<< ”Plug” e poezia scrisă despre un câmp.

Câmp în care omul se

încearcă, crește, se trece.
Facem atâta muncă, iar roadele sunt puține. Palmele noastre se întăresc,
ne slăbesc puterile.
Credem în pietre, în butoane de pornire, în stele care cad...crez care ne
face tot mai singuri.
Unele gânduri se spun doar la apus. Acceptă partea ta slabă și nu fi
singur în slăbiciunea ta. >>
(Laura Muruzuc)

Plug
de Laura Muruzuc
Eu am să intru în casa ta
Și am să las pe podea ciorapii
Semnul meu că am obosit
De când s-au inventat mașinile de spălat
Sunt mai puține pete
Și mai puțină pace
Tu, cauți un buton pe care să apeși
Ca să coboare soarele
Sau să răsară luna?
Nu-i...
”Stelele cad pentru visele noastre”
Asta și-a spus omul
Frumoasă scuză când:
Nu vrei să faci,
Aștepți să vină,
Să se întâmple.
Noi primăvara n-am semănat nimic
De asta ne uităm în grădina vecină
Grădina cerului e mare
1
Ploaia la vreme bună de acolo vine
Umbră, vânturi, ceață,
Rouă, lumină.
Noi vrem să ajungem la înălțimile cerului
Construim turnuri, scări, ziduri, clădiri
În zadar
Piatra – piatră rămâne.
Unitatea de măsură
La început a fost palma
Oare nu-ți pare
Făcută din nor?
Întind palma mea în semn de pace
Când ai văzut ultima dată o palmă deschisă
Care dă mângâiere sau cere?
Exercițiu de observație:
Suntem atât de departe
(Între noi e un pas
Și știi nu despre depărtarea asta îți zic)
Suntem departe de
Ce purtăm înăuntru
De temeri, și termeni, si treceri
Și bucuriile celuilalt.
Celălalt
Înseamnă partea cealaltă
Cel cu care mă împart.
Nici eu, nici tu, nu avem capăt
Asta, îți pare o veste bună sau rea?
Îmi pun palma lângă ureche
Imit un cearsaf și aud vântul
Ce se aude în palma ta?
Ridici mâna deasupra capului meu
Podul palmei e mic
Dacă cade vreo stea, eu am să o număr
Din palmă nu cade nimic.

2
Îți scutur brațul ca pe ramul unui copac
Să cadă mere coapte, sau prune
Tace, tot ce e deasupra frunții tace
Înălțimea nu are nimic să ne spună.
Umerii mei, ca și umerii tăi
Ca și umerii tuturor – obosesc
Ne ridicăm peste condiția noastră umană
Paralel, umerii noștrii coboară.
Orice bătrân avea umerii drepți cândva
Lasă urme și palma, lasă urme și talpa
Peste tot lăsăm urme
Pe aici a trecut un om liber...
Liber? Dacă avea vârstă și nume?
Liber? Dacă își căuta rostul în lume?
Eu am să intru în casa ta
Și am să las pe podea ciorapii
Semnul meu că am obosit
În noaptea asta am să adorm
Ca un om care ziua a lucrat la pământ
Am să mă las greu,
Cu fire de iarbă, din mâneci și buzunare căzând
Eram eu la plug,
Mi s-a urcat soarele-n spate, nu bătea vântul
În apropiere nu erau ape
Lucram de unul singur, singur
Iar spre seară mi-am dat seama,
Eram pe un câmp străin.
Eu am să intru în casa ta
Și am să las pe podea ciorapii
Semnul meu că am obosit
Fii martor la a mea neputință
Șterge-mi fruntea, adu-mi o cană cu lapte
Coase perdeaua, unde ea se desparte
Ca să nu fiu trezit

3
Spală-mi picioarele
De parcă sunt ale tale
Cu apa rămasă, udă flori.
Eu am să adorm și am să visez
Lucrate câmpuri, unde nimeni nu-i singur.