Organizarea administrativă a României în perioada 1919-1945

Fragmentul de față face parte din lucrarea de licență a autorului. A fost susținută la Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-
Napoca – Facultatea de Geografie în iulie 2012, sub îndrumarea Șef Lucrări Dr. Ioan Fodorean

1. Evoluția organizării administrative în perioada analizată

În primii ani de după Marea Unire, decupajul unităților administrativ-teritoriale românești

nu a suferit modificări importante. În Vechiul Regat, județele existente în perioada antebelică au
rămas neschimbate, în timp ce în Basarabia, Bucovina, Transilvania și Banat au fost menținute
subdiviziunile existente în perioada Imperiului Țarist și a Imperiului Austro-Ungar. După 1918,
denumirea de județ a fost adoptată în provinciile reunite în locul celor de ținut (Basarabia, ru.
uyezd), district (Bucovina, ger. Distrikt) și comitat (Transilvania și Banat, ma. Vármegye). În
Transilvania și Banat, porțiunile de comitate cu nucleul teritoriului rămas în afara României au fost
atașate unităților administrative vecine: Ugocea la Satu Mare, Cenad la Arad și Torontal la Timiș
(formând județul Timiș-Torontal).
În 1925 a fost realizată unificarea administrativă a teritoriului național, după ce în prealabil
au fost analizate mai multe propuneri. Comisia pentru Studiul unei Noi Arondări a Județelor,
înființată pe lângă Ministerul de Interne și condusă de geograful Simion Mehedinți, a venit în anul
1920 cu o propunere ce viza înființarea a nouă regiuni și a unor județe mai mari ca întindere.
Proiectul comisiei de a reduce numărul județelor la 48, urmată de o alta variantă, care presupunea
62 de județe, nu a fost bine primit și a stârnit opoziția autorităților locale din unitățile ce trebuiau
desființate1.
În final, s-a decis păstrarea a 71 de unități administrative (față de 76 până în 1925), măsură
însoțită de o serie de rectificări ale limitelor interjudețene2. Cele șase județe desființate se găseau
toate în Bucovina: Zastavna și Sadagura (unite cu județul Cernăuți), Vășcăuți (unit cu județul
Storojineț), Vijnița (divizat între județele Storojineț si Rădăuți), Siret (unit cu județul Rădăuți) și
Gura Humorului (divizat între județele Suceava si Câmplulung). Caraș-Severinul este împărțit în
județele Caraș și Severin, primul cu reședința la Oravița și al doilea cu reședința la Lugoj. Câteva
județe din Moldova (Fălticeni, Neamț, Bacău, Dorohoi, Botoșani, Iași, Fălciu), Bucovina
(Câmpulung, Suceava, Rădăuți) sau Transilvania (Brașov) și-au extins jurisdicția asupra unor
teritorii aflate dincolo de frontierele existente înainte de Primul Război Mondial. În 1925 este
modificată și delimitarea plășilor pentru toate județele3, numărul acestor subdiviziuni ridicându-se
la 499. De asemenea, 17 reședințe de județ mai importante sunt declarate municipii: București,
Arad, Brăila, Brașov, Cetatea Albă, Cernăuți, Chișinău, Cluj, Craiova, Constanța, Galați, Iași,

1
Raularian Rusu, Organizarea spațiului geografic în Banat, Timișoara, 2007, p. 215.
2
Anexele decretului regal nr. 2465 din 25 septembrie 1925. Publicate în Monitorul Oficial, partea I, 7 octombrie 1925.
3
Vezi subcapitolul 3 pentru detalii.

1
Oradea, Ploiești, Sibiu, Târgu Mureș și Timișoara.
În 1929, după venirea la putere a unui guvern național-țărănist în frunte cu Iuliu Maniu,
delimitarea administrativă a țării suferă noi modificări 4. Se revine la linia Prutului ca limită între
județele basarabene Hotin, Bălți, Lăpușna și Cahul și județele moldovenești Dorohoi, Botoșani, Iași
și Fălciu. În zona Carpaților Orientali, județele Neamț și Bacău cedează înapoi către Mureș, Ciuc și
Trei Scaune comunele transilvănene anexate în 1925. Sunt transferate și alte comune de la un județ
la altul. Această delimitare a județelor va rămâne, cu mici modificări, în vigoare până în 1940. Tot
în 1929, numărul plășilor este redus la 322 și orașele-reședință Satu Mare, Bacău și Bălți sunt
declarate municipii. Totodată, pentru prima dată după Marea Unire sunt înființate structuri
administrative regionale – Directoratele Ministeriale Locale. În număr de șapte (București, Craiova,
Timișoara, Cluj, Iași, Cernăuți și Chișinău), acestea vor funcționa doar până în 1931.
În intervalul 1930-1938, alte patru orașe sunt declarate municipii (Giurgiu, Focșani, Lugoj și
Turnu Severin), în timp ce județele Botoșani, Iași și Fălciu își extind din nou jurisdicția asupra unor
comune din stânga Prutului, mai puține totuși față de perioada 1925-1929. Un alt schimb notabil de
localități are loc între județele Vlașca și Teleorman, mai multe sate de la est de Alexandria fiind
înglobate județului Teleorman. De asemenea, numărul plașilor crește la 429 până în 19385.
Următoarea reorganizare administrativă importantă are loc în august 1938, după instaurarea
dictaturii personale a regelui Carol al II-lea 6. Proiectul inițial din 1938 prevedea înființarea a șapte
ținuturi, cu reședințele la București, Brașov, Chișinău, Cluj, Craiova, Iași și Timișoara, fiecare ținut
înglobând între șase și 14 județe7. În cele din urmă, prin legea administrativă din 14 august 1938 au
fost înființate zece ținuturi: Bucegi (cu reședința la București), Dunărea de Jos (cu reședința la
Galați), Marea (cu reședința la Constanța), Mureș (cu reședința la Alba Iulia), Nistru (cu reședința la
Chișinău), Olt (cu reședința la Craiova), Prut (cu reședința la Iași), Someș (cu reședința la Cluj),
Suceava (cu reședința la Cernăuți) și Timiș (cu reședința la Timișoara). Numărul municipiilor este
redus la 16 – cele zece reședințe de ținut, alături de Arad, Brașov, Brăila, Oradea, Ploiești și Sibiu.
Cu această ocazie, județele își pierd personalitatea juridică, devenind simple circumscripții
administrative de control.
În septembrie 1940, în contextul cedărilor teritoriale în favoarea Uniunii Sovietice (28 iunie
1940), Ungariei (30 august) și Bulgariei (7 septembrie), se revine la organizarea pe județe anterioară
reformei din august 19388. Doar 47 de județe mai rămăseseră în cadrul României în toamna anului

4
Anexele decretului regal nr. 4036 din 7 decembrie 1929. Publicate în Monitorul Oficial, partea I, 9 decembrie 1929.
5
Situația administrativă a României înainte de reforma administrativă din august 1938 este reflectată în Enciclopedia
României, Vol. II Țara Românească, București, 1938.
6
Legea administrativa din august 1938. Publicata în Monitorul Oficial, partea I, 14 august 1938.
7
George D. Eftimie, Regiunea ca bază a descentralizării administrative, București, 1941, p. 65.
8
Vezi Sabin Manuilă, Recensământul General al României din 1941, 6 aprilie: date sumare provizorii, București, 1944.

