Factorii mutageni

Frecvența mutațiilor poate spori esențial sub acțiunea unor factori numiți factori mutageni.
1. Factorii mutageni fizici (radiația, temperaturile externe, ultrasunetul)
Dintre factorii fizici, radiațiile au o deosebită influență. Există radiații neionizate și ionizate.
Radiațiile neionizate (razele ultraviolete) – determină reacții fotochimice; provoacă modificări genetice la
nivelul ADN-ului; se aplică pe larg întru ameliorarea microorganismelor.
Radiații ionizate (razele alfa, beta, gama, Roentgen) – afectează țesuturile vegetale și animale, provocînd
modificări în materialul ereditar; provoacă radioliza apei și formarea peroxizilor de hidrogen; inhibă
diviziunea celulară; provoacă mutații numeroase la nivelul ADN-ului și cromozomului.
Există mai multe unități de măsură a iradierii: roetgen, rad, gray.
Organismele vii posedă o anumită radiosensibilitate, care diferă de la organism la organism. Pentru a
releva sensibilitatea organismelor la iradiere, se utilizează două măsuri:
a) Doza letală 100 (DL 100) – doză la care mor toate organismele tratate într-un interval de 30 de
zile de iradiere;
b) Doza letală 50 - doză la care mor 50% din organismele tratate într-un interval de 30 de zile de
iradiere;
Efectul iradierii depinde de un șir de factori:
Natura speciei; etapa ontogenezei (plantele tinere sunt mai radiosensibile decît cele mature); gradul de
specializare a celulei (celulele diferențiate sînt mai rezistente la radiații decît celulele meristematice);
numărul de cromozomi (speciile cu un număr mic de cromozomi sînt mai radiosensibile decît speciile cu
un număr mai mare de cromozomi); diverși factori ai mediului (temperatura, concentrația de gaze,
umiditatea).
2. Factorii mutageni chimici (agenții alchilanți, analogii purinelor și pirimidinelor:
Agenții alchilanți (iperita, epoxizii, etilenimina, mitomicina, aldehida formică) – stagnează divizarea
celulară; provoacă erori în replicarea moleculelor de ADN; determină eliminarea bazelor purinice.
Analogii purinelor și pirimidinelor (5-bromuracilul, 2-aminopurina) – provoacă „erori de înlocuire” în
molecula de ADN, deoarece se includ în molecula de ADN, substituind anumite baze azotate.
Alte substanțe chimice mutagene (acidul nitros, formalina, pesticidele, metalele grele) – posedă o acțiune
mutagenă mai pronunțată; au un mecanism specific de acțiune; în anumite condiții unele substanțe
chimice mutagene au și un efect antimutagen; unele substanțe chimice depășesc esențial spectrul
mutațiilor genice.
Substanțele mutagene pot să ajungă în țesuturile plantelor sau animalelor fie direct, fie indirect.
Pesticidele pot provoca, odată cu mutațiile, și diverse dereglări psihice, deoarece afectează sistemul
nervos central. Unele îngrășăminte minerale (nitriții, nitrații) influențează negativ dezvoltarea
organismului uman. Ele provoacă diferite mutații cromozomiale și dereglări ale sistemului nervos central.
3. Factorii mutageni biologici (virusuri, microplasme) – provoacă diverse mutații la nivelul ADN-
ului sau cromozomilor; afectează diferite grupe de organisme (plante, animale, mocroorganisme).
În comunitățile naturale de organisme există diferite virusuri și microplasme care pot afecta ereditatea
organismelor. Pentru a diminua acțiunea nocivă a substanțelor mutagene, pot fi utilizate anumite
substanțe chimice și factori fizici care stimulează procesele fiziologice și biochimice ale organismelor vii.
Acești agenți au fost numiți antimutageni.
Antimutagenii exercită o acțiune diversă: scad frecvența aberațiunilor cromozomiale; intensifică
procesele de reabilitare a ADN-ului; neutralizează diferiți agenți mutageni; activează sistemele enzimatice
ale celulei care asigură detoxifierea agenților mutageni.