea celor din jur.
In general, §tiinta economica contemporana a reu§it sa elaboreze ni§-
te mecanisme care fac posibila „masurarea" aportului fiecarei institutii
informale §i formale la cre§terea §i dezvoltarea economica.
Institutiile formale
9
Printre cele mai cunoscute institutii formale care au o influenta, uneori

decisiva, asupra dezvoltarii economice putem nominaliza statul, biseri-
ca, proprietatea, piata.
Religia. Exista un cunoscut paradox potrivit caruia intensificarea
activitatii religioase este insotita de o diminuare a performantelor eco¬
nomice; in acela�i timp, tocmai religia se afla la originea celor mai mul-
te din reu§itele economice. Astfel, exceptionalele succese economice ob-
tinute de Europa Occidentala se datoreaza, in cea mai mare parte, re-
formei religioase infaptuite in secolul al XVI-lea de catre germanul Lu¬
ther §i francezul Calvin. „Reforma", interpretind intr-un mod original
Biblia §i mesajul lui Isus Hristos, a contribuit la incurajarea ve§nicei do-
rinte a omului de a se pricopsi, de a aduna bogatii, punind astfel teme-
lia unei cre§teri economice fara precedent.
La intrebarea: „Care este cea mai placuta ocupatie a omului?" un
cunoscut filozof din Grecia Antica a raspuns: „Imbogatirea". „Reforma"
reabiliteaza §i justifica aceasta sete arzatoare a omului de a se inavuti.

Mai mult, „pricopsirea" devine o fapta de toata lauda. Cu conditia insa
ca banii aduna�i sa nu fie irositi in vint, ci folositi cu pricepere pentru
largirea §i modernizarea productiei. Astfel, avutia adunata de unele per-
soane alese de Cel de sus trebuie sa contribuie la prosperitatea intregii
societati. Numai o astfel de utilizare a bogatiei, spune religia reforma-
ta, este incuviintata de catre Dumnezeu, care, asigurindu-i omului de
afaceri succesul economic, ii da de inteles ca acesta, dupa moarte, va
nimeri direct in rai.
Printr-o asemenea talmacire a cartilor sfinte, biserica protestanta a
incurajat un comportament favorabil activitatii economice, a stimulat
dezvoltarea interesului personal §i a spiritului antreprenorial.
Proprietatea ca institutie fi relatie economica fundamentala

Cu un secol §i jumatate in urma, economistul francez Pierre Proudhon
lanseaza ideea ca „proprietatea este un furt". O asemenea opinie nu era
§i nu este nici acum imparta�ita de majoritatea economi�tilor, care, refe-
ritor la originea proprieta�ii, sustin ca ea ar proveni, in fond, din munca
§i economiile producatorilor. Totu§i procesele de privatizare ce au loc
in fostele tari socialiste demonstreaza ca marile proprietati pot aparea
§i prin jefuirea averii nationale, deci §i pe seama altora.
Oricum, fie §i partial justa, definitia lui Proudhon a avut meritul de
a scoate in evidenta faptul ca proprietatea este expresia anumitor relatii
dintre oameni, in sensul ca o data ce un bun apartine unei persoane,
el nu poate fi in acela�i timp al alteia. Cu alte cuvinte, in opinia econo-
mistului francez, proprietatea urmeaza a fi studiata nu numai din punct
de vedere juridic §i filozofic, ci §i economic.
Din punct de vedere economic, proprietatea reprezinta an-
samblul relapilor dintre oameni, in legatura cu msu§irea, po-
sedarea resurselor utilizate in activitatea economica §i a re-
zultatelor acestei activitati.
/
Sensul juridic al notiunii de „proprietate" se reduce la drepturile de

proprietate: dreptul de posesie, adica dreptul de a stapini bunul in in-
teres propriu; dreptul de folosinta; dreptul de dispozitie (adica dreptul
de a instraina bunul, de a-1 consuma sau a-1 distruge); dreptul de a cu-

lege roadele acestui bun (dreptul de uzufruct).
Intrucit sensurile economic juridic ale proprietatii merg mereu mi-
na-n mina, constatam ca:
Proprietatea reprezinta totalitatea raporturilor dintre mem-

brii societatii cu privire la insu�irea bunurilor existente in so-
cietate, raporturi reglementate de acte juridice sau norme
sociale.
Fiind o relatie, proprietatea se prezinta sub forma unitatii §i inter-

conditionarii elementelor sale de baza: obiectul §i subiectul proprietatii.
Obiectul proprietatii il pot constitui bunurile materiale §i imateriale
(informatiile, de exemplu), atit sub forma resurselor economice, cit §i a
rezultatelor activitatii economice (un lot de pamint, o cladire, utilajul,
automobilul, marfurile produse etc.).
Subiectii proprietatii sint posesorii obiectelor proprietatii §i ei pot fi:
a) persoanele fizice (indivizii, menajele); b) persoanele juridice, forma¬
te din grupurile socioprofesionale, care dau na§tere formelor asociative
de proprietate (cooperative, societati comerciale); c) diferite organizatii
(nationale sau Internationale); d) statul.
Pluralismul formelor de proprietate

Din cele mai vechi timpuri, omenirea a cunoscut mai multe tipuri §i
forme de proprietate. Pluralismul formelor de proprietate este o trasa-
tura a oricarui sistem economic. Multiplele forme de proprietate sint
compatibile §i nu se exclud una pe alta. Ele se afla intr-un proces per¬
manent de concurenta.
In lumea contemporana, coexista trei tipuri de proprietate (privata,
publica §i mixta), fiecarui tip revenindu-i mai multe forme. (Aici tre-
buie remarcat ca adeseori notiunile de „tip" §i „forma' sint folosite ca
sinonime.) lata deci care sint tipurile §i formele de proprietate in eco-
nomia de piata:
a) Proprietatea privata (sau particular�), care, in functie de subiectul
proprietatii, poate fi: individuals, individual-asociativa, privata de
familie, privat-asociativa. Proprietatea privata poate fi bazata pe

munca individuala sau pe munca salariata.
b) Proprietatea publicd (numita uneori „de stat"), care cunoa§te ase-
menea forme ca: proprietatea administratiei centrale §i proprieta¬
tea administratiei locale (numita §i „proprietatea municipala"). In
tarile socialiste acesta este tipul de proprietate preponderent.
c) Proprietatea mi xta. Acest tip de proprietate combina, in diferite
proportii, proprietatea privata cu cea publica, iar in unele cazuri
proprietatea nationala cu cea internationala. De aceea proprieta¬
tea mixta poate fi: privat-publica nationala, privat-publica multi-
nationala.
In sistemul economiei de piata locul central apartine proprietatii pri¬
vate. Astfel, 70-85% din PIB-ul tarilor dezvoltate este creat in cadrul pro¬
prietatii private. De§i in proportii diferite (10-50%), proprietatea publica
este prezenta astazi in toate tarile lumii.
Proprietatea privata este temelia libertatii economice.
Partea a ll'a
MICROECONOMIE
IV. COMPORTAMENTUL (TEORIA) CONSUMATORULUI
Consumatorul fi producatorul. Cu care incepem?

Cum §tim deja, in centrul atentiei teoriei economice, in special in eel al
microeconomiei, se afla comportamentul, activitatea individului. Acesta,
posedind un numar limitat de resurse, incearca sa satisfaca un numar
maxim de nevoi. Cu alte cuvinte, obiectivul major al oricarui individ
rational este maximizarea efectelor utile prin minimizarea eforturilor.
Individul se afla, de regula, intr-o dubla ipostaza - cea de consuma-
tor §i cea de producator. Vom remarca aici ca, in timp ce alte doctrine
economice (sociali§tii, liberalii clasici, fiziocra�ii etc.) analizau fenomene-
le economice in termeni de clasa, adica divizau societatea in clase socia-
le (muncitori §i capitali§ti, de exemplu), doctrina neoclasica (anii '70 ai
secolului al XlX-lea) a impartit populatia unei tari in consumatori §i pro-
ducatori. Anume in jurul acestora se concentreaza toata viata economica.
Aceasta divizare in consumatori §i producatori ramine §i astazi la temelia
teoriei economice, in special a primei parti a acesteia - microeconomia.
Vom studia, mai intii, teoria (comportamentul) consumatorului, apoi
teoria (comportamentul) producatorului. Vom incepe, astfel, cu consuma¬
torul. De ce? Consumatorul este exponentul (purtatorul) cererii; or, anume
cu cererea incepe, de obicei, orice activitate economica. Mai intii nevoile
indivizilor genereaza cererea, apoi incepe confectionarea unui sau altui
produs. Deciziile legate de satisfacerea nevoilor prin cerere se afla la teme¬
lia comportamentului consumatorului. Ce reprezinta notiunea de „com-
portament al consumatorului", atit de mult utilizata in microeconomie?
In sensul eel mai larg, comportamentul consumatorului

constituie totalitatea acpunHor, atitudinilor §i deciziilor indi-
vidului cu prime la utilizarea ueniturilor sale pentru procu-
rarea bunurilor materiale §i a serviciilor de care are neuoie.
De cele mai multe ori in calitate de consumator se manifesta indi-
vidul §i familia. Insa prin „consumator" se subintelege §i grupuri de in-
divizi, precum §i anumite institutii.
1. Utilitatea economica. Legea utilitatii marginale

descrescinde
Clasificarea bunurilor economice
Scopul activitatii economice este satisfacerea nevoilor. Nevoile sint sa-
tisfacute prin consumul anumitor bunuri.
Clasificarea bunurilor economice poate fi facuta dupa mai multe
criterii:
1) Dupa criteriul accesului la ele, bunurile se impart in:
a) bunuri libere, care provin direct din natura, fara efort §i la care
accesul este gratuit (aerul, apa, caldura §i lumina solara etc.);
b) bunuri economice. Acestea sint un rezultat al procesului de
productie. Accesul la ele este limitat, obtinerea lor se face prin
efort fizic sau banesc.
2) Dupa forma lor de existenta, bunurile economice se impart in:
a) bunuri materiale, numite §i „corporale": imbracamintea, alimen-
tele, ma§inile, echipamentele, constructiile;
b) bunuri imateriale (invizibile sau serviciile): serviciile comerciale,
transportul, studiile; telecomunicatiile, serviciile bancare etc.;
c) informatia (culeasa din car�i, de pe Internet, in timpul cursu-
rilor, de la vecini).
3) Dupa destina�ia lor finala, bunurile pot fi:
a) bunuri de productie (factorii de productie): bunurile cu ajuto-
rul carora se produc alte bunuri (uneltele, materia prima, trac-
toarele, camioanele mari etc.);
b) bunuri de consum, care satisfac direct nevoile oamenilor (imbra-
caminte, alimente, locuinte, carti, televizoare, telefoane etc.).
MICROECONOMIE 57
4) Dupa modalitatea de circulatie, adica dupa felul in care ajung de

la producator la consumator, bunurile economice se impart in:
a) bunuri marfare, care se obtin prin actul de vinzare-cumparare;
b) bunuri nemarfare, care sint destinate autoconsumului produ-
catorului (predominante in economia naturala, dar raspindite
pe larg in prezent in gospodaria casnica).
5) Dupa forma de proprietate, bunurile economice pot fi:
a) private;
b) publice.
Ce este utilitatea?
La cursul de teorie economica vom studia, in principal, bunurile eco¬
nomice. Trasatura definitorie a bunurilor economice este raritatea lor,
altfel spus caracterul lor limitat. Oamenii consuma bunurile economice
pentru a beneficia de utilitatea acestora.
Utilitatea este placerea sou satisfactia obpnuta de mdivid
m urma consumului (sau anticiparii consumului) unui bun
oarecare. In alp termeni, utilitatea reprezinta capacitatea
unui bun de a satisface o anumita dorinta umana.
Cum intelegeau clasicii fi neoclasicii utilitatea?

In §tiinta economica clasica (secolul al XVIII-lea - anii '60 ai secolului al
XlX-lea) se considera ca orice unitate dintr-un bun oarecare, indiferent
de intensitatea nevoilor §i de cantitatea consumata, are aceea§i utilitate.
Se considera, de asemenea, ca pentru diferite persoane bunurile identice
au aceea§i utilitate, iar utilitatile individuale ale diferitelor unitati din¬
tr-un bun omogen sint egale intre ele. Astfel, se credea, de exemplu, ca
utilitatea primului mar consumat de un individ oarecare este egala cu
utilitatea celui de al doilea, al treilea §i al n-lea mar consumat.
Din Figura 4.LA se vede ca, de§i unitatile dintr-un bun omogen
sint numeroase (4 mere), utilitatea fiecareia din ele este egala cu utili¬
tatea oricarei alte unitati de produs (U|=U2=U3=U�). In cazul dat, utili¬
tatea totala (Figura 4. LB) constitute suma utilitatilor individuale (care,
dupa cum se vede, sint egale intre ele).
A B
U U
U, U, U3 u,
U T---- I 1
0 X, X, X3 X, 0 2 3 4
X - unitati dintr-un bun oarecare (un mar, de exemplu);
U - utilitatea unei unitati de bun.
>
Figura 4.1. Utilitatea economica A) individuaia $i B) totala

in gindirea economica ciasica
In viziunea neoclasicilor, preluata §i dezvoltata de §tiinta economica

contemporana, utilitatea unei unitati dintr-un bun oarecare este diferita.
Astfel, eel de al treilea mar are, pentru consumator, o utilitate mai mica
decit eel de al doilea etc. < U,, U3 < etc. (Figura 4.2).
I U
X
0 X,1 X,2 X,3 X,4 X,5 X,6
Figura 4.2. Utilitatea economica in gindirea neoclasica §i contemporana
Ma su ra re a ut i l ita ti i p
Poate fi oare masurata utilitatea? In §tiinta economica exista doua teo-

rii diferite cu privire la felul de masurare a utilitatii, numite ahordarea
cardinald §i abordarea ordinald.
MICROECONOMIE 59
Fondatorii doctrinei marginaliste (William Stanley, Carl von Menger

§i Leon Walras, in anii '70 ai sec. al XlX-lea) presupuneau ca individul
este capabil sa masoare cantitativ utilitatea unui bun consumat, printr-
un numar precis (cardinal) de unita�i psihologice de utilitate, acordat
unui bun sau unei unitati dintr-un bun. De exemplu: 1, 7, 23, 79 etc.
La inceputul secolului XX, aceasta abordare a fost contestata, conside-
rindu-se ca este imposibila o masurare precisa a utilitatii. In viziunea
economistului italian Vilfredo Pareto, consumatorul nici nu are nevoie
sa masoare utilitatea unui bun, pentru el fiind mult mai importante sta-
bilirea unei ordini de preferinta a bunurilor, o ierarhizare, o ordonare a
acestora, cum ar fi, de exemplu, primul, al doilea, al treilea, al patrulea
etc. Aceasta abordare, numita ordinala, are la temelie teoria curbelor de
indiferenta dezvoltata de Vilfredo Pareto. Potrivit abordarii sau accepti-
unii ordinale, utilitatile ce le-ar procura bunurile sint puse intr-o ordine
descrescinda, in sensul ca „primur' bun poate aduce o satisfactie mai
mare (are o utilitate mai mare) decit „al doilea", „al treilea" etc.
Utilitatea t ot ala fi utilitatea marginala
Incepind cu a doua jumatate a secolului al XlX-lea, §tiinta economica

demonstreaza (ceea ce corespunde realitatii) ca utilitatea unei unitati
dintr-un bun omogen are un pronuntat caracter subiectiv §i difera atit
de la un individ la altul, cit §i de la o unitate consumata la alta.
De§i, cum am vazut deja, utilitatea nu poate fi, practic, masurata,
ci doar ierarhizata, este evident ca utilitatea fiecarei unitati dintr-un
bun este diferita, adica este mai mare sau mai mica. Marimea utilitatii
� >
se schimba intr-o directie bine determinata: utilitatea unei unitati din-

> >
tr-un bun oarecare descre�te pe masura sporirii numarului de unitati

consumate. La temelia acestei tendinte se afla principiul intensitatii des-
crescinde a nevoilor, descoperit in anul 1843 de catre psihologul german
H. Gossen, principiu potrivit caruia, pe mdsura ce cantitatea consumata
dintr-un bun create, intensitatea nevoii respective descre�te.
Utilitatea unei unitati suplimentare dintr-un bun, obpnuta
in urma sporirii cu o unitate a consumului din bunul respec-
tiu, se nume§te utilitate marginala.
Astfel, doze egale din acela�i bun pentru acela§i individ au utilitati
diferite. Aceasta se intimpla din cauza ca intensitatea nevoii scade pe
masura consumarii bunului respectiv. Interdependenta dintre utilitate §i
unitatea de bun consumata suplimentar constituie continutul legii (sau
principiului) utilitatii marginale descrescinde.
Principiul (sau legea) utilitatii marginale descrescinde consta
in urmatoarele: cu cit consumul dintr-un bun oarecare este
mai mare, cu atit utilitatea unitatilor suplimentare de bun
consumate este mai mica.
Cu alte cuvinte, pe masura ce cantitatea consumata dintr-un bun
spore§te, utilitatea marginala (adica utilitatea adaugata de ultima unita-
te consumata) tinde sa descreasca pina la zero.
Astfel, pornind de la cele expuse mai sus, constatam ca utilitatea
poate fi:
a) unitard (individuala), adica utilitatea unei doze precise din bunul
dat (de exemplu, un mar);
b) totald, care reprezinta satisfactia obtinuta de un individ prin con-
sumarea succesiva a mai multor unitati (doze) din bunul respec¬
tiv (1 kg de mere). Utilitatea totala constituie suma utilitatilor
marginale, care sint, cum am spus, diferite ca marime;
c) marginala, care reprezinta satisfactia suplimentara obtinuta prin
consumarea unei unitati suplimentare dintr-un bun.
Utilitatea
Cantitatea consumata
0
(unitati consumate)
Figura 4.3. Evolutia utilitatii totale §i a celei marginale

MICROECONOMIE 61
Din Figura 4.3 rezulta ca utilitatea marginala a unui bun are o ten-
dinta de scadere, ajungind la zero §i chiar mai jos, in ultimul caz pro-
vocind anumite disconforturi §i daune.
Tot in figura de mai sus se observa ca utilitatea cumulata, adica totala,
create o data cu marimea consumului, dar create cu ritmuri descresdnde.
Raportul dintre utilitatea totala §i cea marginala poate fi reprezen-
tat §i in alt mod (Tabelul 4.1 §i Figura 4.4).
Tabelul4.1. Exemplu de utilitate totala $i marginala

Mere co nsu mat e la o masa Utilitatea totala Utilitatea marginala
1 10 10
2 18 8
3 24 6
4 28 4
5 30 2
6 30 0
7 28 -2
8 26 -4
In baza datelor din Tabelul 4.1, utilitatea totala §i cea marginala pot
utilitatii marginale (B)

Din Figura 4.4 rezulta ca utilitatea marginala a unei unitati de bun

consumate scade pe masura ce create cantitatea consumata. Astfel,
al unitatii este mai mica decit U, al lui X,, iar utilitatea unitatii X,
>2 11' >6
din bunul X este mai mica decit utilitatea unitatilor X�, X�, X3, X�, X�.
in ceea ce prive§te utilitatea totala, ea create pe masura ce se consu-
ma cantitati suplimentare din bunul X, dar aceasta utilitate create cu o
rata tot mai mica §i mai mica. In cazul in care s-ar consuma doar un
singur mar, atunci utilitatea totala ar coincide ca marime cu utilitatea
individuala §i cea marginala. In cazul in care se consuma mai multe
unitati de produs, utilitatea totala se va constitui din suma utilitatilor
marginale (Uj+U�+Uj+U�+Ug+Ug).
Din punct de vedere teoretic, utilitatea marginala a unui bun, atin-
gind un anumit nivel de saturare a consumatorului, poate fi nula §i
chiar negativa. Adica consumul unei unitati suplimentare dintr-un bun,
la un moment dat, nu mai aduce nici o satisfactie consumatorului, ci
ii poate provoca chiar anumite incomoditati §i chiar suferinte. Deoare-
ce in majoritatea covir�itoare a cazurilor consumatorii au un compor-
tament rational, de obicei nu se ajunge la un nivel al consumului cind
acesta provoaca daune pentru sanatate §i suferinte de tot felul.
2. Preferinteie
9
consumatorului. Curba de indiferenta 9
in consum
Factorii care „modeleaza" comportamentui consumatorului
Oricit ar fi de liber in alegerea sa, oricit de numeroase ar fi nevoile pe
care intentioneaza (dore§te) sa le satisfaca, consumatorul are, in luarea
deciziilor de consum, un comportament mai mult sau mai putin „con-
strins", „modelat" de anumiti factori.
Ace�tia sint, in primul rind, marimea veniturilor de care dispune
(bugetul consumatorului) §i nivelul preturilor. Nevoile sint nelimitate,
pe cind resursele bane§ti ale consumatorului sint oricind limitate, de
aceea el este obligat sa aleaga, sa procure acele bunuri §i in asemenea
combinatii> care i-ar aduce o satisfactie
» maximala. Consumatorul ar dori
ca in limitele bugetului disponibil sa procure acele bunuri care ar avea
pentru el o utilitate maximala.
MICROECONOMIE 63
Utilitatea nu poate fi masurata prin cuantificari numerice. Consu-

matorul o masoara indirect prin prioritatea ce o acorda unui sau altui
bun. Bunurile de care are nevoie sint clasificate de catre acesta intr-o
anumita ordine a preferintelor sale. Atunci cind i§i alege „co§ur' de
consum, el dispune de un numar infinit de combinatii. Totu§i, in ale-
gerea sa, consumatorul este limitat de nivelul preturilor §i de resursele
bane§ti de care dispune la moment. Constringerea bugetara §i preturi-
le sint doua elemente esentiale care limiteaza posibilitatile de alegere
ale consumatorului. In acela§i timp insa, in cadrul unui buget oarecare
§i al unui nivel anumit al preturilor, el are posibilitatea sa stabileasca
o anumita ordine de preferin�a a bunurilor ce urmeaza sa le procure,
precum §i un mod anumit de combinare §i substituire a acestora. Con¬
sumatorul este obligat sa-§i elaboreze un anumit program de consum,
care ar prevedea numeroase combinatii posibile intre bunurile ce urmea¬
za a fi cumparate.
Prin alegerea „co§ului" de consum, individul urmare§te scopul obti-
nerii unei utilita�i agregate. Pentru aceasta el i§i imagineaza (schiteaza)
un anumit model (program) de consum, care este influentat nu numai
de restrictiile bugetare §i de nivelul preturilor, ci §i de alti factori, cum
ar fi traditiile, mediul economico-social §i natural in care traie§te, gus-
turile §i preferintele individului respectiv, statutul sau social §i profesi-
onal, nivelul de cultura etc. De§i constituirea modelului (programului)
de consum care reflecta preferintele consumatorului la un moment dat
este influentata de o multime de factori, atit obiectivi, cit §i subiectivi,
totu§i, in ultima instan�a, acest program are un pronuntat caracter in¬
dividual §i subiectiv.
Curba de indiferenta
Instrumentul cu ajutorul caruia se analizeaza de obicei preferintele (ale¬
gerea) consumatorului este curba de indiferenta (sau de izoutilitate).
Curba de indiferenta constituie o reprezentare grafica a
ansamblului de combinatii de bunuri §i servicii de la care
consumatorul a§teapta sa obpna aceeafi utilitate totala,
adica acelafi nivel de satisfactie. De regula, curba de in-
dif er en fa r e p r ez i nt a m u l t i m e a c o m b i n a p i l o r a d o u a bu-
nuri (X §i Y) p e care c o n s u m a t o r u l le co nsi d er a echiva-
lente, d eo a r e c e li a d u c a ce ea f i s atis f a c p e, a d i c a a c ee a f i
utilitate.
Sa presupunem ca consumatorul i§i va limita alegerea la doua bu-

nuri - merele (X) §i portocalele (Y). In functie de preferintele sale, con¬
sumatorul poate efectua un numar nelimitat de combinatii posibile ale
bunurilor X Y. De exemplu, aceea§i satisfactie i-ar aduce consumato-
rului combina�iile: 12 mere + 7 portocale; sau: 10 mere + 8 portocale;
sau 7 mere + 10 portocale etc. Fiecare din aceasta combinatie reprezin¬
ta un „co§" sau un program de consum.
Figura 4.5. Modelul general al hartii curbelor de indiferenta
Din Figura 4.5 rezulta ca in cazul fiecareia din cele trei curbe (AA';
BB'; DD') poate exista o infinitate de „co§uri" sau programe de con-
sum. Acest fapt este reprezentat de fiecare punct de pe curba respectiva.
Astfel, pe curba AA' punctul E presupune un „cof format din 8 porto-
MICROECONOMIE 65
cale §i 3 mere, care va fi echivalent ca utilitate cu „co§ul" din punctul

F, alcatuit din 2 portocale §i 10 mere. Combina�ia din punctul E (ca,
de altfel, §i cea din punctul F) se afla intr-o relatie de „indiferenta", de
neutralitate cu orice alta combina�ie situata pe curba AA'. Aceasta fi-
indca orice combina�ie de pe curba respectiva va avea acela§i nivel al
utilitatii totale.
Totu§i, in raport cu utilitatea totala, exista o anumita ierarhie a curbe-
lor de indiferenta. Astfel, „co§urile" (combinatiile) situate pe curba DD'
ofera un nivel de satisfactie sau utilitate mai redus decit cele reprezen-
tate pe curba AA'. In acela§i timp, combinadile posibile pe curba BB'
demonstreaza un nivel de satisfactie sau utilitate superior celui posibil
pe curba AA'.
Totalitatea curbelor de indiferenta care pot exista pentru un consuma-
tor �i care descriu preferintele acestuia pentru anumite „co§uri" de con-
sum constituie „harta de indiferenta". Fiecarui individ ii corespunde o
„harta a curbelor de indiferenta" proprie.
3. Constrmgerea bugetara fi echilibrui consumatorului
Constnngerea bugetara
Obiectivul oricarui consumator este de a atinge curba de indiferenta cea
mai ridicata, cea mai de dreapta (in Figura 4.5, curba BB'). Aceasta este
dorinta cumparatorului. Este oare posibil acest lucru, §i daca da, in ce
imprejurari? Analizind preferintele consumatorului, am facut abstrac-
tie de marimea venitului acestuia, de nivelul preturilor la bunurile do-
rite. In realitate insa, in procesul alegerii unui sau altui „co§" de con-
sum, consumatorul este obligat sa �ina cont nu numai de satisfac�ia sau
de utilitatea totala ce i-ar produce-o acest „co§". El trebuie sa confrunte
mereu dorintele §i preferintele cu posibilitatile sale reale, care sint ori-
cind limitate de doi factori importanti, §i anume de a) venitul disponi-
bil, destinat consumului; b) evolutia preturilor bunurilor §i serviciilor.
Restricfiile economics impuse alegerii consumatorului de ca-

tre marimea venitului sau, precum fi de nivelul prepurilor,
reprezinta comtringerea bugetara.
Semnificatia practica a constringerii bugetare este simpla: cheltuie-

lile trebuie sa fie egale cu veniturile.
Linia b u ge t ul ui
Instrumentul cu ajutorul caruia sint analizate combinatiile de bunuri §i
servicii ce i-ar produce consumatorului un maximum de satisfactie (uti-
litate) in limita resurselor de care dispune acesta este linia bugetului. Cu
alte cuvinte, linia bugetului reprezinta totalitatea combinatiilor posibile
de alegere ale consumatorului in limita bugetului disponibil.
Figura 4.6. Linia bugetara
Din Figura 4.6 se vede ca toate combinatiile de bunuri X §i Y afla-

te pe linia sau dreapta bugetara a individului sint accesibile. Combina-
Uile de bunuri X §i Y depind nu numai de preferintele consumatorului,
ci §i de evolutia preturilor. Astfel, cu cit bunul X va deveni mai scump,
cu atit consumul din bunul Y va fi mai mare. Daca vor cre§te pretu-
rile la ambele bunuri, ele nu vor mai fi accesibile in cantitatile aratate
in Figura 4.6.
Echilibrul c o n s u m a t o r u l u i
Este evident ca consumatorul va tinde sa atinga curba de indiferen�a

cea mai ridicata posibila. El insa nu poate, din cauza constringerii bu¬
getare, atinge acest obiectiv. Echilibrul consumatorului este echilibrul
M I CRO E CO N OMI E 67
dintre venitul acestuia §i combinatia optima. El se stabile§te in punctul

in care curba de indiferenta este tangenta cu dreapta bugetara (punctul
C din Figura 4.7).
Figura 4.7. Echilibrul consumatorului
V. COMPORTAMENTUL (TEORIA) PRODUCATORULUI.

INTREPRINDEREA $1 COMBINAREA FACTORILOR
DE PRODUCTIE
t
1. Intreprinzatorul - figura centrala a economiei
de piata
Cine e s t e intre prinz ator ul?
Rolul decisiv in aparitia §i dezvoltarea productiei capitaliste ii apartine

intreprinzatorului, numit §i „businessman" sau „om de afaceri". De§i for-
mele concrete de organizare a afacerilor au evoluat in timp, intreprinza¬
torul, fie acesta o persoana individuals sau un intreprinzator colectiv, a
fost §i a ramas forta motrice a dezvoltarii societatii.
Intreprinzatorul este o persoana sau un grup de persoane

care are inipativa organizarii f/ gestionarii unei mtreprinderi,
asumarii riscurilor ce decurg dintr-o asemenea activitate, m
scopul obtinerii unui profit cit mai mare posibil.
68 CURS DE TEORIE E CO NO MI CA
Vocatia de intreprinzator este o raritate. Potrivit speciali§tilor, doar

7-11% din populatia unci tari poseda calitati de intreprinzator.
Asumindu-§i toate riscurile, intreprinzatorul organizeaza o aface-
re §i, combinind munca, capitalul §i resursele naturale, produce bunuri
materiale sau presteaza diferite servicii. Avind drept obiectiv maximiza-
rea profitului, el inoveaza in permanenta, inventeaza tehnologii §i for¬
me noi de organizare a activitatii economice, aplica in practica ultimele
realizari ale §tiin|ei §i tehnicii.
La prima vedere, s-ar parea ca intreprinzatorul, posedind un capital
oarecare, organizind o afacere pe care o conduce in continuare, ob�i-
nind venituri importante §i ducind un mod de viata mai mult sau mai
putin luxos, se plaseaza deasupra societatii, pe care o domina prin banii
sai, prin puterea sa economica. In realitate insa anume el este ..calul"
care trage progresul economic inainte, riscindu-§i adeseori averea, iar
uneori §i viata. lata de ce el pare a fi mai degraba un servitor fidel §i
fanatic al intregii societati decit un asupritor. Fire§te, exista §i exceptii.
Oricum, tinind cont de aportul incontestabil al intreprinzatorului la
prosperitatea economica, societatea este obligata sa-i ierte anumite apu-
caturi, considerate a fi nu tocmai civilizate, cum ar fi: setea de avere §i
de domina�ie, uneori cruzimea, alte cusururi omene§ti. Aceasta nu in-
seamna ca atunci cind acesta incalca legea nu trebuie pedepsit.
Motivatiile (obiectivele) intreprinzatorului
Motivele (sau obiectivele) activitatii antreprenoriale sint multiple. Prin
initierea unei afaceri, intreprinzatorul dore§te, in primul rind, sa puna
o temelie solida libertatii §i independentei sale economice, politice §i so-
ciale. Mai apoi el are curajul, dar fi necesitatea de a-§i asuma anumi¬
te responsabilitati §i unele riscuri. El dore§te, de asemenea, sa ocupe o
pozi�ie prestigioasa in societate.
Un alt obiectiv urmarit de intreprinzator, considerat adeseori drept
eel mai important, este cautarea profitului. In fine, intreprinzatorul se
lanseaza in afaceri din necesitatea de a inova, de a crea, de a inventa
forme de afaceri §i situa�ii favorabile businessului.
In definitiv, de§i imboldurile ce-1 imping intr-o afacere sau alta sint,
in general, egoiste, in mod obiectiv intreprinzatorul ramine a fi forta
MICROECONOMIE 69
care duce societatea spre progresul economic. Fara a-1 pune la zid pen-
tru faptul ca are succes in afaceri §i este bogat, cum s-a procedat in tim-
pul revolutiilor socialiste, statul contemporan a elaborat un cadru ju-
ridic foarte sofisticat, care ii permite omului de afaceri sa-§i atinga sco-
purile egoiste fara a dauna insa cauza majoritatii. Mai mult. Fara a-§i
da seama de acest lucru, intreprinzatorul activeaza, de obicei, spre bi-
nele §i prosperitatea intregii societa�i.
De la intreprinzatorul individual la intreprinzatorul colecti v

Pina spre sfir§itul secolului al XlX-lea (iar in cazul intreprinderilor mici
§i mijlocii pina in prezent), intreprinzatorul intrunea (§i intrune§te) atit
calitatea de proprietar al intreprinderii respective, cit §i cea de condu¬
ctor (manager) al acesteia. Drept exemple clasice ale acestui tip de in-
treprinzatori ne servesc celebrii oameni de afaceri americani: H. Ford,
D. Rockfeller, A. Carnegie etc. Treptat insa, o data cu aparitia §i ras-
pindirea societatilor pe actiuni, are loc o trecere continud de la intre¬
prinzatorul individual la intreprinzatorul colectiv. In marile intreprinderi
contemporane func�ia de intreprinzator a devenit colegiala. Mai mult,
rolul de intreprinzator este indeplinit de un salariat sau de un grup de
salariati. Totodata, s-a produs o separare a drepturilor de proprietar de
functia de conducere. Aceasta inseamna ca proprietarii unei intreprin¬
deri (de obicei, actionarii acesteia) nu mai au dreptul „natural" de a ges-
tiona in „mod automat" intreprinderea.
In Statele Unite ale Americii, de exemplu, de mai bine de jumatate
de secol, marea majoritate a societatilor pe actiuni (numite „corporatii")
sint gestionate nu de catre proprietarii acestora, ci de persoane salariate
(speciali§ti de inalta calificare in domeniul respectiv), care, prin ni§te
salarii foarte inalte, sint motivate sa-§i asume o parte din riscurile in-
treprinzatorului individual.
Apropo... despre intreprinzatorii-milionari

Un milionar american i§i aminte�te.
- Cmd a m venit de rr\\c m America, in buzunar nu a vea m
decit doi centi. A m cu m par at doua mere murdare, le-am spa-
lat §i le-am i/mdut cu 4 cenp. Pe ace§ti bani am cumpamt apoi

4 mere, le-am spalat 5/ le-am vindut cu 8 centi.
- lar mai
apoi, ce-a fost mai departed
- Ei,
apoi a murit matu�a §i mi-a lasat o mo�tenire de un
milion de dolari.
2. Functiile, tipologia fi concentrarea Intreprinderilor

Ce este intreprinderea?
Intreprinderea este 0 unitate economica producatoare, care

com bina factorii de produc pe in scopul obpinerii unor bu-
nuri sau seruicii, care, fiind realizate pe pia\d, aduc proprie-
tarului mtreprinderii un anumit profit.
In economia de piata, intreprinderea dispune de o deplina auto-

nomie decizionala, financiara, tehnica §i organizatorica. Ea are drept
obiective de baza maximizarea profitului §i cre§terea pe termen lung.
In terminologia anglo-saxona, preluata §i de economi�tii din Rusia,
cu sensul de „intreprindere" se utilizeaza notiunea de „firma". Din con¬
tra, in tarile francofone, inclusiv in Romania, adeseori „intreprinderea"
are §i sensul de „firma". Oricum, notiunile de „firma" §i „intreprinde-
re" pot fi folosite ca sinonime, dar intre ele exista §i anumite deosebiri
de care trebuie sa se tina cont. „Intreprinderea" este o unitate tehnico-
economica producatoare de bunuri sau servicii. „Firma" insa este o for¬
ma de organizare a activitatii economice, care intrune§te, de obicei, mai
multe intreprinderi ca parti componente ale acesteia.
Noi, urmind traditia latina, vom utiliza termenul „intreprindere" sub-
intelegind prin acesta in unele cazuri §i un „complex de intreprinderi".
Intreprinderea este institu�ia in care se creeaza avutia unei tari. In-
diferent de marimea sa, intreprinderea, o data ce este inregistrata de
organele de stat §i i§i deschide un cont in banca, devine autonoma din
punct de vedere juridic §i financiar. Asemeni oamenilor, intreprinderea
este „botezata" cu un nume oarecare. De regula, intreprinderile poarta
numele proprietarului („Ford", „Iurie Bor§-creatorur', „Adidas", „Rudoli-
Com", „Christian Dior", „Ion Tiriac", „Nina Ricci") sau obtin o denumire
MICROECONOMIE 71
ce reflecta caracterul activitatii acestora („General motors", „Moldtele-

com", „Franzeluta" „Gazprom").
Functiile economice ale intreprinderii
Intreprinderea este o unitate multifunctionala, care i§i desfa§oara activitatea

intr-un mediu foarte complex, indeplinind mai multe functii de baza:
1) funcfia de „gestiune" sau manageriala, care consta in organizarea,
coordonarea, dirijarea controlarea activitatii in cadrul unitatii
economice respective;
2) functia financiara, al carei rol este de a aduna, a utiliza §i a ges-
tiona capitalul pe care il are la dispozitie;
3) functia „sociala \ care are misiunea de a gestiona resursele umane
implicate in afacere;
4) functia „de aprovizionare \ care consta in procurarea bunurilor ne-
cesare pentru activitatea economica §i gestionarea lor;
5) functia Jehnicd", numita §i „de productie", care include §i funcUa
de „cercetare-dezvoltare";
6) functia „comerciald" sau „de marketing", care consta in studierea
pietei §i comercializarea bunurilor §i a serviciilor produse.
Pornind de la necesitatea crearii unor condi�ii optime pentru studi¬
erea functiilor de baza ale intreprinderii, de teoria economica s-au des-
prins §i s-au afirmat ca domenii de cercetare §i ca discipline universita-
re separate: „managementur' (sau „gestiunea", termen folosit, de obicei,
de francezi), „marketingur', „finan�ele intreprinderii", „economia intre¬
prinderii", „managementui resurselor umane" etc.
In continuare, vom analiza cele mai importante functii ale intreprin¬
derii, care sint: de management, de marketing, de producere.
Managementul constituie un ansamblu de activitati ce vizeaza orga¬
nizarea, conducerea §i gestiunea intreprinderilor. De aici provine terme-
nul „manager", ce denume§te o persoana care gestioneaza o afacere oa-
recare, de regula o intreprindere. („Manager" se nume§te §i persoana care
gestioneaza interesele unui artist, ale unui sportiv profesionist etc.)
Fondatorii §tiintei manageriale sint trei americani, fi anume: Frede¬
rick Taylor (1856-1915), Henry Fayol (1841-1925) §i Henry Ford (1863-
1947). Formulind unui din principiile de baza ale managementului, F.
Taylor scria ca „cea mai buna metoda de a ci§tiga increderea muncito-

rului este de a-i arunca tot timpul o nada: comportarea mai liberala,
aten�ia sporita fa�a de rugamintile lui, crearea conditiilor necesare pen-
tru a-§i expune liber dorin�ele".
Marketingul. Acest domeniu de cercetare §i disciplina universitara
este comparat de catre francezi cu „hanurile spaniole", in sensul ca fi-
ecare intelege prin termenul „marketing" ceea ce ii convine. Exista to-
tu§i o unitate de opinii cu privire la faptul ca marketingul reprezinta o
functie primordiala a intreprinderii, care, intr-o masura mai mare decit
alte functii, conditioneaza succesul economic.
Ca notiune, marketingul este un ansamblu de mijloace de care dis-
pune o intreprindere pentru a-§i gasi sau a-§i crea propria sa piata, pro¬
pria sa clientela (inainte de a incepe procesul de producere). in cazul
unei strategii de marketing, intreprinderea nu-§i mai axeaza activitatea
pe incercarea de a vinde o marfa deja confectionata. Inainte de a con-
cepe §i a produce o marfa oarecare, intreprinderea studiaza piata §i abia
dupa ce se asigura ca are deja o clientela care a§teapta aceasta marfa
purcede la confectionarea acesteia.
In cazul unei abordari de marketing, pentru intreprindere este mult
mai important a crea §i a mentine o piata decit a produce. Acest com-
portament se refera nu numai la intreprinderile care produc bunuri de
larg consum, ci §i la cele care confectioneaza utilaj §i echipament indus¬
trial, presteaza servicii de transport, comunicatii, comert etc.
P r o d u c e r e a este o alta functie importanta a intreprinderii. Ea con-
sta in combinarea factorilor de productie (munca, capital etc.) in sco-
TabelulS.h Diferenfele dintre o intreprindere ce aplica abordarea de mar¬

keting $i o intreprindere traditionala
Abordarea de marketing Abordarea tradiponala
1. A gasi sau a crea o pia�a, apoi a organiza 1. A produce, apoi a vinde bunurile
producerea produse deja
2. A se gindi la „segmentul" concret al pie�ei 2. A se gindi la piata in general
3. A se gindi la pie�e noi 3. A se gindi la pie�e stabile
4. A se gindi la consumator �i la nevoile lui 4. A se gindi la productie
5. A se gindi la evolutia nevoilor 5. A se gindi la pernnanenta nevoilor
MICROECONOMIE 73
pul confec�ioiiirii unor bunuri §i al prestarii unor servicii. Procesul de

producere presupune nu numai fabricarea bunurilor corporale, ci §i pre-
starea diferitelor servicii in astfel de domenii ca invatamintul, ocrotirea
sanata�ii, activitatea hoteliera §i bancara etc. Mai mult, in tarile dezvol-
tate din punct de vedere economic, in sfera serviciilor se creeaza cea
mai mare parte din produsul intern brut.
Pina la inceperea procesului de productie propriu-zis, fiecare firma
este nevoita sa dea raspuns la trei intrebari, §i anume:
1) Ce bunuri urmeaza sa fie produse §i in ce cantitati?
2) Pentru cine trebuie sa le produca?
3) Cum trebuie combinati factorii de productie pentru a obtine re-
zultate maxime?
Clasificarea intreprinderilor
Numarul intreprinderilor difera de la tara la tara in func�ie de mai
multi factori. Astfel, la inceputul secolului XXI, in SUA activau paste
20 de milioane de intreprinderi, iar in Franta mai mult de 3 milioane.
La inceputul anului 2006, in Republica Moldova erau inregistrate circa
200 de mii de intreprinderi.
Numarul impunator de intreprinderi in orice tara presupune clasifi¬
carea lor dupa diferite criterii, §i anume dupa forma de proprietate, ma-
rime, domeniu de activitate, statut juridic etc.
1. Din punctul de vedere al domeniului (ramurii) de activitate, intreprin-
derile pot fi: industrial, agricole, comerciale, bancare, de asigurari.
2. Din punctul de vedere al for m ei de proprietate, intreprinderile se
impart in: private, publice, mixte.
3. Dupa dimensiunea lor (in realitate dupa numarul persoanelor ocu-
pate), intreprinderile pot fi: mici, mijlocii, mari. Criteriul dupa ca¬
re o intreprindere este inclusa intr-o categorie sau alta difera de
la o tara la alta. De regula, intreprinderile mici au pina la 100
de salariati, cele mijlocii - intre 100 §i 500, iar cele mari - mai
mult de 500 de salariati. In Franta insa, de exemplu, exista o alta
clasificare: 0-9 salariati - intreprindere artizanala; 10-49 - intre¬
prindere mica; 50-499 - intreprindere medie; peste 500 de sala¬
riati - intreprindere mare. Republica Moldova are o alta tipologie
a intreprinderilor: cele cu 0-20 salariati sint numite intreprinderi

„micro"; „mici" - cele care angajeaza intre 21 75 de persoane;
76-499 - „medii"; §i peste 500 de salariati - „mari"
Intreprinderile mid constituie, intr-un fel, insu§i fundamentul eco-
nomiei de piata. Mai mult. De regula, datorita cheltuielilor de productie
reduse (lipsa cheltuielilor pentru publicitate, gestiune etc.) §i a capacita-
tii de manevra, aceste intreprinderi mentin mereu aprinsa flacara spi-
ritului de concurenta. Din aceste considerente, in tarile cu o economic
dezvoltata statul sprijina intreprinderile mici, inclusiv prin elaborarea
unei legislatii antimonopol.
In intreaga lume predomina numeric intreprinderile mici. Astfel, in
SUA, din cele circa 20 de milioane de intreprinderi, 70% sint intreprin¬
deri mici. In Franta ponderea intreprinderilor mici este §i mai mare. In
aceasta tara circa 94% din numarul total de intreprinderi angajeaza mai
putin de 10 salariati. Mai mult, 60% din toate intreprinderile franceze in
general nu au nici un salariat. Predominarea numerica a intreprinderilor
foarte mici este o trasatura specifica a Frantei. In Germania, din contra,
este foarte insemnata ponderea intreprinderilor mijlocii. In Republica
Moldova, circa 90% din numarul total al intreprinderilor, in principal
din agricultura, nu folosesc munca salariata sau o folosesc ocazional.
Intreprinderile mari, de§i relativ nu prea numeroase, asigura produ-
cerea partii covir§itoare, in unele tari pina la 70-90% din volumul total
de bunuri §i servicii produse. Aceste performante se datoreaza crearii
conditiilor optime pentru aplicarea in practica a realizarilor progresu-
lui tehnico-§tiintific. Anume intreprinderile mari asigura stabilitatea §i
progresul in intreaga economic. In SUA, circa 700 de mii de intreprinderi
falimenteaza anual. Acestea sint, in fond, intreprinderile mici, rareori cele
mijlocii, dar niciodata cele mari, care i§i schimba doar proprietarul.
De§i fiecare categoric de intreprinderi (mari, mijlocii §i mici) are
un §ir de avantaje specifice, precum §i anumite neajunsuri, impreuna se
completeaza, formind un sistem economic viabil, dinamic §i eficient.
4. Din punctul de vedere al statutului juridic, intreprinderile se im¬
part in trei categorii:
a) individuale;
b) cooperative (intreprinderi asociative);
MICROECONOMIE 75
c) societati:
- de persoane (in comandita simpla);
- de capitaluri (in comandita pe actiuni §i societati pe actiuni);
- societati cu raspundere limitata (mixte: de persoane §i de ca¬
pitaluri);
d) intreprinderi publice sub forma de regii autonome.
Intreprinderea individuald este o unitate economica apartinind unei
singure persoane (proprietarul capitalului investit), care gestioneaza ea
insa§i intreprinderea §i i§i asuma toate riscurile §i responsabilitatile. De
multe ori aceasta persoana poate fi singurul angajat al intreprinderii.
Intreprinderile individuale sint deosebit de raspindite in agricultura
(uneori sub forma de ferma de familie), in comertul cu amanuntul, pre-
cum §i in domeniul serviciilor.
In tarile cu economii dezvoltate predomina numeric tocmai intre¬
prinderile care apartin unei singure persoane. In SUA 70 la suta, iar in
Franta chiar peste 80 la suta sint intreprinderi individuale.
Intreprinderile individuale sint, de regula, foarte fragile, de aceea,
pentru a deveni mai stabile §i a obtine venituri mai mari prin trecerea
la activitati mai rentabile, intreprinzatorii individuali sint obligati sa-§i
caute asociati, pentru ca, unindu-§i capitalurile §i eforturile, sa fundeze
intreprinderi-societati. Societatile, eel mai des, imbraca una din urma-
toarele forme: societati de persoane, societati de capitaluri, societati cu
raspundere limitata.
Societatile de persoane (in fond, nu mai mult de 12 persoane) au ju-
cat un rol important doar la inceputurile epocii industriale. Acest tip
de societate se distinge prin faptul ca fiecare membru al societatii este
responsabil cu toata averea personala (casa, masa, pisica, automobil, bi-
juterii, bani etc.) de obligatiile asumate de intreprindere §i participa, im-
preuna cu ceilalti asociati, la gestionarea afacerilor.
Societatile cu raspundere limitata (SRL) (intre 2 §i 50 de membri) se
disting prin faptul ca responsabilitatea persoanelor asociate se limiteaza
la marimea aportului fiecareia la capitalul comun. In cazul SRL-urilor,
titlurile de proprietate nu pot fi cedate partilor-terte decit in conditii
foarte riguroase. Puterea de decizie a fiecarui asociat depinde de pon-
derea pe care o detine acesta in capitalul comun.
76 CURS DE TEORIE E CO NOMI C A
Societa�ile pe ac�iuni
Societatile pe actiuni (SA) (o inventie atribuita englezilor) sint conside¬
rate de specialist! drept „o gaselnita" juridica geniala, fara de care ca-
pitalismul modern nu ar fi putut exista. In lumea contemporana, acest
tip de intreprinderi produce partea covir§itoare de bunuri §i servicii; in
SUA, de exemplu - pina la 90% din tot ce se creeaza in aceasta tara.
Un prim avantaj al societatilor pe actiuni este faptul ca ele au po-
sibilitatea sa atraga, la formarea capitalului, un numar mare de persoa-
ne, inclusiv cu economii modeste. Anume acest fapt a permis aparitia
unor capitaluri uria§e, capabile sa faca fata ultimelor realizari ale pro-
gresului tehnico-§tiintific.
Rolul decisiv jucat de societatile pe actiuni in economiile contem-
porane se datoreaza §i faptului ca ele sint mult mai stabile §i mai rezis-
tente in lupta de concurenta. Datorita posibilitatii de emitere a noilor
actiuni, acest tip de intreprinderi i§i poate mari oricind dimensiunile
capitalului, fara a recurge la credite.
Societatea pe actiuni este o intreprindere formata prin unirea, aso-
cierea capitalului mai multor persoane, fiecare detinind un anumit nu¬
mar de actiuni.
Actiunea este o hirtie de valoare care atesta faptul ca detinatorul
ei (actionarul) a investit o anumita suma de bani in intreprinderea res¬
pective §i este unul din coproprietarii acesteia. Actiunea acorda detina-
torului ei dreptul de a obtine o parte din beneficiul intreprinderii, nu-
mit „dividend".
Toate drepturile actionarilor sint strict determinate de numarul de
actiuni pe care le poseda persoana respectiva.
In functie de drepturile ce le confera, actiunile pot fi: ordinare (co-
mune) §i preferentiale (privilegiate). Posesorii actiunilor ordinare sint
proprietarii reali ai intreprinderii, cu asumarea riscurilor, cu dreptul
de a alege organele de conducere §i a primi un dividend a carui mari-
me depinde de performantele concrete ale intreprinderii. Detinatorilor
actiunilor preferentiale insa, in schimbul renuntarii la dreptul de vot, li
se garanteaza o anumita marime a dividendului, pe care o vor obtine
indiferent de rezultatele economice ale intreprinderii.
MICROECONOMIE 77
Concentrarea intreprinderilor
Activind intr-un mediu concurential, intreprinderile sint obligate sa ino-
veze intruna, sa se adapteze la condi�iile pietei §i sa se confrunte cu di-
ferite riscuri. Pentru a rezista in lupta de concurenta, ele tind sa fie mai
mari §i mai puternice, sa obtina un profit maximal posibil. Aceasta in-
tentie dominanta in comportamentul intreprinderii a dat na§tere unui
fenomen care in literatura de specialitate se nume§te „concentrarea in¬
treprinderilor".
In conditiile globalizarii, ale perspectivei de acces la o piata mai vas-
ta §i ale realizarii unor economii de scara, procesul de concentrare a in¬
treprinderilor a luat o amploare necunoscuta in trecut.
Ce este concentrarea?
h sens economic, concentrarea este un proces general de
cre§tere a dimensiunilor intreprinderii §i de diminuare a nu-
marului acestora.
Marile intreprinderi dispun de un §ir intreg de avantaje comparativ
cu cele mici §i mijlocii, avantaje care le permit sa obtina profituri mai
inalte §i mai stabile. Aceste avantaje sint:
1) Marile intreprinderi au posibilitatea sa reduca costul unei unitati
de produs prin organizarea productiei in serie §i obtinerea eco-
nomiilor de scara.
2) Ele beneficiaza de avantaje insemnate atit pe pietele de desfacere,
cit §i pe cele de aprovizionare, pot negocia, de exemplu, procu-
rarea unor cantitati mari de materie prima, utilaj sau resurse fi-
nanciare la preturi mai avantajoase.
3) Marile intreprinderi, avind in cadrul lor §i laboratoare speciale de
cercetare, folosesc pe larg noile tehnologii, ultimele realizari ale
progresului §tiintific, fapt care le permite sa se mentina pe piata
cu cele mai moderne produse.
4) Datorita unor cheltuieli de publicitate importante, unei varietati
mai mari de produse §i unei retele de servicii postvinzare, intre¬
prinderile mari cuceresc mai u§or piete noi de desfacere.
Intrucit nimic nu este ideal pe lumea aceasta, marile intreprinderi
au §i ele unele dezavantaje (ce-i drept, mai mici decit avantajele):
a) ele reactioneaza mai incet la schimbarile pie�ei;

b) conducerea marilor intreprinderi, numeroasa, este, de obicei, gre-
oaie §i costisitoare.
De mentionat ca in unele ramuri dimensiunea intreprinderii nu are
o influenta decisiva asupra costurilor §i productivitatii. Asta se refera in
mare parte la industria de confectii, alimentara, farmaceutica §i chiar
electronica, la unele subramuri ale agriculturii. In acela�i timp insa, ma-
rimea intreprinderii are o importanta decisiva, din punctul de vedere
al eficientei economice, in astfel de subramuri precum industria meta-
lurgica, de autovehicule, chimica, cosmica etc.
Oricum, din momentul aparitiei economiei de piata, in virtutea avanta-
jelor pe care le au marile intreprinderi, tendinta de concentrare a productiei
a fost o tendinta predominanta, raminind la fel de viabila §i in prezent.
Formele fi metodele de concentrare a intreprinderilor

Concentrarea economica a intreprinderilor se realizeaza prin sporirea
dimensiunilor acestora pe baza capitalizarii unei parti din profit, prin
folosirea creditelor bancare, prin emiterea de actiuni, precum §i prin re-
unirea benevola sau fortata a doua sau mai multe intreprinderi, adica
prin fuziunea acestora. Principalele forme de concentrare prin fuziune
care permit cre§terea dimensiunii intreprinderii intr-o perioada de timp
mai mica sint: a) concentrarea orizontala; b) concentrarea verticala; c)
concentrarea conglomerata.
Concentrarea orizontala are loc in cazul in care se unesc intreprin-
derile care produc acela§i tip de bunuri, intre ele avind loc o speciali-
zare tehnologica. Drept exemplu de concentrare orizontala poate servi
fuziunea a doua mari intreprinderi franceze din domeniul constructiei
de automobile: „Peugeot" §i „Citroen'.
Concentrarea verticala (numita uneori §i „integrare") consta in re-
unirea in cadrul unei intreprinderi a activitatilor aflate la diferite sta-
dii ale procesului de productie, incepind cu prelucrarea materiei prime
§i pina la fabricarea §i distribuirea produselor finite. Drept exemplu de
concentrare verticala poate servi corporatia americana „Exxon", care des-
fa§oara urmatoarele activitati: prospectia, extragerea, producerea §i re-
alizarea diferitelor produse petroliere. In cazul Republicii Moldova, de-
MICROECONOMIE 79
vin tot mai raspindite intreprinderile care fuzioneaza pentru a cultiva

vita-de-vie, a produce vin, a-1 imbutelia §i a-1 comercializa pe piata in¬
terna §i externa.
Concentrarea conglomeratd consta in reunirea in cadrul unei singu-
re unitati economice a mai multor intreprinderi ce activeaza in dome-
nii diferite, dar care au acelea�i interese financiare sau de alta natura.
De exemplu, concernul italian „Fiat" produce nu numai automobile, ci
§i avioane, vapoare, ciocolata, confectii etc.
Metodele de concentrare a intreprinderilor sint: a) prin absorbtie,
b) prin fuziune.
Absorbtia se realizeaza atunci cind o intreprindere (A) procura ac-
tiunile sau patrimoniul altei intreprinderi (B), afacere ce se soldeaza cu
disparitia intreprinderii B. In cazul dat, nu se creeaza o noua intreprin¬
dere. Pur §i simplu o intreprindere o „inghite", o absoarbe pe alta.
Fuziunea are loc atunci cind doua sau mai multe intreprinderi se
unesc pentru a forma o noua intreprindere; de exemplu, A se une§te cu
B §i formeaza intreprinderea C.
TabelulS.2. Metodele de concentrare a intreprinderilor: 1) prin absorbtie $i

2) prin fuziune
Intreprinderea A Intreprinderea A
Intreprinderea A Intreprinderea C
Intreprinderea B Intreprinderea B
1) Absorbtie 2) Fuziune
Intreprinderea A „a inghitit" in urma fuziunii intreprinderilor A §i B

intreprinderea B s-a creat o noua intreprindere - C
Prin concentrarea intreprinderilor se creeaza premisele necesare pentru

aparitia monopolurilor. Istoria capitalismului cunoa§te mai multe forme de
monopol, cum ar fi: cartelul, sindicatul, trustul, concernul. In prezent,
monopolurile sint interzise de lege, dar daca exista, in virtutea anumitor
considerente speciale, se afla sub un control riguros din partea statului.
3. Maximizarea profitului - obiectivul fundamental

al intreprinderii
Maximizarea profitului - oricind $i oriunde
Cind vorbim despre obiectivele intreprinderii, avem in vedere, in primul
rind, obiectivele urmarite de proprietarul acesteia, adica de intreprinza-
tor. Or, intreprinzatorul poate fi un individ (adica o singura persoana)
sau un colectiv de persoane, ca in cazul marilor societa�i pe actiuni, un-
de intreprinderile sint gestionate de managerii salariati. S-ar parea ca
obiectivele intreprinderii, in cazul dat, ar trebui sa fie diferite, in func-
tie de faptul cine gestioneaza, in realitate, intreprinderea. Vom exami-
na aparte ambele cazuri. Oricum, se cere sa subliniem chiar din capul
locului ca, oricind §i oriunde, obiectivul fundamental al intreprinderii,
eel putin pe termen lung, ramine a fi maximizarea profitului.
Maximizarea profitului in cazul intreprinzatorului individual

In activitatea sa economica, intreprinzatorul urmare§te mai multe obiec-
tive (obtinerea libertatii, prestigiul in societate, satisfactia de a inova §i
de a conduce o afacere, de a fi puternic §i influent etc.).
Fiind un om raUonal, intreprinzatorul dore�te ca, pornind de la resur-
sele ce le poseda, sa atinga un maximum de satisfac�ie, de utilitate. Acest
obiectiv poate fi realizat doar atunci cind omul de afaceri obtine eel mai
mare profit posibil cu resursele de care dispune. In cazul dat, prin pro¬
fit se subin�elege acea parte a venitului intreprinderii ce ramine acestuia
dupa plata tuturor factorilor de productie, inclusiv a salariului intreprin-
zatorului-proprietar, primit pentru gestionarea propriei intreprinderi.
Este oare rational obiectivul obtinerii unui profit cit mai mare po¬
sibil? lata o intrebare ce nu prezinta nici un interes pentru economi§ti.
Pentru ei este important faptul ca intreprinzatorul, prin comportamen-
tul sau, face tot posibilul pentru a-§i maximiza ci§tigurile, adica profi-
tul. Aceasta dorinta a fost remarcata inca din Antichitate. Astfel, Aris-
totel observa ca „in arta de a agonisi avere... niciodata nu exista o limi-
ta in atingerea scopului, acesta fiind acumularea unei bogatii fara mar-
gini... Toti cei care practica afaceri bane§ti tind sa-§i sporeasca capitalul
la infinit". De la Aristotel incoace natura omului nu s-a schimbat nici
MICROECONOMIE 81
un pic. Totu§i in cazul dat nu este vorba de a obtine ni§te venituri fara
limita, ci de a obtine, cu resursele disponibile, un rezultat maximal po-
sibil, fenomen numit „maximizarea profitului".
Maximizarea profitului in cazul intreprinzatorului colectiv
Profitul sau maximizarea acestuia constituie obiectivul principal al pro-
prietarului capitalului sau, cum i se mai spune, proprietarului intre-
prinderii. Dar ce se intimpla atunci cind intreprinderea este o societate
pe actiuni, cu sute §i mii de proprietari-actionari, §i cind aceasta este
gestionata de managerii salariati? Oricum, scopurile urmarite de ma�-
nagerii intreprinderii nu corespund, in mod obiectiv, intocmai cu cele
ale actionarilor. Managerii au, de obicei, alte obiective decit obiectivul
fundamental al actionarilor-proprietari, eel de maximizare a profitului.
Fiind §i ei ni§te indivizi rationali, managerii au propriile lor interese,
ca, de exemplu: dorinta de a se mentine o perioada cit mai indelungata
de timp in posturile prestigioase de conducere a firmei; obtinerea unor
salarii inalte; angajarea unor secretare dragute §i, desigur, bine platite;
birouri §i limuzine de serviciu luxoase etc. Realizarea acestor obiective
genereaza costuri inalte §i, evident, reduce profitul proprietarilor.
A§a este, dar acesta poate fi un comportament iresponsabil §i tre-
cator, deoarece, pe termen lung, managerii marilor intreprinderi sint
obligati sa urmareasca §i ei, pentru intreprinderea pe care o gestionea-
za, obiectivul maximizarii profitului. Aceasta se intimpla, cum sustine
economistul francez Jacques Genereux, din mai multe cauze. Inainte de
toate, celelalte obiective urmarite de intreprinzator (prestigiul, recunoa§-
terea de catre public, calitatea relatiilor cu personalul, puterea etc.) vor
fi realizate doar in masura in care vor fi obtinute profituri importante.
Daca intreprinderea nu obtine profit, ea este condamnata sa dispara §i
atunci nici un alt obiectiv nu poate fi atins.
O alta circumstanta care il impune pe intreprinzatorul colectiv sa
urmareasca obiectivul maximizarii profitului este concurenta. Concurenta
ii sile§te pe managerii marilor intreprinderi ca ace§tia, de voie, de ne-
voie, sa se gindeasca la maximizarea profitului. De ce? Fiindca „pe pia-
ta intreprinderile care cauta maximul de profit vor avea productivitatea
cea mai mare, costurile cele mai mici, un acces mai u§or la finantarile
externe; ele vor putea practica preturi mai scazute decit intreprinderile
care nu acorda prioritate profitabilitatii §i nu tind sa atraga spre pro-
dusul lor o parte crescinda a clien�ilor; pe termen lung, vor supravietui
numai intreprinderile care au acordat prioritate obtinerii profitului"�.
Un alt motiv care ii „incurajeaza' pe managerii marilor intreprin-
deri sa urmareasca scopul maximizarii profitului este cotarea acestora
la bursa. Prin cursul actiunii la bursa pot fi u§or cunoscute performan-
tele reale ale intreprinderii. In cazul in care profiturile intreprinderii
sint ridicate §i in cre§tere, cursul actiunii create §i el. Din contra, cind
profiturile scad, scade §i cursul actiunii. In ultimul caz, actionarii-pro-
prietari, avind §i ei un comportament rational, vor lua masurile nece-
sare pentru a-i inlocui pe managerii care nu §i-au propus ca obiectiv
fundamental al activitatii lor maximizarea profitului.
4. Comportamentul intreprinzatorului in combinarea

factorilor de productie. Legea randamentelor ne-
proportionaie
Procesul de producere este un proces de combinare §i utilizare eficien-
ta a factorilor de productie in scopul crearii de bunuri §i servicii. Acest
proces se desfa§oara in cadrul intreprinderii.
Resursele economice fi factorii de productie

Atit din punct de vedere istoric, cit §i logic, punctul de plecare a studi-
erii factorilor de productie il constituie resursele economice.
Vom reaminti aici ca resursele economice reprezinta totalitatea ele-
mentelor §i premiselor folosite de om in procesul activitatii economi¬
ce. Privite sub forma de stocuri, resursele economice, in totalitatea lor,
constituie avutia nationala a unei tari.
> > »
De§i unii autori pun un semn de egalitate intre resursele economice

§i factorii de productie, in realitate insa factorii de productie constituie
doar acea parte a resurselor economice care este atrasd �i consumatd in
procesul de productie. Factorii de productie {input sau intrari) reprezin-
�
J. Genereux, Economic poUtica. Microeconomie, Bucure?ti, Ed. ALL BECK, 2000,
p. 67.
MICROECONOMIE 83
ta astfel toate elementele necesare pentru fabricarea unui bun sau ser-
viciu oarecare (output sau ie§iri), care sint utilizate in procesul de pro-
ductie. Intreprinzatorul combina ace§ti factori in anumite proportii §i
doar prin consumul acestora se creeaza noi bunuri §i servicii.
Pe parcursul secolelor, a avut loc multiplicarea §i diversificarea fac-
torilor de productie. Insa, in pofida acestui fapt, ei ramin grupati in 4
categorii de factori, care sint: 1) munca; 2) natura; 3) capitalul; 4) infor-
matia. Aceste patru categorii de factori, in diferite proportii §i combina-
tii, se gasesc in orice activitate economica.
Munca §i natura sint denumite factori primari. Capitalul este un fac¬
tor derivat, iar resursele informationale sint un neofactor.
Munca: dimensiunea calitativa fi cantitativa

Munca este o activitate umana con§tienta, un ejort jizic §i
intelectuai, prin care oamenii, acponind asupra naturii, ob-
pn bunurile de care au nevoie. Munca este factorul deter¬
minant al oricarei activitati economice.
Prin munca se combina §i se utilizeaza ceilalti factori de productie.
Analizind factorul de productie „munca", este necesar de a face dis-
tinctie intre munca §i forta de munca. Astfel,/orfa de munca constituie
totalitatea aptitudinilor fizice intelectuale ale omului, potenfialul lui de
munca, pe care acesta il pune in valoare atunci cind munce�te.
Factorul de productie „munca" poate fi analizat atit din punct de
vedere cantitativ, cit §i calitativ. Dimensiunea cantitativa a factorului
„munca' este determinate de: a) durata saptaminii de munca §i b) nu-
marul de lucratori implicati in procesul de productie. Pentru a afla nu-
marul de persoane ocupate in activitatea economica, se porne§te, de obi-
cei, de la analiza populatiei totale.
Populafia totala constituie ansamblul persoanelor care traiesc intr-o
tara oarecare. lata schema divizarii populatiei in diferite categorii:
populatia totala - copiii §i pensionarii (populatia in afara
virstei de munca) = populatia adulta;
populatia adulta - invalizii adul�i = populatia activa
sau populatia apta de munca (intra 15 §i 65 de ani);
84 CURS DE TEORIE ECONO MICA
popula�ia activa - menajerele, studentii, elevii care au virsta

legala de munca = populatia activa disponibila;
popula�ia activa disponibila - §omerii = populatia ocupata.
In linii mari, populafia activa constitute, in medie, 45-50% din po¬
pulatia totala, restul: aproximativ 30% reprezinta populatia tinara §i
aproximativ 20% - pensionarii. In ultimele decenii, in tarile dezvoltate,
in legatura cu cre§terea duratei medii de viata, precum §i cu scaderea
mortalitatii infantile, are loc o reducere continua a ponderii populatiei
active in cadrul popiilapei totale.
In Republica Moldova, la inceputul anilor 1990, cind functionau toa-
te intreprinderile, din cele 4,3 milioane de locuitori populatia ocupata
constituia circa 47%.
Dimensiunea calitativa a factorului „munca" este determinata de ca-
racterul specializarii tarii respective, de structura populatiei ocupate pe
ramuri §i sectoare de activitate, de gradul de calificare §i de experienta
de munca a fiecarui individ in parte.
Munca, privita ca factor de productie, „imbraca" mai multe forme:
intelectuala §i fizica; calificata §i necalificata; de conducere §i de execu-
tie; de inovatie §i de aplicare; individuals §i colectiva. Fiind un consum
de energie fizica §i nervoasa, munca trece pe parcursul unei zile sau sap-
tamini de lucru, din punctul de vedere al randamentului, al producti-
vitatii sale, prin trei faze: I - de incalzire; II - de randament maximal;
III - de oboseala (Figura 5.1).
R a n d ame n t u I
munc ii
*► Tim p lucrat
II III
Figura 5.1. Curba zilei (sdptdminii) de lucru

MICROECONOMIE 85
Factorul natural
Natura, in calitate de factor de producpe, constituie totaii-

tatea elementelor naturale pe care omul le folose�te pentru
obpnerea bunurilor f/ serviciilor. Elementele intrunite sub de-
numirea de factor de producpe „natura" smt: pammtui, re-
sursele de minerale ft de combustibil, resursele de apa, pa-
durile, aerul, clima.
In lumea contemporana, factorul „natura" participa la procesul de
produc�ie in principal sub forma de materie prima. Cele mai bogate tari
in resurse naturale sint Rusia §i Statele Unite ale Americii.
Principalul element al factorului „natura" este pammtui.
In sens restrins, pamintul se identified cu fondulfunciar al unci tdri,
care, dupa structura sa, cuprinde:
a) terenuri agricole (paminturi arabile §i plantatii multianuale; pa-
§uni);
b) terenuri cu destina�ie forestiera;
c) terenuri cu destina�ie speciala (cai de comunicatie, baze militare,
poligoane);
d) terenuri destinate localita�ilor (construc�ii, strazi, pie�e etc.).
In Republica Moldova, structura fondului funciar a evoluat in felul
urmator: terenurile arabile constituiau in anul 1972 circa 56% din total,
in anul 2000 reducindu-se pina la 52%; plantatii multianuale, respectiv
- 12,5% §i 9%; pa§uni - 10,2% §i 12%; suprafete forestiere - 10% §i 8%;
drumuri - 2% §i 3%; localita�i - 4,2% §i 6%.
Pe plan mondial se manifesta din plin tendinta diminuarii suprafe-
telor agricole §i silvice pe cap de locuitor.
Resursele de apa, precum §i resursele de minerale §i de combustibil
§i alte elemente importante ale factorului „natura", in cazul Republicii
Moldova sint neinsemnate, fapt care influenteaza negativ dezvoltarea
economica.
In urma folosirii unor tehnologii mari consumatoare de materie pri¬
ma §i de energie, resursele naturale de pe glob se epuizeaza cu o repezi-
ciune uimitoare. Omenirea a intrat in epoca cre§terii categorice a pretu-
rilor la petrol, la gazele naturale, la orice fel de materie prima.
C a p i ta l u l
Capitalul, priuit ca factor de producpe, constituie ansamblul

bunurilor folosite pentru confecponarea altor bunuri, destina-
te vmzarii in scopul obtinerii unui profit.
In sens larg, dupa natura sa, capitalul se imparte in:
a) capital real, numit §i „tehnic" sau „fizic", materializat in mijloace
de productie, cum ar fi: materia prima, utilajele, cladirile, insta-
latiile, drumurile etc.;
b) capital financiar, sub forma activelor financiare (bani in numerar
sau depozite bancare, actiuni, obligatiuni, titluri comerciale etc.).
Capitalul real (tehnic) §i capitalul financiar, in ansamblul lor, for-
meaza capitalul economic.
Capitalul real, care este de fapt un sinonim al factorului de produc¬
tie „capitalul", dupa criteriul duratei utilizarii sale §i al modalitatilor de
inlocuire, se divizeaza in: a) capital fix §i b) capital circulant.
Capitalul fi x este acea parte a capitalului real care participa la mai
multe cicluri de producere, se depreciaza progresiv prin trecerea trep-
tata a valorii sale asupra produsului creat, pe parcursul unei perioade
de timp.
Elementele capitalului fix sint: utilajul, instrumentele, calculatoarele §i
robotii industriali, cladirile cu destinatie productiva, mijloacele de trans¬
port, animalele de munca §i de reproductie, plantatiile multianuale etc.
Capitalul fix constituie partea cea mai dinamica a avutiei nationale.
Capitalul circulant este acea parte a capitalului real care participa
la un singur ciclu de producere, transferindu-§i intreaga valoare asupra
produsului finit, dintr-o singura data.
Din capitalul circulant fac parte: materia prima, materialele de baza
§i auxiliare, combustibilul §i energia, apa, semifabricatele etc.
Etapa initiala de formare a capitalului o constituie investitiile de ca¬
pital, care reprezintd cheltuielile efectuate pentru crearea �i moderniza-
rea elementelor de capital.
Capitalul fix se afla intr-o mi§care permanenta, trecind consecutiv
prin trei stadii §i transformindu-se din forma baneasca, cu care i§i in-
cepe circuitul, in mijloace de productie, apoi in bunuri finite, care, fi-
MICROECONOMIE 87
ind realizate pe piata, revin la forma de bani. Astfel, stadiile prin care
trece capitalul in mi§carea sa sint: I - aprovizionarea; II - productia;
III - desfacerea. La fiecare stadiu capitalul „imbraca" o forma speciala:
I - bani; II - capital productiv; III - bunuri, apoi bani.
In timpul utilizarii sale, capitalul fix este supus procesului de depre-
ciere, care consta in diminuarea treptata a calitatilor lui tehnice §i eco-
nomice. Capitalul este supus deprecierii (sau uzurii) fizice §i morale.
Uzura fizica constituie pierderea treptata a proprietatilor tehnice de
exploatare a capitalului fix sub influenta utilizarii sale productive sau a
actiunii factorilor naturali. In urma uzurii fizice, capitalul fix este scos
din functiune §i urmeaza a fi inlocuit integral sau reparat.
Uzura morald, numita adeseori §i „involuntara", constituie pierderea
partiala a valorii capitalului fix in urma aparitiei §i comercializarii unor
mijloace de producere mai ieftine §i/sau mai productive. In conditiile
progresului tehnic, pot fi uzate moral chiar §i echipamentele noi, inca
neutilizate, care sint depa§ite din piinctul de vedere al caracteristicilor
tehnice de catre alte echipamente mai calitative, mai performante.
Gradul de depreciere a capitalului fix se masoara cu ajutorul a doi
indicator! de baza:
a) coeficientul uzurii capitalului fix, care reprezinta raportul dintre
partea capitalului fix uzata §i stocul de capital fix, la preturile ini-
tiale de achizitie (UK/ K);
b) coeficientul starii fizice a capitalului fix, care se determina ca ra¬
portul dintre valoarea ramasa a capitalului fix §i stocul de capital
fix la valoarea lui initiala (Kr/ K).
Amortizarea capitalului. Cum am spus deja, capitalul fix participa la
mai multe cicluri de productie, se depreciaza pe parcursul a mai multor
ani §i i§i transfera treptat valoarea asupra produsului finit. Amortizarea
capitalului f i x este un proces de recuperare a valorii capitalului f i x pe
baza trecerii acesteia asupra costului de productie. Odata vinduta pro¬
ductia, partea corespunzatoare amortizarii se acumuleaza intr-un fond
special, numit „fondul de amortizare", care la sfir§itul duratei de viata
a capitalului fix va face posibila inlocuirea acestuia. Cota de amortiza¬
re (altfel spus, marimea deprecierii anuale a capitalului fix) se determi¬
na prin mai multe metode, cea mai simpla fiind metoda cotelor anua-
le propor�ionale. In acest caz, suma anuala a amortizarii se calculeaza

pe baza raportului dintre valoarea capitalului fix (pretul de achizitie al
acestuia) §i durata lui medie de functionare, exprimata in ani. Daca, de
exemplu, o intreprindere oarecare a procurat un strung la un pre� de
20 mln lei, iar durata medie de functionare a acestuia va fi de 5 ani,
atunci cota anuala de amortizare, inclusa in costul produc�iei vindute,
va fi de 4 mln lei. Astfel, dupa cinci ani, in fondul de amortizare se va
aduna suma de 20 de milioane de lei, care va permite inlocuirea strun-
gului uzat cu unul nou.
Formarea de noi capitaluri, precum §i recuperarea capitalului uzat,
se face prin intermediul investi�iilor. Anume prin investitii are loc pro-
cesul de modernizare, de sporire a capacitatilor de produc�ie §i deci de
cre§tere economica.
Apropo... despre capital

- Noroc,
Ghifa, ce m ai f a d ?
- Pai, m a
pregatesc sa deschid un business.
- Bine, d ar ai
pentru asta capitalul necesar?
-
Desigur, a m cinci f et e de maritat.
Resursele informa�ionaie
O perioada indelimgata de timp, Munca, Natura §i Capitalul au fost con¬
siderate singurii factori de productie. Insa prin anii cincizeci ai seco-
lului XX s-a observat ca fenomenul cre§terii productiei nu mai poate
fi explicat doar prin aportul celor trei factori traditionali. Treptat, s-a
ajuns la convingerea ca mai exista §i un al patrulea factor, alcatuit din
mai multe elemente eterogene, cum ar fi: noile tehnologii, informatia,
inven�iile §i inovatiile etc. Elementele care constituie continutul unui
nou factor a fost botezat initial de cei mai multi speciali§ti cu denu-
mirea de „progres tehnic". Ca notiune, progresul tehnic este ansamblul
de metode §i procedee care fac posibila sporirea eficientei celorlalti fac¬
tori de productie. Astfel, inven�iile contribuie la economisirea fortei de
munca, a capitalului §i a materiei prime, precum §i la reducerea timpu-
lui de productie.
MICROECONOMIE 89
Treptat, dintre elementele progresului tehnic s-au impus „resursele

informationale". Aceste resurse au capatat mai apoi conturul unui factor
de productie independent, recunoscut ca atare de §tiinta contemporana.
Resursele informationale imbraca mai multe forme, cum ar fi: in-
ven�iile; inova�iile §i ideile de rationalizare; standardele; fi§ele tehnice
§i formulele matematice, fizice, chimice; normele de consum §i de pro-
ducere etc. Acest factor de productie, numit §i „neofactor", poate fi sto-
cat §i pastrat pe discuri §i benzi magnetice, pe hirtie, pe filme. Cel mai
mare „depozit" de resurse informationale a devenit Internetul.
Particularitatea distinctive a „resurselor informationale", spre deose-
bire de ceilal�i trei factori traditionali, consta in caracterul lor nelimitat
§i inepuizabil. Mai mult: cu timpul, sfera principals de creare a boga-
�iei unei na�iuni devine industria de producere a informatiei §i cuno§-
tintelor, societatea industrials tradi�ionala fiind inlocuita cu societatea
informationala.
>
Combinarea factorilor de productie

Produc�ia constituie o activitate umana de transformare a unor bunuri
§i servicii (a factorilor de productie) in alte bunuri. Intreprinzatorul, dis-
punind in orice moment de o cantitate limitata de factori de productie,
va cauta sa-i combine in asemenea proportii (indeosebi factorul „munca
"cu capitalul) incit sa obtina un efect maximal. El ramine mereu in cau-
tarea variantei celei mai favorabile de combinare, deoarece numai in ase¬
menea caz va atinge obiectivul fundamental - maximizarea profitului.
Combinarea factorilor de productie reprezinta un anumit
mod de unire, de corelare a acestora, atit sub aspect can-
titativ, a t §i structural-calitativ, in scopul producerii de bu¬
nuri servicii.
Combinarea factorilor de productie se infaptuie�te concomitent: a)
din punct de vedere tehnic §i b) din punct de vedere economic. In pri-
mul caz, are loc unirea unei cantita�i de factori/ munca cu o anumita can¬
titate de ma§ini, utilaje, materie prima etc. (De exemplu, un mecaniza-
tor nu poate conduce in acela�i timp decit o singura combina.) Din punct
de vedere economic, intreprinzStorul va incerca sa combine factorii de
productie in asemenea cantitati §i proportii incit sa cheltuiasca cit mai

putini factori de productie §i sa ob�ina un rezultat cit mai mare.
In fosta URSS, dintr-o anumita cantitate de metal se confectiona un
tractor. Din aceea§i cantitate de metal §i in aceea§i perioada in Germa-
nia se confectionau patru tractoare. Aceasta diferenta era conditionata
de faptul ca in economia de piata intreprinzatorul este motivat, dar §i
„obligat" sa combine factorii de productie in a§a fel incit sa produca bu-
nuri cu o cheltuiala minima de resurse.
In procesul combinarii factorilor de productie, intreprinzatorul tre-
buie sa tina mereu cont de caracterul limitat al acestora, dar §i de alte
circumstante - cum ar fi cunoa§terea §i folosirea tehnologiilor celor mai
performante ce ar tine cont de specificul factorilor de productie folo-
siti §i de conjunctura pietei factorilor de productie, pentru a recurge, la
momentul oportun, la substituirea (inlocuirea) unui factor cu altul.
Functia de productie
In scopul maximizarii profitului, intreprinzatorul (iar in societatile pe
actiuni, managerii) va combina factorii de productie in astfel de pro¬
portii §i de cantitati incit sa obtina cele mai bune rezultate posibile. In
functie de cuno§tintele sale in materie de tehnologie §i de capacitatile
sale manageriale, intreprinzatorul va alege varianta care necesita un vo-
lum minim de resurse pentru confectionarea bunului respectiv. Procesul
de transformare a intrarilor (inputuri) in ie§iri (outputuri) se studiaza
cu ajutorul functiei de productie.
Ce este functia de productie?
Functia de producpe este o notiune ce reflecta relatia din-
tre cantitatea de bunuri produsa combinarea, in diferite
proportii, a factorilor necesari pentru obtinerea acestei pro-
ductii. Functia de productie indica nivelul maxim de produc¬
pe care poate fi obpnut in urma diferitelor combinari ale
factorilor de productie.
Cu alte cuvinte, functia de productie reflecta dependenta produc-
tiei de volumul factorilor de productie folositi §i de tehnologiile de fa-
bricatie.
MICROECONOMIE 91
Functia de productie poate fi reprezentata in felul urmator:

Q = / (Xj,... xj
unde Q constituie cantitatea de bunuri produsa de intreprindere, iar x�,
... x� sint factorii de productie folositi de aceasta firma.
De obicei, functia de productie este calculata ca o relatie dintre fac-
torul „munca", exprimat, de obicei, prin litera L (de la englezul labor),
§i factorul „capital", reprezentat prin litera K. In cazul dat, functia de
productie este:
Q�f(K,L)
Legea randamentelor neproportionale

In viata reala, pe termen scurt, intreprinzatorul modifica, de obicei, un
singur factor de productie. Unui factor fix (de exemplu, constructiile,
echipamentul, plantatiile multianuale) i se asociaza un factor variabil
(de exemplu, un numar diferit de lucratori). in legatura cu aceste mo-
dificari inevitabile in componenta factorilor de productie utilizati, in te-
oria economics sint folosite expresiile „pe termen scurt" §i „pe termen
lung". In acest caz, nu se are in vedere o anumita perioada de timp,
mai mare sau mai mica. In teoria producatorului, expresia „pe termen
scurt" este utilizata atunci cind intreprinzatorul modifica un singur fac¬
tor, ceilalti raminind constanti; altfel spus, cind doar un singur factor
de productie este variabil. „Pe termen lung" - toti factorii de productie
pot fi modificati.
Cel mai u§or poate fi modificat factorul „munca". Intreprinzato¬
rul poate reduce timpul de lucru al muncitorului, poate sa-1 plateasca
suplimentar, poate recurge la munca temporara sau il poate concedia.
Schimbarea ma§inilor, echipamentelor, cladirilor necesita o perioada de
timp mai indelungata.
Ce se intimpla cind intreprinderea modifica un singur factor? Dupa
cum am mentionat, acest factor variabil este de obicei munca.
Functia de productie cu un singur factor variabil permite masura-
rea contributiei fiecarei unitati din factorul variabil la crearea bunului
respectiv. In acest caz, atunci cind factorul variabil create, un numar tot
mai mare de unitati din factorul variabil se combina cu o parte din ce

in ce mai mica de factor constant. Aceasta situa�ie are ca rezultat fap-
tul ca randamentul (productivitatea) fiecarei unitati din factorul varia¬
bil este diferit. Fenomenul acesta, cunoscut de secole, se afla la temelia
legit randamentelor neproporfionale.
Pentru prima data aceasta lege a fost formulata de catre economistul
francez Francois Turgot (1727-1781) sub denumirea de „lege a fertilitatii
descrescinde a solului". Mai apoi s-a constatat ca aceasta lege are un ca-
racter general, adica se refera la toate domeniile de activitate economica.
Ceva mai tirziu, §tiinta economica a observat ca in cazul in care are loc
o combinare a factorilor de productie prin asocierea unui factor varia¬
bil cu altul fix (constant), efectele nu sint doar descrescinde, ci diferi-
te, trecind prin trei faze. La prima faza randamentul folosirii factorului
variabil va fi crescator, urmat de o faza cu o cre§tere proportionala; in
fine, la cea de a treia faza randamentul va fi descrescator. Astfel a fost
descoperita legea randamentelor neproportionale.
Legea randamentelor neproporponale stipuleaza ca daca
vom mdri progresiv utilizarea unui factor oarecare (munca,
de exemplu), in timp ce alfii vor ramine neschimbati, pro-
dusul marginal al factorului variabil va fi neproporpional -
la inceput va create, apoi va atinge un punct de stabilitate,
dupa care va descre�te.
Astfel, daca vom mari numarul de persoane care prelucreaza o su-
prafata de pamint, produsul creat de un lucrator suplimentar (al doi-
lea, al treilea, al §aptelea), adica produsul marginal, va create initial de
la 300 pina la 350, apoi, de la un timp, va incepe sa scada. Cel de al
§aptelea lucrator ii va incurca deja pe ceilalti §i rezultatul activitatii lui
va fi negativ.
Din Tabelul 5.3 se observa ca in cazul cre§terii factorului variabil
(munca) atit produsul total, cit §i produsul mediu §i eel marginal se mo¬
dified in acela§i fel: pe masura ce se mare�te factorul „muncF, produsul
total create §i el pina la un punct oarecare, dar in proportii mai mici
decit se mare§te factorul „munca", apoi descre§te; produsul mediu, de
asemenea, dupa o cre§tere, apoi stabilizare, incepe sa scada. O data cu
MICRO EC ONO MIE 93
Tabelul 5.3. Relatia dintre produsul total, mediu $i marginal
Factorul„ca- Factorul „mun- Produsul Produsul marginal al Produsul mediu

pital" (fix) ca" (variabil) total factorului variabil la 1 lucrator
50 1 300 300 300
50 2 700 350 350
50 3 1050 350 350
50 4 1200 150 300
50 5 1300 100 260
50 6 1350 50 225
50 7 1300 -50 170
Produsul total,
mediu $i marginal
A —Curba produsului total

B............. Curba produsului mediu
C — — — — — Curba produsului marginal
Figura 5.2. Legea randamentelor neproportionale

(pe baza exemplului din Tabelul 5.3)
marirea numarului celor care lucreaza, in condi�iile cind ceilalti fac¬

tor! ramin neschimbati, are loc deci atit o reducere a productiei medii,
cit a produsului total. Atunci cind produsul total scade (in exemplul
nostru, de la 1350 de unitati pina la 1300), produsul marginal devine
negativ (in exemplul de mai sus: -50).
Figura 5.2, construita pe baza exemplului din Tabelul 5.3, ilustrea-
za grafic faptul ca o data cu marirea factorului „munca" produsul total
(A) cre§te, de§i cu o rata descrescatoare, dar pina in momentul in care
produsul marginal (C) devine negativ. Produsul marginal, dupa o pri¬
ma faza de cre§tere, incepe sa scada, provocind astfel reducerea produ¬
sului mediu (B). Produsul marginal este egal cu produsul mediu doar
in punctul maxim al acestuia (in exemplul de mai sus, atunci cind sint
folositi trei lucratori).
In acest fel, pe termen scurt, nivelul tehnicii fiind acela§i, randamen-
tele medii §i marginale evolueaza in directia descre§terii.
5. Productivitatea combinarii fi folosirii factorilor de

productie
Substituirea factorilor de productie fi izocuantele
In subparagraful intitulat „Legea randamentelor neproportionale" a fost
analizata situatia cind, pe termen scurt, se modified doar un singur fac¬
tor de productie. Pe termen lung insa toti factorii de productie pot de-
veni variabili, adica pot fi modificati. In acest caz, poate avea loc atit
combinarea, cit §i inlocuirea unui factor cu altul. Acest lucru se intim-
pla din cauza ca, sub influenta noilor tehnici §i tehnologii §i a evolu-
tiei preturilor, intreprinzatorul schimba mereu raportul dintre factorii
de productie §i inlocuie§te un factor de productie cu un altul, mai pro-
ductiv, mai ieftin, mai modern.
Substituirea este un fenomen de miocuire a unei can-
titati dintr-un factor de productie printr-o cantitate din
alt factor de producpe.
Substituirea poate avea loc intre factorul „munca" §i factorul „capi-
tal" (zece muncitori sint inlocuiti cu o ma§ina, care face integral lucrul
/V1/CR0£C0N0/VI/£ 95
acestora), intre factorul „natura" §i factorul ..capital" sau intre diferite ele-
mente componente ale aceluia§i factor de produc�ie (inlocuirea unui utilaj
cu altul sau a materiei prime naturale cu materie prima sintetica) etc.
Pentru a obtine acela§i nivel de produc�ie, producatorul poate com-
bina §i substitui factorii de productie in proportii diferite.
Ansamblul combinapilor de capital (K) munca (L) m urma
carora se obtine acelafi volum de productie (adica aceea§i
cantitate de bunuri) se nume�te curba de izoproductie sau
izocuanta.
Izocuanta este o reprezentare grafica a unui ansamblu de substituiri

ale factorilor de productie, la un nivel dat al tehnicii, cu obtinerea unei
cantitati constante de bunuri.
Din Figura 5.3 se vede ca pe aceea§i izocuanta productia este con¬
stants, adica aceea§i cantitate de produs se poate obtine prin combina-
Figura 5.3. Curbele de izoproductie (izocuanteie)

cu variante de combinare a factorilor „munca" $i „capital"
rea a 6 unita�i de capital fix (K) cu o unitate de munca (L), a 4 unitati

de K cu 2 unitati de L, a 2 unitati de K cu 4 unitati de L etc.
Din Figura 5.3 se vede ca poate exista o infinitate de izocuante. In
acela§i timp, fiecare izocuanta reprezinta o multime de combinatii pen-
tru obtinerea aceleia§i cantita�i de produs. Curba Qj reprezinta varian-
tele de combinatii pentru obtinerea unei cantitati mai mari de bunuri
decit in cazul curbei Q�, iar curba - o cantitate mai mare decit in
cazul curbei Q�.
Izocuantele au o forma convexa §i descrescatoare. Aceasta inseamna
ca o diminuare a factorului ..capital" (K) poate fi compensate doar cu
o cantitate mai mare (§i crescatoare) de munca.
Exista o asemanare intre curbele de indiferenta, ce reprezinta alege-
rea consumatorului intre doua bunuri (X §i Y), §i curba de izoproductie
(izocuanta), ce reflecta combinatiile posibile intre doi factori de produc-
tie (Capitalul [K] §i Munca [L]) pe care le efectueaza producatorul.
Definirea fi masurarea productivita�ii

Combinind in diferite propor�ii factorii de productie, intreprinderea cre-
eaza o anumita cantitate de bunuri §i servicii. Intrucit resursele de care
dispune ea sint intotdeauna limitate, intreprinderea este obligata sa le
combine intr-un mod optim, in asemenea cantitati §i proportii incit, cu
cheltuieli cit mai mici, sa obtina rezultate cit mai mari. Eficienta acti-
vitatii intreprinderii consta anume in capacitatea ei de a avea efecte cit
mai mari cu eforturi cit mai mici.
Eficienja economica constituie raportui dintre efecte (rezul¬

tate) f/ eforturi (cheltuieli).
Eficienta economica presupune minimizarea cantitatii de factori de
productie cheltuite pentru obtinerea fiecarei unitati de produs. Econo-
mia de piata este un sistem eficient, deoarece fiecare intreprinzator, pen¬
tru a rezista in lupta de concurenta §i a obtine in acela§i timp un profit
cit mai mare, este nemijlocit interesat de utilizarea cit mai rationala a
factorilor de productie, de sporirea continua a eficien�ei activitatii sale
economice.
MICROECONOMIE 97
Drept expresie sintetica referitoare la eficienta utilizarii factorilor de

productie, in §tiinta economica este folosita no�iunea de „productivitate",
prin care, in linii marl, se intelege randamentul utilizarii acestora. Ast-
fel, productivitatea factorilor de productie indica eficienta combinarii §i
utilizarii lor.
Productivitatea (sau randamentul) factorilor de produc-
pe constituie raportui d'mtre cantitatea de bunuri produ-
sa |/ cantitatea de jactori consumatd pentru producerea
acesteia.
Astfel, productivitatea poate fi definita ca un raport dintre rezultate
(produc�ia obtinuta) §i efort (resursele consumate):
W= Q/ FPU
unde:
W - productivitatea;
Q - produc�ia obtinuta (rezultatul);
FPu - factorii de productie utilizati (efortul depus).
In teorie §i in practica, productivitatea se calculeaza nu numai prin
raportarea rezultatelor obtinute la volumul factorilor de productie utili¬
zati, ci §i prin raportarea acestora la rezultatul obtinut.
In economia de piata, productivitatea poate fi masurata in unitati
naturale sau/§i in unitati valorice. In acest fel, in functie de modalitati-
le de masurare a ei, exista:
a) productivitate fizicd, care evalueaza randamentul factorilor utili¬
zati in unitati naturale (fizice) - tone, metri, kw etc.;
b) productivitate valoricd, care evalueaza randamentul factorilor uti¬
lizati in unitati valorice (monetare) - zeci, sute §i milioane de lei,
dolari etc.
Pe masura evolutiei societatii §i a progresului tehnic, factorii de pro¬
ductie
» sint combinati> intr-un mod tot mai eficient. Aceasta tendinta > con-
stanta i§i gase§te reflectare in legea cre�terii productivitdtii. Altfel spus,
cre§terea productivitatii reflecta progresul calitativ al factorilor de pro¬
ductie, precum §i modernizarea permanenta a formelor de organizare a
procesului de productie. Pentru intreprinzator, cre§terea productivitatii
este unul din obiectivele sale principale pe termen lung.
Rezultatele obtinute, in forma naturala sau valorica, pot fi raportate

atit la toti factorii de productie utiliza�i, cit §i la doar unul din ace§tia
sau chiar la o singura unitate dintr-un factor. In functie de felul in care
se masoara rezultatul obtinut (fa�a de ce este raportat), productivitatea
poate fi: globala, partiala, medie, marginala.
1) Productivitatea globala exprima eficienta utilizarii tuturor factori-
lor de productie, atit fizici, cit §i financiari, atit proprii, cit §i im-
prumutati. Cu alte cuvinte, productivitatea globala masoara per-
formantele de ansamblu ale activitatii economice.
> >
2) Productivitatea parfiala reflecta doar eficienta utilizarii unui sin-

gur factor de productie. Exista tot atitea productivitati partiale
citi factori de productie. Productivitatea partiala se masoara, de
regula, cu o marime medie, exprimata in unitati fizice §i natural-
conventionale (numar de ma§ini, ore de munca etc.).
3) Productivitatea medie (unitara) reflecta eficienta sau randamentul
utilizarii unei unitati dintr-un factor de productie. Productivita¬
tea medie Wm se masoara prin raportul dintre volumul produc-
tiei Q §i cantitatea utilizata din factorul respectiv (Xi):
Wm = Q/ Xi
4) Productivitatea marginala reprezinta sporul (suplimentul) de pro¬
ductie ce se ob�ine in urma folosirii unei unitati suplimentare din
factorul respectiv, ceilalti factori raminind neschimba�i:
Wm = AQ/ AXi
Productivitatea muncii
In practica economica, notiunea de „productivitate" este eel mai des uti¬
lizata in cazul factorului „munca". In privinta celorlalti factori sint uti-
lizate notiuni similare, apropiate, cum ar fi: „randamentul capitalului"
sau „fertilitatea solului".
Intrucit este foarte dificil a calcula exact productivitatea utilizarii
unui factor de productie concret, inclusiv productivitatea muncii, in §ti-
inta economica se folose§te termenul „productivitate aparenta a mun¬
cii", ceea ce vorbe§te o data in plus despre faptul ca totul este relativ
in lumea aceasta.
MICROECONOMIE 99
Totu§i ce este productivitatea muncii?

