Poveste de mărţişor – Baba Dochia

după Mihail Sadoveanu

“Dacă vrei să ştii povestea Dochiei, apoi ascultă şi află că baba aceasta vrăjitoare
sălăşluia într-o casă de stâncă, sus pe Ceahlău, în locul în care azi se cheamă
Panaglia.

Era o babă veche, care nu se închina sara şi dimineaţa. Trăia acolo

singuratică, unde se târăsc jnepenii pe piatră şi unde înfloresc mărunţii trandafiri ai
stâncilor. În nopţi de vară, pluteau cătră ea duhurile prăpăstiilor. Pe negre vijelii,
când scăpărau fulgere rupte, suiau pe ţancuri zvârcolindu-se făpturi de pe
tărâmurile de dedesubt. Cu toate avea legătură baba Dochia, ca orice babă
depărtată de lume, şi uitată de Dumnezeu.”(M. Sadoveanu, Mărţişor).

Baba Dochia credea că are toată puterea de pe lume, asupra tuturor

făpturilor, chiar şi asupra timpului. Moşul Timp avea 12 fete, cu puteri nebănuite.
Nici una dintre fete nu era la fel ca cealaltă : una era urâtă, rea şi încruntată ca
ploile de toamnă, alta era frumoasă şi bună, cu zâmbet cald, ca o zi de vară. Însă
cea mai năbădăioasă, mai şturlubatică şi mai supărăcioasă era luna Martie. Puterile
ei erau cele mai mari, pentru că putea să întoarcă vremea, din vreme caldă putea să
întoarcă frig şi ger.

Baba Dochia s-a gândit dar să-şi măsoare puterile cu luna Martie, să vadă
care este mai tare pe lume. Pe când păstorea turmele ei de oi, într-o zi la începutul
lunii Martie, s-a hotărît să o înfrunte şi să meargă cu oile sus pe munte. Şi-a luat
furca-n brâu şi nouă cojoace pe ea şi hai, hai! Dar Martie s-a înfuriat foarte şi a dat
nouă zile neobişnuit de calde. În fiecare zi, baba era nevoită să-şi lepede câte un
cojoc. Şi astfel, în ziua cea de a zecea, Martie a întors vremea rea şi a dat trei zile
de ger cumplit. A îngheţat baba sus pe munte, cu oi cu tot, şi s-a transformat în
stâncă. Şi acolo a rămas până în ziua cea de astăzi.

Zilele de la 1 până la 9 martie se numesc Zilele Babei, în amintirea

cojoacelor lepădate de baba Dochia pe munte. Fiecare îşi poate alege o zi dintre
acestea şi să o numească baba lui. Dacă este timp urât, baba lui este rea, şi el va
avea parte de un an nu prea bun. Dacă este timp frumos, baba lui este bună, şi tot
anul va fi bun. Dar în fiecare an, în ziua de 1 martie, baba Dochia îşi varsă furia pe
toată lumea. Trebuie să fim cu băgare de seamă şi să purtăm un mărţişor, cu fir
răsucit din aţă roşie şi albă, să ne apere de furia babei.

1. Transcrie textul.
2. Subliniază substantivele cu o linie, verbele cu două linii și adjectivele
cu o linie văluroasă.
3. Alcătuiește o legendă despre mărțișor în limita unei pagini sau
alcătuiește o poezie de minim trei strofe.
4. Povestește textul!!!