2
1940. Porțiunile din județele Cluj9 și Mureș10 care nu au fost cedate Ungariei au fost înglobate
județului Turda, formându-se județul Cluj-Turda, iar localitățile rămase din județele Odorhei și Trei
Scaune sunt atașate județelor Târnava Mare și Brașov. Județul Bihor este menținut – cu reședința la
Beiuș –, în ciuda faptului că jumătate din teritoriu fusese pierdut. În Dobrogea, orașul Ostrov și
comunele limitrofe, care au aparținut județului Durostor între 1925 și 1940, sunt anexate județului
Constanța.
După declanșarea Operațiunii Barbarossa (22 iunie 1941) sunt recuperate Bucovina, Ținutul
Herța și Basarabia. În august 1941, Transnistria (regiunea dintre Nistru și Bug) este plasată sub
administrație românească, fără a fi însă anexată României. Teritoriile eliberate în vara anului 1941
sunt organizate în Guvernăminte: Guvernământul Bucovinei (reședința la Cernăuți) – cu județele
Câmpulung, Cernăuți, Dorohoi, Hotin, Rădăuți, Storojineț și Suceava –, Guvernământul Basarabiei
(reședința la Chișinău) – cu județele Bălți, Cahul, Cetatea Albă, Ismail, Lăpușna, Orhei, Soroca,
Tighina și Chilia11 – și Guvernământul Transnistriei (reședința la Tiraspol până în octombrie 1941,
apoi la Odessa) – cu județele Ananiev, Balta, Berezovca, Dubăsari, Golta, Jugastru, Moghilău,
Râbnița, Oceacov, Odessa, Ovidiopol, Tiraspol și Tulcin12.
În ianuarie 1942 sunt introduse Inspectoratele Generale Administrative, circumscripții
regionale care înglobau între două și șapte județe. Cele 11 inspectorate care au funcționat între 1942
și 1944 își aveau reședințele în București, Alba Iulia, Bacău, Brașov, Constanța, Craiova, Galați,
Iași, Pitești, Sibiu și Timișoara. În Guvernământul Basarabiei sunt organizate patru inspectorate
(Bălți, Chișinău, Ismail și Tighina), în timp ce în Guvernământul Bucovinei a fost prevăzut un
singur inspectorat (Cernăuți). În același an, limitele plășilor suferă modificări substanțiale și o serie
de comune rurale sunt desființate13. În 1943, numărul plășilor se ridica la 366. Între 1941 și 1944,
municipiile rămân cele stabilite în august 1938, fără Cluj și Oradea, aflate atunci sub administrație
maghiară14.
În primăvara anului 1944, datorită înaintării sovietice sunt ocupate Guvernămintele
Transnistriei (integral) și Bucovinei (aproximativ două treimi). Guvernământul Basarabiei, singurul
rămas în mare măsură sub administrație românească, este pierdut după ofensiva declanșată pe 20
august 1944 (Operațiunea Iași-Chișinău). Către sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial,
Transilvania de Nord este reintegrată României (martie 1945). Limitele județelor din această
regiune sunt restabilite conform situației din august 1940, neținându-se cont de schimbările
9
Cu excepția comunei Lunca Vișagului, atașată județului Bihor.
10
Cu excepția a două comune atașate județului Târnava Mică (Cerghid și Cerghizel).
11
Acest din urmă județ basarabean este înființat în 1941.
12
Vezi harta anexă din lucrarea editată de Publikationsstelle Wien, Die Bevölkerungszählung in Rumänien 1941, Wien,
1943.
13
În principal a comunelor fără mijloace de auto-finanțare.
14
Pentru situația administrativă din perioada 1941-1943 vezi Împărțirea Administrativă a României (ediție oficială),
întocmita după actele oficiale emanate până la 31 martie 1943 aflate în arhiva Direcțiunii Administrației Locale,
București, 1943.

3
efectuate de administrația maghiară între 1940 și 1944.
Delimitarea inspectoratelor administrative a suferit modificări în aprilie 1945, după ce au
fost reînglobate județele din nordul Transilvaniei. Numărul acestor structuri regionale a rămas tot
11: București, Brașov, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Pitești, Sibiu, Suceava și Timișoara. În
locul fostelor circumscripții Alba Iulia și Bacău, în 1945 apar cele cu reședințele la Cluj și
Suceava15.

2. Modificări survenite la nivelul județelor între 1919 și 1945

În 1925:
• Schimbarea delimitării majorității județelor (cu excepția județelor Maramureș, Vâlcea, Olt,
Romanați, Teleorman, Ialomița, Covurlui, Tecuci).
• Divizarea județului Caraș-Severin în județul Caraș (reședința la Oravița) și județul Severin
(reședința la Lugoj).
• Desființarea următoarelor județe: Zastavna și Sadagura (unite cu județul Cernăuți), Vășcăuți
(unit cu județul Storojineț), Vijnița (divizat între județele Storojineț si Rădăuți), Siret (unit
cu județul Rădăuți), Gura Humorului (divizat între județele Suceava și Câmpulung).
• Schimbarea denumirii următoarelor județe: Alba de Jos (devine Alba), Turda-Arieș (devine
Turda), Mureș-Turda (devine Mureș), Bistrița-Năsăud (devine Năsăud), Someș-Dăbâca
(devine Someș), Chișinău (devine Lăpușna).
• Mutarea reședințelor următoarelor județe: Alba (de la Aiud la Alba Iulia), Satu Mare (de la
Carei la Baia Mare), Târnava Mică (de la Diciosânmartin la Blaj) și Caliacra (de la Durostor
la Balcic).