Productivitatea muncii reflectd eficienta utilizarii fortei de muncd. Ea
este expresia randamentului cu care este cheltuitd o anumitd cantitate de
muncd in procesul de produc�ie. Productivitatea muncii se manifesta sub
forma capacitatii fortei de munca de a crea, intr-o anumita perioada de
timp, o anumita cantitate de bunuri §i servicii.
Productivitatea muncii reprezmtd cantitatea de bunuri §i
servicii care poate fi obpnuta mtr-o ord de muncd sau can¬
titatea de timp necesard pentru fabricarea unei unitdti de
produs.
Productivitatea muncii poate fi masurata prin doua metode:
a) prin raportarea cheltuielilor de munca la productia obtinuta, adi-
ca prin calcularea timpului (muncii) necesar(e) pentru confectio-
narea unei unitati de produs (un muncitor confectioneaza un sca-
un in 12 minute);
b) prin raportarea productiei la munca cheltuita pentru obtinerea aces-
teia; altfel spus, prin cantitatea de bunuri §i servicii creata intr-o
unitate de timp (un muncitor confectioneaza 5 scaune intr-o ora).
In practica economica se masoara atit productivitatea medie a mun¬
cii, cit §i productivitatea marginala a muncii.
Productivitatea medie a muncii (WJ se masoara prin raportul din-
tre productie (Q) §i factorul „munca' (L):
W� = Q/ L
Productivitatea marginald a muncii (��L) se masoara prin raportul
dintre suplimentul de productie obtinut (AQ) §i cantitatea suplimentara
de munca (AL) (se presupune ca ceilalti factori ramin neschimbati):
W L = AQ/� AL
mg
Pe parcursul istoriei, productivitatea muncii a crescut continuu. Ast-

fel, daca, de exemplu, cu doua sute de ani in urma erau necesare 300
de ore de munca pentru a confectiona o masa, atunci cu o suta de ani
mai tirziu timpul pentru obtinerea aceluia§i produs s-a redus pina la 90
de ore. In zilele noastre sint deja suficiente doar 10 ore de munca pen¬
tru producerea unei mese similare.
Cre§terea productivita�ii mundi semnifica reducerea timpului de mun-

ca necesar pentru confectionarea unui bun oarecare. Sa apelam la un
alt exemplu. Sa presupunem ca 2000 de muncitori au produs intr-un an
oarecare 80 000 de televizoare, productivitatea mundi fiind deci de 40
de televizoare an/ muncitor. Daca costul unui televizor este, sa zicem,
de 1000 de lei, productivitatea anuala a unui muncitor va fi, in termeni
valorici, de 40 000 de lei. Daca insa presupunem ca aceia§i 2000 de mun¬
citori au produs in anul urmator deja 100 000 de televizoare, fiecarui
muncitor revenindu-i deja cite 50 de televizoare, aceasta inseamna ca
productivitatea medie anuala a unui muncitor a crescut cu circa 12%.
Intrucit o data cu dezvoltarea societatii are loc o reducere continua
y
a timpului de munca necesar pentru confectionarea unui produs oare¬

care, aceasta tendinta constituie continutul unei legi speciale, numita
„legea economisirii timpului". Astfel, in SUA, timp de 100 de ani (intre
anii 1896-1996), productivitatea muncii a crescut in fiecare an in me¬
die cu 2%.
Nivelul productivitatii muncii este influentat de un numar insemnat
de factori, grupati in citeva categorii, cum ar fi:
1) Factorii tehnici, ce se manifesta prin utilizarea unor ma§ini §i echi-
pamente mai productive, unor noi tehnologii, automatizarii, chi-
mizarii, informatizarii etc.
2) Factorii economici, care vizeaza, inainte de toate, nivelul de cali-
ficare a fortei de munca, metodele de motivare materiala a lucra-
torilor (prin stabilirea unor legaturi directe intre salariu §i rezul-
tatele obtinute).
3) Factorii organizatorici. Ace§tia se refera, in primul rind, la nivelul
de specializare §i cooperare a muncii, precum §i la formele con¬
crete de organizare a activitatii economice, la metodele de gestio-
nare §i de marketing aplicate in activitatea agentilor economici.
4) Factorul natural (pamintul, clima, resursele minerale, adincimea
de extractie a acestora, resursele de apa etc.) influenteaza §i el, in
mod nemijlodt, productivitatea muncii. Cad una este sa extragi o
tona de carbune de la o adincime de 3-4 metri §i cu totul altceva
sa extragi minereul care se afla la o adincime de sute de metri.
Aceasta se refera §i la solurile ce au o fertilitate diferita.
MICROECONOMIE 101
VI. EVOLUTIA COSTURILOR PE TERMEN SCURT

PE TERMEN LUNG
Dupa cum §tim deja, in economia de piata obiectivul de baza al orica-

rui intreprinzator este maximizarea profitului. Atunci cind preturile
ramin neschimbate sau se mic§oreaza, acest obiectiv poate fi atins in
primul rind prin reducerea cheltuielilor de productie, adica a costu-
rilor. Totodata, reducerea costurilor influenteaza volumul ofertei. Din
aceste motive, evolutia costurilor ramine mereu in atentia intreprin-
zatorului.
In expunerea acestei teme accentul va fi pus pe analiza continutului,
pe marimea §i pe tipologia costurilor, precum §i pe problema evolutiei
(comportamentului) costurilor pe termen scurt §i lung.
1. Conceptul, marimea
fi tipologia costurilor
Notiunea de „cost de productie"

Notiunea de „cost", ca expresie a eforturilor agentilor economici pentru
producerea §i desfacerea de bunuri §i servicii, are o sfera de utilizare
foarte larga. Pe linga notiunea de „cost de productie" in §tiinta econo-
mica se mai folose§te un §ir intreg de alti termeni ce con�in cuvintul
„cost", dar care desemneaza uneori ni�te fenomene cu totul diferite, ca,
de exemplu: cost de oportunitate, costul reformei, costul administratiei,
costul vietii, costurile tranzitiei, costuri sociale, costul ecologic etc.
Costul de productie (sau costul de intreprindere) reprezin-

ta totalitatea cheltuielilor, in expresie monetara, pe care pro-
ducatorul le suporta pentru fabricarea §i vinzarea bunurilor
economice. Costul este, astjel, expresia baneasca a consumu-
lui de factori de productie necesari pentru producerea §i co-
mercializarea acestor bunuri §i servicii.
Din punct de vedere teoretic, costul de productie este egal cu chel-

tuielile de productie.
Functiile costului
Fiind un indicator economic de o mare importan�a, costul indepline§te
mai multe func�ii.
1) Prima functie a costului este cea de masurare a cheltuielilor ne-
cesare pentru obtinerea unui bun oarecare. In acest caz, in sco-
pul reducerii costului, intreprinzatorul poate substitui (inlocui) un
factor de productie cu altul. Substituirea factorilor se intreprinde
§i atunci cind pretul unuia din factori cre§te.
2) O alta functie a costului este aceea ca el constituie indicatorul
principal pentru stabilirea pretului la bunurile oferite pentru vin-
zare. El indica limita de jos, acceptabila, in cazul negocierii pre¬
tului de vinzare.
3) Costul indepline§te §i o functie de control §i de reglare a activita-
tii economice. Marimea costului permite a determina cit de efi-
cient sint utilizate resursele economice.
4) In fine, marimea costului permite determinarea nivelului eficien-
tei economice a intreprinderii; in cazul in care pretul este cunos-
cut, marimea profitului depinde de marimea costului. Acest fapt
incurajeaza intreprinderile sa aplice ultimele realizari ale progre-
sului tehnic, sa combine §i sa substituie factorii de productie in
modul eel mai eficient, sa modernizeze formele de organizare §i
gestionare a afacerilor, pentru ca sa ajunga in acest fel la reduce-
rea costului.
Marimea costurilor
Cum am vazut deja, punctul de plecare in alegerea celei mai bune com-
binari a factorilor de productie, in evaluarea eficientei §i in stabilirea pre¬
tului de vinzare il constituie masurarea costului, adica determinarea ma-
rimii acestuia. Marimea costului reprezinta expresia baneasca a tuturor
cheltuielilor suportate de intreprinzator pentru producerea §i desface-
rea bunurilor. Ea difera de la un producator la altul, de la un produs
la altul, precum §i de la o perioada de timp la alta. Marimea costului
reflecta conditiile de productie, precum §i pozitia intreprinderii fa�a de
concuren�i; ea determina, in mare masura, insu§i viitorul acesteia.
MICROECONOMIE 103
Structura costului de productie

Structura costului de producUe cuprinde o intreaga varietate de cheltu-
ieli, care pot fi grupate, dupa natura lor, in trei mari categorii: a) chel-
tuieli materiale b) cheltuieli de munca, numite §i „cheltuieli salariale",
§i c) cheltuieli generale.
Cheltuielile materiale, care formeaza substanta produselor, sint de¬
terminate de consumul urmatoarelor elemente ale costului: materia pri¬
ma, semifabricatele §i materialele de baza, combustibilul, energia, apa,
amortizarea capitalului fix (adica a cladirilor, ma§inilor, utilajului, in-
stalatiilor etc.).
Cheltuielile de munca cuprind, de regula, trei elemente de baza, §i
anume: a) salariul; b) cotiza�iile pentru asigurarile sociale suportate de
intreprindere, numite in Republica Moldova „contributii la fondul soci¬
al"; c) contribu�iile la fondul de §omaj.
Cheltuielile generale, eterogene dupa components, includ astfel de ele¬
mente ale costului precum: platile pentru chirie, dobinzile, impozitele
pe cladiri §i diferite taxe, cheltuielile pentru administratie etc.
Structura costului de productie, determinate de ponderea pe care
o detine fiecare element in costul total, difera de la intreprindere la in¬
treprindere, dar mai ales de la o ramura la alta. Astfel, in industria elec-
trotehnica ponderea cheltuielilor materiale este relativ mica, in schimb
sint importante cheltuielile de munca. In industria metalurgica, din con¬
tra, cheltuielile de munca sint neinsemnate.
Tabelul6.1. Structura costului in unele ramuri ale industriei moldovene$ti

in anii 1990-1992 (sectorul public), in %
Elemente de cheltuieli Industria Industrie Industria
A
m intre-
A .
constructoa- agroali-
gime re de ma§ini mentara
1. Materie prima ji materiale 64 58 78
2. Salarii §i contribu�ii la asigurarile 15 24 9
sociale
3. Combustibil ji alte surse energetice 7 6 5
4. Amortizarea 6 8 3
5. Alte cheltuieli 8 4 5
Tipologia costurilor
Deoarece costurile au o componenta foarte eterogena, clasificarea lor se
face dupa mai multe criterii. Am vazut deja ca dupa natura lor costurile
se impart in: costuri materiale, costuri salariale, costuri generale.
Din punctul de vedere al modului de calcul, costurile se impart in
contabile §i economice, implicite §i explicite.
Costul explicit cuprinde numai cheltuielile suportate pentru procura-
rea factorilor de productie din afara intreprinderii. Acestea sint cheltu-
ieli pentru munca lucratorului, pentru procurarea materiei prime, ener-
giei, apei, adica pentru bunurile pe care intreprinderea nu le produce §i
nu le poseda. Costul implicit, din contra, cuprinde doar cheltuielile de
resurse proprii, interne, care nu presupun plati catre terte parti.
Costul contabil cuprinde cheltuielile, masurate in bani, efectiv su¬
portate de intreprindere pentru achizitionarea factorilor de productie
de la alti agenti economici, adica costurile explicite, precum §i amorti-
zarea, care face parte din costurile implicite.
Costul economic (care coincide in realitate cu costul de productie)
este un concept mai larg decit costul contabil, deoarece, pe linga costul
explicit, el mai cuprinde §i cheltuielile factorilor proprii (costurile impli¬
cite), dar care nu sint reflectate in evidenta contabila, cum ar fi: pamin-
tul §i cladirile care apartin intreprinderii date, consumul de munca al
proprietarului (dupa cum se §tie, proprietarul unei intreprinderi nu pri-
me§te salariu), dobinzile ce se cuvin pentru folosirea capitalului propriu.
Cu alte cuvinte, costul economic este mai mare decit costul contabil, de¬
oarece include in structura sa atit costul explicit, cit §i eel implicit.
In functie de criteriul localizdrii cheltuielilor pe verigile de activita-
te unde s-au efectuat, exista urmatoarele tipuri de costuri: a) costul de
secfie, care include cheltuielile de utilaj, materie prima, apa, energie,
salariile muncitorilor direct productivi; b) costul de uzind (sau „costul
de productie"), care cuprinde costul de sectie + cheltuielile generale ale
intreprinderii; c) costul complet (numit §i „costul comercial"), care in¬
clude costul de uzina + cheltuielile de desfacere (ambalare, depozitare,
cercetarea pietei, vinzare etc.).
In §tiinta economica contemporana, o importanta crescinda are cla¬
sificarea costurilor in: a) globule, b) medii (sau „pe unitate de produs")
§i c) marginale.
MICRO EC ONO MIE 105
2. Evoiutia costurilor pe termen scurt
Dependen�a costurilor de cantit�ile de bunuri produse

Marimea costului mediu (unitar), precum §i a costului global, se schim-
ba o data cu modificarea volumului productiei. Aceasta dependenta a
costului de cantitatea de bunuri produsa se exprima prin functia costu¬
lui. Functia costului reflectd, astfel, relatia (legdtura) dintre cheltuielile
de factori de productie volumul productiei intreprinderii. Functia cos¬
tului poate fi dedusa din functia de productie: C = f(Q) = f (x, y, ... n),
n reprezentind factorii de productie variabili. Ea constituie, astfel, suma
unui cost fix §i a unui cost variabil.
Marimea costurilor se modifica in functie de volumul productiei.
Aceasta modificare poate viza costul unui singur factor de productie
sau al tuturor factorilor §i este conditionata de factorul „timp", deoare-
ce, pe termen scurt, se schimba, de regula, un singur factor, adica un
singur factor este variabil, pe cind pe termen lung devin variabili toti
factorii de productie, adica toti pot fi modificati. „Termenul scurt" nu
trebuie inteles in sensul ca in aceasta perioada intreprinzatorul nu ar
fi in stare sa modifice §i factorul „capital". Pur §i simplu, pe termen
scurt nu este rational sa efectueze o asemenea schimbare. Astfel, in teo-
ria economica, perioadele „scurta" §i „lunga" sint intelese nu atit in ter-
meni calendaristici (anumite intervale de timp concrete), cit mai ales in
functie de modificarile ce sint intreprinse in combinarea factorilor de
productie in functie de evoiutia tehnicii §i a tehnologiilor de productie.
Perioada scurtd se define�te ca intervalul de timp in care sint utilizate
acelea§i capacitdti de producfie, la acela�i nivel tehnic, modificindu-se
doar cantitdtile de muncd �i/sau de materie primd.
Perioada lungd se caracterizeazd prin modificarea calitativd �i can-
titativd a insu�i aparatului de productie, prin folosirea unor tehnologii
mai moderne, a unui numdr mai mare de ma�ini �i utilaje, adica toti
factorii sint variabili.
Inainte de a analiza schimbarea costului in functie de volumul pro¬
ductiei §i de perioada de timp, este necesar de a clarifica notiunile de
„cost global", „mediu" §i „marginar'.
A) Costul global (CG) este totalitatea cheltuielilor suportate de intre-

prindere pentru fabricarea desfacerea unui anumit volum de bunuri. In
structura costului global deosebim costurile fixe, variabile totale.
Costul global f i x (CF) constituie acea parte a costului care nu se
schimba atunci cind se modifica volumul productiei. Cu alte cuvinte,
costul fix este un ansamblu de cheltuieli care sint independente de vo¬
lumul productiei.
Costul de
productie
20 -
10-- CF
Cantitatea de
bunuri produsa (Q)
1 2 3 4 5 6 7
Figura 6.1. Costul global fix
Costul global fix reprezinta acea parte a cheltuielilor suportata de

o intreprindere indiferent de cantitatea de bunuri produsa, chiar daca
aceasta cantitate se reduce pina la zero. Costurile fixe includ: cheltuielile
de administrare §i chirie, combustibilul pentru incalzit §i energia pen¬
tru iluminat, amortizarea cladirii §i a echipamentului, dobinzile, asigu-
rarile sociale etc.
Costul variabil (CV) constituie cheltuielile a caror marime se modifica
in functie de volumul productiei: cu cit este mai mare volumul produc¬
tiei, cu atit mai insemnata este aceasta categoric de cheltuieli.
Din costurile variabile fac parte: cheltuielile pentru materie prima,
materiale, apa, combustibil §i energie pentru productie, salariile perso-
nalului productiv etc. Costurile variabile se modifica in sensul evolud-
MICROECONOMIE 107
ei productiei. Dar nu in aceea§i masura. Astfel, costurile variabile pot

fi: cu proportionalitate constanta, cu proportionalitate crescinda §i cu
proportionalitate descrescinda. Aceste costuri depind, in primul rind,
de dimensiunile intreprinderii.
Costul total (CT) este suma costurilor fixe §i variabile. Fluctuati-
ile costului total reproduc, de regula, evolutia costului variabil: CT =
CF + CV.
Pe termen scurt, costul total se schimba in functie de modificarea
costului variabil. Astfel: CT = CF + f(Q). In Figura 6.2 sint prezentate
relatiile de marime dintre componentele costului global.
Costul de pro-
ductie total
40 -
30 -
Q (cantitatea de
bunuri produsa)
Figura 6.2. Relafiile de marime dintre costurile fix, variabil $i total
B) Costul mediu sau unitar (CM) reprezinta costul unei unitati de

produs. El poate fi: f i x mediu §i variabil mediu. Costul mediu se calcu-
leaza ca raportul dintre costul total §i volumul productiei, atit la nivel
de intreprindere, cit §i de ramura. Costul mediu difera de la o perioada
la alta in functie de mai multi factori, dar in primul rind in functie de
dimensiunile intreprinderii. In evolutia sa, costul fix mediu se reduce
pe masura ce volumul productiei fizice create (Figura 6.3). Costul me¬
diu variabil insa, pe masura ce volumul productiei create, scade treptat,
pina la un anumit nivel, apoi incepe sa creasca. Aceasta evolutie a cos-

turilor medii variabile este conditionata de actiunea legii randamente-
lor neproportionale.
CP CP
A
CMF
Q Q
0
Figure 6.3. Figure 6.4.
Curba costului mediu Curba costului mediu
(unitar) fix (unitar) variabil
Continuam sa analizam evolutia costurilor pe termen scurt, cind

variaza doar factorul „munca". Cum se va modifica in acest caz costul
marginal? Va ramine neschimbat, va create sau se va reduce o data cu
schimbarea volumului productiei? Inainte de a da un raspuns la aceste
intrebari, sa vedem ce reprezinta costul marginal.
C) Costul marginal (Cmg) reprezinta sporul de cheltuieli necesare
pentru obtinerea unei unitati suplimentare de produs. El se determina
prin raportul dintre cre�terea costului total §i cre§terea productiei. In-
trucit costul fix ramine acela§i, schimbarea costului marginal este con¬
ditionata doar de evolutia costului variabil.
i >
C m g = A C V / AQ
Costul marginal depinde, astfel, doar de costul variabil. In punc-
tul E (Figura 6.5), prin care costul mediu variabil trece din zona randa-
mentelor crescinde in cea a randamentelor descrescinde (adica incepe
sa creasca), costul unitar este minim, apoi create §i el.
Din Figura 6.5 deducem ca, pe termen scurt, costul marginal, adi¬
ca costul unei unitati suplimentare de produs, cunoa§te, in evolutia sa,
o scurta perioada de reducere, dupa care create intruna.
MICROECONOMIE 109
CP
-► Q
0
Figura 6.5. Relatiile dintre costurile medii marginale
Vom examina comportamentul costurilor folosindu-ne de un exem-

plu reprodus din manualul Economie elaborat de catre profesorii Cate-
drei de Economie §i Politici Economice, ASE Bucure§ti®.
Tabelul 6.2. Relatiile dintre costurile totaie, medii $i marginale (u.m.)
Cantitatea Cost fix Cost Cost Cost Cost Cost

produsa (u.m.) variabil mediu mediu mediu margi¬
(buc.) (u.m.) fix variabil total nal
1 200 160 200 160 350 -
2 200 250 100 125 225 90

3 200 331 67 110 177 81
4 200 508 50 127 177 177
5 200 700 40 140 180 192
6 200 900 33 150 183 200
Datele din tabel pun in relief dependenta unor categorii de costuri

de volumul productiei obtinute. In ceea ce prive§te costul marginal, aces-
ta se determina prin raportarea variatiei costului total (sau a costului
variabil) la variatia cantitatii de unitati produse; se observa ca el este
egal cu costul mediu total cind acesta din urma se afla la nivel minim
(in exemplul de mai sus, la cantitatea de 4 unitati produse).
® Economic, ed.a
V-a, Editura Economica, Bucure§ti, 2000, p. 95.
Vom reaminti in incheiere ca, pe termen scurt, intreprinzatorul poa-

te mari volumul productiei, in limita capacitatilor de productie existen-
te, pe seama modificarii (cre§terii) cantitatii de munca §i/sau a cantitatii
de materie prima. In acest caz, costul mediu total se va reduce pina la
un nivel oarecare, dupa care va incepe sa creasca (Figura 6.6).
CP
0
Figura 6.6. Costul mediu pe termen scurt
3. Evoiutia costuriior pe termen lung

Pe termen lung, toti factorii de productie sint variabili, inclusiv capita-
lul fix, care poate fi modificat prin introducerea unor noi ma�ini, uti-
laje §i tehnologii. In acest caz, intreprinzatorul urmeaza sa faca fata
unor noi probleme, §i anume: a) determinarea unor proportii optime
in combinarea factorilor de productie; b) gasirea dimensiunii optimale
a intreprinderii; c) „neadmiterea" cre�terii costului unitar de productie.
Aceasta precautie este generata de faptul ca, pe termen lung, evoiutia
costuriior este supusa: a) efectului economiilor de scara; b) efectului dez-
economiilor de scara.
Economii fi dezeco nomii de scara
Economiile de scara reflecta o situatie de scadere a costului

mediu pe termen lung m urma cre�terii dimensiunilor intre¬
prinderii §i/sau a volumului de productie.
MICROECONOMIE 111
Economiile de scara (sau reducerea costului mediu pe termen lung)

se obtin, astfel, in urma produc�iei la scara mare, conditionata de modi-
ficarea taliei intreprinderii §i/sau de folosirea unor noi utilaje §i tehnolo-
gii de fabricatie. Economiile de scara sint posibile doar in cadrul unor
intreprinderi ce dispun de capacitati de productie mari §i foarte mari.
Economiile de scara sint rezultatul unui §ir intreg de factori, de na-
tura deopotriva tehnica §i financiara. Astfel, in cazul sporirii volumului
productiei, are loc o aprofundare a specializarii, fapt care contribuie la
cre§terea indeminarii muncitorilor, precum §i la cre§terea posibilitatilor
de folosire a unor utilaje mai moderne §i mai productive. Sa presupu-
nem ca un fermier are un lot de pamint de 2 ha. Pentru a cre§te o cul-
tura oarecare, el trebuie sa indeplineasca singur 10 operatiuni (sarcini)
diferite. Daca insa 10 muncitori agricoli vor prelucra impreuna un lot
de 20 ha, ei se vor specializa, fiecare indeplinind doar o singura sar-
cina. Acest fapt va contribui la o sporire insemnata a productivitatii
muncii §i va crea, de asemenea, posibilitatea utilizarii unor ma§ini mai
productive. In ambele cazuri productia medie pe un muncitor agricol
va create.
Pe de alta parte, in cazul intreprinderilor mari, se procura canti-
tati insemnate de materie prima, combustibil §i echipament §i are loc o
reducere a preturilor de achizitie, fapt care, de asemenea, influenteaza
nivelul costurilor. Mai mult, marile intreprinderi pot obtine de la han¬
dle comerciale credite cu o dobinda mai mica, reducind §i pe aceasta
cale nivelul costurilor.
Economiile de scara se obtin doar la nivelul intreprinderii, nu insa
§i la nivelul ramurii sau al economiei nationale.
Oricum, economiile de scara nu pot fi obtinute printr-o sporire fara
limita a productiei. La un moment dat, o data cu cre§terea volumului
productiei, costurile incep a create mai repede decit cantitatile produse.
Locul economiilor de scara il ocupa dezeconomiile de scara.
Dezeconomiile de scara, ce exprima o situatie in care costul mediu
pe termen lung create pe masura cre�terii productiei, sint §i ele genera¬
te de mai multi factori. Inainte de toate, atunci cind dimensiunile in¬
treprinderii depa§esc anumite limite, apar dificulta�i managerial, intre-
prinderea fiind gestionata tot mai ineficient. Un personal administra-
tiv numeros trebuie in permanenta supus controalelor, fapt ce mare§te

cheltuielile legate de munca.
Pe de alta parte, o intreprindere mare se adapteaza mult mai greu la
schimbarile pietei §i se reprofileaza o data cu modificarea cererii. Aceas-
ta imprejurare genereaza o majorare a riscurilor pierderilor (a stocu-
rilor nerealizate), ceea ce contribuie la marirea costului mediu (unitar)
la reducerea capacitatii competitive a intreprinderii.
Pentru depa�irea unor asemenea situatii, §tiinta economica a lansat
notiunea de „dimensiune optimala a intreprinderii", criteriul de baza de
identificare a acestor dimensiuni fiind dinamica costului unitar.
Schimbarea costurilor pe termen lung
Dupa cum am vazut, pe termen lung, evolutia costurilor este determi-

nata de economiile de scara. Economiile de scara insa sint posibile doar
pina la un anumit nivel al dimensiunilor intreprinderii §i al dotarii teh-
nice a acesteia.
Economiile de scara genereaza o scadere a costului mediu. Insa nu-
mai pina la un punct, dupa care, in urma uzurii capitalului tehnic, in-
tervine o faza de cre§tere a costului mediu. In acest caz, intreprinzato-
rul, pentru a se mentine la acela�i nivel al costului, este obligat sa intre-
Cost
mediu
MICROECONOMIE 113
prinda reutilarea intreprinderii, sa treaca la alta etapa a dotarii tehnice.

Aceasta schimbare a nivelului tehnic §i tehnologic al productiei condi-
tioneaza din nou o tendinta de reducere a costurilor medii. Ca urmare,
> > �
curba costului pe termen lung va constitui o tangenta la fiecare curba

a costului mediu pe termen scurt, care se modifica o data cu trecerea
la alt nivel al productiei (Figura 6.7).
4. Minimizarea costurilor de productie

Minimizarea costurilor de productie este un proces obiectiv, ce se ma¬
nifesto prin reducerea cheltuielilor pe unitate de produs.
Efectele pozitive posibile ale reducerii costurilor

Costul nu are o marime constanta. In general, pe termen lung, se in-
registreaza o tendinta de scadere a acestuia. Aceasta tendinta este con-
ditionata
> atit de necesitatea indestularii unui numar mereu crescind de
nevoi sociale, in conditiile cind resursele economice au un caracter li-
mitat, cit §i de dorinta intreprinzatorului de a obtine un profit cit mai
mare. Din cunoscuta ecuatie: pretul = costul unitar + profitul unitar ve-
dem clar ca reducerea costului este una din caile principale de sporire
a profitului. Totodata, diminuarea costului de productie contribuie la
mic§orarea preturilor de vinzare, fapt care spore§te indirect puterea de
cumparare a populapei §i contribuie la ridicarea nivelului de trai.
Reducerea costurilor permite cre§terea volumului productiei in limi-
tele aceluia§i volum de resurse alocate. Totodata, mai cu seama in cazul
unor tari ca Republica Moldova, mic§orarea consumului de materie pri¬
ma §i de combustibili importati permite economisirea valutei, precum §i
mic§orarea dependen�ei dezvoltarii economice de factorul extern, care
nu intotdeauna este favorabil.
In fine, minimizarea costurilor de productie contribuie la sporirea
competitivitatii produselor atit pe pietele interne, cit §i externe, fapt ce
este deosebit de important pentru �arile in tranzitie, in mod special pen-
tru Republica Moldova.
Dupa cum am spus, una din principalele tendinte in dezvoltarea
economiei mondiale contemporane este reducerea costurilor prin mic-
§orarea considerabila a volumului de materie prima §i de energie chel-

tuit pentru confectionarea unei unita�i de produs.
Sub presiunea celor doua §ocuri petroliere din anii 1973 §i 1979, eco-
nomiile occidentale au trecut la punerea in aplicare a unor tehnici §i teh-
nologii atit de economicoase incit in anii 1982-1988 preturile mondiale
la produsele de baza au scazut cu peste 40%, iar la combustibil chiar
cu 50 la suta.
De§i diminuarea costului de productie este o tendinta generala, in
unele perioade, pe un termen relativ scurt, se poate inregistra o tendin¬
ta opusa, cum este, de exemplu, cazul Republicii Moldova, unde pe par-
cursul unui intreg deceniu (1991-2000) costurile, cu unele mici exceptii,
au crescut la toate produsele, fapt ce a redus competitivitatea marfurilor
moldovene§ti nu numai pe piata externa, ci §i pe cea interna. In cazul
tarii noastre, una din cauzele principale ale cre§terii costurilor, atit la
produsele agricole, cit §i la cele industriale, a fost majorarea preturilor la
materia prima §i la resursele energetice importate. Apoi, folosind ni§te
echipamente §i tehnologii invechite de mult, majoritatea intreprinderilor
moldovene§ti faceau o mare risipa de energie §i materie prima, a§a in¬
cit la capitolul „eficienta consumului de energie" Republica Moldova s-a
pomenit a fi pe unul din ultimele locuri in lume, producind, la aceea§i
unitate „echivalent-petrol", o cantitate de PIB de 10 ori mai mica decit
Franta §i de 18 ori decit Japonia. Costurile au crescut in aceasta peri-
oada §i din cauza scaderii productivitatii muncii, §i pentru ca bancile
comerciale au acordat credite in conditii de jaf, cu o dobinda anuala de
30-50% chiar §i in anii cei mai buni.
Caile de reducere a costurilor de productie

Costul de producUe este o notiune complexa, formata din mai multe ele-
mente §i cu o structura eterogena. De aceea §i caile de reducere a cos¬
turilor sint diferite. Intrucit cea mai mare pondere in structura costuri¬
lor o au cheltuielile materiale, calea principals de reducere a costurilor
este legata anume de utilizarea radonala a acestora, ceea ce presupune:
1) reducerea consumului de materie prima, combustibil §i apa, pe
unitate de produs, prin: a) perfecUonarea tehnologiilor de fabrica-
re; b) economisire; c) folosirea unor standarde §tiinpfice de con-
MICROECONOMIE 115
sum al materiel prime, combustibilului, energiei, apei etc.; d) re-

ducerea §i eliminarea rebutului;
2) utilizarea unor ma§ini §i utilaje mai performante, care reduc sub¬
stantial pierderile in procesul de producere;
3) folosirea de inlocuitori, in cazul materialelor scumpe §i deficitare
(cum ar fi lina, metalele, ingra§amintele minerale etc.);
4) folosirea cit mai completa a capacitatilor §i a spatiilor de produc-
tie, fapt ce contribuie la mic§orarea ponderii amortizarii in cos-
tul total;
5) o modalitate importanta de reducere a costurilor este procurarea
materiei prime §i a resurselor energetice de pe pietele alternati¬
ve §i la preturile cele mai avantajoase. Dependenta de o singura
piata de aprovizionare creeaza o situatie de monopol, ce duce la
mentinerea unor preturi de achizitie mai inalte decit preturile pe
o piata concurentiala.
Marimea costului depinde nu numai de factorii materiali. De§i cu o
pondere mai mica, in general, iar in unele ramuri (in domeniul servicii-
lor, de exemplu) - cu o pondere in cre�tere, marimea costului este influ-
entata §i de eficienta utilizarii fortei de munca. Cre§terea productivitatii
muncii este una din caile cele mai raspindite de reducere a costurilor.
In fine, dupa cum am vazut, marimea costului unitar depinde de
dimensiunile produc�iei, a§a incit o cale de reducere a costului este rea-
lizarea unor dimensiuni optime ale intreprinderii, in acest sens un avan-
taj net avind, in cele mai multe ramuri, intreprinderile relativ mari.
VII. PIATA. CEREREA $1 OFERTA

1. P ia ta fi infrastructura p l et ei
Ce este piata?
Piata a aparut inca in Antichitate, adica cu zeci sau poate cu sute de
mii de ani in urma. Ea este rezultatul evolutiei schimbului de marfuri.
>
Piata este astazi institutia centrala a economiei de piata, nucleul aceste-

ia, institutie in cadrul careia se incheaga toata activitatea economica.
Exista o multime de defini�ii ale pietei. Cea mai simpla este urma-
toarea:
Piata constituie totalitatea relapilor de vinzare-cumparare
dintr-un anumit spatiu geografic.
Formele concrete ale pietei sint foarte variate, de la tirgurile §i ha-

lele publice din Antichitate pina la forme mai complexe §i sofisticate,
cum ar fi, in prezent, magazinele specializate §i universale, statiile de
alimentare auto, barurile §i bursele de tot felul, casele de schimb valu-
tar etc.
In sens ingust, piata poate fi definita drept focul unde se
confrunta cererea §i oferta de bunuri, seruicii §i capitaluri.
$i inca un moment important. „Piata, scrie cunoscutul economist

austriac Friedrich Hayek, nu produce bunuri, ci doar transmite infor-
matia despre acestea."
Functiile p ie te i
Fiind una din cele mai vechi institutii ale activitatii economice, piata a
exercitat o influenta enorma asupra acesteia, indeplinind pe parcurs un
§ir de funcdi, principalele dintre ele fiind:
1. Functia de intermediere. Piata ii pune fata in fata pe produca-
tori §i pe consumatori, pe vinzatori §i pe cumparatori, facind ast-
fel posibil schimbul. Ea ofera consumatorului posibilitatea de a-§i
alege producatorul optim din punctul de vedere al pre�ului, cali-
tatii, modelului ales etc. Aceea§i posibilitate de alegere i se ofera
§i vinzatorului.
2. Functia de reglementare. Aparuta initial ca o punte de legatura
intre producatori §i consumatori, treptat, piata devine principa-
lul mecanism de reglementare a vietii economice. Ea indepline§-
te rolul unei „miini invizibile", care, dupa cum spunea A. Smith,
ii „impinge" pe agentii economici individuali sa actioneze in con-
formitate cu interesul general, determinind producatorii sa con-
fectioneze bunurile §i serviciile de care are nevoie societatea la
momentul dat.
MICROECONOMIE 117
3. Functia de formare a prefului. De§i cheltuielile individuale pentru

producerea desfacerea aceluia§i bun sint diferite, piata stabile§te
un pret unic, pret care corespunde cheltuielilor socialmente nece-
sare pentru confectionarea bunului.
4. Functia de informare. Prin jocul liber al ratei profitului §i al ra-
tei dobinzii, piata ofera agentilor economici informatia necesara
despre mersul afacerilor in diferite domenii de activitate. Piata
„trimite" semnale producatorilor despre produsele ce urmeaza a
fi confectionate, despre calitatea §i volumul lor, despre profiturile
ce pot fi obtinute.
5. Functia de diferentiere a producatorilor. Piata ii imbogate�te pe
invingatorii in lupta de concuren�a §i, in acela�i timp, penalizea-
za, pina la falimentare, intreprinderile necompetitive. In acest fel,
piata stimuleaza reducerea cheltuielilor de productie, aplicarea no-
ilor ma§ini §i tehnologii, sporirea eficientei produc�iei. Impuse de
concurenta, intreprinderile i§i imbunatatesc activitatea fara ince-
tare, iar in posturile de raspundere sint puse persoanele cele mai
competente.
Enumerind functiile „clasice" ale pietei, trebuie sa remarcam ca in
lumea contemporana, o data cu trecerea la economiile mixte, functiile
pietei au suferit anumite modificari. Astfel, in conditiile cre§terii rolu-
lui economic al statului §i utilizarii diferitelor modalitati de programare
economica, piata inceteaza a mai fi singurul instrument de reglementa-
re a vietii economice. Nivelul preturilor, salariilor, precum §i multi alti
parametri ai activita�ii economice, sint reglementaU, pe de o parte, de
piata, iar pe de alta parte, de stat.
Oricum, chiar §i in aceste circumstante, piata ramine a fi principa-
lul instrument de reglementare a vietii economice.
Tipologia pie�elor
Avind o istorie atit de indelungata §i o importanta atit de mare in dez-
voltarea economica, piata ramine a fi un fenomen mai mult sau mai pu-
tin eterogen, care poate fi clasificat dupa mai multe criterii.
1. Din punctul de vedere al nivelului de maturitate, al modului de
acces la piata, exista:
a) piafd nedezvoltatd, cu relatii accidentale §i cu o pondere insem-

nata a relatiilor de barter (troc), adica de schimb dupa schema:
marfa - marfa;
b) piatd libera (clasicd), la care are acces orice vinzator cumpara-
tor. Aceasta piata intrune§te urmatoarele trasaturi: existenta unui
numar insemnat de participanti la relatiile de schimb, atit consu-
matori, cit §i producatori, mobilitatea absoluta a factorilor de pro-
ductie; stabiiirea preturilor in mod spontan; lipsa monopolului
a altor forme de dominatie a vietii economice;
y 9 '
c) piafd reglementatd, caracteristica, de regula, economiilor mixte,

unde statul intervine in scopul „corijarii" unor deficiente ale pie-
tei, programind dezvoltarea economica §i redistribuind o parte
importanta a produsului intern brut in conformitate cu anumi-
te obiective sociale, politice §i economice. Accesul la o asemenea
piata necesita de�inerea unor autorizatii speciale, eliberate de au-
toritatile statului (autorizatie pentru a deschide orice tip de ma¬
gazine, pentru a comercializa medicamente, pentru a presta ser-
vicii medicale, juridice etc.).
2. Din punctul de vedere al obiectului tranzactiilor, pietele pot fi im-
partite in:
• piata bunurilor de consum;
• piata capitalului;
• piata muncii (a fortei de munca);
• piata pamintului §i a resurselor naturale;
• pia�a hirtiilor de valoare §i a valutei;
• piata resurselor informationale;
• piata produselor cultural-artistice;
• piata tehnologiilor §i patentelor;
• piata monetara §i de credit.
3. Dupa criteriul extinderii geografice, piata poate fi:
• locala;
• regionala (in cadrul unei �ari sau al unui grup de tari);
• nationala;
• mondiala.
MICROECONOMIE 119
Aid se cere remarcat faptul ca in prezent piata mondiala vizeaza doar

un numar limitat de produse, mai mult sau mai putin omogene, cum ar
fi: materia prima (griu, orez, cafea, ceai), resursele energetice, anumite
tipuri de echipament. Pentru aceste produse se stabile§te un pret mon¬
dial, ce rezulta dintr-o confruntare permanenta dintre cerere §i oferta.
In acela§i timp, de exemplu, nu exista o pia�a mondiala a automobile-
lor din lipsa unei cereri mondiale omogene §i a unui pret unic, pretul
depinzind nu numai de marca automobilului, de moda, ci §i de fideli-
tatea unui numar insemnat de cumparatori fata de un anumit model
de automobil.
4. Dupa mdsura in care se manifestd concurenta, piata se imparte in:
• piata cu concurenta perfecta §i pura;
• piata de monopol;
• pia�a cu concurenta imperfecta;
• piata mixta.
Insa clasificarea pie�elor nu se limiteaza la cele patru criterii nomina-
lizate mai sus. Astfel, dupa criteriul corespunderii cu legislatia in vigoa-
re, pietele pot fi: legale §i nelegale (piata neagra). Forme specifice ale pie-
tei sint: bursele (a muncii, a hirtiilor de valoare, a marfurilor); licitatiile
(pentru vinderea produselor unicale); tenderele (invitarea, sub forma de
concurs, a cumparatorilor sau vinzatorilor de a face oferte de cumpa-
rare sau de vinzare cu indicarea preturilor).
De remarcat ca toate tipurile de pie�e mentionate mai sus se impart,
la rindul lor, in segmente mai mici, specializate. Astfel, piata bunurilor
de consum se imparte in piata produselor alimentare, piata produselor
manufacturiere, piata locuintelor etc. Aceasta piata este segmentate §i
dupa nivelul veniturilor §i marimea familiei, dupa nivelul de instruire,
dupa componenta naponala, dupa sex §i virsta etc.
In fine, se cere mentionat faptul ca toate pietele se afla intr-o inter-
dependenta multifunc�ionala §i permanenta. Schimbarile intervenite pe
o piata se rasfring rapid asupra celorlalte piete. De exemplu, schimbarea
cursului monedei nationale in raport cu valutele altor tari (deci schim¬
barile de pe piata valutara) influenteaza nemijlocit cererea de pe piata
bunurilor materiale §i a serviciilor etc.
Infrastructura pie�ei
Termenul „infrastructura" este folosit pentru a desemna doua notiuui
diferite: „infrastructura economiei nationale" „infrastructura pietei".
Infrastructura economiei nationale constituie totalitatea elementelor ma-
teriale, organizationale §i informationale cu ajutorul carora sint asigu-
rate legaturile dintre ramurile §i regiunile economiei §i care permit o
functionare normala a vietii economice.
> >
Din infrastructura economiei nationale fac parte: drumurile auto §i

caile ferate, aeroporturile, §colile, spitalele, hotelurile, retelele informatio¬
nale etc., create, de obicei, din mijloacele organelor puterii centrale sau
locale.
Infrastructura pietei constituie ansamblul de institupi, ser-
uicii, mtreprinderi specializate, generate de tnsefi relatiHe de
piata, care, la rindul lor, asigura o funcponare ciuilizatd §i
eficienta a pietei.
In lumea contemporana, elementele-cheie ale infrastructurii pie¬
tei sint:
>
• sistemul comercial (bursele de marfuri §i ale hirtiilor de valoare,

licitatiile §i iarmaroacele, camerele de comert, complexele de ex-
pozitii);
• sistemul bancar (bancile comerciale §i sistemul de credit, bancile
de emisie);
Figura 7.1. Infrastructura pietei

• sistemul publicitar (agentii publicitare, centre informationale);

• sistemul de consulting §i audit (servicii ce acorda consultatii in
probleme economice §i juridice, precum §i serviciile care efectueaza
controlul (revizia) activitatii financiar-economice a intreprinderii);
• sistemul de asigurare (a riscurilor, a proprietatii, a vietii etc.);
• sistemul de inva�amint economic (mediu §i superior).
Elementele de baza ale pietei

In economia de piata, institutia principals in jurul careia se organizea-
za §i se desfa§oara activitatea economica este piata. Altfel spus, piata se
afla in centrul vietii economice. La rindul sau, nucleul pietei este con-
stituit din patru elemente de baza, care sint: 1) cererea, 2) oferta, 3) pre-
tul §i 4) concuren�a. Interdependenta §i interactiunea cererii, ofertei §i
pretului formeaza con�inutul mecanismului pietei. Atit cererea, cit §i
oferta sint legate in modul eel mai direct de marimea §i dinamica pre-
turilor. In acela§i timp, cererea §i oferta se influen�eaza reciproc fara in-
cetare. Cu alte cuvinte, cererea influenteaza oferta, iar oferta, la rindul
ei, modifica cererea. In urma confruntarii permanente dintre cerere §i
oferta se stabile§te pretul de echilibru.
Concurenta, care este o forma de rivalitate intre subiectii relatiilor
i ' y 9
de piata cu privire la obtinerea unor conditii mai bune de producere,

cumparare §i vinzare a marfurilor, influenteaza, la rindul ei, celelalte
trei elemente ale nucleului pietei - cererea, oferta §i pretul.
2. Cererea. Factorii fi legea cererii. Elasticitatea cererii
Ce este cererea?
Cererea reprezinta cantitatea dintr-un anumit bun pe care

consumatorul dore�te 5; poate sd 0 cumpere intr-un anumit
interval de timp, la un anumit nivel al pretului.
Cererea presupune nu numai o dorin�a, o nevoie, ci §i capacitatea
consumatorului de a procura o cantitate dintr-un anumit bun intr-o
anumita perioada de timp. In acest caz, se mai vorbe§te despre cererea
solvabila, adica o cerere reala, deoarece se presupune ca agentii econo-
mici dispun de venituri bane§ti suficiente pentru a cumpara produse-

le dorite. In acest sens, nu poate fi calificata drept cerere nevoia unei
persoane lipsite de mijloacele respective de a-§i procura un apartament
sau o bicicleta.
Cererea i§i are originea in nevoile umane, care, dupa cum s-a spus,
sint nelimitate §i mereu schimbatoare, dar ea este nemijlocit conditiona-
ta de vointa de cumparare a consumatorului, de preferintele personale
ale acestuia, precum §i de resursele bane§ti de care dispune. In prezent
in Republica Moldova cererea solvabila este mica, deoarece veniturile
bane§ti ale popula�iei sint reduse.
Asemeni bunurilor care se impart in bunuri substituibile, comple-
mentare sau derivate, cererea, la rindul ei, poate fi:
a) cerere pentru bunuri substituibile, adica cererea pentru bunuri ca¬
re satisfac acelea§i nevoi (de exemplu, untul §i margarina, hainele
de bumbac §i hainele de matase);
b) cerere pentru bunuri complementare, cu alte cuvinte, cererea pen¬
tru bunuri care se folosesc in consum impreuna (de exemplu, au-
toturismele §i benzina, hainele §i incal�amintea);
c) cererea derivata (de exemplu, cererea pentru faina este determi-
nata de cererea pentru piine).
Cererea poate fi: a) individuala (cantitatea dintr-un bun pe care un
consumator este decis sa o cumpere, dispunind §i de mijloacele bane§ti
corespunzatoare); b) totald sau de pia�a (suma cererii tuturor cumpara-
torilor de pe piata bunului respectiv).
Marimea cererii este determinate de urmatorii factori: volumul cere¬
rii, pretul cererii, functia sau factorii cererii. Volumul cererii sau cererea
totala constituie cantitatea dintr-un bun pe care consumatorii doresc §i
sint in stare sa o procure in anumite conditii. Pretul cererii reprezinta
pretul maximal pe care cumparatorii sint dispu§i sa-1 plateasca. Dina-
mica cererii este influentata nu numai de modificarea pretului, ci §i de
alti factori, care vor fi examinati in continuare.
Legea cererii
Cererea este o marime variabila, care poate sa creasca sau sa scada in
functie de mai multi factori (denumiti, adeseori, „conditiile cererii")-
MICROECONOMIE 123
Conditia principala care determina modificarea cererii este schimbarea

pretului la bunul respectiv. Relatiile de cauzalitate dintre cerere pret
formeaza continutul legii cererii.
Legea cererii exprima mportui de interdependenta dintre mo¬

dificarea prefului unitar al unui produs 5/ schimbarea canti-
tatii cerute. 0 data cu cre�terea pretului la un bun, cantita-
tea ceruta de consumator tinde sa scada, 5/ invers, 0 scadere
a pretului genereaza te n din g de sporire a cantitatii cerute.
Cu alte cuvinte, atunci cind preturile scad, cumparatorul tinde sa

procure mai muite marfuri, adica cererea create, iar atunci cind pretu¬
rile cresc, cererea scade.
Interdependenta pret-cantitatea ceruta

Pret> 100 80 60 40 20
Cerere 1 2 3 4 5
Curba cererii
Curba cererii constituie o reprezentare grafica a relatiei dintre pretul
unui bun §i cantitatea din acel bun ceruta de cumparatori.
unde: P - pretul; Q - cantitatea de bunuri ceruta
Figura 7.2. Efecteie cre$terii pretului asupra cererii

Schema A reprezinta un model teoretic al interdependentei dintre

pret cantitatile cerute. Schema B este insa mai aproape de viata rea-
la. Ea reflecta faptul ca in orice moment, oricare ar fi nivelul pretului,
consumatorul, in virtutea inertiei, procura un timp oarecare aproxima-
tiv aceea§i cantitate de bunuri. Aceasta reactie a cererii fata de nivelul
preturilor se observa §i atunci cind preturile cresc, §i atunci cind aces-
tea scad. Figura 7.2 ne demonstreaza ca atunci cind pretul unei unitati
de produs create de la 40 de lei la 60 de lei, consumatorul este dispus
sa cumpere nu 3 unitati de produs (d), ci doar 2 unitati (c), §i invers, o
data cu scaderea preturilor, consumatorii sint dispu§i sa procure canti-
tati mai mari din acela�i produs.
Astfel, putem conchide ca, atunci cind celelalte conditii ramin ne-
schimbate, o data cu modificarea pretului se schimba §i cantitatea de
bunuri care este ceruta: cre§terea pretului conditioneaza reducerea ce¬
rerii §i a cantitatii vindute. In acela§i timp, scaderea pretului genereaza
tendinta de cre§tere a cererii.
Factorii (condi�iile) cererii

Cererea este o marime variabila, ce se modifica in functie de schimba-
rea pretului. Exista insa un §ir de alti factori care pot afecta comporta-
mentul consumatorilor §i deci marimea cererii.
Factorii care conditioneaza cre§terea sau reducerea cererii sint:
1. Modificarea veniturilor bane§ti ale consumatorilor;
2. Schimbarea preferintelor consumatorilor sub influenta modei sau
a publicitatii;
3. Modificarea pretului la bunurile substituibile §i la cele comple-
mentare;
4. Schimbarea anticipatiilor consumatorilor privind evolutia pietei;
5. Modificarea numarului §i a structurii consumatorilor. De exem-
plu, reducerea natalitatii determina o reducere a cererii de imbra-
caminte pentru copii, iar imbatrinirea populatiei spore§te cererea
de medicamente §i asistenta sociala.
Cel de al doilea factor important (dupa pret) care determina com-
portamentul cererii este venitul. Daca insa in raport cu cre�terea pre¬
tului cererea se afla in pozitie descrescatoare, atunci o data cu cre§terea
MICROECONOMIE 125
veniturilor se mare§te cererea. In linii mari, o data cu cre§terea ve-

niturilor populatiei, create proportional cererea de bunuri §i servicii.
Insa cu anumite exceptii. Astfel, daca in cazul bunurilor normale (im-
bracaminte, incaltaminte, automobile, locuinte etc.), o data cu sporirea
veniturilor consumatorilor, create §i cererea pentru aceste bunuri, atunci
in cazul bunurilor de stricta necesitate, dar considerate de consumatori
inferioare (cartofii, carnea grasa, piinea), o data cu cre§terea veniturilor,
cererea se reduce. De§i cea mai mare parte a bunurilor inferioare face
exceptie de la legea generala a cererii, acest fapt nu minimalizeaza im-
portanta legii, deoarece in majoritatea covir§itoare a cazurilor cre§terea
veniturilor cumparatorilor conditioneaza cre�terea cererii.
Cererea anormald exista atunci cind cantitatea solicitata cre§te o data
cu cre§terea pretului, §i invers. Fenomenul se refera, in fond, la obiectele
de lux §i este conditionat de „efectul de snobism". Daca pretul la un pro-
dus oarecare consumat de unele paturi bogate ale populatiei scade, acest
produs poate sa nu mai fie solicitat de acestea, deoarece el inceteaza a
mai fi semnul apartenentei la o anumita categorie sociala privilegiata.
In Figura 7.3 (cazul bunurilor normale), curba cererii C, corespunde
unui anumit nivel al veniturilor consumatorului. Insa o data cu cre§te-
rea veniturilor, acesta este dispus sa cumpere o cantitate mai mare de
PI
120
100
C
80
60
40
20
-1-1-,-1-1-1-�
Q
0 1 2 3 4 5 6
Figura 7.3. Modificarea cererii in func�ie de schimbarea
veniturilor consumatorului
produse la un pret mai ridicat, evident daca celelalte conditii nu se mo-

difica. In acest caz, curba cererii se deplaseaza spre dreapta (C�). Aceas-
ta inseamna ca daca pretul ramine acela§i (60), o data cu cre§terea ve-
niturilor, consumatorul este dispus sa cumpere nu 2 (A), ci 3 unitati de
produs (B). Astfel, o data cu cre§terea veniturilor, create §i cererea.
Elasticitatea cererii
Cererea pentru diferite bunuri poate fi mai mult sau mai putin sensibila
fata de modificarea pretului sau a altor factori care o determina.
Modificarea relativa a cantitapi cerute m funcpe de influ¬

enza unui anumit factor al cererii sau, altfel spus, gradul de
sensibilitate al cererii f at a de modificarea pretului sau a al¬
tor factori, se nume§te elasticitatea cererii.
Elasticitatea cererii fata de pret, de exemplu, se mascara prin rapor-

tul modificarii procentuale a cantitatii cerute dintr-un bun ca raspuns
la modificarea procentuala a pretului acestuia.
Elasticitatea cererii mascara sensibilitatea cererii consumatorilor, in
sensul maririi sau mic§orarii cantitatii de bunuri cumparate fata de vari-
atiile pretului la produsul respectiv sau fata de alte ccnditii ale cererii.
In functie de masura sensibilitatii fata de modificarea pretului, cere¬
rea poate fi: a) elastica, b) inelastica (rigida) §i c) cu elasticitate unitara.
C er er ea elastica (Figura 7.4.A) exista atunci cind modificarea pretu¬
lui conditioneaza modificarea cererii. De exemplu, daca pretul unui bun
create cu 20%, cantitatea ceruta poate sa scada cu 30% sau cu 20%. In
cazul cererii rigide sau inelastice (Figura 7.4.B) insa (lucru ce se intim-
P 4 P I B
60 60 60
40 40 40
0 234 0 234 0 234

Figure 7.4. Cerere elastica, cerere rigida $i cerere cu elasticitate unitara
MICROECONOMIE 127
pla, de obicei, cu bunurile de prima necesitate, cum ar fi piinea, chi-

briturile, vesela, sarea), o data cu cre§terea sau mic§orarea pretului, ce-
rerea la aceste bunuri ramine aproximativ aceea§i, adica rigida. Cererea
cu elasticitate unitard (Figura 7.4.C) exista atunci cind pretul cantita-
tea ceruta se modifica cu acela§i procent.
3. Oferta. Factorii fi legea ofertei. Elasticitatea ofertei

Oferta reprezinta cantitatea de produse pe care umzatorii
sint dispu�i sa o umda, intr-o perioada de timp, la un anu-
mit nivel al pretului.
Vom remarca aici ca, de obicei, cantitatea de bunuri vinduta este

mai mica decit cantitatea de bunuri oferita pe piata.
Spre deosebire de cerere, dependenta ofertei de pret este directa, alt-
fel spus, cu cit pretul este mai ridicat, cu atit este mai mare cantitatea
de bunuri oferita.
lnterdepender)to dintre schimbarea pretului §i modificarea
cantitatii de bunuri oferite constitute continutui legii ofer¬
tei. Cre�terea pretului condiponeaza cre§terea cantitapi ofe¬
rite §i inuers.
Oferta poate fi: a) individuald (cantitatea de bunuri pe care un pro-

ducator este dispus sa o vinda la un pret anumit) §i b) totald sau de
pia�d (totalitatea ofertelor individuale).
Factorul principal care determina schimbarea ofertei este pretul. Cu
cit pretul unui bun cre§te mai mult, cu atit cantitatea de bunuri oferi¬
ta este mai mare.
Interdependenfa pref-cantitatea oferita
Preti 20 40 60 80 100
Cantitate oferita 1 2 3 4 5
Curba ofertei
Curba ofertei constituie o reprezentare grafica a interdependentei dintre
pretul unui bun §i cantitatea oferita din acest bun. Grafic, relatia dintre
pret §i oferta este reprezentata in Figura 7.5.
Pi P I
100
80
60
40
20
0 1234 5Q 012 345 Q

A B
unde: P - pretui pe unitate de produs; Q - cantitatile oferite
Figura 7.5. Curba ofertei

Curba B este mai aproape de realitate decit dreapta A, deoarece cre§-
terea pretului nu provoaca imediat §i o sporire proportionala a ofertei.
Aceasta se intimpla atit din cauza inertiei producatorului, cit mai cu sea-
ma datorita faptului ca o cre§tere importanta a cantitatilor oferite este
greu de realizat intr-o perioada de timp scurta. Astfel, este imposibil a
efectua un transfer imediat de capital dintr-un domeniu in altul o data
cu modificarea pre�urilor; in plus, este necesara §i o anumita perioada
de timp pentru procurarea unei cantitati suplimentare de materie pri¬
ma, echipament §i for�a de munca pentru a mari volumul productiei §i
deci al ofertei.
Oricum, intr-o perspective mai mult sau mai putin indelungata, cre§-
terea pretului este intotdeauna insotita de o sporire a ofertei.
Factorii care determina modificarea ofertei
Dupa cum am vazut, factorul principal care conditioneaza modificarea

ofertei este pretui. Insa dimensiunile ofertei sint influentate §i de alti
factori (alte conditii). Ace§tia sint:
1) Costul de productie, care, de exemplu, poate fi redus in urma uti-
lizarii unor noi tehnologii. El poate §i sa creasca din cauza spo-
ririi pretului la resursele limitate. Daca costul de productie se va
reduce, atunci oferta pentru bunurile respective se va mari. §i in-

vers, cind costul de productie va create, oferta se va reduce.
2) Numdrul de ofertan0, adica numarul firmelor care produc ace-
la§i bun. Ie§irea pe piata a noilor firme va contribui la cre§terea
ofertei, indiferent de pret.
3) Schimbarea pre�ului la alte bunuri, fapt care va conditiona trece-
rea resurselor la alte domenii de activitate prin plecarea unor fir¬
me din ramura data, ceea ce va contribui la reducerea ofertei.
4) Politica fiscala subsidiile. Majorarea impozitului pe profit §i a al-
tor taxe provoaca o reducere a ofertei, §i invers, mic�orarea lor con-
tribuie la sporirea ofertei. In cazul in care statul acorda unor firme
§i industrii anumite subsidii, acestea incurajeaza cre§terea ofertei.
5) Conditiile naturale §i social-politice. Calamitatile naturale, cum ar fi
inundatiile, seceta, cutremurele de pamint, ingheturile etc., conditio-
neaza, de obicei, reducerea ofertei. Conditiile social-politice pot fi fa-
vorabile cre�terii ofertei (stabilitatea politica, de exemplu) sau defavo-
rabile (schimbarea frecventa a guvernelor §i a regulilor de joc etc.).
Fiind, dupa pret, factorul eel mai important care determina modi-
ficarea ofertei, costul de productie depinde, la rindul sau, de tehnolo-
P
120
100
80
60
40
20
0 1 2 3 4 5 6
Figura 7.6. Modificarea ofertei m funcfie de schimbarea

costului de productie
giile de fabricatie, precum §i de nivelul §i dinamica pretului factorilor

de productie, adica de pretul materiei prime, utilajelor, energiei, fortei
de munca etc.
La un anumit nivel al pretului, curba ofertei va fi reprezentata de 0�
(Figura 7.6). Daca insa, in urma unor schimbari tehnologice sau a reducerii
pretului factorilor de productie, costul de productie se va mic§ora, produca-
torii vor oferi pe piata, la acela§i pret, o cantitate mai mare de bunuri (O�).
Din contra, o data cu cre§terea costului de productie (preturile raminind
neschimbate), cantitatea de bunuri oferita se va reduce (O3). Punctele A,
B §i C arata cum, la acela§i nivel al pretului (60), marimea ofertei se mo¬
dified (3, 4, 2) in func�ie de schimbarea costului de productie.
Eiasticitat ea of e rt ei
Oferta, asemeni cererii, poate fi mai mult sau mai putin sensibila la mo-
dificarile pretului sau ale altei conditii a ofertei. Aceasta sensibilitate se
masoara cu ajutorul coeficier tului elasticitatii ofertei, care reprezinta ra-
portul dintre variatiile cantita�ilor oferite §i variatiile pretului sau ale
altui factor.
In functie de sensibilitatea ofertei fata de pret, formele ofertei sint:
a) oferta elastica (Figura 7.7.A), ce se manifesta cind unui anumit
procent de modificare a pretului ii corespunde o modificare mai
mare a ofertei;
b) oferta cu elasticitate unitard (Figura 7.7.B), ce are loc in cazul in
care la un anumit procent al modificarii pretului oferta se schim-
ba in mod similar;
Figura 7.7. Oferta elastica, oferta cu elasticitate unitara $i oferta rigida

MICROECONOMIE 131
c) oferta rigidd (Figura 7.7.C), care este atunci d n d procentul modi-

ficarii ofertei este mai mic decit procentul modificarii pretului.
Eiasticitatea ofertei este determinata de mai muld factori, cei mai
importanti fiind:
a) Costul productiei (cind costul create are loc o scMere a elasticitatii
ofertei, iar atunci cind costul scade, eiasticitatea ofertei create);
b) Gradul de substituire (cu cit gradul de substituire al factorilor
de productie va fi mai mare, cu atit va fi mai mare eiasticitatea
ofertei);
c) Posibilitdple de stocare a bunurilor (cu cit posibilitatile de stocare sint
mai mari, cu atit eiasticitatea ofertei bunului dat va fi mai mare. Sa
comparam, de exemplu, eiasticitatea ofertei rofiilor §i a pantofilor);
d) Perioada de timp de la modificarea pretului.
Apropo... despre cerere oferta

Doi barbati m i/trsta privesc pe malul marii la un grup de
nudi§ti.
- Ce neobrazare! se revolta unul din ei, ce face guvemuH Ase-
menea iucruri trebuie imediat interzise.
- Sintep, probabil, un mare moralist? intreaba celalalt.
- Ba nu, sint proprietarul unei fabrici ce produce costume
de baie.
Echilibrul pie�ei
Analizind cererea §i oferta, am presupus ca ambele se modifica sub in-
fluenta schimbarii pretului. In realitate insa, intre pret, pe de o parte,
§i cerere §i oferta, pe de alta parte, exista o interdependenta functiona-
la. Aceasta inseamna ca atit cererea, cit §i oferta influenteaza marimea
pretului. Mai mult, pretul de piata se stabile§te anume in urma confrun-
tarii cererii cu oferta.
De obicei, pe piata exista ba un exces de cerere, ba un exces de ofer¬
ta. Exista, de asemenea, §i propuneri diferite ale cumparatorilor §i vin-
zatorilor cu privire la marimea pretului. Insa, in urma contrapunerii
permanente dintre cerere §i oferta §i, respectiv, dintre „pretul dorit" de
cumparator §i „pretul dorit" de vinzator, apare o situatie in care cum-

paratorii sint dispu§i sa procure un bun oarecare la un pret care ii satis-
face pe vinzatori. In acest caz, se stabile§te un pret de echilibru, care
poarta denumirea de pretul pietei. Astfel, pretul de echilibru se sta-
bile§te atunci cind, la un pret dat, cantitatea ceruta dintr-un bun este
egala cu cantitatea oferita.
A
» oferta unde:
I i - „pretul dorit" de cumparator;
V 1 exc�s de / i -
P3 „pretul dorit" de vinzator;
\ 1 ofejrta P - pretul de echilibru.
w
i
1
\
cererea
! exc4sde
ceriere
-i-�
0
Figura 7.8. Pretul de echilibru
Anume excesul de cerere, precum §i excesul de oferta care exista

sau se poate imediat crea prin fixarea unui pret arbitrar, ii indeamna
pe cumparator §i vinzator sa fie concilianti.
Pretul, stabilit prin confruntarea dintre cerere §i oferta, este influ-
entat de politica economica a statului, precum §i de alti factori. Pe di-
ferite piete pretul se formeaza in functie de caracterul concurentei care
domina pe aceasta piata. Pe de alta parte, pretul exista nu numai la
bunurile de consum. Forme specifice ale pretului sint: salariul, care se
stabile§te pe piata muncii; profitul §i renta - respectiv, pe piata capita-
lului §i pamintului; dobinda §i dividendul - pe piata financiara; cursul
valutar - pe piata valutara.
Formele specifice de preturi, precum §i particularitatile formarii lor
in functie de caracterul pietei, vor fi analizate in capitolele urmatoare.
MICROECONOMIE 133
VIII. CONCURENTA $1 PRETUL
1. Concurenta fi rolul ei in economia de piata
ConceptuI de concurenta
In procesul desfa§urarii activitatii economice, intre agentii economici se
stabile§te un numar infinit de relatii.
Care este caracterul acestora?
Evident, intre ei exista §i relatii de prietenie §i cooperare, de ajutor
reciproc §i buna intelegere. Predomina insa relatiile de rivalitate, de in-
trecere, de concurenta permanenta §i generala intre toti participantii la
activitatea economica. Mai mult. Concurenta constituie unul din ele-
mentele-cheie ale mecanismului pietei, numita chiar „sufletul" acestui
mecanism, fiindca anume prin concurenta este pus in mi§care tot sis-
temul de legaturi economice intre agentii economici. Concurenta repre-
zinta un tip, un model deosebit de comportament al agentilor econo¬
mici. Fiind o competitie, o lupta, o intrecere intre participantii la pro¬
cesul de productie, ea ii imparte pe ace�tia in invingatori §i invin§i, im-
punindu-i pe toti sa lupte pentru a obtine acces la cele mai avantajoase
conditii de producere §i desfacere a marfurilor. In acest sens, concuren¬
ta este motorul dezvoltarii economice, motorul progresului.
Concurenta este, astfel, o rivalitate, o lupta, o confruntare per¬

m ane nta dintre agentii economici pentru atragerea de par-
tea lor a clienplor §i obtinerea, pe aceasta cale, a unui pro¬
f it cit m ai mare posibil.
Apropo... despre concurenta

Stau de uorba doi pu§cariafr.
- Pentru ce-ai nimerit la racoare?
- Sint victima concurentei.
- Adica?
- Banca Nationals
confectiona exact aceea§i bani ca }i mine.
Intrucit concuren�a este inso�ita de mari riscuri, marea majorita-

te a agentilor economici nu o prea agreeaza, incercind in fel §i chip sa
o evite.
ImpactuI concurentei asupra dezvoltarii economice

Fiind un fenomen complex, concurenta exercita asupra dezvoltarii eco¬
nomice atit o influenta pozitiva, cit §i una negativa, efectele pozitive to-
tu§i depa§indu-le cu mult pe cele negative.
In aceasta ordine de idei, profesorul american S. Z. Miller afirma:
„Piata este un teren fertil pentru inflorirea a mii §i mii de flori, dar §i
pentru aparitia multor buruieni"�.
Care sint efectele pozitive ale concurenfei'? Sa le enumeram pe cele
mai importante:
1) Concurenta ofera tuturor agentilor economici §anse egale in des-
fa§urarea activitatii economice §i obtinerea celui mai mare profit
posibil. Ea contribuie la cre§terea volumului §i la imbunatatirea
calitatii bunurilor produse.
2) Concurenta stimuleaza promovarea §i introducerea in productie a
ultimelor realizari ale §tiintei §i tehnicii, perfectionarea in perma-
nenta a tehnicii §i tehnologiilor folosite, a formelor de organizare
a activitatii economice. Aflati in competi�ie permanenta, agentii
economici sint stimulati sa inoveze, devin creativi, i§i dezvolta spi-
ritul de economisire.
3) Favorizeaza reducerea costului de productie §i a preturilor de vin-
zare.
4) Stimuleaza inventarea noilor produse §i ridicarea in permanenta
a calitatii acestora.
5) Prin diferentierea agentilor economici, concurenta ii avantajeaza
pe cei mai instruiti §i abili dintre ei, pe cei care produc mai bine
§i mai ieftin.
6) Contribuind la cre�terea eficientei productiei, concurenta asigura
progresul individual §i general.
� Citat
dupa: V. Munteanu, M. Bucur-Sabo, M. Irimia, A. Butnaru, Economie, SED-
COM LIBRIS, Ia?i, 2005, p. 276.
MICROECONOMIE 135
Efectele pozitive ale concurentei sint prezentate grafic in Figu-

ra 8.1.«
FiguraS.I. Interdependenfa
concurenfd - eficientd - progres economic
Dupa cum am remarcat deja, concurenta poate genera unele

efecte negative, nedorite, care trebuie cunoscute pentru a fi contraca-
rate, prevenite §i minimalizate. Principalele efecte negative ale concu¬
rentei sint:
>
®
Reprodus dupa: E. §tirbu, Economiey Editura SEDCOM LIBRIS, Ia§i, 2005,
p. 197.
1) Concurenta genereaza conflicte ciocniri de interese, care se ma-

nifesta adeseori prin inlaturarea fizica a concuren�ilor, prin §an-
taje, omoruri etc.
2) Provoaca risipirea resurselor prin distrugerea bunurilor materia-
le ale concurentilor. Adeseori firmele concurente sint aruncate in
aer, incendiate, distruse, discreditate etc.
3) In unele cazuri, reducerea costurilor se face prin folosirea unor
produse daunatoare sanatatii, prin poluarea mediului ambiant,
fapt ce-i defavorizeaza pe consumatori.
instrumentele luptei de concurenta

Instrumentele (sau metodele) luptei de concurenta au evoluat in timp,
fiind diferite nu numai de la o perioada la alta, ci §i de la o tara la alta,
de la o piata la alta.
De exemplu, pina pe la mijlocul secolului XX predomina concu¬
renta prin pret; totodata, de cele mai multe ori, tinta atacurilor con¬
curentilor era persoana intreprinzatorului, care intrunea §i calitatea de
proprietar, §i functia de manager. O data cu trecerea de la intreprin-
zatorul individual la intreprinzatorul colectiv, tinta principals a atacu¬
rilor concurentilor devine deja intreprinderea ca atare, printre meto¬
dele luptei de concurenta o amploare deosebita capatind concurenta
prin produs.
Instrumentele luptei de concurenta pot fi atit economice, cit §i ex-
traeconomice. In functie de instrumentele folosite, de respectarea legis-
latiei §i a normelor morale, concurenta poate fi: a) loiala; b) neloiala.
Concurenta loiala sau corecta se desfa�oara mtr-un cadru
legal, deschis, in conformitate cu legislatia in uigoare in
acord cu normele morale acceptate de societate.
Concurenta loiala permite accesul liber la piata al tuturor agentilor

economici. In cazul concurentei loiale, sint folosite in principal astfel
de instrumente economice precum: reducerea costurilor, ridicarea cali-
tatii produselor, reducerea preturilor de vinzare pe piata, diversificarea
§i reinnoirea sortimentului prin lansarea pe piata a unor produse noi,
acordarea unor facilitati cumparatorilor, publicitatea.
MICROECONOMIE 137
Concurenta neloiala sou incorecta exista atunci and se meal-

ca legislapa in vigoare sou normele morale ale societapi.
Concurenta neloiala, considerata nelegala, se caracterizeaza, in ge¬

neral, prin folosirea unor instrumente extraeconomice, cum ar fi: inla-
turarea fizica a concurentului; §antajul §i mita; obtinerca pe cai ilegale
a unor privilegii, a unor condi�ii exceptionale de desfa§urare u activita-
tii economice, ceea ce se mai nume§te „traficul de influenta"; spionajul
economic; obtinerea de informatii confidentiale privind activitatea con-
curentilor; evaziunea fiscala; discreditarea persoanei intreprinzatorului
concurent sau a produselor oferite de intreprindere acestuia.
Intrucit un tip sau altul de concurenta se manifesta pe o anumita
piata, de obicei sint utilizate notiunile de „piata cu concurenta loiala"
§i „piata cu concurenta neloiala".
Sintetizind cele expuse mai sus, vom preciza ca, in functie de prin-
cipalele instrumente folosite, concurenta se poate realiza:
a) prin pret;
b) prin produs;
c) prin calitate;
d) prin forme de vinzare §i serviciile prestate dupa vinzare.
2. Tipuri de piete concurentiale.

Protejarea concurentei
Existenta mai multor tipuri de concurenta este conditionata de un
§ir intreg de factori, cum ar fi: numarul §i puterea economica a vinza-
torilor §i cumparatorilor participant la schimb; gradul de mobilitate al
factorilor de productie §i de transparenta al pietei; dinamismul sau ri-
giditatea preturilor; nivelul general de dezvoltare a tarii, precum §i de
functionalitate a pietei; presiunea exercitata de agentii economici asu-
pra cererii §i ofertei etc. In functie de factorii enumerati mai sus, exista
doua tipuri de concurenta, §i anume:
a) concurenta perfecta (pura);
b) concurenta imperfecta.
In functie de forma concurentei, se disting doua tipuri de piete con¬
curentiale:
>
1) Piata cu concurenta perfecta;

2) Pia�a cu concurenta imperfecta.
Piata cu concurenta imperfecta, care corespunde eel mai mult
realitatilor economice, se prezinta sub urmatoarele forme: monopo-
listica, de oligopol, de oligopson, de monopol absolut, de monopson.
Caracteristicile principale ale acestor forme de piata sint schitate in
Tabelul 8.1.
TabelulS.I. Tipuri de piefe $i de concurenta
Criterii de dife- Nr.de Nr.de Accesul la piata Natura

renpere cumpa- vinzatori produselor
ratori
Tipuri de piete
5/ de concurenta
1. Concurenta perfecta Foarte Foarte Nelimitat Omogene
multiJ
multi>
Concurenta monopo- Multi

J
Multi Nelimitat Eterogene
listica
Oligopol Mul�i Putini Limitat pentru Nediferen-
ofertan�i tiate sau
diferenti-
J
ate
2. Oligopson Putini
> Foarte Limitat pentru Nediferen-
muifi cumparatori �iate sau
diferenti-
>
ate
iVlonopol absolut Foarte Unul Restrins sau Unicate
multii
complet blocat
pentru ofertanti
Monopson Unul Foarte Restrins sau Omogene
multi> complet blocat
pentru cumpa¬
ratori
Concurenta perfecta
Concurenta perfecta, denumita §i „pura", exista pe o piata care reune§te
simultan urmatoarele cinci trasaturi:
MICROECONOMIE 139
• Atomicitatea piefei sau atomicitatea participantilor la actul de vin-

zare-cumparare. Aceasta conditie presupune existenta unui nu-
mar mare de vinzatori §i cumparatori pe piata, astfel indt nici
unul din ei, in mod individual, nu dispune de puterea de a exer-
cita o oarecare influenta asupra pretului.
• Omogenitatea bunurilor. Aceasta conditie presupune faptul ca intre-
prinderile livreaza produse pe care cumparatorii le considera relativ
identice, standardizate §i substituibile. In acest caz, cumparMorul
nu este motivat sa prefere acela§i produs de la un alt vinzator. (De
exemplu, o anumita marca de automobil ar trebui sa aiba exact
aceea§i calitate, indiferent de intreprinderea care o produce.)
• Libera intrare pe piatd sau fluiditatea pietei, care presupune ca
piata este libera §i oricine poate sa intre §i sa iasa de pe ea fara
nici un fel de restrictii, fie ace§tia cumparatori sau producatori.
• Mobilitatea factorilor de productie, prin care se intelege posibilita-
tea acestora de a se deplasa liber §i in orice moment de pe piata
unui produs pe piata altuia, iar producatorii pot gasi liber §i neli-
mitat capital §i forta de munca pentru a efectua aceasta trecere.
• Transparenta piefei, care presupune ca atit producatorii, cit §i con-
sumatorii dispun de toata informatia cu privire la cerere, oferta
§i preturi. Numai in asemenea caz cumparatorul poate obtine eel
mai bun produs la eel mai bun pret.
Piata cu o concurenta perfecta are o sumedenie de prioritati fata
de alte piete. De exemplu, ea asigura in permanenta o reducere a pre-
turilor §i o sporire a calitatii produselor. In mare masura, anume din
aceste considerente pietele cu concurenta perfecta sint pretutindeni in
lume aparate de catre stat. Insa, in pofida acestui fapt, in realitate do-
mina concurenta imperfecta. Concurenta perfecta este doar un model
teoretic, intilnit, de regula, doar in manualele universitare.
Concurenta imperfecta
Modelul concurentei perfecte, de§i se pare ca ar asigura cea mai buna
functionare a economiei de piata, ramine a fi un model teoretic. In via-
ta reala insa domina concurenta imperfecta (sau, mai exact, piata cu
concurenta imperfecta). Ea exista atunci cind activitatii antreprenoria-
le ii sint impuse anumite limite §i restrictii, cind lipse§te eel putin una
din trasaturile concurentei perfecte.
Astfel, pentru concurenta imperfecta este caracteristica existenta
unui numar mai redus de firme, fapt care permite unui intreprinzator
sau unui grup de intreprinzatori sa influenteze cererea, oferta §i nivelul
preturilor §i sa obtina un profit mai mare.
Cele mai raspindite situa�ii de concurenta imperfecta sint: a) mono-
polul; b) concurenta oligopolistica; c) concurenta monopoiistica.
M o n o p o l u l este o situa�ie de concurenta imperfecta, ce se distin-
ge prin existenta unui singur producator, care domina piata, impunind
unui numar mare de cumparatori nu numai pretul §i calitatea, ci §i can-
titatea de produse.
Monopolul elimina orice concurenta. Mai mult, monopolul este con-
siderat principalul inamic al concurentei.
In unele conditii, un singur producator intilne§te pe piata un singur
consumator. O asemenea piata presupune atit existenta unui monopol
(un singur vinzator), cit §i a unui monopson (un singur cumparator).
Aceasta situatie, numita §i monopol bilateral, se intilne§te, de obicei, in
domeniul producerii armamentului, cind un singur producator (o fir-
ma privata, de exemplu) are in fata statul in calitate de unic cumpara¬
tor. Monopolul bilateral se intilne§te §i pe piata muncii, atunci cind un
singur sindicat se confrunta cu un singur patron.
Cum am mentionat mai sus, piata cu o concurenta pura §i perfec¬
ts este astazi o exceptie. Pe de alta parte, monopolul, datorita efortului
statului, este o realitate putin raspindita. In acest fel, in economiile con-
temporane, activitatea economica se situeaza intre aceste doua extreme.
Cu alte cuvinte, formele cele mai raspindite de piata sint: a) piata cu
concurenta oligopolistica §i b) piata cu concurenta monopoiistica.
Concurenta oligopolistica se caracterizeaza prin existenta unui

numar redus de mtreprinderi, care au posibiiitatea sa domine
piata prin calitatea 5/ preturile la produsele ce le ofera.
Patrunderea altor firme pe aceasta piata este limitata. Trasatura de-
finitorie a concurentei oligopolice este interdependenta actiunilor dife-
ritilor producatori, in sensul ca fiecare din ei este obligat sa tina cont
MICROECONOMIE 141
de comportamentul rivalilor pentru a promova o politica proprie in do-

meniul preturilor.
Concurenta monopolistica se caracterizeaza prin confrun-
tarea pe piata a unui numar insemnat de mtreprinderi, care
§i-au diferentiat produsele fi fi-au creat o clientela fidela, dis-
pusa sa accepte o anumita sporire a preturilor.
Pe o piata cu concurenta monopolistica, eel mai insemnat instru¬
ment al luptei de concurenta este produsul, §i nu pretul. In aceasta or-
dine de idei, este semnificativa piata automobilelor, unde fiecare pro-
ducator („Ford" sau „Mercedes", de exemplu) este obligat sa infrunte o
concurenta acerba din partea altor rivali; in acela§i timp, diferentiind
modelele de automobile, producatorul §i-a cucerit un numar de cum-
paratori fideli, ceea ce i-a permis o anumita marja de manevra in pri-
vin�a fixarii preturilor.
Despre ponderea diferitelor tipuri de piata concurentiala in indus-
tria Frantei putem judeca dupa datele Tabelului 8.2.
Tabelul 8.2. Ciasificarea piefelor dupa tipui concurenfei m cele 238 de

subramuri ale industriei franceze (anii '80-'90 ai secolului XX)
Denumirea piejei Numarul de intreprin¬ Numarul de piete
deri pe pia0 (n)
1. Monopol n=1 0
2. Diopol n=2 2
3. Oligopol 2 < n < 20 25
4. Concurenta monopolistica n>20 207
5. Altfel de piete 4
Protejarea co nc ure ntei

Una din tendintele obiective ale dezvoltarii economice este concentra-
rea productiei §i formarea marilor intreprinderi, care la un moment
dat, prin semnarea a tot felul de intelegeri de monopol, incep a domi-
na anumite segmente ale pietei. In asemenea conditii, concurenta, ca
una din fortele motrice ale progresului economic, este strimtorata sau
dispare cu totul. Intrucit in confruntarea cu monopolul concurenta nu
se poate mentine de la sine, statul, prin interventia sa, este obligat s-o
protejeze. Prima �ara care a elaborat o legisla�ie eficienta in acest sens a
fost Statele Unite ale Americii, care inca in anul 1890 a adoptat prima
lege antimonopol, numita „Sherman Act". Au urmat apoi, in 1914, 1938
§i 1950, alte acte legislative menite sa protejeze concurenta, fapt ce de-
monstreaza o politica consecventa, axata pe apararea virtutilor pietei.
In prezent, aproape toate tarile din lume au adoptat legi antimono¬
pol. Tarile Uniunii Europene au pus in aplicare un sistem comun de
protejare a pietei chiar din momentul constituirii acestei uniuni, adica
din 1957. In plus, fiecare �ara vest-europeana are propria sa legislatie in
acest domeniu. Astfel, in Franta, inca in anul 1986 a fost creat „Consi-
liul concurentei", un organism independent atit de organele puterii de
Stat, cit §i de intreprinderi, compus din 16 magistrati, care beneficiaza
de dreptul de a interveni cu sanc�iuni in cazul in care o intreprindere
oarecare detine peste 25% din vinzari sau cumparari. Consiliul poate
aplica marilor intreprinderi ce incalca legea importante sanctiuni finan-
ciare sau le poate obliga sa se divizeze, adica sa se separe in mai multe
intreprinderi independente.
In Germania, potrivit legislatiei antimonopol, o singura firma nu
are dreptul sa controleze mai mult de o treime din piata unui produs
oarecare, doua-trei firme - nu mai mult de jumatate, iar patru-cinci fir-
me - nu mai mult de doua treimi din pia�a respectiva.
In anul 2000, in Republica Moldova a fost adoptata „Legea cu pri-
vire la protec�ia concurentei". In fond, legislatia antimonopol din tara
noastra nu difera cu mult de legislatia respectiva din Uniunea Europea¬
ns, dar este aplicata doar partial.
Organul de stat care efectueaza reglementarea antimonopol in Re¬
publica Moldova este Ministerul Economiei, in cadrul caruia exista o
unitate structurala specializata, numita „Departamentul politica anti¬
monopol §i concurenta". Spre deosebire de tarile Uniunii Europene, in
Republica Moldova inca nu exista un organ antimonopol independent.
In conformitate cu legislatia moldoveneasca, se considera monopo-
lista intreprinderea a carei cota pe piata depa§e§te 35% care poate ast¬
fel exercita influenta asupra formarii preturilor §i concurentei pe piata
nationala. Aceste intreprinderi sint incluse in registrul de stat al agen-
MICROECONOMIE 143
tilor economici monopoli§ti ce actioneaza pe piata Republicii Moldova.

Intreprinderile incluse in acest registru sint obligate sa declare orice mo-
dificare a preturilor §i tarifelor. In acest registru sint incluse asemenea
intreprinderi considerate monopoliste ca: Moldtelecom, Franzeluta, Efes-
Vitanta-Intravest, Basarabia-Nord, Bucuria etc.
3. PretuI: concept, functii fi tipuri

No�iunea de »pret"
Incepind cu Antichitatea, pretul a ocupat totdeauna un loc deosebit in
teoria economica, unii speciali§ti considerindu-1 chiar conceptul eel mai
important al §tiintei economice. Cautarea unui pret „corect" sau „just"
s-a aflat in centrul preocuparilor lui Aristotel §i ale scolasticilor medi-
evali, ale lui Smith §i Walras, ale revolutionarilor §i reformatorilor, ale
diferitelor §coli §i curente contemporane.
Oricum, pretul a fost considerat dintotdeauna o marime relativa, adi-
ca ceva cu care se masoara altceva. In aceasta ordine de idei, notiunea
de „prer este simpla.
Pretul exprima cantitatea de bani pe care cumparatorul tre-
buie s-o plateasca pentru a obpne un bun oarecare.
Sa reamintim aici ca notiunea de „pref' se refera nu numai la bu-

nuri, ci §i la tarifele serviciilor, precum §i la preturile factorilor de pro-
ducde, care sint: pentru forta de munca - salariul; pentru capital - do-
binda §i cursul hirtiilor de valoare; pentru folosirea temporara a pamin-
tului - renta.
Teorii cu privire la pret

Daca notiunea de „prer este simpla, teoria pretului ramine a fi pina in
prezent una dintre cele mai complicate in §tiinta economica. Mai mult.
Se poate afirma cu siguranta ca sint mult mai numeroase persoanele ca¬
re au suferit e§ec in cautarea „substantei" pretului decit persoanele care
nu au avut noroc in dragoste. Oricum, pe parcursul secolelor au fost for¬
mulate o sumedenie de teorii cu privire la esen�a pretului, la „substan-
ta" pe care acesta o masoara, la factorii care determina dinamica lui.
Principalele teorii cu privire la „substanta unica a pretului" sint:

a) teoria valoare-munca;
b) teoria valoare-utilitate;
c) teoria „pretului fara valoare", numita, de obicei, teoria lui Marshall;
d) teoria contemporana a preturilor.
Teoria valoare-munca, fundamentata §tiintific de catre A. Smith, pre-
supune ca la temelia „substantei unice a pretului" se afla valoarea a ca-
rei marime este determinata de cantitatea de munca vie materializata, in¬
corporate in fiecare din bunurile ce sint schimbate. De§i logica §i justa,
teoria valoare-munca nu poate explica toate cazurile de formare a pre¬
tului, raminind o teorie incompleta, care nu este capabila sa lamureasca
cum se formeaza pre�ul la bunurile incorporale, precum §i la bunurile
rare, care au un pret mare, de§i in ele a fost cristalizata o cantitate mi¬
nima de munca.
Teoria valoare-utilitate sustine ca valoarea (§i pretul) nu are o teme-
lie obiectiva (munca), ci una subiectiva, marimea pretului fiind deter¬
minate de utilitatea §i de raritatea produsului respectiv. Potrivit acestei
teorii, valoarea nu este o proprietate a bunurilor care exista in sine; ea
este o judecata subiectiva a agentilor economici cu privire la importanta
pe care o au pentru ei bunurile, in functie de utilitatea acestora.
Teoria „pre�ului fara valoare". Jinind cont de partile forte, precum
§i de neajunsurile celor doua teorii examinate mai sus, economistul en-
glez A. Marshall elaboreaza propria sa teorie, care nu-i altceva decit o
sinteza reu�ita a avantajelor acestora, precum §i a raportului dintre ce-
rere §i oferta. Potrivit acestei teorii, pretul este determinat de actiunea
a trei factori, care sint: a) costul de productie; b) utilitatea marginala;
c) cererea §i oferta.
Marshall sustine ca nici unul din ace§ti trei factori nu este determi¬
nant. In acest context, el scrie; „Valoarea este fundamentata pe utilitatea
finala §i pe cheltuielile de productie. Ea se mentine in echilibru intre
aceste doua for�e opuse precum cheia de bolta a unui turn. Nesfir§ite au
fost controversele asupra problemei de a se §ti daca utilitatea sau costul
de productie guverneaza valoarea. Discutia se duce tot cam in felul in
care s-a dus pentru a se afla care din lamele unui foarfece - cea de jos
sau cea de sus - taie coala de hirtie".
MICROECONOMIE 145
De§i pre�ul se formeaza in urma confruntarii dintre utilitate §i cost,

unul din ace§ti factori poate fi determinant in functie de factorul „timp".
Astfel, pe termen scurt, rolul decisiv ii revine cererii, deci utilitatii. Pe
termen lung insa, rolul determinant in fixarea pretului ii apartine cos-
tului, deoarece producatorul nu-§i poate vinde un timp indelungat mar-
furile la un pret mai mic decit cheltuielile, adica decit costul.
Potrivit teoriei contemporane, marimea §i dinamica pretului sint con-
ditionate de un §ir de factori, cum ar fi: cantitatea de munca materia-
lizata in bunul dat, utilitatea §i raritatea acestui bun, cererea §i oferta,
moda, situatia politica din tara §i din lume, calamitatile naturale, pute-
rea de cumparare a monedei etc.
In acest fel, putem conchide ca in economiile mixte preturile se sta-
bilesc sub influenta nu doar a unuia, ci a unui numar important de fac¬
tori, atit interni, cit §i externi, care pot fi clasificati in felul urmator:
1. Raportul cererii §i ofertei;
2. Utilitatea §i raritatea;
3. Marimea §i dinamica costurilor;
4. Puterea de cumparare a monedei;
5. Politica marilor firme;
6. Interven�ia directa sau indirecta a statului in mecanismul de for-
mare a preturilor.
Ultimul factor atesta faptul ca in economiile contemporane pretul a
devenit un instrument important de politica economica, folosit pentru
atingerea anumitor obiective.
Func�iile p re t ul ui
In economia de piata pretul indepline§te mai multe functii, cele mai in-
semnate fiind:
1. Funcfia de calcul mdsurare a cheltuielilor a rezultatelor activi-
tdfii economice. Prin aceasta functie se creeaza premisele reluarii
activitatii economice. Totodata, cu cit preturile bunurilor produ-
se sint mai mari in raport cu cheltuielile, cu atit intreprinzatorul
prime§te o recompensa mai mare pentru activitatea sa.
2. Functia de informare a participanfilor la viafa economica. Pretul
informeaza, prin marimea §i dinamica sa, agentii economici de-
spre raportul cerere-oferta, despre activitatile care sint mai pro-

fitabile pentru moment, despre abundenta sau raritatea factorilor
de productie. Prin aceasta functie, pretul permite evaluarea suc-
ceselor insucceselor sistemului economic respectiv.
3. Functia de stimulare a producdtorilor. Intrucit veniturile intre-
prinzatorilor depind de nivelul preturilor, ei sint motivati sa-§i
indrepte resursele catre domeniile unde preturile sint mai mari,
deci cererea este mai mare. Totodata, urmarind scopul obtinerii
unor venituri cit mai mari, intreprinzatorii sint motivati sa redu-
ca costurile de productie.
4. Functia de distribuire redistribuire a veniturilor. Ea se manifesta
in cazul in care preturile sint mult mai mari sau mai mici decit
costurile. In cazul pretului de monopol, o parte din veniturile
cumparatorilor sint redistribuite in folosul monopoli§tilor.
Tipurile de pre�uri
Sub influenta preponderenta a unui sau altui factor nominalizat mai
sus, s-au constituit trei tipuri de preturi:
a) Preturi libere;
b) Preturi administrate;
c) Preturi mixte.
a) Preturile libere sint acelea care se stabilesc in conditiile apropiate
unei concurente perfecte, fara vreo influenta din partea statului
sau altor factori de constringere, cum ar fi monopolurile. Deci, in
cazul preturilor libere, nici unul din agentii economici nu poate
influenta in mod unilateral nivelul lor. Ele se numesc „libere" de-
oarece se formeaza §i se modifica doar sub influenta jocului liber
al cererii §i ofertei.
b) Preturile administrate (reglementate) se stabilesc in conditiile concu-
rentei imperfecte, sub influenta statului sau a marilor intreprinderi
care domina piata (pret de monopol, pret de monopson, pret de
oligopol). Aceste preturi, de obicei, nu reactioneaza la modificarile
care au loc in raportul cerere-oferta sau reactioneaza foarte putin.
c) Preturile mixte, caracteristice economiilor contemporane, sint formate
sub actiunea tuturor factorilor interni §i externi enumerati mai sus.
MICROECONOMIE 147
IX. FORMAREA PRETULUI �1 DETERMINAREA

PRODUCTIEI MAXIME IN CONDITIILE
CONCURENTEI PERFECTE §1 ALE CELEI IMPERFECTE
1. P la ta c u concurenta perfecta
Piata cu concurenta perfecta este mai mult un model teoretic, model ca¬
re nu exista in viata reala. (Exceptie o constitute doar piata unor pro-
duse pe ni§te piete locale.) Cu toate acestea, analiza functionarii unei
asemenea piete constitute un punct de plecare (un punct de referinta)
pentru examinarea celorlalte tipuri de piete concurentiale, adica a pie-
telor cu concurenta imperfecta.
Vom reaminti aici ca o piata cu o concurenta pura §i perfecta exis¬
ta acolo unde se intrunesc concomitent urmatoarele cinci conditii: ato-
micitatea participan�ilor, omogenitatea produselor, accesibilitatea libe¬
ra pe piata (fluiditatea), mobilitatea factorilor de productie, transparen-
ta (informatia perfecta). Cu alte cuvinte, in cazul concurentei perfecte,
intreprinderile sint egale intre ele in privinta dimensiunilor, a calitatii
produselor oferite, a posibilitatilor de trecere de pe o piata pe alta, dupa
volumul informa�iei.
Formarea pretului in concurenta perfecta

Pe o piata cu concurenta perfecta pretul se stabile§te prin confruntarea
libera a sumei tuturor ofertelor individuale cu suma tuturor cererilor in-
dividuale. Adica pe o asemenea piata orice intreprindere detine o ponde-
re neglijabila pe piata pe care activeaza §i deci nici una din ele nu poate
influenta schimbarea pretului. Aici, pretul se formeaza in mod liber. Pe
aceasta piata, pretul este o variabila exogena. Mai mult, atit cererea (C),
cit §i oferta (O) sint functii ale pretului (P):
O � f ( P ) §i C=f(P)
Numai ca, in acest caz, cererea este o functie descrescatoare in ra-
port cu pretul, pe cind oferta este o functie crescatoare. Altfel spus, ofer¬
ta actioneaza in directia reducerii pretului, pe cind cererea - in directia
cre§terii acestuia. Deci asupra pretului este exercitata o presiune atit din
partea cererii, cit §i a ofertei, numai ca in direc�ii opuse. Aceasta se in-
timpla deoarece, de obicei, pe pia�a exista in permanenta cind un exces

de cerere (penurie), cind un exces de oferta (surplus). In urma acestor
presiuni, intr-un punct oarecare, se ajunge la o situatie de compromis,
unde se §i fixeaza pretul de echilibru. Pretul de echilibru apare spontan,
in acel punct in care cantitatile cerute dintr-un bun oarecare se egalea-
za cu cele oferite (Figura 9.1).
Figura 9.1. Formarea prefului pe piata cu o concuren�a perfecta
Oricum, in condifiile pietei cu concurenfd perfecta, producdtorul indivi¬

dual este �dependent de pref, in sensul cd, prin acfiunile sale, nu-l poate
modifica singur. Numai suma tuturor ofertelor individuale este forta care
modifica pretul, insa in mod diferit, in func�ie de factorul „timp".
Din punctul de vedere al perioadei de timp, exista urmatoarele ti-
puri de echilibru al firmei:
a) echilibru instantaneu al firmei;
b) echilibru pe termen scurt al firmei;
c) echilibru pe termen lung al firmei.
Echilibrul instantaneu (sau pe termen foarte scurt) exista atunci cind
cererea se modifica, iar oferta nu poate fi modificata decit in functie
de stocurile deja existente. Este adevarat, daca aceste stocuri sint des-
MICROECONOMIE 149
tul de mari, intreprinderea va incerca sa influenteze nivelul pretului de

echilibru prin mentinerea in stoc a productiei sale, a§teptind ca acesta
sa creasca. Oricum, pe termen foarte scurt, cererea este forta principala
care determina marimea pretului de echilibru.
Echilibrul p e termen scurt al f ir m e i exista atunci cind producatorii
pot schimba volumul ofertei prin modificarea volumului de munca sau/
§i a cantitatii de materie prima, cu alte cuvinte, prin modificarea cos-
turilor variabile. Pretul care se stabile�te in cazul dat este numit „pret
normal". Echilibrul pe termen scurt al firmei se stabilefte in punctul
in care costul marginal este egal cu venitul marginal. Forma grafica a
acestui tip de echilibru este reprezentata in Figura 9.2.
Figura 9.2. Echilibrul pe termen scurt al firmei
In Figura 9.2, costul total mediu (CTMp) este mai mic decit pretul
(P), fapt ce-i permite firmei sa obtina un profit oarecare.
Echilibrul pe termen lung al f ir me i se stabile§te atunci cind produca¬
torii au posibilitatea sa modifice nu numai costurile variabile, ci §i cele
fixe, prin crearea unor noi unitati de productie §i prin folosirea unor
tehnologii mai avansate, fapt ce permite modificarea volumului ofer¬
tei in directia cre�terii acesteia. Astfel, pe termen lung, oferta devine
factorul principal care determina evolutia pretului de echilibru. Or, in
conditiile concurentei perfecte, atita timp cit firmele ob�in profit, oferta
va continua sa creasca, iar pretul va scadea. In cazul dat, pe termen
lung, echilibrul se va stabili la acel nivel al productiei Q pentru care
pretul, venitul marginal, costul marginal §i costul mediu sint egale (Fi-
gura 9.3).
Figura 9.3. Echilibrul pe termen lung al firmei
ObiectuI con cu rent ei - ca ntitatea de bunuri produsa
Dupa cum se §tie, obiectivul fundamental al oricarei firme este obtine-

rea unui profit maximal posibil sau, altfel spus, maximizarea profitu-
lui. Realizarea acestui obiectiv depinde nu numai de nivelul pretului de
piata, ci §i de volumul de bunuri oferit spre vinzare.
In conditiile concurentei perfecte, firma nu-§i poate maximiza pro-
fitul prin modificarea pretului, deoarece acesta se poate schimba doar
in urma confruntarii cererii totale cu oferta totala. Deci intreprinderea
este „dependenta de pref', in sensul ca nu-1 poate modifica. Care ar pu-
tea fi atunci obiectul concurentei?
Raspunsul este simplu: obiectul concurentei pe o asemenea piata es¬
te cantitatea de bunuri produsa, adica oferta. Pe o piata cu o concuren-
ta perfecta oferta este singura variabila pe care intreprinderea o poate
modifica pentru a-§i maximiza profitul. In acest caz, apare o alta in-
trebare: poate oare intreprinderea sa-§i mareasca oferta pina la infinit,
obtinind astfel un profit tot mai mare?
La aceasta intrebare §tiinta economica da urmatorul raspuns: profi¬
tul intreprinderii va f i maximal la acel volum de productie la care cos¬
tul marginal va f i egal cu preful de vinzare. Adica urmarind scopul ob-
�inerii unui profit maxim posibil, intreprinderea va mari cantitatea de
produse oferita pentru vinzare atita timp cit costul marginal va fi mai
MICROECONOMIE 151
mic decit pretul de vinzare. Astfel, daca pretul la care se vinde o sticla
de vin va fi, de exemplu, de 20 de lei, iar costul marginal, adica costul
unei unitati suplimentare de produs, va fi mai mare decit aceasta suma,
afacerea incepe a fi nerentabila.
Vom ilustra aceasta situatie printr-un exemplu grafic.
Figura 9.4. Determinarea profituiui maximal in functie

de volumul producfiei
under
Q - cant it at ea d e product ie oferita;
P - pretul;
- curba costului mediu;
- curba costului marginal;
M - punct ui in care pretul de pia|a se intret aie cu curba costului marginal;
- volumul produc�iei maximale ce asigura profitui maximal.
Intrucit in conditiile concurentei perfecte producatorul nu poate in-

fluenta de unul singur dinamica pretului, in Figura 9.4 preturile sint re-
prezentate printr-o linie paralela cu cea a evolu�iei volumului producti-
ei. Deci pretul pie�ei ramine acela�i, indiferent de cantitatea de bunuri
oferita de o firma oarecare. In acest caz, o data cu cre§terea volumului
productiei, curba costului m e d iu va reprezenta o faza de descre�tere a
acestuia, de stabilizare, apoi de cre§tere. Curba costului margin al intre¬
taie curba costului mediu in punctui unde aceasta din urma incepe sa
se ridice in sus, adica atunci cind costul mediu, in urma sporirii canti-
tatii de bunuri produse, incepe sa creasca.
Initial, volumul productiei corespunde punctului Q�. La acest punct

atit costul mediu, cit §i costul marginal continua sa descreasca, a§a ca
pentru firma este profitabil sa mareasca volumul productiei. Dar pina
unde? Pina in punctul Qj�, pina unde cre§terea productiei cu o unitate
suplimentara nu va provoca mic§orarea profitului.
Dupa atingerea punctului Qj�, cre§terea in continuare a volumului
producpei cu o unitate suplimentara de produs va mari costul total mai
mult decit venitul total, generind astfel diminuarea profitului.
In concluzie, reamintim ca in conditiile pietei cu concurenta perfec¬
ts maximizarea profitului este posibila nu prin marirea pretului, ci doar
prin marirea cantitatii de bunuri produse. Insa nu pina la infinit. Profi-
tul maximal se obtine la acel volum al productiei la care pretul de vin-
zare este egal cu costul marginal. Dupa acest nivel, cre§terea volumului
de bunuri produs aduce intreprinderii mai multe pierderi decit venit.
2. Plata cu concurenta de monopol

