Cum e lumea – clasa a VII-a

Narațiunea - este o relatare a unor întâmplări într-o ascensiune de

momente. 
    Narațiunea este modul de expunere caracteristic al epicului.
Autorul povestește fapte și întâmplări prezentate într-un loc și un timp
determinate. Toate aceste întâmplări dintr-o narațiune, legate de personaje,
formează acțiunea. La acțiune, participă personajele literare, care pot fi oameni,
dar și plante, animale sau lucruri animate de autor (ca in basme, legende sau
fabule). De regulă, însă, narațiunile prezintă întâmplări din viața oamenilor,
acele întâmplări prin care scriitorul definește firea, caracterul, felul de a fi al
personajului literar sau, atunci când apar personaje colective, modul de viață al
societății omenești, într-o anume epocă. 
   Naraţiunea alternează cu descrierea şi dialogul,Iar relatarea se poate
face la persoana I -narator subiectiv sau la persoana a III-a -narator obiectiv.
Titlul povestirii,,Cum e lumea”poate fi o întrebare,poate fi o
exclamație dezamăgitoare a unei ființe care,probabil, și-a zis că în loc să aibă o
viață perfectă într-un loc zăbrelit,mai bine șă-și ia libertatea să o transforme
într-o aventură și să meargă înainte,să cunoască o altă lume visată.
 Acțiunea povestirii începe într-o dimineață,într-o grădină
zoologică,unde un pui de urs a fost trezit de aripile unui fluture poposit pe un
ciulin.Liniștea din jur îl nemulțumește,nu-i place roata de cauciuc,doar apariția
îngrijitoarei,care dă de mâncare celorlalte animale și-i oferă,vorbindu-i
prietenoasă,o pară gustoasă,îi aduce un moment fericit.Dar rămâne singur
căutând fluturele ce zboară liber,,departe”-este lumea despre care crede că
există dincolo de cușca lui,de unde vin
sunete,mirosuri,ființe.Acel,,departe”,loc,,de dincolo”,visat,al unei alte lumi
diferită de,,lumea de aici”,strâmtă,în cușcă-este lumea fluturelui,a zborului.
Personajul povestirii este Bianca,ursuleț-fetiță,care pleacă din parcul
zoo în,,lume”pe urmele fluturelui-a speranței,a zborului liber, a unui nou
început.Ochii curioși descoperă splendoarea lumii,,de dincolo”,a misterului,a
altei vieți fără zăbrele:lacul rațele,copacii,iarba înrourată.Vede
fericirea,libertatea.Repetarea adverbului,,acum”accentuează momentul trăit în
prezent,al acțiunilor desfășurate rapid cu dorința de a cunoaște lumea,văzând
aspecte noi ale vieții.
Povestirea este întreruptă de dialogul unei mame îngrijorate care a
urmărit o știre la tv despre un urs ce umblă pe străzile Sibiului.Fiica sa,Mara
Dumitrescu dorește să ajungă la noul loc de muncă,apoi la serviciul pașapoarte
și nu ia în seamă atenționarea mamei sale,pleacă și surprinsă observă liniștea
orașului.Doar la ,,pașapoarte”oamenii sunt agitați,îi strigă să plece,apoi apar
oamenii de ordine,vânătorii.Și-l vede pe ursuleț ghemuit într-un ghiveci cu
mușcate,căutând o scăpare.Gândurile ursulețului sunt redate cu repeziciunea
scăpării a reîntoarcerii în cușca unde este în siguranță.Impresionant este gestul
fetei care devine apărătoarea ursulețului cu propriul trup.Glonțul ucigaș este
asemenea vântului ce scutură petalele unei flori,iar pe pavaj sunt picăturile vieții
puiului ce a dorit să descopere și să ajungă în locuri noi,fără a  crede că lumea
era prea mare pentru el.
În ultimele clipe vede petalele roșii ce zboară ca un fluture spre
libertatea dorită.
Fiecare ființă a înțeles că înfruntarea unei lumi întregi și a unui nou
mediu de unul singur poate să fie o experiență nefericită.
Ursulețul a dorit ca printr-o aventură s-ar cunoaște pe sine,ar cunoaște
lumea,libertatea,iar fata a dorit să salveze lumea ,salvând o viață.