Până în 1930:
• Schimbarea delimitării majorității județelor (cu excepția județelor Maramureș, Satu Mare,
Timiș-Torontal, Odorhei, Dolj, Romanați, Olt, Muscel, Dâmbovița, Prahova, Ialomița,
Durostor, Caliacra, Constanța, Tulcea, Covurlui, Câmpulung, Storojineț).
• Mutarea reședințelor următoarelor județe: Satu Mare (de la Baia Mare la Satu Mare) și
Caliacra (de la Balcic la Bazargic).
• Schimbarea denumirii județului Fălticeni (devine Baia).

Până în 1938:
• Schimbări ale delimitării între județele Arad și Timiș-Torontal, Vâlcea și Argeș, Vlașca și
15
Decizia nr. 3363A a Departamentului Afacerilor Interne din aprilie 1945. Publicata în Monitorul Oficial, partea I, 27
aprilie 1945.

4
 Teleorman, Buzău și Râmnicu Sărat, Suceava și Dorohoi, Botoșani și Bălți, Iași și Bălți,
Fălciu și Cahul, Cahul și Ismail.

Până în 1943:
• Schimbări minore ale delimitării între județele Arad și Timiș-Torontal, Bihor și Cluj (Cluj-
Turda), Suceava și Baia, Iași și Vaslui, Ismail și Cahul, Ismail și Tighina.
• Partea rămasă României din județul Odorhei este atașată județului Târnava Mare.
• Partea rămasă României din județul Trei Scaune este atașată județului Brașov.
• Comunele Cerghid și Cerghizel din Mureș sunt atașate județului Târnava Mică.
• Partea rămasă României din județul Mureș (fără comunele Cerghid și Cerghizel) este atașată
județului Turda (Cluj-Turda).
• Partea rămasă României din județul Cluj (cu excepția comunei Lunca Vișagului, atașată
județului Bihor în 1941) este atribuită județului Turda (Cluj-Turda).
• Reședința județului Bihor (în limitele rămase României) este stabilită în orașul Beiuș.
• Partea rămasă României din județul Durostor este atașată județului Constanța.
• În 1941 este înființat județul Chilia, înglobând partea de est a fostului județ Ismail și partea
de vest a fostului județ Cetatea Albă. Reședința este stabilită în orașul Chilia Nouă.

Până în 1945:
• Limitele județelor din Transilvania de Nord sunt restabilite în forma existentă la 30 august
1940, neținându-se cont de modificările efectuate de administrația maghiară între 1940 și
1944.

3. Plășile

Plășile, conduse de pretori, reprezentau subdiviziuni ale județelor și grupau mai multe
localități (comune sau orașe). Numărul acestor circumscripții a variat mult în perioada 1925-1945.
După reforma administrativă din 1929, mai rămân doar 322 de plăși (față de 499 în 1926). Până în
1938, numărul lor crește la 429, iar în 1943 sunt consemnate 366 de plăși pe teritoriul de atunci al
României (fără Transilvania de Nord și Cadrilater, dar cu Basarabia și Bucovina de Nord). La
finalul celui de-al Doilea Război Mondial, pe lângă plășile restabilite în Transilvania de Nord
conform situației anterioare Dictatului de la Viena, noi subdiviziuni înființate după 1943 sunt
semnalate în mai multe județe: plasa Comloșu în județul Timiș-Torontal, plasa Șipote în județul Iași,
plasa Bârlad în județul Tutova etc.

5
TABELUL 1. Numărul plășilor din fiecare județ în 1926, 1930, 1938 și 1943.

Județul Nr. plăși în 1926 Nr. plăși în 1930 Nr. plăși în 1938 Nr. plăși în 1943
Alba 7 7 8 8
Arad 10 9 10 13
Argeș 10 5 6 7
Bacău 8 5 7 6
Baia (Fălticeni) 5 3 4 4
Bălți 7 3 6 5
Bihor 14 12 12 7
Botoșani 6 3 4 4
Brăila 4 4 5 4
Brașov 4 3 3 6
Buzău 9 4 7 8
Cahul 5 4 5 4
Caliacra 6 3 4 -
Caraș 6 5 6 6
Câmpulung 4 3 3 3
Cernăuți 5 4 4 3
Cetatea Albă 8 6 8 4
Ciuc 4 4 4 -
Cluj 12 7 9 -
Constanța 8 4 7 9
Covurlui 4 2 5 5
Dâmbovița 9 6 8 9
Dolj 13 6 8 13
Dorohoi 6 3 5 4
Durostor 7 4 5 -
Făgăraș 4 3 3 4
Fălciu 6 2 3 3
Gorj 8 4 6 6
Hotin 7 4 6 6
Hunedoara 13 10 12 12
Ialomița 8 5 8 8
Iași 5 3 6 5
Ilfov 10 7 10 10
Județul Nr. plăși în 1926 Nr. plăși în 1930 Nr. plăși în 1938 Nr. plăși în 1943
Ismail 6 4 4 3

6
Lăpușna 6 4 5 5
Maramureș 4 3 4 -
Mehedinți 9 4 8 10
Mureș 11 7 10 -
Muscel 6 2 3 4
Năsăud 6 4 6 -
Neamț 6 4 5 5
Odorhei 6 4 5 -
Olt 4 3 4 6
Orhei 8 4 6 4
Prahova 10 7 10 10
Putna 8 3 6 6
Rădăuți 4 3 3 3
Râmnicu Sărat 7 3 5 5
Roman 4 2 3 4
Romanați 6 3 5 6
Sălaj 10 8 10 -
Satu Mare 9 8 8 -
Severin 9 6 8 9
Sibiu 6 4 6 6
Someș 8 6 7 -
Soroca 7 4 8 4
Storojineț 4 3 3 3
Suceava 4 3 3 2
Târnava Mare 6 4 5 6
Târnava Mică 6 4 5 6
Tecuci 5 3 5 5
Teleorman 7 5 8 8
Tighina 7 4 4 5
Timiș-Torontal 12 10 13 13
Trei Scaune 5 4 5 -
Tulcea 8 4 4 5
Turda (Cluj-Turda) 6 6 7 12
Județul Nr. plăși în 1926 Nr. plăși în 1930 Nr. plăși în 1938 Nr. plăși în 1943
Tutova 7 3 4 4
Vaslui 4 2 3 4
Vâlcea 9 5 6 6
Vlașca 7 5 7 8
Chilia (1941-1944) - - - 3
ROMÂNIA 499 322 429 366

7
8
 4. Localitățile urbane

Localitățile urbane sunt împărțite în două categorii după 1925: orașe și municipii. Între 1925
și 1945 sunt înființate 27 de noi orașe și retrogradate 11. Unele comune au deținut statutul de oraș
pentru o perioadă scurtă, cum a fost de pildă Lupeni, între ianuarie și octombrie 1941. Cele mai
multe localități urbane se găseau în județele Prahova și Constanța – câte șapte orașe și un municipiu
(conform situației din 1938-1945).