Dupa cum §tim deja, exista doua tipuri de piete concurentiale: 1) pia-
�a cu concurenta perfecta §i 2) piata cu concurenta imperfecta. Piata cu
concurenta imperfecta cuprinde un ansamblu de piete, din care fac par¬
te: a) piata de monopol; b) piata oligopolista; c) piata monopolistica.
In subcapitolul precedent au fost analizate conditiile functionarii unei
piete cu concurenta perfecta. Concurenta imperfecta constituie o situa-
> in care una sau mai multe din aceste conditii> sint incalcate. Astfel, in
tie '
cazul oligopolului lipse§te conditia atomicitatii producatorilor, iar in eel
al concurentei monopolistice nu exista conditia omogenitatii produselor
oferite. Pe o piata de monopol lipsesc §i mai multe conditii ale concuren¬
tei perfecte, §i anume: atomicitatea, libera intrare pe piata, transparent.
Trasaturile distinctive ale pietei cu concurenta monopolista

Notiunea de „monopor' constituie o combinatie a doua cuvinte grece§ti:
„monos" (singur) §i „polen" (vinzator). Astfel, prin insu�i sensul cuvin-
tului, monopolul reprezinta o situatie opusa celei create in cazul concu¬
rentei perfecte. Mai mult, monopolul este antipodul concurentei. Pia�a
poate fi dominata atit de producator, cit §i de cumparator. Atunci cind
MICROECONOMIE 153
o intreprindere (producatorul) domina oferta (avind in fata un numar

infinit de cumparatori), ea se afla in situatie de monopol, iar cind aceas-
ta domina cererea - de monopson. O situatie de monopol absolut exista
acolo unde avem un singur producator §i un singur consumator.
Pia�a de monopol este a piapa la nivelul unei ramuri (sub-

ramuri) sau chiar al unui singur produs pe care oferta unui
bun este asigurata de un singur producator
Pentru ca o intreprindere sa ocupe o pozitie de monopol, sint nece-

sare doua conditii: 1) Intreprinderea trebuie sd producd un bun neinlo-
cuibil (adicd nesubstituibil) §i 2) Pe piata interna nu trebuie sd activeze
firme strdine care propun acela�i bun.
Spre deosebire de piata cu o concurenta perfecta, unde producatorii
pot influenza doar volumul productiei, adica doar oferta, in cazul pietei
de monopol intreprinderea-monopolist are posibilitatea de a modifica:
1) volumul productiei; 2) pretul de piata.
Posibilitatea intreprinderii-monopolist de a fixa pretul de piata ii
permite acesteia sa stabileasca, de obicei, un pret mai ridicat decit in
cazul unei piete cu concurenta perfecta. In urma fixarii unui asemenea
pret, relativ stabil, monopolul obtine un profit mai inalt, numit „profi-
tul de monopol". Anume acest surplus de profit este motivul formarii
monopolului.
Aici se cere o mica precizare. Fixarea pretului de monopol, mai ri¬
dicat decit in cazul concurentei perfecte, este posibila datorita faptului
ca intreprinderea-monopolist stabile§te un volum al productiei mai mic
decit eel care ar fi existat in conditiile concurentei perfecte. Urmarind
scopul obtinerii unui profit mai mare decit profitul obi§nuit, monopolul
stabile§te o corelatie optima intre pret §i volumul de productie oferit.
Formele de monopol m functie de modalitatile aparitiei
acestor forme
In viata reala exista o multime de situatii speciale, care genereaza apari-
tia mai multor varieta�i de monopol, cum ar fi: monopoluri permanen-
te, monopoluri temporare (provizorii), monopoluri private sau publice,
monopoluri naturale sau legale etc.
In functie de conditiile aparitiei lor, exista urmatoarele forme de

monopol:
a) Monopolul natural, care se datoreaza exploatarii unor resurse na-
turale disponibile in cantitati limitate, cum ar fi: petrolul, terenu-
rile de pamint ce permit producerea unor vinuri rare, apele mi-
nerale etc.
b) Monopolul inovatorului (sau monopolul tehnologic), numit uneori
§i monopolul intemeiat pe calitatea unui produs industrial, are la
temelia sa confectionarea §i comercializarea unui produs nou, de
o calitate deosebita. Aceasta este o situatie de monopol temporar,
care poate dura pina in momentul in care alti agenti economic!
vor incepe fabricarea aceluia§i produs sau vor utiliza acelea§i teh-
nologii de fabricare. Originea acestui tip de monopol se afla in
efortul de cercetare §i inovare al intreprinderii.
c) Monopolul bazat pe realizarea economiilor de scard se datoreaza,
de asemenea, utilizarii unor factori temporari (un nivel optim de
concentrare a productiei) §i care permite producerea §i comerci¬
alizarea unui bun la un pret mai mic.
d) Monopolul contractat, numit adeseori §i „monopol prin alianta",
este forma cea mai raspindita de monopol. „Epoca de aur" a aces¬
tui tip de monopol a fost perioada sfir§itului secolului al XlX-lea-
inceputul secolului XX. „Monopolul prin alianta" apare in urma
unor intelegeri, de obicei tainice, intre un numar limitat de in-
treprinderi, cu privire la marimea preturilor, impartirea pietelor
de desfacere, stabilirea aceluia§i nivel al salariilor etc. Acest tip
de monopol a atins apogeul dezvoltarii sale pe la inceputul secolu¬
lui XX. Ceva mai tirziu, in urma aplicarii unei legislatii antitrust
(antimonopol), numarul acestui tip de monopol a inceput sa sca-
da, activitatea acestora fiind considerata ilegala.
Oricum, in unele tari in tranzitie „monopolul prin alianta" este foar-
te raspindit. In Republica Moldova, de exemplu, el se manifesta pe piata
petrolului, pe piata produselor electronice, pe piata alcoolului etc. Formele
concrete de constituire a acestui tip de monopol sint: cartelul, sindica-
tul, trustul §i concernul. Un exemplu de cartel international, care activea-
za §i astazi, este OPEC - Organiza�ia Tarilor Exportatoare de Petrol.
MICROECONOMIE 155
e) Monopolul reglementat sau legal, care se constituie prin acordarea

unei intreprinderi, de catre organele de stat, a unor drepturi ex¬
clusive de a produce a comercializa un anumit bun sau a presta
anumite servicii: producda banilor §i a timbrelor, fabricarea me-
dicamentelor, serviciile telefonice, po§tale §i de transport etc. In
Franta, de exemplu, deja de mai bine de doua secole, tigarile se
comercializeaza doar de unita�i comerciale specializate.
In unele cazuri, in virtutea diferitilor factori (aria geografica sau ofe-
rirea unor servicii unicale), chiar §i unele intreprinderi mici sau mijlocii
pot exercita o presiune de monopol.
Factorii care limiteaza „puterea" monopolului
De§i tendinta intreprinderilor de a cuceri o pozitie de monopol este Con¬

stanta, ea este limitata de un §ir de factori, atit obiectivi, cit §i subiec-
tivi, cei mai importanti dintre ei fiind:
1) Legislatia antimonopol sau antitrust, care se aplica in unele tari
deja de mai bine de un secol;
2) Mdrimea cererii, care este limitata de puterea de cumparare a con-
sumatorilor. Tot asupra dinamicii cererii influenteaza §i cre§terea
excesiva a pretului. §i invers, orice sporire a cantitatii de bunuri
oferite genereaza o scadere a preturilor;
3) Liberalizarea comerfului exterior, fapt ce permite accesul pe piata
intreprinderii-monopolist a bunurilor de import;
4) Posibilitatea comercializarii bunurilor substituibile;
5) Impotrivirea consumatorilor organizati fata de procesul de impu-
nere a preturilor de monopol,
Chiar §i in cazul unui exemplu „clasic" de monopol, cum ar fi eel
exercitat de intreprinderile ce produc energie electrica, pe piata inter¬
na pot patrunde cu productia lor intreprinderile straine. Consumatorii
pot „ocoli" dominatia acestui monopol prin folosirea unor surse alter¬
native de energie.
Mecanismul formarii pretului de monopol
Dupa cum am constatat deja, pe o piata cu concurenta de monopol, in-

treprinderea poate modifica atit preful, cit §i cantitatea de bunuri ofe-
ritd. Insa avind teoretic posibilitatea sa fixeze orice pret, intreprinde-

rea-monopolist este obligata sa tina cont de interdependenfa pret-cerere,
adica de consecintele fixarii unui pret mai ridicat asupra cererii. Pentru
intreprindere, nici reducerea sau majorarea pretului, nici sporirea sau
marirea volumului productiei nu este un scop in sine. Scopul intreprin-
derii ramine acela§i - maximizarea profitului.
Dorind sa vinda o cantitate tot mai mare de bunuri pentru a obtine
venituri suplimentare, intreprinderea va fi interesata sa mic�oreze pretul
pina la un nivel care ii va permite sa comercializeze acea cantitate de
bunuri §i la acel pret care ii va aduce eel mai mare profit posibil.
Cu alte cuvinte, dorind sa asigure maximizarea profitului, intreprin-
derea-monopolist trebuie sa rezolve o problema dubla:
a) sa determine cantitatea de bunuri oferita;
b) sa stabileasca un pret optimal.
De§i formal (teoretic) monopolul poate stabili orice nivel al pretului
§i poate oferi orice cantitate de bunuri, in realitate el este limitat din
ambele parti. Caci pentru a vinde mai mult, este necesar de a vinde
mai ieftin. Confruntata cu o asemenea situatie, intreprinderea este im-
pusa sa caute §i sa gaseasca acel punct de echilibru intre pret §i canti¬
tate care i-ar asigura obtinerea profitului maximal.
ProfituI maximal se obpne in cazul in care venitui marginal,

adica venitui dobindit prin realizarea unei unitap suplimenta¬
re dintr-un bun oarecare, este egal cu costui marginal.
Peste aceasta limita, orice unitate suplimentara de produs are un cost

marginal mai mare dedt venitui ce-1 poate aduce. (Reamintim aici ca
pe o piata cu concurenta perfecta maximizarea profitului se realizeaza in
punctul in care costui marginal coincide ca marime cu pretul de piata.)
Pe piata de monopol venitui marginal este descrescator in functie
de cantitatile vindute. Totu§i curba venitului mediu, tot cu panta nega-
tiva, este situata mai sus decit curba venitului marginal, deoarece mo¬
nopolul reduce pretul de vinzare la toate unitatile oferite, nu doar la
unitatea marginala (Figura 9.5).
Figura 9.5 reprezinta evolutia venitului mediu §i a venitului marginal
atunci cind are loc cre§terea volumului de bunuri oferite, concomitent
unde:
V - curba mcasarii venitului mediu; P - pretui;
- curba incasarii venitului Q - cantitafile oferite.
marginal;
Figura 9.5. Evolufia prefului $i a venitului mediu

$i marginal al fntreprinderii-monopolist
cu reducerea pretului de vinzare. Constatam ca la un pret de 80 USD

intreprinderea ar putea comercializa doar o singura unitate de produs.
Pentru a vinde doua unitati, el trebuie sa reduca pretui pina la 70$, trei
unitati - pina la 60$, iar 4 unitati - pina la 50$ unitatea. Reducerea pre¬
tului se refera la toate unitatile de produs vindute. Astfel, la un pret de
70$ producatorul va comercializa ambele unitati de produs, la pretui de
60$ - 3, de 50$ - 4 unitati, de 40$ - 5 unitati, de 30$ - 6 unitati. In
exemplul de mai sus, reducerea pretului concomitent cu marirea cantita-
tilor de produs vindute este avantajoasa pentru monopolist. Venitul lui
va cre§te in felul urmator: vinzind 1 unitate de produs la pretui de 80$
el va obtine 80$; 2 unitati (70x2)=140$; 3 unitati (60x3)=180$; 4 unitati
(50x4)=200$, 5 unitati (40x5)=200$. Deja la un pret de 30$ pentru o uni¬
tate de produs, chiar daca va comercializa 6 unitati de produs, intreprin-
derea-monopolist nu va obtine decit un venit egal cu 180 USD (30x6).
Oricum, incasarea marginala (venitul marginal) este mereu mai mi¬
ca (mai mic) decit incasarea medie sau pretui de vinzare. Curba inca-
sarii medii este deasupra curbei incasarii marginale. In cazul monopo-

lului, pretul este superior, iar cantitatea de bunuri oferita - inferioara
situatiei de pe piata cu concuren�a perfecta. Diferenta dintre profitul
obUnut de intreprinderea-monopolist §i profitul obtinut pe o piata cu
concurenta perfecta constituie renta de monopol.
Cestui PunctuI ptna unde, in con-
Figura 9.6. Echilibrul monopolului
Curbele punctate (Figura 9.6) reflecta evolutia costului mediu §i a cos-

tului marginal, care ne-au permis sa determinam, in cazul concurentei
perfecte, pina la care punct intreprinderea poate mari cantitatile oferite.
Acesta este punctul D, unde costul marginal este dgal cu pretul de piata.
Liniile neintrerupte reflecta evolutia venitului mediu §i a venitului
marginal. Intreprinderea-monopol va obtine un profit maximal marind
volumul ofertei pina in punctul (A), unde venitul marginal va fi egal
cu costul marginal.
Discriminarea prin p ret

Pina la acest moment am presupus ca intreprinderea-monopolist fixeaza
acela§i pret pentru toate produsele realizate pe piata pe care o contro-
leaza. Intr-adevar, ea are §i dreptul, §i posibilitatea sa procedeze in acest
fel. In realitate insa, urmarind scopul maximizarii profitului, intreprin-
derea-monopolist fixeaza preturi diferite pentru acela§i produs.
MICROECONOMIE 159
Discriminarea prin pret este o situape in care tntreprinderea-

monopolist vinde acelea§i produse la prefuri diferite in care
diferen\a de pre\ nu este justificata de diferenta de cost.
Discriminarea prin pret este una din modalitatile de extindere a pie-
�ei in conditiile monopolului. Avind posibilitatea sa fixeze preturi mai
inalte, intreprinderea-monopolist i§i reduce in acest fel aria pietei, se lip-
se§te de un numar insemnat de consumatori, care ar procura bunurile
propuse de aceasta, dar la un pret mai mic decit pretul de monopol.
Pentru a face fata unei asemenea situatii, intreprinderea-monopo¬
list stabile§te pentru unul §i acela§i bun, dar pentru diferite categorii
de consumatori, preturi diferite. Aceasta se face cu scopul de a-§i mari
profitul pe contul unor categorii de consumatori cu venituri mai mici.
Evident, discriminarea prin pret poate avea loc doar in conditiile in ca¬
re consumatorii ce beneficiaza de un pret mai mic nu vor revinde bu-
nul dat la un pret mai mare. Pe de alta parte, nu se poate vorbi de o
discriminare prin pret in cazul in care costurile de producere §i cele de
comercializare a unui bun sint diferite.
Exista mai multe situatii in care firma-monopolist poate practica dis¬
criminarea prin pret. Acestea pot fi:
a) Situafii de ordin geografic, cind comunicarea intre diferite piete re¬
gional sau internationale este complicate. In acest caz, intreprin¬
derea-monopolist poate vinde acela§i produs cu diferite preturi in
tari diferite, in functie de puterea de cumparare a populatiei.
Astfel, chiar daca costurile ar fi acelea§i, bautura racoritoare „Coca-
Cola" ar continua sa fie vinduta cu preturi diferite in SUA, Moldova sau
Congo, de exemplu.
b) Situafii de ordin social-economic, cind intreprinderea-monopolist
vinde bilete de avion sau tren la preturi diferite pentru diferite
categorii sociale, cum ar fi studentii, elevii sau pensionarii, sau
pentru participarea la anumite forme de manifestatii, cum ar fi,
de exemplu, congresele internationale, olimpiadele sau campiona-
tele lumii la diferite probe sportive.
c) Situatii temporare, sezoniere, cind pretul serviciilor hoteliere sau
al biletelor de avion difera in functie de perioada anului (vara, de
exemplu, sint mai ridicate decit iarna etc.).
Adeseori discriminarea prin pre� este avantajoasa nu doar pentru

intreprinderea-monopolist, ci pentru unele categorii de consumatori,
care, pe aceasta cale, beneficiaza de bunurile §i serviciile acesteia.
Consecin�ele economico'sociale ale monopolului

Spre deosebire de opiniile ce predominau in societate §i in teoria eco-
nomica pe la inceputul secolului XX, potrivit carora monopolul este un
rau absolut, cu doar consecinte negative, §tiinta economica contempora-
na demonstreaza ca monopolul exercita asupra societatii atit o influenta
negativa, cit §i una pozitiva. Vom enumera mai intii principalele efecte
negative ale situatiei de monopol, care sint:
a) Stabilirea unor preturi de vinzare mai inalte decit cele ce s-ar for¬
ma in conditiile unei concurente perfecte, fapt care este, desigur,
in detrimentul consumatorului.
b) Marind pretul in scopul mentinerii acestuia la un nivel ridicat,
monopolul reduce, de obicei, cantitatea de bunuri comercializata
fi consumata, fapt care este, de asemenea, in detrimentul consu¬
matorului.
c) In cazul monopolului, are loc formarea unor supraprofituri dura-
bile §i nejustificate din punct de vedere economic. Monopolul ob-
tine un profit care este calificat atit de concurenti, cit §i de o bu¬
na parte a societatii ca anormal.
d) Dispunind de o mare forta economica §i financiara, monopolurile
pot influenta substantial viata politica a unei tari, uneori in de¬
trimentul intereselor nationale ale acesteia. Astfel, intreprinderile-
monopolist i§i au permanent reprezentantii lor in organele puterii
centrale sau locale, posturi pe care le procura direct sau indirect,
prin subventionarea partidelor politice, (De obicei, monopolurile
„hranesc" in permanen�a toate partidele care au §anse, mai de-
vreme sau mai tirziu, sa ajunga la putere.)
Dupa cum am spus, monopolurile pot exercita §i o influenta pozi¬
tiva, benefica pentru societate, §i anume:
1) Posedind resurse financiare enorme §i tinzind sa se mentina me-
reu pe piata, intreprinderea-monopolist investe§te sume insemna-
te in inovare, in cercetarea §tiintifica, descoperind noi tehnici §i
MICROECONOMIE 161
tehnologii de producere, mai calitative cu costuri mai reduse,

fapt de care beneficiaza intreaga societate.
2) Numai marile intreprinderi au posibilitatea de a efectua importante
economii de scara, ceea ce permite producerea unor cantitati mari
de bunuri cu costuri mai scazute. Micile intreprinderi au, de obi-
cei, costuri mai ridicate §i nu sint capabile sa lanseze noi produse
care pot fi confectionate cu folosirea unor tehnologii costisitoare.
3) Intreprinderile-monopolist i§i pot permite sponsorizarea unor ac-
tiuni de caritate, sponsorizarea §tiintei, culturii, educatiei. Ce-i
drept, §i in acest caz, marile intreprinderi urmaresc anumite in-
terese, fie acestea publicitare sau politice.
Vorbind despre efectele negative §i pozitive ale intreprinderilor-mo-
nopolist, trebuie sa precizam ca acestea difera in functie de tara. In ca-
zul Republicii Moldova, de exemplu, unde intreprinderile-monopolist nu
investesc nici un banut in activitatile de cercetare pentru a lansa noi
produse §i tehnologii, ele joaca preponderent un rol negativ. In aseme-
nea categorie de tari, legislatia antimonopol trebuie sa fie mai dura, mai
restrictive, iar organele care aplica aceasta legislatie - cu competence §i
drepturi sporite.
3. Plata oiigopolista
Ca §i la analiza subiectului precedent, §i in cazul de fata nu vom vor-
bi despre modul de functionare a unei sau altei intreprinderi, ci despre
comportamentul acesteia in privinta stabilirii pretului §i a volumului
productiei pe un anumit tip de piata, numita §tiintific „piata cu concu-
renta de oligopol".
Ce este deci oligopolul?
Oligopolul este o situafie ce exista pe piata unei ramuri sau

subramuri, m care un numar redus de intreprinderi contro-
leaza producerea §i comercializarea unui bun oarecare.
„Oligopol", in traducere din greaca, inseamna „vinzatori putini". Po-

trivit legislatiei franceze, o piata este considerata oiigopolista cind pe
ea activeaza mai mult decit doua §i mai putin decit douazeci de intre¬
prinderi.
Piata de oligopol este o piata intermediara intre cea de monopol §i

cea cu concurenta perfecta. Oligopolul exista, de obicei, in asemenea
ramuri (subramuri) cum ar fi: siderurgia; extragerea §i distribuirea pe-
trolului; chimia de baza; producerea de apa minerala, de avioane, de
calculatoare etc.
Numarul redus de intreprinderi ce activeaza pe o piata cu concu¬
renta oligopolista se datoreaza dimensiunii insemnate a acestora, fapt ce
descurajeaza de la bun inceput aparitia unor intreprinderi concurente
in acest domeniu.
De§i oligopolul, ca forma de piata concurentiala, este cunoscut deja
de mai multe secole, in privinta acestuia nu exista inca o teorie unica.
In realitate, se poate vorbi despre mai multe teorii cu privire la oligopol,
§i anume; „01igopolul lui Cournot", „01igopolul asimetric de Sweezy",
„Duopolul lui Stackelberg", „01igopolul lui Bertrand".
Oricum, de§i exista mai multe teorii, toate tin cont de particularita-
tile pietei cu concurenta de oligopol. Aceste particularitati sint:
1) Existenta unui numar mic de concurenti. Astfel, pe o piata de oli¬
gopol, doua, trei sau patru intreprinderi pot asigura 50-90% din
volumul vinzarilor pe aceasta piata.
2) Interdependenta deciziilor luate de intreprinderile care activeaza
pe aceasta piata, in sensul ca decizia unei intreprinderi-monopo-
list va influenta in mod direct activitatea altor intreprinderi de
pe pia�a respectiva.
3) Comportamentul intermediar al oligopolului, pJasat intre eel al
monopolului, care asigura 100% din vinzari, §i eel al unei intre¬
prinderi de pe o piata cu concurenta perfecta, cu o pondere ne-
insemnata in totalul vinzarilor.
Trasatura defmitorie a pietei oligopoliste consta in existenta
unei insemnate interdependente intre actiunile diferitilor pro-
ducatori cu privire la marimea pretului 5/ la volumul pro-
ductiei oferite.
Intreprinderea in situatie de oligopol nu poate lua nici o decizie in

aceasta privinta fara a tine cont de reactia, de raspunsul concurenti-
lor. Ea este obligata sa-§i elaboreze propria strategie de maximizare a
MICROECONOMIE 163
profitului, in functie de un posibil comportament al concurentilor. De

exemplu, daca o intreprindere, pentru a-§i mari aria cererii §i a spori
volumul productiei, va reduce pretul, ea ar putea sa suporte pierderi. Fi-
indca firmele concurente, ca raspuns la actiunea ei, ar putea §i ele sa
mic§oreze preturile, numai a§a reu§ind sa-§i mentina portiunea de piata
pe care o controleaza. In acest caz, toate intreprinderile oligopoliste se
vor confrunta cu scaderea profitului. De aceea intreprinderile-oligopol
incearca sa evita orice actiune in privinta modificarii pretului. „Razbo-
iul preturilor" pe o piata oligopolista aminte§te, de obicei, un „bat cu
doua capete", deoarece rezultatul acestui razboi poate fi doar o infringe-
re generala a tuturor participan�ilor la conflict. Va pierde, cu siguranta,
concurentul, dar in aceea§i masura va pierde §i eel care va lua primul
sabia in mina. In aceasta privinta, concurentii-oligopoli§ti sint nevoiti
sa �ina mereu cont de cunoscutul indemn biblic: „Nu sapa groapa altu-
ia, ca sa nu nimere§ti singur in ea".
Oricum, intreprinderile concurente trebuie sa aleaga intre doua ten-
dinte majore;
1) Tendinta de a lupta, a se confrunta cu rivalii, pentru a-i invinge,
a-i falimenta §i a domina piata;
2) Tendinta de cooperare (tacita sau deschisa), de intelegere intre
concurenti, ce se poate solda in unele cazuri cu semnarea unui
acord, de regula secret, de formare a unui monopol.
In cazul unei cooperdri tacite, intreprinderile de pe piata oligopolista
recunosc o intreprindere lider, o intreprindere dominanta, care fixeaza
prima pretul, preluat apoi de celelalte intreprinderi concurente.
Formarea monopolului permite intreprinderilor semnatare sa ridice
pretul §i sa obtina un timp oarecare un profit de monopol. Astfel, piata
cu concuren�a de oligopol se poate transforma in orice moment intr-o
piata de monopol.
Intrucit schimbarea pretului este o actiune riscanta, intreprinderile
de pe pia�a oligopolista prefera sa recurga la alt instrument al luptei de
concuren�a, care este diferentierea produselor §i lansarea unor produse
noi, mai calitative, mai ieftine, mai originale. Doar in acest caz reactia
firmelor concurente nu va genera reducerea profitului firmei inovatoare.
Aceasta se intimpla din cauza ca pentru a reproduce, a copia §i a co-
mercializa acela§i produs, este nevoie de timp. Apoi, furtul de inovatii

sau ocolirea patentelor poate provoca mari amenzi pentru intreprinde-
rea-hot. De aceea, in asemenea situatie, firma concurenta prefera sa ac-
celereze cercetarile cu privire la inventarea unui alt produs, fie similar,
fie completamente nou.
4. Plata cu concurenta monopolistica
Trasaturiie concurentei monopoiistice

Prin insa§i denumirea sa, concurenta monopolistica desemneaza o situ¬
a t e a pietei intermediard intre monopol concurenta perfectd. Aceasta
circumstanta iese deja in evidenta la momentul analizei trdsdturilor ca-
racteristice ale pietei cu concurenta monopolistica, care sint:
a) Prezenta pe piata a unui numar important de agenti economici,
care activeaza independent unui de altul, deoarece deciziile fiecaruia
din ace�tia nu au consecinte asupra situatiei individuale a concurenti-
lor. (In aceasta privinta, exista o asemanare cu concurenta perfecta.)
b) Lipsa barierelor de acces la piata, situatie similara, de asemenea,
unei piete cu concurenta perfecta.
c) Bunurile produse de un numar mare de intreprinderi sint dife-
rentiate (adica sint similare, dar nu §i omogene), neavind deci o substi-
tuibilitate perfecta, fapt ce permite fiecarei intreprinderi sa promoveze
propria sa politica a preturilor, adica sa influenteze procesul de modi-
ficare a preturilor (ca in cazul monopolului).
Dupa cum se §tie, forta unei intreprinderi asupra pietei este determi¬
nate de posibilitatea acesteia de a influenta formarea pretului. Din acest
punct de vedere, toate tipurile de piete concurentiale difera intre ele.
Monopolul
Concurent a Oligopolul
Concurenta J
>
nnonopolistica
perfecta
Figura 9.7. Cre�terea posibilitafii de a influenza formarea preturilor

m functie de tipul pietei concurentiale
MICROECONOMIE 165
Ce este piata cu concurenta monopolistica?

Plata cu concurenta monopolistica este o piata ce se ca-
racterizeaza pr'm existenta unui numar mare de mtrepr'm-
deri, dar care, pr'm diferenperea produselor oferite, creea-
za 0 clientela fidela, f apt ce le permite sa exercite o anumita
putere de monopol. Concurenta monopolistica se face prin
diferentierea produselor §i prin publicitate.
Posibilitatea intreprinderilor, pe o piata cu concurenta monopolistica,

de a influenta evolutia preturilor este conditionatd atit de numdrul insem-
nat de intreprinderi de pe piata respectivd, cit ff, mai ales, defaptul cdfie-
care intreprindere, oferind bunuri ce diferd intre ele prin design �i perfor-
mantele tehnico-economic, i§i creeazd o clienteld fidela, care va continua
sd procure marca preferatd, chiar dacd intreprinderea producdtoare va opera
a u�oard majorare a pretului. Se §tie, de exemplu, ca exista cliend fideli
atit ai marcii de autoturisme „Ford", cit §i „Mitsubishi" sau „Mercedes".
Aceasta fidelitate este alimentata nu numai de gusturile specifice ale cli-
entilor, ci §i de serviciile deosebite pe care le propune firma respectiva,
cum ar fi: inlesniri financiare la procurare, termene de garantie diferite,
posibilitatea de a revinde automobilul uzat intreprinderii producatoare,
cu conditia procurarii de la aceea§i firma a unei noi limuzine etc.
§tim deja ca piata cu concurenta perfecta este doar un model teo-
retic, care nu corespunde vietii reale. Monopolul este astazi o exceptie.
Pietele cu concurenta oligopolies sint §i ele putine. In acest fel, in viata
reala predomina numeric pietele cu concurenta monopolistica. Aceasta
se refera la astfel de ramuri precum: producerea automobilelor, incal-
tamintei, imbracamintei, detergentilor, electronicii, textilelor, produse¬
lor cosmetice etc. Evident, cu unele particularitati in functie de tara. In
Moldova, de exemplu, in industria berii exista realmente o piata de mo¬
nopol, in Romania - de oligopol, pe cind in SUA sau in Rusia aceasta
este o piata cu concurenta monopolistica.
Influen ta f a ct or u lu l „timp" la stabilirea pretului

Atit pretul, cit §i volumul productiei depind, pe o piata cu concurenta
monopolistica, de factorul „timp", in acest caz, de posibilitatea aparitiei
noilor intreprinderi concurente. Pe termen scurt, intreprinderea poa-

te exercita o presiune de monopol, deoarece doar ea poate propune un
bun cu anumite caracteristici §i in anumite conditii. Aceasta situatie ii
permite sa obtina un supraprofit. Pe termen scurt, volumul optim al
productiei se va stabili la nivelul la care costul marginal este egal cu ve-
nitul marginal.
Pe termen lung insa, supraprofitul obtinut de firmele din aceasta
ramura va incita alte intreprinderi sa investeasca in domeniul dat, ceea
ce va conditiona o scadere a cererii la productia firmelor deja existen-
te, care au obtinut, pe termen scurt, un supraprofit. Intreprinderile noi
vor continua sa patrunda pe aceasta piata pina ce va disparea cu totul
supraprofitul §i toate intreprinderile vor obtine un profit normal. Pe
termen lung, curba cererii se va deplasa mai spre stinga, iar o data cu
aceasta se va reduce §i profituL Astfel, pretul devine egal cu costul total
mediu. In acest moment, piata cu concurenta monopolistica se apropie
de piata cu concurenta perfecta.
X. PIATA FACTORILOR DE PRODUCTIE §1 VENITURILE

FACTORIALE
1. Particularitatile formarii fi repartitiei veniturilor
pe pietele factorilor de productie
Ce este piata factorilor de productie?
Piata factorilor de productie este piata pe care se vind 5/

se cumpara factorii de productie (munca, pamintui, capita-
lul, resursele naturale etc.) 5/ unde, in urma confruntarii ce¬
rerii f/ ofertei, se stabilefte pretul acestora.
!n functie de obiectiil negocierii, exista: piate muncii, piata capita-
lului, piata paraintului. Factorii de productie atra§i in activitatea eco-
nomica aduc posesonilui acestora un venit oarecare, numit „venit fac¬
torial". Veniturile factoriaJe constituie pretul utilizarii acestora. Fiecare
factor da naftere unui venit specific. Acestea sint:
MICROECONOMIE 167
1) Salarinl, care constituie pretiil muncii §i revine posesorului fortei

de munca;
2) Renta, care revine factorului „pamint" §i altor resurse naturale
sau economice rare;
3) Dobinda - venit pe care il obtin proprietarii capitalului financiar;
4) Profitul - venitul obtinut de proprietarul capitalului real §i de in-
treprinzator.
Pretul (venitul) factorilor de productie se stabile§te in urma confrun-
tarii cererii §i ofertei factorului respectiv, dar la formarea acestuia mai
contribuie §i alte circumstante, de natura deopotriva economica, politica
§i sociala. Piata stabile§te cantita�e cerute, precum §i cantitatile oferite
ale factorului de productie. Deci, din acest punct de vedere, piata fac¬
torilor de productie fiinctioneaza la fel ca §i piata bunurilor de consum.
Insa aceasta piata are §i un §ir intreg de particularitati, care vor consti-
tui obiectul acestei teme. lata care sint cele mai importante dintre ele.
Particularitatile cererii de factori de productie

1) Cererea de factori de productie este o cerere derivatd, intrucit ea
depinde �i variazd in functie de mdrimea cererii bunurilor (�i ser-
viciilor) la a caror producfie participd. Cu alte cuvinte, cererea de
factori este determinata de cererea productiei viitoare, precum §i
de randamentul factorilor. Astfel, cererea de ziari§ti va depinde
de numarul ziarelor procurate de populatie. Sau un alt exemplu.
Cererea pentru terenurile cultivate cu vita-de-vie deriva din ce¬
rerea consumatorilor pentru vin, �ampanie sau coniac. In acest
caz, se observa o dependents directa: cu cit va fi mai mare ce¬
rerea anumitor bunuri, cu atit va create §i cererea la factorul de
productie respectiv, §i invers. Oricum, exista o interdependenta
intre cererea la diferiti factori de productie, a�a incit cererea de
mimca, de exemplu, genereaza cererea de ceilalti factori: de capi¬
tal, resurse informatice, resurse financiare etc.
2) Cererea pentru un factor de productie este influentatd nu numai
de cererea de bunuri �i servicii de consum, ci �i de pretul factoru¬
lui respectiv, precum fi de nivelul randamentului acestuia. Cu cit
pretul factorului dat va fi mai mare, cu atit cererea va fi mai mi-
ca. §i viceversa. Insa factorul va fi platit nu atit in functie de pre-

tul acestuia, ci mai ales de marimea venitului suplimentar (margi¬
nal) „creat" in procesul utilizarii lui. In cazul in care pretul fac-
torului ar depa§i suplimentul de venit „creat" de acesta, procu-
rarea acestuia nu este justificata. Cu cit venitul marginal (supli¬
mentar) va depa§i mai mult costul aditional al factorilor, cu atit
mai mare va fi cererea acestora.
Nivelul pina la care este justificata procurarea unei unitati supli-
mentare de factori de productie se stabile�te acolo unde venitul margi¬
nal, creat de suplimentul de factor, egaleaza costul marginal al achizi-
tionarii acestuia. Deci atunci cind V =C .
mg mg
Oferta factorilor de productie

Oferta factorilor de productie (munca, pamint, capital, tehnologie) are
un §ir de particularitati pentru fiecare factor §i nu poate fi supusa unei
analize in bloc, a§a cum a fost cazul cererii. Astfel, oferta fortei de munca
depinde nu numai de nivelul pretului acestui factor, adica de salariu, ci
§i de anumite circumstante de ordin demografic, ca, de exemplu, virsta,
sexul, starea civila, educatia, numarul populatiei apte de munca etc.
Oferta fortei de munca este diferita, in functie de segmentul respec-
tiv al pietei muncii. Astfel, in cazul unor specialitati mai rare, oferta de
munca este putin elastica, pe cind in eel al unor specialitati mai raspin-
dite §i mai putin calificate, ea este destul de elastica.
La rindul sau, marimea ofertei de capital este conditionata mai cu
seama de perspectiva cre§terii sau scaderii ratei profitului, precum §i a
ratei dobinzii. In general, oferta de capital financiar este foarte elastica.
In acela§i timp insa, oferta capitalului tehnic este diferita, in funcde de
factorul „timp" - pe termen scurt, aceasta oferta este rigida, pe cind pe
termen lung ea este elastica.
Oferta factorului „natura" (inclusiv „pamint") este, in general, mai
rigida §i nu poate fi substantial modificata. Oferta resurselor natura-
le devine tot mai inelastica pe masura epuizarii acestora. Mai mult, in
tarile dezvoltate oferta de pamint este foarte putin influentata de pret,
deci este o oferta absolut inelastica.
MICROECONOMIE 169
In concluzie, putem constata ca, de regula, pe o piata cu conciirenta

perfecta (ca §i in cazul pietei bunurilor de consum), pretui de echilibru
al unui factor de productie (salariu, profit, dobinda, renta) se stabile§te
in punctul in care cantitatile oferite sint egale cu cantitatile cerute. Pe
pietele cu o concurenta imperfecta, pretui de echilibru se stabile§te sub
influenta mai multor factori.
>
Repartitia primara secundara a veniturilor

La crearea avutiei unei tari participa toti factorii de productie. Dupa
crearea acesteia, are loc repartitia rezultatelor obtinute. Repartitia veni¬
turilor a fost considerata dintotdeauna un proces care poate stimula sau
poate frina dezvoltarea economica.
Obiectul repartitiei veniturilor, in general, il constituie valoarea ada-
ugatd (sau valoarea nou-creata). Aceasta valoare, ce reprezinta diferen-
ta dintre cifra de afaceri §i consumul intermediar, se imparte intre po-
sesorii factorilor de productie sub forma veniturilor factoriale: salariu,
profit, renta §i dobinda.
Figura 10.1. Valoarea adaugata $i veniturile factoriale
Toate veniturile distribuite posesorilor factorilor de productie, numi-

te „venituri factori ale primare'\ se i m part in: a) venituri ce provin din
munca (salariul); b) venituri ce provin din proprietate (rentd, profit, do-

bindd, chirii).
Repartitia primara este urmata de o repartitie secundard sau o redis-
tribuire a veniturilor, in urma careia se formeaza veniturile persoanelor
care nu participa nemijlocit la procesul de create a bunurilor. Repartitia
secundard se infdptuie�te, in principal, prin intermediul bugetului de stat,
care acumuleaza o parte a veniturilor primare sub forma de impozite,
taxe §i tarife, pe care apoi le redistribuie.
Deoarece procesul de productie presupune combinarea §i utilizarea
in comim a tuturor factorilor de productie, este foarte greu a evalua con-
tributia
> concreta a fiecarui factor la confectionarea
> unui bun oarecare.
lata de ce distribuirea veniturilor intre participantii la procesul de pro¬
ductie a fost intotdeauna extrem de complicata, provocind adeseori gre-
ve, conflicte, revolutii.
La formarea veniturilor factoriale contribuie un numar mare de cir-
cumstante, cele mai importate fiind:
1) Raportul dintre cererea §i oferta factorilor de productie pe piata
respectiva;
2) Productivitatea marginala a factorilor de productie;
3) Politica economica a statului;
4) Raportul de forte intre grupurile sociale (reprezentate de sindi-
catele muncitorilor, de sindicatele patronilor, de partidele poli-
tice etc.);
5) Capacitatea marilor intreprinderi de a-§i impune un produs oa¬
recare la un anumit pret.
Sub influenta acestora, precum §i a altor factori, raportul dintre ma-
rimea veniturilor, de exemplu dintre profit §i salariu, dobinda §i profit
etc., se poate modifica, insa nu totdeauna in proportii insemnate. Ast-
fel, in SUA, pe parcursul intregului secol XX, ponderea salariului §i a
veniturilor micilor producatori in venitul national a oscilat in jurul a
80%, iar a profitului, dobinzii §i rentei, impreuna luate - in jurul a 20
la suta.
O atare „stabilitate" in distribuirea veniturilor este conditionata de
faptul ca atit muncitorii, cit §i intreprinzatorii lupta in permanenta pen-
tru a-§i mentine §i, pe cit e posibil, a-§i mari partea ce le revine. Mun-
MICROECONOMIE 171
citorii, uniti in sindicate, reu§esc sa obtina adeseori majorarea salariilor.

in acela�i timp insa, intreprinzatorii, prin sporirea productivitatii mun-
cii §i majorarea preturilor la marfurile produse, reu§esc sa compenseze
reducerea veniturilor de pe urma maririi salariilor. Evident, un rol im¬
portant in mentinerea acestor proportii apartine statului.
Venituriie factoriale $i venitui personal

Exista o deosebire principiala intra venituriie rezultate din folosirea fac-
torilor de productie §i venituriie personale.
Venituriie factoriale reprezinta recompensa primita de po-
sesorii factorilor de productie sub forma de salariu, profit,
dobinda 5/ renta.
Venituriie factoriale constituie o forma a pretului folosirii unui anu-
mit factor de productie. Astfel, salariul este pretul factorului de produc¬
tie „munca"; dobinda §i profitul - pretul capitalului; renta - pretul fac¬
torului natural.
Venitui personal, la rinduf sau, constituie venitui curent al
unei persoane, provenit din mai multe surse, care pot fi sa¬
lariul, dobinda, renta, precum §i anumite transferuri de la
bugetui de stat.
Astfel, o persoana instarita, care are, sa zicem, o functie de raspun-
dere intr-o intreprindere mare, poate avea un venit personal format din:
salariul de la locul de munca, onorariile de la publicarea unor card, do¬
binda de la banii depu§i pe un cont in banca, dividendele de la actiu-
nile ce le detine, din alte venituri. Venituriie personale reprezinta sursa
procurarii bunurilor §i serviciilor, precum §i a formarii economiilor.
Apropo... despre venitui personal

- loane, sfatuie�te-ma, ce cadou sa-i cumpar sotiei cu oca-
zia zilei de na§tere?
- Pai, intreab-o pe dinsa.
- Ei, ai spus-o. Eu nu am 050 venituri.
Inegalitatea v enituril or p e r s o n al e
Toate incercarile intreprinse de catre revolutionarii din toate timpurile
de a lichida inegalitatile de venituri (dar mai ales de avere) au dat fali-
ment. §i nu intimplator. La temelia acestor inegalitati se afla a§a factori
„eterni" cum ar fi calitatile talentele personale ale diferitilor oameni,
mijloacele de producere de care dispun, alti factori.
Pina acum s-a reu§it inventarea instrumentelor pentru evaluarea gra-
dului de diferentiere a populatiei intr-o tara sau aita §i elaborarea unor
politici economice ce contribuie la reducerea acestor inegalitati. Princi-
palul procedeu de estimare a inegalitatilor de avere este curba Lorenz
(Figura 10.2).
X A
Procentaj din populat ia totala
Figura 10.2. Curba Lorenz
Pe axa OX este indicat procentajul cumulat al venitului national, iar

pe axa OY - procentajul cumulat al persoanelor care primesc acest venit.
Linia dreapta OA corespunde unei situatii ideale de repartizare a venitu¬
rilor, cind 20% din populatia totala primesc 20% din venitul national, iar
60% din populatie - 60% din venit. Realitatea insa este cu totul aita. Din
MICROECONOMIE 173
exemplul de mai sus se vede ca 20% din populatia cea mai saraca „in-
caseaza" doar circa 6-8% din veniturile totale, iar 20% din cei mai bo-
gati circa 45% din toate veniturile. Este o diferentiere destul de impor-
tanta. in cazul curbei C,, inegalitatea de venituri este mult mai mica.
Curba lui Lorenz difera de la o tara la alta, precum §i de la an la an.
§tiinta economica contemporana considera ca o anumita inegalitate
a veniturilor este fireasca §i chiar benefica pentru dezvoltarea econo¬
mica. Inegalitatea veniturilor devine periculoasa pentru pacea sociala,
atunci cind ea devine foarte mare, cind 40% din cei mai saraci primesc
doar 10-15% din veniturile totale.
2. Plata muncii fi salariul
Ce este piata muncii?
Piata muncii reprezinta locul abstract (sau spapul econo¬

mic) m care se mtilnesc cererea de munca (de locuri de mun-
ca) cu ojerta de munca. Pe aceasta piata au lac negocierile
intre cumparatorul §i vmzatorul fortei de munca.
Piata muncii se afla intr-o strinsa interdependenta cu celelalte pie-

te (ale bunurilor §i serviciilor, capitalului etc.). Astfel, cererea de munca
din partea intreprinderilor depinde de cererea menajelor de bunuri §i
servicii. Interdependenta intre piete se manifesta §i prin faptul ca veni¬
turile obtinute de posesorii fortei de munca stimuleaza cererea de bu¬
nuri §i servicii.
Piata muncii are un §ir de particularitati, cele mai importante din
care sint urmatoarele:
1) Piata muncii are un grad ridicat de rigiditate.
2) Piata muncii este o piata cu concurenta imperfecta.
3) Pe piata muncii, asupra formarii pretului (salariului) o influen-
ta deosebita au (pe linga raportul cerere-oferta §i nivelul produc-
tivitatii muncii) negocierile intre salariati §i patronat, precum §i
politica economica a statului in acest domeniu.
4) Piata muncii este mai organizata §i mai reglementata decit alte
piete.
174 CURS DE TEORIE E C O N O MI C A
Natura $i formele salariului

Exista o multime de definitii ale salariului, cum ar fi; „salariul consti-
tuie remunerarea muncii"'; „salariul este remunerarea muncitorului sa-
lariat pentru utilizarea muncii acestuia in calitate de factor de produc-
tie"'°; „salariul are sensul de venit al unei persoane care munce§te pen¬
tru altcineva, fata de care este dependents juridic sau economic"". Exis¬
ta §i alte interpretari ale salariului; oricum, in §tiinta contemporana
exista un consens in privinta faptului ca salariul este pretul la care se
vinde §i se cumpara factorul „munca", este o remunerare a muncii de-
puse de posesorul fortei de munca.
Potrivit unei teorii lansate de clasicii economiei politice, salariul re-
prezinta suma de bani care asigura procurarea bunurilor strict necesare
pentru traiul salariatului §i al familiei sale. Deci existenta salariului este
conditionata
> de necesitatea intretinerii
> fortei> de munca salariate.
Cea mai noua teorie a salariului tine de conceptul „capitalului uman".
In conformitate cu aceasta teorie, pentru formarea „capitalului uman"
(ce constituie un stoc de cuno§tinte fi experience ale lucratorului), sint
necesare anumite investitii in studii, educatie etc. Aceste investitii, puse
in aplicare prin folosirea „capitalului uman", dau na§tere unor venituri
speciale ce imbraca forma salariului.
Salariul (denumit §i „leafa", „solda", „simbrie" etc.) este venitul eel
mai frecvent in lumea contemporana. Circa 70-90% din populatia activa
a tarilor cu economie de pia�a sint persoane salariate. Salariul reprezin-
ta in medie circa 50-70% din produsul intern brut al celor mai multe
din tarile dezvoltate. lar in SUA, in decursul intregului secol XX, sala¬
riul, impreuna cu veniturile micilor proprietari, a constituit o marime
§i mai mare - circa 80% din PIB.
Salariul are o natura dubla. El poate fi analizat: a) din punctul de
vedere al intreprinzatorului, in acest caz salariul constituind un element
al costului de productie; b) de pe pozi�iile posesorului fortei de munca,
' ASE Bucure§ti, editia a 7-a, Editura Economica, 2005, p. 168.

Economie,
COLLINS, Cnoe apb no SKOHOMUKe. dKOHOMUHecKan tuKona, CaHKT-neTep6ypr,
1998, c. 161.
" N.
Dobrota, Ec on om ie politica, Editura Economica, Bucure§ti, 1997, p. 234.
MICROECONOMIE 175
adica ale angajatului, cind salariul este o forma a venitului. Astfel, sa-
lariul este in acela�i timp: a) un element al costului, o cheltuiala pentru
angajator §i b) o forma a venitului factorial, un venit pentru angajat.
Din punctul de vedere al angajatului, salariul se prezinta sub doua
forme; salariul nominal §i salariul real.
Salariul nominal reprezinta suma de bani pe care o prime§te salari-
atul pentru munca depusa. Marimea salariului nominal, care are o ten-
dinta generala de cre§tere, este influentata de mai multi factori, cum
ar fi: gradul de dezvoltare economica a tarii, care determina atit nive-
lul productivitatii muncii, cit §i marimea cheltuielilor pentru formarea
fortei de munca; raportul dintre cererea §i oferta de munca; mobilitatea
fortei de munca etc.
Salariul real reprezinta cantitatea de bunuri §i servicii care poate fi
cumparata la un moment dat cu salariul nominal. Cu alte cuvinte, sa¬
lariul real exprima puterea de cumparare a salariului nominal.
Marimea salariului real este determinate, in fond, de marimea sa¬
lariului nominal §i de nivelul preturilor.
Deci SR = , unde:
IP
SR - salariul real;
SN - salariul nominal;
IP - indicele preturilor.
Marimea salariului real depinde, de asemenea, de nivelul impozite-
lor, precum §i de puterea de cumparare a banilor.
Salariul poate fi clasificat §i dupa alte criterii. Astfel, din punctul de
vedere al originii sale, exista; salariu colectiv (care reprezinta o cota pro-
centuala din beneficiul intreprinderii acordata tuturor angajatilor pen¬
tru participarea la obtinerea acestuia); salariu social (de care beneficiaza
grupurile sociale care se confrunta cu anumite probleme sociale §i eco-
nomice, cum ar fi: lipsa de venituri sau veniturile foarte mici, §omajul,
accidentele de munca etc).
Salariul brut este suma de bani ce se cuvine angajatului sub forma
de salariu §i suporturi salariale (spor de vechime, spor pentru folosirea
limbii straine etc.), iar salariul net reprezinta acea suma pe care o in-
caseaza angajatul deja dupa retinerea (plata) impozitului pe salariu §i a

altor plati, conform legii.
De regula, marimea salariului se situeaza intre doua limite: a) de
sus (sau superioara), care corespunde marimii productivitatii marginale
a muncii, §i b) de jos (sau inferioara), care este egala cu marimea sala¬
riului minimal stabilit de stat sau fixat in functie de marimea costului
de munca.
Formele de salarizare
Formele de salarizare constituie modalitdtile (sau instrumentele) cu aju-
torul carora se stabile§te marimea �i dinamica salariilor individuale, adi-
cd a acelei pdrfi din produsul muncii care revine angajatilor. Formele
de salarizare determina raportul dintre marimea rezultatelor muncii §i
partea din ea ce revine salariatului.
In activitatea economica sint folosite trei forme de salarizare, §i anume:
1) Salarizarea pe unitate de timp sau in regie;
2) Salarizarea in acord sau cu bucata;
3) Salarizarea mixta.
Salarizarea pe unitate de timp stabile§te marimea salariului in func¬
tie de durata muncii (ora, zi, saptamina, luna, trimestru, an). Aceasta
forma de salarizare se utilizeaza acolo unde se face un lucru neomogen,
complex §i greu de normat: functionarii de stat, medicii, profesorii, ma-
nagerii intreprinderilor. Dar nu numai. In SUA §i in Franta, de exem-
plu, circa 70% din muncitorii din Industrie sint platiti in conformitate
cu salarizarea in regie.
Aceasta forma de salarizare permite efectuarea unui lucru calitativ,
con§tiincios. In acela§i timp, ea nu stimuleaza cre§terea productivitatii
muncii §i adeseori necesita supravegherea angajatilor.
Salarizarea in acord (cu bucata, pe operatii) presupune remunera-
rea muncii in functie de cantitatea de bunuri produsa, de activitatile §i
operatiunile efectuate.
Exista mai multe variante de salarizare in acord:
- acord individual;
- acord colectiv, in cadrul unei echipe;
- acord global, in cadrul intregii unitati economice.
MICROECONOMIE 177
Salarizarea in acord contribuie la cre§terea productivitatii muncii §i

permite eviden|ierea efortului fiecarui salariat. In acela§i timp, aceasta
forma de salarizare reduce calitatea muncii, unii angajati lucrind pina
la surmenaj.
Salarizarea mixta este o imbinare a celorlalte doua forme de salari¬
zare, presupunind realizarea unor cantitati precise de munca intr-o uni-
tate de timp. O forma a salariului mixt o constituie participarea salari-
atilor la repartizarea profitului intreprinderii.
Determinarea marimii salariului pe pia�a cu concurenta perfecta
Pia�a muncii este locul unde se confrunta oferta 5/ cererea

de munca §i unde se stabile�te marimea salariului §i nivelul
de ocupare a forfei de munca.
Piata muncii este neomogena. Ea este formata din doua mari seg-
mente, care nu concureaza intre ele, avind un comportament mai mult
sau mai putin independent. Cele doua segmente ale pietei (denumite
astfel oarecum conventional) sint: a) segmentul primar; b) segmentul
secundar. Criteriul de divizare a pietei in cele doua sectoare este nive¬
lul de calificare profesionala a fortei de munca, care nu permite o tre-
cere libera a fortei de munca dintr-un domeniu in altul (contabilul nu
poate fi stomatolog). In acest caz, conditiile de angajare §i remunerare
sint foarte diferite.
Segmentul primar al pietei muncii cuprinde locurile de munca ce
pot fi ocupate doar de speciali§tii cu studii superioare, cu cuno§tinte
bogate in gestionarea afacerilor. Aceasta categorie de lucrMori are sala-
rii inalte §i nu se afla sub presiunea §omajului.
Din segmentul secundar fac parte locurile de munca ce nu cer o ca¬
lificare specials sau un nivel inalt de instruire. Acestea corespund sta-
tutului de muncitor necalificat, profesiei de chelneri, personal medical,
servitori, pompieri, maturatori de strada etc. Salariile acestei categorii
de lucratori sint mici, iar riscul de §omaj este foarte mare.
In fine, in fiecare sector de productie, in fiecare ramura a econo-
miei exista o piata specifica a muncii: piata §oferilor, managerilor, zi-
darilor, medicilor etc.
De§i segmentata, piata muncii cu concurenta perfecta functioneaza

dupa acelea§i principii ca §i piata bunurilor §i serviciilor. Remunerarea
factorului „munca" se infaptuie§te aici in conformitate cu legea cererii
§i ofertei. Mai mult, curbele ofertei §i cererii fortei de munca pe o ase-
menea piata sint asemanatoare cu curbele de pe piata bunurilor §i ser¬
viciilor. Aceasta inseamna ca nivelul salariilor va fi cu atit mai mare, cu
cit va fi mai mica oferta §i mai mare cererea de forta de munca.
Factorii care determina cererea de munca pe aceasta piata sint: ni¬
velul salariului, productivitatea muncii, cererea de bunuri §i servicii.
La rindul sau, oferta de munca va fi determinate de catre: numarul
populatiei apte de munca, nivelul de calificare a populatiei, virsta mini¬
ma de munca §i virsta de ie§ire la pensie, alegerea populatiei intre mun¬
ca §i odihna.
Determinarea salariului pe pietele imperfecte.

Rolul statului fi al sindicatelor
Piata cu concurenta perfecta, unde nivelul salariului este determinat de
raportul dintre cerere §i oferta, este un caz ideal, care in viata de toate
zilele aproape ca nu exista. O atare situatie a existat temporar in capi-
talismul liberei concurente, in general, in prima jumatate a secolului al
XlX-lea. Atunci cererea §i oferta erau unicele forte ce interveneau pe piata
muncii. In secolul XX insa, pretutindeni au dominat pietele cu concu¬
renta imperfecta (oligopol, monopol, concurenta monopolistica etc.), pe
care, asupra nivelului salariului, pe linga raportul cerere-oferta, o influ-
enta mare sau chiar foarte mare au §i alti factori, cum ar fi: statul, pa-
tronatele, sindicatele, costul vietii etc.
Sindicatele muncitorilor §i „sindicatele" patronilor (patronatul) sint
doua forte importante care intervin permanent pe piata muncii, influ-
entind nivelul salariului intr-o directie sau alta. Sindicatele muncitore�ti
incheie contracte colective de munca §i negociaza cu intreprinzatorii
marimea salariilor, de obicei, in directia majorarii acestora. Sindicatele
revendica, de asemenea, §i imbunatatirea conditiilor de munca pentru
membrii lor. Adeseori aceste sindicate limiteaza intrarea noilor lucra-
tori pe piata muncii, fiind, de exemplu, categoric impotriva imigratiei
lucratorilor din alte tari. Opunindu-se intensificarii proceselor de mun-
MI C R OE C O N OM I E 179
ca, sindicatele lupta astfel pentru mentinerea locurilor de munca exis-

tente. Sindicatele intervin, de asemenea, in procesul fixarii pe cale le-
gislativa a salariului minimal.
Un instrument traditional §i eficient de presiune folosit de catre sin-
dicate impotriva intreprinzatorilor sint grevele.
S - salariul revendicat de grevi§ti;

C - salariul fixat in urma tratativelor ji a cedarilor reciproce.
Figure 10.3. Stabilirea nivelului salariului m conditii de greva
Prin posibilitatea de a influenta oferta de munca, sindicatele exerci-

ta o presiune de monopol, care este adeseori destul de insemnata. „Pe
baza acestui monopol, ele constring firmele sa ofere salarii, avantaje §i
conditii de lucru peste nivelul mediu. Spre exemplu, daca sudorii ne-
sindicali§ti din Alabama ci§tiga 15$ pe ora, un sindicat poate negocia
cu o importanta firma de constructii un salariu de 25$ pentru sudorii
acesteia."'�
De§i rolul sindicatelor pe piata muncii este important, speciali§tii
considera (eel putin cei din SUA) ca sindicatele, prin lupta lor, nu re-
distribuie veniturile de la posesorii de capital catre posesorii fortei de
P. A. Samuelson, W. D. Nordhaus, Economie poUticd, Bucure�ti, Teora, 2000,

p. 291.
munca. Aceasta redistribuire se face de la nesindicali§ti la sindicali�ti.

Oricum, in ultimele decenii, mi�carea sindicala nu mai are o influenta
importanta asupra nivelului salariului nici chiar in tarile Europei Occi-
dentale, unde sindicatele sint mai puternice.
Cea de a treia forta care intervine pe piata muncii, influentind ni-
velul salariilor, este statul. In Europa Occidentala, statul fixeaza nivelul
salariului minim, mai jos de care nu poate fi platita nici o persoana an-
gajata in cimpul muncii. In Franta, aceasta are loc in fiecare an printr-
o decizie speciala a consiliului de mini§tri.
Tot statul intervine intr-un fel sau altul §i in cazul in care nivelul
inflatiei depa§e§te anumite limite. De exemplu, pentru a preveni declan-
§area unei inflatii galopante, statul poate recurge la blocarea (ingheta-
rea) salariilor.
In anul 2006, salariul mediu nominal in Republica Moldova era de
peste 150 USD. Dupa aceasta cifra se ascunde un decalaj mare intre sa-
lariile din diferite ramuri. Astfel, salariul mediu lunar al lucrMorilor
din sectorul financiar era de circa 600 USD, in industria prelucratoare
§i administratia publica - de aproximativ 300 USD, pe cind in agricul-
tura, invatamint §i ocrotirea sanata�ii acesta este de 80-120 USD.
Apropo... despre marimea salariului

Sub alt em ul se pimge §efului:
- Smt un
specialist bun, muncesc at trei, d a r prim esc sala¬
riul ca p entr u unul. A§ dori sa-mi m a r i p salariul.
-
Desigur, raspunde §eful, d a r mai intii spune care smt cei doi
pentru care lucrezi. li concediez §i-ti dau un salariu m a i mare.
3. Do b i n d a fi piata capi tai ui ui
Dobinda: concept fi functii

Dupa cum se §tie, notiunea de „capital" cuprinde bunuri de natura ete-
rogena. Conceptul de „dobinda" a fost utilizat, de regula, doar in cazul
capitaiuiui monetar sau al capitaiuiui de imprumut.
MICROECONOMIE 181
In sens ingust, dobinda este un venit pe care ;/ insu�e�te pro-

prietarul capitalului banesc ca recompensa pentru suma de
bani imprumutata. Ea constituie pretui capitalului-moneda
dat in folosin�a temporara.
Insa notiunea de „dobinda' nu poate fi atribuita doar capitalului ba¬

nesc de imprumut.
In sens larg, dobinda constituie un venit ce revine propri-

etarului oricarui capital antrenat in activitatea economica,
indiferent daco acesta este imprumutat sau aparpne intre-
prinzatorului respectiv.
Sa explicam situatia. In activitatea economica se folose§te atit pro-

priul capital (o parte din profit, de exemplu), precum §i capitalul banesc
imprumutat. Daca dobinda ar remunera doar capitalul de imprumut,
atunci intreprinzatorii nu ar fi interesati de folosirea propriului lor ca¬
pital in activitatea economica. Ei 1-ar imprumuta altor intreprinzatori §i
ar obtine dobinda. A§a ca daca il investesc in propriile afaceri, ei spera
ca acesta sa le aduca un venit nu mai mic decit in cazul in care ar da
cu imprumut ace§ti bani. In acest fel, putem conchide ca in economi¬
se contemporane este acceptabila doar notiunea de „dobinda" in sens
larg, de§i in viata reala intreprinzatorul nu face o delimitare intre do¬
binda ce trebuie s-o plateasca pentru capitalul imprumutat §i remune-
rarea propriului capital. Dobinda pe care o obtine din utilizarea pro¬
priului capital se contope§te, de regula, cu venitul pe care il insu§e§te
sub forma de profit.
Intrucit notiunea de „dobinda" a evoluat mult in timp, un consens
in aceasta privinta nefiind atins nici pina in prezent, vom trece in re-
vista cele mai raspindite teorii despre dobinda. In Antichitate §i in Evul
Mediu dobinda a fost considerata o afacere imorala. Aceasta se expli-
ca, in general, prin faptul ca la acea epoca banii imprumutati erau uti-
lizati in cea mai mare parte in scopuri neproductive. La inceputul erei
capitaliste insa, cind banii imprumutati incep a fi folositi, in principal,
pentru a fi investiti in industrie §i in comert, contribuind deci la obti-
182 CURS DE TEORIE E CO N OMI C A
nerea profitului, dobinda i§i capata, teoretic practic, dreptul la exis-

tenta. Ea devine un venit legitim justificat.
Neoclasicii au considerat dobinda drept pret de echilibru intre cere-
rea oferta capitalului de imprumut. In teoria keynesista accentul este
nitel schimbat, dobinda fiind calificata drept pretul folosirii banilor, al
carei nivel este determinat nu numai in urma confruntarii cererii §i
ofertei, ci §i de conjunctura economica §i de deciziile autoritatilor publi-
ce. Astfel, in viziunea keynesi§tilor dobinda este nu numai venitul fac-
torului ..capital", ci §i un important instrument de politica economica.
Oferta fi cererea de capital

Marimea §i dinamica dobinzii sint determinate cu ajutorul a doi indi-
catori: a) masa dobinzii (sau suma absoluta a dobinzii [D]) §i b) rata do¬
binzii (d').
Rata dobinzii se calculeaza ca raportui procentual dintre
masa dobinzii anuale fi capitalul imprumutat
Marimea ratei dobinzii se stabile§te in functie de mai multi factori,

eel mai important fiind raportui dintre oferta §i cererea de capital.
Oferta de capital este determinate de catre banii temporar disponi-
bili care se transforma in lichiditati active. Astfel, sursele capitalului de
imprumut sint:
1) Sumele de bani temporar disponibile, conditionate de insu§i ca-
racterul circuitului capitalului industrial §i comercial, §i anume:
a) banii ce se acumuleaza treptat §i urmeaza a fi utiliza�i pentru
inlocuirea capitalului fix (fondul de amortizare);
b) banii destinati platii salariilor, dar disponibili in rastimpul din¬
tre comercializarea marfii §i plata salariului;
c) o parte a profitului intreprinderii destinata modernizarii sau
largirii productiei, pastrata temporar in bancile comerciale.
2) Economiile menajelor.
3) Banii proprietarilor capitalului de imprumut - bancherii §i capi-
tali§tii-rentieri.
4) Economiile guvernului, ce se formeaza in cazurile in care veni-
turile bugetare sint mai mari decit cheltuielile.
MICROECONOMIE 183
In virtutea circumstantelor enumerate mai sus, in societate exista

oricind o anumita cantitate de bani liberi ce pot fi imprumutati persoa-
nelor care au nevoie de ei.
Oferta de capital este influentata nemijlocit de rata dobinzii. Cu cit
rata dobinzii este mai inalta, cu atit oferta de capital de imprumut este
mai mare.
Cererea de capital de i m pr um ut exprima nevoia de bani §i vine din
partea urmatorilor „actori" ai vietii economice;
1. Intreprinderile, care au nevoie de imprumuturi pentru a face in-
vestitii destinate reutilarii, modernizarii sau largirii aparatului pro-
ductiv, pentru plata salariilor (mai cu seama in agricultura etc.)-
2. Menajele, care recurg la imprumuturi, in fond, pentru procurarea
obiectelor de folosinta indelungata - case de locuit, automobile,
televizoare, mobila etc.
3. Institutiile administratiei publice, care sint nevoite sa recurga la
imprumutul de bani in conditiile in care veniturile publice sint
inferioare cheltuielilor.
Marimea cererii de bani pe piata capitalului de imprumut se afla in-
tr-o dependents inversa fata de rata dobinzii. Cu cit rata dobinzii este
mai mica, cu atit cererea de bani este mai mare.
Factorii care determina nivelul ratei dobinzii
Dupa cum §tim deja, rata dobinzii se determina ca un raport procentu-

al dintre marimea dobinzii anuale §i suma de bani imprumutata, dupa
formula:
d� = —� X 100%
C
unde:
d� - rata dobinzii;
D - marimea absoluta a dobinzii (masa dobinzii);
C - suma de bani imprumutata (sau creditul).
In tarile dezvoltate, in anii '60-'80 ai secolului XX, rata dobinzii era
de 4-6% anual. In ultimele doua decenii ale aceluia§i secol ea s-a ridi-
cat la nivelul de 9-12%. In Moldova, rata dobinzii in anii 1995-2006 s-a
redus de la 40-50% anual pina la 15-20%. In acest fel, putem constata
ca marimea ratei dobinzii variaza nu numai de la o tara la alta, ci mai

ales depinde de starea economiei tarii respective.
Rata dobinzii este influentata de un §ir intreg de factori, cei mai im-
portanti fiind:
a) raportul dintre cererea §i oferta de capital de imprumut;
b) rata inflatiei;
c) rata profitului;
d) marimea riscului;
e) perioada de timp pentru care se imprumuta suma de bani;
f) politica economica a statului.
Am vazut deja care este interdependenta dintre rata dobinzii §i ce¬
rerea §i oferta de bani, raport decisiv in cazul determinarii marimii ra¬
tei dobinzii. In conditii normale, rata dobinzii este influentata in mod
nemijlocit §i de rata profitului. Astfel, limita de sus a ratei dobinzii este
rata profitului. Mai mult, rata dobinzii create o data cu cre§terea ratei
profitului.
Un alt factor care determina nivelul ratei dobinzii este inflatia. Cu >
cit este mai inalta rata infladei, cu atit este mai mare §i rata dobinzii.
Anticipind evolutia inflatiei, proprietarii de capital de imprumut fixea-
za rata dobinzii la un nivel care ar permite protejarea puterii de cum-
parare initiale a banilor imprumutati.
Rolul ratei dobi nzii
Rata dobinzii poate influenta dezvoltarea economica atit in sens pozitiv,
cit §i in sens negativ. Astfel:
1) Rata dobinzii determina nivelul economiilor in tara. Daca rata do¬
binzii este foarte inalta, ea poate incita nu numai menajele, ci §i
intreprinderile sa-§i depuna resursele bane§ti la banci in loc sa le
investeasca in producere;
2) Nivelul ratei dobinzii poate incuraja sau descuraja activitatea eco¬
nomica. Atunci cind rata dobinzii este joasa, intreprinzatorii sint
interesati sa faca imprumuturi §i sa le plaseze in producerea de
bunuri §i servicii. §i invers, o rata inalta a dobinzii incetine§te rit-
murile dezvoltarii economice;
3) Rata dobinzii influenteaza rata de schimb a monedei nationale.
MICROECONOMIE 185
4. Renta fi pretui pamintului

Natura rentei
Renta constituie una din formele veniturilor fundamentale. Aparuta
inca in feudalism, ea a existat ca renta funciara in munca, in natu¬
ra (sau in produse) §i in bani. Vreme indelungata §tiinta economica
nu a recunoscut decit o singura forma de renta, §i anume renta fun¬
ciara. Existenta rentei funciare este conditionata de caracterul rigid
al ofertei de pamint, caci oricit de mult ar create pretui (cererea) pa¬
mintului, oferta de pamint va ramine neschimbata. §i invers, o sca-
dere a pretului pamintului nu poate conduce la reducerea dimensiu-
nilor acestuia.
§tiinta contemporana sustine ca nu numai factorul natural (in speci¬
al pamintul), ci toti factorii de productie genereaza renta. Aceasta se re-
fera la acele resurse economice nesubstituibile a caror oferta totala este
insuficienta in raport cu cererea. Adica chiar daca cererea (§i pretui) va
create neincetat, oferta bunului respectiv va ramine neschimbata.
In atare conditii, renta are urmatoarea definitie:
y ' >
Renta este venitui pe care il obtine posesorul unui factor de

producpe disponibil in cantitati limitate 5/ a carui oferta este
rigida. Ea este plata pentru utilizarea temporara a factorilor
de producpe deosebip, cu insu�iri speciale. Renta constituie,
astfel, un surplus, un excedent peste venitui normal.
In aceasta ordine de idei, Paul Samuelson §i William Nordhaus, in
celebrul lor manual de economie politica, scriu; „Termenul de renta se
aplica nu numai la pamint, ci la orice factor de productie disponibil in
cantitate limitata. De exemplu, tabloul Mona Lisa, realizat de Leonardo
Da Vinci, este unic: daca vrei sa-1 arati la o expozitie, trebuie sa plate§ti
0 renta pentru timpul cit te folose§ti de el"'�.
Renta exista acolo unde un factor de productie limitat, cu o oferta
rigida, aduce posesorului acestuia un venit superior venitului obi§nuit
P. A. Samuelson, W. D. Nordhaus, Economie politica, Bucure�ti, Teora, 2000,

p. 299.
(sau normal) care se obtine in cazurile similare. Astfel, venitul mediu

al unui fotbalist intr-un club european este de circa 1 mln €. In acela�i
timp, cei mai celebri fotbali�ti au „salarii" individuale ce se ridica la 15-
20 mln € sau chiar mai mult.
Formele rentei
Fiind un venit generat de toti factorii de productie a caror oferta este
limitata, renta exista sub mai multe forme, §i anume:
1) Renta f u n c i a rd sau renta pamintului, care ramine §i in prezent
principala forma de renta. Renta funciara exista ca:
a) renta absoluta, ce constituie un venit obtinut de proprietarul
pamintului, indiferent de fertilitatea §i amplasarea acestuia;
b) renta diferentiata sau renta de fertilitate, obtinuta doar de pro-
prietarii celor mai fertile terenuri;
c) renta de pozitie sau de amplasament, ce are la temelia sa de-
partarea diferita a terenurilor de pamint fata de pietele de des-
facere, fapt ce genereaza cheltuieli de transport §i de exploa-
tare diferite;
d) renta de monopol, obtinuta de posesorii unor terenuri care au
ni§te calitati unice, ce permit, de exemplu, obtinerea unor vi-
nuri cu calitati unice.
Renta funciara absoluta este obtinuta de proprietarul unui teren de
pamint in virtutea monopolului pe care il detine acesta asupra exploa-
tarii terenului respectiv. De obicei, renta este platita de catre capitalis-
tul-arenda§ sau intreprinzatorul-arenda§ proprietarului pamintului sub
forma de arenda. In acest caz, exploatind terenul, intreprinzatorul va
obtine un profit oarecare. Renta este astfel un venit peste acest profit,
numit normal. Proprietarii terenurilor mai fertile sau amplasate mai
avantajos vor obtine, peste renta absoluta, §i renta diferentiata sau ren¬
ta de pozitie, dar care vor intra in plata de arenda.
2) Renta de abilitate. Aceasta forma de renta revine unui individ ca¬
re poseda ni§te aptitudini (calitati) rare, deosebite. Astfel, renta
de abilitate poate fi obtinuta de un jucator celebru de fotbal, un
savant, un cintaret, un actor.
MICROECONOMIE 187
3) Renta minierd se intilne§te in industria extractiva §i revine pro-

prietarilor unor mine aflate fie mai la suprafata pamintului, fie
mai bogate in conUnut, adica cu o pondere mai ridicata a elemen-
tului exploatat.
4) Renta de construcfii. Aceasta forma de renta este insu§ita de catre
posesorii unor constructii a§ezate fie mai aproape de centrul unei
localitati, fie intr-o zona unde este mai dezvoltata infrastructu-
ra sau se afla in vecinatatea unui lac celebru sau a unei zone de
agrement.
5) Renta vinzdtorului este obtinuta in cazul in care marfa este vin-
duta la un pret mai ridicat decit pretul de piata §i deci mai ridi-
cat decit a§teptarile vinzatorului.
6) Renta cumpdrdtorului (consumatorului) constituie un surplus de
venit ce revine individului care procura un bun oarecare la un
pret mai mic decit eel estimat initial §i pe care ar fi dispus sa-1
plateasca.
7) Renta de marcd este obtinuta de catre detinatorii unor produse de
marca ce se bucura de o popularitate deosebita printre cumpara-
tori. Astfel, un produs ce apartine firmei „L'Orear' va fi platit cu
un pret mai inalt decit un produs identic, dar propus de o firma
necunoscuta.
Determinarea marimii rentei
Deoarece in economiile contemporane dezvoltate rolul agriculturii in
crearea avutiei nationale s-a redus substantial, a scazut §i rolul teori-
ei rentei. Totu§i pentru tarile mai putin dezvoltate, inclusiv pentru Re-
publica Moldova, unde agricultura mai ramine un factor de productie
foarte important, modul de stabilire a nivelului rentei §i a pretului pa¬
mintului ramine un subiect de actualitate.
Dupa cum se §tie, o trasatura distinctive a pamintului este oferta per¬
fect inelastica, rigida a acestuia. §i nu numai pe termen scurt, ci §i pe ter-
men lung. Cu unele exceptii, desigur, ca urmare a schimbarii categoriilor
de folosinta a terenurilor sau prin actiuni de defri§are, irigare etc.
Oricum, in linii generale, oricind §i oriunde, oferta de pamint apare
sub forma unei curbe verticale (Figura 10.4).
' � VenituI total al

Oferta rigida
proprietarilor
de pamint
c0) Cererea 2 (C�)

cc
R,
Cererea 1 (C,)
0
Suprafata de pamint
Figura 10.4. Determinarea marimii rente! in functie de evolufia cererii

In cazul in care oferta de pamint este rigida, adica fixa, marimea
rentei va fi determinata de evolutia cererii. Cind cererea de pamint a
crescut de la Cj pina la C�, §i marimea rentei pentru acela§i lot de pa¬
mint s-a marit de la pina la R�.
PretuI pamintului
Ca §i orice factor de productie, pamintul se vinde §i se cumpara pe o
piata speciala, numita „piata funciara".
Preful pamintului constituie suma de bani platita de catre
cumparator vinzatorului acestuia pentru obtinerea dreptului
de proprietate asupra pamintului respectiv.
Cum se va stabili pretul pamintului? Care sint factorii ce determi¬

ne marimea acestuia? Intrucit pamintul nu este un rezultat al muncii,
ci un dar al naturii, pretul lui se formeaza in mod deosebit, altfel decit
in cazul celorlalte bunuri. Factorul principal care influenteaza marimea
pretului unui teren de pamint este venituI ce poate fi obtinut prin uti-
lizarea acestuia. Oricum, asupra formarii pretului pamintului influen¬
teaza mai multi factori, dintre care cei mai importanti sint:
I. M a r i me a evolutia rentei, adica a venitului ce poate fi obtinut
prin exploatarea terenului respectiv.
2. Rata dobinzii bancare, rata care influenteaza invers proportional
pretul pamintului. Adica atunci cind rata dobinzii create, pretul
pamintului tinde sa scada, deoarece potentialii cumparatori pre-
MICROECONOMIE 189
fera sa depuna banii la banca §i sa obtina in acest caz un venit

mai ridicat decit eel pe care 1-ar obtine sub forma de renta.
3. Cererea oferta de pamint. Deoarece oferta de pamint este limita-
ta, pretul va fi influentat, in principal, de cererea acestuia.
4. Cererea oferta de produse agricole. Acesta este un factor cu o
actiune indirecta asupra pretului pamintului. Oricum, cre§terea
cererii pentru produsele agricole influenteaza pretul pamintului
in sensul maririi acestuia. §i invers.
5. Posibilitdtile de folosire alternativd a pamintului. Daca terenul de
pamint poate fi folosit nu doar pentru cultivarea produselor agri¬
cole, ci §i in alte scopuri (in constructii, in industria miniera etc.),
pretul pamintului respectiv va fi mai ridicat.
De§i asupra pretului pamintului influenteaza mai multi factori, cei
mai importan�i dintre ei sint marimea rentei §i rata dobinzii bancare.
In acest caz, pretul pamintului va fi egal cu o suma de bani care, fiind
depusa la banca, i-ar aduce posesorului acesteia un venit anual egal cu
marimea rentei. Exista §i o formula speciala care se folose§te in cazul
determinarii pretului pamintului:
Pp = X 100%
unde: d'
Pp - pretul pamintului;
R - marimea rentei anuale (sau marimea arendei);
d' - rata anuala a dobinzii, la depuneri.
Sa presupunem ca un teren agricol dat in arenda aduce posesorului
acestuia un venit anual egal cu 3000$. Daca in acela§i an rata dobinzii
va fi egala cu 15%, atunci pretul pamintului va fi egal cu:
X 100% = 20 000$
15
In cazul in care rata dobinzii va scadea pina la 10%, pretul pamin¬
tului va create pina la 30 000$.
In acest sens, se vorbe§te despre faptul ca pretul pamintului este
renta capitalizata.
Pretul pamintului are o tendinta de cre§tere permanenta, cu unele
mici exceptii de scurta durata. Pe parcursul unui secol (1850-1950), in
tarile Europei Occidentale pretul pamintului a crescut de 8-10 ori. in a
doua jumatate a secolului XX, pretul pamintului a crescut cu ritmuri §i

mai mari. La sfir§itul secolului XX, pretul unui hectar de pamint agri-
col in tara cu cea mai dezvoltata agricultura din Europa - Franta - era
de 3-4 mii de dolari. In aceea§i perioada, in Romania, de exemplu, pre¬
tul unui hectar de pamint agricol era de zece ori mai mic. Dupa anul
2000 insa, preturile terenurilor agricole au crescut continuu §i in Ro¬
mania, ridicindu-se in anul 2005 pina la 2000-2500$ ha.
Pretul pamintului se stabile§te pe piata funciara. In Republica Mol¬
dova, ca, de altfel, §i in celelalte tari in tranzitie, piata funciara se afla
in proces de formare. Oricum, un hectar de pamint arabil costa deja
intre 500 §i 1200$.
5. Profitui fi rentabilitatea
ConceptuI de profit
Profitui este unui din veniturile provenite din proprietate. De§i joaca un
rol fundamental in economia de piata, nici pina in prezent nu exista un
consens teoretic in privinta continutului, naturii §i formelor profitului.
Nu exista chiar nici o defini�ie unanim acceptata a ceea ce se nume§te
profit. Oricum, in sensul eel mai larg,
Profitui constituie diferenfa ce apare in cazul in care inca-
sarile totale (venitui total al firmei) sint mai mari decit cos-
tul total. Profitui este, astfel, un ci§tig (venit, beneficiu) obp-
nut de persoanele care organizeaza f/' desfa�oara o actiuitate
economica, adica o actiuitate de producere §i comercializare
a bunurilor §i serviciilor.
Profitui se poate determina in felul urmator:

P � = y- C
unde;
- profitui;
V - venitul total al firmei sau incasarile totale (cifra de afaceri);
C - costul total.
ConceptuI de profit a fost dintotdeauna in centrul atentiei teori-
ei economice. Cu privire la natura §i continutul profitului au existat §i
MICROECONOMIE 191
exista o multime de puncte de vedere. Ne vom referi in continuare doar

la cele mai raspindite dintre ele.
Mercantiliftii, care au acordat o aten�ie deosebita problemei sporirii
avutiei unei tari §i a izvoarelor acesteia, considerau ca profitul este un
venit care se creeaza doar in activitatile de comert exterior. Ceva mai
> »
tirziu, fiziocratii lanseaza o noua teorie, potrivit careia profitul este un

surplus de valoare peste valoarea avansata, peste cheltuielile efectuate,
care este un dar al naturii §i exista numai in agricultura.
Englezul Adam Smith, parintele §tiintei economice, considera ca profi¬
tul este un venit generat de proprietate, dar care are la temelia sa mun-
ca neplatita a muncitorilor §i se obtine atit in agricultura, cit §i in in-
dustrie. Francezul J.-B. Say sustinea ideea ca profitul este o forma spe¬
cials a salariului, care este insu§ita de intreprinzator pentru efortul sau
de organizare §i gestionare a unei activitati economice. Karl Marx, fon-
datorul doctrinei socialiste, considera ca profitul este un venit insu§it de
catre proprietarul capitalului in mod ilegal, deoarece acesta este creat
prin exploatare, prin munca neplatita a muncitorilor. La originea pro-
fitului, sus�ine K. Marx, se afla o nedreptate, un proces de exploatare
a omului de catre om §i in acest fel profitul este un ci§tig amoral, care
nu poate fi justificat in nici un fel.
In teoria economicd contemporand exista, de asemenea, o multime de
interpretari ale continutului categoriei de profit. Predomina totu§i opinia
potrivit careia profitul este o recompensa, o rasplata pentru activitatea
antreprenoriala, pentru calitatile deosebite ale intreprinzatorului de a ino-
va, de a gestiona reu§it o afacere, dar mai ales de a infrunta riscul.
Despre riscul economic

Dupa cum am remarcat deja, una din calitatile distinctive ale intreprin¬
zatorului este curajul de a infrunta riscul. Intr-adevar, in activitatea eco-
nomica riscurile sint numeroase: a) riscul pierderii capitalului sau a unei
parti din acesta; b) riscul tehnologic (aparitia unor noi tehnologii, mai per-
formante); c) riscul de piata (de a nu-§i gasi cumparatori); d) riscul mone-
tar-financiar (inflada); e) riscul valutar (fluctuatia cursurilor de schimb).
Acestea sint ni§te riscuri economice. Dar mai exista §i riscuri poli-
tice, mai cu seama in tarile instabile din acest punct de vedere. Exista
riscul de a fi §antajat sau chiar lichidat fizic de catre concurenti. Insem-

nate sint §i riscurile juridice, legate de frecventa modificare a legislatiei
ca urmare, a regulilor de joc.
Intrucit marea majoritate a oamenilor „au alergie" la orice fel de rise,
este §i firesc ca cei care au curajul sa-1 infrunte sa fie rasplatiti, obti-
nind un venit special sub forma de profit.
Func|iile profitului
Existenta profitului este justificata in mare masura prin rolul pe care
il joaca acesta atit in viata intreprinderii, cit §i a societatii in general.
El este considerat for�a motrice a economiei de piatd §i indepline§te mai
multe functii:
)
1. Profitul este insu§i „motorul" activita�ii economice. El constituie

un puternic factor motivational pentru intreprinderi. De regula,
se produc bunuri care aduc profit.
2. Profitul este sursa principals de autofinantare a intreprinderilor,
adica de largire, modernizare §i reutilare a productiei. In acest
sens, el este temelia cre§terii economice, a aparitiei de noi intre¬
prinderi, a modernizarii §i reinnoirii intreprinderilor existente.
3. Profitul este instrumentul de control al eficientei activitatii eco-
nomice a intreprinderii.
4. Profitul este un indicator sintetic al activitatii economice. Aceasta
functie este indeplinita prin intermediul ratei profitului.
5. Profitul este una din cele mai importante surse de venit pentru
bugetul statului.
Formele profitului
Dupa criteriul motivelor sau al factorilor care stau la temelia obtine-

rii profitului, acesta este format din doua componente, §i anume: a)
profitul normal §i b) profitul supernormal, numit, de obicei, „profit
economic".
Dupa cum am men�ionat, costul total este compus din costul expli¬
cit sau contabil (cheltuielile pentru procurarea in afara intreprinderii a
materiei prime, combustibilului, energiei, apei, precum §i salariile etc.)
§i costul implicit (cheltuielile facute de intreprinde prin consumul de
MICROECONOMIE 193
factori ce apartin proprietarului, cum ar fi munca acestuia, amortizarea

cladirilor §i utilajului etc.).
Costul explicit sau contabil presupune plati catre terti, adica in afa-
ra intreprinderii. Pentru munca proprietarului, pentru amortizarea uti¬
lajului §i cladirilor intreprinderea nu efectueaza plati. In acest fel, chiar
§i in cazul in care bunurile produse se comercializeaza la pretul ce co-
respunde ca marime cu costul de productie, intreprinzatorul obtine un
venit oarecare, ca diferenta dintre incasarile totale §i costul contabil, ca¬
re se nume§te profitul normal. Insa in cazul in care intreprinzatorul nu
dispune de nici un factor de productie §i este obligat sa-i inchirieze de
la alte persoane, el va putea obtine doar un profit supernormal sau eco¬
nomic. Daca insa intreprinzatorul este proprietarul factorilor de produc¬
tie folositi de intreprindere la fabricarea de bunuri, atunci el va putea
obtine §i un superprofit, §i un profit normal. Deoarece in cele mai mul-
te cazuri intreprinzatorul este §i proprietarul (sau coproprietarul) intre¬
prinderii, el va obtine un profit total, denumit §i „contabil", alcatuit din:
a) profitul normal; §i b) profitul supernormal (Figura 10.5).
Incasarile totale ale intreprinderii
Cost total Profit economic
Cost explicit Cost implicit Profit economic
Cost contabil Profit normal Profit supernormal
Cost contabil Profit contabil (total)
Figura 10.5. RaportuI dintre incasarile totale,

cost §i cele doua componente ale profitului
Astfel, putem conchide ca profitul economic reprezinta venitul ob-

tinut de cei care intemeiaza (fondeaza), organizeaza §i administreaza
o firma - intreprinzatorii - §i care sint proprietarii bunurilor produse
de firma. Ei vind aceste bunuri (daca este posibil) la un pret mai mare
decit este costul total al firmei (costul contabil plus profitul normal).
Ceea ce obtin ca excedent peste costul total este profitul economic sau
superprofitul, care nu este altceva decit venitul ce il rasplate§te pe intre-
prinzator pentru intemeierea §i buna functionare a firmei'�.
Pe linga cele doua forme ale profitului - profitul normal §i profitul
economic (supernormal) mai exista §i alte forme ale acestuia, cum ar
fi: profitul legitim (sau legal), profitul nelegitim (sau nelegal), profitul
brut, profitul de monopol etc.
Profitul legitim (sau legal) este eel obtinut in conditii normale, cu
respectarea legislatiei in vigoare.
Profitul nelegitim (nelegal sau ilicit) este profitul obtinut in urma in-
calcarii legislatiei in vigoare, cum ar fi: eschivarea de la plata impozite-
lor, afaceri ilicite, contrabanda, „umflarea costurilor" etc.
in unele cazuri, a§a cum s-a intimplat in Franta in anii 1944-1945, pro¬
fitul nelegitim este confiscat de catre stat. Profiturile nelegitime (ilicite) sint
deosebit de mari in acele tari n tranzitie in care inflore�te economia sub-
terana (evaziunea fiscala, conirabanda, coruptia etc.), cum este, de exem-
plu, cazul Rusiei, Ucrainei, Georgiei sau al Moldovei. Din punct de vedere
teoretic, profiturile nelegitime ar putea fi confiscate §i in aceste tari.
Profitul de monopol este obtinut de intreprinderile care detin o po-
zitie dominanta pe piata §i pot influenta preturile in sensul cre�terii lor,
fapt care le §i asigura unele profituri mai mari. De obicei, statul limi-
teaza, printr-o impozitare diferentiata, posibilitatile insu§irii unor pro¬
fituri de monopol un timp indelungat.
Profitul brut este diferenta dintre incasarile totale, mai exact cifra
de afaceri, §i costul total.
Profitul net este acea parte a profitului brut ce ramine la dispozitia
intreprinderii dupa achitarea impozitelor §i a diferitelor taxe.
Rentabilitatea intreprinderii fi pragul

de rentabilitate
Orice intreprindere urmare§te nu doar scopul desfa§urarii unei activitati
utile societatii, ci §i scopul obtinerii unui ci§tig cit mai mare posibil.
Gh. Cretoiu, V. Cornescu, I. Bucur, Economie, ALL Beck, Bucure§ti, 2003, p. 35L
MICROECONOMIE 195
Capacitatea unei intreprinderi de a obpne un profit oareca-

re, adica de a obpne ni§te venituri mai mari deck cheltuie-
lile de producfie, se nume§te rentabilitate.
Rentabilitatea este o forma sintetica a eficientei unei afaceri oareca-
re. Ea reflecta anume capacitatea unei intreprinderi de a obtine profit.
O afacere este mai mult sau mai putin rentabila in functie de marimea
profitului obtinut.
Exista mai multe forme ale rentabilitatii, §i anume:
a) rentabilitatea economica;
b) rentabilitatea comerciala;
c) rentabilitatea financiara;
d) rentabilitatea totala.
Rentabilitatea se masoara prin doi indicatori de baza: a) masa profitu¬
lui, care este un indicator absolut, §i b) rata profitului (indicator relativ).
Rentabilitatea poate fi calculata la nivel de intreprindere, de produs
sau la nivel de ramura §i chiar de economie nationala.
Masa profitului (numita §i „rentabilitate absoluta") constituie suma
totala de profit obtinut de o firma oarecare §i se calculeaza ca diferen-
ta dintre incasarile totale §i costul de productie:
~ �~
unde:
- masa profitului;
V - incasarile totale;
- costul de productie.
Rata profitului este o marime relativa §i reprezinta raportul, expri-
mat in procente, dintre masa profitului §i costurile realizate. Ea poate
fi calculata in trei moduri:
P P P
P'' = —� X 100%; P' '= —� X 100%; P' =-� ' x 100%
K CA C
unde; p
P' - rata profitului;
P� - masa profitului;
K - capitalul folosit;
CA - cifra de afaceri, care este suma vinzarilor unei intreprinderi pen-
tru o perioada oarecare - de regula, 1 an;
- costurile de productie.
Rata profitului este o marime relativa §i difera atit de la o intreprin-

dere (ramura) la alta, cit §i de la an la an, in cazul uneia §i aceleia§i in-
treprinderi, ramuri sau chiar economii nationale. Se considera ca pentru
o ramura oarecare un nivel bun al rentabilitatii este eel de peste 10%.
In cazul intreprinderii, o rata mai inalta a profitului, adica o rentabili-
tate mai mare, se obtine prin reducerea costurilor §i prin maximizarea
profitului.
O intreprindere nu poate fi rentabila chiar din ziua infiintarii aces-
teia. O perioada oarecare, cind se fac doar cheltuieli, afacerea nu poa¬
te fi rentabila. Trecerea de la situatia de nerentabilitate la o situatie de
> >
rentabilitate se face in punctul numit „pragul de rentabilitate", unde in-

casarile totale sint egale cu costurile totale. In acest punct intreprinde-
rea nu mai are pierderi, dar nici profit. Din acest punct, deja in mo-
mentul in care incasarile totale depa§esc costurile totale, intreprinderea
incepe a obtine profit, incepe a deveni rentabila (Figura 10.6).
unde:
- costui total global;
Q- costui total fix;
C - costui total variabil;
tv ' /-t i n c a s a r il e totale.
Figura 10.6. Pragul de rentabilitate

Partea a lll-a
MACROECONOMIE
XI. INDICATORII MACROECONOMICI

1. ContinutuI, s tru c tur a
fi obiectivele macroeconomiei
Ce este macroeconomia?
Dupa cum §tim deja, teoria economica are doua componente de baza:
microeconomia macroeconomia. Microeconomia studiaza comporta-
mentul individual al consumatorului §i al producatorului, piata, venitu-
rile factoriale, modalitatile de stabilire a pretului pe diferite piete. Spre
deosebire de microeconomie, macroeconomia analizeaza modalitatile de
functionare a economiei nationale privita in ansamblu. Macroeconomia
opereaza cu marimi globale, denumite „agregate", cum ar fi: produsul
intern brut, produsul national brut, venitul national, masa monetara, ce-
rerea agregata §i oferta agregata, nivelul mediu al preturilor §i rata in-
flatiei, rata §omajului, consumul total, investitiile totale.
La inceputurile sale, adica din secolul al XVII-lea, economia politi-
ca a avut ca obiect de studiu analiza economiei nationale ca un tot in-
treg. Fondatorii liberalismului economic, A. Smith §i D. Ricardo, pre-
cum §i intemeietorul doctrinei socialiste, K. Marx, au „pus" in centrul
preocuparilor lor §tiintifice astfel de probleme macroeconomice precum:
avutia nationala, investitiile §i consumul, banii §i §omajul, crizele eco-
nomice. Insa, in pofida acestui fapt, termenul „macroeconomie" este
introdus in circuitul §tiintific abia in anul 1933 de catre economistul
englez Ragner Frish. Totu§i parintele sau fondatorul macroeconomiei a
198 CURS D£ TEORIE ECONOMICA
fost englezul John M. Keynes (1883-1946). Anume J. Keynes, in lucra-

rea sa capitala intitulata Teoria generald a miinii de lucru, a dobinzii
a banilor (1936), contureaza aria §i problemele de baza ale macroeco-
nomiei. Abordarea macroeconomica, de inspiratie keynesiana, devine
dominanta in teoria §i practica economica din primele trei decenii de
dupa eel de al doilea razboi mondial. In centrul preocuparilor celor mai
mari economi§ti ai timpului se afla studierea modalitatilor de stabilire
§i mentinere a echilibrului intre cererea agregata §i oferta agregata, re-
ducerea §omajului §i inflatiei, asigurarea unei cre§teri economice stabile
§i cu ritmuri inalte.
Obiectivele macroeconomiei
Deoarece mecanismul pietei s-a dovedit incapabil sa rezolve in mod au¬
tomat toate problemele cu care se confrunta dezvoltarea economica, in
special cele legate de aparitia crizelor, §omajului §i inflatiei, macroeco-
nomia porne§te de la justificarea teoretica a interventiei statului in ac-
tivitatea economica. In acest fel, chiar de la bun inceput macroecono-
mia a inclus in aria preocuparilor sale nu numai studierea caracteru-
lui functionarii economiilor nationale ca un ansamblu, ci §i elabora-
rea unor recomandari, §tiintific argumentate, de politica economica. Cu
ajutorul acestor politici, deja de mai bine de jumatate de secol, guver-
nele reu§esc sa faca fata problemelor pe care piata nu este in stare sa le
rezolve in mod automat.
Care sint obiectivele macroeconomiei ca parte components a teori-
ei economice, adica obiective ce vizeaza interesul general §i se refera la
economia nationala luata in ansamblul ei?
Principalele obiective ale macroeconomiei sint:
1. Elaborarea mecanismelor §i instrumentelor de stabilire a echili¬
brului general, adica a echilibrului dintre cererea globala §i oferta
globala. Descoperind cauzele dezechilibrelor care afecteaza nega-
tiv dezvoltarea economica, macroeconomia ofera statului propu-
neri §tiintific argumentate de depa§ire a acestora.
2. Cel de-al doilea obiectiv major al demersului macroeconomic este
elaborarea mecanismelor de asigurare a ocupdrii depline a brate-
lor de munca §i eliminarea situatiilor de §omaj.
MACROECONOMIE 199
3. Un alt obiectiv important este gasirea modalitatilor de mentine-

re a stabilitatii preturilor §i de preintimpinare a inflatiei. In acest
scop, este determinata marimea §i structura masei monetare care
ar corespunde necesitatilor reale ale economiei, care, stimulind
cre§terea economica, nu ar provoca §i o ridicare semnificativa a
nivelului preturilor.
4. Unul din obiectivele macroeconomiei este elaborarea unui model
de distribuire §i de redistribuire a venitului national prin multi¬
ple mecanisme bugetare, care ar permite stabilirea unui echilibru
optim intre echitatea sociala §i cre§terea economica.
5. Macroeconomia are in centrul preocuparilor sale §i problema alocd-
rii eficiente a resurselor materiale, umane ff financiare (intotdeauna
limitate) in conditiile caracterului ciclic al dezvoltarii economice.
6. In fine, macroeconomia are misiunea de a gasi modalitatile de
asigurare a securitafii economice a �drii prin mentinerea unei ba-
lante de plati externe echilibrate.
Obiectivele macroeconomice se afla mereu in centrul atentiei guver-
nelor din toate tarile lumii. Instrumentele de politica economica aplicate
intr-un caz sau altul difera nu numai in functie de nivelul de dezvolta-
>
re al unei sau altei tari, dar, in cea mai mare masura, §i in functie de
doctrina economica ce serve§te drept fundament teoretic pentru actiu-
nile practice ale guvernului respectiv. Astfel, doctrina keynesiana pro-
pune cu totul alte solutii pentru a face fata §omajului sau inflatiei decit
doctrina liberala, de exemplu.
2. Sisteme de evaiuare la nivel macroeconomic
Sistemul conturilor n ationale

9
Initial, §tiinta §i practica economica au fost preocupate de analiza §i eva-

luarea rezultatelor activitatii economice doar la nivel de intreprindere.
Pe baza determinarii veniturilor §i cheltuielilor, intreprinzatorul judeca
despre felul in care ii mergeau afacerile. Masurarea rezultatelor activi¬
tatii la nivelul intregii economii s-a produs mult mai tirziu, abia in anii
'30 ai secolului XX.
In scopul evaluarii activitatii economice la nivelul intregii tari, se folo-

sesc doua sisteme de calcul: 1) sistemul conturilor nationale (SCN), numit
§i „contabilitatea nationala"; 2) sistemul productiei materiale (SPM).
Sistemul productiei materiale a fost utilizat, in temei, in fosta URSS
§i in celelalte state socialiste. Acest sistem are ca temelie teoretica teza
potrivit careia este creatoare de valoare doar munca depusa in ramurile
productiei materiale (agricultura, Industrie, constructii, partial transport
§i comert). Prin urmare, §i venitul national este creat doar prin munca
cheltuita pentru producerea bunurilor §i serviciilor materiale.
In statistica tarilor cu economie de piata dezvoltata, precum §i in
statistica organismelor ONU §i a altor organizatii internationale, iar de
la un timp §i in tarile in tranzitie, inclusiv in Republica Moldova, este
folosit sistemul conturilor nationale.
Acest sistem porne§te de la conceptul teoretic potrivit caruia veni¬
tul national se creeaza nu numai in ramurile productiei materiale In¬
dustrie, agricultura, construcpi, transport etc.), ci §i in celelalte sectoa-
re ale activitatii economice, cum ar fi invatamintul, sanatatea, cultura,
domeniul financiar-bancar, administratia de stat etc. Contributia dome-
niilor nemateriale la crearea venitului national se calculeazd prin evalu-
area costului factorilor. Astfel, valoarea creata de invatamintul public va
fi determinate de cheltuielile pentru manuale, cladiri, salariile profeso-
rilor §i ale personalului administrativ etc.
Sistemul conturilor nafionale are ca sarcina principals sistematiza-
rea multiplelor varietati de fluxuri §i fenomene economice §i clasificarea
acestora intr-un numar limitat de variabile macroeconomice. Pe baza
acestora se creeaza un tablou reprezentativ, care reflecta balanta legatu-
rilor dintre ramurile economiei nationale. Astfel, sistemul conturilor na¬
tionale sistematizeaza §i ierarhizeaza procesele economice §i, pe aceasta
baza, masoara rezultatele macroeconomice.
Principalele „componente" ale sistemului conturilor nationale sint:
1) Agentii economici, grupati pe sectoare institutionale (intreprinderi-
le, menajele (sau gospodariile), institutiile de credit §i societatile
de asigurari, administrative publice (statul), administratiile private
(sindicatele, fundatiile, partidele politice, asociatiile sportive §i cul-
turale, organizatiile de cult), strainatatea, numita §i „restul lumii".
MACROECONOMIE 201
2) Operatiunile: a) operatiunile cu bunuri materiale §i servicii (pro-

ductia, consumul, formarea bruta a capitalului, exportul impor-
tul); b) operatiunile de repartitie, ce vizeaza salariile, impozitele,
veniturile provenite din proprietate §i din activitatea economica;
c) operatiunile financiare (creantele, imprumuturile, economiile).
3) Conturile nafionale, care sint: „contul productie", „contul consum",
„contul acumulare", contul „restul lumii".
Conturile nationale, numite §i „macroecononiice", se tin in confor-
mitate cu principiul dublei inregistrari, folosit in contabilitate. Astfel, un
„cont national" este compus din doua parti: in prima, la „debit", se in-
scriu resursele de care dispune un sector oarecare, iar in partea a doua,
la „credit", se inscrie folosirea acestor resurse. De exemplu, „contul pro¬
ductie" include la „debit" productia totala de bunuri economice, iar la
„credit" - utilizarea totala a bunurilor economice.
Ce este circuitui economic?

