Ion

de Liviu Rebreanu
- Scena horei -

REZUMAT
Intr-o zi de duminica locuitorii satului Pripas se afla la hora in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim
Oprea. Aici toti oamenii din sat sunt prezenti. Atmosfera de sarbatoare este intretinuta de cei trei
lautari, Briceag, Holdea si Gavan care canta atat de inversunat ca aproape isi rup arcusurile. De la
hora nu lipsesc nici fruntasii satului , primarul si chiaburii care discuta separat de taranii mijlocasi
asezati pe prispa. Fetele ramase nepoftite privesc la hora ,iar mamele si babele, mai retrase vorbesc
despre gospodarie. Copiii se amesteca in joaca printre adulti. La un moment dat apare si Savista,
oloaga satului . Toata lumea se opreste,barbatii isi scot palariile,cei care stateau pe prispa se
ridica,caci venisera preotul Belciug impreuna cu doamna Maria Herdelea,nevasta invatatorului,cu
domnisoara Laura si cu Titu. In acest timp Ion isi daduse intalnire cu Ana,in gradina sub nuc.In timp
ce stateau imbratisati,au fost vazuti de catre Ilie,fratele de cruce al lui George,caruia ii si spune
imediat.Acesta impreuna cu tatal Anei,se duc la locul cu pricina,iscandu-se un scandal ,cu tot felul de
reprosuri. Baciu il acuza pe Ion ca ar vrea sa-i suceasca mintile Anei pentru a-i lua pamantul . Dupa
toate acestea oamenii se imprastie unii ducandu-se la casele lor iar altii spre carciuma.

Scena Horei este momentul in care cititorul dezvaluie personajele. La aceasta iau parte Ion al
Glanetasului, chiaburii, Ana, florica, Vasile Baciu, primarul, preotul Belciug, Herdelea si familia
lui, Ilie Onu, George Bulbuc si cei trei lautari.

Scena este redata cinematografic, autorul dezvaluind fiecare miscare a Somesanei, un dans care le
starnea buna dispozitie localnicilor. Acesta exemplifica pasii specifici , vigoarea dansului si navala
cantecului sustinut de catre lautari “ Cu cat Briceag inteteste cantecul...flacaii trec fetele pe sub mana, le
dau drumul sa se invarteasca singure, topaie pe loc ridicand talpile, isi ciocnesc zgomotos calcaiele, isi
plesnesc tuercii cizmelor...Numai arar vreunul mai tantos incepe o chiuitura in tactul zvapaiat..”

SIMBOLISTICA
Simetria romanului Ion rezulta si din scena horei . Din punct de vedere simbolic , hora corespunde
motivului "cercului" , sugerand ciclitatea . Hora reprezinta viata , reunind toate personajele
semnificative in evenimentele ce vor fi narate . Hora este o pagina etnografica memorabila prin jocul
traditional, vigoarea flacailor si candoarea fetelor prin lauta tiganilor care compune imaginea unui ritm
impetuos “ De tropotele jucatorilor se hurduca pamantul. Zecile de perechi bat Somesana cu atata
pasiune ca potcoavele flacailor scapara scantei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se
invaltoreste, se aseaza in straturi joase pe fetele brazdate de sudoare, luminate de oboseala si de
multumire”. Hora e un eveniment cu semnificatii adanci in traditia satului. Aici oamenii stau asezati dupa
prestanta si locul fiecaruia intr-o ierarhie nescrisa , dar respectata de toti. De aici se disting categoriile
de bogatasi si saraci. Cele doua grupuri de barbate reprezinta stratificarea economica. Femeile in varsta
stau si se uita la cei tineri amintindu-si ,parca, de tineretea lor. Alaturi de acestea se afla fetele nepoftite
care se uitau “ cu jind, soptindu-si uneri cine stie ce si izbucnind in rasete silite”.
Naframa de matase de pe capul femeilor simboliza faptul ca erau casatorite si puteau intra in hora doar
cand barbatul vroia sa o ia la joc.
În tradiţia populară “ieşitul la horă” însemna trecerea celor care implineau varsta cuvenita în rândul
fetelor şi flăcăilor. De numele acestui dans se leagă şi expresia “dacă ai intrat în horă, trebuie să joci”,
ceea ce înseamnă că un lucru început trebuie dus până la capăt. Hora nu este un eveniment oarecare, ci
unul care oferă prilejul unei autentice manifestări de sărbătoare în viaţa comunităţii, fetele de la hora
avand o vestimentatie deosebita. Cele care jucau in hora erau imbracate in ii albe, acestea semnificand
si puritatea lor dar si porturile populare specific zonei. Cele tinere aveau “ la urechi si in cosite” “
buchetele de vazdoage pestrite si in mana cate un manunchi mai marisor” acestea urmand sa fie daruite
baietilor care le invitau la hora pentru a si le pune in palarie. Este un ritual bine stabilit accentuand
respectarea traditiei ardelenesti.