TABELUL 2. Orașele nou-declarate și cele retrogradate în comune (1925-1945).

Orașe declarate în 1925 Orașe declarate în Orașe declarate în Orașe declarate în

1926-1930 1931-1938 1939-1945
Beclean Băile Govora Băile Slănic Lupeni (ian. 1941)
Comrat Carmen-Sylva Eforie Sânnicolau Mare
Darabani Huedin Fălciu
Nădlac Lipova Fălești
Năsăud Pucioasa Fetești
Salonta Solca Predeal
Săveni Ștefănești Rezina
Techirghiol Sulița
Tuzla
Vama
Orașe retrogradate în Orașe retrogradate în Orașe retrogradate
1925 1926-1930 în 1939-1945
Chilia Veche Beclean Lupeni (oct. 1941)
Mahmudia Cojocna Tuzla
Nicorești Cuzgun Vama
Nădlac
Ocna Sibiului

Municipiiile, apărute în 1925, aveau un statut superior orașelor și un grad mai ridicat de
urbanizare. Aceste localități dețineau un rol economic, social, politic și cultural mai însemnat în
cadrul României. Populația municipiilor era în general mai mare de 30.000 locuitori până în august
1938 și mai mare de 50.000 după această dată. O excepție a fost Alba Iulia (15.489 locuitori în
194116), oraș care a devenit municipiu și reședință a Ținutului Mureș în 1938. Între 1941 și 1944,

16
Sabin Manuilă, op. cit., p. 1.

9
cele două mari orașe transnistrene, Tiraspol și Odessa, au deținut statutul de municipiu.

TABELUL 3. Municipiile României în 1926, 1930, 1937, 1938 și 1943.

Municipii în 1926 Municipii în 1930 Municipii în 1937 Municipii în 1938 Municipii în 1943
București București București București București
Arad Arad Arad Alba Iulia Alba Iulia
Brăila Bacău Bacău Arad Arad
Brașov Bălți Bălți Brăila Brăila
Cetatea Albă Brăila Brăila Brașov Brașov
Cernăuți Brașov Brașov Cernăuți Cernăuți
Chișinău Cetatea Albă Cetatea Albă Chișinău Chișinău
Cluj Cernăuți Cernăuți Cluj Craiova
Craiova Chișinău Chișinău Craiova Constanța
Constanța Cluj Cluj Constanța Galați
Galați Craiova Craiova Galați Iași
Iași Constanța Constanța Iași Ploiești
Oradea Galați Focșani Oradea Sibiu
Ploiești Iași Galați Ploiești Timișoara
Sibiu Oradea Giurgiu Sibiu
Târgu Mureș Ploiești Iași Timișoara Odessa*
Timișoara Satu Mare Lugoj Tiraspol*
Sibiu Oradea
Târgu Mureș Ploiești
Timișoara Satu Mare
Sibiu
Târgu Mureș
Timișoara
Turnu Severin

* în Transnistria

5. Structuri administrative regionale

Directoratele Ministeriale Locale au apărut după decizia de a introduce un nivel regional

al organizării teritoriului în anul 1929. Între 1929 și 1931 au funcționat șapte directorate ca

10
organisme ale autorității centrale. Acestea erau conduse de un director ministerial local și înglobau
o serie de servicii ministeriale locale ca organe executive ale Guvernului17.

TABELUL 4. Directoratele Ministeriale Locale cu județele incluse (1929-1931).

Directorat Ministerial Local (1929-1931) Județe incluse

București Argeș
Brăila
Buzău
Caliacra
Constanța
Covurlui
Dâmbovița
Durostor
Ialomița
Ilfov
Muscel
Prahova
Putna
Râmnicu Sărat
Teleorman
Tulcea
Vlașca
Cernăuți Baia
Câmpulung
Cernăuți
Dorohoi
Rădăuți
Storojineț
Cernăuți (continuare) Suceava
Cluj Alba
Brașov
Ciuc
Cluj
Făgăraș

17
Raularian Rusu, op. cit., p. 226.

11
 Hunedoara
Maramureș
Mureș
Năsăud
Odorhei
Sălaj
Satu Mare
Sibiu
Someș
Târnava Mare
Târnava Mică
Trei Scaune
Turda
Chișinău Bălți
Cahul
Cetatea Albă
Hotin
Ismail
Lăpușna
Orhei
Soroca
Tighina
Craiova Dolj
Gorj
Mehedinți
Olt
Romanați
Vâlcea
Iași Bacău
Botoșani
Iași
Fălciu
Neamț
Putna
Roman

12
 Tecuci
Tutova
Vaslui
Timișoara Arad
Bihor
Caraș
Severin
Timiș-Torontal

În 1938 au fost organizate Ținuturile ca parte a reformei administrative efectuate de

regimul carlist (14 august). Spre deosebire de Directoratele Ministeriale Locale din 1929-1931,
ținuturile aveau la bază o puternică centralizare și restrângerea considerabilă a autonomiei locale18.
Erau conduse de un rezident regal, numit direct de către regele Carol al II-lea. Au fost desființate ca
urmare a pierderilor teritoriale din august-septembrie 1940.

TABELUL 5. Ținuturile înființate în august 1938 cu județele incluse.