Analiza macroeconomica presupune studierea atit a marimilor globale,
cit §i a fluxurilor de bunuri la nivelul intregii economii. Aceste fluxuri
se reflecta in circuitui economic.
Circuitui economic constituie o forma simpiificata de pre-
zentare a activitapi economice, a fluxurilor de bunuri la ni¬
velul intregii tari.
Economistul francez Francois Quesnay (1694-1774), care a schitat pen-

tru prima data modelul unui circuit economic, 1-a comparat pe acesta
cu circulatia sangvina.
Cea mai simpla schema presupune participarea la circuitui econo¬
mic doar a menajelor §i a intreprinderilor. In acest caz, se face abstrac-
tie de stat, de institutive financiare §i de restul lumii.
Punctul de plecare al circuitului economic il constituie menajele (gos-
podariile populatiei). Anume menajele, pentru satisfacerea multiplelor
nevoi, propun intreprinderilor factorii de productie (munca, capital, pa-
mint etc.). In schimbul serviciilor prestate, menajele primesc venituri.
Aceste venituri sint folosite mai apoi pentru procurarea bunurilor ma¬
teriale §i a serviciilor de consum §i pentru investitii.
Venituri (salarii, dividende, renta, profit)

1 ,
Factori de product ie
(munca, capital, pamTnt)
I' f
Menaje Intreprinderi
i i i
Bunuri §1 servicii
1
Cheltuieli de consum investitii
-► ♦-
Flux real Flux mo net ar
Figura 11.1. CircuituI economic simplificat
Acest circuit simplificat poate fi completat adaugind progresiv noi

agenti economici: statul, institutiile financiare, restul lumii.
Venituri
pensii, burse, servicii

noncomerciale)
Figura 11.2. CircuituI economic cu trei agenti economici

(menaje, mtreprinderi, statul)
MACROECOHOMIE 203
In Figura 11.2 sint reflectate doar fluxurile monetare. Statul, eel

de-al treilea agent economic, participa la circuitul economic redistribu-
ind veniturile factoriale. El acumuleaza de la ceilalti agenti impozite §i
taxe pe care le redistribuie apoi sub forma de salarii, pensii, burse, sub-
ventii, dotatii.
3. Masurarea rezultatelor macroeconomice.

Indicatorii macroeconomici sintetici
Conturile nationale se afla la baza calcularii indicatorilor macroecono-
mici sintetici. Cu ajutorul acestora se masoara rezultatele activitatii unei
economii nationale in ansamblul ei.
>
in activitatea economica §i in teoria economica, notiunea de „indi-

cator economic" este foarte des utilizata. Sa ne amintim deci ce este in-
dicatorul economic.
Indicatorul economic constituie expresia numerica a laturii
cantitative a fenomenelor §i proceselor economice. El este un
instrument de evaluare a rezultatelor unei actiuitati econo¬
mice in ansamblul ei sau doar a unor aspecte ale acesteia.
Indicatorii economici reflecta rezultatele unei activitati oarecare, in-

tr-o anumita perioada de timp, la nivel micro- sau macroeconomic. Sa-
lariul unui lucrator sau cifra de afaceri a unei firme sint indicatori mi-
croeconomici. Produsul intern brut, venitul national sau oferta globala
sint indicatori macroeconomici.
Indicatorii macroeconomici, numiti §i „agregate", permit tinerea evi-
dentei statistice a fenomenelor §i proceselor la nivelul intregii economii.
Aceste agregate constituie punctul de plecare in luarea deciziilor de ca-
tre agentii economici autohtoni, de catre organizatiile economice Inter¬
nationale. Ele permit, de asemenea, efectuarea comparatiilor internati-
onale. In fine, agregatele macroeconomice stau la temelia determinarii
nivelului de dezvoltare economica atins de o tara oarecare, precum §i a
stabilirii locului acesteia in economia mondiala. In mare masura, anu-
me pe baza analizei indicatorilor sintetici s-au luat deciziile cu privire
la acceptarea sau neacceptarea unei tari in calitate de membru al Uni-
unii Europene.
Principalul indicator macroeconomic (principalul agregat) este pro-

dusul intern brut (PIB). Alti indicatori macroeconomici sint: produsul
global brut (PGB); produsul national brut (PNB); produsul intern net
(PIN), venitul national. Aici se cere sa facem o mica remarca: ace§ti in¬
dicatori includ doar bunurile §i serviciile care sint vindute pe piata, nu
§i produsele destinate pentru autoconsum. §i inca o remarca: indicato-
rii macroeconomici se calculeaza, dupa cum am vazut, in forma „bru-
ta" §i in forma „neta". Notiunea de „brut" se folose§te in cazul indicato-
rului ce include in calculul productiei finale §i consumul de capital fix
(amortizarea). Notiunea sau atributul „net" se utilizeaza atunci cind in
calculul productiei finale nu se include §i consumul de capital fix, care
nu este altceva decit amortizarea acestuia.
Principalele metode de calculare a indicatorilor macroeconomici
sint:
a) metoda valorilor adaugate brute;
b) metoda veniturilor (suma veniturilor factorului de productie, for¬
mate, in temei, din salarii, profiturile firmelor, dobinzi, rente, ta-
xele indirecte, cum ar fi TVA, taxele vamale, accizele);
c) metoda cheltuielilor (suma cheltuielilor de consum ale populatiei,
investitiile brute, cheltuielile publice §i exportul net).
Sa trecem acum la analiza principalilor indicatori macroeconomici.
Produsul global brut (PCB) exprima valoarea totola a bu-
nurilor §i serviciilor create m cadrul unei economii naponale
intr-o perioada de timp, de regula, intr-un an.
Acest indicator se calculeaza ca suma intregii productii create in toa-

te sectoarele economiei nationale. El implica duble sau multiple inregis-
trari ale acelora§i produse.
PGB = a + C f + lb
unde:
a - consumul intermediar;
Cf - consumul final de bunuri §i servicii;
lb - investitiile brute de capital.
Deoarece include §i consumul intermediar, deci contine inregistrari
repetate ale aceluia§i bun material, PGB este mai rar folosit in statisti-
MACROECONOMIE 205
ca oficiala. Din contra, produsul intern brut este principalul indicator

macroeconomic, indicatorul de baza.
Produsul intern brut (PIB) constituie valoarea bruta a bunu-
rilor serviciilor finale create m interiorul unei tari de catre
agenpi economici autohtoni straini, de regula, intr-un an.
PIB-ul vizeaza, astfel, o anumita arie geografica, o regiune, o tara

sau un grup de tari. In acest caz, nu are importanta apartenenta natio-
nal-statala a agentilor economici. Toate firmele care activeaza in aria ge¬
ografica data, indiferent de provenienta, participa la crearea PIB-ului.
Produsul intern brut poate fi definit §i ca suma valorii adaugate bru¬
te create in cadrul unei arii geografice de catre toti agentii economici
ce activeaza in aceasta arie. (Reamintim aici ca valoarea adaugata repre-
zinta valoarea produsului unei firme din care se scade costul produse-
lor intermediare.) In fine, PIB-ul se mai define§te §i ca „suma tuturor
veniturilor obtinute in interiorul unei tari".
J >
In procesul distribuirii §i utilizarii, PIB-ul este destinat: 1) consu-

mului final (public §i privat); 2) investitiilor brute; 3) exportului net (ca¬
re constituie diferenta dintre export §i import).
In ultimele decenii, produsul intern brut este considerat principalul
indicator macroeconomic doar in tarile in curs de dezvoltare. In tarile
> }
dezvoltate, care au plasat peste hotare un numar impunator de firme,

prioritate se acorda unui alt indicator, numit produsul national brut.
Produsul naponal brut (PNB) constituie suma valorii ada¬
ugate brute create de catre agentii economici autohtoni atit
pe teritoriul tarii de origine, cit §i peste hotarele ei.
PNB-ul are drept criteriu de baza apartenenta nationals a produ¬
sului creat. In marimea lui se include §i venitul ci§tigat in strainatate
§i repatriat de catre rezidenti. La determinarea PNB-ului nu vor fi deci
insumate rezultatele activitatii intreprinderilor straine care functionea-
za pe teritoriul naUonal.
PNB-ul este bazat pe dreptul de proprietate, pe cind conceptul de
PIB are la temelie localizarea geografica a produsului creat. Marimea
PNB-ului se calculeaza pornindu-se de la PIB, la care se adauga valoa-
rea producUei finale brute obtinute de agentii economici nationali pas¬

te hotare §i din care se scade valoarea productiei finale brute create de
agentii economici straini. PNB-ul permite evaluarea potentialului eco¬
nomic al unei tari, fie ca agentii sai economici activeaza pe teritoriul
tarii sau in strainatate. In tarile dezvoltate, PNB-ul este, de regula, cu
10-30% mai mare decit PIB-ul. In tarile mai putin dezvoltate, PIB-ul
este, de obicei, mai mare decit PNB-ul. Este deci mai bine ca PNB-ul
sa fie mai mare decit PIB-ul, deoarece in acest caz agentii economici
nationali ci�tiga peste hotare mai mult decit agentii economici straini
in interiorul tarii. In acest fel se limiteaza sau chiar se elimina „pleca-
rea" unei parti din venitul national in strainatate.
Marimea PIB-ului, precum §i marimea PNB-ului, sint influentate de
evolutia cantitatii de bunuri §i servicii produse, dar, totodata, §i de modi-
ficarea preturilor acestora. In scopul evaluarii proportiilor in care indi-
catorii macroeconomici sint modificati nu de dinamica lor reala, ci de
schimbarea (de obicei, de cre§terea) preturilor, sint folosite notiunile de
PIB (PNB) nominal §i PIB (PNB) real. PIB-ul (PNB-ul) nominal este cal-
culat in baza preturilor curente, pe cind PIB-ul (PNB-ul) real - in baza
preturilor comparabile ale unui an de referinta. Eliminarea influentei
modificarii preturilor asupra marimii PIB-ului sau altui indicator ma-
croeconomic agregat se face cu ajutorul deflatorului preturilor. Deflato-
rul preturilor, numit §i „indicele preturilor", masoara marimea modificarii
pretului fata de o perioada de referinta. Deflatorul preturilor se masoa¬
ra ca raportul dintre PIB-ul nominal §i PIB-ul real inmultit cu 100.
Produsul intern brut, precum §i produsul national brut, sint indi-
catorii eel mai frecvent utilizati in statistica internationala. Ei consti-
> >
tuie instrumentul ce permite diagnosticarea „sanatatii" unei economii

- criza, dezvoltare economica, stagnare etc. PIB/locuitor §i PNB/locui-
tor permit determinarea nivelului de dezvoltare economica al unei tari,
precum §i nivelul bunastarii populatiei din aceasta tara.
PIB-ul (PNB-ul), in care este inclus §i consumul de capital fix (amor-
tizarea), nu poate oferi un tablou real al valorii nou-create pe parcursul
unui an. Daca din PIB (PNB) se scoate marimea amortizarii, se obtine
produsul intern net (PIN) §i, respectiv, produsul national net (PNN).
Deci daca PIB-ul §i PNB-ul masoara „valoarea adaugata bruta a bunu-
MACROECONOMIE 207
rilor §i serviciilor finale produse", apoi PIN-ul §i PNN-ul includ doar

„valoarea adaugata neta".
Un alt indicator macroeconomic foarte des utilizat este venitul na¬
tional.
}
Venitul national (VN) constituie suma veniturilor provenite

din munca §i din proprietate, venituri ce se obtin in urma
producerii bunurilor economice. Aitfel spus, venitul national
reprezinta suma salariilor, dobinzilor, profiturilor 5/ rentei.
PRODUSUL GLOBAL BRUT

C" PRODUCJIA FINALA
VALOAREA ADAUGATA BRUTA Servicii sociale
( indire
PRODUSUL INTERN BRUT Taxe §i impozite
l cte
(la costui factorilor) indirecte
a
PRODUSUL INTERN BRUT
c (la preturile pietei)
o
Amort izareas PRODUSUL INTERN BRUT
t PRODUSUL INTERN BRUT
u ± „S"
(la preturile pietei)
i
PRODUSUL NATIONAL BRUT
f (la preturile pietei)
a
PRODUSUL NATIONAL NET
Amort izareac
t (la preturile pietei)
oPRODUSUL NATIONAL NET Taxe §1 impozite
rilor)
VENITUL NATIONAL
CHELTUIELI DE ECONOMII
CONSUM CURENT
unde:
„C" - consumur i int ermediare;
„S" - soldul dint re suma valorilor ad augat e brut e obt inut e de agentii economici
aut ohtoni in afara grani�elor tarii 5! cea obt inut a d e eel strain! in �ara de referinta.
Sursa: N. Dobrota, Economiepolitico, Bucurejti, 1997, p. 292.
Figura 11.3. Relafiile de marime dintre indicatorii macroeconomici

Ca §i ceilalU indicatori macroeconomici, venitul national se calcu-

leaza prin mai multe metode, dar eel mai frecvent prin insumarea sala-
riilor lucratorilor rezidenti, a veniturilor din proprietate §i a veniturilor
intreprinderilor. Anume venitul national determina marimea venituri¬
lor personale, cuantumul acumularii, investitiile §i cererea de bunuri de
consum. Venitul national este folosit pentru: 1) cheltuielile de consum;
2) investitii (economii).
4. Economia oficiala fi economia subterana
Extinderea economiei subterane - o particularitate

a economiilor contemporane
Produsul intern brut, precum §i alti indicatori macroeconomici, nu sint
in masura sa ne ofere informatii corecte cu privire la productia natio-
nala. §i aceasta din cauza ca in toate tarile lumii, alaturi de economia
oficiala, mai exista §i o economie neoficiala sau subterana, ale carei pro-
portii pot fi evaluate cu o mare aproximatie (Figura 11.4).
Economia reala
1
i
Economia oficiala Economia neoficiala
1 1
1 1 1
Economie Economie Economie Economie
nemarfara marfara nemarfara marfara
i i i i
1 ♦ 1
Publica Activitati de piata Autoconsum §i ac- Economie
§i privata declarate oficial tivitate voluntara subterana
1
f
1
„Legala" llegaia
sau „criminala"
Munca la negru Productie la negru
Sursa: Revista Problimes economiques, Paris, 19.01.2000.
Figura 11.4. Structura economiei reale

MACROECONOMIE 209
Apropo... despre economia subterana

Inainte de a-l angaja la semciu, patronul il examineaza pe
pretendentui la postal de contabil.
- Dumneata
desigur, ce este evidenpa contabila dubia?
- Evident,
rdspunde pretendentui, la locul meu de lucru
precedent a m dus chiar o evidenta tripid: ave am un regis-
tru pentru patron, in care mscriam i/eniturile reale, un altui
pentru acponari, unde nu apareau nici un fel de i/enituri, §i
un al treilea pentru inspectoratui fiscal, m care aratam doar
pierderile.
- Minunat, exclama patronul, i/ei auea un salariu qficial, pen¬
tru care vei semna, lunar, in borderou, un salariu in plic, de¬
spre care worn §ti doar noi doi, fi un premiu, dupa fiecare adu-
nare a acponarilor sau control fiscal.
In literatura de specialitate, de regula, ca sinonime ale economiei

subterane sint folositi alti 25-30 de termeni, §i anume: economie neo-
ficiala, economie nedeclarata, economie submarina, economie paralela,
economie alternativa, economie oculta, economie ilegala, economie pe-
riferica, economie ascunsa, economie clandestina, economie marginala,
economie neformala, economie invizibila etc. Exista §i o forma a econo¬
miei subterane denumita „economia criminala' §i alta careia i se spune
„economia sura sau gri". Cu alte cuvinte, fenomenul economiei neofici-
ale este foarte variat, eterogen, incluzind o gama larga de activitati, de
la „economia de autoconsum" pina la economia criminala.
In ultimele citeva decenii, economia subterana cunoa§te o perioada
de inflorire in intreaga lume. Astfel, in perioada anilor 1990-2002, pon-
derea economiei subterane fata de PIB-ul oficial constituia;
1. In tarile OCDE (adica tarile industrial dezvoltate) - 15-16%.
2. In tarile in tranzitie - 25-35%.
> »
3. In tarile in dezvoltare (adica in tarile cele mai sarace) - 35-45%.

Despre proportiile economiei subterane in tarile cele mai dezvoltate
aflam §i din datele expuse in figura de mai jos.
Sursa: Shadow Economies Around the World: Size, Causes and Consequences. Fonds monetaire
international, Washington D.C., 2000
Figura 11.5. Presupusa mdrime a economiei subterane m 20 de tari ale

OCDE (Activitate „omisa" (m %) din PIB-ul oficial), anul 2000
Dupa cum rezulta din figura de mai sus, printre tarile dezvoltate,
cea mai mica raspindire economia subterana o are in Elvetia, Austria §i
Statele Unite. In schimb, in astfel de tari precum Grecia §i Italia, eco¬
nomia subterana se ridica pina la 28-30% din PIB-ul oficial.
Fenomenul „economie subterana", atestat inca din Antichitate, cu-
noa§te in conditiile tranzitiei o inflorire fara precedent. Mai mult. Este
imposibil de a intreprinde o cercetare reala §i obiectiva a economiilor in
tranzitie
> fara a tine
> cont de acest fenomen. Inainte de toate fiindca, lu-
�
ata in calcul, „economia subterana" modifica substantial toti indicatorii
macroeconomici oficiali, inclusiv marimea §i structura PIB-ului, nivelul
§omajului, balanta comerciala, volumul real al exportului §i importului,
veniturile populatiei etc. Apoi, in cazul unor tari din spatiul ex-sovie-
tic, „economia subterana" pare a fi unul din principalele rezultate ale
tranzitiei. Pentru aceste tari, „economia subterana" poate fi considerata
MACROECONOM/E 211
o etapa intermediara intre socialism §i economia de piata. Tot a§a cum

„capitalismul salbatic" din epoca acumularii primitive a capitalului a
fost o punte intre feudalism §i capitalism. Daca in cazul multora din ta-
rile in tranzitie nu se obi§nuie§te sa se vorbeasca de un „capitalism sal¬
batic", exista cu siguranta un „capitalism subteran".
De§i statistica oficiala sustine adeseori ca economia subterana consti-
tuie doar 10-20% din PIB-ul oficial, in realitate insa, potrivit unor cal-
cule ale Bancii Mondiale, chiar in anii 2000-2002 economia subterana
mai constituia inca, in unele tari, mai mult de jumatate din PIB-ul ofi¬
cial (Figura 11.6).
Sursa: Datele Bancii Mondiale.
Figura 11.6. Economia subterana in tarile in tranzitie.

In % din PIB (anul 2000)
Ce este economia subterana?

Economia subterana constituie totalitatea formelor de acti-
vitate economica neautorizate de stat, nereflectate in statis¬
tica oficiala, care aduc prejudicii mari societatii.
Economia subterana a existat totdeauna. De la o epoca la alta, ea

§i-a schimbat doar formele concrete de manifestare. Inca in Antichitate
erau bine cunoscute tranzactiile ilicite de import-export, coruptia, fal-

sificarea banilor. Capitalismul §i socialismul au ..imbogatit" substantial
fenomenul. „Tranzitia", la rindul ei, a creat cele mai favorabile conditii
pentru inflorirea economiei subterane, a dat na§tere unor forme mai so-
fisticate, cum ar fi: privatizarea ilicita, falimentarea fictiva a intreprinde-
rilor, constituirea firmelor-fantoma. Anume datorita perpetuarii ei de-a
lungul secolelor §i pastrarii unor trasaturi caracteristice in orice condi¬
tii istorice putem conchide ca, intr-un anumit sens, „economia subte-
rana" constituie „cel de-al treilea tip ideal de economie", care supravie-
tuie§te §i se adapteaza la celelalte doua tipuri ideale: economia de piata
§i economia de comanda, tipuri despre care a scris atit de inspirat eco-
nomistul german Walter Euken. Paradoxal, dar economia subterana s-a
dovedit mai viabila, mai adaptiva, mai ve�nica chiar decit economia de
comanda §i economia de piata.
De ce exista fi se dezvolta economia subterana?

Fiind un fenomen „etern", economia subterana are la temelia sa §i un
suport pe potriva, §i anume ve�nica dorinta a unei categorii de oameni
de a se imbogati §i a domina cu orice pret §i fara nici o limita. Altfel
spus, aceste forme de activitate ilegala „izvorasc" dintr-un intreg buchet
de cusururi ve§nice ale omului, care sint: lacomia, cruzimea, egoismul.
Ca §i criminalitatea, ca §i alte vicii umane, economia subterana poate
fi doar limitata, nu §i lichidata in intregime. Nu intimplator, chiar §i la
rascrucea secolelor XX §i XXI, adica in zilele noastre, au cazut in „mre-
jele" economiei subterane persoane cu cele mai inalte functii de stat in
tari civilizate precum Franta, Italia, SUA, Germania. Mai mult decit
atit. Diferite forme ale economiei subterane au prins radacini adinci §i
in structurile administrative ale Uniunii Europene.
In ceea ce prive§te cauzele pur economice ale fenomenului, acestea
se modifica de la o epoca la alta §i chiar de la o tara la alta. Astfel, in
cea de-a doua jumatate a secolului XX, economia subterana a luat am-
ploare in intreaga lume in virtutea urmatoarelor circumstante:
a) cre§terea presiunii fiscale o data cu amestecul tot mai categoric
al statului in activitatea economica;
MACROECONOMIE 213
b) cre§terea ponderii serviciilor in PIB §i in structura populatiei ocu-

pate, fapt care favorizeaza ascunderea veniturilor §1 desfa§urarea
unor activitati ilegale;
c) salariile mai mici ale functionarilor publici fata de salariile ce ne-
cesita aceea§i competenta din sectorul privat.
Astazi putem constata ca economia subterana ramine a fi un feno-
men universal „in plina dezvoltare". Astfel, potrivit datelor Bancii Mon-
diale, la sfir§itul secolului XX circa un sfert din PIB-ul mondial era cre-
at in mod ilegal.
Este cunoscut faptul ca economia subterana supravietuie§te §i pros-
pera numai in masura in care „inflore§te" coruptia. Intuind bine aceas-
ta strinsa legatura dintre mituirea celor de la cirma §i activitatile ilega¬
le, imparatii din China Antica, de exemplu, plateau demnitarilor de stat
un adaos special la venitul lor de baza, ce avea oficial misiunea de a le
„hrani onestitatea". „Salariile in plic", practicate in fosta URSS, erau §i
ele un fel de „mita", platita pentru ca inaltii demnitari sa fie „one§ti §i
incoruptibili". Onestitatea inal�ilor demnitari de stat este bine platita §i
in zilele noastre in tari precum Singapore, Hong Kong §i China, intr-un
�ir de tari arabe.
Pe linga cauzele generale care se afla la originea fenomenului de-
scris, exista §i ni§te cauze mai particulare, proprii �arilor in tranzitie,
in special Republicii Moldova. Printre cauzele obiective care au favori-
zat acest fenomen vom nominaliza urmatoarele:
1. Imperfectiunea legislatiei in conditiile liberalizarii categorice §i oa-
recum nea§teptate a viedi economice.
2. Instabilitatea politica, fenomen care reduce capacitatea organelor
de drept de a lupta cu incalcarile de legisla�ie.
3. Toleranta populatiei fata de activitatile economice ilegale din ca-
uza confundarii lor cu insa§i economia de piata.
Pe la mijlocul anilor '90, dupa ritmurile de cre§tere a economiei sub-
terane, tarile in tranzitie au ie§it pe primul loc in lume, ponderea aces-
teia in PIB variind de la circa 20% in Cehia §i Ungaria pina la circa 50-
70% in Rusia, Ucraina §i Moldova. Este adevarat ca incepind cu anul
2000-2001, in toate tarile din Europa Centrala §i de Est, economia sub¬
terana a inceput sa bata in retragere.
Formeie economiei subterane

De§i difera de la o tara la alta dupa pondere §i insemnatate, formeie
economiei subterane raspindite in toata lumea sint: 1) coruptia; 2) eva-
ziunea fiscala; 3) contrabanda sau tranzactiile ilegale de import-export;
4) confectionarea §i comercializarea produselor falsificate; 5) falsificarea
banilor §i a hirtiilor de valoare; 6) privatizarea ilicita sau, altfel spus,
privatizarea criminala; 7) nerepatrierea valutei obtinute din operatiuni-
le de export; 8) remunerarea muncii in mod ilicit; 9) interzicerea acce-
sului agentilor concurenti pe piata §i mentinerea unor preturi inalte de
monopol; 10) scutirea ilegala a unor firme private de plata impozitelor;
11) racketul etc.
Cum poate fi masurata economia subterana
Nimeni nu poate §ti cu exactitate care sint proportiile adevarate ale eco¬
nomiei subterane intr-o tara sau alta. Aprecierile privind dimensiunile
acesteia difera de la un calcul la altul. Aceasta este §i firesc. Natura as-
cunsa, precum §i eterogenitatea formelor de manifestare a activitatii ili-
cite, necesita folosirea mai multor modalitati de evaluare, nici una din
ele insa nefiind capabila sa asigure o estimare precisa a fenomenului.
Toate metodele sint, a§adar, destul de relative, deoarece nici un rezultat
al evaluarii nu poate fi verificat cu exactitate.
Principalele metode de evaluare a economiei subterane sint:
a) metoda compararii veniturilor §i cheltuielilor in procesul estima-
rii PIB-ului;
b) metoda monetara;
c) metoda indicatorilor ce caracterizeaza piata muncii;
d) metoda consumului de energie electrica, combustibil, apa etc.
Cea mai simpla metoda de estimare a economiei subterane este com-
pararea veniturilor §i cheltuielilor in sistemul conturilor nationale. Atunci
cind suma cheltuielilor suportate de agentii economici timp de un an
de zile (sub forma de consum, investitii etc.) este mai mare decit cea a
veniturilor, se considera ca diferenta obtinuta constituie partea subte¬
rana a economiei.
O alta metoda de evaluare a economiei subterane este cea moneta¬
ra. Tinind cont de faptul ca afacerile efectuate prin intermediul banilor
MACROECONOMIE 215
lichizi sint mai putin supuse controlului decit cele efectuate prin inter-
mediul opera�iunilor bancare, afacerile ilicite au o inclinatie accentuata
spre lichiditate. Astfel, diferenta dintre cantitatea de bani necesara pen-
tru deservirea PIB-ului oficial §i cantitatea de bani reala aflata in circu-
latie ne permite sa judecam despre dimensiunile economiei subterane.
Calculata dupa aceasta metoda, economia subterana din Republica
Moldova, in anul 1994, constituia 50% din PIB; in 1995 - 79%; in 1996
- 23%; in 1997 - 72%; in 1998 - 88%; in 1999 - 66%. In anii urmatori,
ponderea economiei subterane in PIB a scazut.
XII. VENITUU CONSUMUU INVESTITIILE
1. Venitui la nivei macroeconomic
Tipuri de venit
Venitui constituie un flux de resurse monetare sau materiale (reale), ca¬
re provine direct sau indirect dintr-o activitate economica §i este insu-
§it de un agent economic.
In economia nationala, sint cunoscute asemenea venituri cum ar
y '
fi: a) veniturile factoriale; b) venitui personal; c) venitui national. Veni-

turile factoriale §i venitui personal au fost studiate in partea a doua a
cursului de teorie economica. In cele ce urmeaza, va fi analizat venitui
national. Venitui national este un indicator macroeconomic.
Venitui national constituie valoarea adaugata neta creata
in decurs de un an de catre agenpi economici rezidenti, care
activeaza atit in interiorul tarii, cit §i in strainatate. Calculat
dupa aceasta metoda, venitui naponal se compune din ve¬
niturile primare: salariu, dobinda, profit, renta.
Cu alte cuvinte, venitui national se divizeaza in veniturile menajelor

§i veniturile intreprinderilor.
Marimea venitului national, fara a lua in calcul fluctuatiile anuale,
este supusa unei tendinte de cre§tere permanenta. Cauzele acestei cre§-
teri sint multiple, cele mai importante fiind: sporirea numarului de per-
soane angajate in activitatea economica, progresul tehnic, ridicarea ni-
velului de instruire al fortei de munca, perfectionarea metodelor de ges-

tionare a afacerilor etc. In marea majoritate a tarilor lumii, venitul na¬
tional create cu ritmuri mai inalte decit ritmul de cre§tere a populatiei.
Aceasta circumstanta permite cre§terea venitului national pe locuitor.
Repartitia primara fi redistribuirea venitului national

Inainte de a fi utilizat, venitul naponal este supus repartitiei primare §i
repartitiei secundare sau redistribuirii. In urma repartitiei primare, ve¬
nitul national se imparte, in anumite proportii, ce difera de la o tara
la alta §i de la o epoca la alta, intre cele patru forme fundamentale de
venituri factoriale, care sint salariul, dobinda, profitul §i renta. Aceste
venituri sint insu§ite de proprietarii respectivi ai factorilor de produc-
tie care participa nemijlocit la crearea bunurilor materiale §i serviciilor
destinate schimbului.
In statistica nationala, se mai folose§te notiunea de „venit national
disponibil". Acesta constituie venitul national marit sau mic§orat cu sol-
dul incasarilor §i platilor efectuate cu tarile straine. Astfel, in functie de
acest sold, venitul national disponibil poate fi mai mare sau mai mic
decit venitul national.
Redistribuirea venitului national (repartitia secundara) se efectueaza
prin mecanismul preturilor, dar mai cu seama prin intermediul buge-
tului de Stat. Toti posesorii unui venit oarecare sint obligati sa „cedeze"
o parte din acesta sub forma de impozite §i taxe in bugetul de stat. in
acest fel, in bugetul de stat se acumuleaza o suma importanta de venit,
care este apoi redistribuita pentru acoperirea cheltuielilor publice, cum
ar fi inva�amintul, ocrotirea sanatatii, intre�inerea aparatului de stat,
dezvoltarea §tiintei §i culturii, asigurarea solidaritatii sociale etc. Veni-
turile ce se formeaza in urma redistribuirii unei parti a venitului nati¬
onal se numesc venituri de transfer sau venituri secundare.
2. Structura fi iegile cons um ul ul

Ce este consumul?
In procesul utilizarii sale, venitul national se divizeaza in doua parti: o
parte se consuma, iar cealalta se economise§te.
MACROECONOMIE 217
V=C + E
unde:
V - venitul national;
C - consumul;
E - economiile (in unele manuale economiile sint reprezentate §i prin
litera S).
Consumul constituie acea parte a venitului disponibil care este uti-
lizata de menaje pentru achizitionarea de bunuri de folosinta curenta
§i indelungata de servicii. La nivel macroeconomic, prin consum se
subintelege totalitatea bunurilor §i serviciilor procurate §i folosite in sco-
pul satisfacerii anumitor nevoi intr-o �ara, de regula, in decursul unui
an de zile.
Consumul este, astfel, o „distrugere", o transformare a bunu¬
rilor §i serviciilor, care se poate ejectua fie imediat (produsele
alimentare), fie progresiv, in decursul unei perioade mai tn-
deiungate (casele de locuit, autoturismele, televizoarele etc.).
Consumul constituie eel mai mare component al venitului national
(adica al cheltuielilor agregate). In structura cheltuielilor agregate, pon-
derea consumului se ridica pina la 60-90% din venitul national.
Consumul este obiectivul final al procesului de productie. Mai mult.
John Keynes sublinia chiar ca consumul este singurul scop §i singura
tinta a oricarei activitati economice.
Structura consumului
Consumul are o structura complexa. Inainte de toate, el se imparte in
consum final §i consum intermedial
Consumul final constituie un proces de folosire a unui bun fara ca
acesta sa participe, in acest caz, la crearea altor bunuri economice. Ca
exemple concrete ale consumului final vom nominaliza urmatoarele: a
purta o haina, a minca un mar, a privi un film, a asculta cu mare in-
teres, desigur, un curs de teorie economica etc.
Consumul intermediar este un proces de utilizare a unui bun pentru
confectionarea altor bunuri. In cazul consumului intermediar, bunurile
folosite sint : fie incorporate in alte bunuri (materie prima), fie distru-
se (energia) sau uzate in procesul de productie (instrumentele, utilajul,

ma§inile etc.).
Din punctul de vedere al sursei de finantare, consumul poate fi:
a) privat (menajele §i intreprinderile);
b) public (administratiile publice).
In functie de durata, consumul poate fi:
a) de bunuri de folosinta curenta;
b) de bunuri de folosinta indelungata.
Marimea §i structura consumului sint influentate de doua categorii
de factori, §i anume: 1) factori obiectivi; 2) factori subiectivi.
Factorii obiectivi sint: a) marimea, dinamica §i modelul repartizarii
veniturilor; b) nivelul §i evolutia preturilor; c) rata dobinzii; d) schim-
bari in politica fiscala.
Factorul subiectiv se refera, in primul rind, la inclinatia „psihologi-
ca" a oamenilor spre consum, precum §i la previziunile referitoare la ve-
nitul viitor, la perspectiva schimbarii preturilor.
Principalul factor care determina marimea consumului este venitul.
Consumul evolueaza in aceea§i directie ca §i venitul: cresc veniturile -
cre§te §i consumul, §i invers. Dar in proportii diferite.
Relatia dintre venit §i consum este subiectul mai multor teorii, cele
mai cunoscute fiind: teoria (legea) lui Engel §i teoria sau legea psiholo-
gica fundamentals a lui J. Keynes.
Legea lui Engel

Economistul §i statisticianul german Ernst Engel (1821-1896), studiind
caracterul raportului dintre dinamica veniturilor populatiei §i dinami¬
ca structurii cheltuielilor acesteia pentru consum, formuleaza o lege ce-i
poarta numele, numita §i „legea consumului". Legea lui Engel studiaza
sensibilitatea (schimbarea) consumului unui bun (§i a cererii lui, evi¬
dent) in functie de cre§terea sau diminuarea veniturilor. Pentru a inte-
lege cum are loc aceasta modificare, vom reaminti aici ca, din punctul
de vedere al elasticitatii fata de venit, bunurile se impart in trei cate¬
gorii, §i anume: a) bunuri inferioare, al caror consum se reduce o data
cu cre§terea veniturilor (produsele alimentare etc.); b) bunuri normale,
al caror consum spore§te paralel cu sporirea veniturilor (imbracaminte,
MACROECONOMIE 219
locuinte); c) bunuri superioare, al caror consum depa§e§te sporul veni-

turilor (cheltuieli pentru odihna, distractii).
Legea formulata de insu§i Engel suna in felul urmator: „Cu cit un
individ, o familie, un popor sint mai saraci, cu atit este mai mare par-
tea din venit pe care ace§tia trebuie sa o consacre intre�inerii lor fizice,
in care alimentatia constituie partea cea mai importanta"'®.
Mai tirziu, economistului german i-au fost atribuite §i alte afirmatii.
In prezent, legea lui Engel suna astfel: o data cu cre�terea ve-
niturilor, cheltuielile destinate procurarii produselor alimentare
cresc, dar mtr-o proporpe mai mica deck cre§terea venitului,
cheltuielile pentru imbracaminte §i locuinta cresc proportio¬
nal cu cre§terea venitului, cheltuielile pentru odihna edu¬
cate cresc in proporpi mai mari deck cre�terea uenitului.
Legea lui Engel se refera la evolutia structurii consumului atit a unui

individ, cit §i a menajelor §i chiar a unui popor intreg. Pentru a deter-
mina aceasta structura, se folose�te notiunea de coeficient bugetar, care
constituie raportul dintre marimea cheltuielilor pentru un element al
consumului §i totalul consumului.
Astfel, o familie din Republica Moldova cu un venit lunar de 4000
de lei, pe care-1 consuma integral, are, in medie, aproximativ urmatoa-
rea structura a consumului:
Tabelul 12.1. Determinarea coeficientului bugetar
Nr. Elemente de cheltuieli Sumele cheltuite CoeficientuI

bugetar
1. Produse alimentare 1800 45%
2. Locuinta 1000 25%
3. imbracaminte 400 10%
4. Transport 200 5%
5. Odihna 400 10%
6. Altele 200 5%
Dictionnaire d'economie et de sciences sociales, sous la dir. de C.-D. fichaudemai-

son, Nathan, Paris, 2003, p. 185.
In tarile dezvoltate, adica cu venituri inalte, structura consumului

este alta, anume: cheltuielile pentru produsele alimentare constituie
15%; imbracamintea §i incaltamintea - 10%; locuinta - 25%; odihna -
30%; transport comunicatii - 20%. In tarile in dezvoltare insa, chel¬
tuielile pentru produsele alimentare constituie adeseori mai mult de 70-
80 la suta din consum.
Legea inclinatiei psihologice spre consum

O alta teorie a consumului apartine economistului englez J. Keynes §i
se nume�te in mod diferit: teoria venitului curent, legea inclinatiei psi¬
hologice spre consum sau legea psihologica fundamentals.
Potrivit opiniei lui Keynes, individul consuma doar in functie de
venitul disponibil, adica de venitul curent. Marimea §i structura con¬
sumului §i raportul acestora cu marimea venitului sint determinate de
o lege de natura psihologica, ce are la temelie inclinatia spre consum,
prin care se subintelege dorinta oamenilor de a-§i modifica consumul
in functie de schimbarea veniturilor.
>
Intre consum §i venituri exista o dependents de natura psihologica

stabila. Acest raport constituie continutul legii descoperite §i formulate
de }. Keynes.
Potrivit legii psihologice fundamentale, o data cu cre§terea
sau scaderea veniturilor, de regula §i in media, oamenii incli-
na sa-�i mareasca sau sa-§i diminueze consumul, dar nu m
aceea§i masura, ci intr-o masura mai mica.
De exemplu, daca venitul unui menaj va create cu 10%, de regula,
consumul va spori doar cu 5-6%. Totodata, daca venitul se va reduce cu
10%, consumul se va diminua §i el, dar mai putin, sa zicem cu 5-7%.
Pe termen scurt, functia consumului, care este legatura functionala
dintre venit §i cheltuielile de consum, are o forma concava. Adica o data
cu cre§terea veniturilor create §i consumul, dar in proportii diferite (Fi-
gura 12.1).
Vom remarca aici ca, potrivit unei alte teorii a consumului, numi-
ta „teoria venitului permanent", consumul va fi influentat nu de mari¬
mea venitului curent, adica disponibil, cum considera J. Keynes, ci de
venitul pe care individul anticipeaza ca il va obtine de-a lungul intre-
MACROECONOMIE 221
unde:
C-consumul;
I/- veniturile.
Figura 12.1. Curba consumului
gii sale vieti. Acest venit corespunde venitului permanent, de§i, desigur,
pot avea loc §i anumite abateri in sus sau in jos, dar aceste abateri sint
considerate intimplatoare §i nu modifica esenta teoriei.
Rata m e d i e fi rata marginala a c o n s u m u l u i
Corelatia dintre venit §i consum se analizeaza §i cu ajutorul unui aseme-

nea indicator precum rata de consum sau inclinatia spre consum.
Rata medie a consumului constitute raportui dintre con-
sumul total §i venit }i exprima partea din venit ce se chel-
tuie§te prin consum.
unde: c' - rata consumului;

C - consumul total;
V - venitul total.
Acest indicator se exprima, de regula, in procente (5%), dar se folo-
se§te §i sub forma unui numar zecimal (0,5).
Intrucit, potrivit legii psihologice fundamentale a lui Keynes, o data
cu cre§terea sau scaderea venitului, consumul create sau scade, dar intr-
0 proportie mai mica, atunci cind spore§te venitul, inclinatia medie spre
consum (sau rata consumului) are tendinta de reducere.
Dupa cum rezulta din Figura 12.2, atunci cind veniturile cresc de
la 20 la 80, rata medie a consumului (c') scade de la 7 la 2.
_33
£
3
to
C
o
u
fD
<u
<u
£
n>
4->
QC(D
VenituI
120 140
Figura 12.2. Interdependenfa dintre cre$terea veniturilor

§i rata medie a consumului
Rata marginala a consumului arata cu cit spore§te consumul (AC)

la cre§terea cu o unitate a venitului disponibil (AVD):
c = AC
AVD
Rata marginala a consumului indica ce parte din venitul disponibil
suplimentar se va adauga la consum intr-o anumita perioada de timp.
La o cre§tere a venitului disponibil - AVD va create §i consumul AC,
dar AVD > AC.
Astfel, raportul este pozitiv.
3. Economiile. Motivele economisirii
Rata de eco nomisire
Dupa cum §tim deja, o parte a venitului nadonal se consuma, pe cind

cealalta se economise§te (aceasta divizare in consum §i economii are loc
§i la nivelul veniturilor familiale etc.).
MACROECONOMIE 223
Economisirea nu este un scop in sine sau un moft al cuiva. Economi-

sirea este o necesitate obiectiva, deoarece, daca tot ce s-ar produce s-ar
consuma, nu ar exista nici un progres, nici o cre§tere economica. Partea
venitului national care se economise§te constituie temelia materials pen-
tru reluarea procesului de productie la o scara mai larga §i la un nivel mai
inalt al dotarii tehnice a intreprinderilor. Oricum, cea mai mare parte a
economiilor se transforma in investitii, care la rindul lor sint folosite pen-
tru sporirea productiei. Insa economiile constituie nu numai o necesita¬
te obiectiva, ci §i un sacrificiu din partea populatiei, deoarece se renun-
ta la o parte din venitul disponibil (care ar putea fi consumata), pentru
a avea pe viitor un consum mai bun, mai calitativ, mai important.
Economiile reprezinta partea venitului care nu a fost consu¬
mata sau, altfel spus, dijerenta dintre venit §i consum:
E=V -C
unde: E - economiile;
V - venitul national;
C - consumul.
§tiin�a economica a demonstrat ca in conditiile cre§terii venituri-
lor inclinatia de a economisi devine mai puternica decit inclinatia de a
consuma. Intrucit economiile constituie temelia investitiilor, prin aceas-
ta tendinta se creeaza conditiile necesare pentru ca tarile §i persoanele
mai bogate sa devina §i mai bogate, sa se distanteze §i mai mult de cei
rama§i in urma.
Este necesar de a face distinctie intre economii nete (partea venitu¬
lui care nu se consuma) §i economii brute (sau globale), care sint for¬
mate din suma economiilor nete §i a consumului de capital fix (mari-
mea amortizarii). Economiile mai pot fi divizate in economii ale sectoru-
lui privat §i economii ale sectorului public. In tarile dezvoltate, cea mai
mare parte a economiilor apartine sectorului privat, in mod special per-
soanelor fizice §i menajelor.
In fond, pornind de la un anumit nivel al venitului, orice agent eco¬
nomic are posibilitatea de a economisi. Insa formarea de economii nu
este un scop in sine, de aceea ea are loc doar atunci cind exista o anu-
mita motivatie.
>
Indinafia spre economii este un fenomen de natura psiho-

logica. Ea porne§te de la dorinta omului de a utiliza banii
pe care li are m alt mod deck a-\ cheltui pentru procurarea
bunurilor materiale §i a serviciilor.
Menajele economisesc prin plasarea unei parti a venitului, ramase

disponibile dupa scaderea cheltuielilor de consum, la casele de econo¬
mii, prin procurarea actiunilor sau a obligatiilor, in fine, prin pastrarea
unor sume de bani „la ciorap".
Apropo... despre economii

- Taticule, iti aminte�ti, mi-ai promis o mie de lei and voi
trece in clasa a patra?
- Da, da, desigur. Cum iti merg treburile?
- Felicitarile mele, taticule. Ai economisit o mie de lei.
Care sint motivele in virtutea carora agen�ii economici, in principal

menajele, precum §i persoanele fizice, fac economii? Acestea sint foar-
te diferite. In opinia lui J. Keynes, aceste motive au la temelie dorinta
oamenilor;
1) de a crea o rezerva pentru situatii neprevazute;
2) de a se asigura in vederea unui previzibil viitor nefavorabil, de-
terminat de imbatrinire, de studiile membrilor familiei sau de in-
tretinerea unor persoane dependente;
3) de a putea beneficia de dobinzi §i de sporuri de valoare;
4) de a putea majora treptat cheltuielile pentru ridicarea standardu-
lui de viata;
5) de a avea o senzatie de independents §i libertate;
6) de a asigura o marja de manevra pentru punerea in aplicare a
unor proiecte speculative sau comerciale;
7) de a lasa averea mo§tenitorilor;
8) de a-§i satisface, pur §i simplu, zgircenia.
Cu alte cuvinte, principalele motive din care persoanele fizice i§i mic§o-
reaza consumul §i i§i sporesc economiile pornesc de la spiritul de afaceri
§i dorinta de imbogatire, spiritul de prudenta §i setea de independents.
MACROECONOMIE 225
Ponderea economisirii in venit este calculata cu ajutorul unui indi¬

cator numit „inclinatie medie spre economisire" sau „rata de economisi-
re", care constituie raportul dintre economisirea bruta §i venitul dispo-
nibil. Astfel, daca un menaj are un venit disponibil de 2000 de lei, din
care economise§te lunar cite 400 de lei, atunci rata de economisire (sau
inclina�ia medie spre economisire) va fi urmatoarea:
e' = —X 100%
y
In exemplul de mai sus rata de economisire va fi egala cu 20%:
gi � X 100% = 20%
2000
unde: e' - rata de economisire;
E - economiile;
V - venitul disponibil.
Rata de economisire (inclina�ia spre economisire), ca, de altfel, §i rata
de consum, se modifica nu doar in urma modificarii veniturilor. Mai
exista §i alti factori, atit obiectivi, cit §i subiectivi, care pot influenta ten-
dinta oamenilor de a economisi. Printre acestea vom nominaliza: rata
dobinzii (cind aceasta este joasa sau in scadere, pe termen scurt aceasta
situa�ie descurajeaza economiile); politica fiscala (impozitele mari descu-
rajeaza economiile); puterea de cumparare a banilor (cind aceasta scade,
scad §i economiile).
Economiile pot fi utilizate in mod diferit, in principal sub forma de
tezaurizare, plasamente §i investi�ii.
Tezaurizarea constituie un proces de pastrare a banilor in diferite
ascunzi§uri, cum ar fi: safeurile, „la ciorap" etc.
Plasamentele sint o forma de transformare a banilor economisiti in
active financiare, cum ar fi: actiunile, obligatiile etc. Scopul plasamen-
tului este obtinerea unui ci§tig sub forma de dividend §i dobinda.
Investifia este forma de utilizare a economiilor pentru procurarea
bunurilor de productie §i a bunurilor imobiliare, in scopul obtinerii unui
profit oarecare.
Folosirea economiilor pentru investitii este considerata o economi¬
sire creativa, pe cind folosirea economiilor pentru plasamente sau teza¬
urizare este o economisire sterila.
226 CURS DE TEORIE EC ON O MICA
4. Investitiile fi rolul lor in dezvoitarea economica.

Finantarea
9
investitiilor
9
Investitiile - o punte intre prezent fi viitor
Din paragrafele de mai sus §tim ca cea mai mare parte a venitului na¬
tional este destinata consumului. Partea care ramine se economise§te §i
poate imbraca ulterior forma de investitii. Avind un efect intirziat asu-
pra consumului §i nivelului de trai, investitiile sint acea punte care lea-
ga prezentul de viitor. De ce? Fiindca investitiile facute astazi generea-
za cre§terea posibilitatilor de productie pentru ziua de miine. §i cu cit
mai mari vor fi investitiile facute in prezent, cu atit mai multe bunuri
vor putea fi produse §i consumate in viitor.
In teoria economica contemporana, investi�ia este considerata actul
economic fundamental de care depind proportiile §i directiile dezvoltarii
economice pe termen lung. D ipa cum spunea acum o jumatate de secol
un om politic german, „inves itiile de astazi sint profiturile de poimiine
§i ocuparea fortei de munca de miine". Cu alte cuvinte, daca dorim sa re-
ducem nivelul §omajului §i sa cream conditiile necesare ca cei pleca�i la
munca peste hotare sa se intoarca acasa, astazi trebuie sa investim.
Mai exista §i un alt aspect al problemei. §i anume: impreuna cu con-
sumul, investitiile sint componentele de baza ale cererii agregate. Or, du-
pa cum §tim deja din lec�iile precedente, cererea este unul din factorii
principali ai cre§terii economice. In acest fel, cre§terea economica este
intru totul dependents de nivelul §i de structura investitiilor.
A§adar, ce sint investitiile?
Notiunea de „investitii"
9 "9
Din punct de vedere teoretic, notiunea de „investitie" poate fi inteleasa

doar in raport cu capitalul. Potrivit opiniei lui J. Fisher, diferenta dintre
un bun de consum capital consta in capacitatea capitalului de a pro-
cura o satisfacpe pe termen lung, de a f i 0 sursa durabild de venif�.
A. Beitone, Em. Buisson, Ch. Dollo, Em. Le Masson, £conomie, Dalloz, Paris,
2004, p. 108.
MACROECONOMIE 227
Exista capital tehnic §i capital financial. Capitalul tehnic, numit §i

..real" sau „fizic", constituie stocul de bunuri utilizate pentru produce-
rea altor bunuri. Capitalul financiar are forma activelor financiare (bani
in numerar, depozite bancare, actiuni, obligatii etc.).
La inceput, orice capital a pornit de la o suma oarecare de bani. Pro-
curarea bunurilor de capital constituie actul de investire. Or, capitalul
poate fi tehnic §i financiar. Din acest punct de vedere, sint considerate
investitii §i cheltuielile pentru cumpararea actiunilor §i a obligatiunilor.
Acestea se numesc investitii financiare sau de portofoliu.
Procurarea unor bunuri de consum de folosinta indelungata, cum
ar fi locuintele §i autoturismele, precum §i a unor terenuri de pamint,
poate fi considerata investitie doar din punct de vedere contabil. De
ce? Fiindca folosirea acestor bunuri nu contribuie la cre§terea capita-
lului tehnic §i nu constituie o premisa pentru sporirea avutiei natio-
nale. Are loc, pur §i simplu, un proces de schimbare a proprietarului.
§i atit.
In sens economic, termenul „investitie" se folose§te doar in cazul pro-
curarii noilor active fizice: a utilajului, echipamentului, cladirilor desti-
nate activitatii economice, a materiei prime materialelor. Investitiile
fizice sau tehnice sporesc capacitatile de productie ale unei tari.
Investitiile reprezinta totalitatea cheltuielilor care se jac pen¬
tru procurarea bunurilor de capital, in scopul cre§terii capita-
lului fix 5/ a stocurilor de capital circulant fi al sporirii pe
aceasta cale a auutiei nationale. lata §i o definitie mai suc-
cinta: inuestitiile reprezinta acea parte a venitului care este
folosita pentru formarea §i cre§terea capitalului.
Prin investitii are loc procesul de formare, de cre§tere §i de moder-

nizare a capitalului tehnic. Potrivit opiniei lui J.M. Keynes, investitiile
constituie actul economic fundamental care determina o cre§tere a ve¬
nitului national. Investitiile sint, astfel, premisa reala a expansiunii eco¬
nomice'�.
Gh. Cretoiu, V. Cornescu, I. Bucur, Economic, Bucure§ti, ALL Beck, 2003,

p. 388.
Clasificarea investi�iiior
Investitiile au o structura complexa §i pot fi clasificate dupa mai multe

criterii. Astfel, din punctul de vedere al formei de proprietate, investiti¬
ile pot fi: a) private §i b) publice. Dupa originea geografica a capitalului,
pot fi: a) investitii interne §i b) investitii externe (sau strdine).
in lumea contemporana, investitiile straine au luat o amploare fara
precedent, devenind intr-un fel principala for�a motrice a globalizarii.
In anii 1945-1985, volumul investitiilor directe straine a crescut anual
cu 7%, acestea fiind de doua ori mai mari decit ritmurile de cre§tere a
PIB-ului mondial. In anii 1998-2002 insa, volumul acestora a crescut,
in fiecare an, in medie cu circa 17%, ritmurile de cre�tere a PIB-ului
mondial raminind acelea§i - de 3-4% anual.
Din punctul de vedere al modului de formare §i folosire, investitii¬
le se impart in: a) investitii de inlocuire §i b) investitii nete sau de dez-
voltare.
Investitiile de inlocuire sint destinate refacerii §i reinnoirii capitalu¬
lui fix consumat, adica a capitalului scos din functiune in urma uzurii
fizice. Izvorul acestor investitii este fondul de amortizare, cu alte cuvinte
sumele de bani destinate inlocuirii echipamentului, cladirilor, utilaju-
lui uzat.
InvestipHe nete, al caror izvor sint economiile, smt destina¬

te sporirii volumului de capital fix fi a stocurilor de capital
circulant
in viata reala, investitiile nu sint egale cu economiile. Astfel, nu toa-

te economiile sint cheltuite in tara, o parte din ele pleaca peste hotare.
in acela§i timp, de peste hotare pot veni sume importante de bani. in
cazul Republicii Moldova, ace�tia sint banii transfera�i in tara de catre
persoanele care lucreaza peste hotare. Banii care vin in tara sint mai
multi decit economiile facute de moldovenii rama§i acasa.
Din punct de vedere teoretic, se presupune insa ca intr-o tara oa-
recare economiile §i investitiile coincid cantitativ, adica I = E (sau S).
in acest fel, avem o noua formula a venitului national disponibil, care
este: V = C + 1.
MACROECONOMIE 229
Investipile brute (sau totale) constituie suma investipilor de

inlocuire a inuestipilor nete.
Ele contribuie la formarea bruta a capitalului.
lb = In + It
unde: lb - investitiile brute;
In - investitiile nete;
li - investitiile de inlocuire.
>
Investitiile brute au ca scop cre§terea dimensiunilor capitalului ca

factor de produc�ie, precum §i inlocuirea sau modernizarea capitalului
fix aflat in functiune sau consumat. Investitiile brute se numesc astfel
> >
deoarece includ nu numai investitiile noi, adica investitiile nete, ci §i su-

mele de bani destinate amortizarii capitalului.
Clasificarea investitiilor se poate face §i dupa alte criterii. Astfel, du-
pa obiectul destinatiei, investitiile pot fi;
a) productive (aceste investitii au ca obiectiv cre§terea §i moderniza¬
rea utilajului §i a echipamentelor, in urma carora are loc sporirea
volumului global de productie);
b) administrative, destinate imbunatatirii infrastructurii (drumuri,
comunicatii, echipament §colar §i medical etc.);
c) in locuinfe.
Investitiile nete pot fi:
a) materiale (destinate echipamentului, cladirilor, mijloacelor de tran¬
sport productiv etc.);
b) imateriale (sau incorporale), destinate efectuarii cercetarilor §tiin-
tifice, procurarii de brevete §i licente, instruirii muncitorilor, chel-
tuielilor de marketing §i publicitate etc.
O forma specifica a investitiilor imateriale sint investitiile in capi-
talul uman, destinate pregatirii cadrelor, sporirii gradului de cuno�tinte
fi abilitati ale populatiei.
In prezent, eel mai popular manual de teorie economica din SUA este
scris de profesorul Joseph E. Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru
economie (2001), in colaborare cu profesorul Carl E. Walsh. In aceasta
lucrare, investitiile sint clasificate, adica grupate (dupa criteriul cheltuie-
lilor), in trei categorii; a) investitiile in fabrici §i echipamente; b) inves¬
titiile in stocuri, formate prin depozitarea productiei obtinute in scopul
obdnerii unor vinzari mai mari in viitor sau prin depozitarea materiei
prime, in cazul aparitiei unor situatii extrem de favorabile; c) investitiile
rezidentiale, care reprezinta achizitiile de catre menaje de noi locuinte.
Structura investifiilor se modifica in func�ie de ramura economiei
nationale, dar mai ales de nivelul de dezvoltare al tarii respective. Dupa
cum mentioneaza autorii sus-citati'®, „in vechea economic, investitiile
erau asociate cu imaginea construc�iei unei noi fabrici sau a unei cla-
diri de birouri sau cu achizitia unei ma§ini de treierat ori a unei ma-
§ini pentru realizarea de imprimari metalice". A§a a fost in trecut. In
prezent, exista o alta imagine a investitiilor, mai cu seama in tarile in¬
dustrial dezvoltate, unde se vorbe§te tot mai mult de o noua economic.
Astazi investitiile se identifica cu alte imagini, cu alte schimbari. Aceas-
ta transformare se datoreaza, in primul rind, modificarii structurii in¬
vestitiilor, in special cre§terii: a) cheltuielilor pentru procurarea echipa-
mentelor de prelucrare a informatiilor; b) cheltuielilor care sporesc ca-
pacitatea firmei de a inova; c) cheltuielilor facute pentru mentinerea re-
putatiei firmei. Astfel, in SUA, ponderea echipamentelor de prelucrare
a informatiilor §i software in totalul investitiilor a crescut de la 14% in
1980 pina la circa 28% in 2000.
Rata investitiei
»
In scopul masurarii efortului national de investitie, se folose�te o noti-

une speciala, numita „rata investitiei".
Rata investifiei desemneaza partea PIB-ului folosita intr-un

an la form area bruta de capital fix, utilizata pentru reinno-
irea §i cre�terea potenpalului productiv al tarii.
Ri = X 100%
PIB
unde: Ri - rata investitiei;
FBCF - formarea bruta a capitalului fix;
PIB - produsul intern brut.
J. E. Stiglitz, C. E. Walsh, Economie, Editura Economica, Bucure§ti, 2005, p. 593.

MACROECONOMIE 231
Rata investitiei depinde de mai multi factori, in principal de: a) rata

dobinzii §i b) anticiparile subiective ale intreprinzatorilor cu privire la
evolutia cererii §i a ratei profitului. Deoarece depinde de ni§te marimi
instabile, rata investitiei este considerata cea mai instabila componenta
a PIB-ului.
Rata investiUei sau partea din produsul intern brut investita difera
mult de la o tara la alta, precum §i de la un an la altul. Oricum, in me-
die, pentru perioada dintre 1970-1989, Japonia a investit in dezvoltarea
economica circa o treime din PNB, Franta - 20-25%, Marea Britanie §i
SUA - cite 15-20% (Figura 12.3).
1970 1975 1980 1985 1989

— — — Marea ~ "
SUA —
Franca ......... Japonia
Britanie
Sursa: fl>K. CaKC, (D. JlappeH, MaKpoaKOHOMUKa. fnodanbHbiu nodxod, MocKea, 1999, c. 147.
Figura 12.3. Rata medie a investitiei in uneie tari dezvoltate
Rata investitiei
} reflecta efortul national
> de modernizare a unei eco-
nomii. Toate tarile care au avut mari succese economice in trecut au
avut o rata a investitiei inalta. Astfel, in Germania, in anii '50-'60 ai
secolului XX, cind se punea temelia a§a-numitului „miracol economic
german", rata investitiei s-a ridicat pina la un nivel record de circa 60%
din PIB. In toate tarile care au cunoscut ritmuri inalte de dezvoltare in

ultimele doua decenii - China, Singapore, Coreea de Sud - rata inves-
titiei a fost §i a ramas, in fond, la un nivel de aproape 40% din PIB.
In fosta URSS, rata investitiei era destul de inalta - pina la 30-40%
din PIB. In deceniul noua, in anii tranzitiei, acest indicator a fost, in
Republica Moldova, de circa 10-12%, iar in Rusia - de 15-18%. Doar la
inceputul secolului XXI, in Moldova §i in alte tari din fosta URSS, rata
investitiei a inceput sa creasca treptat, ridicindu-se pina la 15-20%. To-
tu§i Moldova trebuie sa faca in acest sens un efort important, deoarece
pina la performantele Chinei §i ale Coreei de Sud (de 30-40%) sau ale
Germaniei (de 60%) mai este mult.
Despre rolul investitiilor in dezvoltarea economica

Facind o mica recapitulare a importantei investitiilor in dezvoltarea eco-
nomiei, mentionam ca „investitiile au rolul hotaritor in modernizarea
aparatului tehnic de productie, in schimbarea structurii de ramura a
economiilor nationale, in viteza cu care ele inainteaza, in cre§terea nu-
marului de persoane angajate in diverse sfere de activitate"''.
Insa rolul investitiilor nu se reduce doar la stimularea cre§terii eco-
nomice. Este adevarat, investitiile fac posibile modernizarea §i largirea
potentialului de productie, aparida unor noi produse §i crearea condi-
tiilor pentru reducerea preturilor. In acela§i timp, pe linga acest rol, in¬
vestitiile sint un factor important care asigura echilibrul economic. In
ce mod? Simplu de tot. Daca economiile facute de menaje (care nu sint
consumate) nu se vor transforma in investitii, pe piata va aparea un sur¬
plus de bunuri necomercializate, adica o supraproductie. Acest lucru va
provoca in mod inevitabil o reducere a nivelului general al preturilor,
apoi o criza economica.
Fiind, astfel, un factor important al cre�terii economice §i un fac¬
tor al asigurarii echilibrului economic, investitiile s-au aflat in centrul
atentiei tuturor doctrinelor economice. Insa in privinta interdependentei
dintre investitii §i alte agregate macroeconomice nu exista o unitate de
" Economie
politica II, Coord. C. Enache, C. Mecu, Editura Fundatiei Romania de
Miine, Bucure?ti, 2004, p. 53.
MACROECONOMIE 233
opinii, de§i U>ate §colile economice au recunoscut rolul decisiv al inves-

tipilor in dezvoltarea economica. Neoclasicii au studiat interdependen-
ta dintre investitii §i rata dobinzii. Ei au ajuns la concluzia ca volumul
investitiilor cre§te atita timp cit productivitatea capitalului (adica adao-
sul de profit creat de investitie) este superioara ratei dobinzii. In opinia
lui Keynes, volumul investitiilor va create atita timp cit rata profit alui
a�teptat (adica viitor) va fi mai mare decit rata dobinzii.
Mai sint oare §i alti factori care influenteaza decizia de a investi?
Factorii care influenteaza decizia de a investi

Factorul principal de care depinde marimea investitiilor sint econo-
miile. Economiile constituie rezultatul comportamentului colectiv al
consumatorilor (menajelor), pe cind investitiile sint determinate de
comportamentul colectiv al intreprinzatorilor. De§i aceste grupuri so-
ciale urmaresc scopuri diferite, de§i decizia de a economisi este luata,
in fond, de menaje, iar cea de a investi - de intreprinderi, la nivelul in-
tregii tari volumul investitiilor, in linii mari, tinde sa-1 egaleze pe eel
al economiilor.
Decizia de a economisi influenteaza asupra ratei dobinzii. La rin-
dul sau, rata dobinzii este indicatorul pe baza caruia se iau nemijlocit
hotaririle de a investi (in acest caz, rata dobinzii este corelata cu rata
profitului). Atunci cind rata dobinzii este joasa, intreprinzatorii sint
incurajati sa investeasca, §i invers, atunci cind rata dobinzii este mai
inalta decit rata profitului, imboldul de a investi poate disparea. Con-
statam deci ca intre decizia de a investi §i rata dobinzii exista o relatie
invers proportionala. Aceasta relatie poate fi reprezentata grafic (vezi
Figura 12.4).
Din figura de mai jos rezulta ca intentia de a investi este mai mare
in punctul A decit in punctul B, deoarece punctul B corespunde unei
situatii cind rata dobinzii este mai mare. De aici conchidem ca rata do¬
binzii influenteaza asupra investitiilor tot astfel cum pretul influenteaza
asupra cererii de bunuri §i servicii.
Pe linga a) marimea economiilor §i b) rata dobinzii, decizia de a in¬
vesti este influentata §i de alti factori. Ace§tia sint:
234 CURS DE TEORIE E C O NOM I CA
I \
.A
Curba cererii
de investitii
iV
L__ 1\
1 \-
----1 %
1
I
1
11
1
1
-1-1-�
Rata dobinzii (i)
Figura 12.4. Corelatia dintre investitie $i rata dobmzii

(curba cererii de investitii)
c) Mdrimea impozitelor. Atund cind povara fiscala este mare, scad

posibilitatile de a economisi, deci §i de a investi.
d) Previziunile a§teptdrile intreprinzdtorilor. Atunci cind intreprin-
zatorii sint optimi§ti §i a§teapta profituri inalte, investitiile cresc.
Din contra, anticiparile pesimiste reduc investitiile.
e) Ritmurile cre�terii economice. In conditiile in care economia se
dezvolta cu ritmuri inalte, cre§te, de obicei, atit marimea absolu-
ta, cit §i rata investitiilor.
f) Progresul tehnico-�tiintific. Atunci cind apar noi tehnologii, noi
utilaje, mai productive, cresc posibilitatile obtinerii unor profituri
mai inalte §i deci cresc §i investitiile.
Sursele de finantare a investitiilor

P 9
Pentru finantarea investitiilor, intreprinderile pot utiliza atit propriile

mijloace, cit §i resursele din afara intreprinderii. Sursele principale de
finantare a investitiilor sint:
1) Mijloacele proprii (autofinantarea), care se formeaza pe baza fon-
dului de amortizare (investitiile de inlocuire), a profitului §i a al-
MACROECONOMIE 235
tor mijloace bane§ti proprii. Autofinantarea asigura independen-

ta intreprinderii. Insa resursele proprii sint, de regula, limitate
§1 intreprinderile sint nevoite sa atraga resurse financiare din
exterior.
2) A doua sursa importanta §i universale de finantare a investiti-
ilor o constituie creditele, adica mijloacele bane§ti §i materiale
imprumutate de la banci §i de la alte intreprinderi §i organi-
zatii.
>
3) Mijloacele financiare atrase de intreprinderi prin emiterea de ac-

tiuni, obligatiuni §i alte hirtii de valoare.
4) Sursele financiare primite din bugetul de stat §i din diferite fon-
duri nebugetare.
Raportul dintre resursele interne §i cele externe de finantare a in-
vestitiilor difera nu numai de la o intreprindere la alta, ci §i de la o tara
la alta, de la o perioada istorica la alta. In linii generale, circa o juma-
tate din sursele de finantare a investitiilor apartine intreprinderilor. In
tarile in care sistemul bancar este bine dezvoltat, iar rata dobinzii este
joasa, finantarea investitiilor se face, in cea mai mare parte, pe baza
creditelor bancare. Din contra, intr-un §ir de tari in tranzitie, cum ar
fi Rusia, Republica Moldova, Ucraina, unde rata dobinzii ramine a fi
destul de inalta, pina la 70% din volumul investitiilor sint finantate din
resursele proprii, fapt ce reduce substantial posibilitatile de investire.
5. Mul ti pli catorul i nvesti ti ilor fi a c c ei e ra to r ul
Principiul multiplicarii constituie unul din elementele fundamental ale

teoriei economice contemporane, fara de care este greu de inteles ca-
racterul interdependentei dintre venit, consum, investitii §i dintre alte
marimi macroeconomice.
Este evident ca o cre§tere a investitiilor va duce la sporirea produc-
tiei, precum §i a gradului de ocupare a fortei de munca. Dar in ce pro-
portie? La aceasta intrebare ne da raspuns teoria multiplicatorului. Ce
este multiplicatorul?
lata o definitie a multiplicatorului, mai bine zis, a efectului multi¬
plicatorului, cum prefera sa spuna speciali§tii din Franta:
„Efectul multiplicatomlu', este un proces pottmt caruia o va-

riape a unei marimi economice (investipile, eforturile, baza
monetara etc.) produce, m decursul unei anumite perioade,
o uariape amplificata (mai mare) a altei marimi (venitui,
creditui etc.)"�".
Efectul multiplicatorului este notat cu un simbol, care este litera

K. In teoria practica economica sint cunoscute mai multe situatii cu
efecte multiplicatoare. Exista, astfel, multiplicatorul investitiilor, multi-
plicatorul exporturilor (o cre§tere a volumului exporturilor genereaza
o cre�tere mai mare, amplificata, a venitului national), multiplicatorul
monetar (o cre§tere a bazei monetare, a banilor posedati de banci ge¬
nereaza o cre�tere mai mare a masei monetare), multiplicatorul fiscal
(o reducere a impozitelor genereaza o variatie amplificata (o cre§tere) a
venitului national) etc.
Multiplicatorul a fost descoperit de economistul englez R. Kahn in
anul 1931. Kahn a analizat teoria multiplicatorului ocuparii fortei de
munca. In anul 1936, J. Keynes descopera multiplicatorul investitiilor.
In acest caz, efectul multiplicatorului investitiilor consta in faptul ca o
cre�tere a investitiilor (cauza) genereaza o cre�tere mai mare (amplifica¬
ta) a venitului national (consecinta).
Multiplicatorul investitiilor (K) se calculeaza ca raportul dintre cre§-
AY
terea venitului (AY) §i cre§terea investitiilor (AI). Adica: K =-
AI
Multiplicatorul investitiilor este, astfel, o marime supraunitara, care
arata cu cit se modified marimea venitului national atunci cind create
volumul investitiilor.
>
Putem deci afirma ca efectul multiplicatorului consta in faptul ca

el stirne§te o reactie de schimbari pozitive in lant, schimbari care sti-
muleaza activitatea economica. Astfel, cre§terea investitiilor cu o unita-
te genereaza cre�terea de mai multe ori, adica cu mai multe unitati, a
venitului obtinut.
>
Dictionnaire deconomie et de sciences sociales, sous la dir. de C. D. Echaudemai-

son, Nathan, 2003, p. 335.
MACROECONOMIE 237
Vom ilustra efectul multiplicatorului investitiilor cu un exemplu

luat din ultima edi�ie a manualului E c o n o mi e politicd (Economics)
scris de laureatii Premiului Nobel Paul A. Samuelson §i William D.
Nordhaus.
„Sa presupunem ca angajez resurse neexploatate pentru a-mi con-
strui o magazie pentru lemne in valoare de 1000$. Timplarii §i produ-
catorii mei de cherestea vor obtine un venit suplimentar de 1000$. Insa
acesta nu este sfir§itul pove§tii. Daca toti cei mentionati au o indinatie
marginala spre consum de 2/3, vor cheltui acum 666,67$ cu achizitio-
narea de noi bunuri de consum. Producatorii acestor bunuri vor obti¬
ne venituri suplimentare de 666,67$. Daca §i inclinatia lor spre consum
este de 2/3, vor cheltui, la rindul lor, 444,44$ sau 2/3 din 666,67$ (ori
2/3 din 2/3 din 1000$). Procesul se va repeta, in fiecare etapa noua, chel-
tuielile reprezentind 2/3 din cheltuielile etapei precedente.
In acest fel ia na§tere un lant nesfir§it de cheltuieli secundare de
consum, lant „generat" de investitia mea initiala de 1000$. De§i este ne-
sfir§it, lantul nostru se diminueaza continuu. In cele din urma, suma
valorilor care il compun este o valoare finita.
Utilizind calcule matematice simple, putem determina cre§terea to-
tala a cheltuielilor dupa urmatorul algoritm:
1000$ 1 X 1000$
666,67 2/3 X 1000$

+
444,44 (2/3)' X 1000$
296,30 (2/3)3 X 1000$

+
197,53 (2/3y X 1000$
3000$ 1/(1-2/3) X 1000$, sau 3 x 1000$

Aceasta arata ca, daca inclinatia marginala pentru consum este de

2/3, multiplicatorul este 3, din care 1 corespunde investitiei principale,
iar 2 cheltuielilor induse de consumul secundar��
Acceleratorul
Multiplicatorul investitiilor explica efectul cre§terii investitiilor asupra
venitului national. Exista oare §i o influenta inversa? Cu alte cuvinte,
care este efectul actiunii diferitelor marimi economice asupra volumu-
lui §i dinamicii investitiilor? Efectul consumului (mai precis, cererea de
bunuri §i servicii) asupra investitiilor a fost studiat de economistul ame-
rican J. Klark, care inca in anul 1917 a descoperit principiul accelerato-
rului, numit adeseori, pur §i simplu, „acceleratorur'.
Potrivit principiului acceleratorului, o cre§tere a venitului §i
consumului genereaza o cre�tere mult mai mare de investipi.
Astfel, putem conchide ca variatiile volumului investitiilor se explica

§i prin variatiile venitului §i consumului, nu numai ale ratei dobinzii.
Pentru ca principiul acceleratorului sa se manifeste din plin, sint
necesare anumite condi�ii, §i anume: a) atunci dnd create cererea, in-
treprinderile nu recurg la ridicarea preturilor, ci cauta sa produca mai
multe bunuri §i servicii, adica sa mareasca volumul investitiilor; b) in
economie exista o situatie de ocupare deplina a bratelor de munca, a§a
incit atunci cind apare o cerere suplimentara de bunuri, intreprinzato-
rii trebuie sa procure cantitati suplimentare de capital (de utilaj, echi-
pamente etc.), §i nu sa recurga la angajarea unui numar suplimentar de
brate de munca. Principiul acceleratorului actioneaza intr-o perioada
de timp mai mare de un an §i numai in faza de expansiune. In perioa¬
da de recesiune are loc o diminuare a investitiilor mai accentuata decit
>
scaderea venitului §i a consumului.

Interactiunea dintre efectul accelerator al venitului §i consumului §i
investitii, precum §i dintre efectul multiplicator al investitiilor §i venitul
§i consumul este prezentata grafic in Figura 12.5.
P. Samuelson, W. Nordhaus, Economiepolitica, Bucure§ti, 2000, p. 545.

MACROECONOMIE 239
Figura 12.5. Interactiunea multiplicator-accelerator m economie
XIII. BANII. PIATA MONETARA $1 PIATA TITLURILOR

MOBILIARE
In capitolul intitulat „Venitul, consumul, investitiile" am studiat diferite-
le modalitati §i surse de finantare a investitiilor. In economia de piata,
intreprinderea i§i bazeaza tot mai mult §i mai mult dezvoltarea pe fo-
losirea resurselor financiare externe. Aceste resurse, sub forma de bani,
pot fi imprumutate, lucru care se face pe piata monetara prin interme-
diul creditului, sau pot fi cumpdrate pe piata bunurilor mobiiiare prin
emiterea de ac�iuni §i obligatiuni. Mai mult. Anume pe piata monetara
economiile se transforma in investitii. In acest fel, intre tema preceden¬
ts §i tema prezenta exista o legatura logica, directa.
1. Banii - „ s mg e le " economiei.

Func tii le fi formele b a n i l o r
Moneda fi banii - si noni m e sau n ot i uni diferite?

Alaturi de piata bunurilor de consum §i de piata factorilor de productie,
piata monetara este una din cele trei mari pie�e ale economiilor con-
temporane. Pe piata monetara se „vinde" §i se „cumpara" o marfa spe-
cifica - banii. Cu alte cuvinte, obiectul tranzactiilor pe piata monetara
sint banii, sub toate formele acestora.
Inainte de a trece la analiza naturii functiilor §i a formelor banilor,

iar mai apoi §i la piata monetara, se cere sa ne oprim un pic la clarifica-
rea nopunilor de „bani" §i „moneda". In cele mai multe cazuri, aceste cu-
vinte sint folosite ca sinonime. Potrivit autorilor care sustin aceasta opi-
nie, banii nu sint altceva decit „denumirea generica pentru toate felurile
de moneda §i semne ale valorii"��. Exista insa §i pareri potrivit carora
„intre notiunile de bani §i moneda nu exista o perfecta identitate"�', de-
osebirile dintre aceste notiuni fiind atit de natura cantitativa, cit §i cali-
tativa. Astfel, profesorul universitar de la Ia§i Elena $tirbu considera ca
„banii" sint o notiune mai cuprinzatoare §i mai veche, incluzind moneda.
Cu alte cuvinte, moneda constituie doar o parte a masei bane§ti, in pri-
mul rind, piesele metalice. Intrucit deosebirile ce exista intre notiunile de
„moneda" §i „bani" pot fi sesizate doar de speciali§tii in materie, in vor-
birea curenta, precum §i in marea majoritate a manualelor universitare,
„banii" §i „moneda" sint folosite ca sinonime. A§a vom proceda §i noi.
Poate oare exista o societate fara bani?

Din punct de vedere teoretic, o asemenea societate ar putea exista §i chiar
a existat in comuna primitiva. Din punct de vedere practic insa, toate
incercarile de a edifica, in mod con�tient, o societate „fara bani" s-au
soldat cu un e§ec definitiv. Despre una din tentativele de a „lichida" banii
ne marturise�te ziarul Pravda din Rusia Sovietica, ziar care in anul 1920
relata cu patos revolu�ionar ca . .iata, dupa primele eforturi ale proleta-
riatului biruitor, temelia milenara a productiei de marfuri se destrama
asemeni unui castel construit din card de joc... Copiii no§tri, devenind
maturi, vor §ti despre bani doar din amintiri, iar nepotii no§tri vor afla
ce-au fost banii doar din manualele colorate de istorie...".
insa nu a fost a§a. Intentia de a scapa de „tirania" banilor, „ca in-
truchipare a tuturor relelor din lume", s-a soldat cu o cre§tere considera-
bila a rolului acestora in dezvoltarea economica §i in viata fiecarei per-
soane. Considerati una din cele mai mari inventii ale geniului uman,
Dicfionar de economic, coordonator: N. Dobrota. Editura Economica, Bucure§ti,

1999, p. 60.
E. §tirbu, Economie. Elemente de teorie fundamentala. Elemente de microecono-
mie. Elemente de macroeconomie, SERCOM LIBRIS, Ia$i, 2005, p. 454.
MACROECONOMIE 241
alaturi de alfabet §i roata, banii au rezistat chiar §i in fata dictaturii pro-

letariatului din Rusia Sovietica. Dupa acest e§ec catastrofal, incercari
de a „anula", de a „desfiinta" banii nu au mai fost facute de nimeni in
mod series. §i astazi ca §i jumatate de mileniu in urma sint la fel de
actuale cuvintele celui mai mare scriitor englez W. Shakespeare: „Aurul
face alb din negru §i din la§ - erou".
In lumea contemporana, banii sint considerati „singele" economiei.
Or, dupa cum se §tie, fara singe nici viata nu poate exista.
Cum au aparut banii?
De§i exista mai multe teorii cu privire la provenienta banilor, in §tiinta

contemporana predomina opinia potrivit careia banii au aparut in urma
evolutiei schimbului de marfuri.
Initial, o marfa se schimba pe o alta marfa. Aceasta forma a schim¬
bului se nume§te „troc" sau „barter". De§i a existat mai multe milenii,
trocul avea un §ir de neajunsuri, care limitau schimbul §i care au ge-
nerat aparitia banilor.
Apropo... despre schimb fi bani

La mceputui secolului al XlX-lea, un geolog francez ajunge in
Africa Centrala, la ni�te triburi care nu cuno§teau tnca banii.
Pentru cercetarile sale, savantui avea nevoie de o luntre. A ve-
nit la piata, a gasit o persoana care avea o luntre de vtnzare
§i i-a propus o suma de bani, tn monede de aur. Proprietarul
luntrei nici nu vroia sa auda de monedele de aur; el intentiona
sd-§i schimbe marfa pe ni§te coaste de filde§. Francezul a gasit
un individ ce „vindea" coaste de filde�, dar acesta dorea sd le
schimbe doar pe ni�te instrumente de pescuit. Pma la urma,
dupa mai multe cdutdri, savantui a gasit pe cineva care a ac-
ceptat monedele de aur in schimbul marfii sale. Fdcind apoi al-
te citeva operatiuni de schimb, geologul a reu§it, in sfir§it, sd-§i
procure luntrea de care avea nevoie.
Anume pentru a facilita schimbul, pe fiecare piata se impune treptat

0 marfa cautata de toata lumea §i care incepe sa joace rolul de marfa-bani
sau de echivalent general. Aceasta functie a fost indeplinita, de la o tara
242 CURS DE TEORIE ECON OMICA
la alta §i de la o epoca la alta, de cele mai diverse marfuri, cum ar fi: sarea,
ceaiul, tutunul, tesaturile, blanurile, metalele etc. Aparitia unei asemenea
marfa-bani a facilitat schimbul §i a incurajat specializarea producatorilor.
Cu timpul, functia de intermediar incepe a fi indeplinita pretutin-
deni de metalele pretioase, in primul rind de aur §i de argint. Aceasta
alegere spontana a fost conditionata de proprietatile deosebite ale aces-
tora, cum ar fi: materializarea unei valori insemnate intr-o cantitate §i
un volum redus, astfel incit banii puteau fi u§or transportati in canti-
tati nelimitate; inalterabilitatea metalelor pretioase, ce se manifesta prin
faptul ca nu-§i pierd valoarea in functie de temperatura §i de timp; in
fine, atit aurul, cit §i argintul sint omogene, divizibile, cu o oferta limi-
tata §i greu de contrafacut.
Moneda batuta din aur §i argint apare in China prin secolul al XI-
lea i.Hr., iar in Grecia Antica - in secolul al Vll-lea i.Hr.
Alexandru Macedon (356-323 i.Hr.) a fost primul rege care §i-a im-
primat chipul pe moneda uria§ului sau imperiu. Acest exemplu a fost
apoi urmat de toti monarhii §i de conducatorii de state.
Timp de circa 26 de secole, adica din sec. al Vll-lea i.Hr. pina la primul
razboi mondial, adica anul 1914, banii au circulat sub forma monedelor
metalice, in general, de aur §i de argint. Incepind cu secolul al XVII-lea,
in circulatie, pe linga monedele de aur §i de argint, au inceput sa circu-
le §i banii de hirtie. Dupa primul razboi mondial insa, este suspendata
circulatia banilor de aur §i de argint in favoarea banilor de hirtie.
Astfel, putem conchide ca, in evolutia lor, schimbul §i moneda au
cunoscut patru etape (care corespund formelor monedei), §i anume:
a) trocul;
b) banii-marfa;
c) moneda de metal;
d) banii de hirtie.
Definirea banilor prin fu nctiiie acestora
Pentru a raspunde la intrebarea ce sint banii, trebuie mai intii sa ana-

lizam functiiie acestora. Mai mult, cunoscind functiiie indeplinite' de
bani, putem determina u§or rolul acestora in desfa§urarea activitatii eco-
nomice. lata care sint principalele functii ale banilor:
MACROECONOMIE 243
1. Banii ca unitate de masurd (aceasta functie mai este numita „eta-

lon al preturilor" sau ..instrument de masurare a valorii"). Ce este
o unitate de masura? Ce masoara banii?
Pentru a intelege mai bine esenta acestei functii. vom recurge la une-
le exemple (in acest caz, comparadi) din alte domenii. Astfel. unitatea
(sau instrumentul) de masura a greutatii este kilogramul. a lungimii -
metrul, a energiei electrice consumate - kw/ora etc. Banii sint o unitate
de masura a valorii diferitelor bunuri §i servicii din cadrul economiei,
o unitate de stabilire a pretului acestora.
Banii indeplinesc, in mod abstract, functia de unitate de masura.
Astfel, pentru a fixa pretul unui automobil, nu este neaparat necesar sa
�inem la momentul respectiv banii in mina sau in buzunar.
Pentru indeplinirea functiei de masurare a valorii, se stabile§te un
etalon monetar, care in trecut avea drept suport cantitatea de aur pe
care o reprezenta fiecare unitate monetara; de exemplu, din anul 1872
pina in 1934, un dolar SUA reprezenta 1,504 g de aur fin.
Incepind cu ultimele doua decenii ale secolului XX, dupa demoneti-
zarea aurului, etalonul monetar este determinat de unitatea elementara
de putere de cumparare a monedei respective.
2. Banii ca mijloc de schimb sau mijloc de circulafie. Aceasta func¬
tie banii o indeplinesc prin intermedierea schimbului, eliminind
astfel trocul. In acest caz, formula schimbului devine: M-B-M. La
prima faza, marfa este vinduta pentru o suma de bani oarecare,
iar la cea de a doua, banii obtinuti se transforma in bunurile de
y y
care are nevoie persoana respectiva. Fara bani ar fi imposibile mi-

liardele de tranzactii ce au loc anual in fiecare economie moder-
y
na, precilm §i in relatiile dintre tari. Unii speciali�ti socotesc, din

acest considerent, ca aceasta §i este principala functie a banilor.
3. A treia functie importanta a banilor este cea de conservare a va¬
lorii, numita §i functia „de tezaurizare" sau „de mijloc de econo-
misire". In fine, acestei functii i se mai spune „functia de rezer-
va a puterii de cumparare". Sub forma monedei de aur §i de ar-
gint, iar in prezent sub forma valutelor liber convertibile (dolarul,
euro, lira sterlina etc.), care au o putere de cumparare mai mult
sau mai putin stabila, moneda poate fi pastrata fie in banci, fie
in safeuri speciale, fie „la ciorap", ca apoi sa fie folosita pentru

procurarea bunurilor necesare. Banii indeplinesc aceasta functie
deoarece ei sint o intruchipare a oricarei avutii.
Acum, cunoscind principalele functii ale banilor, am putea formula
§i o definitie a acestora.
A�adar, banii reprezinta un bun acceptat de toata lumea

tn calitate de mijioc de schimb, mijioc de tezaurizare 5/ uni-
tate de masura.
In economiile moderne, banii indeplinesc §i alte functii. Astfel, ei

au devenit un instrument important de gestiune strategicd a economiei.
Manevrind cu masa monetara §i cu rata dobinzii, guvernele contempo-
rane influenteaza in mod nemijlocit activitatea economica. Banii pot
servi drept instrument eficient de depa§ire a crizelor economice, de in-
curajare a exporturilor, de redistribuire a venitului national.
Formele contemporane ale banilor

Pe parcursul indelungatei lor istorii, tipurile de bani s-au modificat in-
truna, pentru ca in lumea contemporana sa se impuna sub forma de
moneda materiala §i moneda scripturala. La rindul sau, moneda mate¬
rials imbraca doua forme; moneda metalica (sau divizionara) §i mone¬
da de hirtie.
Vom trece acum la analiza formelor banilor, respectind ordinea apa-
ritiei acestora. A§adar, formele contemporane ale banilor sint:
1. Moneda metalica, numita §i „divizionara". In prezent, moneda
metalica consta din piesele metalice de nichel, cupru, alumi-
niu §i diferite aliaje de o valoare mica. Monedele de 5 banuti
§i de 1 cent sint monede metalice. Pina la inceputul secolului
al XlX-lea, moneda metalica, sub forma monedelor de aur §i de
argint, a fost forma dominanta a banilor. Treptat insa, mone¬
da metalica de aur §i de argint este inlocuita cu banii de hirtie,
proces numit „demetalizarea banilor", iar dupa primul razboi
mondial este scoasa complet din circulatie. Ramin in circulatie
doar monedele de o valoare marunta, confectionate din nichel,
cupru sau aluminiu.
MACROECONOMIE 245
2. Moneda de hirtie sau biletele de banca. De exemplu, in Republi-

ca Moldova acestea sint bancnotele de 1, 5, 10, 20, 50, 100, 200,
500 §i 1000 de lei, puse in circulatie de Banca Nationala. (Trece-
rea la moneda nationala a avut loc la 29 noiembrie 1993.) Initi-
> ' y
al, in momentul aparitiei lor (secolul al XVII-lea), banii de hirtie

circulau in locul monedei metalice de aur §i de argint. Banii de
hirtie erau, astfel, reprezentantii celor de aur §i de argint §i puteau
fi oricind schimbati in monedele metalice. Mai apoi, dupa ce, in
timpul primului razboi mondial, tarile lumii au suspendat con-
vertibilitatea banilor de hirtie in aur, ace§tia au continual sa cir-
cule, dar deja avind un curs fortat, impus de autoritatile statale.
Moneda divizionara §i banii de hirtie sint numiti „bani in numerar"
sau „monede manuale", dar eel mai des - „moneda fiduciara", deoare-
ce, fara a avea o valoare intrinseca corespunzatoare cu cea nominala,
ea circula pe baza increderii ce i se confera de catre societate.
3. Moneda scripturald sau moneda de cont a aparut ca raspuns la
o cerere crescinda de moneda. Cu o pondere mereu in cre§tere in
structura masei monetare, moneda scripturala a devenit principala
forma de moneda in economiile contemporane. Este o moneda
care nu poate fi pipaita sau vazuta. Ea i§i trage denumirea de la
forma sa „materiala", care este o inscriere facuta in cartile insti-
tutiilor bancare. Moneda scripturala inlocuie§te banii de hirtie atit
in relatiile dintre banci, cit §i in cele dintre alti agenti economici.
Instrumentele de circulatie ale monedei scripturale, care capata o
raspindire tot mai mare in lumea contemporana, sint cecul, viramentul
§i cartea de credit sau cardul.
a) Cecul este un document banesc, ce contine un ordin scris al titu-
larului unui cont catre banca sa de a plati persoanei care detine
cecul o anumita suma de bani.
Aparut in Europa Occidentals inca in secolul al XVI-lea, cecul ser-
ve§te in lumea contemporana ca mijloc de obtinere a banilor lichizi de
pe contul bancar curent, de a efectua anumite transferuri de bani de pe
un cont pe altul, de achitare a marfurilor cumparate. In ultimele dece-
nii, utilizarea cecului s-a redus substantial in folosul banilor electronici,
care capata o raspindire tot mai mare in toate statele lumii.
246 CL/RS D£ TE ORIE ECONOMICA
b) Vdrsdmintele sau viramentele constituie un transfer al banilor de

la un cont la altul, fie in cadrul aceleia§i banci, fie catre alta in¬
stitute financiara. De exemplu, domnul Padure, posesorul unui
cont la „Eximbank", dore§te sa procure un automobil de la pro-
fesorul Roman, care i§i pastreaza banii la „Victoriabank". Pentru
a plati cumparatura, domnul Padure va cere bancii sale sa trans-
fere pe contul domnului Roman suma de 50 000 de lei, pret la
care a fost vindut automobilul.
c) Cardul, numit §i „carte de credit" sau „cartela magnetica", este
un instrument bancar multifunctional, emis de o institutie finan-
ciara, scris pe numele unei persoane care detine un cont in ban-
ca. Cardul sau banii electronici permit proprietarului acestora sa-§i
achite cumparaturile fara a plati cu „bani gheata" bunurile pro-
curate in magazinele utilate cu aparate speciale, capabile „sa ci-
teasca" §i sa extraga suma respectiva de bani. Prin intermediul
distribuitoarelor automate de bani, plasate fie in plina strada sau
metrouri, fie in preajma magazinelor, universitatilor, intreprinde-
rilor sau, eel mai des, in incinta bancilor, posesorul cartii de cre¬
dit poate scoate de pe contul sau suma de bani lichizi solicitata.
Cardul este, astfel, un instrument de economisire, de credit §i de
plata, pe care nu se inscrie nici suma de bani pe care o poseda
proprietarul, nici suma ramasa dupa efectuarea operatiei bancare.
Aceasta informatie este inscrisa pe un document anexat, primit
dupa terminarea operatiunii.
Cele mai raspindite carti de credit sint „VISA" §i „Master card", ca¬
re au o arie de utilizare ce cuprinde majoritatea tarilor lumii §i care pot
fi puse la dispozi�ie §i de bancile din Republica Moldova.
Cardul (cartea de credit) este adeseori numit „moneda electronica".
In realitate insa, cardul nu este o forma speciala de moneda, ci doar eel
mai modern instrument de circula�ie a monedei scripturale.
Moneda divizionara §i banii de hirtie emi§i de Banca Centrala sint
„bani de stat", statul protejindu-i §i garantind indeplinirea functii-
lor lor. Moneda scripturala insa este un produs creat de bancile co-
merciale.
MACROECONOMIE 247
in lumea contemporana, in tarile dezvoltate, moneda scripturala con-

stituie 80-90% din volumul total al banilor in circulatie. In tarile in tran-
» >
zitie, acela§i indicator este de 60-70%. Oricum, tendinta ce se impune

pretutindeni este de transformare a monedei fiduciare (adica a monedei
metalice §i a bancnotei) in „bani de buzunar", folositi pentru procura-
rea obiectelor de destinatie curenta §i pentru plata bac§i§urilor in resta-
urante §i hoteluri. Anume a§a se procedeaza deja in SUA, unde doar
3% din salariati primesc salariul sub forma „lichida". Restul salariatilor,
adica majoritatea covir§itoare, sint remunerati prin intermediul bancilor,
fie prin conturi bancare, fie prin carduri. In cazul dat, §i platile pentru
achitarea bunurilor §i serviciilor se fac prin virament sau prin card.
Masa monetara
Masa monetara constituie cantitatea totala de moneda, in-

diferent de forma acesteia, aflata in circulate la momentui
dat. Masa monetara este o variabila sub for m a de stoc.
Atunci cind analizam masa monetara, urmeaza sa gasim raspuns la un

