Descrierea literară, descrierea științifică(nonliterară)

Descrierea e modul de expunere ce constă în zugrăvirea unor trăsături ale obiectelor, fenomenelor,
personajelor. Descrierile literare (expresive) pornesc de la impresii şi păreri personale. Ele nu explică, ci se
străduiesc să ne facă să simţim frumuseţea, măreţia sau la nevoie urâţenia a ceea ce este descris.Într-o poezie
lirică, descrierea are rolul de a face cunoscute stările sufleteşti ale eului liric, stări declanşate de
contemplarea unui peisaj, de evocare a unei fiinţe dragi etc. În interiorul unei naraţiuni, descrierea întrerupe
cursul povestirii. La începutul acesteia, descrierea ajută la crearea cadrului sau a atmosferei de basm în care
se vor desfăşura întâmplările povestite. În interior, pe parcursul naraţiunii, are funcţia de a crea o pauză în
ritmul desfăşurării acţiunii. La sfârşitul unei naraţiuni, descrierea poate realiza simetria compoziţiei,
revenind la decorul de început.

Descrierea literară Descrierea științifică

Comunică informaţii prezentate prin prisma unei
percepţii personale;
Foloseşte un limbaj mai puţin specializat, mai
apropiat de cel familiar;
Se descrie prin implicarea observatorului în
prezentare;
Foloseşte o gamă bogată de figuri de stil (epitete,
comparaţii, metafore, repetiţii etc.) şi imagini
artistice;
Foloseşte în special persoana I , dar şi a II-a şi a
III-a.
Comunică informaţii, date precise
(nume, ani, stiluri, detalii tehnice );
Foloseşte un limbaj tehnic de specialitate;
Se descrie printr-o prezentare neutră, detaşată a
observatorului;
Foloseşte doar enumerarea şi nu alte figuri de stil sau
imagini artistice ;
Foloseşte numai persoana a III-a.

1) Realizează o comparatie între cele două texte (A şi B) având în vedere: persoana la care se
relatează, informaţii precise/ o percepţie personală, implicarea/ neimplicarea autorului în cele
prezentate, utilizarea/ neutilizarea imaginilor artistice sau a figurilor de stil.

A. „Iar atunci când veți lăsa miazănoaptea, cotind spre apus, către ținuturile păduroase ce se ridică
în zare, către patria de demult a bourilor, atunci, pe măsură ce vă veți afunda într-o lume de legendă și de
miresme foarte tari ale trecutului, muntele acela se va ridica tot mai sus, iar numele lui îl veți auzi tot mai
des, ca pe al unei realități primordiale cu care toate celelalte intră în relații. Soarele răsare sau apune pe
Rarău, Moldova și Bistrița curg pe de o parte și de cealaltă a Rarăului, turmele urcă sau coboară de pe
Rarău. O întreagă lume cu ceilalți munți ai ei și cu apele care curg prin văi, fiind frumuseții firii mereu
schimbătoare oglinzi, gravitează în jurul Rarăului, în jurul masei lui enorme și liniștite, înconjurată de
piscuri albe de calcar.
De când aceste pământuri au un chip și un nume, Rarăul ia parte la viața lor și ca o inimă puternică
și ca o frunte în jurul căreia bat marile aripi ale fanteziei. În pădurile lui oamenii pătrund ca într-un
templu, spre pășunile lui își mână turmele, calcarul de la poale i-l prefac în var, dar acela din piscuri
strălucește în viața lor ca lumina unei stele polare.
În alte locuri pot fi munți mult mai mari sau fluvii mai puternice, marea sau oceanul; aici Rarăul
reprezintă dimensiunea fundamentală a lumii, latura cosmică a vieții istoriei. Plin de foșnete și de murmure
de tot felul, de țipete de păsări și de sălbăticiuni, se înalță de pe fundul luncii, spre cer, ca un enorm
telescop în oglinzile căruia alunecă timpul și infinitul. Cu el începe, acolo în partea de miazănoapte a țării,
realitatea sufletească din care a izvorât înduioșătoarea potrivire de cuvinte:
Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai... ”
(Geo Bogza- Rarăul)

B. „Considerente de natură turistică impun ca, împreună cu Giumalăul, să ne ocupăm și de Munții

Rarăului, ambele masive alcătuind o unitate turistică suficient de închegată, datorită celor două elemente
de relief, culmea principală a masivului și Valea Bistriței, care dau posibilitatea organizării excursiilor în
condiții asemănătoare.
 Hotarele grupului Rarău-Giumalău sunt determinate, în cea mai mare parte, de firul unor văi
importante.
De la Breaza și până la gura râului Puzdra, valea Bistriței formează laturile vestică și sudică ale
masivului; hotarul estic urcă pe firul de apă al Puzdrei și coboară de-a lungul pârâului Șandru, iar spre
nord, grupul Rarău-Giumalău, este delimitat prin firul de apă al râului Moldova și prin cel al pârâului
Putna. În continuare, hotarul trece peste vârful Mestecănești (1292m) și coboară în Valea Bistriței, la
Breaza.
Hotarul care desparte Rarăul de Giumalău se desfășoară între Zugreni și Pojorâta, trecând peste
culme, prin șaua de 1308 m altitudine.
Principala formă de relief a masivului este constituită dintr-o culme stâncoasă întinsă, care,
înălțându-se deasupra orașului Vatra Dornei, se arcuiește larg, aproape în semicerc, cu concavitatea către
sud. Culmea este alcătuită din câteva coame cu vârfuri semețe și obcini domoale, în care se adâncesc șei,
pasuri și tarnițe. În vârful Giumalău, arcul acesta de culmi este întretăiat de o coamă secundară, orientată
de la nord-vest la sud-est, și ale cărei picioare coboară, respectiv în Bistrița și Valea Putnei.
Spre deosebire de Giumalău, Rarăul (altitudine medie 1200m), care prezintă specificul masivelor
constituite din conglomerate și calcare, se caracterizează prin pereți abrupți și prăpăstioși, cum sunt cei
dinspre Valea-Caselor, prăvălișurile Pietrii Zimbrului sau fețele stâncoase și verticale ale turnurilor de
calcar ce alcătuiesc Pietrele-Doamnei (1648m) și a căror escaladare cere multă trudă.”
(Oficiul Național de Turism Carpați- Munții noștri)

2) Realizează o diagramă Venn, notând asemănările și deosebirile dintre cele două imagini ale
Rarăului.

Temă acasă: Realizează o compunere de 8-10 rânduri, în care să prezinți traseul tău de munte
preferat. Vei folosi câte trei cuvinte din fiecare text suport și, ca moduri de expunere, descrierea. Vei da un
titlu interesant compunerii tale.