Nume ținut Reședință Județe incluse

Bucegi București Argeș
Brașov
Buzău
Dâmbovița
Ilfov
Muscel
Prahova
Teleorman
Bucegi (continuare) Trei Scaune
Vlașca
Dunărea de Jos Galați Brăila
Cahul
Covurlui
Fălciu
Ismail
Putna
Râmnicu Sărat

18
Ibid., p. 231.

13
 Tecuci
Tutova
Marea Constanța Caliacra
Constanța
Durostor
Ialomița
Mureș Alba Iulia Alba
Ciuc
Făgăraș
Mureș
Odorhei
Sibiu
Târnava Mare
Târnava Mică
Turda
Nistru Chișinău Cetatea Albă
Lăpușna
Orhei
Tighina
Olt Craiova Dolj
Gorj
Mehedinți
Olt
Romanați
Olt (continuare) Vâlcea
Prut Iași Baia
Bacău
Bălți
Botoșani
Iași
Neamț
Roman
Soroca
Vaslui
Someș Cluj Bihor

14
 Cluj
Maramureș
Năsăud
Sălaj
Satu Mare
Someș
Suceava Cernăuți Câmpulung
Cernăuți
Dorohoi
Hotin
Rădăuți
Storojineț
Suceava
Timiș Timișoara Arad
Caraș
Hunedoara
Severin
Timiș-Torontal

În ianuarie 1942 au fost înființate Inspectoratele Generale Administrative, circumscripții

suprajudețeane de deconcentrare a administrației centrale. Inspectoratele administrative aveau rolul
de a controla serviciile administrației locale și de a efectua anchete, inspecții și însărcinări
speciale19.

TABELUL 6. Inspectoratele Generale Administrative în 1943 și 1945 cu județele incluse.

Inspectorat General Județe incluse Inspectorat General Județe incluse

Administrativ în 1943 Administrativ în 1945
Alba Iulia Alba Brașov Brașov
Bihor Ciuc
Cluj-Turda Dâmbovița
Hunedoara Muscel
Prahova
Trei Scaune

19
Viorel Stănică, Administrarea teritoriului României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în „Transylvanian
Review of Administrative Sciences”, Cluj-Napoca, nr. 19, 2007, p. 112.

15
Bacău Bacău București Ilfov
Neamț Buzău
Roman Râmnicu Sărat
Putna Vlașca
Brașov Brașov Cluj Cluj
Dâmbovița Bihor
Făgăraș Maramureș
Prahova Mureș
București Ilfov Satu Mare
Buzău Sălaj
Râmnicu Sărat Someș
Vlașca Turda
Constanța Constanța Constanța Constanța
Brăila Brăila
Ialomița Ialomița
Tulcea Tulcea
Craiova Dolj Craiova Dolj
Gorj Gorj
Mehedinți Mehedinți
Romanați Romanați
Galați Covurlui Galați Covurlui
Fălciu Fălciu
Tecuci Putna
Tutova Tecuci
Tutova
Iași Baia Iași Bacău
Botoșani Iași
Iași Neamț
Vaslui Roman
Vaslui
Pitești Argeș Pitești Argeș
Muscel Olt
Olt Teleorman
Teleorman Vâlcea
Sibiu Sibiu Sibiu Alba

16
 Târnava Mare Făgăraș
Târnava Mică Odorhei
Vâlcea Sibiu
Târnava Mare
Târnava Mică
Cernăuți* Câmpulung Suceava Baia
Cernăuți Botoșani
Dorohoi Dorohoi
Hotin Câmpulung
Rădăuți Rădăuți
Storojineț Suceava
Suceava
Bălți** Bălți
Soroca
Chișinău** Lăpușna
Orhei
Ismail** Cahul
Ismail** (continuare) Chilia
Ismail
Tighina** Cetatea Albă
Tighina

* în Guvernământul Bucovinei
** în Guvernământul Basarabiei

Guvernămintele Basarabiei și Bucovinei au funcționat în perioada 1941-1944. Acestea au

constituit provincii administrative cu personalitate juridică și bugete proprii. Erau conduse de un
guvernator, care avea calitatea de administrator general al provinciei și de reprezentant direct al
conducătorului statului, Ion Antonescu20.

Guvernatori ai Bucovinei:
• Locotenent-colonelul Alexandru Rioșanu (iulie-august 1941).
• Generalul Corneliu Calotescu (septembrie 1941-aprilie 1943).
• Generalul Corneliu Dragalina (aprilie 1943-aprilie 1944).

20
Ibid., p. 111.

17
 Guvernatori ai Basarabiei:
• Generalul Constantin Voiculescu (august 1941-aprilie 1943).
• Generalul Olimpiu Stavrat (aprilie 1943-august 1944).

6. Organizarea Transnistriei în 1941-1944

În septembrie 1941 este reglementată organizarea Guvernământului Transnistriei

(Imaginea 1) ca provincie cu personalitate juridică, condusă de un guvernator, la fel ca provinciile
Basarabia și Bucovina. În ciuda faptului că s-a aflat sub administrație românească, Transnistria nu a
fost anexată României, soarta teritoriului urmând să fie decisă după încheierea războiului.
Transnistria a fost organizată în 13 județe, fiecare județ grupând mai multe raioane dintre
Nistru și Bug ale fostelor R.A.S.S.M. (Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească –
parte a Ucrainei sovietice) și R.S.S. Ucraineană 21. Restul teritoriului ucrainean a fost administrat de
Germania, în acest scop fiind înființat Reichskommissariatul Ucrainei (ger. Reichskommissariat
Ukraine) cu reședința la Rivne (ger. Rowno).
Singura schimbare a delimitării în cazul județelor Guvernământului Transnistriei a fost
efectuată în 1942, atunci când este rectificată limita dintre județele Berezovca (raionul Landau) și
Oceacov (raionul Varvarovca). La nivelul subdiviziunilor județelor, în 1942 este înființat un nou
raion în cadrul județului Ovidiopol – raionul Vigoda. Între 1942 și 1944 au funcționat 64 de raioane
în cadrul guvernământului.
Localitățile urbane din Transnistria erau în număr de 17, dintre care două municipii reședință
de județ (Odessa, Tiraspol), 11 orașe reședință de județ (Ananiev, Balta, Berezovca, Dubăsari,
Golta, Iampol, Moghilău, Oceacov, Ovidiopol, Râbnița, Tulcin) și patru orașe (Bârzula, Berșad,
Grigoriopol, Șmerinca). Reședința Guvernământului a fost Tiraspol până pe 17 octombrie 1941 și
Odessa după această dată. În martie și aprilie 1944, Transnistria a fost recucerită de armata sovietică
și guvernământul și-a încetat activitatea.
Guvernatori ai Transnistriei:
• Gheorghe Alexianu (august 1941-februarie 1944).

21
Pentru detalii legate de organizarea administrativă a Guvernământului Transnistriei, vezi Arhivele de stat ale Regiunii
Odessa, Colecția 2361, opis 1, delo 47, p. 1-30.

18
• Generalul Gheorghe Potopeanu (februarie-aprilie 1944).