§ir de intrebari, cum ar fi: care sint factorii ce determina marimea §i
structura masei monetare? Este oare masa monetara o marime arbitra¬
ry sau are anumite limite? etc.
In trecut se considera ca masa monetara este formata doar din nu-
merar. In anii '30 ai secolului XX insa, la numerarul detinut de agentii
economici s-a adaugat §i moneda scripturala. Astfel, masa monetara se
compune din doua componente de baza:
a) Numerarul sau disponibilitatile bane§ti propriu-zise, formate din
moneda de metal §i banii de hirtie, numi�i bani in numerar sau
bani lichizi;
b) Mijloacele bane§ti inscrise pe conturile bancare ale clientilor (mo¬
neda scripturala), numite §i „disponibilitati semimonetare" sau
„aproape bani", care se pot transforma (teoretic) in bani lichizi
in orice moment.
In ultimele decenii, ramine inca dominanta tendinta de cre§tere a
ponderii celei de-a doua componente, adica a monedei scripturale, in
structura masei monetare.
Agregatele monetare
Pentru analiza structurii masei monetare, sintfolosite a�a-nu-

mitele agregate monetare. Acestea sint ni§te indicatori cu
ajutorul carora se masoara o anumita componenta a masei
monetare, componenta ce are o autonomic relativa m ca-
drul intregului §1 anumite functii specifice.
Fiecare tara folose§te un numar diferit de agregate monetare. Astfel,

in SUA sint utilizate 5 agregate, pe cind in Franta - numai trei. Ori-
cum, in orice tara agregatele de baza sint acelea§i:
Agregatul monetar reprezinta banii lichizi aflati in circulatie (banc-
notele §i moneda metalica), precum §i conturile bancare, care sint ges-
tionate prin intermediul cecurilor, precum §i cecurile de calatorie.
Agregatul monetar este format din Mj la care se adauga depozi-
tele la vedere (fara conturile bancare operabile prin cecuri), depunerile
la casele de economii, depunerile pe termen scurt la banci.
Agregatul monetar cuprinde, pe linga M�, depunerile pe termen
nelimitat, depunerile §i titlurile de comert in monede straine (converti-
bile), bonurile de tezaur.
Agregatul monetar L, al patrulea agregat, include, pe linga M�, eco-
nomiile contractuale depuse pe termen, precum §i alte plasamente ne-
gociabile.
In I�epublica Moldova, agregatele monetare sint:
-
Mp banii in circulatie;
H (baza monetara) - formata din suma banilor in circulatie §i a re-
zervelor bancilor comerciale;
Mj constituie suma banilor in circulatie §i suma depunerilor la vede¬
re ale bancilor comerciale in valuta nationala;
este format din M, §i depunerile in termen in valuta nationala;
M3 este format din §i depunerile in valuta straina.
Raportul dintre (sau L) §i PIB constituie gradul de monetizare a
economiei. In Republica Moldova, in urma cre§terii fluxului de valuta
straina, in principal a veniturilor trimise in tara de persoanele care lu-
creaza peste hotare, are loc o tendinta accentuata de sporire a nivelului
de monetizare a economiei nationale. De la 18% in anul 1999, acest in-
MACROECONOMIE 249
dicator s-a ridicat pina la circa 25% in anul 2005, ceea ce este un factor
pozitiv pentru dezvoltarea economica. In urma acestor transferuri de
bani de peste hotare, depunerile in valuta straina constituie deja peste
50% din depunerile in bancile comerciale.
Marimea masei monetare depinde nu numai de volumul schimbu-
rilor mijlocite de diferite componente ale masei monetare, ci §i de vi-
teza de rotatie
> a unei unitati> monetare. Pentru a avea o idee mai clara
despre viteza de rotatie a unei unitati monetare, sa ne amintim poves-
tirea lui Vasile Alecsandri Istoria unui galbin.
Apropo... despre viteza de rotatie a banilor

Sa presupunem ca un student cumpam un buchet de flori
plate§te pe el 100 de lei. Negustorul de flori merge la piata
§i cu 100 de lei cumpard doud kilograme de came. In fine, tn
aceea§i zi, negustorul de carne merge la librarie §i li cumpdra
fiicei sale, care este studenta, un uolum de „Teorie economica",
platind pentru aceasta 100 de lei. Astfel, in aceea�i zi, bancno-
ta de 100 de lei a deseruit trei tranzacfii, pentru care a r f i fast
necesare trei bancnote a cite 100 de lei, dacd banii a r fi circu-
lat cu o viteza mai mica.
In acest fel,' viteza de circulatie

> a unei unitati > monetare este un fac-
tor important care determina cantitatea de bani de care are nevoie o
economie.
Potrivit teoriei cantitative a banilor, formulata de economistul ame-
rican Irving Fisher in anul 1911, masa monetara poate fi calculata dupa
urmatoarea formula:
M,x V,+ M s xV s = PxQ�
f f
unde:
- cantitatea de moneda fiduciara (numerarul sau „banii gheata");
- cantitatea de moneda scripturala;
- viteza de circulatie a monedei fiduciare;
y - viteza de circulatie a monedei scripturale;
P - nivelul general al preturilor;
Q - cantitatea de bunuri propusa pentru vinzare.
Din formula propusa de I. Fisher se vede ca masa monetara este de-

pendenta de mai multi factori, §i anume: nivelul general al preturilor,
cantitatea de bunuri §i servicii propusa pentru vinzare, viteza de circula-
tie
> a unei unitati> monetare. Toate aceste marimi se afla in situatie> de in-
terdependenta. De exemplu, nivelul preturilor se afla intr-o dependents
directa de marimea masei monetare. Astfel, in urma cre§terii cantitatii de
moneda puse in circulatie, are loc: a) o cre§tere proportionals a nivelului
general al preturilor §i b) o diminuare a valorii unei unitati monetare.
Insa, a§a cum avea sa demonstreze mai tirziu J. Keynes, aceasta te-
orie nu are o aplicatie generala.
2. Plata monetara. Cererea fi oferta de ban!
Ce este piata monetara?
Piata monetara este Jocul" unde se fac tranzacpile cu mo¬

neda, piata pe care se „umd" se „cumpdra" banii.
Pe aceasta piata, in urma confruntarii dintre cererea §i oferta de bani,

se stabile§te pretul banilor. In trecut, piata monetara era una interban-
cara. De citeva decenii, din aceasta piata fac parte §i alte institutii fi-
nanciare, cum ar fi fondurile de pensii, societatile de asigurari etc.
Piata monetara este „locul" unde se intilnesc cererea de bani, venita
din partea agentilor economici §i a statului, §i oferta de resurse mone¬
tare, venita din partea bancilor §i a altor institutii financiare.
Cererea de moneda
Cererea de moneda vine din partea acelor agenti economici care se afla
in situatia de a cheltui mai mult decit resursele proprii. Cererea de mo¬
neda depinde de mai multi factori, cei mai importanti dintre ei fiind
urmatorii��:
1) Nivelul preturilor. Cu cit preturile sint mai inalte, cu atit mai multi
bani sint necesari pentru circulatie.
dKOHOMunecKUH meopuH. VnedHUK dnn eysoe, Hofl pefl. B. KaMaeBa, 10-e m-

AaHwe, MocKBa, Msfl. qenxp BTIAflOC, 2004, c. 316.
MACROECONOMIE 251
2) Volumul real al producfiei. Pe masura cre�terii volumului pro-

ductiei cresc §i veniturile reale, ceea ce presupune §i cre§terea
cererii de bani.
3) Viteza de circulatie a banilor. Toti factorii care influenteaza viteza
de circulatie a banilor influenteaza §i cererea de bani.
4) Rata dobinzii.
Astfel, cererea de bani va fi cu atit mai mare, cu cit va fi mai mare
venitul national nominal, cu cit vor fi mai inalte preturile, cu cit mai
multe tranzactii vor fi efectuate §i cu cit vor fi mai mici viteza de rota-
tie a banilor §i rata dobinzii.
J. Keynes a divizat cererea de bani in doua categorii: a) cererea de
bani pentru tranzactiile comerciale; b) cererea de bani pentru afaceri.
(Cererea de bani pentru afaceri urmare§te scopul obtinerii unui venit
oarecare.)
Factorul principal care determina cererea de moneda lichida pentru
tranzactiile comerciale este marimea veniturilor.
In eel de al doilea caz, volumul cererii de bani depinde de rata do¬
binzii. Intre rata dobinzii §i cererea de bani exista o relatie invers pro-
portionala: cu cit va fi mai mare rata dobinzii, cu atit mai mica va fi
cererea de bani. Aceasta interdependenta poate fi reprezentata grafic prin
curba cererii de moneda (Figura 13.1).
d'M
d',
unde: d' - rata dobinzii;
M - moneda ceruta.
0 M. M M
Figura 13.1. Curba cererii de moneda

252 CURS DE TEORIE E CON OMI CA
La un nivel al ratei dobinzii d'� cererea de moneda va fi Mj. O data

cu reducerea ratei dobinzii pina la d�, cererea de moneda va create pina
la M�.
Oferta de moneda
Oferta de moneda reprezinta cantitatea de moneda pu-

sa la dispozitia agentilor economici de sistemul bancar al
unei tari.
/
Principalii ofertanti de moneda sint: Banca Nationala (sau Centra-

la), Trezoreria §i bancile comerciale. Banca Nationala emite, adica tipa-
re§te, banii ceruti de piata. Bancile comerciale creeaza insa cea mai
mare parte a masei monetare prin „tiparirea" monedei scripturale. Ast-
fel, in economiile contemporane, oferta de moneda vine nu atit din par-
tea Bancii Nationale, care emite bani, cit mai ales din partea bancilor
comerciale, in urma activitatii specifice a acestora de a crea moneda
scripturala.
Oferta de bani pe piata monetara poate create sau se poate redu¬
ce. Exista factori care contribuie la reducerea ofertei de bani. Ace§-
tia sint cunoscuti. Vom nominaliza aici deci factorii care determina
cre§terea ofertei de bani sau in ce conditii sistemul bancar va „scoate"
(va oferi) pe piata monetara o cantitate mai mare de bani. Ace§ti fac¬
tori sint:
1) In conditii normale, principalul factor al cre§terii ofertei de bani
este sporirea cantitatii de bunuri §i servicii destinate vinzarii.
2) Reducerea vitezei de circulatie a banilor, cind o unitate monetara
intermediaza un numar mai mic de tranzactii. >
3) Cre§terea deficitului bugetar, care, de regula, este acoperit de ba¬

nii imprumutati de la sistemul bancar.
4) Retragerea din circulatie §i pastrarea „la ciorap", in safeuri etc. a
unei cantitati de bani de catre menaje. Pentru asigurarea stabili-
tatii economice, statul, prin intermediul Bancii Centrale, contro-
leaza in permanenta oferta de moneda, pentru ca aceasta sa nu
depa§easca necesitatile reale ale economiei.
MACROECONOMIE 253
5) Unul din factorii principali care influenteazd sporirea sau di mi-

nuarea ofertei de hani este m dr i m e a ratei dobinzii. Intre oferta
de moneda §i rata dobinzii exista o relatie pozitiva; o data cu
cre§terea ratei dobinzii, create §i oferta de bani, iar atunci cind
rata dobinzii se reduce, scade §i oferta de moneda. Aceasta re¬
latie poate fi reprezentata grafic prin curba ofertei de moneda
Figura 13.2. Curba ofertei de moneda
O data cu cre§terea ratei dobinzii de la d', pina la d'�, oferta de mo¬

neda va spori de la pina la M�.
Echilibrul pietei monetare

Echilibrul pietei monetare se stabile§te in urma confruntarii dintre ce-
rerea §i oferta de moneda. Intrucit atit cererea, cit §i oferta de moneda
sint influentate de o multime de factori, echilibrul pietei monetare este
foarte dinamic §i se modifica foarte u§or.
Echilibrul dintre cererea §i oferta de moneda se stabile§te in punctul
in care rata dobinzii este aceea§i atit pentru cererea, cit §i pentru oferta
de moneda (Figura 13.3).
Figura 13.3 ne demonstreaza ca, atunci cind cererea de moneda create
de la C, la C�, iar oferta de moneda ramine neschimbata, rata dobinzii
se va ridica de la d� pina la d�, adica pina in punctul E�, cind se va sta-
bili un nou echilibru intre cererea §i oferta de bani.
254 CURS DE TE ORIE ECONOMICA
0 M. M M
unde; d - rata dobinzii;
-
d, 5i dj rata dobinzii m conditiile de echilibru al pietei monetare;
- cantitatea de moneda in conditiile de echilibru al
M, §i pietei monetare;
- curba cererii de moneda;
C, 5i Cj
0 - oferta cererii de moneda;
-
E, §i Ej puncte de echilibru pe piata monetara.
Figura 13.3. Echilibrul piefei monetare
3. CredituI fi sistemul bancar

Creditul a aparut inca in Antichitate, dar s-a impus ca una din cele mai
importante componente ale vietii economice o data cu trecerea la capi¬
talism, adica in secolele XIV-XV.
Ce este creditul?
Creditul este o relatie de acordare a banilor (sau altor bu-

nuri) cu imprumut, m conditiile rambursarii acestora f/ ale
plapi seruiciului prest at
Notiunea de ..credit" provine de la latinescul ..credo", ce inseamna

..incredere". Cu alte cuvinte, relatiile de imprumut apar intre persoanele
care au incredere una in alta. Trebuie sa existe siguranta ca banii im-
prumutati vor fi intor§i la timp, insotiti de o recompensa oarecare. Su-
MACROECONOMIE 255
biectii unei relatii de credit sint creditorul §i debitorul. Creditorul este

persoana (sau agentul economic) care da un imprumut, care acorda cre-
ditul. Debitorul este persoana (sau agentul economic) care beneficiaza
de credit, care prime§te imprumutul §i care urmeaza sa-1 achite in ter-
menul §i in conditiile stabilite din timp.
Astfel, cele doua principii de baza ale relatiilor de credit sint; a) ram-
bursarea resurselor imprumutate; b) plata pentru serviciul acordat.
Rolul fi functiile creditului
Prin intermediul creditului, mijloacele materiale §i bane§ti disponibi-

le (adica temporar nefolosite) ale populatiei, intreprinderilor §i statului
sint adunate, concentrate §i utilizate pentru dezvoltarea acelor domenii
care, la momentul dat, asigura obtinerea celor mai mari profituri. Anu-
me creditul, sporind posibilitatile financiare ale intreprinderilor, asigura
reluarea procesului de productie in proportii semnificative, faciliteaza
reutilarea §i modernizarea acestora. Stimulind consumul, creditul devi-
ne unul din factorii cre�terii economice.
In economiile contemporane, creditul indepline§te mai multe func-
tii, cele mai principale dintre ele fiind:
1) Functia de redistribuire a resurselor economice (in principal a ba-
nilor) temporar disponibile intr-un domeniu de activitate in ra-
murile care in momentul respectiv au nevoie de aceste resurse.
2) Functia de concentrare a capitalului, deoarece acumularile marun-
te se transforma in capitaluri importante.
3) Funcfia de reglementare a vietii economice, de directionare a mij-
loacelor bane§ti disponibile cu precadere in domeniile pe care sta-
tul le considera prioritare.
Formele creditului
Creditul poate fi clasificat dupa mai multe criterii, cum ar fi: subiectii
§i obiectul creditului, durata §i obiectivele creditarii etc.
Din punctul de vedere al obiectului imprumutului, creditul se im-
parte in:
a) credit comercial;
b) credit bancar;
c) credit de consum.
Creditul comercial, aparut m Italia mca in secolele XII-XIII,
este creditul acordat de o mtreprindere altei intreprinderi, de
obicei de un industrial unui comerciant, sub forma unor pro-
duse sau servicii cu efectuarea platii la o data ulterioara.
Instrumentul creditului comercial este polifa (sau cambia), adica un

titlu de credit prin care persoana ce imprumuta se obliga, in scris, sa
restituie la o data oarecare costul produsului oferit sau al serviciului
prestat, cu sau fara remunerare. Durata unui astfel de tip de credit este,
de regula, de 90 de zile.
Creditul comercial are drept obiectiv accelerarea procesului de co-
mercializare a marfurilor §i de obtinere a profitului. Acest tip de credit
este limitat atit dupa marime, cit §i dupa aria de raspindire, deoarece se
acorda dear persoanelor bine cunoscute. De§i mai exista inca §i astazi,
creditul comercial a fost, in general, inlocuit cu creditul bancar.
Creditul bancar este deja un imprumut acordat de ni§te in¬
treprinderi specializate, numite band. El este acordat numai
in bani, pe termene mult mai mari, pina la z e d de ani, §i
in marime a solicitata de oricare agent economic capabil
sa-l ramburseze.
Cea mai moderna forma a creditului, aparuta, in fond, dupa eel

de al doilea razboi mondial, este creditul de consum. Acest tip de im¬
prumut este acordat de intreprinderile comerciale menajelor, pentru pro-
curarea, cu plata in rate, a bunurilor de folosinta indelungatd: auto¬
mobile, frigidere, televizoare etc. Dupa ce prezinta documentele care
atesta capacitatea de a rambursa imprumutul §i achita o parte nein-
semnata din pretul marfii solicitate, cumparatorul devine proprieta-
rul acesteia, urmind ca in fiecare luna sa achite o cota anumita din
acest pret.
Din punctul de vedere al termenului de acordare, adica al termene-
lor in care trebuie intors, creditul bancar se imparte in:
a) credit pe termen scurt (de pina la un an);
MACROECONOMIE 257
b) credit pe termen mediu (intre un an §i cinci ani);

c) credit pe termen lung (mai mult de cinci ani, adeseori pina la 20-
30 de ani).
Creditul pe termen scurt este solicitat in cazul procurarii mijloacelor
circulante ale intreprinderii (materie prima, resurse energetice, plata sa-
lariilor), pe cind creditul pe termen lung se solicita pentru reconstruirea
§i modernizarea intreprinderilor, construirea unor noi unitati economi-
ce, uzine, centre comerciale, imobile pentru birouri etc.
Este bine sa ai incredere in agentii economici carora le imprumuti
un bun material, o suma de bani sau un serviciu, dar, se zice, „paza
buna trece primejdia rea". De aceea doar in cazuri exceptional credi¬
tul se acorda fara anumite garantii materiale. In rest, adica in marea
majoritate a cazurilor, pentru a obtine un imprumut in bani, debito-
rul este obligat sa prezinte anumite garantii materiale, „garantii" care,
in cazul nerambursarii creditului, devin proprietate a bancii. Acesta
§i este creditul real, spre deosebire de creditul personal, pentru obti-
nerea caruia nu se cer nici un fel de garantii. In calitate de garantii
materiale (de gaj) pot servi: terenurile de pamint, constructiile nefini-
sate, apartamentele §i casele de locuit, alte bunuri imobiliare. Rar de
tot sint acceptate in calitate de gaj §i bunurile mobiliare, automobilele,
de exemplu.
Bancile $i sistemul bancar
Apropo... despre band

hfiecare localitate din SUA, oricit de mica arfi aceasta, exista
0 biserica j; o banca. Americanii, un popor credincios (pe banc-
nota de 1 dolar este scris: „Noi credem m Dumnezeu"), vizitea-
zd in mod regulat biserica, pentru a-§i „pastra" §i a-fi inmul-
ti bogapa lor spirituald, pacea sufleteascd, echiUbrui interior,
pentru a face mai strinsd legdtura lor cu Cel de sus. La banca
americanii se due (mai des ca alte popoare) pentru a-§i pastra
§i a-fi tnmulp bogapa lor materiald. reu�esc...
Ce este banca?
Banco este o institupe (unii autori o numesc Jntreprinde-
re") ce are dreptui (pr'm obpnerea unei licence speciale) de
a pastra banii persoanefor fizice §i ai agenfilor economici (§i
a-i intoarce la prima cerere a acestora), de a crea moneda
scripturala f/ de a acorda credite.
Banca este organizatia responsabila de reglementarea circulatiei ba-
nilor in tara.
> Daca insa facem abstractie> de rolul deosebit al bancii in
activitatea economica, banca este o „intreprindere" ce urmare§te scopul
obtinerii unui profit, adica activitatea bancara reprezinta o afacere ca
oricare alta. Totu§i banca este o intreprindere specifica, ce acorda ce-
lorlalti agenti economici anumite servicii financiare.
Banca este un element, „o veriga" a unui intreg sistem de institutii
bancare §i financiare, ierarhizate dupa anumite principii. Despre mari-
mea acestui sector ne vorberte §i faptul ca in sistemul bancar sint an-
gajate 3-5% din forta de mu ica ocupata.
Sistemul bancar contemporan include trei elemente de baza: Banca
Centrala (sau banca de emisie), bancile comerciale §i institutiile credi-
tar-financiare specializare, care cuprind atit organizatii bancare, cit §i
nebancare.
1) Banca Centrala sau de emisie, numita in unele tari „Banca Na-
tionala", in altele - „Banca de Stat", in Marea Britanie - „Banca
Angliei", iar in SUA - „Sistemul Federal de Rezerva", este o in-
stitutie de stat §i, intr-un fel, „banca bancilor". Ea elaboreaza po-
litica monetara §i este responsabila de emiterea banilor §i de sta-
bilitatea monedei nationale.
>
2) Bancile comerciale, eel de-al doilea element al sistemului bancar

contemporan, detin locul principal, ca pondere, in sistemul ban-
car. Denumirea de „comerciala" a aparut in secolul al XVII-lea,
cind bancile deserveau, in principal, comertul. Primele banci au
luat fiinta in Italia (secolul al XV-lea), apoi la Amsterdam §i Lon-
dra. Initial, bancile erau ni§te simpli comercianti, care se ocupau
cu vinderea §i cumpararea banilor. In lumea contemporana, ban¬
cile comerciale s-au transformat in ni§te „magazine universale fi¬
nanciare", care acorda o gama larga de servicii financiare §i de-
MACROECONOMIE 259
servesc toate tipurile de intreprinderi, fie acestea industriale, co-

merciale sau agricole.
La inceputul anului 2006, in Republica Moldova activau 15 banci
comerciale. Cele mai mari banci erau: Moldova Agroindbank (marimea
activelor - 3,7 mlrd lei), Banca de Economii (3,4 mlrd lei), Victoriabank
(2,08 mlrd lei) §i Moldindconbank (1,8 mlrd lei). A fost deschisa §i o
reprezentan�a a cunoscutei banci austriece Raiffeisen Bank.
Sistemul bancar moldovenesc are un caracter similar cu sisteme-
le bancare existente in statele Uniunii Europene. Aceasta inseamna ca
toate institutive bancare pot efectua orice tip de activitate §i presta ori-
ce servicii clientilor lor.
>
In anul 2006, capitalul social al bancilor comerciale din Republica

Moldova era format din mijloacele investitorilor autohtoni §i ale celor
straini, in proportie de aproximativ 40% §i, respectiv, 60%. Printre in-
vestitorii straini sint banci din Romania, Grecia, Rusia, Cipru, SUA, El-
vetia, Israel, Marea Britanie, Germania, Belgia, Austria.
3) Institufiile financiare specializate au o components destul de ete-
rogena, incluzind: a) organizatii bancare, b) organizadi financiare
nebancare. Din prima categorie fac parte: bancile investitionale,
bancile de comert exterior, bancile ipotecare (care acorda credi-
te pe termen lung, acceptind in calitate de gaj proprietati imobi-
liare, de regula, pamint), casele de economii (care sint un tip de
banci ce mobilizeaza disponibilitati bane§ti neinsemnate ale po-
pulatiei).
Din institutiile financiare specializate nebancare fac parte societatile
de asigurari §i fondurile de pensii.
Societatile de asigurari. In momentul aparitiei lor, aceste societati
indeplineau doar functia de a asigura agentilor economici §i persoane-
lor fizice pierderile cauzate de anumite situatii imprevizibile. Primele
operatiuni de asigurare, efectuate inca in Evul Mediu, au avut ca obiect
comertul maritim, care pe atunci era insotit de o multime de riscuri.
Treptat, aria de acordare a serviciilor de asigurare s-a largit, cuprinzind
asigurarea in caz de incendiu, furt, diferite calamitati naturale (seceta,
inundatii, cutremure de pamint, grindina etc.), accidente rutiere, rise
de boala, alte riscuri.
Dupa eel de al doilea razboi mondial, societatile de asigurari, acu-

mulind sume uria§e de bani, au inceput sa indeplineasca §i ni§te functii
proprii bancilor comerciale, cum ar fi: acordarea de imprumuturi ba-
ne§ti §i procurarea hirtiilor de valoare emise de stat.
In fosta URSS, pe teritoriul RSS Moldovene§ti functiona doar o sin-
gura societate de asigurare, numita „Gosstrah". In prezent, activeaza o
multime de societati de asigurare, inclusiv cu participarea firmelor stra-
ine, cum ar fi: QBI-ASITO, Delta etc.
Fondurile de pensii sau fondurile asigurarii sociale indeplinesc, de
asemenea, unele functii proprii cindva doar bancilor comerciale.
Functiiie
p
institutiilor
t
din sistemui bancar
Chiar din momentul aparitiei lor, bancile au indeplinit §i indeplinesc
doua categorii de functii: a) active; b) pasive. Cea mai importanta func-
tie activa consta in acordarea de imprumuturi celor care le solicita §i
sint capabili sa le intoarca cu o dobinda oarecare. Principala functie pa-
siva este §i ea simpla §i consta in mobilizarea §i pastrarea economiilor
persoanelor fizice §i juridice. Totu§i functiiie bancilor difera mult de la
o categorie la alta de banci §i institutii creditar-financiare.
A. Banca Centrald (de Stat, Nationals etc.) indepline§te un §ir de
functii specifice, cele mai importante dintre ele fiind:
1) Func�ia de emisie. Aceasta functie consta in „fabricarea" §i punerea
in circulatie a bancnotelor §i a monedei divizionare. Prin aceasta
functie, Banca Centrala asigura reglementarea cantitatii de bani
necesare pentru functionarea normala a economiei, influentind
in mod nemijlocit dinamica ratei dobinzii.
2) Funcfia de elaborare a „regulilor de joe" pentru celelalte institutii
creditar-financiare §i de supraveghere a activitatii acestora.
3) Functia de acumulare de pastrare afondurilor de rezerva obligato-
rii ale bancilor comerciale. Fiecare banca comerciala este obligata sa
creeze un fond de rezerva proportional cu marimea depozitelor
sale, fond care se pastreaza pe un cont special al Bancii Centrale.
4) Funcfia de acordare a creditelor �i de pastrare a banilor guver-
nului. Mijloacele bane§ti ale organelor de stat se acumuleaza §i
se pastreaza pe conturile speciale ale Bancii Centrale, care in-
MACROECONOMIE 261
depline§te, in numele acestor organe, toate operatiunile necesa-

re. Tot Banca Centrala acorda statului imprumuturi sub forma
de credite.
5) Functia de prevenire a falimentarii bancilor comerciale §i de asi-
gurare a stabilitatii sistemului bancar in totalitatea sa.
6) Elaborarea gestionarea politicii monetare valutare a tarii.
In Republica Moldova, Banca Centrala este numita „Banca Nationa-
la a Moldovei" (BNM). Ea activeaza independent de autoritatile executi¬
ve ale statului, fiind responsabila de actiunile sale in fata parlamentului.
Obiectivul principal al BNM este de a realiza §i a mentine stabilitatea
monedei nationale.
>
B. Bdncile comerciale indeplinesc mai multe functii, principalele din-

tre ele fiind:
1) Mobilizarea capitalurilor bane§ti inactive §i transformarea lor in
capital de imprumut. Banii pastrati „la ciorap" „nu pot avea copii",
adica nu cresc in valoare. Bancile comerciale mobilizeaza („adu-
na") sumele de bani disponibile, le string §i le folosesc in scopul
dezvoltarii economiei.
2) Acordarea de resurse bane§ti agentilor economici care au nevoie
de bani pentru lansarea unei afaceri oarecare, largirea productiei,
alte scopuri.
3) Efectuarea platilor §i a decontarilor intre diferiti agenti economici.
4) Efectuarea operatiunilor cu hirtiile de valoare §i vinzarea-cumpa-
rarea de valuta.
Scopul activitdtii bancare este obtinerea unui profit.
Profitul bancar brut reprezinta diferenta dintre dobinzile (comisioa-
nele) incasate de la cei carora banca le imprumuta bani §i dobinzile pe
care banca le plate§te pentru banii pastrap, adica pentru serviciile pa-
sive. Daca din profitul bancar brut se scad cheltuielile legate de intre-
tinerea §i gestionarea bancii, impozitele §i alte plati obligatorii, partea
ramasa constituie profitul net al bancii.
Judecind dupa salariile lucratorilor din sistemul bancar (salariul me-
diu al unui lucrator bancar in Republica Moldova este de peste cinci ori
mai mare decit salariul mediu pe economie), activitatea bancara este de-
osebit de rentabila.
Apropo... despre bancheri

Proprietarul unei ban d li spume unui pheten:
- Am
deja 65 de ani, s m tf oarte bogat §i m- a m mdragostit
de o studenta frumoasa de 18 ani. Cum crezi, §ansele mele vor
create daca li uoi spune ca a m doar 50.
-
�ansele tale vor create la sigur daca vei zice ca ai 75.
4. Plata titlurilor mobiii are
Actiunile fi obligatiunile - instrumente de finantare a agentilor

economic! pe termen lung
Dupa cum am vazut in subcapitolul precedent, finantarea investitiilor se

infaptuie§te atit din contul resurselor proprii, interne (autofinantarea),
cit §i din eel al resurselor imprumutate, externe. Finantarea externa are
loc prin intermedial creditului §i al emiterii de actiuni §i obligatiuni.
Activitatea de finantare a investitiilor sta la temelia functionarii a doua
> > >
piete financiare, care sint: piata monetara §i piata hirtiilor de valoare.

Inainte insa de a trece la analiza functionarii pie�ei hirtiilor de va¬
loare, este necesar sa ne oprim un pic la clarificarea continutului §i a
interdependentei dintre patru categorii apropiate, dar nu identice, care
sint; piata capitalului, piata monetara, piata financiara, piata hirtiilor de
valoare. In aceasta privinta, pina in prezent exista mai multe puncte de
vedere. Astfel, unii speciali§ti folosesc notiunile de „piata capitalului" §i
„piata financiara" ca sinonime, prin ambele intelegindu-se, de fapt, piata
bunurilor imobiliare�� Potrivit opiniei care predomina printre speciali§-
tii din SUA, Marea Britanie §i Rusia, piata monetara, impreuna cu piata
de capital (prin care se subintelege piata hirtiilor de valoare), formeaza
piata financiara�®. In conceptia continental-europeana, piata de capital
este o notiune mai vasta, care include pia�a monetara (piata capitalului
pe termen scurt) §i piata financiara (piata capitalului pe termen lung).
N. Dobrota, Economie politicd, Editura Economica, Bucure§ti, 1997, p. 356.

S. Collin, Cnoeapb no 3 K 0 H 0 M U K e , «BbicmaH mKona», CaHKT-neTep6ypr,
1998, c. 494.
MACROECONOMIE 263
In acest caz, piata financiara pia�a valorilor imobiliare sint conside¬

rate sinonime�l
Fara a intra in discutii, vom considera mai corecta opinia economi§ti-
lor din Europa Continentala, in sensul ca piata hirtiilor de valoare este o
parte componenta a pie�ei capitalului. De§i mai multi autori, atunci cind
vorbesc despre piata capitalului, au in vedere doar fluxul de noi capitaluri
care se adauga la stocul de capital deja existent, vom mentiona in cazul
dat, din considerente didactice, urmatoarele: piata capitalului include toa-
te tipurile de tranzactii cu capital, §i anume: a) operatiunile pe piata ac-
tivelor fizice (cu bunurile de capital fix, terenurile de pamint etc.); b) pia¬
ta monetara (creditul); c) piata titlurilor (hirtiilor) de valoare. Piata mone-
tara, impreuna cu piata valorilor mobiliare, constituie piata financiara.
Figura 13.4. Structura piefei capitalului
Pia�a valorilor mobiliare, numita, de obicei, „bursa de va-

lori", este p\a\a pe care are loc vmzarea-cumpararea titluri¬
lor de proprietate §i de credit: a) a acpunilor §i obligatiunilor
emise de societdple comerciale, adica de marile mtreprinderi,
b) a obligafiunilor emise de stat.
Piata valorilor mobiliare indepline�te doua func�ii; 1) contribuie la
finantarea intreprinderilor §i a statului, cind ace§tia emit titlurile de va-
Dictionnaire de I'economie, sous la dir. de Pierre Bezbakh et Sophie Cherardi,

Larousse, Paris, 2000, p. 369.
loare, adica actiunile §i obligatiunile (piata primara); 2) asigura vinza-

rea-cumpararea titlurilor de valoare deja emise (piata secundara).
Pe piata primara, in urma emiterii titlurilor de valoare, are loc pro-
cesul de finantare a intreprinderilor, bancilor §i autoritatilor publice ca¬
re au emis aceste titluri. Cu alte cuvinte, are loc „vinderea" titlurilor, a
hirtiilor de valoare §i „cumpararea" banilor, de care agentii economici
respectivi au nevoie. De obicei, titlurile de valoare sint emise §i scoase
prima data in vinzare prin intermediul bancilor.
Piata secundara este piata pe care se vind §i se cumpara titlurile imo-
biliare deja emise. Pe aceasta piata se stabile§te pretul de piata al hirti¬
ilor de valoare, care poate fi mai mic sau mai mare decit pretul nomi¬
nal stabilit pe piata primara. Pe piata secundara are loc deci schimbarea
proprietarului titlurilor imobiliare. Formele principale ale pietei secun-
dare sint bursele de valori §i piata extrabursiera.
In st rument ele pietei titlurilor mobiliare
Principalele instrumente ale pietei titlurilor mobiliare sint actiunile §i

obligatiunile. Actiunile sint titluri de proprietate, pe cind obligatiunile
sint titluri de credit.
Acfiunea este un titlu de valoare (titlu de proprietate), care atesta fap-
tul ca posesorul ei (numit „actionar") define o parte din capitalul unei
societati pe actiuni, este coproprietarul ei. Actiunea permite ob�inerea
unui venit sub forma de dividend §i acorda dreptul de vot. Dupa natu-
ra contributiei, actiunea poate fi: a) in bani; b) de aport, obtinuta in
urma unei contributii sub forma de bunuri, cum ar fi: cladirile, tere-
nurile, inventiile etc.
� y
Dreptul de a emite actiuni este acordat de catre organele de stat in¬

treprinderilor care prezinta o informatie completa despre situatia lor fi-
nanciara, indeosebi despre profituri, pierderi §i datorii pentru o perioa-
da mai indelungata. Actiunile deja emise §i puse in circulatie se vind §i
se cumpara la bursa de valori. Ele au un termen de valabilitate nelimi-
tat, valoarea lor insa variaza permanent, in primul rind in functie de
succesele sau de e�ecurile intreprinderii respective.
Dupa continutul lor fizic, actiunile sint emise: a) sub forma unor do-
cumente materiale (certificate sau adeverinte), cu semnaturile §i §tampilele
MACROECONOMIE 265
persoanelor abilitate; b) sub forma unor inscrieri pe un cont special in ban-

ca, deschis pe numele posesorului actiunii. De remarcat faptul ca in lu-
mea contemporana create ponderea actiunilor emise sub forma inscrierii pe
un cont special. In SUA, de exemplu, deja de circa trei decenii, intrepi in-
derile nu au mai emis actiuni sub forma de certificate sau adeverinte.
» >
Obligatiunile, un alt titlu de valoare (titlu de credit), sint emise de

intreprinderi sau de autoritatile publice atunci cind acestea au nevoie,
pe un termen oarecare, de anumite sume de bani. In termenul stabilit,
obligatiunile trebuie sa fie rascumparate de proprietarii acestora, achit-
ind §i un supliment de bani, un fel de dobinda, a carei marime este in-
scrisa pe titlul respectiv. Obligatiunea aduce deci cumparatorului un ve-
nit fix, cunoscut din timp,
Exista §i alte deosebiri intre actiuni §i obligatiuni. Astfel, obligatiu¬
nile se vind la pretul lor de emisie, care este ceva mai mic decit pretul
lor nominal. De exemplu, o obligatiune cu un pret nominal de 1000 de
lei se va vinde, la momentul emiterii ei, la pretul, sa zicem, de 975 de
lei. Totodata, intrucit obligatiunile, spre deosebire de actiuni, prezinta
un grad de rise mai mic, ele aduc §i ni§te venituri mai sigure, dar mai
mici. De obicei, obligatiunile emise de catre stat nu prezinta, practic,
nici un rise pentru cumparatori, decit doar in situatii extreme, cum
ar fi razboaiele sau regimurile socialiste, cum a fost cazul URSS, cind
statul a§a §i nu §i-a rascumparat cea mai mare parte din obligatiunile
emise §i „cumparate" cu forta de popula�ie.
Este de la sine inteles faptul ca cumpararea, fie a actiunilor, fie a
obligatiunilor, este insotita de un anumit grad de rise. Legitatea ce se
manifests la asemenea opera�iuni consta in urmatoarele: cu cit riscul
este mai mic, cu atit venitul este mai modest. Numai afacerile riscante
pot aduce cele mai mari venituri.
Institutiile pietei titlurilor mobiliare

Functionarea normala a pietei hirtiilor de valoare presupune existenta
unor institutii speciale. Acestea sint: a) comisia hirtiilor de valoare; b) bro-
kerajul (sau casele de brokeri); c) bursa de valori; d) piata extrabursiera.
Comisia Nafionala a Valorilor Mobiliare (a§a este numita in Repu-
blica Moldova comisia hirtiilor de valoare) este o institutie de stat, ce
serve�te drept garant general al corectitudinii functionarii pietei titlu-

rilor mobiliare. Ea are misiunea de a verifica §i a inregistra hirtiile de
valoare care vor fi lansate pe piata §i de a supraveghea desfa§urarea co-
recta a tranzactiilor la bursele de valori. Comisia este, de asemenea, im-
puternicita cu atestarea brokerilor a caselor de brokeri.
Casele de brokeri sint institutii care asigura legatura dintre piata pri-
mara cea secundara, precum §i intermedierea tranzactiilor ce se in-
faptuiesc pe piata secundara.
Intermediarul in afacerile cu hirtiile de valoare poate actiona in
doua feluri. In primul caz, efectuind tranzactii pe cont propriu, el pro-
cura hirtiile de valoare pe banii sai, devenind pentru un timp proprie-
tar al titlurilor respective, apoi le revinde. Acest intermediar ce efectu-
eaza tranzactii pe cont propriu se nunie§te „dealer".
In eel de al doilea caz, intermediarul pune fata in fata cumparatorul
§i vinzatorul §i, in schimbul unei sume de bani, infaptuie§te tranzactia
respectiva. Aceasta persoana se nume§te „broker" sau „agent de bursa".
De obicei, brokerii se specializeaza pe anumite firme §i pe o anumita
categoric de hirtii de valoare.
Piata extrabursierd asigura circulatia hirtiilor de valoare care nu sint
cotate la bursa de valori. In SUA, aceasta piata poarta denumirea de pia¬
ta NASDAQ, iar in Romania - RASDAQ.
Bursa de valori
Dupa cum am vazut in capitolele precedente, intreprinderile, precum §i

institutiile publice, i§i pot finanta investitiile folosind mijloacele interne,
adica proprii (autofinantarea), dar mai ales recurgind la utilizarea mijloa-
celor financiare externe. Banii necesari pentru finantarea investitiilor pot
fi pur §i simplu imprumutati prin intermediul creditului. Exista deja de
mai multe secole §i posibilitatea de a „cumpara" resursele necesare, adica
banii, cu ajutorul titlurilor mobiliare, care sint actiunile §i obligatiunile.
Operatiunile de „cumparare" a banilor se efectueaza, in acest fel, in princi¬
pal prin intermediul unor institutii specializate, numite „burse de valori".
Bursa de valori este una din principalele institutii economice, care
are misiunea de a transforma economiile in investitii fizice (sau reale)
§i de portofoliu.
MACROECONOMIE 267
Prima bursa comerciala a aparut in Olanda, in anul 1406, linga casa

lui Van der Bursa, de unde §i provine denumirea institutiei. Initial, bur-
sele comerciale aveau un caracter universal, intermediind atit afacerile
cu diferite marfuri, cit §i cu titlurile mobiliare.
Apoi a avut loc o specializare a burselor in a) burse de marfuri §i b)
burse de valori. (O perioada oarecare a existat §i bursa muncii.)
Prima bursa specializata doar in efectuarea tranzactiilor cu valori
mobiliare a aparut in anul 1607 la Amsterdam. In prezent, in lume func-
doneaza peste 200 de burse de valori, cele mai importante fiind bursele
din Londra, Paris, New York, Tokio, Montreal. Din anul 1992, functio-
neaza §i Bursa de Valori a Moldovei (BVM).
Tranzactiile
) cu hirtiile de valoare se efectueaza in incinta bursei de
catre persoane intermediare - brokerii - sub forma de licitatie. Anume
in urma desfa�urarii licitatiilor, in timpul carora se confrunta cererea
§i oferta hirtiilor de valoare, se stabile§te pretul (cursul) fiecarei grupe
de actiuni. Tranzactia se efectueaza la cursul care permite satisfacerea
celui mai mare volum de cerere §i oferta. Cursul respectiv este valabil
doar pina la urmatoarea licitatie.
Care sint „actorii" ce „joaca" pe scena bursei de valori? Dupa cum §tim
deja, brokerii §i dealerii sint doar intermediari in afaceri. Principalii cum-
paratori §i vinzatori ai hirtiilor de valoare sint: Banca Centrala, bancile
comerciale, societatile de asigurari, fondurile de pensii (nu in toate tari-
le) §i, desigur, intreprinderile, statul §i persoanele fizice. Pina la inceputul
anilor 1980, pretutindeni in lume tranzactiile se efectuau in ni�te sali spe-
ciale, unde in jurul unei platforme rotunde se confruntau, cu voci ridicate
§i cu gesturi categorice, intermediarii in afaceri. De atunci insa aceste
manifestatii „folclorice" au fost inlocuite, in fond, cu lucrul, mai putin
observat §i cu mai putine emotitii, in fata ecranelor calculatoarelor.
Pentru a evalua cursul actiunilor in directia cre�terii sau scaderii
acestuia, la bursele de valori sint utilizati un §ir de indicatori. Indicato-
rul evolutiei cursului la actiunile unei intreprinderi oarecare („Ford", de
exemplu) se cunoa§te in fiecare moment. Mult mai complicate este ma-
surarea cursului de sinteza, adica a cursului de ansamblu al tuturor ac¬
tiunilor vindute §i cumparate la bursa respectiva, mai cu seama atunci
cind cursul la actiunile unor intreprinderi create, iar la ale altora scade.
Cei mai cunoscuti indici care reflecta evolutia tendintei de ansamblu a

> > >
preturilor la bursa respectiva sint: indicele Dow Jones, indicele Nikkei

(Tokio), indicele bursier financiar Times-100 (Londra).
Indicele Dow Jones reflecta evolutia cursului actiunilor la bursa de
valori din New York. Calculat inca din 1884, acest indice se determina
pe baza evolutiei preturilor actiunilor a 65 de companii americane co-
tate la aceasta bursa, printre care se numara asemenea giganti ai eco-
nomiilor contemporane cum ar fi: General Motors, General Electric, Te¬
xaco etc. In anul 1928, acestui indice i s-a dat valoarea ini�iala de 100.
Pe parcurs, el a evoluat atit in sus, cit §i in jos. Cea mai mica valoare,
de 41, a atins-o in anul 1932, iar cea mai inalta, de 2400, in anul 1987.
Deci acest indice are importanta doar atunci cind este comparat cu in-
dicatorii precedenti. El se calculeaza §i se anunta oficial la fiecare ju-
matate de ora. Astfel, daca la ora 12.00 acest indice a avut marimea de
1780, iar cu trei ore mai tirziu de 1785, aceasta inseamna: cursul me-
diu al actiunilor la bursa din New York a crescut cu 5 puncte. Intrucit
la aceasta bursa se infaptuiesc circa o jumatate din toate tranzactiile
cu hirtiile de valoare din tarile dezvoltate, indicele Dow Jones serve§te
drept „barometru' al afacerilor din intreaga lume.
Din ianuarie 2000, Bursa de Valori a Moldovei calculeaza indicele
CNVM-32, care este un indicator saptaminal similar cu indicele Dow
Jones. Acest indice este o incercare de a descrie situatia de pe piata de
valori. El se calculeaza pe baza unui e§antion de 32 de societati pe ac-
tiuni cotate la bursa.
>
XIV. ECHILIBRUL MACROECONOMIC

1. Echilibre fi dez ec hi l i br e economice
„Echilibrur' este o notiune ce provine din §tiintele fizicii §i devine cu
timpul generala, adica este folosita pentru a defini atit anumite stari ale
fenomenelor naturale, cit §i situatii din viata economica, politica, soci-
ala. Dar nu numai. Destul de frecvent este folosita expresia „echilibru
sufletesc". In ultimele decenii au intrat in uzul cotidian notiunile de
„echilibru geopolitic" §i „echilibru ecologic". Orice echilibru presupune
§i existenta unei situatii, a unei stari de dezechilibru.
MACROECONOMIE 269
Echilibrul economic seamana cu o balanta, in care parple

componente tind sa fie egale intre ele, adica echivalente. El
poate fi definit ca o tendinta permanenta de egalare a dife-
ritelor marimi economice interdependente.
De§i este o conditie esentiala a functionarii normale a oricarei eco-

nomii, echilibrul economic poarta un caracter relativ, intrucit, odata atins,
el este indata incalcat, pentru a reaparea din nou, dar deja intr-un alt
punct. In acest fel, punctul de echilibru este mereu schimbator. Echili-
brele economice sint efemere. Permanente sint doar dezechilibrele, care
insa tind mereu sa se echilibreze, aceste tendinte asigurind in ultima
instanta evolutia economica.
In economia de piata, echilibrul economic reprezinta, inainte de toa-
te, tendinta de egalizare intre nevoi §i resurse, intre cerere §i oferta, atit
la scara intregii economii, cit §i pe multiplele piete ale acesteia.
Exista deci un echilibru economic general §i un numar enorm de
echilibre economice partiale.
Echilibrul economic partial se poate stabili: a) la nivelul unui singur
produs (de exemplu, cererea §i oferta de piine); b) la nivelul unor ramuri;
c) la nivelul altor parametri economici, al unor marimi macroeconomi-
ce, cum ar fi, de exemplu, echilibrul intre veniturile §i cheltuielile buge-
tului de Stat, echilibrul intre productie §i consum, intre export §i im¬
port; d) echilibrele stabilite la nivelul diferitelor piete nationale, cum
ar fi: echilibrul economic intre cererea §i oferta bunurilor de consum,
echilibrul intre cererea §i oferta de forta de munca, echilibrul intre ce¬
rerea §i oferta de moneda etc. Putem deci conchide ca echilibrul par¬
tial caracterizeaza diferite situatii in care se afla agentii economici §i
pietele. Teoria echilibrului partial a fost elaborata de catre economistul
englez Alfred Mashall.
Echilibrul economic general vizeaza fluxurile marimile
globale §i reprezinta o situatie a tuturor pietelor interdepen¬
dente, care se caracterizeaza prin lipsa excesului de cerere
sau de oferta. Echilibrul general exista atunci cind sistemul
de preturi permite egalizarea simultana a cererii agregate
cu oferta agregata.
Teoria echilibrului general a fost elaborata de catre economistul fran-

cez Leon Walras.
Potrivit teoriei economice contemporane, principalele componente
ale echilibrului general sint:
a) o cre�tere economica pozitiva;
b) ocuparea deplina a fortei de munca;
c) stabilitatea nivelului general al preturilor;
d) soldul pozitiv al balantei comerciale;
e) o repartitie justa a veniturilor.
Dezechilibrul economic, spre deosebire de echilibru, are un
caracter permanent §i reprezinta o mcalcare a egalitapi m-
tre cerere oferta, fie la nivelul unui produs, al unor com¬
ponente agregate, fie la nivelul cererii 5/ ofertei globale.
Dezechilibrul se caracterizeaza fie printr-un exces de cerere, fie prin-
tr-un exces de oferta. Principalele dezechilibre macroeconomice sint:
a) criza economica (dezechilibru intre cererea §i oferta de bunuri §i
servicii);
b) §omajul (dezechilibru intre forta de munca disponibila §i locurile
de munca libere);
c) inflatia (dezechilibru intre cantitatea de bunuri §i servicii §i masa
monetara);
d) soldul negativ al balantei de plati (dezechilibru intre export §i im¬
port);
e) decalajele, considerate injuste, intre diferite tipuri de venituri §i
categorii sociale.
2. Echilibrul intre cererea agregata fi oferta agregata

In urma confruntarii cererii §i ofertei unui produs oarecare se stabile§-
te pretul de echilibru al acestuia. Din punct de vedere macroeconomic,
nivelul general al preturilor se stabile§te atunci cind se afla in stare de
echilibru cererea agregata §i oferta agregata. La rindul sau, modificarea
nivelului general al pretului din alte considerente are o influenta deci-
siva asupra marimii cererii agregate §i a ofertei agregate.
MACROECONOMIE 271
Ce e ste cererea agregata?
Cererea agregata (sau globala) reprez'mta cantitatea totala

de bunuri 5/ servicii finale care este ceruta intr-un interval
de timp in cadrul unei economii.
De regula, cererea globala constituie suma cheltuielilor destinate procu-
rarii marfurilor serviciilor produse de economia nationals a unei tari.
Cererea globala reprezinta, astfel, acel volum al produsului national pe
care consumatorii (intreprinderile, menajele §i statul) sint dispu�i sa-1
cumpere la un nivel dat al preturilor. Intrucit cererea agregata se deter-
mina prin marimea cheltuielilor reale facute pentru procurarea bunurilor
§i serviciilor, ea este formata din mai multe elemente componente.
CEREREA AGREGATA
CONSUMUL ACHIZITIILE
>
INVESTITIILE NATIO-
> >
EXPORTU-
PERSONAL GUVERNAMENTALE NALE BRUTE PRIVATE RILE NETE
(Cheltuielile (Cumpararile de pro¬ (Cheltuielile p e ntr u (Cererea din
p entr u c o n s u m d u s e §i servicii efectu¬ investitii e fec tu ate de
J
strainatate)
efe ctu a te de ate d e administra�ia firme sau familii)
familii) centrala sau locala)
PRODUSUL NATIONAL BRUT
Sursa: M. Bacescu, A. Bacescu-Carbunaru, Macroeconomie intermediara, Editura Universita-

ra, Bucurejti, 2004, p.100.
Figura 14.1. Elementele componente ale cererii agregate

de bunuri $i servicii
Factorii care influenteaza modificarea cererii agregate

Factorul principal care influenteaza marimea cererii agregate reale este
nivelul general al preturilor. Acest factor are atit un impact nemijlocit
asupra deciziei de a consuma, cit §i indirect, prin intermediul altor va-
riabile economice, in cazul dat numite „efecte". Acestea sint „efectul ra-
tei dobinzii", „efectul de avere", „efectul exportului net".
Efectul de avere consta in modificarea valorii reale a bogatiei (§i deci
a consumului real) sub influenta modificarii preturilor. Astfel, atunci
Ill CURS DE TEORIE ECONOMICA
cind create nivelul general al preturilor, scade valoarea reala a active-

lor financiare ale populatiei, deoarece cu aceea�i suma de bani se poate
cumpara o cantitate mai mica de bunuri §i servicii. In consecinta, are
loc reducerea consumului §i deci a cererii agregate.
Efectul ratei dobinzii consta in faptul ca o data cu cre§terea pretu¬
rilor are loc o sporire a cererii de moneda in economie, ceea ce duce la
cre§terea ratei dobinzii. Ca urmare a ridicarii ratei dobinzii, scade vo-
lumul investitiilor, precum §i consumul bunurilor de folosinta indelun-
gata, care in mare parte sint procurate pe credit. Astfel, cre§terea pre¬
turilor conditioneaza cre§terea ratei dobinzii, care, la rindul sau, con¬
duce la scaderea cererii agregate prin reducerea cererii de investitii §i a
bunurilor de folosinta indelungata.
Efectul exportului net. Dupa cum se §tie, exportul net este diferen-
ta pozitiva dintre export §i import. Marimea exportului net depinde de
raportul (diferenta) dintre preturile nationale §i preturile de pe piata
externa. Atunci cind preturile nationale cresc, produsele externe devin
mai ieftine in comparatie cu cele confectionate de catre producatorii
autohtoni. Aceasta situatie conduce la cre�terea importurilor §i reduce¬
rea exporturilor. Astfel, exportul net se reduce, ceea ce mic�oreaza ce-
rerea globala.
Astfel, ajungem la concluzia ca intre cererea agregata §i nivelul ge¬
neral al preturilor exista o relatie negativa, un raport invers proportio¬
nal. Acest raport se stabile§te prin intermediul unor asemenea marimi
variabile cum ar fi: „efectul averii"; „efectul ratei dobinzii"; „efectul ex¬
portului net".
Curba cererii agregate (AD)
Aceasta curba exprima relatiile de cauzalitate intre nivelul general al
preturilor §i marimea cererii agregate. Curba cererii agregate (notata,
de obicei, cu AD) exprima cantitatea de bunuri §i servicii pe care con-
sumatorii (menajele, intreprinderile, guvernul §i strainatatea) intentio-
neaza §i pot sa o procure in functie de nivelul general al preturilor pe
economie.
Curba cererii agregate poate fi reprezentata grafic in felul urmator
(Figura 14.2):
MACROECONOMIE 273
Figura 14.2. Curba cererii agregate (curba AD)
In figura de mai sus, cererea agregata este exprimata printr-o mari-

me reala, care este venitul national. Pe masura cre§terii pretului mediu
pe economic de la P, la P�, cererea agregata se reduce de la la Y�.
Curba cererii agregate (AD) se poate modifica nu numai in urma
schimbarii pretului mediu pe economie. Exista §i alti factori care influ-
enteaza deplasarea acestei curbe fie la dreapta, fie la stinga. Ace§ti fac¬
tori sint componentele cheltuielilor agregate:
a) cheltuielile de consum. Cererea agregata create cind cresc aceste
cheltuieli §i invers;
b) modificarea marimii cheltuielilor publice, ca una din componen¬
tele cererii agregate. Daca cheltuielile publice vor create, atunci
curba AD se va deplasa spre dreapta, §i invers;
c) modificarea impozitelor. Atunci cind celelalte conditii ramin ne-
schimbate, o data cu cre§terea impozitelor consumul se va redu¬
ce. Respectiv, se va reduce §i cererea agregata, iar curba AD se va
deplasa spre stinga. Reducerea impozitelor, din contra, va stimula
consumul §i deci §i cererea agregata;
d) modificarea ofertei monetare. Daca va create oferta de moneda,
vor create §i preturile, deci §i cheltuielile, fapt ce va conditiona
deplasarea curbei AD spre dreapta. §i invers.
Oferta agregata fi factorii ofertei
Oferta globoid (sou agregata) reprezinta cantitatea totala

de bunuri fi servicii pe care firmele intenponeaza pot sa
o vinda intr-o anumita perioada de timp, la un anumit ni-
vel al preturilor
Cantitatea de bunuri pe care firmele sint dispuse sa o ofere spre vin-

zare, adica oferta globala, depinde de mai multi factori, §i anume:
1) Nivelul mediu al preturilor pe economie. In acest caz, intre mari-
mea ofertei globale §i nivelul general al preturilor exista o inter-
dependenta direct proportionala. Adica, o data cu ridicarea pre¬
turilor, va cre§te §i cantitatea de bunuri §i servicii oferita de fir-
me. Raportul dintre oferta globala de bunuri §i servicii §i nivelul
mediu al preturilor este reprezentat prin curba ofertei globale, nu-
mita „curba AS" (Figura 14.3).
Figura de mai sus demonstreaza ca, atunci cind celelalte conditii

ramin neschimbate, o data cu cre§terea preturilor de la OP� la OP�,
oferta agregata se va deplasa spre dreapta (adica va cre§te de la OY�
pina la OY�).
2) Marimea ofertei globale se poate modifica §i in functie de alti fac¬
tori decit pretul. Printre ace§tia vom nominaliza, in primul rind,
MACROECONOMIE lis
modificarea prefurilor factorilor de productie, adica a muncii (sa-

lariile), a materiei prime, a echipamentului utilajului, a infor-
matiei. Astfel, o cre§tere a salariilor (o componenta importanta
a costului de productie) va conduce la o reducere a cantitatii de
bunuri produse cu aceea§i suma de bani §i deci la o reducere a
ofertei. Acela§i lucru se va intimpla cind va create pre�ul la cei-
lalti factori de productie, cum ar fi, in cazul Republicii Moldova,
materia prima pentru Industrie §i resursele energetice, in princi¬
pal importate. In ambele cazuri, cantitatea de bunuri produsa §i
oferita spre comercializare de catre intreprinderile moldovene§ti
va scadea.
Cre§terea insemnata a preturilor la factorii de productie importati
va conduce la diminuarea productiei, inclusiv a exporturilor. Cre§terea
preturilor la petrol, apoi la gazele naturale a diminuat substantial can¬
titatea de bunuri oferita de intreprinderile moldovene§ti.
Din contra, o data cu reducerea preturilor la factorii de productie,
oferta globala se va mari.
3) Modificarea productivitdfii muncii in urma folosirii unor noi teh-
nologii, mai avansate, conditionind reducerea costurilor, contri-
buie, de obicei, la cre§terea ofertei agregate.
Keynesienii fi monetariftii cu privire la caracterul ofertei

agregate (al curbei AS)
De obicei, curba ofertei agregate are forma a§a cum este aratata in Fi-
gura 14.3. Daca insa se ia in calcul perioada de timp in care marimea
ofertei agregate este influentata de nivelul general al preturilor, aceasta
curba poate avea cind o forma orizontala, cind una verticala.
Pentru keynesieni, curba AS este mai plata pina in momentul in ca¬
re are loc ocuparea deplina a fortei de munca, cind curba devine verti¬
cals. Acest lucru inseamna ca modificarile survenite in cererea agregata
cind economia nu utilizeaza toate resursele disponibile vor avea un efect
puternic asupra productiei §i nu vor influenta deloc preturile.
Pentru monetari§ti insa, curba AS are o panta abrupta, pe termen
lung ea devine verticala, in punctul in care marcheaza volumul produc¬
tiei corespunzator ratei „naturale" a §omajului. Aceasta inseamna ca mo-
dificarile intervenite in cererea agregata vor afecta in special preturile

§i nu vor modifica deloc sau foarte putin productia�®.
M o d e l u l AD ' AS
In economic, toate fenomenele se afla intr-o interdependenta permanen-

ta. Schimbarea unui agregat macroeconomic modifica, intr-o directie
sau alta, intr-o masura mai mare sau mai mica, alte marimi macroeco-
nomice. La nivelul unui produs, in urma confruntarii cererii cu oferta,
se stabile§te pretul acestuia. Cum se stabile§te insa nivelul general al
preturilor in cadrul intregii economii? Care sint conditiile ca acest ni-
vel sa ramina stabil o perioada mai indelungata? Cum se poate mentine
un echilibru mobil intre cererea globala §i oferta globala a§a incit nive¬
lul general al preturilor sa ramina neschimbat? La acestea, precum §i la
alte intrebari asemanatoare, gasim raspunsul analizind modelul AD-AS,
model care a devenit unui din instrumentele importante de elaborare a
politicii economice.
Modelul AD-AS este modelul echilibrului macroeconomic. Dupa
cum §tim deja, curba AD descrie relatia dintre cererea agregata §i ni-
Figura 14.4. Echilibrul macroeconomic (Modelul AD-AS)
Ph. Hardwick, I. Langmead, B. Khan, Introducere in economia politicd modernd,

Ia§i, Polirom, 2002, p. 529.
MACROECONOMIE 111
ta agregata §i, de asemenea, nivelul general al preturilor. Echilibrul ma-

croeconomic se stabile§te in punctul in care curba AD se intersecteaza
cu curba AS (Figura 14.4).
Din Figura 14.4 rezulta ca echilibrul general se stabile§te in punctul
E, adica in locul in care se intersecteaza curba AD §i curba AS. Acest
punct reprezinta acel volum al productiei §i acel nivel al preturilor spre
care tinde economia.
O intrebare care se impune in mod firesc este urmatoarea: care este
importanta practica a modelului AD-AS?
3. Echilibrul intre sectorul real fi sectoral monetar

al economiei
Modelul IS'LM
Economia de piata se bazeaza pe coexistenta a doua mari sectoare: sec¬
torul real §i sectorul monetar. Primului sector ii corespunde piata bu-
nurilor §i serviciilor, piata pe care se confrunta cererea agregata cu ofer-
ta agregata. Sectorului monetar ii corespunde piata cererii §i ofertei de
bani. Aceste doua sectoare (doua piete) se afla intr-o interdependen-
ta permanenta. Echilibrul ce se stabile§te intre sectorul real §i sectorul
monetar al economiei se nume§te „echilibru economic general". Acest
echilibru este studiat cu ajutorul modelului IS-LM, care reprezinta o sin-
teza a acestor doua sectoare, real §i monetar.
Modelul IS-LM a fost propus in calitate de instrument de analiza
a echilibrului general de catre economistul englez J. R. Hicks in anul
1939. Deoarece modelul IS-LM este bazat pe modelul keynesian simpli-
ficat (modelul AD-AS) §i pe teoria monetara keynesiana, acesta se mai
nume§te „modelul keynesist generalizat".
Componentele de baza ale modelului IS-LM sint: curba IS (ce repre¬
zinta raportul „investitii (I)-economii (S)") §i curba LM (ce reprezinta
raportul dintre cererea [L] §i oferta [M] de bani). Curba IS reflecta con-
ditiile necesare pentru stabilirea echilibrului pe piata bunurilor §i ser¬
viciilor, adica in sectorul real al economiei, iar curba LM reflecta con-
ditiile in care se va stabili echilibrul pe piata monetara. Astfel, mode¬
lul IS-LM este reprezentat sub forma a doua curbe, una din care (IS)
reprezinta echilibrul pe piata bunurilor §i serviciilor, iar cealalta (curba

LM) - echilibrul pe piata monetara. Acest model permite determinarea
simultana a echilibrului pe ambele piete.
Curba IS (inve sti tii -ec onom ii)
Dupa cum se §tie, ritmurile de cre§tere a venitului national sint deter¬

minate, in cea mai mare masura, de marimea investitiilor. Anume in-
vestitiile permit largirea productiei, reutilarea §i modernizarea apara-
tului productiv existent. Marimea investitiilor este influen�ata de mai
multi factori, principalul din care este rata dobinzii. Anume in functie
de rata dobinzii agentii economici vor decide sa investeasca venituri-
le sau sa le foloseasca in alt mod. In conditiile cind rata dobinzii este
joasa, partea veniturilor transformata in investitii va create, fapt ce va
contribui la sporirea venitului national.
Curba IS reprezinta toate acele combinatii dintre rata dobinzii §i ve-
nitul national in care piata bunurilor §i serviciilor se afla in stare de
echilibru (Figura 14.5).
In cazul curbei IS, se porne§te de la premisa ca economiile depind
de marimea venitului national, pe cind investitiile depind de rata do¬
binzii §i de eficienta marginala a capitalului. Cu alte cuvinte, asupra
Figura 14.5. Curba IS

MACROECONOMIE 279
dorintei de a investi (§i deci de a transforma economiile in investitii),

o influenta decisiva are rata dobinzii. Atuixci cind rata dobinzii este in
cre§tere, dorinta de a investi se mic§oreaza. Din contra, la o rata scazu-
ta a dobinzii, investitiile vor cre§te. Deci rata dobinzii ii determina pe
posesorii unui venit disponibil sa-1 investeasca sau sa-1 economiseasca.
Rata dobinzii, prin intermedial investiOilor, influenteaza §i asupra ve-
nitului national.
Din Figura 14.5 se vede ca unei rate inalte a dobinzii ii corespunde
un nivel scazut al investitiilor §i, in consecinta, un nivel scazut al veni-
tului national (7). Din contra, o data cu reducerea ratei dobinzii pina la
dorinta de a investi (adica volumul investitiilor ca parte a venitului)
va cre§te pina la E�, iar venitul national va spori §i el pina la Y�.
Curba LM (cererea fi oferta de bani)

Curba LM exprima echilibrul dintre cererea §i oferta de bani pe piata
monetara. Cererea de bani (L) este in functie de nivelul venitului nati¬
onal §i de rata dobinzii. Astfel, curba LM face legatura intre venitul na¬
tional §i rata dobinzii. O data cu cre§terea marimii venitului national,
spore§te §i cererea de bani. La rindul sau, cererea de bani conditioneaza
ridicarea ratei dobinzii, ceea ce permite atingerea unui echilibru intre
Figura 14.6. Curba LM

cererea §i oferta de bani. Cind insa rata dobinzii create prea mult, po-
sesorii banilor prefera sa procure hirtii de valoare, nu sa-i investeas-
ca. In acest fel, se stabile§te din nou un echilibru intre cererea §i oferta
de bani, numai ca la un alt punct al curbei LM.
Curba LM este curba de echilibru a pietei monetare. Ea arata toa-
te combinatiile posibile intre ratele dobinzii §i venit, combinatii in care
cererea §i oferta de bani sint egale.
Com bi na re a c ur be l o r IS fi LM fi s t a bil i re a echilibrului ge ne ral

Curbele IS §i LM, avind acelea§i variabile, pot fi reprezentate impreu-
na pe acelea§i coordonate (Figura 14.7). Piata produselor §i serviciilor
se poate afla in stare de echilibru in orice punct de pe curba IS. La fel,
piata monetara poate atinge o situatie de echilibru in orice punct de
pe curba LM. Insa numai in punctul in care cele doua curbe se inter-
secteaza se va stabili un echilibru intre sectorul real al economiei §i eel
monetar.
In Figura 14.7, punctul de intersectie dintre curba IS §i curba LM
reprezinta valorile pe care trebuie sa le aiba rata dobinzii (r�) §i mari-
mea venitului national (Y�) pentru ca sa se stabileasca un echilibru intre
sectorul real §i sectorul monetar al economiei. Punctul E este considerat
punctul echilibrului general.
Figura 14.7. Modelul IS-LM - un model al echilibrului general

/VIACRO£CONOM/£ 281
In acest punct se realizeaza concomitent echilibrul intre economii §i

investitii, precum §i echilibrul intre cererea §i oferta de bani. In punc-
tul E, rata dobinzii stabilita in urma confruntarii cererii §i ofertei de
bani va corespunde ratei dobinzii stabilite prin raportul dintre investi¬
tii §i economii.
Modelul IS-LM este pe larg utilizat in economia reala. El serve§te
ca instrument eficient al politicii fiscale §i politicii monetare promovate
de statele lumii in scopul modificarii nivelului venitului national. Daca
statul dore§te sa mareasca venitul national, el poate, de exemplu, ma¬
jora oferta de bani. Cre§terea ofertei de bani va duce la reducerea ra¬
tei dobinzii. Reducerea ratei dobinzii va „motiva", la rindul sau, cre§te-
rea nivelului investitiilor, fapt ce va avea drept consecinta, prin efectele
multiplicatorului, cre§terea marimii venitului national.
Insa statul poate mari venitul national §i pe alta cale, de exemplu,
prin cre§terea volumului investitiilor publice. Aceasta creftere a inves¬
titiilor, prin efectul multiplicatorului, va avea ca rezultat sporirea volu¬
mului venitului nationaP®.
y
4. Cum se stabilefte echilibrul economic
Timp de mai bine de doua secole, una din preocuparile permanente ale
§tiintei economice a fost gasirea unui raspuns corect la intrebarea: care
este mecanismul de realizare a echilibrului economic?
Adeptii liberalismului economic, indeosebi clasicii §i neoclasicii, apa-
rau ideea ca echilibrul economic, in conditiile economiei de piata, se
stabile�te de la sine, in mod automat, fara o interventie a statului in
acest proces. Adam Smith sustinea ca echilibrul economic se realizeaza
in urma actiunii a§a-numitei „miini invizibile" (mina lui Dumnezeu),
care, prin mecanismul preturilor §i al concurentei, egaleaza cererea §i
oferta. In cazul dat, prin pret se subintelege §i salariul (pretul fortei de
munca), §i dobinda (pretul capitalului de imprumut). Un alt reprezen-
tant al liberalismului economic clasic, Jean-Baptiste Say, in celebra sa
„lege a debu§eelor", sustine ca orice oferta i§i creeaza propria sa cerere.
K. riacc, B. Jloya, 71. flsBMC, Cnoeapb no SKOHOMUKe, CaHKT-neTep6ypr, Pisa.

SKOHOMMHCCKaH lUKOJia, 1998, c. 287.
Prin urmare, tot ce se produce se §i cumpara in acelea§i proportii, a§a

ca echilibrul dintre cerere §i oferta se stabile§te in mod automat. Eco-
nomistul francez considera ca crizele economice, ca forma de dezechi-
libru, sint, in principiu, imposibile.
Leon Walras, unul din fondatorii doctrinei neoclasice (marginaliste),
in teoria sa despre echilibrul economic general, demonstreaza ca aces-
ta se stabile§te §i se mentine prin jocul liber al preturilor concomitent
pe trei piete principale: piata muncii, piata monetara §i piata bunurilor
§i serviciilor.
In viziunea economistului francez, pe fiecare piata exista o variabi-
la-cheie, care, nefiind influentata de catre stat, asigura stabilirea echili-
brului mai intii pe diferite piete, apoi §i echilibrul general.
Un alt reprezentant al neoclasicilor, economistul englez Alfred Mar¬
shall, sustine ca echilibrul economic se stabile§te §i se mentine prin tre-
cerea libera §i permanenta a capitalului dintr-o ramura in alta.
Adeptii doctrinei socialiste nu imparta§eau nici pe departe optimis-
mul clasicilor §i al neoclasicilor, considerind ca piata, oricind §i oriunde,
genereaza doar dezechilibre. Ei afirmau ca echilibrul economic poate
fi realizat §i mentinut numai printr-o interventie permanenta a statu-
lui in viata economica, statul fiind singura forta capabila sa stabileas-
ca proportiile cuvenite intre diferite marimi economice §i sa mentina
echilibrul economic general. Acest obiectiv, sustineau ei, poate fi atins
cu ajutorul planificarii directive.
Doctrina liberalismului economic §i doctrina socialists aveau deci
opinii diametral opuse cu privire la modul de stabilire a echilibrului
economic. Viata a dovedit ca nici unul din aceste puncte de vedere nu
este corect. Economiile planificate nu reu§eau sa fie eficiente §i, pina la
urma, ideea socialismului a dat faliment. Departe de realitate s-au po-
menit a fi §i teoriile clasicilor §i neoclasicilor. Astfel, in prima jumata-
te a secolului XX, economiile tarilor capitaliste s-au pomenit cuprinse
de un §ir de dezechilibre profunde, care nicidecum nu dispareau de la
sine. Din contra, crizele economice, §omajul §i inflatia au devenit ni§te
realitati inspaimintatoare. Anume aceasta situatie a §i generat, in anii
'30 ai secolului XX, aparitia doctrinei dirijiste, al carei parinte a fost en-
glezul J. M. Keynes. Aceasta doctrina, recunoscind virtutile economiei
MACROECONOMIE 283
de piata, justifica interventia semnificativa a statului in viata economica

anume pentru a mentine echilibrul economic general.
Spre deosebire de autorii clasici §i marginali§ti, J. Keynes sustine ca
echilibrul economic nu se poate stabili in mod automat. Potrivit teoriei
keynesiene, secretul stabilirii echilibrului economic consta in transfor-
marea tuturor economiilor in investitii. Or, o asemenea transformare
devine posibila doar in cazul in care statul intervine in viata economica
§i, prin politica sa, mai cu seama in domeniul cheltuielilor publice §i al
monedei, incurajeaza consumul §i investitive, fapt ce are drept rezultat
stabilirea echilibrului intre cererea globala §i oferta globala.
XV. STATUL §1 ECONOMIA.

POLITICILE MACROECONOMICE
1. Cauzele fi limiteie reglementarii economiei

de c atre s t a t
Teorii cu privire la roiul statului in economie
Timp de mai bine de doua secole, una din problemele cele mai contro-
versate ale teoriei economice a fost §i ramine a fi problema rolului eco¬
nomic al statului. Chiar §i astazi, cind economiile tarilor lumii sint eco-
nomii mixte §i deci o implicare a statului in viata economica se inte-
lege de la sine, confruntarea dintre partizanii §i adversarii implicarii
statului in activitatea economica ramine la fel de actuala ca §i acum o
jumatate de secol.
Dupa cum este §i firesc, niciodata nu a existat o separare totala intre
stat §i economie. Astfel, inca in Antichitate, in asemenea tari ca India
§i China, inteleptii §i sfetnicii regilor sustineau §i promovau activ ideea
unei interventii moderate a statului in activitatea economica, activitate
» �
care nu se reducea doar la stringerea impozitelor.

Multe secole mai tirziu, deja spre sfir§itul Evului Mediu, adeptii doc-
trinei mercantiliste considerau statul drept principalul factor al cre§terii
avutiei unei natiuni. De§i, in opinia mercantili§tilor, interventia statu¬
lui in economie trebuia sa se limiteze doar la reglementarea comertului
284 CURS DE TEORIE ECON O MICA
exterior a masei monetare, aceasta interventie era suficienta pentru a

influenta dezvoltarea intregii economii nationale.
Incepind cu mijlocul secolului al XVIII-lea, in §tiinta economica, cu
privire la rolul statului in economic, se profileaza deja doua curente de
gindire diametral opuse. Potrivit adeptilor curentului liberalismului econo¬
mic, intervenUa statului in viata economica este inoportuna §i ineficien-
ta. Adeptii celui de-al doilea curent, numit „totalitarismul economic", din
contra, promovau ideea unei interventii masive a statului in economie.
Primii promotori ai liberalismului economic au fost fiziocratii fran-
cezi, care §i-au expus crezul economic printr-o expresie devenita cele-
bra; „Laissez-faire les hommes, laissez-passer les marchandises". Parin-
tele economiei politice clasice, englezul Adam Smith, sustinea ca statul
trebuie sa-§i limiteze funcUile sale doar la apararea nationala, la pro-
tejarea proprietatii §i a individului, precum §i la reglementarea schim-
burilor comerciale cu �arile straine. In opinia savantului englez, statul
putea sa intervina doar in cazul dezvoltarii infrastructurii (construirea
drumurilor, podurilor, porturilor maritime). In rest, activitatea econo¬
mica urma sa fie reglementata de piata.
Adeptii unei alte doctrine a liberalismului economic, neoclasicii, con-
siderau ca amestecul statului este justificat doar in masura in care aces-
ta creeaza conditiile necesare pentru desfa§urarea unei concurente pure
§i perfecte.
Astfel, pe linga un aparator al proprietatii §i al individului, statul ur¬
ma sa fie §i un protector al concurentei §i sa exercite controlul asupra
monopolului natural (caile ferate etc.).
Principalii promotori ai conceptului totalitarismului economic au
fost marxi§tii. Ei aparau ideea potrivit careia numai statul este capabil
sa faca fata tuturor problemelor cu care se confrunta economia. Fabri-
cile §i uzinele, precum §i pamintul, urmau sa apartina in exclusivitate
statului, iar economia trebuia sa fie gestionata din „centru", prin inter-
mediul unei planificari obligatorii §i al numirii §i destituirii directorilor
de intreprinderi de catre organele de stat.
In anii '30 ai secolului XX, speciali§tii s-au convins ca sistemul eco¬
nomic capitalist, in unele situ�itii, este incapabil sa se autoreglemente-
ze, ca piata nu poate rezolva cu de la sine putere asemenea dezechilibre
MACROECONOMIE 285
economice cum ar fi §omajul, crizele economice, inflapa etc. Pe de alta

parte, sistemul totalitar sovietic s-a dovedit a fi ineficient. In asemenea
conditii, s-a impus o noua doctrina economica, numita „keynesism",
dupa numele fondatorului acesteia - englezul J. M. Keynes (1883-1946).
Potrivit promotorilor acestei doctrine, numite §i „doctrina economiei de
piata dirijate", statul trebuie sa intervina in unele domenii ale activitatii
economice pentru a stimula investitiile §i consumul, a reduce rata do-
binzii, a reglementa masa monetara, a redistribui veniturile in favoarea
menajelor mai sarace etc.
Doctrina keynesiana a servit drept fundament teoretic pentru po-
liticile economice promovate de guvernele tarilor dezvoltate pe parcur-
sul a trei-patru decenii, pina la inceputul deceniului 7 al secolului XX.
Incepind cu aceasta perioada, confruntarile teoretice cu privire la rolul
economic al statului se muta in alta albie §i se manifesta ca o contro-
versa intre adeptii keynesismului §i adeptii neoliberalismului. De data
aceasta, nimeni nu mai neaga necesitatea unei interventii a statului in
activitatea economica. Divergentele vizeaza deja doar caracterul, masu-
ra §i instrumentele acestei interventii. §i nu intimplator.
Astfel, toata lumea a inteles ca piata este incapabila sa realizeze echi-
librul economic §i bunastarea optime. In acela§i timp insa, experienta
economiilor comuniste demonstreaza ca este o nebunie sa renunti la
virtutile §i la dinamismul pietei, la capacitatile acesteia de a aloca re-
sursele, la forta sa informationala. Piata §i statul sint inseparabili, la fel
ca automobilul §i automobilistul. „Astazi trebuie sa fii orb pentru a nu
vedea ca extraordinarele performance ale economiilor noastre (calitatea
vietii, productivitatea, inovatia) sint legate de existenta unui ansamblu
foarte sofisticat de reguli §i rutine, de informatii §i drepturi sociale pe
care statul le recapituleaza (sintetizeaza) §i le garanteaza'�".
In lumea contemporana, a devenit clar ca statul este mai capabil
in rezolvarea unor probleme economice, pe cind piata - in rezolvarea
altora. Astfel, piata reu§e§te mai bine sa raspunda la intrebarea: „Ce §i
cum sa se produca?", pe cind statul reu§e§te sa „distribuie veniturile"
mai echitabil.
Ueconomie contemporaine en 10 legons, Sous la direction d'lvan Samson, Dalloz,
Paris, 2004, p. 397.
imagine complexa despre evolutia teoriilor economice §i a feno-

O
menelor reale care au impulsionat dezvoltarea liberalismului sau inter-
ventionalismului ne ofera Tabelul 15.1.
Tabelul 15.1. Evolutia teoriilor privind rolul statuiui
INTERVENJIONISM
4 Nalionalizari,
Reagan,
Tha tcher
Liberul extinder ea
Sfir$itul
s chimb planificarii I D es c om p u n e r e a
s e c . XVIII
in I I URSS
Capitalismul Evolutiile
de Stat
din China
Acordurile
GATT
tn c e p u tu i Sfir$itul
s e c . XX s e c . XX
LIBERALISM
Sursa: S. lordache, C. Lazar, Curs de economiepolitico, Editura Economica, Bucure�ti, 1999, p. 497.
Din tabelul de mai sus se vede ca la rascrucea secolelor XX-XXI in

lume predomina ideile liberalismului economic. Liberalizarea comer�u-
lui international §i a pietelor de capital a devenit una din principalele
trasaturi ale globalizarii. Va urma, oare, un nou val de interventionism?
Daca da, cind §i din ce cauza?
Despre unele efecte ale interventiei statuiui in activitatea

economica
Aceste efecte nu sint intotdeauna pozitive. Statul poate comite §i el une¬
le gre§eli in politica sa economica. Nu exista nici o garantie ca guver-
nul i§i va indeplini functiile in mod eficient §i va apara intotdeauna §i
in toate interesul national. Adeptii neomonetarismului considera chiar
ca vinovat de aparitia §omajului, inflatiei sau crizelor economice se face
MACROECONOMIE 287
anume statul, care nu influenteaza corect asupra masei monetare, a pre-

turilor, a ratei dobinzii, care nu distribuie corect veniturile. Oricum,
sint cunoscute o multime de exemple care demonstreaza faptul ca poli-
tica unor state a contribuit la inflorirea acestora, pe cind in alte cazuri
a avut cele mai negative urmari.
Apropo... despre rolul economic al statului

In anul 684 maintea erei noastre, in China Antica a fost efec-
tuat un recensamint al populapei, in urma caruia s-a consta-
tat ca numarul de locuitori era de circa 72 milioane. Aceasta
cifra H s-a parut cirmuitorilor chinezi joarte mica §i ei au decis
sa incurajeze pe toate caile natalitatea. Astfel, tinerii erau obli-
gap sa se casatoreasca atunci cind atingeau virsta nubilitapi,
celibatarii erau trimi§i in armata, iar fetele erau maritate cu
jor�a. Familiile fara copii sau cu putini copii s-au vazut neuo-
ite sa plateasca impozite marite sau sa indeplineasca diferite
munci publice etc.
�i statul a reufit. fnsa, cum se spune, „unde dai fi unde cra-
pa", caci deja de peste o suta de ani cea mai importanta pro-
blema a Chinei este numarul enorm al populapei. 0 decizie ne-
chibzuita luata de catre stat, transformata cu timpul in tradi-
pe, poate crea probleme pentru secole in §ir.
lata insa §i un alt exemplu. In secolele XV-XVI, Spania era tara cea
mai bogata §i mai influenta din Europa. In urma promovarii unor idei
gre§ite ale mercantilismului spaniol, pe parcursul citorva decenii ea s-a
transformat in una din cele mai sarace tari de pe continent. Cum? Mer-
cantili§tii spanioli considerau gre§it ca bogatia unei �ari se masoara in
cantitatea de aur §i argint pe care o poseda aceasta. Urmind sfaturile
mercantili§tilor, regele Spaniei, in loc sa dezvolte manufacturile, cum
procedau tarile vecine, forteaza aducerea in tara a unor cantita�i enor-
me de metale pretioase. In consecinta, din maretia de altadata a Spaniei
nu au ramas decit legendele.
Totu§i, in pofida unor experiente negative, in general, statul a ju-
cat in viata societatii un rol preponderent pozitiv. Progresul inregistrat
in cele mai multe din tarile lumii, in diferite domenii, s-a datorat in ma¬
re parte anume interventiei statului in activitatea economica. lata §i unc¬
le exemple despre rolul pozitiv Jucat de stat in via�a societatii. In anul
1563, regele Angliei §i-a fixat ca obiectiv dezvoltarea pescuitului. In sco-
pul stimularii cererii de pe§te, suveranul englez interzice, in toata tara,
pentru doua zile pe saptamina, consumul carnii, zile in care, de la sine
inteles, englezii trebuiau ..oficial" sa „manince" numai pe§te. Care a fost
efectul? Anglia devine in scurt timp tara cu cea mai dezvoltata Indus¬
trie a pe§telui.
De ce statui contemporan trebuie sa intervina in viata

economica?
Cel mai succint raspuns la aceasta intrebare ar fi: fiindca piata nu este
capabila sa faca fata, in mod automat, tuturor problemelor cu care se
confrunta dezvoltarea economica. Intr-adevar, in pofida convingerilor
adeptilor liberalismului economic, piata s-a dovedit a fi incapabila sa
aplaneze asemenea dezechilibre macroeconomice cum ar fi crizele eco-
nomice, §omajul, inflatia etc.
Pe de alta parte, cu toate virtutile sale, piata nu asigura o alocare
optimala a resurselor. Aceasta se intimpla din cauza ca in viata reala
domina nu concurenta pura §i perfecta, ci concurenta imperfecta. Or,
in urma concurentei imperfecte, in primul rind a monopolului, are loc
reducerea cantitatii de bunuri produse, ca urmare producindu-se mic-
§orarea veniturilor §i deci a posibilitatilor de dezvoltare economica. In
acest caz, statui este obligat sa intervina pentru a apara concurenta.
Amestecul statului in activitatea economica este generat §i de faptul
ca economia de piata da na�tere unei enorme diferentieri de avere, pola-
rizeaza societatea in oameni foarte bogati §i foarte saraci. Or, veniturile
mari nu sint neaparat rezultatul eforturilor depuse de agentii economici,
ci adeseori al exploatarii unor situa�ii artificial create prin intrigi, inte-
legeri monopoliste, coruptie etc. Pe de alta parte, in virtutea actiunii in-
clinatiei spre economisire, cu cit mai mari sint veniturile, cu atit o mai
mica parte a acestora este consumata. Or, in cazul acesta, sint limitate
posibilitatile cre§terii economice. Pentru a preintimpina revoltele socia-
MACROECONOMIE 289
le, a menUne o pace sociala stabila, fara de care dezvoltarea economica

devine problematica, §i a asigura o cre§tere economica cu ritmuri inal-
te, statul s-a vazut nevoit sa intervina nu numai in procesul de creare
a bunurilor materiale, ci §i in eel al distribuirii veniturilor.
De men�ionat ca, in perioada de tranzitie la economia de piata, sta¬
tul indepline�te §i unele functii specifice, de o importan�a trecatoare,
cum ar fi: elaborarea cadrului legislativ necesar functionarii economiei
de piata, crearea infrastructurii pietei, privatizarea, liberalizarea vietii
economice etc.
Unul din factorii principali care au grabit amestecul statului in via-
ta economica au fost cele doua razboaie mondiale, cind acesta a trebu-
it sa stabileasca un control mai riguros asupra economiei, obligind in-
treprinderile sa-§i reorienteze activitatea spre necesitatile razboiului. In
SUA, de exemplu, in anii 1940-1945, statul a cumparat circa 50% din
produsul national. Mai tirziu, „razboiul rece", apoi opozitia militara in-
tre SUA §i URSS au alimentat in permanenta acest amestec al statului
in viata economica.
>
Interventia statului in activitatea economica este conditionata, de

asemenea, de necesitatea gestionarii intreprinderilor din sectorul public
care vizeaza, in principal, infrastructura economica, sector care in pe¬
rioada postbelica a crescut cu ritmuri deosebit de inalte. In fine, statul
s-a vazut nevoit sa indeplineasca tot mai des rolul de arbitru in relatiile
dintre ceilalti agenti economici.
Cum se „masoara" interventia statului in economie?

Gradul de interven�ie a statului in viata economica poate fi evaluat cu
ajutorul mai multor indicatori. Primul pe aceasta lista este ponderea sec-
torului de stat in economie. Un alt indicator important este partea PIB-
ului redistribuita prin intermediul bugetului de stat.
Incepind cu sfir�itul secolului al XlX-lea, in Franta (ca, de altfel, §i
in alte state de pe continentul european), interventia statului in econo¬
mie a crescut intruna. Despre acest lucru putem judeca analizind evo-
lu�ia cheltuielilor publice, care, timp de un secol, au crescut de la 11%
pina la 50% din PIB.
Tabelul 15.2. Cre$terea cheltuielilor publice in Franfa pe parcursul

unui secoL Ponderea in PIB, in %
Anii Securitatea sociala Cheltuielile publice (statui, colectivitaple locale)

1872 0 11,0
1909 0 15,0
1920 0 32,8
1924 0,1 24,6
1930 0,2 21,9
1938 0,9 26,5
1947 8,1 40,9
1971 14,4 49,8
Sursa: A. Beitone, Em. Buisson, Ch. Dollo, Em. Le Masson, iconomie, Dalioz, 2004, p. 265.
2. Obiectivele, formele instrumentele politicilor

macroeconomice
Despre ierarhia politicilor macroecon omi ce

In sens larg, notiunea de „politica' desemneaza mijloacele folosite de ci-
neva pentru atingerea unui scop oarecare. In viata de toate zilele, aceas-
ta notiune capata o raspindire tot mai larga (politica sociala, politica
fiscala, politica externa, politica nationala, politica agricola etc.), reflect-
ind actiunile intreprinse de organele publice in domeniul respectiv.
Politica macroeconomica constituie totalitatea strategiilor fi

acfiunilor con�tiente ale statului care vizeaza mtreaga econo-
mie naponala §i cu ajutorul carora smt realizate obiectivele
propuse de acesta.
Punctul de plecare in elaborarea unor politici macroeconomice il

constituie identificarea interesului national suprem al unei tari.
Scopurile (sau obiectivele) urmarite de stat in domeniul economic
sint foarte numeroase, dar de o importanta diferita, a§a incit acestea
sint aranjate sub forma unei piramide, adica se afla intr-o ordine ie-
rarhica. Exista deci obiective mai importante §i mai putin importante,
MACROECONOMIE 291
exista obiective supreme, permanente §i obiective trecatoare, mai putin

importante.
In virful piramidei obiectivelor macroeconomice ale statului modern
se afla doua scopuri supreme, §i anume: 1) crearea celor mai favorabile
conditii pentru dezvoltarea economica a tarii; 2) mentinerea stabilitatii
sociale, a lini§tii §i pacii in societate. Celelalte scopuri sint deja derivate
§i pot fi modificate de la o epoca la alta (Figura 15.1).
Dupa cum rezulta din Figura 15.1, statul contemporan nu se limi-

teaza in actiunile sale doar la „corectarea e§ecurilor pietei", ci contri-
buie, de asemenea, la crearea conditiilor favorabile pentru asigurarea
stabilitatii sociale §i a progresului intregii natiuni.
Formele de implicare a statului in activitatea economica

Aceste forme (numite uneori §i „functii economice ale statului") au
evoluat §i s-au modificat intruna de-a lungul secolelor. In Antichita-
te §i in Evul Mediu, functiile economice ale statului se reduceau doar
la colectarea impozitelor §i la dezvoltarea infrastructurii (construirea

drumurilor §i podurilor, a porturilor §i canalelor de irigare). In seco-
lele XV-XVIII, statul §i-a adaugat la aceste functii allele citeva: de re-
glementare a comertului exterior prin promovarea unor politici pro-
tectioniste, de reglementare a masei monetare, iar in unele cazuri §i
de fundare a manufacturilor. Urmeaza apoi o perioada cind implicarea
statului in activitatea economica se reduce. In secolul XX insa, mai ales
dupa eel de-al doilea razboi mondial, statul i§i asuma noi §i noi func¬
tii economice.
Cele mai importante forme de implicare a statului contemporan in
activitatea economica sint:
1) Elaborarea cadrului legislativ sau elaborarea „regulilor de joc" pen-
tru agentii economici. Prin lege, statul stabile§te care activitate
este legala §i care este interzisa. El il apara atit pe producator, cit
§i pe cumparator, stabilind masura pedepsei in cazul in care este
incalcata legislatia in vigoare.
In China, de exemplu, legea prevede pedeapsa capitala pentru fal-
sificarea produselor. Intrucit falsificarea unor produse cum ar fi conia-
curile, vinurile §i §ampania a adus enorme prejudicii imaginii marfu-
rilor moldovene§ti in lume, este necesar ca legislatia noastra in aceasta
privinta sa fie mai eficienta.
2) Apararea concurenfei. Aceasta functie a statului este de o actua-
litate deosebita pentru fostele tari socialiste, unde viata economi¬
ca mai ramine a fi monopolizata de cMre stat §i unde, o data cu
trecerea la economia de piata, din cauza slabiciunii statului, pia-
ta s-a dovedit a fi controlata de anumite grupari de tip mafiot §i
criminal, straine interesului national.
Xinind cont de efectele pozitive ale acesteia, in tarile dezvoltate sta¬
tul i§i asuma rolul de aparator al concurentei, elaborind nu numai ca-
drul legal corespunzator, ci asigurind §i respectarea cu strictete a legii.
3) Redistribuirea veniturilor. Dupa cum se §tie, in economia de piata
are loc o insemnata diferentiere de avere, o impartire a societatii
in oameni foarte bogati §i oameni foarte saraci. In general, eco¬
nomia de piata, cu toate nenumaratele sale virtuti, il favorizeaza
totu§i pe eel mai puternic, dar §i pe eel mai viclean, pe eel abil §i
MACROECONOMIE 293
intreprinzator, dar §i pe eel mai crunt. Cu timpul, in orice tara se

constituie o patura numeroasa a populatiei care indepline§te un
lucru util pentru societate, dar care obtine venituri foarte mici.
Din aceasta categorie de oameni fac parte adeseori §omerii, pen-
sionarii, persoanele cu handicap.
Problema inegalitatii de avere nu este atit o problema de caritate, de
milostenie cre§tina, cit o problema economica. Fiindca o anumita echi-
tate in distribuirea veniturilor se afla la temelia stabilitatii sociale §i po-
litice a unei tari, fara de care nici o tara nu poate avea succese econo-
mice. Economistul francez Michel Dedier spune chiar ca „sentimentul
de injustitie este una din frinele posibile ale dezvoltarii economice".
Intrucit piata nu este capabila de la sine sa asigure o impartire echi-
tabila a veniturilor, aceasta devine in mod firesc una din functiile cele
mai importante ale statului, care redistribuie o parte a PIB-ului in fa-
voarea celor mai sarace paturi ale populatiei. Aceasta se face pe diferite
cai, cum ar fi: a) subventionarea invatamintului, a asistentei medicale
§i a transportului public; b) subventionarea preturilor la produsele de
prima necesitate (piinea, carnea, energia electrica, gazul etc.); c) asigu-
rarea platii pensiilor §i a indemnizatiilor pentru §omaj; d) stabilirea ni-
velului minim al salariului, duratei zilei de munca, conditiilor de licen-
tiere §i de munca etc.
4) Una din formele de implicare a statului in viata economica este
crearea gestionarea unui insemnat sector public, prin interme-
diul caruia statul are posibilitatea sa influenteze ritmurile §i pro-
portiile dezvoltarii economice. Traditional, sectorul public inclu-
dea confectionarea armelor, po§ta, partial transportul, alte activi-
tati. In Franta, de exemplu, inca din 1802 statul detine monopo-
lul asupra fabricarii tigarilor §i a chibriturilor. Totu§i, ca sector de
baza, cu o pondere de 20-40% din PIB, sectorul public se impune
doar in perioada postbelica.
Caile de aparitie a sectorului public in tarile capitaliste au fost di¬
ferite, §i anume: nationalizarea intreprinderilor §i chiar a ramurilor ce
apartineau in trecut sectorului privat (cale caracteristica, in special, pen¬
tru Franta, Marea Britanie, Austria); construirea de catre stat, cu mij-
loace bugetare, a propriilor sale intreprinderi (SUA, RFG, Japonia); pro-
294 CURS DE TEORIE E CO N O MI C A
curarea de catre stat a unui numar insemnat din actiunile celor mai
mari intreprinderi private (Italia).
Sectorul de stat este concentrat, de regula, in citeva domenii de ac-
tivitate, §i anume: a) in ramurile infrastructurii economice - transport,
comunicatii, energetica, partial industria grea adica ramurile de a ca-
ror activitate depinde buna functionare a intregii economii; b) in ramu¬
rile care necesita investitii enorme, dar rata profitului ramine a fi ne-
insemnata - energia cosmica §i atomica, extragerea materiei prime; c)
in ramurile care, din punctul de vedere al sectorului privat, sint putin
atractive, aduc profituri mici, dar in acela§i timp sint absolut necesare
pentru functionarea normala a oricarei economii. Astfel, constructia lo-
cuintelor pentru familiile cu venituri mici §i mijlocii il intereseaza pu¬
tin pe intreprinzatorul privat. Or, acest domeniu este de o importanta
vitala pentru prosperitatea societatii.
Vom face aici o mica remarca: in ultimii ani, datorita afluxului ma-
siv de forta de munca ieftina din fostele tari socialiste, constructia de
locuinte a devenit o afacere rentabila §i pentru sectorul privat. Acest fapt
este confirmat §i de experienta unor tari ca Italia, Portugalia, Germa-
nia, Israel, unde o buna parte a concetatenilor no§tri lucreaza anume in
domeniul constructiilor de locuinte.
> >
Ponderea sectorului public in PIB in perioada postbelica a crescut

intruna, stabilindu-se, pe la inceputul secolului XXI, la urmatorul nivel:
Austria - 25%, Franta - 24%, Grecia - 23%, Italia - 21%, Marea Brita-
nie - 17%, Germania - 15%, Portugalia - 15%.
De mentionat ca pozitiile statului sint mai puternice in Industrie,
aici ponderea intreprinderilor publice ridicindu-se in unele tari pina
la 30-35 la suta din volumul total al productiei industriale. In tarile in
tranzitie, sectorul public ramine a fi inca destul de insemnat. Astfel, in
anul 2006, in sectorul public se produceau circa 40% din PIB-ul Repu-
blicii Moldova, Rusiei, Ucrainei §i Romaniei.
Intreprinderile ce apartin sectorului public sint supuse acelora§i re-
guli §i conditii ca §i intreprinderile private. Totu§i, in unele cazuri, in
sectorul public rata rentabilitatii este mai joasa decit in eel privat. Mai
mult, adeseori acest sector este chiar deficitar. Din aceasta cauza, prin
anii '70-'80 ai secolului XX, intr-un §ir de state a avut loc un proces in-
MACROECONOMIE 295
tens de dena�ionalizare (privatizare), cind o buna parte din intreprin-

derile publice a fost vinduta sectorului privat. Aceasta se refera, in pri-
mul rind, la asemenea �ari ca Franta, Marea Britanie, Japonia, Mexic,
Filipine, Chile etc.
Grade diferite de interventie a statului modern m activitatea

9
economica
Deoarece necesitatea interven�iei statului in economie este recunoscuta
§i de adeptii cei mai inver§una�i ai liberalismului economic, in prim-
plan se impune problema gradului in care este justificata §i acceptata
aceasta interventie. Toti speciali§tii sint de acord cu faptul ca interven-
tia statului trebuie sa fie mai importanta la nivel macroeconomic §i mai
limitata la nivel micro- (cu excep�ia sectorului public).
Utilizind drept criterii de clasificare calitatea institutiilor economice
controlate de stat §i ponderea cheltuielilor publice in PIB, economistul
francez I. Samson a identificat patru tipuri ale statului contemporan�':
1) Statul regulator (institutii puternice §i interventie puternica): toa-
te tarile din Uniunea Europeana (cu exceptia Irlandei), Norvegia,
Elvetia, Japonia, Canada, Israel, Slovenia, Estonia, Ungaria §i Bot¬
swana.
2) Statul arbitru (institutii puternice §i interventie slaba): SUA, Chi¬
na, dragonii asiatici (Hong Kong, Singapore, Taiwan, Coreea de
Sud, Thailanda), Africa de Sud, Australia, Chile §i Insulele Mau¬
ritius, Trinidad §i Tobago, Sri Lanka.
3) Statele emergente (institutii slabe §i interventie slaba): Rusia, Roma¬
nia, Bangladesh, Filipine, Indonezia, Vietnam, India, Nigeria, Pa-
raguai, Argentina, Venezuela, Mexic, Ecuador, Honduras, Haiti.
4) State paternaliste capturate (luate prizonier) (institutii slabe, in¬
terventie puternica): Bolivia, Turcia, Nicaragua, Ucraina, Croatia,
Polonia, Zimbabwe.
Dupa acest criteriu, din care tip de stat face parte astazi Republica
Moldova?
" Economie
contemporaine en 10 lefom. Sous la direction d'lvan Samson, Dalloz,
Paris, 2004, p. 412.
Instrumentele reglementarii economiei de catre stat

Care sint instrumentele cu ajutorul carora statul influenteaza activitatea
economica, o reglementeaza, o ghideaza intr-o directie sau alta? Aceste
instrumente sint numeroase, cele mai importante dintre ele fiind:
1) politica bugetara;
2) politica fiscala. De obicei, politica bugetara §i politica fiscala for-
meaza un tot intreg §i in aceasta calitate poarta numele de „po-
litica finantelor publice";
3) politica monetara §i de credit;
4) controlul preturilor §i al veniturilor;
5) reglementarea administrativa;
6) reglementarea cursului de schimb valutar;
7) reglementarea activitatii intreprinderilor din sectorul public.
Bugetul de s tat este principalul instrument de redistribuire a veni¬
turilor in societate. Cu ajutorul impozitelor §i al taxelor, statul influen¬
teaza dinamica cererii, a economiilor §i a investitiilor, fluctuatiile ciclice
§i proportiile in dezvoltarea diferitelor ramuri ale economiei nationale.
Deosebit de numeros §i variat este arsenalul de mijloace f isc ale folosit
pentru a face fata fluctuatiilor ciclice. De asemenea, statul poate acor-
da intreprinderilor private subventii, imprumuturi preferential sau alte
inlesniri financiare.
Dintre ins tr u men tele mone tare de credit folosite de stat vom no-
minaliza urmatoarele: a) variatia ofertei de bani prin marirea sau redu-
cerea ratei dobinzii; b) modificarea ponderii rezervelor minime pe care
bancile comerciale sint obligate sa le pastreze pe conturile Bancii Nati¬
onale; c) operatiunile pe piata deschisa, care constau in punerea in vin-
zare a hirtiilor de valoare (obligatiuni, de exemplu) emise de catre stat,
apoi cumpararea lor.
Ins tru m en tele ad m in is tr ativ e sint cele mai numeroase §i mai varia-
te. Astfel, statul are posibilitatea sa interzica anumite tipuri de activitati
economice sau sa le admita. Unele activitati pot fi desfa§urate doar fi¬
ind autorizate printr-o licenta speciala. Statul elaboreaza anumite stan-
darde §i norme ce vizeaza diferite produse, constructii sau activitati §i
controleaza respectarea acestora de catre agentii economici.
MACRO E CO NO M IE 297
Politicile economice pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Ast-

fel, dupa criteriul obiectivelor urmarite al perioadei de timp, politicile
economice se impart in conjuncturale §i structurale. Potrivit criteriului
manierei de influentare a agentilor economici de catre autoritatile publi-
ce, se disting politici de limitare, de incitare, de concentrare. Exista po-
litici microeconomice §i macroeconomice, globale, sectoriale §i regiona-
le. Clasificate dupa criteriul domeniului de aplicare a acestora, politici¬
le economice se impart in: politica fiscala, politica industrials, politica
agricola, politica monetara, politica veniturilor etc. (vezi Schema 15.1).
Schema 15.1. Principalele forme de politica economica a statului in tarile
dezvoltate
Nationalizarea, Politica agricola

planificarea Trebuie oare subventio-
Trebuie oare majorata nate preturile la produse-
cota mtreprinderilor leagricole?
publice? Trebuie oare Trebuie oare acordate
planificata orice activita- agricultorilorcredite
t e economica? preferentiale?
Politico fiscala Politica industriala

Trebuie oare Ce fel de asistenta trebui e
sa fi esu pusa acordata intreprinderilor
impozitarii industrlale? Trebuie oare
finantarea incurajata concentrarea
presta�iilor? Politica intreprinderilor? 5i daca
econonnica da, pece cai?
Politica Politica
veniturilor monetara
Trebuie oare Care urmeaza
incurajate sa fie ritmul de
economiile prin cre�tere a masei
degrevari fiscale? monetare? Cum
Trebuie oare Politica vamala Politica trebui e sa fi e
m entinut salariul Cum trebuie sa fie ea: bugetara controlat siste-
minimal? protec�ionista sau Este corect de mul bancar?
liber-schimbista? a admlte un
Trebuie oare d e partl- deficit bugetar,
cipat la uniunile vama- 5idaca da, in ce
le de tipul Comunita�ii masura?
Economice Europene?
Sursa: I. Brennond, M. M. Salorat, Initiation d reconomie, Paris, 1987, p. 174.

