TEORIA CONSUMATORULUI

Utilitatea economică
Ce ştim despre...
1. Noţiunea de utilitate cunoaşte în economie două accepţiuni: utilitate în sens general,
sau intrinsecă şi utilitate economică. Utilitatea intrinsecă exprimă capacitatea unui bun de a
satisface o nevoie datorită proprietăţilor sale. De exemplu, toţi suntem de acord cu afirmaţia
că o umbrelă ne apără de ploaie. Utilitatea intrinsecă a umbrelei, dată de caracteristicile sale
(este realizată dintr-un material impermeabil, are o anumită formă ş.a.) este capacitatea de a
ne apără de ploaie. Ea este aceeaşi pentru toată lumea: Anca, Andreea, Marius etc. şi nu
depinde de ceea ce credem noi despre acea umbrelă. De aceea spunem că utilitatea intrinsecă
are caracter obiectiv: nu depinde de aprecierile subiective ale indivizilor.
Utilitatea economică, spre deosebire de cea intrinsecă, are caracter predominant
subiectiv. Motivul? Ea exprimă capacitatea unui bun economic de a satisface nevoia unui
consumator dat, cu gusturi şi preferinţe specifice. De exemplu, dacă umbrela despre care am
vorbit are culoarea roşie, iar dumneavoastră nu vă place această culoare, nu o veţi cumpăra,
ceea ce înseamnă că pentru dumneavoastră ea nu are utilitate economică, ci are doar utilitate
intrinsecă. Utilitatea economică este diferită de la un consumator la altul. Mai mult, ea diferă
pentru fiecare unitate suplimentar consumată dintr-un bun. Dacă în exemplul cu umbrela,
aveaţi acasă circa cinci umbrele, chiar dacă cea roşie vă plăcea, nu aţi fi cumpărat-o pentru că
nu aveaţi nevoie de ea. Aceasta înseamnă că cea de-a şasea umbrelă avea pentru
dumneavoastră utilitate zero.
NU CONFUNDA!
Utilitatea intrinsecă cu Utilitatea economică; utilitatea intrinsecă este obiectivă, dată de
proprietăţile bunului, pe când cea economică este preponderent subiectivă, dată de
aprecierea consumatorului.

NU CONFUNDA!
Utilitatea intrinsecă cu Utilitatea economică; utilitatea intrinsecă este obiectivă,
dată de proprietăţile bunului, pe când cea economică este preponderent subiectivă, dată de
aprecierea consumatorului.
2. Utilitatea totală (UT) exprimă satisfacţia totală resimţită de un consumator dat prin
consumul unei anumite cantităţi dintr-un bun economic. Utilitatea marginală (UM) este
satisfacţia suplimentară resimţită din consumul ultimei unităţi dintr-un bun. Putem scrie că: UM
=
ΔUT / ΔX, în care X este bunul economic consumat. Pe măsură ce se consumă neîntrerupt
dintrun bun, utilitatea marginală scade, iar utilitatea totală creşte cu o raţie descrescătoare
reprezentată
de utilitatea marginală. Ca să inteIegeti de ce, să luăm următorul exemplu: veniţi de la şcoală la
prânz şi vă este îngrozitor de foame, dar nu aveţi la dispoziţie decât friptura la grătar. Mâncaţi
prima bucată de friptură, fără de care simţeaţi că veţi leşina de foame şi pe care o apreciaţi ca
vitală, dar încă nu v-aţi săturat, o mâncaţi şi pe a doua, dar parcă aţi mai mânca; la a treia bucata
vă săturaţi, ceea ce înseamnă că aţi atins punctul de saţietate. Desigur că vă simţiţi mai bine după
trei fripturi; sătul, decât după prima care abia vă domolise foamea, ceea ce înseamnă că utilitatea
totală a crescut cu fiecare friptură consumată. Dar ea a crescut din ce în ce mai încet pentru că
nevoia nu mai era la fel de intensă, adică fiecare bucată a avut o utilitate marginală din ce în ce
mai mică. Relaţia dintre cantitatea consumată dintr-un bun şi utilitatea sa marginală poartă
numele
de legea utilităţii marginale descrescătoare.
3. Un consumator raţional este acela care consumă cea mai bună combinaţie de bunuri
pe care şi-o poate permite. Prin cea mai bună combinaţie de bunuri înţelegem satisfacţie
maximă pe care o obţine consumatorul, deci trebuie să respectăm condiţia: UMx/ Px = UMy/
Py, în care UMx şi UMy reprezintă utilităţile marginale, iar Px şi Py sunt preţurile celor două
bunuri. Relaţia exprimă dorinţa consumatorului de a maximiza satisfacţia pentru fiecare
unitate monetară cheltuită.
A-şi permite pentru un consumator înseamnă a se încadra în venitul pe care îl are, ceea
ce înseamnă că vom scrie: V = xPx + yPy, în care x şi y sunt cantităţile consumate din
bunurile X şi Y, iar V este venitul consumatorului.