Harta etnică a Transnistriei conform datelor recensământului din toamna lui 1941. Autor: Călin Pantea

19
 2. Realizarea hărților
2.1 Materiale cartografice de referință

• Harta etnică a României în 1930 (Volksturmkarte von Rumänien)

Între 1938-1941, oficiul german pentru “Rasă și transferuri de populație” (Rasse- und
Siedlungshauptamt) a realizat o serie de hărți etnice a statelor central și sud-est europene. Harta
României din această serie prezintă situația conform datelor recensământului din decembrie 1930.
Suportul cartografic este preluat după hărțile topografice austriece din 1910 (scara
1:200.000), având doar câteva actualizări minore (în cazul liniei țărmului în zona Deltei Dunării de
pildă). Pe aceste hărți sunt trasate cu exactitate limitele administrative conform situației din 1930:
limitele județelor, plășilor, municipiilor, orașelor, chiar și a comunelor și satelor în cazul
Transilvaniei, Banatului și Bucovinei. Hărțile pot fi descărcate de pe enciclopedia liberă Wikipedia
(http://commons.wikimedia.org/wiki/Category:1930_Romanian_census).

Imaginea 2. Aspect din timpul georeferențierii unei foi de hartă din seria „Volksturmkarte von Rumänien” în aplicația
Global Mapper v. 13

Utilizare: acest set de hărți a fost georeferențiat în întregime cu ajutorul hărților topografice
austriece din 1910 disponibile pe site-ul geo-spatial.org (Imaginea 2). Limitele administrative din
1930 au servit ca referință pentru realizarea fișierelor cu limitele administrative din ceilalți ani
(1919-1925, 1938, 1943 etc), atât la nivel de județe, cât și la nivel de plăși și municipii.
20
 • Planurile directoare de tragere

Înaintea Primului Război Mondial, România nu dispunea de un sistem cartografic unitar.

Începând cu anul 1916, s-a încercat uniformizarea sistemelor de proiecție anterioare și a
nomenclaturilor utilizate. În acest sens s-au realizat hărțile în proiecție conformă conică Lambert-
Cholensky. În scurt timp au fost editate foile la scara 1:20.000 în această proiecție, cunoscute ca
planuri directoare de tragere. Aceste foi au fost în permanență actualizate până în 1959, când s-a
impus proiecția Gauss-Kruger. Planurile pot fi descărcate ca mozaic de pe site-ul geo-spatial.org
(http://earth.unibuc.ro/download/planurile-directoare-de-tragere ).

Utilizare: aceste hărți au fost folosite pentru a rectifica limitele administrative acolo unde
hărțile etnice aveau neclarități și pentru a identifica unele localități cu numele schimbat.

• Harta României la scara 1:1.500.000 din Atlasul Lumii T.C.I. (Touring Club Italiano,
1929, p. 79-80)

Pe harta României din Atlasul Lumii T.C.I., limitele administrative sunt cele din perioada
1919-1925, nefiind actualizate conform situației de după unificarea administrativă din 1925
(Imaginea 3). Harta a fost descărcată de pe site-ul Colecției de Hărți David Rumsey (David Rumsey
Map Collection): http://www.davidrumsey.com/luna/servlet/view/all?sort=Pub_List_No_InitialSort
% 2CPub_Date%2CPub_List_No%2CSeries_No
Utilizare: harta a servit ca sursă pentru digitizarea limitelor județelor din perioada 1919-
1925.

21
 Imaginea 3. Detaliu din harta României. Atlasul Lumii TCI, 1929

• Hărțile județelor României din Enciclopedia României (vol 2: Țara Românească, 1938)

Hărțile anexe la monografiile județelor din Enciclopedia României a lui Dimitrie Gusti
prezintă situația administrativ-teritorială a județelor la nivel de plăși imediat înainte de reforma
administrativă din august 1938 (Imaginea 4). Aceste hărți sunt disponibile și pe site-ul:
romaniainterbelica.memoria.ro/

Imaginea 4. Harta județului Arad din Enciclopedia României

Utilizare: limitele județelor și plășilor pentru anul 1938 au fost redate conform acestor hărți.

22
 • Hărți topografice germane la scara 1:300.000 din timpul celui de-al Doilea Război
Mondial (Europa 1:300.000)

Seria de hărți la scara 1:300.000 a fost realizată de serviciul topografic al Comandamentului

Suprem și al Statului Major al Armatei Germane (ger. Chef des Kriegskarten- und
Vermeßungsgewesens) în perioada războiului și acoperă cea mai mare parte a Europei. Proiecția
utilizată este Gauss-Kruger, iar hărțile au apărut în 3 ediții (ger. Ausgaben) între 1941-1945. Hărțile
care acoperă jumătatea de nord a României pot fi descărcate de pe site-ul WIG Map Archive
(Polonia): http://english.mapywig.org/viewpage.php?page_id=42

Utilizare: După aceste hărți a fost digitizată frontiera dintre România și Ungaria în
Transilvania (1940-1945) rezultată după Dictatul de la Viena (Imaginea 5).

Imaginea 5. Fragment din foaia de hartă cu nomenclatura T46 Kronstadt (Brașov) din seria Europa 1:300.000 (februarie
1944). Spre nord-est se poate observa frontiera României cu Ungaria.

• Hărțile topografice sovietice la scara 1:500.000

În timpul Războiului Rece, serviciul de cartografie al armatei sovietice a întocmit hărți

pentru întreaga suprafață a globului la scările 1:1.000.000, 1:500.000 și 1:200.000. Pentru Asia,
Europa, America de Nord și Nordul Africii au fost elaborate hărți la scara 1:100.000. URSS și
Europa au fost cartate și la scara 1:50.000, iar URSS și țările din Europa de Est la scara 1:25.000.

23
Pentru porțiuni din URSS există și hărți la scara 1:10.000. O serie de câteva mii de orașe din
întreaga lume au fost cartografiate la scările 1:25.000 și 1:10.000. După 1991, hărțile au început să
circule liber, nefiind protejate de drepturi de autor (din cauza nesemnării Convenției de la Berna de
către URSS).
Hărțile la scara 1:500.000 utilizate în cazul de față au fost descărcate de pe site-ul
www.maps.vlasenko.net.

Utilizare: Hărțile sovietice (scara 1:500.000) au fost folosite pentru realizarea bazei
cartografice a hărților administrative: hidrografia, lacurile, țărmul Mării Negre (cu excepția zonei
Deltei Dunării, unde s-a păstrat linia țărmului conform seriei de hărți „Volksturmkarte von
Rumänien”).