CARACTERIZAREA PERSONAJELOR

Familiile prezente la hora sunt stratificate pe plan social in: tarani bogati, cu mult pamant
( Baciu, Bulbuc) si tarani saraci, fara pamant (Glanetasu, Florica). Intelectualitatea satului era
reprezentata de invatatorul Herdelea, preotul Belciug si de primar. Acestia erau respectati in sat
si aveau un statut privilegiat, in discutiile lor nu se amesteca taranimea.
In aceasta framantare continua, actiunile invalamasite, patimile, micile conflicte ale
personajelor redau tocmai realitatea nefardata a vietii, autenticitatea ei cea mai expresiva.
Intelectualii satului, Zaharia Herdelea , preotul Belciug si Titu Herdelea au rolul de personaje-
reflector care interpreteaza atitudinea celorlati oameni.
Rebreanu ii face o scurta fisa lui Ion , din care aflam ca era baiatul lui Alexandru Glanetasu si al
Zenobiei .Ion , taran harnic , dar sarac, o iubeste pe Florica insa ii face curte Anei pt ca este
bogata .Ion este urmarit incontinuu cu interes . Setea de a fi bogat , de a avea pamant , este
conturata prin faptul ca o curteaza pe Ana, fata instarita . Personajul se construieste din
actiuni , comportament , relatiile cu lumea . El se distinge dintre flacaii satului prin infatisarea
fizica si prin orgoliu , nepusortand cuvintele jognitoare ale lui Vasile Baciu “sarantoc”.
Personajele Ion-Florica , George-Ana se afla in contrast . Ana si Florica par a fi create dupa modelul
basmului , in antiteza: Florica este frumoasa , dar saraca , in timp ce Ana este urata , dar bogata . De
asemenea , George este cel mai instarit flacau din sat , in timp ce Ion este cel mai sarac .

Scena Horei este momentul in care cititorul face cunostinta cu majoritatea personajelor si cu
relatiile statornicite intre ele, conflictuale sau nonconflictuale. In centrul intamplarilor se afla
Ion al Glanetasului . Inca de la inceput este prezentat conflictul dintre Ion , personajul
principal , si Vasile Baciu , tatal Anei , fata cu care Ion vrea sa se casatoreasca . A fost atras mai
mult de averea acesteia decat sa se lase indemnat de ''glasul inimii '' .
Tot aici , la hora ,se afla preotul Belciug si o parte a familiei Herdelea , protagonistii unui alt
conflict evident , prin adoptarea unor atitudini diferite fata de Vasile Baciu . Naratorul schiteaza
conflictul latent dintre Ana si tatal ei care bea foarte mult , conflictul interior al lui Ion , care nu
stie ce sa aleaga , iubirea pt florica sau pamanturile Anei. Savista este oloaga satului care
tulbura apele atunci cand isi face aparitia.
TIPUL DE NARATOR
Pe parcursul scenei se denota prezenta unui autor obiectiv si omniscient care intervine prin
comentarii explicative “ vaduvia-i-saracie lucie ce agoniseste un cap de barbat intr-o viata
intreaga, muiere nepriceputa prapadeste intr-un an de zile, si mai putin “ si impersonal, care
relateaza de la persoana a3a dand veridicitate evenimentelor. Naratorul inregistreaza detaliile
si evenimentele asemenea unei camere de luat vederi .

EXPRESIVITATE

Tipul narativ al scenei este auctorial , evidentiand viziunea din spate . Scena este caracterizata prin
coerenta , prin antiteza si gradatie . Stilul este sobru , de o banalitate aparenta , specifica relatarii
obiective si omnisciente . Limbajul intrebuintat este bogat in regionalisme , fiind specific mediului
rural :"sura , zaduf , sopron , palc" . Scena este memorabila nu doar datorita faptului ca dezvaluie
conflictele romanului , dar si datorita dinamismului cu care este realizata . Verbe precum "se hurduca ,
bat , scapara , se invaltoreste " au rolul de a sugera vitalitatea scenei . Lipsesc insa figurile de stil ,
exprimarea este obisnuita , specifica romanului realist , Rebreanu adoptand un stil anticalofil . ( =care nu
acorda o atentie deosebita ori excesiva a expresiei)

CRITICI LITERARE Aurel Sasu observa ca Ion renunta la erosul identificat in Florica pentru a se
indrepta spre tema pamantului . Lucian Raicu demonstreaza ca renuntand la eros , Ion se indeparteaza
defapt de sine , constientizand mai tarziu realitatea tragica . In arta prozatorilor romani , Tudor Vianu
considera ca Vasile Baciu si Ion reprezinta "pasiuni identice " . Nicolae Manolescu observa ca , intr-
adevar , la Rebreanu exista o adevarat tiarnie a semnificativului , ca in incipiturile rebreriene totul
semnifica ceva , f iecare detaliu este o sugestie a unu destin. Despre aceasta scena a romanului, Aurel
Goci spune ca este inceputul drumului lui Ion spre a-si implini scopul: „Initial, Ion are sentimentul rusinii
morale, ceea ce in varianta sociala inseamna saracie; Ana, Florica, isi pierd in constiinta lui orice contur
real, devenind embleme ale valorilor reprezentate. Mama, Zenobia, este intr-un fel inspiratoarea
tuturor actiunilor lui Ion, direct sau printr-un contra-exemplu. Strategia lui Ion incepe cu Jocul, mometul
ceremonial devenind impuls erotic: dansul, chemarile, alcoolul, clocotul sangelui.”
Pentru Eugen Lovinescu, Ion este un erou cu o psihologie complexa, inteligent si care actioneaza
intotdeauna conform unui plan: „Ion, expresia instinctului de posesie a pamantului in seviciul caruia
pune inteligenta, o viclenie procedurala si, cu deosebire, o vointa imensa (...) Redus la un instinct
puternic, Ion e un om de vointa si de actiune simplu, frust si masiv, el pare crescut din pamantul iubit cu
ferocitate.”
George Calinescu insa, vede in Ion un om lipsit de inteligenta, condus numai de brutalitate si reactiile
primare ale subconstientului, fara contiinta premeditarii si a reflexiei: „Actele lui Ion au aerul unor
defecte ale deliberatiei si nu sunt defapt decat viclenii ale unei fiinte reduse”