3. Politici macroeconomice conjuncturale fi structurale

In functie de obiectivele urmarite de perioada de timp avuta in vede-
re, politicile macroeconomice se impart in doua mari categorii:
1. Politici conjuncturale;
2. Politici structurale.
Politicile conjuncturale sint acele politici care au drept scop modifica-
rea (sau influentarea) variabilelor economice intr-o perioada de timp scurta
(de la citeva luni pina la 1-2 ani). Exista doua tipuri de politici conjunc¬
turale: a) politici de relansare sau de incitare; §i b) politici de limitare.
Politicile structurale sint politici ale caror efecte se resimt pe termen
mediu §i lung. Aceste politici au drept obiectiv efectuarea unor schim-
bari profunde §i durabile ale economiei. Ele vizeaza modificarea struc-
turala a economiei prin intermediul politicilor agrare, sociale, industri-
ale, in domeniul transporturilor etc.
Politicile conjuncturale
Politicile conjuncturale utilizate pe larg in anii '50-'70 ai secolului XX
urmareau scopul de a preintimpina situatiile de „supraincalzire" a eco-
nomiilor nationale (prin temperarea ritmurilor de cre§tere economica §i
a preturilor), precum §i situatiile de incetinire a ritmurilor de dezvolta-
re, cele de criza. Aceste politici corespundeau unei tactici „stop and go".
Politicile conjuncturale mai sint numite �i „politici de reglementare
anticiclice". Astfel, insa§i denumirea lor reflecta obiectivul urmarit de
aceste politici: „netezirea" oscilatiilor ciclice, preintimpinarea unor crize
economice profunde, a §omajului de masa §i a hiperinflatiei, prevenirea
unor mari dezechilibre.
Politicile conjuncturale sint promovate de marea majoritate a tarilor
dezvoltate incepind cu anii '50 ai secolului XX. Aceste politici au la te-
melia lor teoria keynesiana. „Epoca de aur" a utilizarii politicilor con¬
juncturale au fost anii '50-'70 ai secolului XX. Incepind cu anii '80 insa,
cind in teoria economica incep a predomina ideile monetarismului, po¬
liticile conjuncturale sint promovate cu mai multa prudenta §i mai re-
zervat. Oricum, pina acum aceste politici ramin in arsenalul instrumen-
telor de interventie a statului modern in economie. Politicile conjunctu¬
rale urmaresc, de regula, patru obiective majore, §i anume:
MACROECONOMIE 299
1) asigurarea cre§terii economice, masurata prin rata de cre§tere a

PIB-ului;
2) asigurarea ocuparii complete a fortei de munca, masurata prin
nivelul ratei §omajului;
3) echilibrul balantei de plati, masurat prin soldul acesteia raportat
la PIB;
4) stabilitatea pre�urilor, masurata prin variatiile indicelui general al
preturilor.
Interdependenta dintre aceste patru obiective majore ale politicilor
economice este reprezentata cu ajutorul „careului magic".
Stabilitatea preturilor (infla�ia, m %)
Sursa: Dictionnaire de I'�conomie, Sous la direction de Pierrre Bezbokh et Sophie Gherardi,

Larousse, 2000, p. 117.
Figura 15.2. Careul magic: situatia Franfei, anul 1999

300 CURS DE TEORIE ECCNOMICA
Careul magic reprezinta, astfel, o smtjza a obiectivelo' politicii economi-

ce a statului, obiecth e care in anul 1999 in cazul Frantei erau: ocuparea
deplina a bratelor de munca; o stabilitate a pieturilor, exprimata prin lip-
sa oricarei inflatii; o cre§tere economica a PIB-ului de circa 5% anual; un
sold al balantei de plati de circa 2,5% din PIB. In anul 1999, in Franta,
aceste obiective au fost atinse doar partial, deoarece rata §omajului a fost
de peste 10%, iar PIB-ul a crescut doar cu 2,7%. Preturile au ramas sta¬
bile, iar soldul balantei de plati a fost mai mare decit eel programat.
Careul magic, reprezentind o sinteza a dezideratului ideal al obiecti-
velor politicilor economice conjuncturale, permite efectuarea unei anali-
ze de ansamblu a evolutiei principalilor indicatori macroeconomici, pre-
cum §i prevenirea §i evitarea unor mari dezechilibre.
Pornind de la Figura 15.2, poate fi elaborat u§or careul magic pen-
tru orice tara §i orice perioada de timp. In cazul dat insa, trebuie sa se
tina
> cont de urmatoarea circumstanta:> notiunea
> de „obiectiv
■" ideal" dife-
ra de la o tara la alta. Astfel, obiectivul ce vizeaza stabilitatea preturilor
nu este mentinerea inflatiei de 0%, ci o u§oara cre§tere a preturilor cu
2%, obiectiv urmarit de tarile UE, §i cu 3% - obiectiv urmarit de SUA.
Difera, la fel, §i obiectivul ce vizeaza rata §omajului, acesta fiind pentru
UE egal cu 3-4%, iar pentru SUA - cu 5-6%.
§i inca un moment: obiectivele centrale de politica economica ale
tarilor dezvoltate se modifica in permanenta, sub influenta mai mul-
tor factori.
Modificarea unor obiective ale poiiticii conjuncturale in

conditiile globalizarii
Incepind cu anii 1980, in conditiile globalizarii, o data cu deschiderea

frontierelor economice ale tarilor, in primul rind ale pietelor de capital,
§i cu o intensificare sporita a concurentei Internationale, s-a redus cu
mult eficacitatea politicilor conjuncturale. O importanta crescinda pen¬
tru dezvoltarea unei tari au acum astfel de fenomene precum: rata de
schimb valutar; nivelul de competitivitate al bunurilor destinate exportu-
lui; marimea investitiilor care intra §i care parasesc tara. In asemenea
conditii, in economiile contemporane, deschise spre exterior §i in ace-
la§i timp mai stabile §i mai echilibrate, obiectivele prioritare ale poli-
MACROECONOMIE 301
ticilor conjuncturale s-au modificat, acestea fiind: controlul inflatiei

mentinerea deficitului bugetului de stat in anumite limite acceptabile.
Astfel, au fost „impinse" pe planul doi asemenea obiective, considerate
primordiale in anii '50-'70, precum asigurarea cre�terii economice §i a
ocuparii depline a fortei de munca. Este adevarat, pentru tarile in tran-
zitie, cum ar fi Republica Moldova, de exemplu, atit cre§terea economi-
ca, cit §i crearea noilor locuri de munca ramin a fi obiectivele priorita-
re ale guvernului.
Politicile structuraie
Politicile structuraie vizeaza modernizarea economiilor nationale, schimba-
rea caracteristicilor fundamentale ale acestora. Drept exemple de schim-
bari structuraie pot servi: trecerea de la economia agricola la o econo-
mie in care ramura dominanta este industria, schimbarea structurii so-
ciale a populatiei, dezvoltarea teritoriala a tarii etc. Prin intermediul po-
liticii structuraie, statul sustine dezvoltarea infrastructurii, invatamintu-
lui, ocrotirii sanatatii, cercetarilor §tiintifice, precum §i a unor ramuri
concrete cum ar fi agricultura sau turismul.
Principalele forme ale politicii structuraie sint: a) programarea eco-
nomica; b) politica industrials.
Programarea economica asigurd o coerentd a interventiei itatului in
economie. In unele tari, programarea economica se infaptuiasub forma
planificarii indicative (exemplul Frantei) sau imperative, adica- obligato-
rii (exemplul URSS).
Politico industriala constituie un ansamblu de acpuni mtre-
prinse de autoritaple publice in scopul asigurdrii unui nivel
inalt de dezvoltare f/ de competitivitate al intreprinderilor,
indiferent de ramura cdreia apartm acestea.
Politica industriala se promoveaza atit cu instrumente directe de in-
terventie a statului in activitatea economica, cit §i indirecte.
Cea mai raspindita forma de implicare directa a statului in activita¬
tea economica este acordarea de subventii, prime, alte ajutoare materiale
§i financiare sectoarelor §i intreprinderilor aflate, in momentul dat, in
dificultate sau care urmeaza sa devina motorul dezvoltarii economice.
Astfel, in toate tarile dezvoltate, statul sustine: sectorul agrar (pentru

aceasta se cheltuiesc pina la 3-4% din PIB); unele ramuri ale industri-
ei cu o rentabilitate scazuta, cum ar fi industria textila sau carbonife-
ra, industria metalurgica; ramurile cele mai performante, ce constitu-
ie temelia progresului tehnologic, cum ar fi microelectronica, industria
cosmica §i atomica. Statul acorda, de asemenea, un ajutor insemnat re-
giunilor mai putin dezvoltate din punct de vedere economic §i social.
Astfel, Uniunea Europeana este divizata, dupa nivelul dezvoltarii eco-
nomice, in cinci categorii de teritorii. Teritoriile cu eel mai jos nivel de
dezvoltare primesc cele mai mari subventii.
Interventia directa a statului in economic se manifesta §i prin or-
ganizarea §i infaptuirea unor asemenea transformari radicale cum ar fi
nationalizarea §i privatizarea, fenomene prin care, intr-o masura mai
mare sau mai mica, au trecut toate �arile din lume. Franta cunoa§te,
de exemplu, trei mari valuri de nationalizare a intreprinderilor private
- in 1936, 1945 §i 1982. Este adevarat, in anii 1986-1988, tot in Fran¬
ta, a avut loc un val puternic de privatizare, in urma caruia mai multe
obiective economice au trecut din nou din miinile statului in proprie-
tatea sectorului privat.
Un alt set de instrumente ale politicii industriale, mai mult de in-
spiratie liberala, vizeaza un amestec indirect al statului in activitatea in¬
treprinderilor. Aceste masuri au ca scop crearea unor conditii mai fa-
vorabile pentru desfa§urarea initiativei private, cum ar fi apararea con-
curentei §i a mediului ambiant, dezvoltarea infrastructurii, elaborarea
cadrului de intretinere a relatiilor economice externe.
I >
XVI. BUCETUL DE STAT IMPOZITELE

1. Politica b u g e t a r a . Chel t uiel il e p ub l i c e
Finantele publice: bugetui de stat fi impozitele
Bugetul de stat §i impozitele sint cele mai importante instrumente de

reglementare a economiei de catre stat. Acestea sint, in acela§i timp, prin-
cipalele mijloace de redistribuire a veniturilor. In literatura de specia-
MACROECONOMIE 303
litate, precum §i in uzul cotidian, in calitate de sinonim al notiunilor

de „buget de stat" §i „impozite" este folosit termenul „finante publice".
Astfel, prezenta tema in unele manuale este intitulata „Finantele publi¬
ce", iar in allele - „Cheltuielile §i veniturile publice". In aceasta ordine
de idei, vom remarca ca finantele publice constituie totalitatea cheltu-
ielilor §i veniturilor statului §i ale autoritatilor publice locale. Bugetul
de Stat §i impozitele sint principalele instrumente de formare §i redis-
tribuire a finantelor publice, adica a veniturilor §i cheltuielilor statului
§i autoritatilor publice locale.
Politica statului in domeniul finantelor publice se nume§te „politica
bugetar-fiscala". Adeseori ea este separata in doua componente: „politi-
ca bugetara", care vizeaza formarea §i gestionarea bugetului de stat, §i
„politica fiscala", care se refera la impozite. In unele publicatii, politica
bugetar-fiscala este denumita „politica financiara".
Bugetul de stat
Instrumentul principal de promovare a politicii bugetare este bugetul de
stat. Bugetul este o notiune intilnita tot mai des in vocabularul econo¬
mic §i cu o arie larga de utilizare. Un buget este o previziune a venitu¬
rilor §i cheltuielilor unui oarecare agent economic pentru o perioadd de
timp, de reguld, pentru un an. In acest sens, putem vorbi despre bugetul
de familie, bugetul intreprinderii, bugetul diferitelor ministere, bugetul
universitatii, bugetul local, in fine, bugetul de stat.
Bugetul de stat este un document (o lege votata de parla-
ment), in care sint mscrise cheltuielile statului §i veniturile ne-
cesare pentru acoperirea acestora. Bugetul de stat prevede,
de asemenea, modalitaple de formare §i cheltuire a resurse-
lor bane§ti destinate finantarii acpunilor intreprinse de catre
organele de stat centrale §i organele locale.
O forma specifica de buget sint fondurile extrabugetare. Acestea sint
ni§te resurse bane§ti ale statului care au o destinatie bine determinate,
dar care nu sint incluse in bugetul de stat. Cel mai cunoscut din aceas¬
ta categorie de fonduri este fondul asistentei sociale sau, cum mai este
numit in unele tari, fondul de pensii.
In toate tarile lumii exista bugetul guvernului (sau bugetul central)

bugetele organelor administrative locale (raioane sau judete). Bugetul
central impreuna cu bugetele organelor puterii locale formeaza bugetul
consolidat.
Bugetul de stat este elaborat anual de catre guvern (mai precis de
catre Ministerul Finantelor) §i aprobat ulterior de parlament. Bugetul de
stat mai este denumit „Legea finantelor". In acest sens, ca „lege a finan¬
telor", bugetul prevede §i autorizeaza cheltuielile §i veniturile statului.
La temelia elaborarii bugetului de stat sint puse patru principii de baza:
1. Anualitatea. Aceasta inseamna ca bugetul este elaborat in fiecare
an §i prevederile lui vizeaza doar cadrul anului respectiv. Veniturile
§i cheltuielile prevazute de bugetul de stat sint valabile doar pentru
durata de timp votata de parlament, adica pe durata unui an.
2. Previzionalitatea. Aceasta inseamna ca sint planificate din timp
atit veniturile, cit §i cheltuielile pentru anul viitor.
3. Universalitatea. Bugetul de stat cuprinde toate veniturile §i chel¬
tuielile de stat. Acest fapt faciliteaza efectuarea controlurilor din
partea parlamentului.
4. Echilibrul bugetar sau regula de aur a finantelor clasice consta in fap-
tul ca cheltuielile statului trebuie sa fie egale cu veniturile acestuia.
In economiile contemporane, aceste principii, atit de populare alta-
data, au incetat sa mai fie aplicate cu strictete. Astfel, teoria economica
contemporana pune sub un mare semn de intrebare asemenea principii
„clasice" de constituire a bugetului de stat precum „echilibrul bugetar"
§i „anualitatea". Se considera ca bugetul de stat poate fi elaborat §i pen¬
tru ni§te perioade de timp mai indelungate. In asemenea caz, nu este
obligatoriu ca bugetul sa fie echilibrat in fiecare an. El poate cuprinde
un intreg ciclu economic. Acest principiu incearca sa coordoneze intre
ele politicile conjuncturale §i politica balansarii (echilibrarii) bugetului.
El presupune ca, intr-un an de criza, veniturile mai mici vor fi acope-
rite din veniturile unui an mai favorabil din punctul de vedere al cre§-
terii economice. Acest concept este pus la temelia elaborarii politicii bu-
getare in SUA, iar de la un timp §i in Rusia.
Procedura elaborarii bugetului este indelungata §i complexa §i ea in-
cepe cu un an inainte de anul pentru care se elaboreaza bugetul.
MACROECONOMIE 305
Oricum, in jurul aprobarii bugetului de stat in societate au loc in-

totdeauna dezbateri furtunoase. §i nu intimplator. Acest document vi-
zeaza interesele financiare ale diferitelor grupari sociale §i politice, ale
diferitelor sectoare teritorii. De aceea bugetul de stat constituie de
fiecare data o solutie de compromis intre partile care participa la ela-
borarea sau realizarea acestuia. Bugetul poate fi revizuit doar de catre
parlament, printr-o lege speciala de rectificare.
Diferenta dintre veniturile §i cheltuielile statului constituie soldul hu-
getar. Din punctul de vedere al soldului bugetar, in procesul executarii
bugetului pot aparea trei situatii diferite, §i anume de:
1) buget echilibrat, cind cheltuielile sint egale cu veniturile, iar sol¬
dul bugetar este egal cu zero;
2) buget excedentar, cind veniturile sint mai mari decit cheltuielile,
iar soldul bugetar este pozitiv;
3) buget deficitar, cind veniturile sint mai mici decit cheltuielile, iar
soldul bugetar este negativ.
In eel de al treilea caz, se formeaza a§a-numitul „deficit bugetar".
Deficitul bu getar este o stare a bugetului de stat cind cheltuielile depa-
§esc veniturile.
Deficitul bugetului de stat are urmari nefaste asupra dezvoltarii eco-

nomice. Pentru a diminua sau a elimina acest deficit, in practica mon-
diala sint utilizate mai multe metode, §i anume:
a) recurgerea la imprumuturile interne;
b) folosirea veniturilor provenite din privatizare;
c) emisia de catre Banca Centrala a unei cantitati suplimentare de
bani;
d) folosirea imprumuturilor externe.
In Republica Moldova, in ultimul deceniu, deficitul bugetar a fost

finantat din sursele provenite din privatizare, precum §i din mijloace-
le atrase din vinzarea hirtiilor de valoare de stat. Deoarece procesul de
privatizare nu a luat sfir§it, la o asemenea metoda s-ar putea recurge §i
pe viitor.
Oatoria p ublic a
Atunci cind deficitul bugetar inregistreaza dimensiuni insemnate, are
loc o cre§tere a datoriei publice.
Datoria publica constituie totalitatea imprumuturilor inter¬
ne 5; externe contractate de catre stat in scopul acoperirii
deficitului bugetar.
In mod nemijlocit, datoria publica nu figureaza in bugetul de stat.
In buget este inscrisa, la capitolul „cheltuieli", doar dobinda (uneori §i
penalitatile) care in anul respectiv urmeaza a fi platita creditorului in¬
tern sau extern. Deoarece datoria publica poate fi acoperita, in ultima
instanta, prin veniturile acumulate sub forma de impozite, de obicei se
spune ca imprumuturile facute de catre stat astazi reprezinta impozitele
ce vor fi colectate miine.
In lumea contemporana, datoria publica atinge proportii impunatoare.
Despre dimensiunile datoriei publice intr-o tara sau alta se judeca dupa
marimea acesteia in raport cu PIB-ul. Astfel, la inceputul secolului XXI,
datoria publica constituia: in SUA, Germania §i Franta circa 60% din
PIB-ul tarii respective, iar in Japonia §i Italia - mai mult de 100%.
Evolu�ia marimii c h e lt u i el il o r p u bl i ce
Cheltuielile publice reprezinta suma cheltuielilor finanta-
te din bugetele centrale 5/ locale in scopul satisfacerii unor
nevoi ob§te§ti, cum ar fi: invatamintui, ocrotirea sanatapi,
constructia de locuinte, drumuri §i caiferate, apararea farii,
menpnerea ordinii publice, asigurarea protectiei sociale etc.
Incepind cu anii '30 ai secolului XX §i pina in prezent, in tarile dez-

voltate, ponderea cheltuielilor publice in FIB a crescut intruna (atit pe
timp de razboi, cit §i pe timp de pace) de la 5-10% pina la 30-40%. In
MACROECONOMIE 307
unele tari insa, ca, de exemplu, in Suedia, ele s-au ridicat pina la circa
60% din PIB. Cu ritmuri deosebit de inalte au crescut cheltuielile auto-
ritatilor centrale. Daca in secolele XVI-XIX cele mai mari cheltuieli publi-
ce erau facute de administratiile locale, atunci in perioada postbelica, in
prim-plan dupa marime au ie§it cheltuielile organelor centrale de stat.
Cre§terea cheltuielilor publice este un indice elocvent al interventiei
tot mai insemnate a statului in activitatea economica. Mai mult, chel¬
tuielile publice au devenit un instrument important de a stimula sau a
frina cre§terea economica.
Cheltuielile publice sint un mijloc eficient de redistribuire a resur-
selor din sectorul privat in sectorul public. De obicei, cheltuielile publi¬
ce sint repartizate pe ministere. Marimea cheltuielilor prevazute pentru
un minister sau altul reflecta politica promovata de catre stat in dome-
niul respectiv.
Struct ura c he l t ui e li l or pu blic e
Cheltuielile publice sint fmantate din bugetul de stat, bugetele locale sau
bugetul asigurarilor sociale. In teoria §i practica contemporana, cheltuielile
publice sint grupate in doua mari categorii: 1) cheltuieli curente §i 2) chel¬
tuieli de capital. Din prima categorie fac parte, in principal, cheltuielile de
consum (salarii §i achizitionarea de bunuri §i servicii de catre autoritatile
publice). Cheltuielile de capital sint facute pentru modificarea patrimo-
niului public, pentru formarea bruta de capital, adica pentru investitii.
Luate in totalitatea lor, dupa destinatie, cheltuielile publice se impart
in mai multe categorii, principalele dintre ele fiind:
a) cheltuieli pentru intretinerea �i functionarea aparatului de stat. Por-
nind de la faptul ca in tarile dezvoltate ponderea angajatilor in
organele de stat este de circa 15% din populatia ocupata, ca sa-
lariile functionarilor de stat, in scopul combaterii coruptiei, sint
destul de inalte, aceasta categorie de cheltuieli este cea mai mare.
Fire§te, acesta nu este cazul tarilor in tranzitie, unde salariile func¬
tionarilor de stat sint modeste, ceea ce creeaza un mediu favora-
bil pentru inflorirea coruptiei;
b) cheltuieli pentru scopuri sociale, cum ar fi finantarea invatamintu-
lui §i a ocrotirii sanatatii, asigurarea „solidaritatii sociale" pe ca-
lea acordarii de asistenta materiala persoanelor inapte de munca

§i a indemnizatiilor pentru §omaj etc.
Ponderea acestor cheltuieli in tarile in tranzitie, inclusiv in Republi-
ca Moldova, este deosebit de insemnata. Aici sfera social-culturala „in-
ghite" circa 50% din toate cheltuielile publice. In acela§i timp, in cifre
absolute, atit salariile lucratorilor din acest domeniu, cit §i pensiile §i
indemnizatiile pentru §omaj sint foarte mici, uneori cu mult inferioare
co§ului minimal de consum;
c) cheltuieli pentru apdrare, numite �i „cheltuieli militare", destina-
te procurarii armamentului §i echipamentului militar, intretine-
rii armatei terestre, a flotei militare §i aeriene, elaborarii noilor
tipuri de arme etc. Aceste cheltuieli au fost deosebit de mari pe
la mijlocul deceniului 8, cind constituiau circa 34% din bugetul
federal al SUA, 16% din bugetul de stat al Frantei §i, neoficial, pes-
te 50% din bugetul de stat al URSS;
d) cheltuieli publice pentru cercetare-dezvoltare. Aceste cheltuieli sint
destinate pentru asigurarea unei bune functionari a sectorului pu¬
blic, precum §i pentru stimularea dezvoltarii celui privat. Ele au ca
obiectiv construirea unor intreprinderi de stat, a drumurilor, cailor
ferate, porturilor, aeroporturilor §i altor obiecte publice, subventio-
narea dezvoltarii agriculturii §i a potentialului de export al tarii.
Structura cheltuielilor publice difera atit de la o perioada istorica la
alta, cit §i de la o tara la alta.
Tabelul 16.1. Structura cheltuielilor publice in Republica Moldova (ponde¬
rea m suma totala, in %)
Cheltuielile 1998 2001 2005
l.lnvatammt 21 20 23
2. Ocrotirea sanatatii J
14 11 15
3. Ordinea publica, apararea ji securitatea nationala 4 8 9
4. Serviciul de stat 4 6 8
5. Asigurarea sociala 9 10 11
6. Deservirea datoriei de stat 9 26 6
7. Investitii capitale 3 2 9
/V1ACR0£C0N0yVl/£ 309
M ulti pli cat or ul c h e lt u i el i lo r p ubl ic e

Care poate fi efectul cheltuielilor publice asupra dezvoltarii economice?
Daca acestea se vor mari, va create §i venitul national? Cum? In aceea§i
proportie sau intr-o masura mai mare sau mai mica? Tarile dezvoltate
promoveaza o politica fiscala expansionista, adica de cre§tere a cheltu¬
ielilor (sau de reducere a impozitelor), aceasta fiind benefica, de obicei,
cre§terii economice, in virtutea actiunii multiplicatorului cheltuielilor
publice. Aceasta inseamna ca, de regula, cre§terea cheltuielilor publice
genereaza o sporire a venitului national mai mare decit proportionala
sporului cheltuielilor. In cazul dat, curba cererii agregate se deplaseaza
mai spre dreapta decit in urma unei simple cre§teri, adica fara efectul
de multiplicare a cheltuielilor publice.
Sa presupunem ca guvernul Republicii Moldova a decis sa cheltuias-
ca suplimentar 100 de milioane de dolari pentru completarea biblioteci-
lor din tara cu carti noi. Aceasta actiune va avea un efect pozitiv asu¬
pra intregii economii. Editurile §i tipografiile din Moldova i§i vor largi
productia, procurind o cantitate mai mare de hirtie, utilaje, energie, vor
angaja un numar suplimentar de lucratori. Vor create atit profiturile,
cit §i salariile. In consecinta, se va mari cererea nu numai de factori de
productie, ci §i de produse alimentare, imbracaminte, alte bunuri, fapt
ce va impulsiona o cre§tere economica §i la intreprinderile ce confecti-
oneaza aceste produse. Curba cererii agregate se va deplasa spre dreap¬
ta (Figura 16.1)
unde:
CA, cererea agregata pina la decizia de a
-
spori cheltuielile publice;
- cererea agregata ce corespunde unei
CAj
crejteri a produc|;iei propor�ionale cu
marimea cheltuielilor publice;
- cererea agregata generata d e actiunea
CAj
multiplicatorului cheltuielilor publice.
CA
0 PIB
Figura 16.1. Multiplicatorul cheltuielilor publice
Din Figura 16.1 se vede ca curba cererii agregate, in urma actiunii

multiplicatorului cheltuielilor publice, se va deplasa spre dreapta pina
la curba CA�.
2. Impozitele
Ce sint impozitele fi care sint func�iile acestora?
Pentru a acoperi cheltuielile publice, statul are nevoie de veniturile res¬
pective. Sursele veniturilor publice sint:
1. Impozitele;
2. Taxele de inregistrare §i de timbru;
3. Veniturile de la intreprinderile publice;
4. Alte venituri, inclusiv cele provenite din privatizare.
In prezent, in tarile dezvoltate, impozitele constituie 80-90% din veni¬
turile statului. Mai mult, fara impozite insu§i statul nu poate sa existe. Ar
putea exista un stat fara armata, fara valuta nationala, fara mini§tri chiar,
dar nu §i fara impozite. Statul §i impozitele sint notiuni inseparabile.
ImpozituI constituie o parte din veniturile populatiei per-

ceputa de catre stat, in m o d obligatoriu, pentru a-fi aco¬
peri cheltuielile.
Ansamblul impozitelor §i al taxelor, impreuna cu legile §i regulile care ii
obliga pe cetateni sa plateasca aceste impozite §i taxe, formeaza sistemul fis¬
cal. Agentii economici care platesc impozite se numesc „contribuabili".
In economiile contemporane, impozitele indeplinesc mai multe fun-
ctii, principalele dintre ele fiind:
1) Functia fiscala - cea mai veche functie, aparuta o data cu apari-
tia statului. Prin intermediul ei se formeaza veniturile statului §i
se finanteaza cheltuielile publice.
2) Functia de reglementare economicd sau de instrument al politicii
economice a statului. Marind sau reducind impozitele, diferenti-
ind nivelul lor in functie de domeniul de activitate, acordind anu-
mite inlesniri fiscale, statul are posibilitatea de a influenta pozitiv
sau negativ activitatea economica, de a stimula dezvoltarea unor
ramuri sau de a incetini ritmurile de cre§tere a altora.
MACROECONOMIE 311
In timpul crizelor economice, reducind impozitele (fapt care duce

la cre§terea profitului), statul incurajeaza activitatea economica,
ceea ce permite ie§irea din criza. Din contra, in perioadele cind
cre§terea economica depa§e§te anumite limite, dind na§tere la dis-
proportii nedorite, statul mare§te impozitele, readucind astfel ac¬
tivitatea economica la normal.
3) Functia sociald permite redistribuirea veniturilor in folosul patu-
rilor vulnerabile §i deci reducerea inegalitatilor sociale.
Clasificarea impozitelor
Este greu de spus daca a existat un alt domeniu in care statul ar fi fost
atit de ingenios §i de original ca in eel al impozitelor. De-a lungul se-
colelor, statul a inventat noi §i noi tipuri de impozite, care de care mai
nastru§nice. Nu intimplator unii economi§ti sustin, cu o anumita doza
de ironie, desigur, ca istoria civilizatiei este istoria impozitelor.
Apropo... despre impozite

SfintuI Toma d'Aquino, filozof fi teolog medieval, scria ca
J m po zitele nu-s altceva d eck un j a f legalizat". In decursul isto-
riei, geniul uman a inventat cele mai deocheate f o r m e ale aces-
tui jaf. Astfel, imparatui roman Vespasian, introducind impozite
pentru veceurile publice, a lansat 5/ o f r a z a devenita celebra:
„Banii nu miros". In Franca medievala a existat un impozit pla-
tit pentru ufile §i geamurile ce ie§eau in strada. lar tarul Rusiei
Petru I a introdus un impozit ce era platit do a r de persoanele
care p urt a u barba. In fine, statul cont em p or a n este adeseori
co m p a r at cu un haiduc care li „jefuie�te" de bani, prin impozi¬
te, pe cei bogap, pentru a-i imparti apoi celor saraci...
In lumea contemporana, impozitele „exotice" au disparut cu totul.

Aceasta nu inseamna insa ca s-a redus §i presiunea fiscala.
Fiind multe la numar, impozitele pot fi clasificate dupa urmatoare-
le criterii:
1) Dupa nivelul administrarii, impozitele se impart in: a) impozite
centrale {ssm federate) §i b) impozite locale.
In Republica Moldova, sint prevazute de lege urmatoarele impozite

§i taxe republicane (de stat) §i locale:
Impozite taxe repu¬ Impozite �i taxe locale:
blicane (de Stat): - impozitul funciar;
- impozitul pe ve- - impozitul pe bunurile imobiliare;
nit; - impozitul pentru folosirea resurselor
- taxa pe valoarea naturale;
adaugata; - taxa pentru amenajarea teritoriului;
- accizele; - taxa pentru dreptul de a organiza lici-
- impozitul privat;
tapi locale §i loterii;
- taxa vamala; - taxa hoteliera;
- taxele percepute - taxa pentru amplasarea publicitatii
in fondul rutier. (reclamei);
- taxa pentru amplasarea unitatilor co-
merciale;
- taxa de piata;
- taxa de la posesorii de ciini;
- taxa pentru trecerea frontierei de stat;
- taxa pentru dreptul de a efectua fil-
mari cinematografice §i TV.
2) Dupa frecventa, impozitele pot fi: a) permanente (lunare sau anu-

ale) sau b) de o singurd data.
3) Cea mai importanta clasificare a impozitelor este divizarea lor in:
a) impozite pe venit §i proprietate, numite „impozite directe" §i b)
impozite pe mdrfuri �i servicii, numite „impozite indirecte".
impozitele directe
Impozitele directe sint impozitele suportate direct de cdtre

contribuabilii care au venituri. ObiectuI impunerii sint deci
veniturile §i averile agenplor economici. Aceste impozite nu
influenteazd nemijiocit niveiul prefurilor.
Impozitele directe pot fi: a) impozite pe salariu; b) impozite pe ve¬

niturile persoanelor fizice; c) impozitul pe profit, pe dividende; d) im-
MACROECONOMIE 313
pozitul pe supraprofit; e) impozite pe mo§tenire; f) impozitul pe avere.

Impozitele directe sint, de regula, progresive, ceea ce inseamna ca ele
se stabilesc in functie de puterea economica a contribuabililor. Tot din
categoria impozitelor directe fac parte §i a§a-numitele „impozite reale", ca,
de exemplu, impozitele pe pamint, impozitele pe hirtiile de valoare etc.
Impozitele directe, in Republica Moldova, sint:
- impozitul pe venit;
- impozitul privat;
- impozitul funciar;
- impozitul pe bunurile imobiliare;
- impozitul pentru folosirea resurselor naturale.
Impozitele directe constituie un venit sigur, pe care se poate con-
ta atunci cind se iau anumite decizii de finantare. In tarile dezvoltate,
impozitele directe asigura pina la 2/3 din veniturile fiscale ale statului.
In Republica Moldova, impozitul pe venit este platit atit de persoanele
juridice, cit §i fizice, atit de rezidentii, cit §i de nerezidentii care obtin
venit pe parcursul anului fiscal (calendaristic).
Cotele la impozitul pe venit sint stabilite de Codul fiscal, dar pot fi
prevazute §i de legea bugetului pe anul respectiv.
Legislatia fiscala prevede §i unele scutiri de plata a impozitului pe
venit. Astfel, sint scutite de plata impozitului pe venit:
- autoritatile publice §i institutive publice finantate din buget (de
exemplu, ASEM-ul, UTM-ul etc.);
- fondurile nestatale de pensii, create conform legislatiei in vigoare;
- organizatiile necomerciale, care corespund anumitor cerinte.
Pentru unii subiecti impozabili sint stabilite cote reduse. Aceasta se
refera la:
- intreprinderile agricole §i gospodariile tarane§ti;
- intreprinderile cu investitii straine in al caror capital social inves¬
titive sociale depa§esc suma de 250 de mii de dolari;
- rezidentii zonelor antreprenoriatului liber.
Pina la 31 martie al anului ce urmeaza dupa anul fiscal, persoanele
fizice §i juridice sint obligate sa achite impozitele §i sa prezinte declara-
tiile fiscale. In cazul eschivarii de la plata impozitelor, Codul penal pre¬
vede pedepse sub forma de amenda sau de privatiune de libertate.
Sisteme de impozitare
In decursul istoriei au existat trei modalita�i diferite de stabilire a ra-
portului intre marimea venitului §i marimea impozitului. In functie de
aceasta, s-au constituit trei forme de impozitare §i trei sisteme de im¬
pozitare, §i anume: progresiv, proportional §i regresiv.
I) Impozitul progresiv, potrivit caruia cu cit este mai mare venitul,
cu atit mai inalta este rata impozitului. In asemenea caz, cea mai
mare greutate a impunerii cade pe umerii celor bogati.
2) Impozitul regresiv presupune reducerea ratei impozitarii pe ma-
sura cre§terii veniturilor. Acest tip de impozit este folosit ca un
instrument de lupta contra evaziunii fiscale §i de largire a ariei
de impozitare.
3) Impozitul proportional, in care se achita aceea§i rata a impunerii,
sa zicem, de 15%, indiferent de marimea venitului obtinut.
4) In unele tari s-a recurs §i la impozitul fix, care reprezinta o ma-
rime fixa platita indiferent de marimea venitului.
Impozitul progresiv corespunde eel mai bine principiului echitatii
sociale §i justitiei, de aceea in lumea contemporana el a devenit predo¬
minant. In cazul impozitului progresiv, un anumit minim de venit nu
este supus impunerii.
Impozitul progresiv poate fi, la rindul sau: a) progresiv simplu, b)
progresiv alunecMor pe tran§e.
Sa analizam un exemplu de impunere progresiva simpla:
de la 1 pina la 1000 de unitati de venit nu se supun impozitarii;
de la 1000 pina la 3000 - 10%;
de la 3000 pina la 8000 - 15%;
de la 8000 pina la 25 000 - 20%;
peste 25 000 - 30 %.
Daca, de exemplu, trei contribuabili X, Y §i Z vor avea venituri, res-
pectiv, de 2000, 6000 §i 20 000, atunci ei vor plati ca impozite: X - 200;
Y - 900; Z - 4000.
Sa analizam acum mecanismul perceperii impozitului progresiv pe
tran§e.
Un venit de la 1 pina la 100 000€ nu este supus impozitarii.
Pentru veniturile de la 100 000€ pina la 150 000€ rata este de 10%;
MACROECONOMIE 315
De la 150 000€ pina la 200 000€ - de 20%;

De la 200 000€ pina la 250 000€ - de 30%;
De la 250 000€ pina la 350 000€ - de 40%;
Mai mari de 350 000€ - de 50%.
Sa presupunem ca venitul impozabil al unui cadru superior este
de 280 000€. In acest caz, marimea impozitului va fi calculata in fe-
lul urmator;
100 000 rata 0, deci 0€ impozit pentru aceasta tran§a;
50 000 rata 10%, deci 5000€ pentru tran§a a doua;
50 000 rata 20%, deci 10 000€ pentru tran§a a treia;
50 000 rata 30%, deci 15 000€ pentru tran§a a patra;
30 000 rata 40%, deci 12 000€ pentru tran§a a cincea.
Astfel, marimea impozitului platit in acest caz va fi de 42 000€.
Impozitele indirecte
Impozitele indirecte sint impozitele aplicate asupra marfu-
rilor §i serviciilor §i cuprinse ulterior in preturile respectwe.
Aceste impozite sint in ultima instanta platite de catre con-
sumatori, de§i prin intermediul vinzatorului.
Cele mai raspindite forme ale impozitelor indirecte sint:
a) impozitul pe valoarea adaugata;
b) taxele vamale;
c) accizele.
In tarile din Europa, principala forma a impozitului indirect este ta-
xa pe valoarea adaugata (TVA), impozit inventat in anul 1954 de catre
francezi §i aplicat mai apoi in majoritatea tarilor de pe continent. TVA-
ul este un impozit pe consum. II plate§te intreprinderea care vinde bu-
nurile sau serviciile, incluzindu-1 in pretul acestora. Din acest punct de
vedere, intreprinderile sint neutre fata de acest impozit. In prezent, in
marea majoritate a tarilor Uniunii Europene exista doua rate ale TVA-
ului, una standard §i alta redusd sau speciald. Astfel, in anii 2000-2005,
marimea acestora era: in Austria §i Italia - 20% TVA standard §i 10%
TVA redus; in Belgia, respectiv, 21% §i 6%; in Finlanda - 22% §i 8%;
in Germania - 16% §i 8%; in Grecia - 18% §i 8%; in Marea Britanie §i
Olanda - 17% §i 5%; in Suedia - 25% §i 12%.
In Republica Moldova, TVA-ul se plate§te la o cota standard de 20%

la o cota speciala de 8% doar pentru produsele de panificatie, pentru
lapte §i produsele lactate.
De obicei, marfurile exportate sint scutite in tara de origine de plata
TVA-ului. In schimb, toate marfurile importate sint supuse TVA-ului.
In Republica Moldova, de exemplu, marfurile §i serviciile importate se
impun cu o taxa pe valoarea adaugata in marime de 20% din valoarea
marfurilor in vama. Unele marfuri insa la import sint scutite de TVA.
Acestea sint: utilajul, echipamentele, tehnica §i agregatele complimenta-
re; autobuzele, camioanele, tractoarele, locomotivele §i combinele; do-
natiile etc.
»
De§i nu este tocmai atit de ridicat, TVA-ul constituie totu§i circa

45-50% din volumul total al impozitelor franceze §i circa 35-45% din
eel al impozitelor moldovene§ti.
O alta forma a impozitului indirect sint ta x el e v a m a l e. Acestea pot
fi: fiscale, protectioniste, preferentiale, la export, la import, de tranzit.
In Republica Moldova, marimea taxelor vamale la import variaza
intre 5 §i 15% din costul marfurilor in vama. Sint scutite de plata taxe¬
lor vamale marfurile produse §i importate din tarile cu care Republica
Moldova are incheiate acorduri de liber schimb.
A c ci z el e sint §i ele o forma a impozitului indirect §i sint platite de
catre consumatori atunci cind ace§tia procura anumite marfuri. Acci¬
zele permit colectarea unor sume importante de bani in bugetul de stat
§i in acela§i timp, in unele cazuri, contribuie la reducerea consumului
unor marfuri considerate obiecte de lux sau daunatoare sanatatii. Astfel,
ponderea accizelor in pretul de vinzare al unor produse este:
la tigari: 70% in Germania, 20% in Rusia;
la votca: 67% in Germania, 60% in Rusia;
la benzina; 70% in Germania, 20% in Rusia;
la bijuterii: 20% in Germania, 30% in Rusia.
Pe linga impozite §i taxe, intreprinderile, precum §i persoanele fizi-
ce, sint obligate sa achite §i co n tr i b ut i il e la fondul social. Spre deosebire
de impozitele propriu-zise, contributiile la fondul social au o destinatie
concreta: ele sint ulterior „intoarse" platitorului sub forma de pensii §i
alte indemnizatii. In Republica Moldova, cota de asigurare sociala este
MACROECONOMIE 317
egala cu 29% din fondul de retribuire a muncii. Suma respectiva este

transferata pe un cont special al Departamentului trezoreriei al Ministe-
rului Finantelor. De notat ca in lumea contemporana ritmurile de cre§-
tere a cotizatiilor sociale sint mai mari decit cele ale impozitelor direc-
te §i indirecte. In unele tari, in Franta, de exemplu, cotizatiile sociale
constituie circa 40% din totalul veniturilor fiscale.
Cotizatiile in fondul asigurarii sociale sint compuse din; a) cotizati¬
ile persoanelor ce lucreaza, b) cotizatiile intreprinderilor.
Evaziunea fiscala
Evaziunea fiscala este un fenomen ce a luat amploare mai cu seama in
tarile in tranzitie, de§i chiar §i in �arile cele mai dezvoltate un numar
insemnat de intreprinderi i§i ascund beneficiile pentru a se eschiva de
la plata impozitelor. Evaziunea fiscala este, de cele mai multe ori, un
rezultat al fraudei fiscale.
Cele mai raspindite forme de ascundere a beneficiului §i deci de es-
chivare de la plata impozitelor sint:
- fixarea unor salarii exagerate pentru §efii de intreprinderi;
- rezervele exagerate;
- amortismente mai mari decit deprecierile reale;
- cheltuieli generale mai mari decit in realitate §.a.
3. Politica fiscala. Curba Laffer

Politico fiscala este politica statului m domeniul impozite¬
lor §i al taxelor.
Numita adeseori §i „politica veniturilor publice", ea are la temelie
principiul eficientei fiscale. Insa, in pofida acestui fapt, ea poate fi mai
mult sau mai putin eficienta sau chiar ineficienta. Politica fiscala se con-
sidera eficienta atunci cind asigura bugetul cu veniturile necesare, in-
curajind in acela§i timp afacerile economice §i investitiile §i asigurind
respectarea principiului echitatii sociale.
In scopul eficientizarii politicii fiscale, statul trebuie sa stabileasca
proportiile optime intre impozitele directe §i cele indirecte, intre persoa-
nele fizice §i persoanele juridice, intre diferite paturi sociale din punctul
de vedere al aportului acestora la formarea bugetului de stat. Cindva un
mare demnitar britanic declarase ca „nu exista impozite bune". Nu exis-

ta nici impozite perfecte. Impozitele directe, de pilda, se potrivesc unor
situatii, pe cind cele indirecte - cu totul altor situatii. De exemplu, in
cazul in care exista un nivel mai inalt al inflatiei, mai bine „se potri¬
vesc" impozitele indirecte, deoarece acestea se adapteaza la nivelul me-
reu schimbator al preturilor. In acela§i timp, impozitele directe au avanta-
jul de a stabili ni§te relatii mai strinse intre contribuabil §i stat. Prin im-
pozitul pe venit, persoanele fizice sint mai mult motivate sa aiba o pozitie
mai activa vizavi de felul in care sint cheltuite resursele bugetare.
Una din problemele importante ale politicii fiscale este determina-
rea marimii optimale a presiunii fiscale.
Presiunea fi s c a l a constituie raportul dintre mcasarile fiscale
§i veniturile statuiui. A cest indicator refiecta p a r t e a din PIB
care, sub diferite f o r m e d e imp ozite, se a cu m u l ea z a in bu-
getul de Stat.
Nivelul presiunii fiscale difera atit de la o tara la alta, cit §i de la o

epoca la alta. Astfel, daca in anul 1986 firmele din tarile dezvoltate pla¬
teau, sub forma de impozit, mai mult de 45% din profit, atunci in anul
1996 acest indice s-a coborit pina la 30%. (In general, trebuie subliniat
faptul ca, incepind cu anii '80 ai secolului XX, marimea impozitelor s-a
redus simtitor in intreaga lume.) In Republica Moldova, in anii 1995-
2005, veniturile din impozite au constituit circa 25% din PIB, iar veni¬
turile din contributiile in fondul social - circa 8%.
Reducerea presiunii fiscale in tarile dezvoltate se datoreaza, in mare
parte, §i investigatiilor efectuate de catre economistul american Arthur La-
ffer (consilier al pre§edintelui SUA Ronald Reagan), care a elaborat o teorie
speciala, cunoscuta sub denumirea de „curba Laffer" (Figura 16.2).
Potrivit concluziilor la care a ajuns economistul american, pina la
un punct oarecare, care difera de la o tara la alta, o data cu cre§terea
presiunii fiscale, cresc §i veniturile statuiui. Apoi insa cre§terea presiunii
fiscale este insotita de o reducere continua a veniturilor.
>
De ce se intimpla a§a?
Fiindca impozitele mici favorizeaza activitatea economica §i deci lar-
girea ariei impozabile. Ca urmare, cresc veniturile statuiui. Impozitele
MACROECONOhAlE 319
Veniturile
statuIui PunctuI critic (A) difera
de la o tara la alta
400
A
300
200
100
Presiunea
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100% Ascala
Figura 16.2. Curba Laffer
prea mari reduc insa aria fiscalitatii, deoarece in asemenea conditii ac-
tivitatea economica devine putin atractiva §i multi intreprinzatori i§i
parasesc afacerile. In tarile in tranzitie, niic§orarea presiunii fiscale in-
curajeaza ie§irea din ilegalitate a multor agenti economici, reduce pro-
portiile evaziunii fiscale, deoarece in cazul unor impozite mai mici ris-
curile legate de dosirea profiturilor nu sint justificate.
XVII. INSTABILITATEA MACROECONOMICA

§1 FLUCTUATIILE CICLICE
1. Ciclicitatea - o f o r ma specifica d e evolu ti e a acti-
vitatii ec o n o mi c e
Fluctua�iile ciclice o legitate universala

-
Care este caracterul dezvoltarii economice, cum evolueaza in timp ac-

tivitatea economica, care este forma mi§carii acesteia? Are oare evolu-
tia activitatii economice o mi§care lineara sau ascendenta, uniforma sau
intimplatoare? Intr-un cuvint, cum evolueaza in timp marimea venitu-
lui national, volumul productiei, nivelul preturilor, rata §omajului, vo-
lumul investitiilor, volumul consumului?
Viata reala demonstreaza ca activitatea economica are un caracter

fluctuant, ciclic, ca unele stari de expansiune §i prosperitate sint urmate
de situatii de criza, starile de echilibru sint schimbate de cele de dez-
echilibru, perioadele de cre§tere a PIB-ului sint inlocuite cu perioadele
cind marimea acestuia bate pasul pe loc sau chiar se reduce.
Toate acestea sint lucruri normale, deoarece dezvoltarea ciclica este
o legitate universala.
Dupa cum se §tie, toate fenomenele §i procesele din univers sint
supuse anumitor fluctuatii, adica unor schimbari de directie, ritm, in-
tensitate etc. Fluctuatiile pot fi intimplatoare, dar §i repetabile, adica ci-
clice. Fluctuatiile ciclice sint cele care se succed, se repeta dupa o anu-
mita perioada de timp. Astfel, ciclicitatea p o a te fi definita ca o fluctua¬
te m a i m u lt sau m at pu t in regulata, rem arc ata de oa m e n i din cele mai
vechi timpuri.
Apropo... despre ciclurL.

Inca romanii au observat ca pe parcursul anului, al lunii §i
chiar al saptaminii omul nu este la fel de infelept de puter-
nic, ca m unele perioade capacitaple lui intelectuale sint mult
mai mari deck m altele. Mai tirziu, �tiinta a demonstrat ca nu
numai starea intelectuala, ci §i cea fizica §i emotiva a omului
este supusa unor fluctuapi lunare. Pescarii §tiu bine ca sint zile
cind oricine poate prinde o mu lpme de pe§te §i zile cind eel
mai bun pescar ar fi mai bine sa stea acasa. In fine, pe par¬
cursul unui secol exista ani cind se na�te un numar insemnat
de oameni foarte talentati }i perioade cind vad lumina zilei fi-
infe cu calitap cei/a mai modeste.
Cu alte cuvinte, omul, natura, societatea, §tiinta, intreg universul -

toate sint supuse actiunii unor fluctuatii ciclice. Evident, activitatea eco¬
nomica nu poate face exceptie de la aceasta regula generala. Activita¬
tea economica nu este lineara, nu este uniforma; ea este supusa unor
oscilatii, unor fluctuatii ciclice, adica unor perioade ce se repeta, unele
favorabile dezvoltarii, altele mai putin favorabile sau chiar de stagnare,
regres §i criza.
MACROECONOMIE 321
Ciclicitatea este o forma specified de evolupe a oricaror ac-

tiuitati economice, care se caracterizeaza prin succesiunea fa-
zeior de progres §i expansiune economica cu cele de regres
§i recesiune.
Ciclicitatea atesta faptul ca orice dezvoltare, inclusiv cea economi¬
ca, se infaptuie§te sub forma de spirala. Totodata, dezvoltarea ciclica
constituie unul din mecanismele principale de autoreglare a economi-
ei de pia�a.
Tipologia fluctuatiilor economice

Fluctuatiile economice pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Astfel,
dupa caracterul desfa§urarii lor, exista trei tipuri de fluctuatii economi¬
ce: a) sezoniere; b) intimplatoare (sau accidentale) §i c) ciclice.
Fluctuatiile sezoniere, determinate de factori naturali sau sociali (tra-
ditii sau obiceiuri), se deruleaza pe parcursul unui an calendaristic. Acest
tip de fluctuatii este propriu, indeosebi, unor asemenea domenii de acti-
vitate cum ar fi agricultura, turismul, constructiile. Vara, partial toam-
na §i primavara, activitatea in aceste ramuri este deosebit de intensa, pe
cind iarna ea se poate opri cu totul. Un alt exemplu: in ajunul Craciu-
nului §i Anului Nou oamenii fac o multime de cumparaturi (produse
alimentare, mobila, imbracaminte, cadouri). Apoi urmeaza o perioada
cind sint solicitate doar produsele alimentare.
Fluctuatiile intimplatoare (accidentale) au la temelia lor ni§te feno-
mene nea§teptate, cum ar fi cataclismele naturale, razboaiele etc.
Fluctuatiile ciclice sint determinate de insu§i mecanismul de functi-
onare a economiei §i se repeta cu o anumita regularitate. Ele presupun
trecerea periodica prin anumite faze, de la o faza de expansiune la una
de stagnare §i criza.
Fluctuatiile ciclice pot fi analizate, „masurate" chiar cu ajutorul unui
„instrument" care constituie insa§i esenta acestor fluctuatii, numit „ci-
clu economic".
Ciclul economic reprezinta o forma de desfa�urare a activi-
tatii economice cind economia trece prin mai multe faze �i
revine la faza initiala.
Reprezentantii doctrinei liberalismului clasic, marxi§tii, precum §i unii

economi§ti contemporani eterodoc§i, sustin ca un ciclu economic cuprin-
de patru faze consecutive: criza, stagnarea (sau depresiunea), inviorarea
§i avintul. In teoria economica moderna insa predomina opinia potrivit
careia ciclul economic are doar doua faze: a) faza de expansiune sau faza
de cre§tere a variabilelor economice, numita §i faza boom-ului, §i b) faza
de recesiune, de criza, adica faza de scadere a variabilelor economice.
Trecerea de la o faza a ciclului la alta se face de la sine, fara o oare-
care interventie exterioara. Premisele trecerii la faza urmatoare se acu-
muleaza in cadrul fazei precedente. Oricum, aceasta trecere de la o faza
la alta are o influenta pozitiva asupra dezvoltarii economice, care, in po-
fida fluctuatiilor ciclice, i§i mentine o tendinta ascendenta. lata de ce
teoria economica considera ciclicitatea o forma normala, fireasca a acti-
vitatii economice. (Este adevarat, o data cu trecerea la a§a-numita „noua
economie", despre care vom vorbi in capitolul XIII, aceasta teza nu mai
este considerata indiscutabila)
Ciclurile economice, numite adeseori §i „valuri", sint numeroase §i va-
riate. Astfel, se intilnesc cicluri generate, care cuprind ansamblul unei eco-
nomii, §i cicluri specifice, ce vizeaza mi§carea unei singure ramuri sau chiar
a unui singur produs. Din ultima categorie am putea nominaliza ciclul
agricol §i ciclul constructiilor sau ciclul de viata al diferitelor produse.
Dupa durata acestora, ciclurile economice generale se impart, la rin-
dul lor, in trei categorii sau tipuri, §i anume:
a) ciclurile pe termen lung, de 50-60 de ani, numite „seculare" sau
„Kondratiev";
b) ciclurile pe termen mediu, de 8-10 ani, numite „decenale" sau
„Juglar";
c) ciclurile pe termen scurt, de 3-3,5 ani, numite „conjuncturale"
sau „Kitchen".
Ciclul pe termen mediu, care este un ciclu al afacerilor, este eel mai
important. „Descoperit" acum un secol §i jumatate, ciclul decenal ra-
mine mereu in atenUa savantilor, dar §i a institutiilor statale §i chiar a
firmelor mari. Anume pentru a contracara urmarile negative ale aces-
tui ciclu, a se adapta la fazele lui, statul promoveaza politica sa antici-
clica (sau conjuncturala).
MACROECONOMIE 323
2. Ciclurile economice medii fi lungi. Teorii cu privire

la cauzele evolutiei ciclice
Ciclul decenal fi evolutia lui in timp
Acest tip de ciclu economic este eel mai bine cunos�ut §i studiat de spe-
ciali§ti. De obicei, cind se vorbe§te despre un ciclu economic fara a i se
preciza durata sau tipul se subintelege anume ciclul decenal. In cazul
ciclului mediu, se folosesc mai multe calificative ca sinonime, §i anume:
ciclu de afaceri, ciclu comercial, ciclu industrial, ciclu decenal sau, de
cele mai multe ori, ciclu Juglar, dupa numele economistului francez C.
Juglar (1819-1905), primul care a inceput analiza acestui fenomen.
Aparute in urma revolutiei industriale, ciclurile decenale au o istorie de
circa doua secole. Astfel, au fost identificate urmatoarele cicluri decenale:
1810-1818; 1819-1825; 1826-1837; 1837-1847; 1848-1857;
1858-1866; 1867-1873; 1874-1882; 1883-1890; 1891-1900;
1901-1907; 1908-1913; 1914-1920; 1921-1929; 1930-1937.
Pina la eel de-al doilea razboi mondial, ciclurile decenale aveau un
§ir de trasaturi bine evidentiate:
1) Regularitatea ciclurilor. Indiferent de situatia social-economica
dintr-o tara sau alta, aceste cicluri se repetau o data la 8-12 ani.
2) Simultaneitatea ciclurilor, adica ciclurile decenale aveau loc in toa-
te tarile industrial dezvoltate aproape in acela§i timp.
3) Caracterul general al ciclului, care consta in faptul ca el afecta
concomitent, de§i intr-o masura diferita, toate ramurile §i dome-
niile de activitate economica;
4) Faza cea mai cunoscuta a ciclului - criza -, impreuna cu faza
de recesiune, avea o durata de la un an pina la doi ani, volu-
mul productiei reducindu-se, in medie, cu 5-10%. O exceptie a
constituit marea criza din anii 1929-1933. Durata acestei crize
a fost de aproximativ 4 ani §i amploarea reducerii productiei -
de peste 40%.
5) Ciclul decenal clasic (de pina la razboi) reprezenta o trecere mai
mult sau mai putin consecutiva a economiei unei tari prin patru
faze, care, dupa cum §tim, sint: criza, recesiunea, inviorarea, ex-
pansiunea.
Criza reprezinta un punct de la care inceteaza cre�terea economica

§i incepe recesiunea.
Recesiunea este faza in care are loc o reducere continua a activitatii
economice. Se reduc vinzarile, scad profiturile salariile. Un §ir de in-
treprinderi i§i intrerup cu totul activitatea sau chiar falimenteaza. Crea¬
te numarul §omerilor §i scade cursul actiunilor.
In timpul recesiunii se reduce masa monetara, dar §i rata dobinzii.
Intreprinderile fac economii, reduc costurile §i se pregatesc sa reia proce-
sul de productie cu ma§ini utilaje mai productive, mai performante.
Inviorarea constituie faza in care, pe baza reinnoirii capitalului fix
§i aplicarii noilor tehnologii, are loc reluarea procesului de productie §i
cre§terea veniturilor populaOei §i ale intreprinderilor. Acest fapt stimu-
leaza cererea agregata. Continua reducerea ratei dobinzii §i intreprinde¬
rile sint incurajate sa investeasca mai mult, creindu-se conditii pentru
o noua expansiune economica.
Expansiunea (sau avintul) este acea faza a ciclului in care are loc o
cre§tere cu ritmuri importante a produsului national, a cererii de forta de
munca, a veniturilor populatiei §i ale intreprinderilor. Insa anticipind o
cre�tere a cererii §i a veniturilor, intreprinderile vor investi peste anu-
mite limite rationale, vor desfa§ura o activitate economica exagerata, in-
calcind echilibrul §i impingind economia spre o noua criza.
In perioada postbelica, in urma interventiei statului in viata econo¬
mica, caracteristicile ciclului economic s-au modificat substantial. Ast-
fel, s-a redus pina la doar 6 luni perioada aflarii economiei in stare de
recesiune. Nici reducerea productiei nu este atit de insemnata ca pina la
razboi (se reduce doar cu 1-2%). In fine, crizele din diferite tari nu in-
cep in acela§i timp. In perioada de dupa razboi nu se mai respecta con-
secutivitatea trecerii de la o faza la alta, unele faze disparind cu totul.
De aceea, in §tiinta contemporana se vorbe§te doar despre doua faze
(perioade) ale ciclului economic: expansiunea §i recesiunea.
Teorii cu privire la ciclul mediu
Pe parcursul unui secol §i jumatate de cind a inceput cercetarea ciclu¬
lui mediu au fost lansate o multime de teorii cu privire la cauzele dez-
voltarii ciclice. Unii speciali§ti incearca sa puna la temelia fluctuatiilor
MACROECONOMIE 325
ciclice anumiti factori extraeconomici - calamitati naturale, razboaie,

revolutii, „valurile demografice" etc.
Inca la mijlocul secolului al XlX-lea cunoscutul economist englez
J.S. Mill lanseaza teoria potrivit careia la originea ciclurilor economice
se afla perindarea starilor de optimism §i de pesimism la care sint su-
pu§i agentii economici in activitatea lor.
Un alt economist englez, S. Jevons, cu doua decenii mai tirziu, ex-
plica existenta ciclurilor economice prin „teoria petelor solare". De§i au
existat §i mai exista asemenea teorii, totu§i astazi predomina teoriile en-
dogene, care explica existenta ciclurilor prin modul contradictoriu de
desfa§urare a activitatii economice. In viziunea acestor economi�ti, fac-
torii extraeconomici joaca un rol secundar §i sint capabili doar sa agra-
veze starea de criza sau sa favorizeze expansiunea economica.
Una din cele mai cunoscute teorii in aceasta privinta (elaborata de
G. Haberler) explica ciclul decenal prin perioadele cind capitalul fix uzat
este inlocuit cu noi utilaje §i echipamente, noi tehnologii mai moderne,
mai eficiente. In faza de inlocuire a capitalului fix se pune temelia unei
noi expansiuni economice. Cind capitalul se uzeaza §i trebuie schimbat
din nou, economia intra in faza stagnarii.
In viziunea lui J. M. Keynes, ciclurile medii sint generate de evolutia
eficientei marginale a capitalului §i de dinamica ratei dobinzii. Aceste
doua forte, amplificate prin actiunea multiplicatorului §i a acceleratorului,
determina cind starea de expansiune, cind cea de recesiune economica.
Potrivit opiniei economistului american contemporan Milton Fried¬
man, fondatorul neomonetarismului, ciclurile economice sint generate
de interventia statului in viata economica, de faptul ca acesta nu este
capabil sa gaseasca o concordanta optima intre ritmurile de cre§tere eco¬
nomica §i marimea masei monetare.
Am enumerat mai sus citeva teorii mai cunoscute, dar care nu sint
imparta§ite de toata lumea. Marea majoritate a economi§tilor accepta o
explicatie mai generala §i considera ca dezvoltarea ciclica este determi¬
nate de incalcarea raportului dintre cererea agregata §i oferta agregata.
Impin§i de dorinta maximizarii profitului, agentii economici sporesc
investitiile, largesc productia pina la limita, ajungindu-se, astfel, la o si-
tuatie cind oferta agregata depa§e§te cu mult cererea agregata. §i atunci
326 CURS DE TEORIE E C O N O M I C A
economia are nevoie de o stare de criza pentru a restabili echilibrul ma-

croeconomic. In fine, exista §i o alta explicatie a dezvoltarii ciclice, expli-
catie care are tot mai multi sustinatori. Potrivit acesteia, rolul principal in
aparitia fluctuatiilor ciclice apartine faptului ca subiectii pietei intirzie cu
luarea deciziilor atunci cind se schimba conjunctura economica. Astfel,
atunci cind create cererea, intreprinderile nu reactioneaza indata prin-
tr-o sporire a productiei, deoarece pentru aceasta este nevoie de o anu-
mita perioada de timp. La fel se intimpla §i in cazul reducerii cererii.
Ciclul lung
Ciclurile lungi au fost cercetate pentru prima data de catre economistul
rus Nikolai Kondratiev (1882-1938). Analizind evolutia principalelor tari
industriale pe parcursul a circa un secol §i jumatate, Kondratiev ajunge
la concluzia ca dezvoltarea economica este supusa unor unde de o am-
plitudine mult mai mare decit ciclurile decenale, ca ea are o „respiratie
profunda", care se repeta o data la 50-60 de ani. Ca oricare ciclu econo¬
mic, ciclul lung este §i el compus din doua faze: una ascendenta §i alta
descendenta, fiecare cu o perioada de timp de 20-30 de ani.
In prima faza (ascendenta) are loc o puternica cre§tere economica,
insotita de o ridicare sustinuta a nivelului preturilor. In cea de a doua
Figura 17.1. Ciciuriie Kondratiev sau „respira�ia profunda" a economiei

MACROECONOMIE 327
faza, ce o urmeaza pe prima, nu se intimpla nimic deosebit, adica nici

un fel de catastrofa economica: pur §i simplu ritmurile de cre§tere eco-
nomica scad, preturile mic§orindu-se ele.
Dupa cum am spus, ciclurile economice sint ni§te fenomene ima-
nente economiei de piata, actiunea lor accentuindu-se in mod deosebit
in procesul industrializarii, proces care incepe in Anglia pe la sfir§itul
secolului al XVIII-lea. Din acel moment §i pina in prezent s-au conturat
patru mari valuri seculare sau cicluri Kondratiev (Figura 17.1).
Care sint ca uzele ciclurilor lungi?
In privinta aceasta au fost lansate mai multe presupuneri §i teorii. Ast-
fel, existenta ciclurilor lungi este explicata prin exploatarea unor noi re-
surse economice, in primul rind a materiel prime §i a resurselor ener-
getice, prin pregatirea §i purtarea razboaielor, prin alti factori extraeco-
nomici. In ultimul timp, majoritatea economi§tilor care recunosc exis¬
tenta ciclurilor lung considera ca la temelia acestora se afla evolutia ci-
clica a cercetarilor §i descoperirilor §tiintifice. Aplicarea inovatiilor in
procesul de productie a modificat radical conditiile activitatii economi¬
ce, impingind dezvoltarea economica pe o panta ascendenta. Astfel, la
temelia primei faze ascendente (1789-1814) s-a aflat folosirea ma�inii cu
aburi, care a favorizat, in cea mai mare masura, dezvoltarea industriei
textile. Cea de a doua faza (1848-1873) are ca punct de plecare utiliza-
rea motorului cu aburi, a cailor ferate §i a siderurgiei. Expansiunea ce-
lei de a treia faze (1896-1920) se datoreaza folosirii motoarelor electri-
ce, a telefonului, dezvoltarii industriei de automobile §i a celei chimice.
La temelia celei de a patra faze ascendente (1945-1974) se afla folosirea
pe larg a electronicii, calculatoarelor, energiei atomice, transporturilor
aeriene §i industriei petroliere. In zilele noastre incepe faza celui de-al
cincilea ciclu Kondratiev. La temelia acestui ciclu se va afla utilizarea pe
scara larga a informaticii, a ingineriei genetice, a robotilor §i a electro¬
nicii. Sa aiba oare dreptate economistul francez Francois Leglent care,
presupunind ca in prezent incepe faza ascendenta a urmatorului ciclu
Kondratiev, §i-a intitulat unul din articolele sale §tiintifice intr-un mod
foarte semnificativ: „Cre§terea economica: pregatiti-va pentru treizeci
de ani de fericire"?
XVIII. OCUPAREA §1 §OMAJUL

1. Definlrea fi eva lu area ( masu ra r ea ) f o maj u lu i
Echilibru! fi dezechilibrul pe pia� muncii

De§i „piata muncii" este un concept teoretic §i nu un loc real, anume
pe aceasta piata trebuie cautata „cheia" §omajului. La nivel macroeco-
nomic, piata muncii reprezinta raportul dintre cererea globala de forta
de munca §i oferta globala de locuri de munca.
Intre aceste doua marimi globale - numarul bratelor de munca dis-
ponibile §i numarul locurilor de munca libere - pot exista raporturi di-
ferite, §i anume: >, =, <.
Atunci cind toata populatia activa are un loc de munca, iar intre-
prinderile nu sint in cautare de brate de munca suplimentare, pe piata
muncii exista o situa�ie de echilibru. Aceasta situatie se nume§te „ocu-
parea deplina a fortei de munca". Atunci cind insa oferta de brate de
munca este mai mare decit cererea, piata muncii se afla in stare de dez-
echilibru. in prezent, prin ocuparea deplina nu se are in vedere o ocu-
pare suta la suta a populatiei active. §tiinta economica contemporana
sustine ca pina la 3-5% din persoanele care nu au un loc de lucru se
afla in situatia de „§omaj natural" sau normal.
Ce este fomajul?
In literatura de specialitate exista mai multe definitii ale §omajului. Ast-
fel, potrivit uneia din ele, §omajul reprezinta o situatie de nefolosire de¬
plina a fortei de munca, in urma careia marimea produsului national
real este mai mica decit produsul national potential. Vom remarca aici
ca produsul national brut potential constituie nivelul maxim al produ¬
sului pe care o economie nationals este capabila sa-1 obtina intr-o uni-
tate de timp, in conditiile utilizarii depline a tuturor factorilor de pro-
ductie de care dispune.
In ultimul timp este tot mai raspindita opinia potrivit careia §oma-
jul constituie numarul tuturor persoanelor recunoscute in mod oficial
drept §omeri, adica cu statutul respectiv atribuit de organele de stat. In
acest caz, notiunea de §omaj porne§te de la cea de §omer.
MACROECONOMIE 329
Cine este somerul?

Potrivit metodologiei elaborate de Biroul International al Muncii, so¬
merul este o persoana care intrune§te urmatoarele caracteristici:
a) are peste 15 ani;
b) nu are un loc de munca;
c) este apt de munca §i este dispus sa lucreze;
d) este in cautarea unui loc de munca remunerat §i este dispus sa
inceapa lucrul in 15 zile din momentul in care i s-a oferit un loc
de munca.
Aceste caracteristici sint, in fond, aplicate in toate tarile lumii, dar
cu anumite particularitaU. Astfel, in multe tari dezvoltate sint conside¬
rate §omeri persoanele care au virsta de peste 16 ani.
Cind se vorbe§te despre §omeri, se are in vedere nu numai persoa¬
nele care au avut un loc de munca §i 1-au pierdut, dar §i cele care au
implinit virsta respectiva, au absolvit o institutie de invatamint §i nu
§i-au gasit inca un loc de munca. In schimb, nu sint considerati §omeri
indivizii care lucreaza „la negru", in economia subterana, de§i sint in-
registrati oficial ca §omeri.
Evaluarea (masurarea) fomajuiui

Masurarea §omajului se face cu ajutorul mai multor indicatori cantita-
tivi §i calitativi, §i anume:
1) nivelul §omajului, indicator ce cuprinde numarul total al §omeri-
lor §i rata §omajului;
2) perioada (durata) §omajului;
3) intensitatea cu care se manifesta §omajul;
4) structura §omajului.
In prezent, exista doua surse principale (doua modalitati) de evalu-
are a §omajului:
a) anchetele trimestriale sau lunare asupra §omajului;
b) statisticile lunare ale pietei muncii, oferite de agentiile nationale de
ocupare §i calculate dupa numarul de persoane care au solicitat ofi¬
cial un loc de lucru, adica s-au inregistrat in calitate de §omeri.
Ambele modalitati de evaluare a nivelului §omajului au §i avantaje,
dar §i neajunsuri. Unii speciali§ti considera ca evaluarea §omajului prin
intermediul statisticilor oficiale ne ofera o imagine foarte aproximati-

va, deoarece partidele aflate la putere incearca sa subestimeze numarul
�omerilor, pe cind opozitia tinde sa-1 supraestimeze��. Subestimarea se
face in felul urmator: sint considerate §omeri doar persoanele care se
inregistreaza, adica primesc statutul oficial de §omer. In acest caz, nu
sint luati in calcul tinerii care termina studiile §i nu au un loc de mun-
ca §i nici persoanele care lucreaza temporar etc. Supraevaluarea se face
prin includerea in categoria §omerilor a celor care lucreaza la negru, a
mamelor care ingrijesc de copii, a celor care refuza, din diferite moti¬
ve, locurile de munca propuse, prin includerea in numarul §omerilor a
persoanelor care nu vor sa lucreze in mod voluntar.
Nivelul §omajului este determinat de numarul total al §omerilor, nu-
mit adeseori „masa §omajului", §i de rata §omajului. Masa §omajului es¬
te o marime absoluta.
Rata �omajului este o marime relativa, care reprezinta ra-
portui procentual dintre numarul §omerilor (masa �omaju-
lui) §i populatia activa disponibila.
Rata §omajului se calculeaza in felul urmator:
M
R' =-� X 100%
unde: - rata §omajului; Pa

- masa §omajului;
~
Pa populatia activa.
De exemplu, daca in Republica Moldova, unde populatia activa con-
stituie circa 2 mln de persoane, 200 de mii oficial ar fi §omeri, atunci
rata �omajului va fi:
R' = X 100% = 10%

2 000 000
Din cauza ca exista diferite modalitati de evaluare a §omajului, in
unele tari, inclusiv in Republica Moldova, rata §omajului este o marime
care difera mult de la caz la caz. Astfel, daca sint considerate §omeri
doar persoanele inregistrate la bursa muncii, atunci rata §omajului in
E. Prahoveanu, Fundamente de teorie economica (essential economics), editiaa

IV-a, SILVI, Bucure§ti, 1999, p. 276.
MACROECONOMIE 331
Republica Moldova este destul de modesta, constituind in anii 2000-

2006 doar 2-5%. Calculata insa prin metoda anchetarii fortei de munca,
rata §omajului ajunge in ace§ti ani pina la 10-15%. Potrivit unor esti-
mari independente, adica conform datelor neoficiale, numarul moldove-
nilor plecati peste hotare in cautarea unui loc de munca ajunge, in pre-
zent, la circa 500 de mii. Evident, marea majoritate a celor care au pie-
cat peste hotare nu §i-a putut gasi un serviciu in tara. In acest fel, am
putea presupune ca in Republica Moldova, in prezent, s-ar afla in situ-
atia de §omaj aproximativ un sfert din populatia activa a tarii (aceasta
impreuna cu cei plecati peste hotare).
§omajul nu este un fenomen care afecteaza toate paturile sociale in
egala masura. El difera, de asemenea, de la o regiune la alta, de la o vir-
sta la alta.
Structura profesionala a §omerilor a evoluat §i ea intruna. Daca in
anii '60-'70 eel mai mult afectati de §omaj erau muncitorii, atunci in
anii '90 intiietatea apartine deja functionarilor. E cert insa faptul ca o
diploma de studii superioare este un „scut" mai mult sau mai putin si-
gur contra �omajului. Managerii de inalta calitate, cadrele de conduce-
re din comert, Industrie §i invatamint sint eel mai putin amenintati de
pierderea locului de munca. De notat ca §omajul afecteaza, in primul
rind, tinerii intre 15 §i 29 de ani §i femeile.
�omajul in lumea contemporana

Daca in secolele XVIII-XIX §omajul era un fenomen episodic, care se
manifesta doar in timpul crizelor de supraproductie, atunci in secolul
XX, mai cu seama in cea de a doua jumatate a acestuia, are loc o ade-
varata „explozie a §omajului". §omajul devine un „satelit fidel §i perma¬
nent" al economic! (Tabelul 18.1).
Nivelul §omajului difera nu numai de la o perioada la alta, ci §i de
la o tara la alta. Deosebit de inalta este rata §omajului in tarile in dez-
voltare, in tarile mai sarace, unde acest indicator se ridica pina la 20-
30%. In tarile dezvoltate, in ultima jumatate de secol, rata §omajului a
fost cuprinsa intre 2 §i 10%. Desigur, cu unele exceptii. Astfel, in anul
1997, in Spania, in luna decembrie rata §omajului a fost de 20% (Ta¬
belul 18.2).
332 CURS DE TEORIE ECd�OMICA
Tabelul 18.1. Explozia §omajuiui m Franta in secolul XX
Sursa: A. Beitone, E. Buisson, Ch. Dollo, Em. le Masson, Economie, Dalioz, Paris, 2004, p. 185.
Tabelul 18.2. Evolutia ratei $oma�ului m cele mai dezvoltate tari din lume
(in % din populatia activa)
1976 1980 1985 1990 1997 2000 2002
SUA 7,6 7,0 7,1 5,6 4,9 4,0 5,8
Japonia 2,0 2,0 2,6 2,1 3,4 4,7 5,4
Germania 3,7 2,9 7,1 4,8 10,0 7,8 8,6
Franta
> 4,4 6,2 10,2 8,9 12,4 9,3 8,8
Sursa: OCDE (www.ocde.ora )
2. Costurile fomajului. Legea Okun
CostuI individual fi costui social al fomajului

Ca un fenomen predominant negativ, §omajul are consecinte nefaste atit
asupra individului, cit §i asupra intregii societati. In aceasta ordine de
idei, se vorbe§te despre costui §omajului. Costui national al §omajului se
compune din costui social, costui financiar §i costui economic.
MACROECONOMIE 333
CostuI individual al fomajului

Costul individual consta in faptul ca persoana aflata in situatie de co¬
rner i§i reduce substantial veniturile §i este supusa unei stari depresive,
unor stresuri puternice.
Apropo... despre costul individual al fomajului

La un medic se adreseaza cu aceea§i boala trei femei. Pe sotia
unui om de afaceri medical a sfatuie�te:
- Cele mai bane leacari pentra d-voastra, doamna, sint marea,
fractele §i aeral curat.
Sopei mancitorulai ii spane:
- Fractele fi aeral carat.
Pe sotia §omerului insa o povafuie�te:
- Leacal d-voastra, doamna, este aeral curat, aer §i namai aer.
Costul social al §omajului consta in faptul ca, in cea mai mare masura,
anume §omajul alimenteaza asemenea fenomene cum ar fi crimele, furtu-
rile, actele de vandalism, narcomania etc. §omajul este un factor de insta-
bilitate sociala §i politica, capabil sa indrepte societatea pe o cale gre§ita.
Costul financiar al fomajului

Cel mai u§or poate fi calculat costul financiar al §omajului, care se com-
pune, in general, din suma indemnizatiilor pentru §omaj achitate de au-
toritatile publice §i din cheltuielile pentru intretinerea oficiilor de pla-
sare in cimpul muncii.
La aceste cheltuieli trebuie adaugate §i pierderile unor venituri pe
care statul le-ar incasa sub forma de impozite in cazul in care §omerii
ar lucra §i ar obtine salariu. De obicei, se calculeaza costul mediu anu-
al al unui §omer, precum §i suma totala a cheltuielilor de stat suportate
pentru intreUnerea tuturor §omerilor. Astfel, in anii 2000-2005, in tari-
le Europei Occidentale, costul mediu anual al unui §omer a fost de 10-
15 mii de euro. Numarul §omerilor in �ari ca Franta, Marea Britanie §i
Italia variaza intre 2 §i 3 milioane de §omeri anual in fiecare tara. Deci
in fiecare din aceste tari costul financiar al §omajului se ridica pina la
circa 30-50 de miliarde de euro anual. In general, in tarile dezvoltate,

pentru „intretinerea" §omerilor se cheltuiesc pina la 15-19% din buge-
tele tarilor respective.
Marimea indemnizatiilor de §omaj in raport cu marimea salariului
anterior, durata pentru care se acorda indemnizatiile de §omaj etc. di-
fera de la o tara la alta (Tabelul 18.3).
Tabelul 18.3. �omajul: conditii de acceptare §i indemnizatii
StatuI Conditii de acceptare * Durata Rata miocuirii veniturilor

maxima (raportui dintre aiocapile
maxima fi ci§tiguriie
anterioare), in %
Durata ocuparii Perioada asister)ta Necasatorit Casatorit
de referinfa
Austria 156 sapt. 5 ani 30 sapt. 41 44
Franta 12 luni 24 luni 30 luni 59 59
Germania 3 ani 4 ani 12 luni 58 58
Italia 1 an 2 ani 6 luni 15 15
Spania 48 luni 48 luni 24 luni 62 80

Suedia 5 luni 12 luni 60 sapt. 90 90
SUA 20 sapt. 1 an 26 sapt. 50 50
* Perioada necesara de
angajare intr-o perioada de referinta pentru o durata maxima de
acordare a indemnizatiilor (de exemplu, pentru a te califica in Austria ca lucrator trebuie sa
fi lucrat eel putin 56 de saptamini m 5 ani inainte de a deveni jomer);
Indemnizatiile de §omaj nu indeplinesc doar functia asigurarii §o-

merilor cu mijloace de subzistenta. Ele au, de asemenea, scopul de cre-
are a conditiilor necesare pentru recalificarea §omerilor, pentru ridica-
rea nivelului lor de instruire §i reintegrarea acestora in cimpul muncii
cu un potential profesional §i intelectual mai ridicat.
CostuI economic al fomajului
Acest cost este masurat prin calcularea diferentei dintre venitul national
brut potential §i eel real. Este evident, in cazul §omajului, nivelul pro-
ductiei este mai scazut decit in cazul ocuparii depline. lata modul in
care demonstreaza aceasta pierdere economi§tii englezi Ph. Hardwick,
I. Langmead §i B. Khan (Figura 18.1):
MACROECONOMIE 335
160
�
3
0�
150
140 B
v//A
Q.
130
bp
120
TO""
E 3 110
100 A
QJ
u3
■oo
Sursa: Ph. Hardwick, I. Langmead, B. Khan, Introducere in economia politico moderna, Poli-
rom, laji, 2002, p. 601.
Figura 18.1. Volumul de productie, estimata $i efectiva,

realizat m Marea Britanie, anii 1960-1998
In 90
figura de mai sus, suprafata ha§urata dintre seriile de date rea-
le (linia A) §i linia care indica tendinta productiei (linia B) reprezin-
80
ta diferenta dintre productia potentials estimata §i productia efectiva.
Productia1960potentials constituie
62 64 66 68 70 72 74marimea
76 78 80PIB-ului
82 84 86ce88ar90putea
92 94fi 96
obti-
98
nuta daca intreaga forta de munca ar fi utilizata. Astfel, suprafata ha-
§urata reprezinta pierderea, pentru societate, a unei cantitati de bunuri
§i servicii din cauza §omajului. Cu alte cuvinte, suprafata ha§urata sau
pierderea productiei potentiale reprezinta costul economic al §omajului,
care, judecind dupa Figura 18.1, este destul de insemnat.
Legea Okun
Evolutia interdependentei dintre marimea PIB-ului §i nivelul §i dinami-
ca §omajului a fost cercetata in anii 1960 de catre economistul ameri-
can Arthur Okun. Potrivit legii care ii poarta numele, fiecare sporire a
nivelului §omajului ciclic cu un punct procentual peste rata naturala a
§omajului este insotita de o reducere a PNB-ului cu 2,5-3% fata de ni¬
velul productiei potentiale.
Legea Okun este reprezentata in felul urmator:
(Y - Y " ) / 7� = -X(U - UJ
unde: Y - PIB-ul real;

Y* - PIB-ul potential;
U - rata reala a §omajului;
- rata naturala a §omajului;
X - coeficientul sensibilitatii PIB-ului fa�a de modificarea §oma-
jului ciclic (coeficientul Okun)

In anul 1989, in SUA, producpa se estima la suma de 5,1 trilioane de
dolari. Daca vom aplica chiar marja de jos a legii lui Okun, atunci cre§-
terea §omajului cu un punct procentual peste nivelul ei natural va con-
stitui o suma de 127,5 miliarde de dolari (1 x 2,5% x 5100 mlrd pe an).
Aceasta suma impunatoare de bani ne da o idee reala despre pier-
derile societatii, atunci cind nivelul §omajului este prea ridicat��.
�omajul: care smt beneficiile acestuia?