• Hărți topografice ucrainiene ale regiunilor Odessa, Nikolaev și Vinnitsa (2007). Harta
administrativă a Republicii Moldova (2008)

Seria de hărți topografice actuale ale regiunilor Ucrainei a fost realizată de către Serviciul
ucrainean de Stat de Geodezie, Cartografie și Cadastru la scara 1:250.000, în proiecție Gauss-
Kruger. Harta administrativă a Republicii Moldova la scara 1:400.000, în proiecție UTM, a fost
realizată de către Institutul de Geodezie, Prospecțiuni Tehnice si Cadastru INGEOCAD Chișinău.
Aceste hărți includ limitele comunelor din Ucraina, respectiv Republica Moldova.

Utilizare: După hărțile topografice ucrainene și harta Republicii Moldova au fost digitizate
limitele administrative ale Guvernământului Transnistriei între 1942-1944 (județe, raioane,
municipii). Au fost folosite hărți actuale deoarece o hartă detaliată cu limitele raioanelor și
comunelor din perioada celui de-al Doilea Război Mondial nu a fost identificată în timpul cercetării.

• Hărțile administrative referitoare la perioada analizată din Atlasul României

(Enciclopedia RAO, 2002; autori: Violette Rey, Octavian Groza, Ioan Ianoș, Maria
Pătroescu)

Din această lucrare extrem de cuprinzătoare au fost consultate cinci hărți:

1. Diviziunile administrative 1925-1937
2. Diviziunile administrative 1938-1940
24
 3. Fragmentarea teritorială 1940
4. Dinamica teritorială 1941-1944
5. Dinamica teritorială 1944-1947

Hărțile din Atlasul României pot fi vizualizate on-line pe site-ul

www.mdrl.ro/_documente/atlas/index.htm.

Utilizare: Hărțile au fost utilizate pentru verificare. Primele două harți au servit și ca surse
pentru trasarea limitelor Directoratelor Ministeriale Locale din 1929-1931 și a Ținuturilor din 1938-
1940.

25
 2.2 Realizarea fișierelor vectoriale (KMZ) în Google Earth

Pentru realizarea bazei de date s-a pornit de la limitele administrative din seria de hărți
„Volksturmkarte von Rumänien” care au fost digitizate în programul Google Earth (Imaginea 6). A
fost folosit acest procedeu datorită posibilității de a încărca mozaicuri raster KMZ/KML de mari
dimensiuni, în acest caz hărțile etnice germane, planurile directoare de tragere și hărțile topografice
germane la scara 1:300.000 din 1941-1944. Totodată în Google Earth rezultatul digitizării poate fi
comparat cu imaginile satelitare.
În baza informațiilor din Monitorul Oficial (Partea I, 7 octombrie 1925; Decretul Regal nr.
2465) au fost reconstituite (pornind de la situația din 1930) și limitele administrative stabilite după
unificarea administrativă din 1925. Pentru redarea situației administrative din perioada 1919-1925 a
fost folosită harta României din atlasul TCI.

Imaginea 6. Digitizarea limitelor administrative în programul Google Earth

Pentru anul 1938 au fost utilizate hărțile județelor din Enciclopedia României. De asemenea,
rezultatul a fost verificat cu ajutorul listelor de localități (grupate pe plăși) de la finalul
monografiilor de județe publicate în aceeași lucrare.
În cazul situației din perioada 1940-1941, informațiile au fost preluate după datele
Recensământului din aprilie 1941. Pentru anul 1943 au fost consultate lucrările „Împărțirea
Administrativă a României” (martie 1943) și „Indicatorul localităților din România” (1943).

26
 Organizarea Transnistriei a fost refăcută conform documentelor referitoare la perioada
administrației românești păstrate în Arhivele de Stat ale regiunii Odessa.

2.3 Prelucrarea datelor în Open Jump

Open Jump GIS (http://www.openjump.org/) este o aplicație open-source pentru vizualizarea

și editarea datelor geo-spațiale dezvoltată în Java. Acronimul de JUMP al proiectului vine de la
Java-Unified Mapping Platform. Versiunea stabilă cea mai nouă a programului este 1.5.2.
Open Jump este utilizat de o serie de universități și instituții guvernamentale din întreaga
lume: Universitatea din Zurich, Universitatea „Hafen-City” Hamburg, Universitatea din Calgary
(Canada), „Institute Geographique National” (Franța), Ministerul Resurselor Naturale din provincia
Ontario (Canada), Divizia de Cercetare a „Ordnance Survey” (Marea Britanie) etc.
Open Jump este compatibil cu următoarele formate de fișiere geo-spațiale: ESRI Shapefile
(SHP), Jump GML, GML 2.0, FME GML, Pirol-CSV, WKT, DXF, KML(point). Suport pentru
fișiere raster este oferit pentru o varietate de tipuri de formate: ECW, TIFF, GeoTIFF, TFW, PNG,
GIF, JPG, JPEG 2000 etc.
Interfața aplicației este intuitivă și extrem de ușor de folosit (Imaginea 7). Funcționalitatea
acesteia poate fi extinsă prin intermediul sistemului de plugin-uri sau prin instalarea variantei Open
Jump PLUS, care conține o mare parte din extensiile disponibile în momentul de față.
Printre instrumentele cele mai utilizate se numără cele de editare avansată a geometriilor (de
pildă conversiile între fișiere de tip linie și poligon), generalizare, corectare a topologiei, smoothing
sau clasificare și extragere a elementelor în funcție de atribute. O caracteristică unică a Open Jump
este posibilitatea de a desena și edita linii, poligoane și puncte în același strat vectorial (care poate fi
salvat ca Jump GML). Acest lucru este deosebit de util în cazul în care un poligon trebuie tăiat în
funcție de o linie preluată din alt strat vectorial.