Întrebări frecvente pe această temă

1. Poate fi utilitatea marginală negativă?
Da, atunci când bunul consumat ne provoacă o insatisfacţie. De exemplu, vă doare
capul şi luaţi o aspirină, dar durerea nu va trece complet. Din acest motiv mai luaţi o aspirină
şi aveţi surpriză neplăcută că începe să vă doară stomacul. Aceasta înseamnă că cea de-a doua
aspirină a avut utilitate marginală negativă. Desigur, atunci când utilitatea marginală este
negativă, utilitatea totală scade. Există şi bunuri cu utilitate totală negativă: de exemplu,
poluarea.
2. Cum diferă utilitatea în funcţie de împrejurări?
Să revenim la exemplul cu umbrela. Spuneam că dacă aveţi acasă cinci umbrele nu o
mai cumpăraţi pe a şasea, deoarece nu aveţi nevoie de ea. În schimb, dacă trebuie să ajungeţi
urgent la o întâlnire, dar plouă torenţial şi v-aţi uitat umbrela acasă, veţi cumpăra cea de-a
şasea umbrelă şi, mai mult decât atât, aceasta va avea o utilitate foarte mare.
3. Bunurile economice al căror consum este interzis, cum ar fi drogurile, au
utilitate economică?
Desigur. Consumatorii de droguri cumpăra aceste bunuri pentru că apreciază
satisfacţia pe care o resimt de pe urma consumului lor.
4. Consumatorul este subordonat principiului raţionalităţii economice?
DA. La fel ca orice agent economic, consumatorul încearcă să maximizeze raportul
dintre venituri şi cheltuieli, indiferent de forma pe care o îmbracă acestea. Astfel, dacă primiţi
cadou de ziua dumneavoastră de la părinţi un milion de lei, veţi încerca să consumaţi cât mai
mult cu putinţă cu aceşti bani, ceea ce înseamnă că gândiţi raţional.

APLICATII
 Comportamentul consumatorului
1.Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun economic, până la saturaţie:
a) Umg creşte şi UT scade;
b) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT;
c) Umg creşte în aceeaşi măsură cu UT;
d) Umg descreşte.
2. Prin consumul succesiv a unor unităţi din acelaşi bun economic, până la saturaţie,
utilitatea totală (UT) este:
a) pozitivă şi descrescătoare;
b) negativă;
c) descrescătoare;
d) pozitivă şi crescătoare.
3.Până la punctul de saturaţie, utilitatea marginală (Umg) obţinută prin consumul succesiv
din acelaşi bun economic:
a) creşte;
b) este negativă;
c) este maximă;
d) scade.

4.Până la punctul de saturaţie, utilitatea totală (UT) obţinută prin consumul succesiv din
acelaşi bun economic:
a) creşte, cu o rată descrescătoare;
b) creşte, cu o rată constantă;
c) scade, cu o rată descrescătoare;
d) scade, cu o rată crescătoare.

5.Utilitatea totală (UT) este maximă atunci când:

a) UmgA=UmgB;
b) UmgA/PB=UmgB/PA;
c) UmgA/PA=UmgB/PB;
d) UmgB/UmgA=PA/PB.

5.Semnificaţia echilibrului consumatorului este aceea că:

a) individul consumă echilibrat, în cantităţi egale din fiecare bun;
b) utilitatea totală resimţită în urma consumului unui bun este aceeaşi pentru toate
bunurile;
c) utilitatea marginală este aceeaşi pentru fiecare bun;
d) individul obţine o utilitate totală maximă pentru un buget dat.

7.Un consumator raţional va alege să consume cantităţi din două bunuri corespunzător
cărora:
a) utilitatea totală a fiecărui bun este maximă;
b) utilitatea marginală a fiecărui bun este maximă;
c) raportul utilitate marginală/preţ este maxim pentru fiecare bun;
d) raportul utilitate marginală/preţ este identic pentru fiecare bun.
8.Raportul pe care fiecare consumator îl stabileşte între cantităţi determinate dintr-un bun şi
nevoile sale în condiţii date de loc şi timp exprimă:
a) caracterul obiectiv al utilităţii;
b) caracterul subiectiv al utilităţii;
c) utilitatea totală;
d) utilitatea marginală;

9.Atunci când se consumă succesiv unităţi din acelaşi bun, intensitatea nevoii umane pentru
bunul respectiv:
a) scade;
b) nu se modifică;
c) creşte;
d) poate să crească sau să scadă;
10.Utilitatea marginală (Umg) ce se poate obţine prin consumul unor unităţi succesive din
acelaşi bun este:
a) crescătoare şi pozitivă;
b) întotdeauna negativă;
c) crescătoare şi negativă;
d) descrescătoare.

