O componentă vitală a motoarelor diesel este regulatorul de turație, mecanic sau electronic, care

reglează turația motorului prin dozarea corectă a motorinei injectate. Spre deosebire de
motoarele cu aprindere prin scânteie (Otto), cantitatea de aer aspirată nu este controlată, fapt ce
duce la supraturarea motorului. Regulatoarele mecanice se folosesc de diferite mecanisme în
funcție de sarcină și viteză. Regulatoarele motoarelor moderne, controlate electronic, comandă
injecția de combustibil și limitează turația motorului prin intermediul unei unități centrale de
control care primește permanent semnale de la senzori, dozând corect cantitatea de motorină
injectată.

njecția directă cu rampă comună (common rail)[modificare | modificare sursă]

La vechile motoare diesel o pompă-distribuitor asigura presiunea necesară la injectoare care
erau simple duze prin care motorina era pulverizată în camera de ardere.
La sistemele cu rampă comună, distribuitorul este eliminat. O pompă de înaltă presiune menține
motorina la o presiune constantă de 1800 bari într-o rampă comună, o conductă unică care
alimenteză fiecare injector comandat electromagnetic de mare precizie sau chiar injectoare
piezoelectrice (utilizate de Mercedes la motorul diesel cu 6 cilindri în V de 3 L).
Majoritatea constructorilor europeni au în gama lor modele echipate cu motoare diesel common
rail, chiar și la vehiculele comerciale. Unii constructori japonezi, precum Toyota, Nissan și, mai
recent, Honda, au dezvoltat și ei motoare diesel cu rampă comună.
Diferiți constructori de automobile au denumiri diferite pentru motoarele lor diesel cu rampă
comună. Spre exemplu: CDI la DaimlerChrysler, TDCi la Ford, JTD la
grupul Fiat, dCi la Renault, CDTi la Opel, CRDi la Hyunday, DI-D la Mitsubishi, HDI la grupul
PSA, D-4D la Toyota.
Injecția directă cu pompă-injector