Am analizat mai sus costurile §omajului, care, atit pentru indivizii §o-
meri, cit §i pentru societate, sint foarte mari. Insa a§a cum pe lumea
aceasta nu exista rau care sa nu contina §i putin bine, §omajul nu este
un fenomen totalmente negativ. Pina la un anumit nivel, care se inca-
dreaza in rata sa naturala, §omajul are §i unele influente pozitive asu-
pra dezvoltarii societatii. Aceste aspecte pozitive (sau beneficiile §oma-
jului) sint:
1) Posibilitatea §omerilor de a cauta §i a gasi servicii mai bune, mai
sigure, mai atractive, fapt ce le va procura o satisfactie mai mare
§i va contribui la sporirea productivitatii muncii.
2) Cre§terea disciplinei de munca in intreaga societate, angajatii
avind mereu teama ca ar putea fi concediati.
3) Motivarea lucratorilor de a se autoperfectiona, de a-§i ridica ni¬
velul de pregatire profesionala.
4) §omajul constituie o rezerva a fortei de munca, ce asigura relua-
rea procesului de productie in propor�ii sporite, atunci cind apare
aceasta posibilitate.
CaKC, <E>. JlappcH B., MaKpoaKOHOuuKa. DioSanbHuu nodxod, MocKsa, M3fl-

BO fleno, 1999, CTp. 5 5 5 .
MACROECONOMIE 337
5) §omajul permite intreprinzatorului sa-§i aleaga angajatii in con-

formitate cu cerintele procesului de productie, sa-i aleaga pe cei
mai pregatiti din punct de vedere profesional.
6) §omajul tempereaza adeseori intentiile sindicatelor de a revendica
o majorare exagerata a salariilor in detrimentul investitiilor.
Astfel, §omajul este un fenomen atit negativ, cit §i pozitiv. Exista
oare un echilibru intre aceste doua laturi ale §omajului? Nu. §omajul
este un fenomen preponderent negativ, deoarece costurile lui depa§esc
cu mult beneficiile. De aceea unul din obiectivele principale ale politi-
cii economice promovate de toate statele lumii este reducerea nivelului
§omajului, asigurarea ocuparii depline a bratelor de munca.
3. Cauzele fi formele fomajului

Cite cauze, atitea forme de fomaj
§omajul este rezultatul actiunii unui numar impunator de factori, care

genereaza diferite forme concrete ale acestuia. Am putea spune ca la ori-
ginea unei forme de §omaj se afla o cauza aparte. Este adevarat, exista
factori comuni pentru mai multe tipuri de §omaj, ace§tia insa sint de na-
tura exterioara fenomenului §i influenteaza evolutia §omajului ca fenomen
macroeconomic luat in ansamblu. Printre ace§ti factori vom nominaliza:
progresul tehnico-�tiintific, calamitdtile naturale rdzboaiele, migratia
populatiei etc. Economistul englez Thomas Malthus, de exemplu, consi-
dera ca §omajul apare din cauza ca mijloacele de subzistenta cresc in pro-
gresie aritmetica, pe cind populatia - in progresie geometrica.
Totu§i cauzele directe care genereaza o forma sau alta de §omaj sint
de natura economica.
De-a lungul anilor au fost lansate mai multe teorii care explica fe-
nomenul §omajului, precum §i o mulpme de propuneri cu privire la cla-
sificarea formelor acestuia. Astfel, potrivit unor opinii, exista §omaj de
dezechilibru §i §omaj de echilibru, cu o multime de forme in ambele
cazuri. Alti economi�ti propun divizarea §omajului (in mod conventi¬
onal), in functie de natura cauzelor care il provoaca, in alte trei tipuri:
§omaj natural, §omaj involuntar §i §omaj voluntar. In fine, unii specia-
li§ti clasifica §omajul in functie de natura cauzelor ce se afla la originea
acestuia. Din acest punct de vedere, exista trei tipuri de cauze care dau
na§tere numeroaselor forme de §omaj. Acestea sint:
a) nivelul scazut al cererii agregate de brate de munca, cauza care
da na�tere �omajului ciclic sau conjunctural;
b) modificarea structurii cererii de brate de munca, ce genereaza §o-
majul structural;
c) modificarea factorilor ofertei de brate de munca, ce se afla la te-
melia numeroaselor forme ale �omajului natural;
d) exista §i o cauza a §omajului legata de comertul international, de
liberalizarea excesiva a relatiilor economice externe ale unei tari,
> J
despre care insa se vorbe�te mai putin. Aceasta cauza este vala-
bila pentru toate tarile lumii, inclusiv pentru cele mai dezvoltate,
dar este de o importanta capitala pentru unele tari in tranzitie,
in special pentru Republica Moldova. Cauza acestui tip modern
de §omaj este concurenta internationala §i incapacitatea unor tari
de a se adapta intr-un termen scurt la exigentele acesteia.
In conditiile liberalizarii comertului exterior §i ale reducerii nivelu-
lui de competitivitate al produselor autohtone, tara respectiva pierde o
parte importanta a pietei interne, deoarece marfurile nationale sint in-
locuite cu cele straine, mai competitive din punctul de vedere al pretu-
lui §i al calitatii. Pierzindu-§i piata, intreprinderile i§i reduc volumul de
productie §i un numar important de lucratori devin §omeri.
Facind o mica recapitulare, putem constata ca, in linii mari, princi-
palele forme ale §omajului sint:
1) §omajul ciclic sau conjunctural;
2) §omajul structural;
3) §omajul natural, cu formele sale specifice: frictional, tehnologic etc.;
4) §omaj pe care-1 numim „§omaj importat", deoarece el vine din exte¬
rior, impreuna cu marfurile pe care economia respectiva le poate
produce singura.
�omajui ciclic
§omajul ciclic, numit §i „conjunctural", este conditionat de caracterul

ciclic al dezvoltarii economice §i se manifesta prin reducerea locurilor
de munca din cauza restringerii activitatilor economice. Astfel, §omajuI
MACROECONOMIE 339
ciclic apare in faza de criza-recesiune a ciclului economic, apoi dispare

in faza de expansiune. Din §omajul ciclic face parte §i §omajul sezonier,
care apare, in mod normal, in anumite perioade ale anului in aseme-
nea domenii de activitate cum ar fi agricultura, turismul §i construc-
tiile. §omajul sezonier se datoreaza restringerii activitatii economice in
anumite perioade ale anului, de regula pe timp de iarna, iar in tarile
apropiate de ecuator - din contra, in miezul verii.
�omajul structural
�omajul structural apare ca urmare a modificarii cererii §i ofertei de for-
ta de munca in virtutea unor transformari structurale, disparitiei unor
domenii de activitate §i aparitiei altora. In acest caz, unele profesii so-
licitate in trecut dispar, pe piata fiind cautati lucratorii cu o alta califi-
care. Un individ care a avut o profesie ce nu mai exista are nevoie de
un timp oarecare pentru a se recalifica, aflindu-se in aceasta perioada
in cadrul §omajului structural, �omajul structural este cauzat §i de mo-
dificdri teritorial-geografice in amplasarea unitatilor economice.
In tarile in tranzitie, inclusiv in Republica Moldova, §omajul struc¬
tural este generat §i de schimbarea formelor de proprietate, mai exact
de privatizarea multor intreprinderi de stat, precum §i de schimbarea
tipului de specializare al tarii.
�omajul natural
§omajul natural - o no�iune mai noua in vocabularul economic - este
generat de factorii care influenteaza nivelul ofertei de forta de munca.
Acest §omaj este, intr-un fel, firesc, inevitabil, necesar chiar, de aceea se
§i nume�te §omaj natural. Exista mai multe tipuri de §omaj natural:
a) �omajul frictional, care este legat de trecerea oamenilor de la un
loc de lucru la altul, de cautarea unui serviciu mai bine platit, mai
adecvat viselor §i talentelor solicitantului. Unii speciali§ti numesc
acest tip de §omaj §i „§omaj de cautare". Durata §i nivelul §oma-
jului frictional depind de faptul daca poseda sau nu lucratorul
respectiv calificarea spre care tinde §i care i se ofera, precum §i
de timpul necesar pentru obtinerea acesteia. Durata §i marimea
acestuia depind, de asemenea, de gradul de transparenta al pietei,
340 CURS DE TEORIE ECO NO MICA
de informatia despre locurile de munca disponibile, de marimea

salariilor propuse etc.
b) �omajul tehnologic. Acest tip de §omaj apare ca urmare a folosirii
in activitatea economica a unor noi ma§ini §i a unor echipamente
mai productive. In urma introducerii noilor tehnologii are loc o
reducere a numarului celor angajati, care pentru o perioada oa-
recare devin §omeri. Reducerea sau „resorbtia" completa a §oma-
jului tehnologic este posibila doar in urma recalificarii fortei de
munca in conformitate cu noile tehnologii.
Unii economi§ti includ in §omajul natural §i §omajul structural, pe
motiv ca §i acesta este un §omaj firesc, inevitabil §i necesar.
§omajul natural este o descoperire mai recenta a economi§tilor. De
aceea nu exista inca o opinie unica, unanim recunoscuta, cu privire la
marimea admisibila a acestuia. Unii economi§ti sustin ideea ca rata natu-
rala a §omajului este in orice conditii constanta, ajungind, in cazul Ma-
rii Britanii, de exemplu, la nivelul de 5% din populatia activa. Potrivit
opiniei altor speciali§ti insa, rata naturala a §omajului depinde de fac-
torul „timp", de nivelul de dezvoltare al tarii, de alti factori §i cuprinde
3-6% din forta de munca activa.
§omajul natural mai este numit „§omaj de echilibru", deoarece, chiar
§i atunci cind in activitatea economica de ansamblu exista un echilibru
intre cerere §i oferta, un numar oarecare al populaUei va ramine neo-
cupat, adica in cautarea unui loc de munca.
XIX. ANALIZA MACROECONOMICA A INFLATIEI f
1. Ce es t e fi c u m se masoara i nf lat ia
„Marful triumfal" al inflatiei pe parcursul s e c o l e l o r

Inflatia este de o virsta cu economia de piata. Termenul „inflatie" era
utilizat inca in Roma Antica §i insemna umflarea preturilor. Inca pe
atunci avea loc falsificarea monedelor de metal §i deprecierea acestora,
ceea ce provoca cre§terea preturilor. In secolul al XVI-lea, ca urmare a
descoperirii Americii de catre Columb, are loc chiar o „revolutie a pre¬
turilor". Cre§terea vertiginoasa a preturilor in intreaga Europa era la
/MACROECONOM/E 341
acea epoca conditionata de aducerea pe continent a unei cantitati enor-

me de aur §i argint, in principal jefuit de la triburile indiene din Ame¬
rica de Sud.
De§i fenomenul inflatiei exista chiar §i atunci cind in circulatie se
aflau monedele de aur §i argint, acesta ia amploare o data cu aparitia
banilor de hirtie. Bancnotele se depreciau de indata ce cantitatea lor de-
pa§ea necesitatile economiei. In secolul al XlX-lea, inflatia este cunos-
cuta pretutindeni in lume, devenind treptat un fenomen mai mult sau
mai putin constant. Insa „epoca de aur" a inflatiei este considerat se¬
colul XX. Daca insa in secolul al XlX-lea principalele „maladii" de care
sufereau economiile tarilor dezvoltate erau crizele economice §i §omajul,
in secolul XX acestea cedeaza intiietatea inflatiei. Secolul XX este numit
>
de unii economi�ti „secolul inflatiei".
Apropo... despre inflatie

Indata du pa terminarea primului razboi mondial, un tinar
din Basarabia a plecat la studii in Cermania. Era tocmai peri-
oad a a n d niuelul inflatiei atinse apogeul. Tot plimb m du -se p e
strazile Berlinului, a observat in vitrina unui magazin o ca m a-
§a, al carei pret se schimba pe parcursul unei zile de m ai mul-
te ori. l-a placut cama§a §i a decis s-o cumpere. Costa ureo trei
milioane de marci. A a d un at banii, i-a ticsit intr-o ualiza fi s-a
dus la magazin.
Intre timp, in Cermania ai/ea loc reforma banilor §i cama§a
se vindea cu 3 marci noi sau cu trei milioane de marci vechi.
A intrat bucuros in magazin. Vinzatorul insa a refuzat sa-i
vinda cama�a. Nu vroia sa piarda timpul cu numararea a trei
milioane de marci pentru a vinde o cdma�d...
Ce este inflatia?
9
Conceptul de inflatie s-a modificat mult pe parcursul secolelor. Initial,

inflatia era considerata un fenomen strict monetar, generat de cre§terea,
peste o anumita limita, a cantitatii de bani aflate in circulatie. In ulti-
mul timp insa, inflatia este definita ca unul din principalele dezechili-
bre macroeconomice, cauzat de o multime de factori de natura diferita,

de§i la suprafata se manifesta ca un dezechilibru intre masa monetara
§i volumul total al productiei de bunuri §i servicii.
De§i are la originea sa mai multe cauze, inflatia exprima o situa-
tie cind se incalca echilibrul dintre cererea agregata §i oferta agregata.
Acest lucru se intimpla atunci cind cererea agregata create peste capa-
citatea de productie, cind populatia dore§te §i poate sa procure o can-
titate mai mare de bunuri §i servicii decit cantitatea propusa de piata,
fapt ce genereaza o cre§tere a nivelului general al preturilor. lata deci §i
o definitie a acestui fenomen:
>
Inflatia este un proces de cre§tere continua a nivelului me-

diu (sou general) al preturilor §i de diminuare a puterii de
cumparare a monedei. Cind vorbim despre inflatie se are in
vedere nu oricare cre§tere a preturilor, ci de a r o cre§tere a
nivelului mediu al tuturor prefurilon
In Moldova, de exemplu, la produsele sezoniere, cum ar fi fructele

§i legumele, preturile individuale vor create §i vor scadea de mai multe
ori pe parcursul anului. Se poate intimpla sa creasca chiar §i preturile la
produsele unei intregi ramuri, cum ar fi constructiile sau transporturile.
Insa aceasta cre§tere a preturilor nu este inca un fenomen inflationist.
Inflatia este un proces care nu vizeaza cre§terea preturilor individu¬
ale la diferite produse, ci nivelul mediu al preturilor. Deseori preturile
medii ramin stabile, pe cind preturile individuale se pot schimba atit in
sus, cit §i in jos. Atunci cind create pretul individual la un bun oareca-
re, are loc o modificare a raportului dintre cerere §i oferta §i o redis-
tribuire a resurselor intre ramuri §i domenii de activitate. In cazul dez-
echilibrului dintre cererea agregata §i oferta agregata insa apare inflatia.
Din Figura 19.1 rezulta ca, atunci cind oferta agregata ramine ne-
schimbata, adica rigida, iar cererea agregata create mai rapid decit po-
tentialul productiv al economiei, preturile cresc de la Pj la pentru a
echilibra cererea (in cazul dat C.A.j) cu oferta agregata (O.A.).
Ca urmare a cre§terii preturilor, va create §i volumul de productie
oferit, dar cu ritmuri mai scazute decit in cazul ofertei unui singur pro-
dus provocata de cre§terea preturilor la acesta.
MACROECONOMIE 343
Preturi (P) | O.A. (AS)
P.
C.A.
P,
C.A., (AD)
0 *- Product ie (Q)
Figura 19.1. Inflatia. Cre$terea preturilor in urma dezechilibrului dintre

oferta agregata (rigida) $i cererea agregata (in cre§tere)
M a s ur a re a i nf l a t ie i
*
Principalul instrument cu ajutorul caruia se masoara nivelul inflatiei

este indicele pretului consumatorului (IPC), numit §i „indicele preturi¬
lor de consum" (IPC). Acest indice, calculat lunar de Biroul National
de Statistica, masoara evolutia de ansamblu a preturilor la bunurile §i
serviciile cumparate de populatie.
Atunci cind intr-o tara exista sute de mii §i chiar milioane de pre¬
turi mereu in mi§care, este oare posibil a le compara in fiecare luna
cu cele din luna trecuta? Probabil ca nu, dar de o asemenea procedura
complicata nici nu este nevoie, deoarece in cazul dat statisticienii iau
in calcul doar evolutia preturilor la cele mai reprezentative bunuri §i
servicii pentru tara data. Aceste bunuri formeaza a§a-numitul „co§ de
consum" sau „co§ al pietei", care §i este monitorizat lunar. Acum putem
formula §i o definitie a IPC-ului. Astfel,
Indicele preturilor de consum este un instrument cu aju¬
torul caruia se masoara modificarea pretului mediu al unui
co§ de bunuri §i servicii care reprezinta consumul specific al
unui menaj tipic.
Indicele preturilor de consum se calculeaza comparind nivelul pre¬
turilor din anul acesta la bunurile §i serviciile cuprinse in co§ul de con-
sum cu eel din anul trecut sau comparind nivelul preturilor din luna
octombrie cu eel din luna septembrie.
Anul acesta (sau luna octombrie) constituie „perioada curenta", pe
cind anul trecut (sau luna septembrie) este „perioada anterioara" sau
de baza.
P,
IPC = — X 100%
Po
unde: IPC - indicele preturilor de consum;

-
Pj preturile „co§ului de consum" in perioada curenta;
Pq preturile „co§ului de consum" in perioada anterioara, de
-
baza (luna trecuta sau anul trecut).
In Republica Moldova, in anii 2002-2006, indicele preturilor de con¬
sum constituie media ponderata a preturilor la: a) produsele alimentare;
b) marfurile nealimentare; c) serviciile prestate, consumate de menaje, in
urmatoarele proportii: 50%, 28% §i, respectiv, 22,1%. De notat ca pon-
derea componentelor IPC-ului in „co§ul de consum" se modifica o data
cu evolutia societatii, o data cu modificarea structurii consumului.
> 9 '
Paralel cu IPC, se mai calculeaza un indice al preturilor cu ridicata,

precum §i un indice al marfurilor exportate §i al marfurilor importate.
Alaturi de IPC, la masurarea inflatiei sint utilizati §i alti indicatori,
§i anume; indicele preturilor producatorilor (IPP) §i deflatorul PIB-ului.
IPP-ul permite compararea preturilor medii platite de producatori pentru
procurarea materiei prime, utilajului §i altor materiale intermediare. De¬
flatorul PIB-ului este o marime statistica, care permite masurarea volumu-
lui real al PIB-ului „curatat" de cre§terea nivelului mediu al preturilor.
Indicele preturilor de consum (confruntat cu IPP §i deflatorul PIB-
ului) este folosit pentru a calcula rata inflafiei, care este cre�terea pro-
centuald anuald a IPC-ului.
IPC, - IPC,
R. , =-�� X 100%
IPC�
unde: R. nf rata inflatiei;
-
/PC, indicele preturilor de consum in perioada curenta;
IPC. -
MACROECONOMIE 345
Tipurile de inflatie
In functie de ritmurile de cre§tere a preturilor (adica a ratei inflatiei),
sint cunoscute urmatoarele tipuri sau feluri de inflatie:
a) inflatie latenta (sau tiritoare), care se caracterizeaza printr-o cre§-
tere anuala a nivelului mediu al preturilor cu 3-4%. Se considera
ca acest tip de inflatie este favorabil cre§terii economice;
b) inflafie moderatd, numita §i „deschisa" sau „declarata". Ea exis-
ta atunci cind preturile cresc anual cu 5-20%. Inflatia modera-
ta nu mai este atit de favorabila cre§terii economice ca inflatia
latenta;
c) inflatia galopantd se caracterizeaza printr-o cre§tere cu peste 20
la suta a preturilor pe parcursul anului. Acest tip de inflatie, cu
efecte negative asupra dezvoltarii economice, a fost cunoscut, in
diferite perioade de timp, de toate tarile lumii. Astfel, dupa eel de
al doilea razboi mondial (in anii 1945-1952), precum §i in urma
celor doua §ocuri petroliere (in anul 1973 §i anul 1979), marea ma-
joritate a tarilor lumii s-a confruntat cu o cre�tere anuala a pre¬
turilor de peste 20-100%. La inceputul anilor 1990, in Republica
Moldova, rata inflatiei a ajuns pina la 1200-1300% anual;
d) hiperinflatia este un fenomen intilnit mai rar in viata economica.
Ea se manifests atunci cind preturile cresc lunar cu peste 50% in
decursul mai multor luni. Drept exemplu de hiperinflatie poate
servi cre§terea anuala a preturilor de zeci de mii de ori in Ger-
mania (in anii 1920-1923).
O particularitate a hiperinflatiei consta in faptul ca ea este generata
de unele fenomene exceptionale, cum ar fi razboaiele. In aceste perioa¬
de, populatia incearca sa se debaraseze cit mai rapid de bani caci valoa-
rea lor se reduce intruna. Sint procurate, in primul rind, marfurile care
pot indeplini functia de acumulare a valorii (de tezaurizare), cum ar fi;
metalele pretioase, imobilele, operele de arta, cartile rare etc. In opinia
economistului rus Igor Lipsit, „pentru economic, hiperinflatia este la fel
de periculoasa ca §i SIDA pentru om"�''.
''' M. B. Jlvincvii},, Skohomuku, M3fl-BO OMEFA-JI, MocKBa, 2004, c. 429.

Dupa cum am mentionat deja, secolul XX este considerat de unii

economi§ti „secolul inflatiei". Intr-adevar, in acest secol, tarile lumii au
cunoscut toate tipurile de inflatie. Germania, unde din 1980 exista doar o
inflatie ascunsa de circa 2% anual, in anii 1920-1923 a cunoscut perioade
in care preturile cre§teau cu 10% pe ora. O situatie similara a cunoscut
§i Rusia Sovietica in anii 1918-1921. Tarile din America Latina au fost
„devastate" de un „uragan" inflationist in anii '80 ai secolului XX. In
Bolivia, de exemplu, in anul 1974, preturile au crescut de 82 de ori.
„Balaurul" inflatiei nu doarme niciodata. Sta mereu la pinda, adul-
mecind urmatoarea victima. §i nu in zadar. La inceputul anilor 1990,
toate tarile in tranzitie au incaput pe mina acestuia. In aceasta perioa-
da, in unele tari, preturile au crescut cu mai bine de 1000% pe parcur-
sul unui singur an.
Totu§i, datorita promovarii unor politici antiinflationiste eficiente,
in ultimele trei decenii tarile dezvoltate au reu§it sa infringa inflatia, care
a incetat sa mai fie o fatalitate. Astfel, la inceputul secolului XXI, in in-
treaga economie mondiala se instaleaza o perioada de stabilitate relativa
a nivelului general al preturilor (vezi Tabelul 19.1). Pina cind oare?
Tabelul 19.1. Evolutia ratei inflatiei (cre§terea medie anuaia

a indicelui preturilor, in %)
Germania Franfa Marea UE-15 SUA Japonia

Britanie
1961-1970 2,7 4,3 3,9 3,8 2,4 5,6
1971-1980 5,0 9,9 13,3 10,5 7,0 8,8
1981-1990 2,5 6,4 6,2 6,5 4,5 2,1
1991-2000 2,3 1,8 3,1 3,0 2,3 0,5
2000 1,6 1,6 1,1 2,0 1,4 -1,5
Sursa: A. Beitone, Em. Buisson, Ch. Dollo, Em. Le Masson, Economie, Dalioz, Paris, 2004, p. 159.
In Republica Moldova, rata inflatiei a evoluat in felul urmator:

Tabelul 19.2. Rata inflatiei in Republica Moldova
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
31 15 10 47 18,4 6,3 4,4 15,7 12,5 16,5
/VIACR0£C0N0/V1/£ 347
2. Cauzele inflatiei
t
Cauzele monetare fi nemonetare
Inflatia este un fenomen general de o multime de factori atit de natura
monetara, cit §i nemonetara, aflati intr-o interdependenta functionala
foarte strinsa. In aceste conditii, nu se §tie niciodata care este factorul
primordial §i care este factorul decisiv al unui nou val inflationist. In
aceasta ordine de idei, economistul francez Michel Dedier constata ca
„a cauta vinovatul de inflatie este asemanator cu a te intreba care este
intr-un riu picatura de apa ce le impinge pe celelalte".
Oricum, principalele cauze ale inflatiei (carora le corespund §i anu-
mite tipuri concrete ale acesteia) sint:
1) cre�terea masei monetare peste limitele necesare;
2) presiunea cererii agregate atunci cind oferta agregata ramine re-
lativ rigida {inflatie prin cerere);
3) presiunea costurilor de productie (inflatie prin costuri) in urma
cre�terii preturilor la factorii de productie, in special a salariilor;
4) cre§terea afluxului de bunuri sau devize din alte tari (inflatie im-
portatd);
5) cauze de natura psihosociala.
Explicatia monetara a inflatiei

Adeptii teoriei cantitative a banilor (I. Bodin, I. Fisher, precum §i fonda-
torul neomonetarismului M. Friedman) considera ca inflapa este un feno¬
men de natura monetara, a carui cauza rezida in cre�terea excesiva a
masei monetare in raport cu cantitatea de bunuri §i servicii propusa de
piata. Milton Friedman este foarte categoric in aceasta privinta, decla-
rind chiar ca „cauza inflatiei este totdeauna ?i peste tot aceea�i: o cre§tere
anormal de rapida a cantitatii de bani in raport cu volumul productiei".
Aceasta opinie nu este imparta§ita astazi de majoritatea economi§-
tilor, care considera ca inflatia nu este numai un fenomen pur mone-
tar, de cele mai multe ori cauzele nemonetare fiind decisive. Oricum,
nimeni nu neaga §i existen�a unei cauze monetare a inflatiei. De ce se
intimpla acest lucru?
Sporirea anormala a masei monetare poate avea loc in urma: a) aco-

peririi deficitului bugetar printr-o emisie excesiva de moneda; b) crea-
rii de catre banci a unci cantitati nejustificate de moneda scripturala; c)
afluxului de valuta straina de peste hotare; d) reducerii volumului pro-
ductiei, fara o reducere corespunzatoare a masei monetare.
Astfel, potrivit monetari�tilor, vinovat de inflatie se face statul, care
nu este capabil sa gestioneze eficient masa monetara.
inflatia prin cerere

Acest tip de inflatie apare atunci cind cererea agregata depa§e§te ofer-
ta agregata. In acest caz, anume excesul de cerere se afla la originea
cre§terii preturilor. Cererea agregata, dupa cum §tim deja, constituie su-
ma tuturor consumurilor facute de menaje, intreprinderi §i autoritati-
le publice, la care se adauga volumul exporturilor. Inflatia prin cerere
presupune ca toti agentii economici, in ansamblul lor, cheltuiesc mai
multi bani decit marimea valorii bunurilor §i serviciilor oferite pe pia-
ta. In acest caz, pre�urile „urca". Cu alte cuvinte, se creeaza o situatie
cind „prea multi bani alearga dupa o cantitate mica de bunuri". De ce,
la un moment dat, cererea agregata „bate pasul pe loc"? De ce cre§te ce¬
rerea agregata atit de rapid incit oferta agregata nu poate sa o ajunga
din urma, fapt care provoaca inflatia prin cerere?
Acest lucru se intimpla din cauza ca la originea cre§terii cererii
globale se afla ni§te factori mai flexibili, mai mobili, mai schimba-
tori, care sint:
a) schimbarea (din diferite cauze) a raportului dintre consum §i eco-
nomii. Aceasta modificare are loc atunci cind preferinta pentru
consum create, pe cind inclinatia spre economii - scade;
b) cre§terea cheltuielilor publice in urma ridicarii salariilor lucrato-
rilor din sectorul public, acordarii unor subventii intreprinderilor
in dificultate, realizarea unor proiecte nationale in lipsa resurselor
bugetare respective. In acest caz, cererea de bunuri de consum §1
mijloace de productie create mai rapid decit cantitatea de bunuri
oferita de potentialul productiv al tarii;
c) cre§terea rapida a cantitatii de bunuri §i servicii ce se exporta, in
urma scaderii cursului monedei nationale in raport cu alte valuta.
MACROECONOMIE 349
Inflatia prin costuri
Dupa cum denota insa§i denumirea, acest tip de inflatie se datoreaza

cre�terii costurilor. Acestea, la rindul lor, sint „trase in sus" de sporirea
insemnata a pre�urilor la materia prima, la resursele energetice, la uti-
laje, precum §i de cre§terea considerabila a salariilor fara o sporire co-
respunzatoare a productivitatii muncii. In cazul economiei Republicii
Moldova, preturile au tendinta de a create in urma „exploziei" preturi-
lor la resursele energetice importate, in primul rind la gazele naturale,
benzina, motorina §i energie electrica. In cazul altor tari, inflatia prin
costuri se datoreaza presiunii exercitate de sindicate asupra patronilor,
in urma careia se majoreaza salariile (productivitatea muncii raminind
neschimbata). Aceasta se intimpla deoarece proprietarii intreprinderi-
lor majoreaza salariile nu pe contul reducerii profiturilor, ci al cre§terii
preturilor la productia fabricata.
Inflatia importata
In conditiile globalizarii, deci ale liberalizarii comertului international
§i a fluxurilor financiare Internationale, mai cu seama in cazul tarilor
mici cum ar fi Republica Moldova, inflatia poate fi adusa de peste ho-
tare, adica poate fi importata o data cu importul gazelor naturale, al
petrolului, al ingra§amintelor minerale, al materiel prime la ni§te pre-
turi mai ridicate ca altadata.
Inflatia se importa §i atunci cind de peste hotare vin in tara sume
importante de bani, fapt ce contribuie la cre§terea masei monetare in
circulatie, iar mai apoi §i la cre§terea nivelului general al preturilor.
3. Efectele microeconomice fi ma croe cono mice

ale inflatiei
9
Inflatia este un fenomen complex, cu efecte, in principal, negative. In

secolul XX, inflatia a fost considerata „maladia" cea mai periculoasa ce
poate afecta o economie sau alta. De§i in cazul inflatiei predomina ca¬
tegoric efectele negative, atit la nivel micro-, cit §i macroeconomic, to-
tu§i, in anumite limite §i in anumite situatii, inflatia are §i unele efec¬
te pozitive.
Inflatia: aspecte pozitive
Deja de mai bine de un secol economi§tii considera ca inflatia incepe

bine (in sensul ca, pina la un nivel oarecare, stimuleaza cre�terea eco-
nomica), dar se termina foarte prost, atunci cind depa§e§te anumite li-
mite. O inflatie de pina la 5% are efecte pozitive in primul rind asupra
investitiilor §i a ocuparii fortei de munca. Aceasta se intimpla deoarece,
imprumutind bani de la bancile comerciale pentru a-§i finanta investi-
tiile, intreprinderile intorc ace§ti bani in nominal, adica cu o putere de
cumparare reala scazuta.
Inflatia moderata stimuleaza exporturile. Aceasta se intimpla deoare¬
ce, devalorizind moneda nationals, inflatia genereaza o ieftinire a mar-
furilor autohtone masurate in valuta straina.
Consecintele negative ale inflatiei

Consecintele sau costurile inflatiei sint preponderent negative. Ele vizea-
za intreaga societate, afectind, in primul rind, veniturile reale ale po-
pulatiei, precum §i consumul §i economiile. In linii mari, aceste efecte
constau in urmatoarele:
a) reducerea puterii de cumparare a salariilor §i a altor venituri fac-
toriale, deci reducerea consumului;
b) descurajarea investitiilor §i a economiilor;
c) aprofundarea diferentierii sociale prin redistribuirea veniturilor
in favoarea celor puternici;
d) reducerea puterii de cumparare a monedei nationale in raport cu
alte monede.
1. In conditiile inflaUei, veniturile nominale ale populatiei (salariul,
profitul, renta, dobinda) pot ramine acelea§i sau chiar pot create,
pe cind veniturile reale, care exprima cantitatea de bunuri §i ser-
vicii ce poate fi procurata cu veniturile nominale, scad. Masura
reducerii veniturilor reale depinde de rata inflatiei. Inflatia contri¬
bute la reducerea puterii de cumparare a salariatilor §i a persoane-
lor cu venituri fixe, cum ar fi pensionarii, studentii care traiesc din
bursa sau chiar angajatii din sectorul public (medicii, profesorii,
politi§tii etc.). Se reduce, astfel, consumul de bunuri §i servicii.
MACROECONOMIE 351
O data cu reducerea consumului §i deci a cererii agregate, intreprin-

derile i§i reduc activitatea de producere, fapt ce contribuie la scaderea
gradului de ocupare a bratelor de munca, la cre�terea §omajului.
2. La nivel microeconomic, inflatia genereazd o redistribuire a veni-
turilor in societate in favoarea anumitor grupuri sociale. Acest
lucru se intimpla nu numai din cauza ca unele paturi sociale au
venituri fixe, iar allele venituri variabile, ci mai ales din cauza ca
nu toate preturile cresc in egala masura, iar structura consumului
difera mult de la o categorie sociala la alta. Astfel, „inflatia" are
posibilitatea sa „ia" veniturile de la unii oameni, §i „sa le ofere"
altera, de§i, in linii mari, inflatia ii favorizeaza pe cei puternici.
Redistribuirea veniturilor se face:
a) in favoarea debitorilor §i in defavoarea creditorilor. In timpul in-
flapei, este avantajos sa imprumup bani, mai putin avantajos este
sa dai cu imprumut. Creditorii pierd deoarece sumele de bani in-
toarse de catre debitori sint depreciate, puterea lor de cumparare
este mai mica;
b) in favoarea agentilor economici cu venituri variabile (profitul, di-
videndele, renta) §i in detrimentul salariatilor cu venituri mici §i
fixe. Redistribuirea veniturilor se face §i in favoarea muncitorilor
organizati in sindicate puternice, dar in defavoarea lucratorilor
nesindicalizati.
)
In acest fel, prin redistribuirea veniturilor in detrimentul majorita-

tii populatiei, inflatia aprofundeaza diferentierea sociala, contribuie la
polarizarea societatii, fenomen ce are urmari negative asupra dezvolta-
rii economice.
3. Inflatia descurajeazd economisirea banilor prin intermediul sistemu-
lui bancar, fapt ce contribuie la ingustarea bazei financiare a in-
vestitiilor §i, in consecinta, a posibilita�ilor de cre§tere economica.
Mai mult. Sint descurajate investitive de lunga durata §i sint incu-
rajate cele cu caracter speculativ §i cu rezultate bane§ti imediate.
In conditiile in care cei care pastreaza banii in banci sint sanctio-
nati, fiindca se pomenesc, pur §i simplu, jefuiti de un hot invizibil (in¬
flatia), in societate are loc o modificare importanta a raportului dintre
partea de venit care se consuma §i partea care se economise�te in fa-
voarea consumului. Acest fenomen, dupa cum se §tie, nu este prielnic

dezvoltarii, mai cu seama in cazul tarilor in tranzitie, unde resursele
interne de finantare sint deosebit de limitate.
y
4. Intrudt in timpul inflatiei unii producatori capata profituri supli-

mentare in urma majorarii preturilor, ei nu mai sint motivati sa re-
duca costurile, sa ridice calitatea bunurilor confectionate, sa diver-
sifice §i sa largeasca producerea, fapt care in termeni reali contri-
buie la scdderea volumului producfiei p la deteriorarea calitatii ei.
5. Inflatia conduce la inrdutdtirea relatiilor economice cu strdindta-
> » >
tea. Aceste legaturi evolueaza in felul urmator: atunci cind se de-

preciaza moneda nationala, marfurile nationale devin mai iefti-
ne pentru cumparatorii straini, ceea ce favorizeaza exportul. Mai
apoi insa, intrucit cresc preturile in valuta nationala §i la mar¬
furile importate, posibilitatile de export scad, mai ales in cazul
unei dependence semnificative de importul de resurse energetice
§i materie prima. Treptat, exporturile scad, iar prin cre§terea im-
porturilor se descurajeaza productia interna. In urma inflatiei,
are loc o devalorizare a monedei nationale §i o inrautatire a cur-
sului de schimb al acesteia.
6. Inflatia dezorganizeazd viata economicd in ansamblul ei. Devi-
ne imposibila efectuarea unei planificari reale a activitatii intre-
prinderii, deoarece nu se §tie cum vor evolua costurile. Economia
subterana ia proportii, mai cu seama sub forma evaziunii fisca-
le. Apar noi dezechilibre intre ramuri, intrucit preturile nu cresc
proportional la toate produsele. Astfel, in anii 1970-1980, cind in¬
flatia in tarile occidentale era destul de insemnata, preturile la un
§ir de marfuri, cum ar fi ceasurile electronice, computerele, mag-
netofoanele, au scazut. Nu intimplator inflatia mai este numita §i
„dezordinea dezordinilor".
In fine, intrucit toata lumea nu mai are incredere in bani §i incear-
ca sa se debaraseze cit mai rapid de ei, are loc dezvoltarea trocului sau
barterului. In societate se creeaza o atmosfera de neincredere §i de neli-
ni§te, de nemultumire §i de nesiguranta. Se intetesc revoltele, pacea so-
ciala este perturbata, fapt care limiteaza §i mai mult posibilitatile dez¬
voltarii economice.
MACROECONOMIE 353
4. Politici de combatere a inflatiei

Fiind un fenomen complex, general de o multime de factori, inflatia nu
poate fi eliminata dintr-o singura lovitura, cu un singur instrument. De
obicei, inflatia cedeaza, se lasa biruita doar in urma unui „asediu" de
lunga durata (2-3 ani), prin utilizarea unui arsenal intreg de instrumen-
te administrative, monetare §i economice.
In linii mari, politicile antiinflationiste au drept obiective de baza:
a) protectia agentilor economici §i a populatiei impotriva efectelor ne¬
gative ale inflatiei; b) restabilirea echilibrului general prin reducerea ce-
rerii §i stimularea ofertei agregate.
a) Protectia agenUlor economici §i a populatiei impotriva consecin-
telor negative ale inflatiei, cum ar fi reducerea puterii de cumpa-
rare a banilor, se face cu urmatoarele „instrumente":
- indexarea salariilor §i pensiilor, masura intreprinsa periodic, in
functie de rata inflatiei. In unele cazuri sint indexate nu numai
salariile, ci §i depunerile bane�ti. De§i pare foarte eficienta, inde¬
xarea salariilor §i a depunerilor bane§ti poate contribui la perpe-
tuarea inflatiei prin cerere. Oricum, fiind o politica economica
inteleasa de toata lumea, indexarea salariilor, a pensiilor §i a de¬
punerilor bane§ti este pe larg folosita in lumea contemporana;
- subventionarea preturilor la unele produse de prima necesitate,
cum ar fi piinea, laptele, zaharul. Aceste masuri erau pe larg fo-
losite in tarile socialiste, de§i in unele cazuri sint aplicate §i in ta-
rile cu economii de piata dezvoltate.
b) Controlul (reducerea) cererii agregate se infaptuie§te cu ajutorul
unui set intreg de instrumente, atit fiscale §i monetare, cit §i ad¬
ministrative. Astfel, chiar la inceputul anilor '80 ai secolului XX,
in timpul razboiului cu Argentina, Marea Britanie, pentru a opri
„valatucul" inflatiei, a recurs la o asemenea masura administrati-
va ca inghetarea preturilor, masura care, conjugata cu inghetarea
salariilor, s-a dovedit a fi eficienta.
In scopul mic§orarii presiunii asupra cererii globale, in conditiile in¬
flatiei, statul poate reduce cheltuielile publice, deficitul bugetar §i dato-
ria publica. Ca urmare, scade consumul public §i eel personal, care sint
componente importante ale cererii agregate. O alta masura, tot de poli-

tica fiscala, folosita de stat in acela§i scop este sporirea impozitelor a
taxelor, fapt care descurajeaza, de asemenea, cererea globala.
Deoarece inflatia se manifesta la suprafata ca un dezechilibru intre
masa monetara §i cantitatea de bunuri §i servicii oferita, statul, in in-
tentia de a combate inflatia, recurge eel mai des la politicile monetare.
Astfel, statul incearca sa reduca pe toate caile cantitatea de bani aflata
in circulatie, care nu are §i o justificare economica evidenta. Pentru a
reduce masa monetara, statul recurge la majorarea rezervei obligatorii
a bancilor, adica a cantitadi de bani pe care bancile comerciale o pas-
treaza la Banca Nationala.
>
Reducerea masei monetare aflate in circulatie se face §i prin inter-

mediul imprumutului de stat. In fosta URSS, pe timpul lui Stalin, po-
pulatia era silita sa procure obligaUunile imprumutului de stat, fapt care
reducea substantial suma de bani aflata in circulatie §i mentinea stabi-
litatea preturilor.
c) Politica de sustinere a ofertei. Pentru tarile in tranzitie, unde in-
flatia este alimentata in mare masura de faptul ca marfurile au-
tohtone nu sint competitive nici pe piata interna, sus�inerea ofer¬
tei ce vine din partea intreprinderilor nationale este unul din in-
strumentele principale de combatere a inflatiei. Prin sustinerea §i
incurajarea productiei interne, prin atragerea investitiilor straine
directe, statul stimuleaza oferta §i deci contribuie la restabilirea
echilibrului intre cererea §i oferta agregata. Acest obiectiv este atins
§i prin imbunatatirea climatului investitional, prin reducerea im¬
pozitelor §i a taxelor, prin incurajarea economiei §i a investitiilor
productive.
Despre wviitorul" inflatiei
Dupa cum §tim, in ultimele secole inflatia a insotit dezvoltarea econo¬

mics „a§a cum Luna insote�te Pamintul". Din Figura 19.2 rezulta ca pe
parcursul a circa un secol §i jumatate in SUA preturile la bunurile de
consum au crescut cu 1500%, adica de 15 ori. Evolutii similare au avut
loc §i in alte tari. In Marea Britanie, de exemplu, din 1694 pina in 1975
preturile cu amanuntul s-au marit de 70 de ori. Intrebarea care se pune
MACROECON OMIE 355
este urmatoarea: se vor mentine aceste tendinte pe viitor sau omeni-

rea va reu§i o data pentru totdeauna sa scape de cre§terea nestavilita a
preturilor? Speciali§tii sint oarecum pesimi§ti in aceasta privinta. Ca-
uza principala a pesimismului acestora o constituie imposibilitatea de
reducere a salariului nominal, fara de care nu poate fi atinsa stabilita-
tea absoluta a preturilor. Totu§i exista §i factori care alimenteaza unele
prognoze optimiste.
Infringerea „balaurului inflatiei

1500
£ 5ocurile
3
to
1000 petroliere
C
o Al doilea
u
(D razboi mondial
■o 500
D 300 Primu! razboi

C
13 Razboiul civil mondial
200
D
<U Marea depresiune
a. 100
50
1860 1880 1900 1920 1940 1960 1980 2 0 0 0 2005
Sursa: Adaptat dupa: Ch. Cre�oiu, V. Cornescu, I. Bucur, Economie, Ed. ALL Beck, Bucurejti,
2003, p. 429.
Figura 19.2. Evolu�ia prefurilor de consum m SUA (1860-2005)
Intr-adevar, in ultimele decenii, guvernele tarilor dezvoltate au reu-

§it sa infringa „balaurul inflatiei", inclusiv in SUA (Figura 19.2). Aceasta
constatare da na§tere intrebarii: Cum au izbutit acestea sa gaseasca, in
sfir§it, „leac" pentru inflaUe? lata principalele „retete" folosite:
a) bancile centrale din tarile dezvoltate au exercitat §i continua sa
exercite un control strict asupra masei monetare;
b) s-a redus substantial presiunea sindicatelor in materie de majo-
rare a salariilor. Astfel, salariile nu mai sint indexate ca altadata
§i nu cresc in urma grevelor sau a altor forme de protest ale sa-
lariatilor. Din contra, pentru a-§i mentine locurile de munca, pe
356 CURS DE TEORIE E C O NO M IC A
care le-ar pierde atunci cind capitalul autohton ar pleca peste ho-
tare, salariatii sint de acord §i cu o cre§tere a duratei saptaminii
de lucru, fara o cre§tere proportionala a salariilor;
c) in urma liberalizarii comertului international, s-a redus tendinta
de cre§tere a nivelului general al preturilor in cadrul unei tari, de-
oarece, atunci cind acestea cresc, se invioreaza importurile, care
au capacitatea de a „stinge" „inflacararea" preturilor.
Vor fi oare aceste „retete" „tamaduitoare" §i pentru urmatoarele
decenii?
XX. CRE�TEREA $1 DEZVOLTAREA ECONOMICA

1. ConceptuI de creftere fi dezvoltare economica
Fluctua�iile ciclice fi trendul de lunga durata
Dupa cum §tim deja, activitatea economica se desfa§oara nu linear, nu
uniform, ci este supusa unor fluctuatii ciclice. Aceasta se manifesta prin
faptul ca perioadele de expansiune economica, de avint sint urmate, de
regula, de perioadele de stagnare, de recesiune economica. §i invers. Exis-
ta, oare, in acest caz, §i o tendinta dominanta, de lunga durata, a activi-
tatii economice? Cu alte cuvinte, care este trendul dezvoltarii economice
pe parcursul intregii istorii? Raspunsuri la aceste intrebari ne ofera teo-
ria cre§terii economice, lansata pentru prima data de catre economistul
francez Fran<;ois Quesnay, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea.
Incepind cu aceasta perioada, teoria cre§terii economice s-a aflat in
vizorul tuturor doctrinelor economice, de la A. Smith §i K. Marx pina
la J. Keynes §i cei mai de seama economi§ti contemporani. Inca in anii
'30 ai secolului XX „cre§terea economica" devine un domeniu special
de cercetare economica. Autorul conceptului de cre§tere economica, in
calitate de proces de cre§tere durabila a productiei la diferite niveluri,
este considerat economistul englez Roy Harrod. In perioada postbelica,
asigurarea cre§terii economice devine obiectivul de baza al mai multor
doctrine economice §i al tuturor guvernelor lumii.
In lumea contemporana, ritmurile de cre§tere economica au deve-
nit principalul indicator cu ajutorul caruia sint evaluate performantele
MACROECONOMIE 357
economice ale unei sau altei economii nationale, este apreciata eficienta
unei sau altei guvernari.
Dinamica macroeconomica este exprimata nu doar prin „cre§terea
economica", ci §i prin asemenea indicatori ca „dezvoltarea economica"
§i „progresul economic".
Ce este crefterea economica?
Cre�terea economica este un proces de marire continua,
pe termen lung, a cantitaplor de bunuri seruidi create la
nivel de mtreprindere, ramura, economie nationala sau eco-
nomie mondiala. De obicei, cre�terea economica este expri¬
mata prin sporirea PIB-ului (PNB-ului) total sau a PIB-ului
pe cap de locuiton
La analiza cre§terii economice se face abstractie de fluctuatiile ci-
clice, sezoniere sau intimplatoare. Astfel, o reducere, pe termen scurt,
a volumului de bunuri produs nu inseamna citu§i de putin „nevalabili-
tatea" conceptului de cre§tere economica. Cre§terea economica exprima
deci mi§carile de lunga durata, trendul pe termen lung.
Trendul de lunga durata atesta o evolutie pozitiva. Totu§i, pentru un
interval de timp limitat (un an, un deceniu), cre�terea economica poate
fi de mai multe feluri, §i anume:
1) Cre�terea economica pozitiva, ce exista atunci cind cantitatea to-
tala de bunuri produsa §i PIB-ul pe cap de locuitor se maresc;
2) Cre�terea economica negativd, care se exprima prin reducerea can-
titatii de bunuri (PIB) pe cap de locuitor;
3) Cre�terea economica zero se manifesta in cazul in care produc-
tia de bunuri (PIB) pe cap de locuitor nu se modifica, de§i poate
avea loc o sporire a volumului absolut al PIB-ului.
In viata reala, se mai intilne§te §i o cre§tere economica nominald,
ce exista atunci cind spore§te doar marimea valorica a PIB-ului, fara o
cre§tere a PIB-ului in expresie fizica. Aceasta forma de cre§tere econo¬
mica se datoreaza modificarii pre�urilor.
De§i pentru o perioada scurta de timp cre§terea economica poate
fi negativa sau zero, pe termen lung ea ramine mereu pozitiva (Figu-
ra 20.1).
358 CURS DE TEORIE EC ON O MIC A
Figura20.1. Interdependenta dintre fluctuatiile ciciice

§i trendul de lunga durata
In general, prin cre§terea economica se subintelege deplasarea spre

dreapta a curbei posibilitatilor de productie, a posibilitatilor de cre§tere
atit a volumului de bunuri de consum, cit §i a volumului de investitii.
Cu alte cuvinte, cre§terea economica se realizeaza prin sporirea canti-
tatii de factori de productie utilizate in economie §i prin cre§terea pro-
ductivitatii utilizarii acestora. Ca urmare, se inregistreaza o majorare a
cantitadlor de bunuri create, a bunurilor de consum §i a bunurilor de
investitii (Figura 20.2).
Figura 20.2. Deplasarea curbei posibilitatilor de productie

spre dreapta in urma cre$terii economice
MACROECONOMIE 359
Daca cre§terea economica reflecta tendinta de lunga durata a acti-

vitatii economice, care sint motivele ce determina societatea sa produ-
ca mereu o cantitate tot mai mare de bunuri §i servicii? Raspunsul este
urmatorul: la temelia cre§terii economice se afla doua fenomene stabile,
care „modeleaza' activitatea economica pe termen lung. Acestea sint:
1) Legea cre§terii §i diversificarii nevoilor umane. In acest sens, ne-
voile unui om contemporan sint incomparabil mai mari decit cele
ale unui individ din Evul Mediu, de exemplu. Sporirea numarului
nevoilor umane §i preocuparea permanenta a omului de satisface-
rea lor intr-o masura cit mai mare constituie motivatia principals
a oricarui progres, inclusiv a cre§terii economice.
2) Cre§terea permanenta a numarului populatiei de pe glob, inclusiv
in fiecare tara in parte. De notat ca perioadele de timp in care
populatia se dubleaza se reduc intruna (Figura 20.3).
6
CU
£
4 o
<D
T3
3 �
I <5
...........«... 2 i
I •
1
II ii II
II
■ I II
anul 8000 ptna la Hristos 1850 1930 1975 2000
Sursa: Adaptat dupa: M. B./lupcuM, Bkohomuko, M3fl-Bo OMEFA-Jl, MocKBa, 2004, c. 435.
Figura 20.3. Reducerea perioadelor de timp

in care numarul populatiei de pe glob se mare�te cu un miliard
Figura de mai sus ne demonstreaza ca a trebuit sa treaca 10 000 de

ani pina cind numarul populatiei de pe glob sa atinga cifra de 1 mili¬
ard de oameni. Evenimentul a avut loc in anul 1850. Dublarea popu¬
latiei se petrece deja peste 80 de ani - in 1930. In anul 1975, popula¬
tia pamintului era de 4 miliarde de oameni, iar in 2000 deja de circa
6 miliarde.
Este evident ca o data cu marirea numarului populatiei trebuie sa

creasca §i cantitatea de bunuri produsa. Astfel, in urma cre§terii numa¬
rului populatiei, precum §i a actiunii legii cre§terii §i diversificarii nevo-
ilor umane, are loc o majorare continua a volumului de bunuri §i ser-
vicii creat de societate.
Masurarea crefterii economice
Cre�terea economica este masurata, in principal, cu ajutorul indicatori-

lor producdei materiale (evolutia cantitatilor produse in tone, metri etc.)
§i ale serviciilor (evolutia marimilor valorice). De regula, eel mai impor¬
tant indicator de masurare a crefterii economice este ritmul anual de
cre§tere a PIB-ului (sau a PNB-ului), calculat pe ansamblul economiei,
precum §i pe cap de locuitor. Masurarea se face prin compararea ma-
rimii PIB-ului la inceputul §i la sfir§itul anului.
PIB. - PIB. 12 - 10
R a t a crest, econ. =-x 100% = X 100% = 20%
PIB, 10
unde, de exemplu:
PIB� produsul intern brut in anul 1995 = 10 miliarde lei;
-
PIB� -produsul intern brut in anul 1996 = 12 miliarde lei.
Cre§terea economica se calculeaza in preturi comparabile, fapt care
elimina influenta exercitata de inflatie asupra marimii valorice a PIB-
ului (PNB-ului).
Rata cre§terii economice, atunci cind depa§e§te rata de cre§tere a nu¬
marului populatiei, demonstreaza fenomenul crefterii nivelului de trai
al populatiei, a veniturilor pe cap de locuitor, ceea ce §i este, in ultima
instanta, scopul final al oricarei dezvoltari economice.
Astfel, in SUA, timp de un secol (1900-2000), PNB-ul a crescut de
peste 12 ori, pe cind numarul populatiei doar de circa trei ori. In acest
fel, timp de o suta de ani, PNB-ul pe cap de locuitor in SUA s-a ma-
rit de circa 4 ori. Din contra, un §ir de tari in dezvoltare, in care rata
natalitatii este mai mare decit cea a cre§terii economice, nu pot depa§i
cercul vicios al mizeriei, in pofida unor ritmuri de cre§tere economica
mai inalte decit in tarile dezvoltate.
>
MACROECONOMIE 361
De remarcAt ca insemnatatea unui procent de cre§tere economica di-

fera mult de la o tara la alta, in functie de marimea PIB-ului. Astfel, in
cazul SUA, unde in anul 2006 PNB-ul era de peste 10 000 miliarde de
dolari, o sporire a acestuia cu doar 1% va insemna crearea unei canti-
tati suplimentare de bunuri §i servicii in valoare de circa o suta de mi¬
liarde USD. In cazul Rusiei insa, unde PIB-ul era de circa 600 miliarde
dolari la o rata de cre§tere de 1%, se va obtine un spor al PIB-ului in
marime de doar 6 miliarde, iar in Republica Moldova, la un PIB egal cu
aproape 3 miliarde, sporul anual al PIB-ului cu 1% va insemna crearea
suplimentara a bunurilor §i serviciilor in valoare de 3 milioane USD.
Inegalitatea crefterii economice in tinnp fi in diferite regiuni

ale lumii
In perioada anilor 1820-2000, volumul PIB-ului mondial a crescut de
peste 40 de ori, pe cind PIB-ul per capita s-a marit doar de 8 ori. In acest
rastimp, numarul populatiei de pe glob a sporit de 5 ori. Aceste date
confirma cum nu se poate mai elocvent trendul de lunga durata ce are
ca directie dominanta cre�terea economica.
Cifrele de mai jos reflecta evolutia de ansamblu pe intreg globul pa-
mintesc. Cit prive§te anumite regiuni ale lumii, exista o enorma inega-
litate cu privire la ritmurile cre§terii economice. Exista diferente insem-
nate §i in privinta ritmurilor de cre§tere economica in diferite perioa-
de de timp.
Din Tabelul 20.1 rezulta ca pe parcursul a peste opt secole (1000-
1820), de§i cu ritmuri foarte mici, a avut loc o cre§tere a volumului
de bunuri materiale atit in marime absoluta, cit §i pe cap de locuitor.
Epoca cre§terii economice propriu-zise incepe o data cu revolutia indus¬
trials de la sfir§itul secolului al XVIII-lea (in Anglia) §i se raspinde§te
treptat in intreaga Europa, apoi §i in intreaga lume. Cele mai inalte rit¬
muri de cre§tere economica au fost inregistrate in anii 1950-1973, cind
PIB-ul mondial a crescut anual in medie cu 4,91%, iar PIB-ul pe cap
de locuitor - cu 2,93%.
In deceniul 9 al secolului XX, PIB-ul moldovenesc a evoluat in felul
urmator (modificarea anuala, in %): 1991 - 17,5; 1992 - 11,9; 1993 - 24,1;
1994 - 31; 1995 - 1,4; 1996 - 5,8; 1997 +1,6; 1998 - 6,5; 1999 - 3,4.
Tabe/u/20.1. Cre$terea economica in diferite regiuni ale lumii

m eel de al doilea mileniu (rata cre$terii medii anuale, in %)
Perioada, 1000- 1500- 1820- 1870- 1913- 1950- 1973-

anii 1500 1820 1870 1913 1950 1973 1998
Regiunea
PIB pe locuitor
1) Europa de Vest 0,13 0,15 0,95 1,32 0,76 4,08 1,78
2) Japonia 0,03 0,09 0,19 1,48 0,89 8,05 2,34
3) Europa de Est §1 0,04 0,10 0,64 1,15 1,50 3,49 -1,10
ex-URSS
4) Economia mon- 0,05 0,05 0,53 1,30 0,91 2,93 1,33
diala
PiB
1) Europa de Vest 0,30 0,41 1,65 2,10 1,19 4,81 2,11
2) Japonia 0,18 0,31 0,41 2,44 2,21 9,29 2,97
3) Europa de Est ji 0,20 0,44 1,52 2,37 1,84 4,84 -0,56
ex-URSS
4) Economia mon- 0,15 0,32 0,93 2,11 1,95 4,91 3,01
diala
Sursa: A. Maddison, L'iconomie mondiale: uneperspective millenaire, OCDE, 2000.
Incepind cu anul 2000, economia moldoveneasca depa§e§te situatia de

criza porne§te pe faga§ul cre§terii economice - 2000: +2,1; 2001: +6,1;
2002: +7,8; 2003: +6,3; 2004: +7,3; 2005: +6,8. Insa, in pofida acestor ani
de cre§tere economica, in anul 2006 PIB-ul moldovenesc constituia dear
circa 45% din marimea PIB-ului din 1991.
Dezvoltarea e co n o mic a
Dezvoltarea economica este un alt indicator important al dinamicii ma-
croeconomice, care include atit cre§terea volumului de bunuri §i servicii
creat, cit §i schimbarile survenite in conditiile §i modalitatile de orga-
nizare a activitatii economice. Dezvoltarea economica cuprinde, astfel,
pe linga transformarile cantitative, un §ir intreg de schimbari calitative,
cum ar fi: modul de gindire §i compartimentul economic al oamenilor,
modificarea structurii de productie (de exemplu, trecerea de la agricul-
tura la Industrie), dezvoltarea §tiintei §i folosirea unor noi tehnologii in
productie, schimbarea structurii sociale a populatiei §i dezvoltarea sis-
MACROECONOMIE 363
temului de invatamint, modificarea infrastructurii etc. Daca cre§terea

economica reflecta schimbarile ce au loc in latura cantitativa a activi-
tatii economice, dezvoltarea economica cuprinde atit modificarile can¬
titativa, cit §i cele calitative.
Toate tarile lumii cunosc §i cre§terea economica, §i dezvoltarea eco¬
nomica. Totu§i, in functie de marimea PIB-ului pe cap de locuitor, intr-
o tara sau alta, la un moment dat, accentul poate fi pus fie pe cre§tere,
fie pe dezvoltare.
Termenul „cre§tere economica" se folose§te mai cu seama in cazul
tarilor industrial dezvoltate, adica in cazul celor mai bogate tari de pe
glob. Pentru tarile mai sarace, prioritara este dezvoltarea economica,
dezvoltare care presupune efectuarea unor transformari importante in
conditiile §i in modul de desfa§urare a activitatii economice.
Pentru aceste tari, pe ordinea de zi se afla reducerea decalajului in
nivelul de dezvoltare fata de tarile bogate, ruperea „cercului vicios" al
subdezvoltarii (Figura 20.4).
Figura 20.4. „Cercul vicios" al subdezvoltarii

Din categoria tarilor in dezvoltare face parte marea majoritate a ta¬
rilor ex-socialiste, inclusiv Republica Moldova, Ucraina, Rusia, Romania,
Bulgaria, Belarus. In fata acestor tari sta sarcina de accelerare a dezvol-
tarii economice prin:
1) Restabilirea pozitiei industriei, de ale carei performante depinde

nivelul de dezvoltare a agriculturii §i serviciilor. In cazul Repu-
blicii Moldova, precum §1 al altor tari in tranzitie, pe ordinea de
zi se afla depa§irea situatiei de dezindustrializare in care s-au po-
menit acestea in urma tranzitiei. De regula, tarile bogate sint tari
dezvoltate industrial, in care ponderea industriei in PIB este de
circa 22-25%. In Republica Moldova, ponderea industriei in PIB
a scazut de la 39% in anul 1991 pina la circa 14% in 2005.
2) Modificarea raportului dintre numarul populatiei de la sate §i
eel de la ora§e, proces numit „urbanizare". In tarile dezvoltate,
marea majoritate a populatiei locuie§te in ora§e, unde exista po-
sibilitati mai mari de acces la informatie, la studii, la realizarile
culturii §i §tiintei.
3) Reinnoirea, iar in unele cazuri crearea infrastructurii economi-
ce (construirea drumurilor §i porturilor, telefonizarea, gazifica-
rea, stabilirea accesului la Internet etc.). In cazul unei infrastruc-
turi slab dezvoltate, nu este folosit la reala sa valoare potentialul
intelectual §i productiv al unei tari, sint limitate posibilitatile de
dezvoltare economica.
4) Constituirea unei paturi de mijloc, formata, in principal, din me-
dici, profesori, functionari, dar mai ales din micii intreprinzatori
de la ora§e §i sate, patura sociala care sta la temelia stabilitatii po-
litice §i economice a unei tari.
5) Ridicarea nivelului de instruire al populatiei. In tarile bogate, stu-
diile mijlocii (liceul) sint obligatorii, devin obligatorii §i studiile
superioare. In tarile bogate, numarul mediu al anilor de studii ce
revin la un locuitor este de 14-15 ani, pe cind in cele sarace - 3-4
ani. In Republica Moldova, acest indicator este de 8 ani.
2. Factorii (sursele) crefterii economice

Fiind un fenomen complex, cre§terea economica este „alimentata" de un
§ir intreg de factori, care sint grupati §i ierarhizati de catre speciali§ti
dupa mai multe criterii.
Adam Smith, de exemplu, considera ca la originea cre§terii economi¬
ce se afla cre§terea productivitatii muncii, generata de diviziunea mun-
MACROECONOMIE 365
cii. Deoarece, in viziunea savantului englez, diviziunea muncii nu are

limite, este nelimitata §i cre§terea economica. Fondatorul doctrinei so-
cialiste Karl Marx sustinea ca factorul principal al cre§terii economice
este acumularea capitalului (inteleasa ca transformare a unei parti din
profit in capital functional). Spre deosebire de Smith, Marx afirma ca
in conditiile capitalismului posibilitatile de cre§tere economica, in vir-
tutea contradictiilor care ii sint proprii, sint limitate. (Aceasta teorie s-
a dovedit a fi gre§ita.)
Printre factorii-cheie ai cre§terii economice stabiliti de cei mai de vaza
economi§ti din secolul XX se numara: progresul tehnico-�tiinUfic, resur-
sele naturale, resursele de munca, rata investitiilor, cererea agregata etc.
Deja in a doua jumatate a secolului XX speciali§tii ajung la conclu-
zia ca la originea cre§terii economice se afla nu un singur factor, ci mai
multi. „In linii generale, sustine un grup de economi§ti francezi, pot
fi nominalizati ca factori principali ai cre§terii economice: majorarea
numarului populatiei active §i a calificarii fortei de munca, acumula¬
rea capitalului, progresele in diviziunea §i organizarea muncii, progre¬
sul tehnic §i inovatiile"��.
Potrivit unui alt punct de vedere, imparta§it de economi�tii englezi,
„exista trei factori principali ce determina cre§terea economica a unei
tari pe care ii putem avea in vedere: cre§terea fortei de munca, cre§te-
rea stocului de capital §i progresul tehnic"�®. Cre§terea fortei de munca,
sustin autorii englezi, depinde de sporul „naturar' demografic, de mi-
gratia internationala §i de rata de ocupare, pe cind cre§terea stocului de
capital presupune o cre§tere a ratei investitiilor printr-o retinere de la
consumul curent. Progresul tehnic contribuie la imbunatatirea calitatii
stocului de capital §i a fortei de munca §i deci, prin aceasta, mare§te
productivitatea ambelor stocuri.
Economi§tii francezi Pierre Maillet §i Philippe Rollet impart facto-
rii cre§terii economice in: a) factori de haza: munca, capitalul (investi-
tiile), pamintul (resursele naturale), cuno§tintele (cercetarile §tiintifice
Dictionnaire d'economie et de sciences sociales. Sous la direction de C.-D. fichau-
demaison, Nathan, Paris, 2003, p. 123.
� Ph. Hardwick, I.
Langmead, B. Khan, Introducere in economia politica moderna,
Pohrom, Ia§i, 2002, p. 547.
fundamentale §i aplicative, inventiile) §i b) factori sociali institutio-

nali: spiritul de intreprinzator atitudinea fata de schimbari, sistemul
de securitate sociala, participarea muncitorilor la gestiunea intreprinde-
rilor, consensul social, existen�a grupurilor de interese politice, sindicale
profesionale (cu cit aceste grupuri sint mai putin influentate, cu atit
cre§terea economica este mai insemnata), eficacitatea activitatii institu-
tiilor internationale (OMC, FMI, Banca Mondiala)'l
Autorii francezi considera ca in lumea contemporana rolul resurse-
lor naturale in asigurarea cre§terii economice s-a redus substantial. Din
contra, �ari lipsite de resurse naturale au inregistrat ritmuri inalte §i sta¬
bile de cre§tere economica. Acesta este, de exemplu, cazul Japoniei, Nor-
vegiei §i Elvetiei. In acela§i timp insa, tari bogate §i foarte bogate in re¬
surse naturale, cum ar fi Rusia, Brazilia, Venezuela sau Nigeria, au ra-
mas la un nivel de dezvoltare economica destul de modest.
Factorii cre§terii economice pot fi clasificati in: materiali (capitalul,
forta de munca, natura etc.) §i nemateriali (reforma religioasa, revolu-
tia intelectuala, mediul social, politic §i legislativ, modificarea modului
de viata etc.).
Dupa modul in care actioneaza asupra activitatii economice, factorii
cre§terii economice pot fi grupa�i in: a) factori cu o implicare directa;
b) factori cu o implicare indirecta.
Factorii cu o actiune directa asupra cre§terii economice sint: for�a
de munca, resursele naturale, capitalul fix productiv, progresul tehnic,
resursele informational.
Factorii care au o actiune indirecta, adica mediata, asupra cre§terii
economice sint mai numero§i, cei mai importanti dintre ei fiind: cere-
rea globala (agregata), marimea economiilor §i a investitiilor, politica bu-
getar-fiscala a statului, climatul investitional, nivelul dobinzii etc.
Economistul francez E. Malinvaud sustine ca rata medie anuala de
>
5% de cre§tere economica in Franta in anii 1951-1969 s-a datorat in pro-

portie de 2,4% factorilor directi §i de 2,4% factorilor indirecti. In alte
tari §i in alte perioade de timp, ponderea factorilor directi §i indirecti
in asigurarea cre§terii economice este diferita.
P. Maillet et Ph. Rollet, La croissance economique. Presses Universitaires de Fran¬
ce, Paris, 1998.
MACROECONOMIE 367
3. Crefterea economica in Repubiica Moldova:

rolul decisiv al pietei fi al investitiilor
Evaiuarea factorilor crefterii economice
Repubiica Moldova mai ramine o tara cu un nivel destul de modest al
PIB-ului pe cap de locuitor. In acela§i timp insa, tara noastra are posi-
bilitati insemnate de cre§tere economica. Pe linga o forta de munca re-
lativ calificata care parase§te in masa satele §i agricultura, Moldova mai
dispune de paminturi arabile cu o fertilitate exceptionala, de o infra¬
structure relativ dezvoltata §i de o dorinta puternica a unei parti im-
portante a populatiei de a trai asemeni francezilor sau olandezilor. insa,
cu toate aceste posibilitati, raminem o tara in dezvoltare, iar cre§terea
inregistrata in ultimii ani are la originea sa, in fond, banii adu§i de mol-
dovenii care lucreaza peste hotare. Care sint circumstantele care nu ne
permit sa rupem „cercul vicios" al subdezvoltarii §i sa ne aliniem la per-
forman�ele altor tari din Europa Occidentala?
Cauze sint multe, dar, la momentul dat, de o insemnatate decisiva
este: a) pierderea pietei interne inca din primii ani ai tranzitiei la eco-
nomia de piata §i b) incapacitatea de a gasi mecanismele de transfor-
mare a economiilor, mai ales a banilor veniti de peste hotare, in inves-
titii productive.
Obiectivul recuceririi pietei interne

In viziunea celui mai mare economist al secolului XX J. Keynes, mo-
torul cre§terii economice este cererea agregata, adica piata. Rolul deo-
sebit al pietei in asigurarea unei cre§teri economice cu ritmuri inalte a
fost remarcat cu mult inaintea savantului englez, inca in timpul revo-
lutiei industriale de la sfir§itul secolului al XVIII-lea-inceputul secolu¬
lui al XlX-lea. Anume la acea epoca s-a constatat ca cre§terea economi¬
ca se afla intr-o dependenta directa de piata de desfacere. Atunci cind
piata interna are o capacitate de absorbtie limitata, cre§terea economica
poate fi alimentata prin export, prin reorientarea spre pietele externe.
La un moment dat, primele tari care au infaptuit revolutia industria¬
ls, Anglia §i Franta, au inteles ca ritmurile cre§terii economice se afla
intr-o dependenta directa de politica de cucerire a noilor piete de desfa-
cere. Epoca coloniala este, inainte de toate, epoca acapararii noilor pie-
te. Coloniile aveau o piata de desfacere redusa. Volumul pietei interne
se afla intr-o dependents directa de nivelul industrializarii acestora. §i
iata, pentru a mari capacitatea pietelor din tarile coloniale, metropolele
se angajeaza efectiv in dezvoltarea acestora.
Daca produsele fabricate de intreprinderile autohtone erau compe¬
titive pe piata interna, tarile bogate, mai intii Anglia §i Franta, iar mai
apoi Germania, SUA §i Japonia, se declarau adepte ale liberalismului eco¬
nomic, ale unei politici comerciale liber-schimbiste. De indata ce apa-
rea eel mai mic pericol de a pierde macar un segment al pietei interne,
tarile bogate deveneau imediat protectioniste.
Dupa mai multe valuri de protectionism, dupa ce caracterul duplici-
tar promovat de unele tari dezvoltate cu privire la propria piata interna
§i la pietele altor tari nu mai putea fi mascat, este inventata o alta mo-
dalitate de aparare a pietei interne. Dupa eel de al doilea razboi mon¬
dial, in intreaga lume apar o sumedenie de organizatii economice regi-
onale, care aveau, in general, drept obiectiv crearea unei piete comune
mai vaste, dar bine aparate de marfurile tarilor concurente. Astfel, apa-
re piata comuna a tarilor Europei Occidentale, apoi pietele comune ale
altor tari dezvoltate pe celelalte continente. Era dreptul acestor tari sa
foloseasca toate mijloacele posibile pentru a-§i apara piata interna, fara
de care cre§terea economica este pusa sub un mare semn de intrebare.
Pe acest fundal al luptei seculare pentru protejarea pietei interne §i
cucerirea unor noi piete de desfacere externe, la inceputul anilor '90 ai
secolului XX, o data cu demararea tranzitiei la economia de piata, Re-
publica Moldova cedeaza aproape benevol piata sa interna marfurilor
importate din alte tari. §i atunci dezvoltarea economica s-a oprit cu to-
tul. Marea criza a tranzitiei, in condi�iile in care importurile depa§esc
cu 50-80% §i chiar 100% exporturile, nu s-a terminat.
Cea mai sigura protectie a pietei interne a devenit nivelul de competi-
tivitate ridicat al marfurilor autohtone, calitatea §i pre�ul acestora. Cind
marfurile moldovene§ti nu sint competitive pe piata interna, aceasta pia¬
ta trebuie protejata prin alte mijloace. Caci daca piata interna nu este
protejata in nici un fel, despre ce fel de cre§tere economica poate fi vor-
ba? Moldova s-a transformat treptat intr-un teritoriu unde vin anual cir-
MACROECONOMIE 369
ca 1 miliard de dolari, care apoi pleaca inapoi peste hotare in schimbul

marfurilor importate, pe care le-ar putea produce cu succes §i economia
moldoveneasca, avind o perioada de timp o piata macar putin proteja-
ta. Dominatia importatorilor reduce la zero toate posibilitatile de dez-
voltare economica. Dintr-o tara cu o economic proprie, cu o piata in¬
terna proprie, Moldova risca sa se transforme intr-un simplu teritoriu.
Un teritoriu pe care sint vindute marfurile straine in schimbul banilor
ci§tigati de moldovenii ce lucreaza peste hotare.
Ce se poate face acum, cind in 2006 PIB-ul moldovenesc constitu-
ie doar circa 45% din PIB-ul anului 1991? Inainte de toate se impune
necesitatea recuceririi pietei interne de catre intreprinderile moldove-
ne§ti. Numai atunci banii veniti de peste hotare s-ar putea transforma
in investitii §i Moldova s-ar dezvolta cu ritmuri foarte inalte. Pentru a
recuceri piata interna trebuie folosite toate posibilitatile. Inclusiv rene-
gocierea partiala a conditiilor de aderare a Republicii Moldova la Or-
ganizatia Mondiala a Comertului. Domeniile in care tara noastra ur-
meaza sa se specializeze, adica domeniile in care are anumite avantaje
comparative sau competitive, pentru o anumita perioada de timp ur-
meaza a fi protejate.
Investitiile - factorui decisiv al crefterii economice

pe termen lung
Este absolut evident faptul ca pe termen lung ritmurile cre§terii econo¬
mice depind de marimea resurselor economice disponibile, adica de cre§-
terea numarului bratelor de munca §i al altor resurse naturale, de cre§-
terea stocului de capital, in urma investitiilor, de progresul tehnico-§ti-
intific. In lumea contemporana, in conditiile globalizarii, forta de mun¬
ca §i resursele naturale pot fi u§or aduse de peste hotare. Chiar §i stocul
de capital poate fi marit pe calea atragerii investitiilor straine directe.
Problema insa consta in marimea propriului stoc de capital pe calea ri-
dicarii ratei investitiilor in PIB §i a transformarii unei cantitati tot mai
mari de bani adu§i de peste hotare in investitii.
In Republica Moldova, rata investitiilor in PIB este acum ceva mai
mare de 15%. (Amintim ca in China acest indicator este in prezent egal
cu circa 40%.) Or, intre marimea investitiilor §i ritmurile cre§terii eco-
370 CURS DE TEORIE EC ONO MICA
nomice exista o dependenta direct proporUonala. S-a constatat, de exem-

plu, ca pe parcursul a treized de ani (1950-1980) in Japonia rata medie
anuala a investitiilor in PIB a fost de 30%, ceea ce i-a permis sa atinga
o rata a cre§terii economice in aceasta perioada de 8,4% anual. In Ger-
mania, ace§ti indicatori au fost, respectiv, 23% §i 5,5%; in Franta - 21%
§i 4,8%; Marea Britanie insa, avind o rata a investiUilor in PIB doar de
17%, a inregistrat, in aceasta perioada, o rata medie a cre§terii econo¬
mice doar de 2,5%.
Cu alte cuvinte, daca dorim sa asiguram o cre§tere economica cu
ritmuri mai inalte, trebuie, in primul rind, sa marim stocul de capital
prin ridicarea substantiala a ratei investitiilor in PIB. In cazul Moldovei,
pentru a mari inclinatia spre economii, iar apoi §i spre investitii, trebu¬
ie creata perspectiva obtinerii unor profituri inalte prin producerea §i
vinzarea unor bunuri §i servicii, in primul rind, pe piata interna. Adi-
ca, recucerind pia�a interna, cream condi�ii necesare §i pentru marirea
stocului de capital prin cre§terea investitiilor.
Porta de munca - bogap'e fi factor al cre§terii economice

Un factor foarte important al cre§terii economice este cantitatea §i cali-
tatea fortei de munca atrase in procesul de productie. Daca nivelul teh-
nic al capitalului ramine neschimbat, atunci se vor produce cu atit mai
multe bunuri, cu cit mai multe persoane vor fi antrenate in procesul
muncii. In acest fel, ritmurile cre§terii economice vor fi conditionate de:
sporul natural al populatiei, numarul persoanelor ce doresc sa lucreze
§i au un loc de lucru, durata timpului de munca.
In Republica Moldova, factorul „munca" depinde §i de numarul per¬
soanelor care pleaca in cautarea unui serviciu peste hotare. Cu cit nu¬
marul celor plecati va fi mai mare, cu atit se vor reduce §i posibilitatile
de cre§tere economica. Intrucit in viata sa omul produce mult mai mult
decit consuma, cre§terea fortei de munca determina in mod direct po¬
sibilitatile de sporire a avutiei unei tari.
In tarile dezvoltate, factorul principal care a asigurat o perioada in-
delungata cre§terea economica a fost anume cre§terea numarului per¬
soanelor ocupate in procesul de productie (Figura 20.5).
yV1ACR0£C0N0yVI/E 371
EfectuI de
I
scara
] tmbunata�i-
rea repartiza-
rii resurselor
Noi cuno5tin-
1
te tehnico-
5tiintifice
"] Cre�terea
nivelului de
instruire
"I Cre5terea
stocului de
capital
1 Cre§terea
numarului
persoanelor
ocupate
Sursa: Adaptat dupa: H. B. JlMnci/iM, DKOHOMUKa, OMEFA-Jl, MocKea, 1994, c. 449.
Figura20.5. Rolul diferitilor factori in asigurarea cre§terii economice

m SUA in anil 1929-1982
Din figura de mai sus rezulta ca timp de mai bine de jumatate de

secol, in SUA, contributia cea mai mare la cre�terea economica a avut-o
majorarea numarului de persoane atrase in activitatea de productie. Pe
locul doi s-a aflat progresul tehnico-§tiintific.
4. Teorii, tipuri fi modele de creftere economica

Pe parcursul a circa doua secole §i jumatate, problema cre§terii econo¬
mice a fost mereu in centrul atentiei tuturor doctrinelor §i §colilor de
gindire economica. De§i in privinta necesitatii cre§terii economice exista
un consens, referitor la izvoarele cre§terii economice, la limitele, costu-
rile §i beneficiile acesteia opiniile speciali§tilor difera mult de la o doc-
trina la alta. Adam Smith considera ca posibilitatile cre§terii economice
sint nelimitate, ca §i insu§i izvorul acesteia, care, in viziunea savantului
englez, este diviziunea sociala a muncii, adica specializarea producato-

rilor. La rindul lor, D. Ricardo, R. Malthus §i K. Marx sustineau, de§i
din motive diferite, ca cre§terea economica este limitata. Economistul
austriac I. Shumpeter punea la temelia cre§terii inova�iile, care sint per-
Autorii teoriei Originea (izvorul) Trasaturile caracteristice

cre�terii
A. Smith (1776) Diviziunea muncii Cre§tere nelimitata
D. Ricardo (1817) Reinvestirea productiva Crejtere limitata din cauza
a plusvalorii randamentului descrescator al
pamintului
R. Malthus (1799) Reinvestirea productiva Creftere limitata din cauza legii
a plusvalorii populatiei
K. Marx (1867) Acumularea capitalului Crejtere limitata in capitalism
din cauza tendintei de descrej-
terea ratei profitului
J. Shumpeter (1911, Inovatiile Instabilitatea crejterii, explicatie
1939) m baza teoriei ciclurilor lungi a
lui Kondratiev
Model Rata cre§terii este in Instabilitate a cre§terii
postkeynesian; functie de raportui din-
R. Harrod (1939) tre rata dobmzii ji rata
E. Domar (1946) investitiilor
J
Model neoclasic: Populatia �i progresul Caracterul tranzitoriu al cre�terii

R. Solow(1956) tehnic „exogen" in absenta progresului tehnic
Modelele Clubului Resursele naturale Sfir�itul cre§terii din cauza ex-
de la Roma: ploziei demografice §i a consu-
Meadows (1972) mului de resurse energetice
Teoria reglementarii: Legatura dintre regimul Diversitatea tipurilor de cre5tere
M. Aglietta (1976) de productivitate ji in timp §1 in spatiu
R. Boyer (1986) regimul de cerere
Teoriile cre$terii Capitalul fizic: tehno- Caracterul „endogen" al cre�te-
endogene: logia; capitalul uman; rii, reabilitarea statului, luarea in
P. Romer (1986) capitalul public; inter- considerare a istoriei
R. Barro(1990) mediarii financiari
R. Lucas (1988)
Sursa: L'economie contemporaine en 10 lemons, Sous la direction d'lvan Samson, Dalioz, Paris,
2004, p. 356.
Figura20.6. Principalele teorii ale cre�terii economice

MACROECONOMIE 373
manente. In acela§i timp, el sustinea ca cre§terea economica, din cauza

ciclurilor de lunga durata, este instabila. J. Keynes sustinea ca la baza
cre§terii economice stau astfel de factori indirecti cum ar fi investitiile
§i cre§terea cererii agregate.
In cea de a doua jumatate a secolului XX, au fost formulate mai mul-
te teorii ale cre�terii economice, aceasta fiind considerata dependents
de un numar mai mare de factori, atit exogeni, cit §i endogeni. In acest
caz, progresul tehnic este considerat un factor endogen, care are efecte
diferite asupra cre§terii economice, de la o tara la alta.
Teoriile moderne cu privire la cre§terea economica scot in relief be-
neficiile §i costurile acesteia. Principalul efect pozitiv al cre§terii este ma-
rirea bogatiei nationale, care permite ridicarea nivelului de trai §i rezol-
varea unui numar sporit de probleme sociale. Totodata, in ultimul timp
devin tot mai mari §i costurile cre§terii, care se modifica prin epuizarea
resurselor naturale §i generarea unor probleme ecologice. In acest con¬
text, tot mai des se apeleaza la ideea potrivit careia cre§terea economica
ar trebui sa fie limitata.
Tipuri de creftere economica

Istoria economica cunoa§te doua tipuri de cre§tere economica: 1) cre§-
tere economica extensiva §i 2) cre§tere economica intensiva. La temelia
acestei clasificari se afla modul in care factorii de productie contribuie
la realizarea cre§terii economice.
Tipul extensiv de cre§tere economica are loc in conditiile in care spo-
rul de productie se obtine pe baza folosirii unui numar suplimentar de
brate de munca, de ma§ini, de materie prima, de terenuri agricole etc.
Tipul intensiv de cre�tere economica presupune capatarea unui spor
de productie pe baza utilizarii mai eficiente a factorilor de productie
existenp, a implementarii noilor ma§ini §i tehnologii, adica in urma va-
lorificarii progresului tehnico-§tiintific. Tipul intensiv presupune nu nu-
mai ob�inerea unui spor de produse, ci §i ridicarea calitatii acestora.
Cre§terea economica extensiva este caracteristica, in principal, ta-
rilor slab dezvoltate, pe cind cea intensiva este proprie mai cu seama
�arilor dezvoltate, capabile sa aplice in productie ultimele realizari ale
progresului tehnico-§tiintific.
Istoria economica nu cunoa�te cazuri in care un tip sau altul de cre�-

tere economica a fast aplicat in mod ideal. Are loc, de obicei, o imbina-
re a factorilor extensivi cu cei intensivi, dar cu predominarea unora sau
altora. Dacd peste 50-55% din sporul de producfie se obtin in urma falo-
sirii unui numar suplimentar de factori de productie, in acest caz se spu-
ne ca predomina tipul extensiv de cre�tere economica.
Modele de cre�tere economica

Dupa cum §tim deja, cre§terea economica este rezultatul actiunii unui
numar insemnat de factori, §i nu doar al unuia dintre ace§tia. Pentru a
tine cont de aportul acestora la cre§terea economica, speciali§tii au elabo-
rat mai multe modele logico-matematice, modele care poarta, de regu-
la, numele autorilor acestora. Exista modele care evalueaza doar apor¬
tul muncii §i capitalului la cre§terea economica. Cele mai multe din ele
insa tin cont §i de aportul altor factori, cum ar fi progresul tehnico-§ti-
intific, rata acumularii §i rata investitiilor, diferiti factori investitionali,
cererea agregata etc. Un rol deosebit in modelarea cre§terii economice
se acorda ratei investitiilor, ca principalul factor de cre§tere economica
pe termen lung.
Unui din cele mai cunoscute modele de cre§tere economica este mo-
delul elaborat de economistul englez contemporan R. F. Harrod, model
care ii poarta numele.
In centrul modelului Harrod se afla corelatia dintre rata cre§terii
economice §i rata acumularii, de care depinde rata investitiilor. Elemen-
tele de baza ale modelului sint trei ecuatii, prin care se calculeaza trei
ritmuri posibile de cre§tere economica, care, in viziunea autorului en¬
glez, sint: rata de facto a cre§terii economice, rata garantata a cre§terii
economice §i rata naturala a cre§terii economice.
Elementul principal care permite §i o prezentare succinta a mode¬
lului este rata de facto sau rata reala a cre§terii economice, care se cal¬
culeaza prin ecuatia urmatoare:
MACROECONOMIE 375
C - coeficientul capitalului >

S - rata investitiilor, adica a fractiunii din venit care se economise§te,
apoi se investe§te.
Atunci cind este cunoscuta rata acumularii, precum coeficientul
capitalului (C), determinat de o anumita compozitie tehnica a capitalu¬
lui §i de productivitatea muncii, ecuatia cre§terii economice capata ur-
matoarea forma:
Aceasta ecuatie demonstreaza ca cre§terea economica se afla intr-o

legatura direct proportionala cu rata acumularii.
In modelul elaborat de R. Solow, model care ii poarta numele, este
analizat aportul factorilor directi (munca, capitalul §i progresul tehnic)
asupra crefterii economice. Modelul Solow are urmatoarea formula:
A K L
unde:
r - ritmul cre�terii economice;
- cre§terea productivitatii globale, generate de progresul tehnic;
a - ponderea venitului factorului de produc�ie „capitar' in PIB;

AK
—— c
ritmul de cre§tere a factorului ..capital";
— ritmul de cre§tere a factorului „munca".

JL�
Din formula de mai sus se vede ca rata cre§terii economice este su-
ma efectelor create de cre§terea factorului „munca", de cre§terea stocu-
lui de capital §i de cre§terea productivitatii muncii, generate de progre¬
sul tehnico-§tiintific.
Partea a IV-a
MONDOECONOMIE
XXI. RELATIILE ECONOMICE INTERNAJIONALE IN CON -

DITIILE
9
ECONOMIILOR DESCHISE
1. Economia deschisa
Economii deschise de dimensiuni mari fi mici

In temele precedente am constatat ca procesele economice se desfa§oa-
ra doar in cadrul unei economii nationale, fara schimburi importante
cu strainatatea. Situa�ia cind o tara refuza sa intretina relatii economice
cu restul lumii, cind economia ei este „inchisa" se nume§te „autarhie".
Cindva, toate tarile lumii se bazau pe autoaprovizionare, adica erau izo-
late din punct de vedere economic. Deoarece specializarea tarilor §i co-
mertul cu strainatatea aveau un §ir de avantaje evidente, tarile au ince-
put treptat sa-§i deschida frontierele economice.
Marea majoritate a economiilor contemporane sint economii deschise.
Economie deschisa este considerata o economie nationa-
la in care nu exista restricpi m efectuarea schimburilor cu
strainatatea, in care marfurile fi capitalul au posibilitatea
sa intre 5; sa iasa liber din tara. In acelafi timp, economia
deschisa este fi un concept teoretic, care studiaza influenp
factorului extern asupra economiilor nationale.
In teoria economica, economiile deschise se impart in doua catego-
rii: a) economii deschise de dimensiuni mari §i b) economii deschise de
dimensiuni mici.
378 CURS DE TEORIE E C O NOM I CA
O econotnie deschisd este de dimensiuni mari atunci cind schimba-

rile conjuncturii interne influenteaza dezvoltarea altor tari. Economia
americana, de exemplu, este de dimensiuni mari, deoarece reducerea
economiilor interne influenteaza rata internationala a dobinzii.
Economia SUA, reprezentind circa 20-25% din productia mondiala,
are, de asemenea, capacitatea sa influenteze dinamica preturilor mondi-
ale la unele produse, dar mai ales volumul §i directiile investitiilor stra-
ine directe.
Economia deschisd de dimensiuni mid nu este in stare sa influenteze
dezvoltarea altor tari. Din contra, ea este nevoita sa accepte modifica-
rile venite din exterior. Nu numai economia Moldovei este de dimen¬
siuni mici. Din punctul de vedere al ratei dobinzii, al carei nivel este
determinat de economia SUA, chiar §i economiile unor tari ca Elvetia
sau Rusia sint „de dimensiuni mici". In cazul economiilor deschise de
dimensiuni mici, „internationalur' comanda, iar „nationalul" indepli-
ne§te. In acest fel, pentru aceasta categorie de tari, factorul extern a de-
venit decisiv, ele fiind obligate sa se adapteze la modificarile survenite
pe piata mondiala, modificari generate de dezvoltarea economiilor de
„dimensiuni mari".
Economiile deschise de dimensiuni mici devin t ot mai

competitive
Una din trasaturile specifice ale economiei mondiale contemporane con-
sta in faptul ca, in pofida unor avantaje incontestabile ce le au econo¬
miile de dimensiuni mari, tarile mici devin tot mai competitive. Nevoite
sa se orienteze din capul locului spre piata mondiala, unde au de in-
fruntat o concurenta acerba, tarile mici i§i aprofundeaza gradul specia-
lizarii lor Internationale, devenind, in acest mod, tot mai competitive.
Astfel, la inceputul secolului XXI, numai SUA dintre marile puteri s-a
mentinut pe primul loc in lume dupa criteriul competitivitatii econo¬
miei nationale. In acela§i timp insa, Japonia, Germania, Franta, Marea
Britanie s-au deplasat, dupa acest criteriu, de pe primele locuri pe lo-
curi mult mai modeste - intre 10 §i 20. In schimb, locurile de sus ale
clasamentului le-au ocupat tarile mici ca Luxemburg, Elvetia, Norvegia,
Singapore, Danemarca, Belgia, Suedia.
MONDOECONOMIE 379
Cum se masoara gradul de deschidere al unei economii

Unele economii sint mai deschise, allele mai putin deschise. Gradul de
deschidere al economiilor nationale poate fi masurat prin intermediul
mai multor indicatori, §i anume:
a) raportul dintre volumul importului §i exportului catre marimea
PIB-ului;
b) rata exporturilor in PIB, numita §i „rata deschiderii spre exte-
cc
nor ;
c) volumul exportului pe cap de locuitor;
d) volumul investitiilor straine directe in marime absoluta §i pe cap
de locuitor;
e) marimea datoriei externe.
Rata deschiderii spre exterior se calculeaza astfel:
Fx
R, =-X 100%
unde:
- rata deschiderii spre exterior;
Ex - valoarea exporturilor intr-un an oarecare;
PIB - produsul intern brut.
De regula, tarile mici sint mai deschise decit cele mari. Astfel, in anii
2000-2005, rata deschiderii spre exterior era, in Elvetia, Olanda, Belgia
§i Danemarca, de circa 70%, in Republica Moldova - de 50%, pe cind
in SUA - de 20%, iar in Franca, Germania, Marea Britanie §i Italia - de
aproximativ 30-35%.
2. Diviziunea internationaia a muncii -

temelie a economiei mondiale
Ce este economia mondiala?
Economia mondiala constituie totalitatea economiilor nati¬

onale aflate in relapi de interdependenta in baza diviziunii
Internationale a muncii §i participarii la circuital economic
mondial.
Economia mondiala, ca un ansamblu de interdependence intre eco-

nomiile nationale, este un fenomen relativ nou, aparut ceva mai bine
de un secol in urma.
Componentele de baza ale economiei mondiale sint:
a) Economiile nationale (peste 200 la numar), ca verigi de baza ale
economiei mondiale, eterogene dupa orinduirea politica §i sociala,
precum §i dupa inzestrarea cu factori de productie, dupa nivelul
de dezvoltare economica, dupa marimea PIB-ului etc.
b) Organizafiile economice internafionale: Banca Mondiala, Fondul
Monetar InternaUonal, Organiza�ia Mondiala a Comertului etc.,
rolul carora este mereu in cre§tere.
c) Societdtile transnationale (STN), din care fac parte acele intreprin-
deri care sint nationale dupa provenienta capitalului, dar Interna¬
tionale dupa sfera activitatii lor. Ele sint formate dintr-o societate
principals - firma-mama aflata in una din tarile dezvoltate, §i o
multime de filiale dependente, plasate in mai multe tari. Ca exem-
ple de STN putem numi: General Motors, Coca-Cola, Philipps,
Ford, General Electric, Mitshubishi, Panasonic, McDonald's;
d) Gruparile integrafioniste regionale, numite adeseori „organiza-
tii economice interstatale", cum ar fi Uniunea Europeana, CSI,
NAFTA.
e) Fluxurile economice internafionale: de marfuri §i servicii, de ca-
pitaluri, de forta de munca, monetare §i financiare.
Primele patru tipuri de institutii constituie subiec�ii economiei
mondiale, eel de al cincilea este un element derivat de conexiuni in¬
tre subiecti.
>
Clasificarea tarilor lumii dupa diferite criterii

Harta lumii se reface mereu, mai cu seama in privinta numarului sta-
telor suverane. Astfel, in anul 1850, in lume erau numai 44 de state in-
dependente, iar in anul 1938 - 60. Dupa eel de-al doilea razboi mondi¬
al, ritmul de aparitie a noilor state a sporit substantial. In jumatate de
secol numarul statelor lumii s-a marit de aproape patru ori, atingind in
anul 2005 cifra de 220.
MOND OEC ONO MI E 381
Dupa criteriul nivelului de dezvoltare §i al caracterului sistemului eco¬

nomic din care fac parte, tarile lumii sint divizate in trei mari categorii:
1. tari dezvoltate cu economic de piata, numite, de obicei, „tari in-
dustriale";
2. tari in tranzitie;
3. tari in curs de dezvoltare.
>
In rapoartele sale anuale insa, Banca Mondiala imparte tarile lu¬

mii doar in doua grupuri: tari dezvoltate §i tari in curs de dezvoltare.
Conform acestei divizari, tarile in tranzitie se pomenesc intr-o catego¬
ric sau in alta, in functie de marimea PNB-ului per locuitor. Tarile in
care PNB-ul este de peste 5000 de dolari fac parte din prima categoric,
cclclaltc - din a doua.
In prezent, cea mai numeroasa §i mai eterogena este categoria tari-
lor in curs de dezvoltare, din care fac parte: tarile exportatoare de pe¬
trol (Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite, Kuwaitul, Egiptul, Oma-
nul, Iranul, Irakul); a§a-numitele „noile state industriale" sau „tarile re¬
cent industrializate": ale primului val (Singapore, Coreea de Sud, Tai¬
wan, Hong Kong, Argentina, Mexic §i Brazilia), ale celui de al doilea
val (Malaysia, India, Chile, Thailanda), ale celui de al treilea val (Cipru,
Turcia, Tunis, Indonezia, Filipine); precum fi cele mai sarace state de pe
glob, situate, in principal, in Africa §i Asia.
Determinarea nivelului dezvoltarii e c o n o m i c e

In comparatiile internationale sint folosite doua abordari metodologice
diferite de calculare a volumului absolut al PIB-ului, precum §i al PIB-
ului per locuitor, §i anume:
a) in conformitate cu paritatea puterii de cumparare a valutei natio-
nale in raport cu puterea de cumparare a unei valute de referinta,
de regula, a dolarului american;
b) conform cursului de schimb valutar curent (anual sau mediu pe
trei ani) al monedei nationale. De exemplu, 1 dolar american =
13 lei moldovene§ti.
Calculat dupa prima metoda, clasamentul celor mai mari zece eco-
nomii din lume arata in felul urmator:
Tabelu! 21.1. Ponderea ceior mai mari economii in PIB-ul mondial

(2003, m %), calculat dupa paritatea puterii de cumparare
1. S U A- 2 1 6. Franta - 3,21
I '
2. China -12,6 7. Marea Britanie - 3,18

3. J ap onia - 7 8. Italia - 3
4. India - 5,7 9. Brazilia - 2,75
5. Germania - 4,5 10. R u s ia - 2 , 5 5
Sursa: L'Etatdu monde-2005, Paris, 2005, p. 594-597.
De notat ca in cazul tarilor in dezvoltare, PIB-ul calculat dupa me-

toda paritatii puterii de cumparare este, de regula, de doua ori mai ma¬
re decit calculat dupa cea de a doua metoda, adica a cursului de schimb
valutar curent (in Tabelul 21.1, acesta este cazul Chinei, Indiei, Braziliei
§i Rusiei).
Teoriile specializarii I nter n atio n ale
§tiinta economica demonstreaza ca la temelia schimburilor economice

Internationale se afla procesul de aprofundare continua a diviziunii In¬
ternationale a muncii.
>
Diviziunea internationala a muncii este un proces de spe-

cializare a tarilor lumii in producerea §i comercializarea pe
piata mondiala a bunurilor la jabricarea carora poseda un
anumit avantaj, comparativ sau competitiv.
Diviziunea internationala a muncii este un termen pur §tiintific. In
vocabularul cotidian se vorbe§te, de obicei, despre specializarea tarilor
lumii. In privinta necesitatii §i a avantajelor ce decurg din specializarea
tarilor au fost lansate, pe parcursul secolelor, mai multe teorii.
Potrivit teoriei intitulate teoria avantajelor absolute, lansata de cla-
sicul englez Adam Smith, o tara urmeaza sa se specializeze in confecti-
onarea acelor bunuri la producerea carora poseda anumite avantaje ab¬
solute, adica le produce cu costurile cele mai mici fata de alte tari. De§i
este corecta, teoria are neajunsul de a exclude din schimburile Interna¬
tionale tarile care nu au nici un avantaj absolut. Tinind cont de aceasta
imprejurare, D. Ricardo formuleaza o alta teorie, intitulata teoria avantaje-
MONDOECONOMIE 383
lor relative, potrivit careia tarile lumii sint nemijlocit interesate sa se spe-
cializeze in domeniile in care dezavantajul lor ar fi mai mic. Prin cakule
simple, savantul demonstreaza ca specializarea in sectoarele in care ta¬
rile au anumite prioritati relative este benefica pentru toata lumea.
Insa §i teoria lui Ricardo are anumite deficiente. De exemplu, daca
o tara se specializeaza doar in producerea a doua-trei marfuri agrico-
le pentru obtinerea carora are conditii mai bune decit celelalte tari, ea
devine dependents de exterior §i i§i limiteaza posibilitatile dezvoltarii,
intrucit doar industria stimuleaza progresul intregii societati. Treptat,
conceptul ricardian este §i el strimtorat de o noua teorie, de sorginte
neoclasica, denumita teoria dotdrii cu factori de productie sau teoria H-
0-S, elaborata de doi economi§ti suedezi Hecksher §i Ohlin §i de ame-
ricanul Samuelson.
Potrivit acestei teorii, fiecare tara trebuie sa se specializeze in do¬
meniile in care dotarea sa cu factori de productie este mai buna, im-
portind marfurile produse cu factorii pe care ii poseda in cea mai mica
cantitate. „Schimbul international, scria Ohlin, reprezinta schimbul fac-
torilor abundenp pe factori rari: tarile exporta marfuri a caror produce-
re necesita consumul factorilor pe care ele ii poseda din abundenta."
Printre teoriile contemporane despre specializarea internationala se
cere remarcata, in primul rind, teoria decalajului tehnologic, formulata
de economistul american M. Posner. Potrivit acestei teorii, specializa¬
rea internationala depinde de viteza de inovare a primei tari §i de viteza
de imitare a acestor inventii de catre alte tari. Avantajul comparativ al
unei tari are drept temelie avantajele tehnologice ale unei sau mai mul-
tor firme din tara respectiva. Acest avantaj dureaza pina in momentul in
care inventiile respective vor fi preluate de firmele din alte tari. Astfel,
primele tari care aplica realizarile progresului tehnic §i anumite inven¬
tii in productie se specializeaza in producerea §i exportarea bunurilor
intensive cu tehnologii noi. In acela§i timp, celelalte tari nu pot expor¬
ta decit produse simple.
Aceasta teorie explica, de asemenea, caracterul specializarii Nordu-
lui (adica a tarilor dezvoltate) comparativ cu specializarea Sudului (a ta-
rilor mai putin dezvoltate). Avantajul comparativ in acest caz ramine
mai mult sau mai putin stabil, deoarece tarile din Nord creeaza mereu
noi produse, care dupa un timp oarecare sint confectionate §i de tari-

le din Sud. Tarile sudice poseda ele un avantaj, care consta in sala-
rizarea mai joasa, de aceea, pentru a mentine nivelul atins al venituri-
lor, tarile nordice sint nevoite sa inoveze fara incetare, sa lanseze noi §i
noi produse.
Mai recent, in anii '80 ai secolului XX, capata o larga raspindire teoria
avantajelor competitive, ce apar�ine economistului american Michael Por¬
ter, a carui lucrare Avantajele competitive ale nafiunilor este tradusa in
toate limbile de circulatie internationala, inclusiv in romana §i rusa.
Dupa cum am vazut deja, avantajele relative ale �arilor despre care
vorbea D. Ricardo se datoreaza existentei unor factori de baza, cum ar
fi resursele naturale, clima, pozitia geografica a tarii. Ace§ti factori, pe
care ii poseda in proportii diferite toate tarile, nu pot asigura unei tari
avantaje pe termen lung. Mai mult, un avantaj comparativ pe care il
are o tara oarecare poate deveni un obstacol in calea dezvoltarii aces-
teia, cum ar fi, de exemplu, Republica Moldova, care a mizat prea mult
pe paminturile sale fertile. Din contra, avantajele competitive ale unei
tari pot fi mai stabile daca �ara reu§e§te sa investeasca in permanen-
ta in factorii de virf, care, in opinia lui M. Porter, sint: infrastructura,
mina de lucru calificata, existenta unor centre universitare §i de cerce-
tare bine dotate cu echipament performant.
Autorul american subliniaza faptul ca pentru a obtine §i a mentine
un avantaj competitiv firma respectiva este nevoita sa reinvesteasca in
productie cea mai mare parte a profiturilor obtinute §i sa-§i perfectio-
neze fara incetare structurile de productie. Pentru a-§i mentine avan-
tajul competitiv, firma trebuie sa introduca noi modificari fara inceta¬
re. InovaUa devine o necesitate. intr-un anumit fel, am putea spune ca
avantajele relative sint create de natura, pe cind avantajele competitive
- de catre oameni. Republica Moldova poseda putine avantaje relative,
de aceea temelia specializarii ei Internationale urmeaza a fi crearea unor
avantaje competitive.
Formele specializarii interna�ionale
Cautind avantaje §i prioritati mai mult intuitiv decit §tiintific, cele mai
avansate tari din lume s-au specializat §i respecializat fara incetare timp
MOND OECO NOM IE 385
de secole in §ir, trecind treptat de la forme mai simple de specializare

internationala la forme mai noi, mai sofisticate, aducatoare de venituri
mai mari. Aceste trepte ale succesului §i ale profiturilor, tot mai mari
§i mai mari, sint urmatoarele:
a) specializarea intersectoriala;
b) specializarea interramurala;
c) specializarea intraramurala;
d) specializarea organologica;
e) specializarea intrafirma;
f) specializarea tehnologica.
Specializarea intersectoriala sau specializarea industrie-agricultura,
ce s-a infaptuit in timpul revolutiei industriale din Anglia, a divizat
tarile lumii in doua mari categorii: tari industriale §i tari agrare. In
prima jumatate a secolului XX, tarile agrare au devenit §i tari furnizoa-
re de materie prima, iar tarile industriale s-au reprofilat in tari prelu-
cratoare, specializindu-se in transformarea materiei prime importate,
de regula, din tarile slab dezvoltate. Acest tip de specializare a impartit
lumea in „centru" §i „periferie" §i a dominat pina in prima jumatate a
secolului XX.
Urmatoarea treapta a complicatului proces de diviziune internatio¬
nala a muncii il constituie a§a-numita specializare interramurala, care
presupune specializarea tarilor in anumite ramuri ale industriei, cum ar
fi industria chimica, industria producatoare de ma§ini, industria u§oa-
ra, industria textila etc. In acest caz, schimbul dintre tari se produce in
felul urmator: echipamente - produse chimice, echipamente - bunuri
industriale de consum, produse textile - radiotehnica etc.
Specializarea intraramurala se efectueaza la nivelul subramurilor, adi-
ca in cadrul aceleia§i ramuri. De exemplu, doua tari se specializeaza in
productia chimica, dar, in timp ce una confectioneaza, in principal, bu¬
nuri farmaceutice §i parfumuri, alta prelucreaza produsele petroliere. In
cadrul acestui tip de specializare, schimburile dintre tari se infaptuiesc
dupa schema: echipamente - echipamente, produse chimice - produse
chimice etc.
Specializarea organologica presupune specializarea tarilor nu in pro-
ducerea unui bun finit, ci doar a unor parti componente ale acestuia,
a unor detalii. Volumul comertului international cu produse finite sca-

de, in schimb sporesc substantial schimburile cu produse semifabrica-
te, detalii, parti componente, agregate. De exemplu, detaliile pentru un
televizor produs in SUA sint confectionate in Coreea de Sud §i Singa¬
pore, iar un automobil asamblat in Germania reune§te detaliile din mai
multe tari.
»
Specializarea intrafirmd ia amploare o data cu cre§terea numarului

§i dimensiunilor societatilor transnationale. Schimburile dintre filialele
aceleia§i firme dislocate in diferite tari au la temelie anume exploatarea
avantajelor relative ale unei sau ale altei tari, dar deja in cadrul unei
singure intreprinderi, fie ca ea apartine unui proprietar individual sau
colectiv. Specializarea intrafirma contribuie nu numai la internationa-
lizarea procesului de productie propriu-zis, ci §i la specializarea unor
functii importante, cum ar fi contabilitatea, managementul resurselor
umane, cercetarea-dezvoltarea etc. Astfel, firmele transnationale au po-
sibilitatea sa valorifice din pi n avantajele relative ale diferitelor regiuni
§i chiar natiuni, pornind de la premisa ca englezii sint cei mai puternici
in ingineria financiara, nemtii - in §tiinta productiei, ru§ii - in §tiinte
fundamentale, francezii §i italienii - in design.
Specializarea tehnologicd, aparuta doar cu un deceniu-doua in ur-
ma, este cea mai noua §i mai sofisticata forma de diviziune interna-
tionala a muncii. Noua specializare, denumita adeseori „redesfa§ura-
rea industriei pe glob", consta in deplasarea treptata a capacitatilor
industriei traditionale (metalurgica, textila, chimica §i chiar construc-
toare de ma§ini) din tarile occidentale in tarile in curs de dezvoltare.
Aceasta respecializare, oarecum nea§teptata, se explica, in primul rind,
prin scaderea simtitoare a rentabilitatii in Industrie comparativ cu alte
domenii de activitate. In asemenea conditii, cautind profituri tot mai
mari, tarile dezvoltate „cedeaza generos" industria traditionala tarilor
mai sarace, specializindu-se rapid in „producerea" de cuno§tinte §tiin-
tifice §i tehnologii noi. Fire§te, noua forma de diviziune international�
a muncii, in urma careia tarile dezvoltate monopolizeaza din nou cele
mai rentabile domenii de activitate economica va avea drept rezultat
aprofundarea in continuare a decalajului economic general dintre tari¬
le sarace §i cele bogate.
Sa ne imaginam ca intr-o perioada de timp scurta, in asemenea

tari ca SUA, Franta sau Japonia ar putea sa dispara cu totul salopeta
de muncitor, aceasta fiind inlocuita cu halatele albe, purtate nu numai
de medici, ci §i de lucratorii unor centre §tiintifice. Treptat, dispar uzi-
nele §i fabricile, populatia tarilor respective confectionind doar produ-
se ale muncii intelectuale: inventii, patente, descoperiri, noi tehnologii,
pe care le schimba pe imbracaminte, produse alimentare, echipamente
pentru cercetare etc.
Oricum, cele mai mari succese economice, in perioada postbelica,
le-au obtinut tarile care au reu§it sa se incadreze eel mai activ in divi-
ziunea internationala a muncii. In acest caz, este vorba nu numai de Ja¬
ponia §i Germania, ci §i de tarile recent industrializate, cum ar fi Hong
Kong, Singapore, Coreea de Sud, Taiwan, partial Turcia §i China.
Din contra, economiile care au conservat forme de specializare mai
simple au inregistrat cele mai modeste performante. Aceasta se refera §i
la fostele state socialiste, inclusiv la Republica Moldova.
In ultimele decenii, sub influenta liberalizarii schimburilor economice
internationale, in primul rind a liberalizarii pietelor de capital, s-a schim-
bat mecanismul specializarii unei sau altei tari. Intreprinderile transna-
tionale i§i delocalizeaza capacitatile de produc�ie in alte tari, in primul
rind pentru a fabrica marfuri solicitate pe piata de origine a acestora.
Astfel, cunoscuta intreprindere transnationala germana Volkswagen pro¬
duce automobile in Cehia in primul rind pentru piata interna a Ger-
maniei. La fel se intimpla cu unele intreprinderi de confectii din Italia,
care produc in Moldova pentru consumatorul italian.
Anume aceasta schimbare in comportamentul intreprinderii moder-
ne modifica radical posibilitatile, precum §i domeniile de respecializare
a tarilor lumii. Astfel, tarile in dezvoltare se specializeaza acum nu atit
in functie de avantajele relative pe care le poseda, ci in mare masura in
conformitate cu interesele strategice ale capitalului strain. Or, in ulti-
mii ani, principalul argument in luarea deciziei de a investi intr-o tara
sau alta a fost calitatea §i pretul fortei de munca. lata de ce problema re-
specializarii internationale a economiei moldovene§ti trebuie sa fie ana-
lizata in strinsa legatura cu tendintele in mi§carea fluxurilor mondiale
ale investitiilor directe.
3. ComertuI international.
f 9
Polltlca comerciala
Formele relatiilor
t
economice Internationale
p
Rela�iile economice internationale §i fluxurile economice internationale

sint notiuni inrudite. Astfel, fluxurile economice internationale constitu-
ie forme concrete de intretinere a relatiilor economice intre tdrile lumii.
J
» > »
Ele reprezinta mi§carea unor valori materiale, financiare sau spirituale

dintr-o tard in alta.
La relatiile economice internationale, de§i cu unele particularitati,
participa toate tarile lumii, indiferent de nivelul dezvoltarii lor econo¬
mice §i de regimul politic. Aceste relatii se manifesta la nivelul persoa-
nelor fizice §i juridice, la nivelul tarilor, la nivel supranational, prin ac-
tivitatea organizatiilor economice internationale.
Fluxurile economice internationale, privite in ansamblul §i in inter-
dependenta lor, formeaza circuitul economic mondial.
Exista urmatoarele forme ale relatiilor economice internationale:
1) comertul exterior;
2) exportul §i importul de capital sau, cum i se mai spune, mi§carea
internationala a capitalurilor;
3) circulatia internationala a fortei de munca;
' > > > '
4) relatiile valutar-financiare internationale;

5) fluxurile de cuno§tinte tehnice §i §tiintifice;
6) turismul international.
Comertul exterior 'comertui international

* 9 9
Comertul exterior constituie exporturile §i importurile unei

tari. El vizeaza deci fluxurile de marfuri §i servicii ale unei
economii naponale cu strainatatea.
Comertul international sau mondial reprezinta ansamblul
comertului
t
exterior al tuturor tarilor
t
lumii.
Comertul exterior cuprinde doua tipuri de fluxuri comerciale, §i

anume:
MONDOECONOMIE 389
a) comertul cu mdrfuri corporate, care pot fi produse de baza (ma-

terie prima, combustibil etc.) produse prelucrate (echipament,
mobila, imbracaminte, incaltaminte etc.);
b) comertul invizibil, care include transporturile, telecomunicatiile
§i turismul international, precum §i comertul cu brevete de inventii,
cu know-how, tehnologii noi, consulting etc. Comertul invizibil poarta
aceasta denumire pentru faptul ca el nu poate fi sesizat vizual la trece-
rea frontierei. In ultimul deceniu, comertul cu bunuri materiale a con-
stituit circa 70%, iar comertul invizibil - circa 30% din volumul total
' >
al comertului mondial.
>
Comertul international a dat na§tere pietei mondiale, piata ce are un

§ir intreg de particularitati fata de pietele nationale:
a) pe piata mondiala sint scoase numai marfurile competitive, adica
marfurile care corespund unui anumit nivel din punctul de ve-
dere al calitatii, modelului §i pretului;
b) pe piata mondiala exista un sistem special de preturi ce au la te-
melia lor costurile medii mondiale;
c) pe piata mondiala toate platile se efectueaza in valuta liber conver-
tibila;
d) pe piata mondiala, mult mai monopolizata decit piata interna, do-
mina STN §i tarile industrial dezvoltate.
Pentru evaluarea comertului exterior sint utilizati trei indicatori de
> »
baza:
1. volumul fizic §i valoric al exporturilor §i importurilor, exprimat
in preturi curente §i preturi constante;
2. structura pe grupuri de marfuri a importurilor §i exporturilor;
3. structura geografica (sau teritoriala) a exporturilor §i a impor¬
turilor.
Schimbarea volumului valoric al comertului exterior al unei tari poa¬
te fi conditionata nu numai de modificarea volumului sau fizic, ci §i de
evolutia preturilor mondiale, precum §i de nivelul preturilor pe diferite
piete externe. In scopul comparatiilor Internationale, toate tarile lumii
calculeaza volumul comertului exterior atit in valuta tarii date, cit §i in
dolari americani.
Evaluarea structurii comertului exterior presupune calcularea pon-

derii diferitelor grupuri de marfuri in volumul total al exporturilor sau
importurilor. Astfel, in ultimele decenii, datorita utilizarii unor noi teh-
nologii §i ca urmare a reducerii consumului de materie prima §i com-
bustibil necesar pentru confectionarea unci unitati de produs, a scazut
substantial ponderea produselor de baza. Astfel, din 1937 pina in 1997,
ponderea materiei prime in structura exportului mondial a scazut de
la 31% la 4%. In aceea§i perioada s-a redus §i ponderea produselor ali-
mentare: de la 23% la 7%.
Analiza structurii geografice a comertului exterior permite determi-
narea gradului de dependents a unei tari fata de piata de desfacere a al-
teia. Extinderea ariei geografice a exportului §i importului reduce riscul
dependentei unei tari fata de o alta tara. In §tiinta economica s-a ince-
tatenit ideea ca ponderea primului partener al unei �ari nu trebuie sa
depa§easca 21 la suta din volumul total al exportului sau importului.
Tabelul21.2. Evolu�ia exporturilor mondiale $i a PIB-ului mondial in anii

1990-2002
%
14 Rata medie de cr ejt er e a exporturilor
12
Rata medie anuala

10
de cr ejt ere a PIB uTui
0 IIT I1Ii��I [TT

1990 91 92 93 94 95 96 97 98 2000 2001 2002
-2
PIB Volumul exporturilor
Sursa: Datele OMC.