11.Un consumator raţional obţine maximum de satisfacţie atunci când:

UmgA UmgB
= ;
a) PB PB

UmgA P A
= ;
b)
UmgB PB

P A UmgB
= ;
PB PA
c)

d) UmgA=UmgB.
13.Satisfacţia suplimentară pe care speră că o va obţine un consumator prin folosirea unei
unităţi în plus din acelaşi bun reprezintă:
a) utilitate totală;
b) nevoie umană;
c) utilitate marginală;
d) utilitate economică;

14.Utilitatea totală (UT) atinge punctul maxim atunci când:

a) utilitatea marginală (Umg) este maximă;
b) utilitatea marginală (Umg) este nulă;
c) utilitatea marginală (Umg) este negativă;
d) utilitatea marginală (Umg) creşte.

15.Utilitatea marginală (Umg) se calculează conform formulei (Q este cantitatea consumată

dintr-un anumit bun, iar UT este utilitatea totală):
ΔUT
Umg=
a) ΔQ ;

ΔQ
Umg=
b) ΔUT ;

UT
Umg=
c) Q

Q
Umg=
d) UT

16.Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=5+3QX (Qx este cantitatea consumată din
bunul X). Utilitatea marginală (Umg) a bunului X este:
a) 2;
b) 3;
c) 4;
d) 5.

17.Dacă funcţia utilităţii marginale a bunului X este Umg X=20-3QX (Qx este cantitatea
consumată din bunul X), atunci utilitatea totală (UT) pentru primele 5 unităţi consumate din
bunul X este egală cu:
a) 50;
b) 55;
c) 45;
d) 65.

18.Un individ dispune de un venit disponibil Vd=20 u.m. El consumă două bunuri X şi Y cu
preţurile Px=1 u.m. şi Py=2 u.m. În condiţiile în care UmgX=10-QX, iar UmgY=28-2QY, programul
de consum care asigură echilibrul consumatorului este:
a) 2X şi 3Y;
b) 4X şi 8Y;
c) 3X şi 2Y;
d) 8X şi 4Y;

19.Un consumator raţional achiziţionează două bunuri: pâine şi tricouri. Dacă raportul
utilitate marginală-preţ pentru pâine este 0,4, iar preţul unui tricou este de 60 RON, atunci
utilitatea marginală (Umg) a tricoului este:
a) 22;
b) 23;
c) 24;
d) 16.

20.Un consumator achiziţionează două bunuri X şi Y ale căror utilităţi marginale (Umg) sunt
200 unităţi de utilitate, respectiv 250 unităţi de utilitate. Dacă atât preţul bunului X cât şi
preţul bunului Y sunt de 4 u.m., atunci, un consumator care urmăreşte maximizarea utilităţii
totale:
a) va mări consumul din X şi va reduce consumul din Y;
b) va mări consumul din Y şi va reduce consumul din X;
c) va mări consumul din ambele bunuri;
d) va reduce consumul din ambele bunuri.

21.În urma consumului succesiv a 7 unităţi din acelaşi bun, un consumator obţine
următoarele utilităţi marginale (Umg): 25, 20, 17, 13, 8, -3, -8. Utilitatea totală (UT) a
primelor 6 unităţi consumate este:
a) 80;
b) 86;
c) 83;
d) 72;
22.Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X (Umg X) şi preţul unui bun
substituibil Y (PY) este 24, preţul bunului X este de 3 u.m., iar utilitatea totală este maximă,
atunci utilitatea marginală a bunului Y (UmgY) este:
a) 8 unităţi de utilitate;
b) 72 unităţi de utilitate;
c) 21 unităţi de utilitate;
d) 27 unităţi de utilitate.

29. În condiţiile în care raportul preţurilor pentru două bunuri X şi Y, consumate de un

Umg X
individ este de 2, raportul utilităţilor marginale Umg Y corespunzător utilităţii totale
maxime este:
1
;
a) 2
b) 2;
c) 0,25;
d) 4.

30. Dacă prin consumarea celei de-a 6 unităţi din acelaşi bun economic utilitatea totală (UT)
creşte de la 24 la 28, utilitatea marginală (Umg) a acestei unităţi este:
a) 24;
b) 28;
c) 2;
d) 4.