MONDOECONOMIE 391
Despre cre�terea gradului de deschidere a economiilor nationale in

ultimele doua decenii ne vorbe§te faptul ca in perioada anilor 1990-
2002 ritmurile anuale de cre§tere a volumului comertului international
(6,8%) au fost de doua ori mai inalte decit ritmurile cre§terii PIB-ului
mondial (2,9%).
Politica comerciala
Politico comerciala este politica statului in domeniul relati-

ilor economice externe, in primul rind al comertului exterior
Ea reprezinta totalitatea instrumentelor de protejare a eco-
nomiei nationale impotriva concurentei straine.
Pina in secolul al XVIII-lea, cea mai mare parte a economi§tilor

considerau ca comer�ul exterior este un schimb neechivalent, care adu-
ce avantaje doar unei tari, cealalta avind doar pierderi, de aceea piata
interna urma sa fie aparata de concurenta externa prin anumite instru-
mente protectioniste. Ceva mai tirziu, adeptii liberalismului economic
au demonstrat insa ca in urma specializarii tarilor §i a schimburilor co-
merciale intre ele ci§tiga toata lumea.
In acest fel, in privinta relatiilor economice cu strainatatea, in teo-
ria economica s-au constituit doua puncte de vedere diametral opuse §i
doua tipuri de politica comerciala, §i anume:
a) liber-schimbismul;
b) protectionismul.
Suportul teoretic al liberului schimb a fost elaborat de Adam Smith,
prin teoria „avantajelor absolute", §i David Ricardo, prin teoria „avanta-
jelor relative". Potrivit opiniei ambilor economi�ti, cea mai buna forma
de organizare a relatiilor comerciale intre tarile lumii este cea bazata pe
libera circulatie a marfurilor intre tari, fara nici un fel de bariere va-
> y '
male, fara nici un fel de restrictii.

Aceasta teorie, foarte benefica pentru economiile industrializate ca
cele ale Angliei §i Frantei, s-a dovedit a fi inacceptabila insa pentru tarile
ramase in urma din punct de vedere economic, cum era, pe la inceputul
secolului al XlX-lea, cazul Germaniei, SUA §i Japoniei. Anume in aces-
te tari a aparut o noua teorie a comertului international, numita „teoria
protectionismului". Parintele protectionismului este considerat Friedrich

List. Adeptii acestei teorii considera ca industria are nevoie, pina la un
anumit nivel de competitivitate internationala, de o piata interna bine
protejata. Mai mult, protectionismul este considerat §i un mijloc eficient
de lupta contra §omajului, de ameliorare a balantei de plati, de obtinere
a unor resurse financiare suplimentare pentru bugetul tarii.
Istoria politicii comerciale pe plan mondial se prezinta in felul ur-
mator: pina in anul 1846 toate tarile lumii au promovat o politica pro-
tectionista. Intre anii 1846-1875 (in Anglia pina in 1933) a dominat libe-
rul schimb, care in anii 1875-1945 a fost inlocuit de un nou val al pro¬
tectionismului. Anii 1945-1974 pot fi considerati perioada de aur a li-
ber-schimbismului. Dupa anul 1974 incepe o noua epoca calificata drept
liber-schimbista, dar cu anumite elemente de protectionism.
In economiile moderne cele mai importante instrumente ale politicii
comerciale sint: a) politica vamald, numita §i „tarifara, promovata prin
intermediul taxelor vamale; b) politica comerciala nontarifard, ce con-
sta in protejarea pietei interne prin instrumente precum: standardele de
calitate, limba in care sint explicate conditiile de folosire a produsului
respectiv, respectarea anumitor norme sanitare etc.; c) politica comerci¬
ala promotionald §i de stimulare, care prevede, in primul rind, aplicarea
unor instrumente menite sa stimuleze exporturile unei tari.
De§i liberalizarea comertului exterior s-a infaptuit in toate tarile in
tranzitie, gradul acestei liberalizari a fost diferit. Rusia §i Ucraina, de
exemplu, au mentinut mult timp anumite restrictii cantitative atit la im¬
port, cit §i la export. In acela§i timp, in Republica Moldova se pare ca
consecintele negative ale liberalizarii categorice a comertului exterior
le-au depa§it pe cele pozitive. Cel putin, pe termen scurt §i mediu.
4. Migratia internationala a capitaiurilor
Aparitia, ese nta fi factorii migratiei Internationale de capital

Fluxurile Internationale de capital sau migratia internationala de capital
este un fenomen mult mai nou decit comertul international. El apare
abia spre sfir§itul secolului al XlX-lea sub forma exportului de capital
din tarile dezvoltate (metropolele) in tarile dependente (coloniile). In a
MONDOECONOMIE 393
doua jumatate a secolului XX, exportul de capital devine o forma de

rela�ii intre tarile lumii ce se dezvolta cu ritmuri mai ridicate decit ce-
lelalte fluxuri economice internationale. <Astfel, in anii 1945-1985, volu-
mul investitiilor straine directe a crescut anual cu 7%, pe cind PIB ul
- cu doar 3,5%. Mai mult, in anii 1998-2002, volumul investitiilor stra¬
ine directe a crescut in fiecare an cu circa 18%. In aceasta perioada, are
loc §i o diversificare geografica a ISD-urilor. Astfel, exportul de capital
nu se mai face doar din tarile dezvoltate spre cele in curs de dezvoltare.
Cea mai mare parte a exportului de capital se face dintr-o tara dezvol-
tata in alta. Mai mult, devine tot mai frecvent exportul de capital din
tarile sarace in tarile bogate.
In asemenea conditii, exportul de capital, care avea in trecut o sin-
gura directie, a fost inlocuit cu migratia internationala de capital. Cea
mai mare parte a tarilor lumii devin in acela§i timp exportatori §i ini-
portatori de capital.
Migratia internationala de capital este un proces de ex¬
port-Import al capitalului dintr-o tara m alta, indiferent de
nivelul dezuoltarii lor economice.
Scopul migratiei Internationale de capital este obpnere a
unul profit mai malt decit in cazul inuestirii acestuia in tara
lui de origine.
Pe linga obtinerea unor profituri ridicate, exportul de capital urma-

re�te §i alte obiective, cum ar fi: stabilirea controlului asupra unor po-
tentiale piete de desfacere, a unor zone bogate in resurse naturale, in-
cercarea de a ocoli barierele vamale.
G lo ba l iz area fi i n v e s t i t i i l e de c a p i t a l st ra i n
In conditiile globalizarii, adica in ultimele doua decenii, investitiile de

capital strain au cunoscut o cre§tere fara precedent. Mai mult, s-a cre-
at o adevarata piata unica, mondiala a capitalului, fenomen absolut nou
pentru relatiile economice interna�ionale. Ca niciodata in trecut, capi-
talul a strapuns barierele nationale §i poate circula liber dintr-o tara in
alta. Toate tarile lumii, dar in mod special cele mai putin dezvoltate
s-au vazut nevoite sa recurga la o noua forma de concurenta intre ele,
394 CURS DE TEORIE E CO NO MIC A
§i anume sa se intreaca in crearea celor mai favorabile conditii pentru

atragerea capitalului strain.
Cu mai bine de un secol in urma, in tarile dezvoltate se crease un
surplus relativ de capital, care nu-§i gasea o aplicare destul de rentabi-
la in tara de origine. In asemenea conditii, surplusul „emigreaza" pes-
te hotare, unde, datorita unei piete nesaturate sau utilizarii bratelor de
munca §i a materiei prime mai ieftine, aduce profituri mai inalte.
Investitiile de capital strain pot fi clasificate dupa mai multe criterii.
Astfel, din punctul de vedere al caracterului functionarii, acestea pot fi:
a) de imprumut, care aduc proprietarului dobinda;
b) functionale, scopul carora este profitul. La rindul sau, capitalul
functional se imparte in:
- investitii straine directe (ISD);
- investitii straine de portofoliu.
Pentru investitiile straine directe (ISD) este caracteristica infiintarea
de catre investitorul strain a unei noi intreprinderi. Astfel, in urma inves-
titiilor straine directe se creeaza un capital real. Aceasta poate fi o in-
treprindere cu 100% de capital strain sau o firma mixta (cu capital stra¬
in §i capital autohton). In cazul investitiilor directe de capital apar ni§te
relatii stabile §i de durata intre investitorul strain §i tara respectiva.
Investitiile straine de portofoliu constau in achizitionarea de catre
investitorul strain a actiunilor, obligatiunilor, titlurilor de credit din
alta tara.
>
Ca §i acum o jumatate de secol, cea mai mare parte a investitiilor

straine directe i§i are atit originea, cit §i destinatia in tarile dezvoltate,
care genereaza circa 90% §i recepteaza, in medie, 70-75% din fluxurile
Internationale de ISD. De notat ca pe parcursul anilor 1989-2005 a cres-
cut substantial ponderea tarilor Europei Centrale §i de Est in „consu-
mul" mondial de investitii straine directe. Astfel, daca in anul 1989 ta-
y ' »
rile din aceasta regiune au atras doar 0,1% din fluxul mondial de ISD,
atunci in anul 1992 aceasta pondere s-a ridicat pina la 2%, iar in anul
2001 - chiar pina la 3,7%. In general, in deceniul 9 al secolului XX, rit-
murile de cre§tere a investitiilor straine directe in tarile in dezvoltare
au fost mai mari decit in tarile industrializate, §i aceasta este una din
particularitatile fluxurilor de investitii straine directe in perioada celui
de-al treilea val al globalizarii. Aceasta tendinta s-a mentinut §i la in-

ceputul secolului XXI.
Dupa o cre§tere spectaculoasa, an de an, a fluxurilor mondiale de
investitii straine directe (de la 300 de miliarde de dolari in anul 1995
pina la 1300 de miliarde de dolari in 2000), in anul 2001 fluxul de ISD
s-a redus cu aproximativ 40%. Apoi volumul lor a inceput sa creasca
din nou. Recesiunea economica care a cuprins unele tari dezvoltate a
accentual problema reducerii costurilor §i a incitat multe intreprinderi
sa-§i delocalizeze productia in zone cu salarii mai mici, inclusiv in ta-
rile Europei de Est, dar mai cu seama in China, India §i alte tari din
Asia de Sud-Est.
Investitiile straine directe - originea tutu ror miracoleior

economice
Cea de a doua jumatate a secolului XX a fost foarte „bogata" in tot felul
de „miracole economice". Acest fenomen 1-au cunoscut asemenea tari
precum Germania, Japonia, Singapore, Chile, Coreea de Sud etc. Evi¬
dent, aceste „minuni" i§i au cauzele lor specifice, proprii doar unei sau
altei tari, devenind, in acela§i timp, posibile doar in urma unor impor-
tante investitii de capital din exterior.
De la un timp, au inceput a visa la ni§te „miracole economice" §i
tarile din Europa de Est. Poate ca dorinta de a ajunge din urma tarile
dezvoltate nu a fost niciodata atit de puternica ca acum. In multe din
aceste tari atingerea unui standard de viata vest-european a luat amploa-
rea unei idei nationale. Viseaza la „miracole economice" nu numai ta-
rile supranumite deja „dragonii europeni" - Cehia, Polonia, Ungaria,
Slovenia §i Slovacia. Viseaza la „miracole economice" §i Romania, Ru-
sia, Tarile Baltice §i chiar Republica Moldova. §i nu fara temei. In toate
aceste tari un asemenea obiectiv este realizabil. Principala forta care le
va scoate pe o noua orbita a cre�terii economice nu este alta decit in¬
vestitive straine directe.
In conditiile in care investitiile de capital intern sint neinsemnate,
doar investitiile straine pot asigura o cre§tere economica in stare sa re-
duca decalajul ce create mereu dintre nivelul de dezvoltare al Europei
Occidentale §i al Europei de Est. Mai mult decit atit (§i acest lucru este
esential), investitiile occidentale sint calea cea mai sigura §i eficienta de

integrare in econoniia rnondiala. Deoarece numai ele permit produce-
rea de marfuri competitive intr-un termen scurt; cu alte cuvinte, numai
aceste investiti' ar permite ca economia moldoveneasca sa se respeciali-
zeze in domeniile in care ea capata noi avantaje competitive.
Investitiile de capital strain: reversul medaliei
Investitiile straine directe, in pofida avantajelor pe care le ofera tarilor

recipiente, nu reprezinta un bine absolut. Exista §i reversul medaliei. ISD
au §i unele influente nefaste asupra dezvoltarii economice in cazul in
care depa§esc anumite limite. Unul din principalele riscuri consta in fap-
tul ca, in conditiile globalizarii §i ale cre§terii interdependentelor intre
tarile lumii, investitiile straine pot servi drept arma de presiune asupra
guvernelor tarilor mai mici, pot contribui la pierderea de catre acestea
a independentei nadonale. Acest rise este deosebit de mare atunci cind
ponderea investidilor provenite dintr-o singura tara depa§e§te anumite
limite (peste 35-40% din volumul total al investitiilor straine). Anume
din considerente de securitate economica, tarile recipiente incearca sa
mentina un anumit echilibru i.itre investitiile ce au o origine diferita.
S. Circulatia
f internationala
f a fortei t de munca
ContinutuI fi cauzele migratiei fortei de munca
Migratia internationala a fortei de munca reprezinta un

proces de trecere a acesteia dintr-o tara in alta, pentru o pe-
rioada de timp sau pentru totdeauna, in scopul desfa§urarii
unei actiuitati oarecare in ajara tarii de origine.
Migratia fortei de munca consta din doua fluxuri: emigratia - ple-

carea peste hotare - §i imigratia - venirea de peste hotare, din alte tari.
In termeni mai moderni, migratia fortei de munca ar putea f i definitd
ca exportul �i importul de resurse de munca.
Migratia populatiei dintr-o tara in alta este un fenomen cunoscut
inca din Antichitate. Oamenii erau nevoiti, de cele mai multe ori, sa-§i
paraseasca tara de origine din cauza prigonirilor religioase, a conflicte-
MONDOECONOMIE 397
lor etnice, razboaielor, calamitatilor naturale, cautarii unui loc de lucru

mai bine platit §i a unor conditii de trai mai decente. Oricum, in tre-
cut, la temelia migratiei populatiei se aflau cauzele extraeconomice. In
lumea contemporana insa, mai cu seama in perioada postbelica, predo-
mina migratia din motive economice.
Cauzele economice ale migratiei Internationale a fortei de munca sint:
a) diferenta nivelului de dezvoltare a tarilor lumii, in special, in re-
munerarea muncii §i in nivelul de trai;
b) situatia pe piata interna a muncii. In unele tari, pentru persoanele
care nu-§i pot gasi un loc de lucru nu exista o alta solutie decit
sa piece peste hotare in cautarea unor surse de existenta;
c) lipsa posibilitatilor de afirmare a competentelor oamenilor de §ti-
inta §i ale cadrelor tehnice in tara de origine;
d) societatile transnational, care au nevoie de mobilitatea speciali§-
tilor in cadrul aceleia§i intreprinderi, dar cu viza de re§edinta in
diferite tari.
>
Evident, emigratia ar fi imposibila daca unele tari nu ar fi motivate

sa accepte la munca sau la trai cetatenii straini. Cauzele acceptarii imi-
grantilor din alte tari sint:
a) utilizarea unei forte de munca mai ieftine pentru a mic§ora cos-
turile §i a mari profiturile;
b) in cazul in care in tara sose§te de peste hotare un numar insem-
nat de brate de munca inalt calificate, tara recipients economi-
se§te sumele mari de bani ce trebuiau sa fie cheltuite pentru in-
struirea acestora.
Formele migratiei fortei de munca
Clasificarea migratiei resurselor de munca se face dupa un §ir de crite-

rii, cum ar fi:
1) Nivelul de calificare al bratelor de munca. Dupa acest criteriu, mi¬
gratia se imparte in:
a) migratia fortei de munca inalt calificate, fenomen denumit adese-
ori „exodul creierilor" sau „transferul invers de competence";
b) migratia fortei de munca necalificate, angajata pentru indepli-
nirea unor munci fizice grele, periculoase pentru sanatate.
2) Dupa aria de desfd�urare, migratia poate fi:

a) intracontinentala, adica in cadrul unui continent, sa spunem,
din Europa de Sud spre Europa de Nord, din America Latina
spre SUA §i Canada etc.
b) intercontinentala, care are ca arie de desfa§urare intreaga pla-
neta; de exemplu, din Europa de Est §i de Sud in America de
Nord sau Australia.
3) Dupa gradul de legalitate, imigratia se imparte in:
a) legala;
b) ilegala sau clandestine.
4) Dupa duratd, ea poate fi:
a) fara intoarcere, adica pentru totdeauna;
b) temporara (pentru o perioada de citiva ani);
c) sezoniera; de exemplu, pentru culegerea fructelor §i legumelor.
Caracterul ciclic al migratiei fortei de munca
De§i migratia fortei de munca este un proces care vizeaza toate tarile
lumii, fluxurile migratorii avind cam tot atitea directii cite tari sint pe
glob, totu�i exista citeva centre foarte atractive §i stabile spre care se in-
dreapta persoanele ce emigreaza. Aceste centre sint:
a) Tarile Uniunii Europene;
b) SUA §i Canada;
c) Australia;
d) Tarile Orientului Apropiat §i Mijlociu (Israelul, Kuwaitul, Arabia
Saudita, Emiratele Arabe Unite);
e) America Latina (Argentina, Brazilia, Venezuela);
f) Asia de Sud-Est (Singapore, Japonia, Hong Kong).
Pentru tarile din spatiul ex-sovietic, un centru de atragere a imigran-
tilor de diferite nationalitati a devenit Rusia, tara in care in prezent ac-
tiveaza pina la 7 milioane de lucratori straini anual. In cazul Republi-
cii Moldova, un centru de atragere a fortei de munca, mai cu seama a
celei calificate, a devenit §i Romania.
Migratia internationala a fortei de munca nu este un proces linear. Ea
cunoa§te perioade de cre§tere, dar §i de scMere. In Europa, cea mai mare
intensitate a imigrantilor a fost inregistrata in deceniul al 6-lea. In acea
MONDOECONOMIE 399
perioada, cei mai multi imigranti au fost primiti de Germania Franta;

in fiecare din ele, la acel moment, lucrau cite 4 milioane de imigranti.
Cei mai multi imigranti au venit atunci din tarile Europei de Sud: Ita¬
lia, Portugalia, Spania, Jugoslavia, Grecia, precum §i din Turcia.
Dupa o perioada mai putin activa din punctul de vedere al migrati-
ei fortei de munca, la inceputul anilor 1990, o data cu liberalizarea re-
latiilor externe in fostele tari socialiste, are loc o inviorare importanta
in acest domeniu.
Consecintele migratiei Internationale a muncll
Migratia fortei de munca nu este un fenomen care poate fi calificat nu-
mai pozitiv sau numai negativ. Urmarile lui sint multiple atit pentru ta¬
rile de origine ale emigrantilor, cit §i pentru tarile recipiente.
Tarile recipiente ci§tiga eel mai mult de pe urma migratiei resurse-
lor de munca. §i iata de ce:
a) Folosirea fortei de munca straine, care accepta ni§te salarii mult
mai mici decit forta de munca locala, reduce substantial costu-
> � J
rile §i, respectiv, mare§te profiturile, precum §i competitivitatea

produselor respective. Potrivit unor estimari, profitul obtinut in
urma folosirii speciali§tilor straini depa§e§te in Canada de 7 ori,
iar in Marea Britanie de 3 ori sumele de bani acordate de aceste
tari
> sub forma de asistenta» tarilor
> in curs de dezvoltare.
b) Tarile recipiente economisesc sume importante de bani necesare
pentru pregatirea fortei de munca. Sa ne imaginam, de exemplu,
cit a economisit in anul 1970 Franta, cind in tara lucrau peste 4
milioane de lucratori straini care aveau, in medie, cite 10 ani de
studii. Economiile sint §i mai mari atunci cind este vorba de oa-
menii de §tiinta, de oameni cu capacitati deosebite intr-un dome¬
niu sau altul.
Dupa unele calcule, SUA a economisit numai pe aceasta cale, in anii
1980-2000, mai bine de 15 miliarde de dolari.
c) Imigratia fortei de munca straine contribuie la intinerirea natiu-
nii respective, deoarece imigreaza, de regula, persoanele intre 20
§i 40 de ani, sanatoase §i capabile de orice munca.
Anume din aceste considerente, in pofida tuturor restrictiilor oficiale
puse in calea volumului de imigranti de catre tarile dezvoltate, exista o
sumedenie de exceptii §i posibilitati legale ca forta de munca, in special

cea inalt calificata, sa intre §i sa se stabileasca cu traiul in tara aleasa.
Pentru tarile „donatoare", migratia fortei de munca necalificate este
destul de pozitiva: 1) ea niic§oreaza presiunea asupra pietei muncii din
partea celor care nu au un loc de lucru; 2) ea contribuie la cre§terea flu-
xului de valuta straina in tara, pe seama unei parti din salariu pe care
emigrantii o trimit familiilor ramase in tara de origine.
Daca in cazul emigratiei fortei de munca necalificate efectele pozi-
tive sint mult mai insemnate decit cele negative, atunci in cazul in care
parase§te tara forta de munca calificata pierderile depa§esc cu mult ci§-
tigurile. Sint pierdute nu numai resursele cheltuite pentru pregatirea
speciali§tilor de inalta calificatie, ci sint reduse §i posibilitatile de dez-
voltare economica.
Oricum, progresul economic inregistrat in ultimele doua decenii de
tari ca Turcia, Portugalia, Grecia, Spania se datoreaza, in cea mai mare
parte, §i emigrantilor intor§i acasa cu capital, cuno§tinte §i alte stan-
darde de viata. >
XXII. PIATA VALUTARA SI TBALANTA DE PLATI

f p f
1. Plata
p
schimburilor valutare
Fiecare tara i§i are propria sa moneda nationals, in care se efectueaza
toate platile §i tranzactiile in cadrul tarii respective. Utilizata in opera-
tiunile de schimb international, moneda nationala capata denumirea de
„valuta". In acest sens, sint valute nu numai dolarul §i euro, ci §i leul
moldovenesc §i rubla ruseasca. Deoarece, in mod oficial, pe teritoriul
unei tari, vinzarile-cumpararile se fac numai in moneda nationala, in
relatiile
> economice internationale
> valuta unei tari
> urmeaza a fi schim-
bata in valuta alteia. Astfel, un agent economic din Moldova nu poate
importa gaze ruse§ti sau parfumuri frantuze§ti platind in lei moldove-
ne§ti. Inainte de a efectua tranzactiile respective, el trebuie sa schimbe
leii moldovene§ti in euro sau in ruble ruse§ti. Schimbul de valute natio-
nale se realizeaza pe o piata speciala, numita „piata valutara" sau „piata
schimburilor valutare".
MONDOECONOMIE 401
Ce este piata valutara?

Piata valutara este o piata pe care are loc vinzarea-cum-
pararea de valuta straina §i de dijerite tipuri de credit (acre-
ditive, cecuri, cambii etc).
Piata valutara este o piata specifica, care functioneaza, practic, fara
intrerupere, 24 de ore din 24. In fiecare tara, piata valutara este supusa
controlului din partea Bancii Centrale.
Pe piata valutara se vind §i se cumpara (contra valutei nationale) va-
lutele altor tari, in special valutele liber convertibile. Pe aceasta piata se
confrunta cererea de valuta cu oferta de valuta.
Cererea de valuta straina este generata de urmatorii factori:
a) de operatiunile de import, adica de agentii economici specializati
in importul de bunuri materiale §i servicii;
b) de necesitatea extinderii activitatii economice §i procurarea, in ase-
menea caz, a utilajului §i a materiei prime de peste hotare;
c) de persoanele care pleaca in scopuri turistice sau de afaceri peste
hotare;
d) de masurile de aparare impotriva unei dinamici nefavorabile a
cursului de schimb al valutei nationale. In cele mai multe cazuri,
economiile sint pastrate in valuta liber convertibila, in general in
dolari §i euro;
e) de operatiuni speculative;
f) de ie§iri ale capitalului national in scopul de investire peste ho¬
tare sau de pastrare a avutiei in bancile straine.
Oferta de valuta este „alimentata' de:
a) banii obtinuti in urma exportului de bunuri materiale §i ser¬
vicii;
b) transferul de bani al persoanelor care activeaza peste hotare;
c) investitiile straine care intra in tara;
d) imprumuturi §i credite, contractate cu organizatiile economice In¬
ternationale sau cu agentii economici publici §i privati de peste
hotare;
e) depozite bancare §i bani ai agentilor economici in valuta liber con¬
vertibila.
Convertibilitatea este proprietatea unei monede naponale de

a se schimba, m diferite proporpi, cu monedele altor tan.
Valutele nationale pot fi:

a) liber convertibile, cum este cazul dolarului american, al euro-
ului, lirei sterline §i yenului japonez;
b) partial convertibile sau cu o convertibilitate limitata interna. Ast-
fel, leul moldovenesc se schimba pe piata interna pe mai multe
valute straine;
c) neconvertibile.
Exista o piata valutara internationala §i o piata valutara in cadrul
fiecarei tari.
>
Principalele burse valutare internationale se afla la New York, Bos¬

ton, Chicago, Paris, Tokio, Francfurt, Roma, Ziirich. Toate aceste cen¬
tre sint legate intre ele intr-o retea unica, printr-un sistem complicat de
mijloace de comunicare dintre cele mai moderne, care permit incheie-
rea contractelor de vinzare-cumparare intr-un timp ce se masoara, de
regula, in secunde. Deci piata valutara nu poate fi localizata intr-o tara
sau intr-un ora§ oarecare unde s-ar fi confruntat vinzatorii §i cumpa-
ratorii de valuta.
Marea majoritate a tranzactiilor valutare pe pietele nationale sint efec-
tuate de catre bancile comerciale la comanda clientilor lor. Doar o parte
neinsemnata de moneda este schimbata la casele de schimb valutar.
Zilnic, bancile, iar dupa ele §i casele de schimb valutar afi§eaza, de
cele mai multe ori chiar in strada, cursurile de cumparare §i vinzare a
principalelor valute liber convertibile: dolarul, euro, lira sterlina.
Cursul valutar sau cursul de schimb este pretui la care o
moneda naponala se schimba pe moneda alte tari.
Cursul valutar poate fi: oficial (stabilit de catre stat), de piata (stabi-
lit liber in urma confruntarii dintre cererea §i oferta de valuta).
Sint cunoscute trei tipuri de cursuri de schimb, care s-au perindat
consecutiv pe parcursul ultimului secol. Acestea sint:
a) cursul de schimb fix bazat pe etalonul aur-moneda;
b) cursul de schimb fix bazat pe etalonul aur-devize;
MONDOECONOMIE 403
c) cursul de schimb flotant, a carui marime se stabile§te in raport

cu cererea §i oferta de pe piata valutara.
Cursul de schimb f i x bazat pe etalonul aur-monedd a aparut in mod
spontan in Marea Britanie, la inceputul secolului al XlX-lea §i a fost apoi
preluat de celelalte tari industrial dezvoltate. Acest sistem se caracteri-
zeaza prin cursurile de schimb fixe, fiecare moneda fiind definita prin-
tr-o anumita cantitate de aur pe care o reprezinta. Intrucit aurul circula
liber intre tari, iar bancile erau obligate sa schimbe in aur, dupa un curs
fix, orice cantitate de moneda nationala, acest sistem asigura, in mod
automat, stabilitatea ratelor de schimb. Acest sistem a functionat pina
la primul razboi mondial.
Cursul de schimb f i x bazat pe etalonul aur-devize a fost instituit in
anul 1944 la Conferinta Mondiala de la Bretton Woods (SUA). In cen-
trul noului sistem a fost pusa ideea convertibilitatii in aur a dolarului.
Rolul de etalon valutar era realizat atit de aur, cit §i de dolarul ameri-
can §i lira sterlina, considerate valute de rezerva. Numai valutele de re-
zerva, dolarul in primul rind, erau convertibile in aur dupa un curs fix.
Celelalte monede nationale se schimbau intre ele, dupa un curs fix, in
functie de cursul lor in raport cu dolarul american. Astfel, se instituia
o dubla convertibilitate: a) a dolarului in aur, b) a valutelor nationale in
dolari. Acest sistem presupunea interventia autoritatilor monetare natio¬
nale, obligate sa aiba anumite rezerve de dolari §i sa intervina de fiecare
data cind cursul de schimb depa§ea marja de fluctuatie de ±1%.
Pentru a asigura o buna functionare a noului sistem, la conferinta
de la Bretton Woods s-a decis infiintarea Fondului Monetar Interna-
>
tional (FMI) §i a Bancii Internationale de Reconstructie §i Dezvoltare

(BIRD), numita, de obicei, Banca Mondiala. Fondul Monetar Interna¬
tional exercita rolul de asigurare a stabilitatii cursurilor valutare §i de
garant al noii ordini monetare. El ofera statelor-membre credite pen¬
tru echilibrarea balantelor de plati §i mentinerea stabilitatii cursului de
schimb al monedei nationale. Banca Mondiala, constituita ca societate
de actiuni de catre statele-membre, are rolul de acordare a imprumutu-
rilor pe termen lung, in general, tarilor in curs de dezvoltare.
Sistemul „etalon aur-devize" s-a prabu§it in anul 1971, cind SUA a
incetat sa mai schimbe dolarii in aur dupa cursul stabilit.
In anul 1976, la Conferinta Mondiala de la Kingstone (Jamaica) este

instituit un nou sistem monetar international, denumit „sistemul devi¬
ze", care prevedea trecerea la cursul de schimb flotant.
In Republica Moldova, exista un regim flotant al monedei nationale.
Banca Nationala intervine pe piata valutara atunci cind exista necesita-
tea atenuarii fluctuatiilor excesive ale cursului valutar, in primul rind
prin cumpararea sau vinzarea directa de valuta straina.
Factorii care influen�eaza modificarea cursului de schimb

In economiile moderne, cursul de schimb se modifica in permanenta sub
influenta unui numar insemnat de factori, cei mai importanti fiind: ce-
rerea §i oferta de valuta, dinamica PIB-ului, evolutia paritatii puterii de
cumparare, a ratei dobinzii §i a balantei comerciale, nivelul inflatiei.
a) Cererea fi oferta de valuta
Acesta ramine a fi, pe termen scurt, factorul principal care determina
proportiile schimbului intre diferite valute. De exemplu, in timpul ve-
rii, cind in Moldova se intoarce un numar insemnat de persoane care
lucreaza peste hotare, aducind cu ele sume mari de bani in valute stra-
ine, cererea de lei moldovene§ti cre§te. Evident, cursul de schimb valu¬
tar se modifica. Daca primavara un dolar se schimba pe 14 lei, atunci
in toiul verii un dolar se va vinde deja cu 13,5 sau chiar cu 13 lei. Din
contra, in timpul iernii, cind spore§te consumul de gaze naturale §i alte
resurse energetice importate care sint cumparate pe dolari, cre§te cere¬
rea de dolari, iar leii moldovene§ti se vor ieftini.
b) Evolutia balantei comerciale

Atunci cind volumul exporturilor este mai mare decit eel al importu-
rilor §i deci balanta comerciala este pozitiva sau excedentara, pe piata
interna se va inregistra o oferta mai mare de valuta straina, iar valuta
nationala „se va intari", adica se va inregistra o tendinta de apreciere
a monedei nationale. In schimb, se va reduce nivelul de competitivi-
tate al produselor autohtone, deoarece ele vor deveni mai scumpe. In
conditiile unei balante comerciale deficitare, cind importurile depa-
§esc exporturile, va create cererea de valuta straina, cursul valutei na-
MONDOECONOMIE 405
tionale se va deprecia §i marfurile autohtone vor fi mai ieftine, adica

mai competitive.
c) Paritatea puterii de cumparare

Pe termen lung, cursul valutar oscileaza in jurul paritatii puterii de cum¬
parare a monedelor care se schimba. Daca se schimba, de exemplu, 100
de euro contra 1700 de lei moldovene§ti, aceasta inseamna ca cu 100 de
euro in Franta sau Germania ai putea cumpara aceea§i cantitate de bu-
nuri §i servicii pe care in Moldova le-ai procura cu 1700 LM.
P a rit a t ea nu este o marime fixa, ea se schimba in functie de nivelul
productivitatii muncii in tara data, de structura economiei, de ritmu-
rile §i calitatea cre§terii economice, iar o data cu aceasta se modifica §i
cursul valutei respective.
2. Balanta de plati externe

Principalul instrument cu ajutorul caruia se face evidenta §i controlul
relatiilor
> economice ale unei tari cu strainatatea este balanta de plati
> > >
externe, numita, de obicei, „balanta de plati". Ea constituie un impor¬

tant izvor de informatie despre modul in care participa o tara la schim-
burile Internationale de bunuri, servicii §i capitaluri, despre nivelul de
competitivitate al economiei acesteia, despre forta ei economica.
Balanta de plati este un document statistic §i contabil, care
tnregistreaza toate tranzacpile economice (comerciale, mo-
netare §i financiare) ce au loc intre ogentii economici rezi-
denti �i strainatatea in decursul unei perioade de timp� de
regula, un an.
Balanta de plati este elaborata de Banca Centrala, in baza datelor
prezentate de sistemul bancar §i de serviciul vamal.
Structura balantei de plati
Balanta de plati, ca orice balanta, este compusa din doua parti: a) din
intrarile de valuta (devize) in tara (credit) §i b) din ie§irile de valuta spre
exterior (debit).
Intraril e d e va lu t a au loc in virtutea urmatoarelor tranzactii:
)
a) exportul de bunuri §i servicii;

b) ajutoarele bane§ti sau imprumuturile acordate tarii respective de

o tara straina;
c) banii transferati in tara de persoanele care lucreaza peste hotare;
d) investitiile unor intreprinderi straine pe teritoriul national;
e) cumpararea de actiuni sau de obligatiuni de catre agentii econo-
mici straini pe piata financiara nationala.
le�irile de valuta (devize) din tara se efectueaza in virtutea urma-
toarelor operatiuni:
a)
plata importurilor;
investitii ale agentilor economici rezidenti in strainatate;
b)
transferul de profituri ale firmelor straine in tarile de origine;
c)
depuneri bane§ti ale agentilor economici §i persoanelor fizice in
d)
bancile straine;
e) rambursarea imprumuturilor §i creditelor contractate cu bancile
§i guvernele �arilor straine sau cu organizatiile financiare Inter¬
nationale.
>
In linii generale, pe termen lung, suma ie�irilor trebuie sa fie egala

cu cea a intrarilor. In realitate insa, o asemenea egalitate se intilne§te
foarte rar. Diferenta dintre ie§irile de valuta (debitul) §i intrarile de va¬
luta (creditul) reprezinta soldul balanfei de plati. Acesta poate fi pozitiv,
atunci cind intrarile de valuta sint mai mari decit ie§irile, §i negativ, in
cazul unei situatii inverse.
>
Balanta de plad este compusa din trei conturi: „contul curent", „con-
tul de capital", „contul financiar", §i un titlu, numit „erori §i emisiuni".
In unele tari, contul de capital §i eel financiar sint unite intr-un singur
cont, in schimb este evidentiat un alt cont, separat, numit „contul acti-
velor de rezerva" sau, simplu, „rezervele de stat".
Contul curent inregistreaza intrarile §i ie§irile de bani din tara re-
zultate din exporturile §i importurile de bunuri §i servicii, precum §i
din veniturile provenite din remunerarea factorilor de productie, din ba¬
lanta transferurilor curente.
>
Astfel, contul curent include urm�oarele operatiuni:

a) exportul §i importul de produse materiale;
b) exportul §i importul serviciilor (turismul, transportul §i teleco-
municatiile, asigurarile, dobinzile etc.);
MONDOECONOMIE 407
c) transferurile de venituri provenite din remunerarea muncii (sala-

rii) sau a capitalului (profituri);
d) transferurile curente de asistenta puDlica sau privata, materiala
sau financiara.
Situatia contului curent este determinata, in principal, de evolutia
soldului balantei comerciale, adica de raportul dintre export §i import.
Contul de capital §i financiar inregistreaza toate ie�irile §i intrarile
de capital §i alte fluxuri financiare dintr-o tara in alta. Acest cont reu-
ne§te urmatoarele tipuri de operatiuni:
a) investitiile directe ce intra in tara ale firmelor straine §i cele ale
rezidentilor facute in strainatate;
b) intrarile §i ie§irile de investitii de portofoliu;
c) creditele §i imprumuturile internationale pe termen mediu §i lung;
d) achizitionarea §i vinzarea de active nemateriale.
Un cont aparte, iar in unele tari o parte componenta a contului de
capital o constituie rezervele.
Toate tarile lumii au un asemenea cont, care se compune din rezer¬
vele de aur §i de valute convertibile. Aceste rezerve sint utilizate in ca-
zuri exceptionale, in principal pentru acoperirea deficitului balantei de
plati §i pentru sustinerea monedei nationale pe piata valutara interna-
tionala, atunci cind cursul acesteia incepe a scMea brusc §i cu ritmuri
inalte. Rezervele valutare ale unei tari cresc atunci cind se inregistreaza
un sold pozitiv al balantei de plati.
In Republica Moldova, Banca Nationala tinde sa mentina rezervele
valutare la un nivel ce ar permite acoperirea a eel putin trei luni de
import. Astfel, daca in anul 2005 volumul importului a fost de cir¬
ca 2260 mln dolari, rezervele valutare ale Moldovei au constituit 600
mln USD.
Toate tarile tind sa aiba o balanta de plati pozitiva. O asemenea si-
tuatie este benefica pentru dezvoltarea economiei nationale.
O balanta de plati deficitara vorbe§te despre nivelul scazut de competi-
tivitate al marfurilor tarii respective §i despre cre§terea dependentei tarii
fata de factorul extern. Atunci cind balanta de plati este negativa, tara res¬
pective este obligata sa recurga la imprumuturi straine precum/ sau §i la
vinzarea unei parti din rezervele sale de aur §i de valuta convertibila.
408 CURS DE TEORIE E CO NO MI CA
Tabelul 22.1. Sinteza balance! de plati a Republicii Moldova

(agregate principale) (min USD) in anii 2003-2005
2003 2004 2005 (est.)
CONTULCURENT -135.01 -69.69 -212.57
Bunuri servkii -668.54 -791.20 -1138.23
Bunuri -623.01 -754.17 -1140.03
export (FOB) 805.09 994.07 1119.42
import (FOB), din care: -1428.10 -1748.24 -2259.45
import de resurse energetice (faro energie electrica) -232.82 -308.57 -427.81
Servicii -45.53 -37.03 1.80
export 254.22 336.72 418.34
import -299.75 -373.75 -416.54
Venituri 229.16 356.71 373.38
intrari, din care: 340.79 490.04 531.26
veniturile rezidentilor din munca peste hotare 332.00 480.00 514.00
ie5iri, din care: -111.63 -133.99 -157.88
venituri (catre plata) la titluri de participare -24.84 -48.88 -54.93
dobinzi catre plata la imprumuturi 5/ la titluri de -45.89 '46.25 -61.40
angajamente de stat
Transferuri curente 304.37 364.80 552.28
intrari, din care: 331.84 399.99 593.25
transferuri de peste hotare ale angajafilor 152.02 221.37 375.17
\e�\r\ -27A7 -35.19 -40.97
CONTUL DE CAPITAL $1FINANCIAR 64.73 -51.99 62.98
Transferuri de capital -12.81 -5.35 2.33
Investifii directe 78.18 140.64 202.32
din care: in economia nationala 78.29 143.89 203.03
capital subscris 5i venit reinvestit 60.84 160.40 119.17
credite de la firme-mama 17.45 -16.51 83.86
Investifii de portofoliu -23.75 -9.77 -6.17
Alte investi�ii 37.13 -30.09 -4.74
Active 17.00 -52.86 -71.80
valuta straina §1 depozite In strainatate 18.28 -12.06 -26.47
alte fluxuri financiare pe termen scurt -35.28 -40.80 -45.33
Pasive 54.13 22.77 67.06
imprumuturi pe termen lung -39.74 6.85 -21.26
utilizare 86.33 155.10 142.11
rambursare -126.07 -148.25 -163.37
depozite ale nerezidentilor m sistemul bancar
national 4.60 14.73 10.55
arierate la serviciul datoriei externe 50.72 -22.56 33.77
Active de rezerva ale statului -14.07 -147.99 -128.62
Erori �i omisiuni 70.28 121.68 149.59
Sursa: Buletinul trimestrialal Bandi Nationale a Moldovei, nr.4,2005, p. 11.
MONDOECONOM IE 409
Analizind datele din Tabelul 22.1, constatam ca in anii 2003, 2004

§i 2005 contul curent al balantei de plati a Republicii Moldova a fost
deficitar. In anul 2005 el a constituit 213 mln USD. Cauza principals
a acestei situatii a fost deficitul balantei comerciale (exporturile de bu-
nuri §i servicii au constituit 1140 mln USD, iar importurile - 2260 mln
USD). O mare parte a deficitului balantei comerciale a fost acoperita de
veniturile transferate in tara de moldovenii care lucreaza peste hotare.
Oricum, contul curent a fost deficitar, fapt ce va mari datoria publica
nationals, statul fiind obligat sa recurga la imprumuturi in valuta.
Contul de capital fix §i financiar, determinat de fluxul de investitii
straine directe, s-a soldat cu un excedent in valoare de 63 mln USD. In
anul 2005, investitive straine directe (nete) au constituit 203 mln USD. In
acela§i an, valoarea granturilor §i a asistentei tehnice acordate de catre or-
ganizatiile Internationale §i guvernele altor state a fost de 131 mln USD.
Intre cele doua componente ale balantei de plati exista o legatura
foarte strinsa. Oricum, deficitul de cont curent nu a fost acoperit in
anul 2005 din excedentul contului de capital §i financiar. In intregime,
balanta de plati a fost deficitara. Ca urmare, rezervele valutare ale sta-
tului s-au mic§orat.
Datoria externa bruta a Republicii Moldova a constituit, la inceputul
anului 2006, 1980 mln USD, din care 775 mln USD a fost datoria pu¬
blica sau garantata de stat §i 1205 mln USD - datoria privata negarantata
de stat. In acel moment, datoria externa constituia circa 66% din PIB.
XXIII. GLOBALIZAREA $1 INTEGRAREA E C O N O M I C A

INTERNATIONALA
9
1. Conceptui fi formeie de manifestare

ale globalizarii
Efecte pozitive fi negative
Pina in prezent exista o multime de definitii ale conceptului de globali-
zare, definitii care, de regula, pun accentul pe una din trasaturile aces-
teia. Astfel, economi§tii americani J. E. Stiglitz §i C. E. Walsh sustin ca
nglobalizarea este denumirea acordata integrarii crescinde a tarilor lu-

mii - in mod special la nivel comercial §i al fluxurilor de capital de-
terminata de reducerea costurilor de transport §i comunicatie"�®.
Insa potrivit convingerilor membrilor Clubului de la Roma (fondat
in anul 1968, care §i-a propus drept obiectiv aplicarea unei abordari glo-
baliste in domeniul economico-social), globalizarea este un proces ce
consta in „erodarea sistemului de state-na�iuni", in disparitia treptata §i
„benefica" a statului-natiune. O parere similara are §i cunoscutul eco¬
nomist american James Harold, care sustine ca globalizarea reprezinta
un proces de integrare profunda a economiilor nationale, in urma ca-
reia statul-natiune se dizolva §i dispare treptat.
In opinia miliardarului §i filantropului american George Soros, „glo-
balizarea reprezinta mi§carea libera a capitalului, insotita de dominatia
crescinda a pietelor financiare globale §i a corporatiilor multinationa-
le asupra economiilor nationale..." Caracteristica primordiala a globali-
zarii, subliniaza autorul, este aceea ca „permite capitalului financiar sa
se deplaseze liber". In acela§i timp, „posibilitatea capitalului de a migra
oriunde submineaza capacitatea statului de a-§i exercita controlul asu¬
pra economiei"�®.
Economistul american David C. Korten, in cunoscuta sa lucrare Cor-
poratiile conduc lumea, sustine ca globalizarea nu este altceva decit un
imperialism modern, ce are aproximativ acelea§i efecte (preponderent
negative) ca §i imperialismul clasic. Deosebirea consta doar in faptul ca
in cazul „imperialismului modern" statele coloniale sint inlocuite cu cor-
poratiile transnationale, care promoveaza aceea�i politica de dominatie,
de deznationalizare, de dezintegrare sociala §i de saracire. „Corporatiile
transnationale, scrie D. Korten, controleaza §i administreaza banii, teh-
nologia §i pietele lumii, urmaresc doar scopul maximizarii profitului,
fara a tine seama de considerente umane, nationale sau locale".
y ' >
Economistul Canadian Antoine Ayoub considera ca „globalizarea

nu-i altceva decit liberul schimb extins la scara planetara".
J. E. Stiglitz, C. E. Walsh, Economic, Editura Economica, Bucure?ti, 2005,

p. 750.
G. Soros, Despre globalizare, Ia?i, Polirom, 2002, p. 16,26.
MONDOECONOMIE 411
Pornind de la opiniile diferitilor oameni de §tiinta, care pun accen-

tul pe o anumita trasatura considerata ca fiind definitorie, reiese ca
globalizarea este un proces de liberalizare a comertului international,
a pietelor de capital internationale, proces ce are drept rezultat apropi-
erea in continuare a economiilor lumii, integrarea globala a acestora §i
disparitia treptata a statului-natiune.
Globalizarea este un proces de aprofundare a interdependen-
telor dintre economiile naponale, de integrare globala a aces¬
tora, pe baza liberalizarii fluxurilor internationale de mar-
furi, de capitaluri, de fort a de munca, de noi tehnologii.
Apropo... despre globalizare

In opinio unor economist!, globalizarea este un fen omen cu
o vechime de mai bine de un secol. In euolutia sa, globaliza¬
rea a trecut prin doua ualuri sau etape §i acum se afia la eel
de al treilea val.
Primul val al globalizarii este legat de msu�i procesul apariti-
ei economiei mondiale 5/ cuprinde anii 1870-1914. El se datorea-
za, in mare parte, reducerii costurilor de transport, cauzate de
crearea unei refele mondiale de cai ferate. Trasatura cea mai
pronun\ata a acestui val 0 constitute migrapa masiva a fortei
de munca din farile cu venituri joase in tarile cu uenituri mai
inalte. Paralel cu migrapa forfei de munca, se intensified expor-
tul de marfuri, dar mai cu seama exportui de capital. (Vom
remarca aid ca dupa primul razboi mondial tarile dezvoltate
revin la politicile protecponiste, fapt ce avea sa reduca simptor
fluxurile internaponale de marfuri 5/ de forta de munca.)
Al doilea val al globalizarii are loc in perioada anilor 1950-
1980 5/ este generat de aparipa Organizapei Napunilor Unite,
a Fondului Monetar Internaponal, Bancii Mondiale, CATT-ului
§i de liberalizarea comertului internaponal.
Cel de-al treilea val al globalizarii (ce se identified, de obicei,
cu globalizarea propriu-zisd) demareaza pe la inceputui anilor
'90 ai secolului XX 5/ este condipionat de declan§area revolupei
informaponale, de prabufirea sistemului socialist §i de victoria
ideilor liberalismului economic in intreaga lume.
Premisele globalizarii
Trecind la analiza premiselor sau factorilor globalizarii, vom nominali-
za, in primul rind, revolutia in domeniul mijloacelor de transport §i co-
municare, in special aparitia Internetului, fapt ce a permis raspindirea
rapida pe intreg globul nu numai a marfurilor §i resurselor financiare,
ci §i a valorilor spirituale. lata §i un exemplu semnificativ in aceasta pri-
vinta: daca in anul 1930 costul unci convorbiri telefonice de 3 minu¬
te intre Londra §i New York era de circa 300 de dolari, atunci in anul
2000 acest cost s-a redus pina la aproape 1 dolar.
Unul din factorii importanti care au grabit procesele globalizarii a
fost destramarea URSS-ului §i transformarile democratice din celelalte
tari ex-socialiste.
>
In fine, globalizarea este §i un produs al liberalizarii vietii econo-

mice pe plan mondial, in primul rind a liberalizarii pietelor de capital.
Asemeni revolutiei » informationale,
» ' liberalizarea comertului
> internatio-
>
nal §i a pietelor financiare a contribuit la largirea progresiva a spatiului
economic in care activeaza intreprinzatorul privat.
Formele de m a ni fe st a re a globalizarii
1) Temelia globalizarii, forta ei motrice sint corporatiile transnationa-

le, care leaga intr-un tot intreg economiile nationale, transforma
pietele nationale in piete regionale, iar in multe cazuri intr-o
piata unica mondiala. Societatile transnationale (STN) produc, in
general, pentru piata externa, folosind resursele materiale §i uma-
ne din alte tari. Astfel, peste 50 la suta (iar in unele cazuri pina
la 80-90%) din vinzarile marilor STN sint realizate deja peste ho-
tare. La fel, cea mai mare parte a angajatilor acestor corporatii
activeaza nu pe teritoriul national, ci in alte tari. In aceasta or-
dine de idei, nu mai corespund de mult realitatii inscriptiile de
felul „Fabricat in SUA" sau „Fabricat in Franta". Un automobil,
un televizor, un computer sau oricare alta marfa este un produs
creat de mai multe tari, „Fabricat pe planeta Pamint" sau „Asam-
blat in SUA".
MONDOECONOMIE 413
2) In conditiile globalizarii, forma principala a internationalizarii vie-

tii economice, in locul comertului, devine productia, in cea mai
mare parte organizata de catre societatile transnationale. In ace-
la§i timp, se modifica insa§i structura comertului international,
in care incepe a domina comertul intraramural, bazat pe specia-
lizarea intraramurala a tarilor lumii.
>
La nivel microeconomic, globalizarea se manifesta prin reorientarea

strategica a firmelor de la piata interna spre piata mondiala. Dar firmele
cauta in exterior nu numai piete de desfacere ca altadata. Ele delocali-
zeaza masiv o parte din productia lor in alte tari. Mai mult, atunci cind
se planifica extinderea firmei, sint luate in calcul variantele de organi-
zare a procesului de productie, practic, pe orice meridian al globului.
3) Globalizarea, in urma careia intreaga lume devine o singura pia¬
ta, se manifesta §i printr-un proces de uniformizare la nivel mon¬
dial, conform principiului „totul - pretutindeni".
Ca exemplu al noilor realitati ne servesc, in primul rind, marile ora-
$e ale lumii. Pretutindeni, la Nord sau la Sud, la Est sau la Vest, localu-
rile cele mai prestigioase sint deja ocupate de magazinele internationale,
care promoveaza acelea§i imagini, propun acelea§i marfuri §i „impun"
acela§i stil de viata. In centrul Parisului sau Chi§inaului, al Moscovei
sau Bucure§tiului se intilnesc, de regula, acelea�i afi§e publicitare ale fir¬
melor transnationale.
4) Paralel cu globalizarea economica, iar in unele cazuri chiar ina-
intea acesteia, are loc §i o uniformizare a vietii culturale, o globa-
lizare a sportului, a modei, a standardelor de frumusete etc. Lu-
mea prive�te, in fond, acelea§i filme, asculta §i memorizeaza ace-
lea§i melodii, cite§te acelea§i carti. Evident, aceasta nu inseamna
o unificare totala a valorilor culturale, o americanizare a planetei,
de§i anume modul de viata american §i valorile americane sint
cele care se impun in primul rind. Nu insa in mod direct. Moda
serialelor americane a fost preluata mai intii de tarile Americii
Latine, ca sa devina apoi populara in intreaga lume.
Fenomen obiectiv, globalizarea constituie un proces de trecere la o
alta civilizatie, la un alt sistem de valori.
Ce este globalizarea?
Deja de mai bine de un deceniu in jurul fenomenului globalizarii are

loc o dezbatere internationala fara precedent. La dialog participa toate
organizatiile internationale, §efii de state §i de guverne, centrele §tiinti-
fice din intreaga lume, cei mai de vaza savanti. Problemele globalizarii
sint discutate nu doar in salile de conferinta, ci §i in strada. L u m e a s-a
p o m e n i t div iz atd in ade ptii adversar ii globalizarii. Cei care o elogia-
za sustin ca globalizarea este un fel de binefacere cereasca, care unifica
lumea §i acorda celor rama§i in urma acelea§i §anse de dezvoltare ca §i
celor din fruntea natiunilor. Din contra, cei care o condamna o califica
drept o noua forma de imperialism, drept o modalitate a corporatiilor
transnationale (dar §i a tarilor bogate) de a domina lumea, de a stoarce
§i mai mult seva din tarile sarace.
De voie sau de nevoie, mai devreme sau mai tirziu, toate tarile lu-
mii, indiferent de marime, regim politic sau nivel de dezvoltare, sint
atrase in procesul globalizarii. Evident, globalizarea este un proces po-
zitiv, care stimuleaza radical cre§terea economica.
In cazul unor tari ca Republica Moldova, globalizarea a redus sim-
titor sentimentul de izolare fata de tarile dezvoltate, fata de lumea ci-
y » » ' »
vilizata, populatia obtinind acces la alte valori, la cele mai noi realizari
ale §tiintei §i tehnicii, la un alt mod de viata.
Contribuind la cre§terea vitezei de circulatie a capitalului, globaliza¬
rea permite tarilor ramase in urma sa se dezvolte cu ritmuri mai inal-
te, sa-§i modernizeze radical economia. Capitalul strain vine nu doar
cu noi tehnologii §i cu bani, dar, de cele mai multe ori, §i cu piata de
desfacere, fapt ce permite tarilor ramase in urma sa se integreze mai
eficient §i mai rapid in circuitul economic mondial.
Totu§i globalizarea este insotita de un §ir de consecinte negative. Ast-
fel, are loc o aprofundare a decalajelor de venituri atit intre tari, cir §i in-
tre locuitorii aceleia§i tari. Create, totodata, dominatia societatilor transna¬
tionale, precum §i a organizatiilor economice internationale, asupra econo-
miei mondiale §i a statelor-natiuni. Aceasta dominatie pune in pericol
suveranitatea nationals, indeosebi a tarilor mici §i slab dezvoltate. Intrucit
globalizarea este insotita de delocalizarea capitalului in tarile cu forta de
munca mai ieftina, are loc reducerea locurilor de munca §i a cheltuieli-
MONDOECONOMIE 415
lor sociale in inse§i tarile dezvoltate, ceea ce pune in pericol solidarita-

tea sociala, devine tot mai pronun�ata tendinta polarizarii societatii.
Una din consecintele negative ale globalizarii consta in faptul ca un
§ir de tari care, dintr-un motiv sau altul, nu au reu§it sa se adapteze la
noile realitati, sa atraga fluxuri importate de investitii straine directe,
sa-§i reduca costurile, sa-§i formeze noi avantaje competitive, aceste tari
deci au cunoscut un declin nemaivazut al performantelor economice. In
acest fel, eel de al treilea val al globalizarii se caracterizeaza §i prin apro-
fundarea polarizarii lumii, prin divizarea ei in tari foarte bogate §i tari
foarte sarace. Astfel, in anul 2005, 1% din cei mai bogati oameni de pe
glob aveau tot atitea venituri ca §i 58% din populatia cea mai saraca.
In pofida unei dorinte arzatoare a tarilor „coda§e" de a ajunge pe pis-
cul Olimpului economic, cele mai multe din ele s-au pomenit la un ni-
vel §i mai jos decit in trecut. Potrivit unei opinii oficiale a Programului
Na�iunilor Unite pentru Dezvoltare Umana (PNUD), „in prezent, lumea
constituie, in termeni economici, teatrul unei polarizari mereu crescin-
de, atit la scara nationala, cit §i mondiala... Daca aceste tendinte se vor
menpne, atunci decalajele economice intre tarile industriale §i tarile in
curs de dezvoltare vor fi nu numai inechitabile, ci §i inumane..."
Putem deci conchide ca globalizarea a aprofundat §i nu a diminu-
at, dupa cum se a§tepta, decalajele intre tarile cele mai bogate §i tarile
cele mai sarace. Este adevarat, un §ir de tari in dezvoltare au §tiut sa
se adapteze la globalizare §i s-au apropiat, dupa nivelul de dezvoltare,
de tarile industrializate. Aceste este cazul tarilor din Asia de Sud-Est §i
al citorva tari in tranzitie, bunaoara, Slovenia, Polonia, Ungaria. Lista
insa nu se termina aici. Este loc §i pentru Moldova.
In aceasta ordine de idei, academicianul roman N. N. Constantinescu,
mentioneaza ca „in conditiile contemporane, in numele interdependente-
lor, cei mai puternici incearca sa-§i impuna propriile interese nationale
ca interese Internationale, sacrificindu-le in schimb pe cele ale tarilor
mai mici sau mai slabe. Independenta nationala a statelor slabite poate
disparea astfel §i, pina la urma, interdependenta sa se transforme in de-
pendenta acestora fata de cei puternici. Astfel, se poate ajunge ca locul
democratiei in relatiile Internationale sa-1 ia totalitarismul economic'�".
N. N. Constantinescu, Reforme redresare economicdy Bucure�ti, 1995, p. 73.
416 CURS DE TEORIE EC ONO MICA
In acest fel, putem constata ca globalizarea nu inseamna inca triumful

valorilor democratice in relatiile dintre tari. In acest domeniu mai ramine
> f
valabila legea dominatiei §i supunerii, lege formulata inca in Antichitate

de catre Aristotel, lege adaptata in conditiile actuale de economistul fran-
cez Francois Perroux §i intitulata „legea economiilor dominante".
Masurarea globalizarii
Globalizarea poate fi masurata! Atit la nivelul intregii economii mon-
diale, cit §i al economiei nationale. Cum? Intrucit principalii piloni ai
globalizarii au devenit comertul international, investitiile straine directe,
fluxurile financiare Internationale, globalizarea poate fi evaluata anu-
me prin compararea acestor marimi pina §i in procesul globalizarii,
precum §i comparativ cu evolutia productiei mondiale, in primul rind
a PIB-ului mondial. In anii 1990-2005, ritmurile anuale de cre§tere a
volumului comertului international au fost de doua ori mai inalte decit
> f
ritmurile cre§terii PIB-ului mondial, iar in cazul investitiilor straine di¬

recte - chiar de trei ori. Un alt indicator al globalizarii este §i ponde-
rea investitiilor straine in volumul tuturor investitiilor, pondere care in
perioada sus-mentionata a crescut an de an.
La nivelul unei economii nationale, gradul de globalizare a acesteia
se masoara prin rata deschiderii spre exterior, in primul rind prin pon-
derea comertului exterior in PIB. Daca in trecut volumul importurilor
§i exporturilor in PIB constituia doar 1-2%, atunci la inceputul secolu-
lui XXI ele reprezentau deja 25-30 la suta, ajungind in unele tari chiar
pina la 50% §i mai mult. Cu alte cuvinte, in unele tari, peste jumatate
din tot ce se produce se exporta §i peste jumatate din tot ce se consu-
ma este adus de peste hotare.
2. Globalizarea §i noua economie

Ce este noua economie?
In conditiile globalizarii, mai exact in ultimele doua decenii, in modul
de functionare a economiei americane s-au produs ni§te transformari
radicale, „botezate" de speciali§ti cu termenul „noua economie". In linii
mari, continutul acestei schimbari consta in urmatoarele: incepind cu
MONDOECONOMIE 417
anii '90, economia SUA nu mai este supusa trecerii prin fazele ciclurilor
economice. A disparut fenomenul numit „criza economica". Totodata,
rata §omajului, foarte joasa, de circa 5%, ce corespunde ratei naturale a
§omajului, nu este insotita de o cre§tere a nivelului general al preturi-
lor, adica de inflatie.
Deja de circa doua decenii PIB-ul american cre§te permanent, nein-
trerupt, in medie cu circa 3,5% anual, lucru nemaipomenit pentru eco¬
nomia americanL Ca urmare, pe parcursul anilor 1991-2000, PIB-ul
american s-a marit cu mai bine de 60 la suta.
Ce inseamna aceasta? Un nou miracol economic sau simptomele tre¬
cerii la un alt tip de economie? Speciali§tii sint inclina�i sa creada ca
este vorba de trecerea la un tip de economie care nu se mai dezvolta in
conformitate cu legita�ile descoperite pina acum de teoria economica.
Astfel, realitatile din aceasta tara, precum §i din alte tari inalt dezvolta-
te, pun sub un mare semn de intrebare, in primul rind, teoria dezvol-
tarii ciclice. Dupa o perioada record de cre§tere economica (eel putin
17 ani), nu exista inca nici un indice ca economia americana ar intra
in faza de criza.
Noua economie poate fi defmita ca un nou tip de econo-
mie, ce cunoa�te ritmuri make stabile de cre§tere econo¬
mica, nu este supusa fluctuapiHor ciclice, iar nivelul scazut al
§omajului nu genereaza inflapa.
Aparuta initial in SUA, „noua economie" se manifesta deja §i in alte

tari dezvoltate, in special in Europa Occidentals §i in Japonia.
Factorii trecerii la „noua economie"

Aceasta schimbare radicala in modul de func�ionare a economiilor dez¬
voltate are la temelia sa a§a-numita „revolutie informationala", zisa §i „a
treia revolutie industriala". Revolutia informationala permite intreprin-
derilor sa aplice in practica, intr-un termen minimal, cele mai moderne
tehnologii, cele mai performante inova�ii, aparute oriunde in lume.
Datorita Internetului, intreprinderile cunosc mai bine conjunctura
pietei, pot stabili mai repede §i mai u§or diverse relatii cu partenerii lor
economici. In urma acestor schimbari a crescut considerabil productivi-
tatea muncii s-au redus costurile de productie. Astfel, produsele fir-

melor americane au devenit mai competitive, bucurindu-se de o cerere
permanenta pe piata mondiala. Totodata, globalizarea, in special libera-
lizarea pietelor de capital §i de marfuri, permite intreprinderilor ame¬
ricane sa dispuna de toti factorii de productie (capital, materie prima,
forta de munca) pe masura necesitatilor, in orice moment.
In fine, revolutia informationala permite atit intreprinzatorilor, cit
§i statului sa cunoasca mai precis situatia reala din economie §i sa ia
cele mai adecvate, mai eficiente decizii. De exemplu, in prezent, SUA
reu§e§te sa manevreze mai bine masa monetara §i alte instrumente ma-
croeconomice.
3. Integrarea economica internationala
Globalizarea fi integrarea economica regionala merg mina in

mina
Globalizarea se desfa§oara paralel cu un proces ce pare a fi opus aces-
teia, §i anume eel de regionalizare a vie�ii economice §i politice, fe-
nomen ce se infaptuie§te prin intermediul integrarii economice Inter¬
nationale.
>
Integrarea economica internationala reprezinta un pro¬

ces de aprqfundare a interdependentelor dintre economiile
naponale. La nivel regional, ea se manifesto prin formarea,
pe baza a doua sau mai multe economii apropiate, a unui
spapu economic unic §i promovarea unor poUtici intersta-
tale coordonate.
Integrarea economica regionala este considerata de unii speciali§ti

un proces de globalizare realizat in cadrul unui numar limitat de tari
§i, totodata, o forma de adaptare, de protejare fata de efectele negative
nedorite ale globalizarii.
In cazul studierii fenomenului „integrarea economica regionala", tre-
buie sa se tina cont de faptul ca aceasta integrare nu poate avea loc de
la sine, in mod automat, ci numai in urma unor intelegeri la nivel in-
terstatal.
Regionalizarea economiei mondiale are la origine nu numai inten-

tia �arilor lumii de a se adapta la realitatile globalizarii. Fenomen com¬
plex, regionalizarea este conditionata de multiple circumstante, atit de
ordin economic, cit §i politic §i chiar militar. Astfel, in Europa Occiden¬
tals, dorinta de a pune capat conflictelor militare din regiune, in pri-
mul rind intre Franta §i Germania, a fost unul din principalele argu-
mente care a „impus" popoarele batrinului §i razboinicul continent sa
se unifice.
Dupa cum se §tie, motivele de ordin politic §i militar au fost §i ra-
min a fi decisive §i in cazul aspiratiei tarilor din Europa Centrala §i
de Est de a adera la Uniunea Europeana. Astfel, potrivit concluziei la
care a ajuns o echipa de cercetatori din 18 tari europene in tranzitie,
„Estonienii considera ca eel mai mare pericol al bunastarii lor vine din
partea Rusiei. Care ar fi cea mai sigura aparare de acest stravechi pe¬
ricol? Integrarea in Europa este cea mai buna garan�ie a suveranitatii
noastre economice'�', repeta ca pe o mantra nationals Pre§edintele Es-
toniei Lennart Meri.
Vom remarca aici ca la fel ca estonienii gindesc §i lituanienii, letonii,
georgienii, precum §i cea mai mare parte din ucraineni §i moldoveni.
Totu§i cauzele de natura economica au jucat rolul decisiv in crea-
rea diferitelor organizatii economice regionale interstatale. Liberalizind
schimburile economice la scara regionala, integrarea economica permi-
te crearea unui spatiu economic unic, a unei piete interne mai vaste,
mai stabile. Avantajele unei asemenea piete se datoreaza conjugarii ur-
matoarelor trei mecanisme; a) intensificarea proceselor de specializare
a economiilor tarilor integrate, b) exploatarea „economiilor de scara", c)
intensificarea concurentei. >
In conditiile unui spatiu economic unic, firmele nationale pot create

mai u§or pina la dimensiunile optime, reu§esc sa efectueze importante
„economii de scara" §i deci pot reduce costul unei unitati de produs.
In consecinta, bunurile fabricate intr-o organizatie economica regiona¬
la sint mai competitive.
„BeTep ToproBHH 3z6viji b Apyryio CTopoHy" in dKonoMunecKoe odospeHue, Chi-

§inau, nr. 12, martie, 1996, p. 17.
Formele fi etapele integrarii economice
Integrarea economica regionala este un proces care evolueaza de la o

etapa la alta §i „imbraca" mai multe forme, in functie de felul in care
se intretin relatiile intre tarile-membre §i de gradul de intrepatrundere
a economiilor acestora. Pina in prezent sint cunoscute cinci forme (§i
etape) ale integrarii economice regionale, §i anume; 1) Zona de comert
liber, numita §i „zona de liber schimb"; 2) Uniunea vamala; 3) Piata co-
muna; 4) Uniunea economica; 5) Uniunea economica §i monetara.
Exista §i alte opinii cu privire la denumirea etapelor §i a formelor
integrarii economice regionale, fapt ce rezulta din Tabelul 23.1.
Prima §i cea mai simpla forma de integrare economica regionala es¬
te Zona de liber schim b. Ea presupune suprimarea taxelor vamale §i a
Tabelul 23.1. Stadiile (etapele §i formele) Integrarii economice regionale
Suprimarea Politica Mobilitatea Rata de Politic]

obstacolelor comerciala factorilor schimb fixa economice
in schimburi- comuna 5i activelor sau moneda comune
le reciproce financiare unica
Zona de liber
schimb
Uniunea
vamala
Pia�a
comuna
Uniunea
monetara
Uniunea
economica
5i monetara
Sursa: Ph. Rollet, Fl. Huart, Du GrandMarche d I'Union iconomique et Monetaire, Cujas, Paris,
1995, p. 17.
MONDOECONOMIE 421
restrictiilor cantitative in relatiile dintre tarile-membre, permitind, tot-

odata, fiecarei tari sa promoveze in relatiile cu „restul lumii" o politica
vamala independenta. Zonele de liber schimb constituie ni§te formati-
uni nestabile, care fie ca dispar cu totul, fie ca se transforma in uni-
uni vamale.
Uniunea vamald presupune, pe linga functionarea Zonei de comert
liber, stabilirea unui tarif comun fata de terte tari. Astfel, Uniunea va-
' » » > '
mala este o intelegere ce vizeaza doar relatiile de schimb intre tari, fara
a afecta insa §i activitatea de productie.
Piata comuna, cea de a treia forma de integrare economica regi-
onala, presupune nu numai suprimarea obstacolelor vamale §i stabi¬
lirea unui tarif vamal comun, ci §i o libera circulatie, in cadrul ta-
rilor-membre, a capitalului, serviciilor §i persoanelor, precum §i o
circulatie perfecta a valutelor nationale pe teritoriul tuturor tarilor-
membre.
Uniunea economica este, in fond, o piata comuna, la care se mai ada-
uga un element principial nou, §i anume aplicarea unor politici econo-
mice comune.
Uniunea economica p monetara mai presupune §i existenta unei mo-
nede unice, care ar substitui monedele nationale §i ar circula liber in
toate tarile-membre.
Uniunea Europeana este deocamdata unica organizatie economica
regionala care a trecut consecutiv prin toate treptele. La 1 ianuarie 1999
a fost introdusa moneda unica euro.
Din 1947 §i pina in 2005 in lume au fost infiintate peste 100 de or-
ganizatii economice regionale, majoritatea dintre care au avut o exis¬
tenta efemera. Totu§i astazi intreaga planeta ramine impartita in vreo
doua duzine de grupari regionale.
Prima, dar §i cea mai evoluata forma de integrare economica regio¬
nala, care a servit drept model §i sursa de inspiratie pentru crearea al-
tor grupari integrationiste, a fost Uniunea Europeana.
In anul 1957, prin Tratatul de la Roma, se constituie Comunitatea
Economica Europeana (CEE), ai carei fondatori au fost Franta, Germa-
nia Federals, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg. Apoi la ea au aderat:
Marea Britanie, Irlanda §i Danemarca (1973); Grecia (1981), Spania §i
422 CURS DE TEORIE E C ONO M ICA
Portugalia (1986), Austria, Suedia §i Finlanda (1995). In anul 1993, este

semnat Tratatul de la Maastricht, prin care GEE se transforma in Uniu-
nea Europeans. Din anul 2004 Uniunea Europeans are 25 de membri.
4. Aderarea la Uniunea Europeana -

obie ctiv strategic prioritar al Republicii Mol dova
Visul de prosperitate economica $i de stabilitate politica

al moldovenilor
Pe parcursul celui de-al XX-Iea secol, Republica Moldova (ce-i drept, cu
denumiri diferite §i cu teritoriul mereu modificat) §i-a schimbat de §ap-
te ori statutul de tara - de la gubernie a Rusiei tariste la stat indepen¬
dent §i de la provincie a Romaniei la Republica Sovietica Socialista Mol-
doveneasca. In anul 1991, pentru a doua oara in acest secol, Republi¬
ca Moldova obtine independents politica. Fiind „independenta", in anul
1994 Moldova este nevoita sa adere la CSI, revenind in sfera de influ-
enta a Rusiei.
»
Astfel, pe parcursul unui singur secol (secolul XX) Republica Mol¬

dova a fost: a) de doua ori stat independent (11 ani); b) de doua ori re-
intoarsa in componenta Romaniei (25 de ani); c) de trei ori sub domi-
natia Rusiei (64 de ani).
Aceste transformari ale statutului tarii §i-au lasat adinc amprenta asu-
pra economiei, culturii §i psihologiei moldovenilor (sau romanilor din
Republica Moldova), care de 7 ori au fost obligati sa porneasca totul de
la inceput. Obosita de atitea schimbari istovitoare, pa§ind in secolul al
XXI-lea, populatia Republicii Moldova, in mod firesc, i§i dore§te pace,
stabilitate §i prosperitate materials. Or, in situatia actuals, stabilitatea §i
bunSstarea pot fi asigurate doar devenind membrS a Uniunii Europe-
ne, cind vom pSrasi a§a-numita „zonS cenu§ie", din care fac parte tarile
care nu §i-au determinat viitorul din punct de vedere geopolitic.
Perspectivele cooperarii in cadrul CSI-ului

In conditiile
> in care lumea trece la forme noi ale diviziunii internatio-
>
nale a muncii, cind comertul traditional cu produse finite este tot mai
mult strimtorat de comertul cu detalii §i parti componente, cind ta-

rile lumii se unesc, dupa principiul teritorial, in diferite organizatii
economice regionale, a fi izolat inseamna a ramine fara viitor. Or, la
momentul actual, din punct de vedere economic, Moldova devine tot
mai izolata. Este adevarat, putem avea relatii comerciale cu toate ta-
rile lumii, dar raminem izolati din punctul de vedere al specializarii
internationale.
Pornind de la analiza proceselor ce se desfa§oara in spatiul ex-so-
vietic, am putea afirma ca CSI-ul nu are nici o §ansa de a se transfor-
ma intr-o noua forma eficienta de integrare economica regionala. Prin
intermediul CSI-ului, Rusia incearca sa-§i atinga, inainte de toate, sco-
purile geopolitice, aceste intentii nemaifiind un secret de stat. Potrivit
declara�iei unui inalt demnitar occidental, „Rusia «hranea» CSI-ul din-
tr-un singur motiv - restabilirea URSS".
O cooperare cu fosta metropola, in limitele actualei specializari a
economiei Moldovei (specializari care, de altfel, o mentine la un nivel
de dezvoltare destul de primitiv), pare sa aiba §i un §ir de avantaje: a)
Rusia ramine a fi cea mai bogata tara din lume in privinta resurselor
naturale. Ea poseda enorme rezerve de gaze naturale, petrol, metale,
carbune, lemn etc. b) Rusia dispune de o forta de munca calificata, in
multe privinte comparabila cu standardele mondiale, care ar putea asi-
gura pe viitor o dezvoltare rapida a acestei tari. c) Rusia duce lipsa anu-
me de marfurile in a caror fabricare este specializata Moldova: produse
alimentare, vin, tutun etc.
Cu toate acestea, obstacolele in calea unei integrari economice efi-
ciente cu Rusia sint §i mai numeroase:
1. Chiar daca am dori acest lucru, este imposibil a ocoli Ucraina pen-
tru a ne integra economic cu Rusia. Ucraina va trata oricind cu
suspiciune sau chiar cu ostilitate orice apropiere strategica §i de
lunga durata intre Moldova §i Rusia.
2. In conditiile regionalizarii vie�ii economice §i ale trecerii la o spe-
cializare intraramurala, principalii parteneri economici ai unei
tari devin vecinii ei cei mai apropiati. (Cel mai important parte-
ner economic al Frantei este Germania, iar al Marii Britanii -
Franta etc.) Or, trecerea la o specializare intraramurala in produ-
cerea detaliilor §i a partilor componente intre Rusia §i Moldo¬

va este nerentabila §i din cauza uria§elor distante dintre aceste
doua �ari, dar §i din cauza nivelului tehnologic scazut al econo-
miei ruse§ti.
3. Rusia nu poate oferi Moldovei nici credite preferentiale, nici aju-
toare tehnice. Rusia nu este in stare sa ofere Moldovei nici teh-
nologii de virf §i nici un management modern. Timp de mai
bine de un deceniu, tara noastra prime§te toate aceste bunuri
doar din partea Occidentului. in prezent, Rusia detine pe pia-
ta mondiala a tehnologiilor de virf un loc foarte modest: circa
1%, fa�a de 39% pentru Statele Unite, 30% pentru Japonia, 16%
pentru Germania.
4. Piata interna a Rusiei nu este atit de vasta dupa cum se crede
de obicei. Piata interna a unei tari este determinate nu de nu-
> >
marul populatiei §i de suprafata acesteia, ci de puterea de cum-

parare a populatiei, care, la rindul ei, depinde de marimea pro-
dusului intern brut. Or, din acest punct de vedere, Rusia ocupa
astazi doar al §aselea loc in Europa, dupa Germania, Franta, Ita¬
lia, Marea Britanie §i Spania.
Republica Moldova fi criteriile economice de aderare la UE

Toate documentele ce reglementeaza relatiile Moldovei cu UE prevad o
apropiere intre aceste doua parti, dar o apropiere numai pina la „por-
tile" UE. Republicii Moldova nu i s-a raspuns niciodata direct „in-
trati!" Ce-i drept, nici Moldova nu a batut vreodata cu fermitate in
u§a inchisa.
Dupa cum se §tie, la temelia deciziei de extindere a Uniunii Europe-
ne s-a aflat ideea intoarcerii in sinul Europei civilizate a tarilor socia-
liste, care timp de circa cinci decenii s-au aflat sub dominatia sovietica.
In atingerea acestui obiectiv, Europa Occidentals a dat dovada de gene-
rozitate §i insistenta, deschizind fara ezitare tarilor din Europa Centrala
§i de Est neimplicate in actiuni militare perspectiva aderarii la Uniunea
Europeana. Cu o singura exceptie - Republica Moldova, unica tara din
Europa devenita de nevoie socialists §i sovietica dupa anul 1945 care nu
a ob�inut inca statutul de tara asociata la Uniunea Europeana.
MOND OEC ONO MI E 425
In prezent, relatiile dintre Republica Moldova §i Uniunea Europea-

na sint reglementate de „Acordul de Parteneriat §i Cooperare" (APC).
Punind accentul pe dimensiunile de cooperare, APC-ul nu deschide in-
ca nemijlocit calea aderarii RM la UE. Acest acord este oriental, mai
degraba, spre „europenizarea" Moldovei §i slabirea influentei Rusiei, spre
apropierea tarii noastre de criteriile de aderare. Un nou pas in directia
apropierii de Europa Occidentals a fost semnarea in anul 2004 a Pla-
nului de Actiuni „Moldova - Uniunea Europeana".
In cazul obtinerii de catre tarile din Europa Centrala §i de Est a
statutului de „membru asociat" al UE, s-a �inut cont, in primul rind,
de anumite considerente politice, precum §i de apartenenta geografica
a acestor tari la continentul european. Cu alte cuvinte, extinderea UE
spre Est s-a efectuat in conformitate cu deciziile conferintei de la Ma¬
drid (decembrie 1995), potrivit carora „largirea UE porne§te deopotri-
va de la o necesitate politica §i de la necesitatea asigurarii stabilitatii §i
securita�ii pe continent".
Oricum, tarile candidate trebuie sa corespunda criteriilor de con-
vergenta adoptate la Maastricht (decembrie 1991) cu privire la rata infla-
tiei, rata dobinzii, deficitul bugetar §i datoria publica. Printre alte con-
di�ii, de o importanta deosebita este existenta unui flux de marfuri in-
tre tara candidata §i UE mai mare decit fluxul de comert cu tarile ter-
te. Cu alte cuvinte, Uniunea Europeana trebuie sa devina principalul
partener comercial al tarii candidate. Pina la inceperea negocierilor de
aderare este necesar, de asemenea, ca tara candidata sa aiba acel nivel
de specializare a economiei sale care i-ar permite promovarea unui co¬
mer� intraramural.
Dupa cum se §tie, Uniunea Europeana a acceptat in calitate de can¬
didal la aderare doar tarile cu economii similare celor europene, adi-
ca cu economii inalt dezvoltate §i „sanatoase" din punct de vedere fi-
nanciar. In cazul actualei extinderi spre Est insa, s-a facut o exceptie,
UE deschizind portile pentru un §ir de tari care au un nivel general
de dezvoltare mult mai scazut decit eel european. Astfel, cele zece tari
- Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Romania, Bulgaria, Esto¬
nia, Lituania §i Letonia - au avut, in momentul depunerii cererilor de
aderare la UE (in anii 1994 §i 1995), toate impreuna, in medie, un pro-

dus intern brut pe locuitor egal cu mai putin de o treime din nivelul
respectiv mediu al UE - 12.
De§i rezultatele reformelor intreprinse in ultimul deceniu in Repu-
blica Moldova sint modeste, nivelul ei general de dezvoltare economica
corespunde, in linii mari, nivelului pe care 1-au avut unele tari in mo-
mentul semnarii acordurilor de asociere la Uniunea Europeana. Astazi
ea face fata criteriilor de aderare la UE intr-o masura mult mai mare ca
acum 10 sau chiar 5 ani. Tara noastra nu are azi alta alternativa, ceea
ce este foarte important, de aceea, integrarea europeana devine treptat
prioritatea absoluta a Republicii Moldova, singura cale de asigurare a
stabilitatii politice §i prosperitatii economice.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1. Adumitracesei, I.D., Niculescu, N.G., Niculescu, E. (coordonatori), Eco-
nomie politicd. Teorie politicd economicd pentru Romania. I, II, III,
Polirom, Ia§i, 1999.
2. Bacescu, M., Bacescu-Carbunaru, A., Macroeconomie intermediard, Edi-
tura Universitara, Bucure§ti,'2004.
3. Beitone, A., Buisson, Em., Dollo, Ch., Le Masson, Em., Economie, DAL-
LOZ, Paris, 2004.
4. Belli, Nicolae, Tranzifia mai grea decit un rdzboi. Romania 1990-2000,
Expert, Bucure§ti, 2001.
5. Chirca, Sergiu, Mecanismele economice, Bucure§ti, 1999.
6. Cretoiu Gh., Cornescu, V., Bucur, I., Economie, ALL Beck, Bucure�ti,
2003.
7. Curs de economie politicd. / Coordonatori: lordache Stelian, Lazar Cos-
tinel, Editura Economica, Bucure§ti, 1999.
8. Didier, Michel, Economia. Regulile jocului, Humanitas, Bucure§ti, 1994.
9. Dobrota, Nita, Economie politicd, Editura Economica, Bucure§ti, 1997.
10. Economie. ASE Bucure§ti, Editia a 7-a, Editura Economica, Bucure�ti,
2005.
11. Economie politicd I, II. / Coordonatori: C. Enache, C. Mecu, Editura
Fundatiei Romania de Miine, Bucure§ti, 2004.
12. Economie contemporaine en 10 legons. Sous la direction d'lvan Sam¬
son, DALLOZ, Paris, 2004.
13. Genereaux, Jacques, Economie politicd. Microeconomie, ALL BECK, Bu-
cure§ti, 2000.
14. Hardwick, Ph., Langmaed, L, Khan, B., Introducere in economia poli¬
ticd modernd, Ia§i, Polirom, 2002.
15. Heertje, A., Pieretti, P., Barthelmy, Ph., Principes d'economie politique,
De Boeck Universite, Bruxelles, 2003.
16. Nechita, Vasile, Ciuperca, L., lorga, A., Econorkie, Sedcom libris, Ia§i,
2001.
17. Ignat, Ion, Pohoata, Ion, Clipa, Nicolae, Lutac, Gheorghe, Economie
politicd, Editura Economica, Bucure§ti, 2000.
18. Maillet, Pierre, RoIIet, Philippe, La croissance economique, Presses Uni-
versitaires de France, Paris, 1998.
19. Moldovanu, Dumitru, Economia Moldovei in capcana globalizarii
tranzitiei. Arc, Chi§inau, 2004.
20. Moldovanu, Dumitru, Economie politicd, Arc, Chi§inau, 2001.
21. Munteanu, V., Bucur-Sabo, M., Irimia, M., Butnaru, A., Economie, Sed¬
com Libris, Ia§i, 2005.
22. Prahoveanu, Eugen, Fundamente de teorie economica, Sylvi, Bucure§ti,
1999.
23. Samuelson, Paul, Nordhaus, William, Economie politicd, Teora, Bucu-
re§ti, 2000.
24. Sorocean, Olga, Fihp, Nelly, Introducere in teoria economicd, Ed. ASEM,
Chi§inau, 2005.
25. Soros, George, Despre globalizare, Ia§i, Polirom, 2002.
26. Stiglitz, E. Joseph, Walsh, E. Carl, Economie, Editura Economica, Bu-
cure§ti, 2005.
27. Stiglitz, E. Joseph, Principes d'economie moderne, De Boeck Universite,
Bruxelles, 2003.
28. §tirbu, Elena, Economie, Sercom Libris, Ia§i, 2005.
29. JlMncMUi M.B., dKOHOMUKa, Msfl. Oiviera-JI, MocKBa, 2004.
30. Kypc SKOHOMUHecKou meopuu, Msfl. 5-e, Flofl o6meM peA- npo(|). He-
nypMHa M.H. m npocj). KMceneBOM E.A., KwpoB, «ACA», 2006.
31. UlMiuKaH HaAe�fla, CoepeMeHuwe coiiuanbHO-aKonoMunecKue ueza-
mendeHiiuu, Msfl. ASEM, KMiuMHsy, 2005.
32. dKOHOMUHecKan meopua (nonumsKOHOMUfi), Ilofl pefl. B.M. BnA�inMHa
M r.n. �ypaBneBOM, MocKBa, 2000.
33. dKOHOMunecKan meopua., Ilofl pefl. B.J�. KaMaesa, Msfl. Ltenxp B7IA-
j]�OC, MocKBa, 2004.
34. dKOHOMUKa, Ilofl pefl. A.C. BynaxoBa, Mag. Skohommct, MocKBa, 2004.
Editura ARC, str. G. Meniuc nr. 3, Chi§inau
Tel.: (3732) 73-53-29, 73-36-19. Fax: (3732) 73-36-23
E-mail: cedbirsa@moldnet.md
Imprimat la „Tipografia Centrala�

str, Florilor nr. 1, Chi�inau
Com. nr. 284
Nascut in anul 1946 in satul Piatra, Orhei. Absolvent al Universitatii de
Stat din Chi�inau (1968). Doctorantura (1975-1979) la Catedra de
Economie Politica a Universitatii „M.V. Lomonosov" din Moscova. Doctor
habilitat in stiin�e economice, profesor universitar. Membru al Uniunii
Scriitorilor din Moldova (din 1990). Membru al Consiliului Economic
Suprem de pe linga Presedintele Republicii Moldova (1997-2000) §i de pe
linga prim-ministrul Republicii Moldova (2001-2003). Membru-
corespondent al Academiei de Stiin�e a Republicii Moldova (din 2007).
Activitatea profesionala: 1968-1991 — asistent, conferen�iar la
Universitatea de Stat din Chi§inau. In anii 1982-1985 este profesor de
economie la Universitatea din Bomaco, Mali. O data cu deschiderea ASEM
(1991), indepline�te pina in 1998 func�ia de $ef al Catedrei de Economie
Politica $i Doctrine Economice. Din 1994 pina in prezent este decan al
Faculta�ii de Rela�ii Economice Internationale, ASEM, al carei ctitor este.
Profesor invitat la Universitatea PMF Grenoble, Franca (din 2003)
§i la ASE Bucure�ti (1999).
Discipline predate: teoria economica, doctrine economice, economia
rela�iilor externe ale Republicii Moldova, economia mondiala.
A publicat peste 120 de lucrari $tiintifice, metodice $i de publicistica
artistica in Moldova, Romania, Rusia, Franca, Grecia, Mali.

Teorie Economica PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teorie Economica PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dumitru Moldovanu

La Editions Ant. N. Sakkouias, Crecia (coautor fi coordonator)

La Editura Cartea Moldoveneasca

Lectori: Adriana Hristov, Gheorghe Chiri\a

Difuzare: Societatea de Distributie a Car�ii „Pro-Noi"

Descrierea GIF a Camerei Najionale a CSr�ii

Partea a Il-a. MICROECONOMIE 55

V. COMPORTAMENTUL (TEORIA) PRODUCATORULUI.

Partea a Ill-a. MACROECONOMIE 197

XVIII. OCUPAREA §I §OMAJUL 328

Partea a IV-a. MONDOECONOMIE 377

Cartea pe care o tineti in mina se dore§te a fi un curs de lectii de teorie

I. TEORIA ECONOMICA IN SISTEMUL §TIINTELOR

Evolutia ftiin�ei economice

Initial, §tiinta economica avea denumirea de „economie politica" §i

Desprinzindu-se treptat de la trunchiul comun care era „economia po¬

te economice, cum ar fi: contabilitatea industriei; managementul per-

Teoria economica - �tiinta fundamentala

Despre cultura economica

tul unor asemenea titani ai gindirii ca A. Smith, K. Marx sau J. Keynes

2. ObiectuI de studiu al teoriei economice

Aparitia fi denumirea �tiintei

termenul „economie politica" a fost pe larg utilizat, pentru a desemna

Cum a evoluat obiectui de studiu al teoriei economice?

modalitatilor de optimizare a relatiei resurse limitate-nevoi nelimitate,

Tabelul 1.1. ObiectuI de studiu al teoriei economice (economiei poiitice)

2. Marxismul Rela�iile de product ie

4. Marginali§tii (microeconomia) Co mport ament uI agen�ilor economic!,

5. Keynesismul ( macroeconomia) Mecanismul functionarii economiei

7. Teoria sintezei neoclasice Avutia nationala; formele §i motiva�ia

3. Structura cursului de teorie economica

doeconomia. Oricum, prezentul curs de teorie economica are doua bra-

derdependenta este atit de fireasca §i profunda incit unii economi§ti con-

Istoria industriei de automobile, subliniaza in aceasta ordine de idei

muncii: comertul international, integrarea economica regionala, fluxu-

Economia pozitiva economia normativa

se materializeaza prin elaborarea programelor de dezvoltare social-eco-

In ultimele doua decenii, economia normativa s-a aflat la temelia

4. Principiile (ideile calauzitoare) fi functiile teoriei

Doua secole de cautare a principiilor teoriei economice

Principiile teoriei economice

2) Costul unui bun, al unei acfiuni operafiuni reprezintd §ansa sa-

actiuni economice unii cu altii, in timp ce ultimele trei vizeaza modul

Functiile teoriei economice

mic al cetatenilor unei tari, in familiarizarea cu modul de functi-

5. Metoda fi instrumentele de analiza economica

Metode de sorginte psihologica fi mecanico-matematica

Metoda constituie totalitatea mijioacelor, instrumentelor fo-

Metoda istoricd porne§te de la adevarul ca orice fenomen econo¬

Apropo... despre legile economice

II. ACTIVITATEA ECONOMICA. NEVOI �1 RESURSE

Nevoile ca punct de pornire al tuturor actlvitatilor umane

Omul are nevoie de hrana §i locuin�a, dar §i de lumina soarelui, de

In functie de caracterul tridimensional al existentei umane (biolo¬

Nevoi sociale, de comunicare,

Nevoi fiziologice, de hrana, sexuale, de adapost Ny

Figura2.1. Piramida nevoilor a lui A. Maslow

Clasificate dupa gradul de compl�xitate, determinat de nivelul dez-

Legea crefterii nevoilor umane

Raritatea resurselor economice

Resursele economice sint folosite atit de persoanele fizice, cit §i de

Resursele economice constituie cea de a doua premisa a oricarei

2. Problema alegerii fi utilizarii eficiente