27
 Imaginea 7. Exemplu de interfață Open Jump GIS (versiunea PLUS)

Pornind de la fișierele KMZ digitizate în Google Earth și convertite în Shapefile în Global

Mapper, în Open Jump au fost realizate 21 de fișiere vectoriale (SHP) cu limitele administrative ale
României în perioada 1919-1945:
1. Limitele județelor în 1919-1925
2. Limitele județelor conform propunerii Comisiei Simion Mehedinți (1920)
3. Limitele regiunilor conform propunerii Comisiei Simion Mehedinți (1920)
4. Limitele județelor în 1925-1929
5. Limitele județelor în 1930
6. Limitele plășilor și municipiilor în 1930
7. Limitele Directoratelor Ministeriale Locale în 1929-1931
8. Limitele provinciilor istorice conform situației administrative din 1930
9. Limitele județelor în 1938
10. Limitele plășilor și municipiilor în 1938 (înainte de 14 august)
11. Limitele Ținuturilor în proiectul inițial din 1938
12. Limitele Ținuturilor în 1938-1940
13. Limitele județelor în 1940-1941
14. Limitele județelor în 1941-1944
28
 15. Limitele plășilor și municipiilor în 1943
16. Limitele circumscripțiilor administrative (Inspectorate Generale Administrative) în 1943
17. Limitele Guvernămintelor în 1941-1944
18. Limitele județelor din Transnistria în 1942-1944
19. Limitele raioanelor și muncipiilor din Transnistria în 1942-1944
20. Limitele județelor în 1945
21. Limitele circumscripțiilor administrative (Inspectorate Generale Administrative) în 1945

Imaginea 8. Convertirea fișierului de tip linie (în cazul de față limitele județelor în 1930) în fișier de tip poligon

Fișierele de tip linie cu situația pentru anul 1930 au fost convertite în fișiere de tip poligon
cu ajutorul uneltei polygonize (Imaginea 8). În continuare s-a trecut la tăierea și ajustarea
poligoanelor pentru a se obține situația administrativă din ceilalți ani (Imaginea 9). Pentru crearea
fișierelor cu structurile administrative regionale (Ținuturi, Directorate Ministeriale etc.) și pentru
frontiera României au fost unite poligoane cu mai multe județe (merge polygons).

29
 Imaginea 9. Ajustarea limitelor plășilor din 1930 la situația din 1938

Adițional, în urma digitizării hărților sovietice la scara 1:500.000 în Open Jump, au fost
create alte 4 fișiere SHP: cele care conțin rețeaua hidrografică, lacurile și Marea Neagră, frontierele
internaționale, respectiv localitățile urbane (Imaginea 10). Relieful utilizat pentru cele 4 hărți
administrative mai detaliate a fost derivat din datele SRTM 90 și prelucrat grafic în programul
30
open-source GIMP (Imaginea 11).

Imaginea 11. Prelucrarea reliefului în programul de editare a imaginilor raster GIMP v.2

În final, s-a trecut la întocmirea hărților individuale. Scara utilizată pentru hărțile
administrative detaliate ale României este 1:1.500.000, iar pentru majoritatea celorlalte hărți,
1:3.000.000. La harta administrativă a României în perioada 1942-1944 a fost utilizată o scară mai
mică, 1:3.200.000, datorită necesității de a include și Transnistria. Pentru harta administrativă
detaliată a Guvernământului Transnistriei în 1942-1944 scara aleasă a fost 1:1.750.000. Proiecția
utilizată pentru 13 din cele 14 hărți este Transversală Mercator cu meridianul central de 25°E (Open
Jump afișează corect date în proiecție Stereo70, însă nu pot fi efectuate conversii între Stereo70 și
alte proiecții). Pentru harta Transnistriei, tot în proiecție Transversală Mercator, a fost ales
meridianul de 30°E ca meridian central. Datumul folosit în toate cazurile este WGS84.
După definitivarea elementelor de grafică (ordonare straturi, culori, grosime linii), hărțile au
fost exportate ca fișiere SVG. Din cauza transformării etichetelor în obiecte grafice care nu mai pot
fi editate ca text după exportul din Open Jump, operațiunea de adăugare a etichetelor a fost
efectuată în Inkscape.

2.4 Finalizarea hărților în Inkscape

Hărțile SVG au fost prelucrate și finalizate în aplicația de grafică vectorială open-source

31
Inkscape (http://inkscape.org).
În primul rând au fost adăugate manual etichetele într-un strat (layer) separat și au fost
ajustate astfel încât să nu existe suprapuneri (Imaginea 13). Deoarece Open Jump este deocamdată
destul de limitat în ceea ce privește design-ul legendei din layout-ul hărții, acestea au fost elaborate
în întregime în Inskcape. Folosind două tipare de legendă, unul pentru hărțile detaliate și altul
pentru hărțile generale, au fost modificate doar unele culori, textul și au fost adăugate alte elemente
în funcție de harta la care s-a lucrat. După adăugarea titlului, hărțile au fost salvate și exportate în
format PDF și PNG (Imaginea 13).

Imaginea 13. Hartă cu legenda și titlul adăugate, salvată ca PDF

3. Concluzii

Tema abordată în această lucrare este una insuficient acoperită de materiale cartografice
dedicate. Cu toate că există o serie de atlase și hărți care prezintă situația administrativ-teritorială a

32
României în perioda interbelică și în anii celui de-al Doilea Război Mondial, nu sunt destul de
cunoscute toate schimbările care au avut loc de-a lungul acestor ani. Foarte multe hărți ale
României interbelice (harta din alasul istorico-geografic al Academiei Române, ediția 2007 de
exemplu) redau împărțirea din 1925-1929 ca fiind valabilă până în 1940. Deasemenea, din 1989
până în prezent nu au apărut hărți istorice cu delimitarea plășilor la nivelul întregii țări, nici măcar
pentru anul 1930, când a avut loc singurul recensământ al populației și locuințelor din intervalul
1919-1940. Perioada 1940-1945 este probabil și mai puțin cunoscută, mai ales situația
administrativă a provinciilor Bucovina, Basarabia și Transnistria în 1941-1944.
În al doilea rând, delimitarea istorică a subdiviziulior administrative, mai ales a structurilor
microregionale (plășile) și a celor regionale (Directoratele Ministeriale Locale, Ținuturile,
Inspectoratele administrative) poate servi ca punct de plecare și ca sursă de inspirație în cazul unei
noi reîmpărțiri administrative a României.
Nomenclatorul statistic al unităților teritoriale al Uniunii Europene (NUTS/LAU) prevede 5
niveluri de subdiviziuni pentru statele membre. România în momentul de față are subdiviziuni doar
de nivelul V (comune, orașe, municipii), III (județe) și II (regiuni de dezvoltare). Regiunile de
dezvoltare au fost stabilite în 1998 ca unități statistice de coordonare a dezvoltării regionale,
neavând niciun fel de atribuții administrative. Totodată, delimitarea lor nu este considerată suficient
de viabilă pentru absorbția fondurilor europene22. În plus, introducerea unei subdiviziuni de nivelul
IV (LAU 1) asemănătoare ca întindere cu plășile din 1925-1950, care să grupeze mai multe comune
(și/sau orașe) în jurul unui centru polarizator, unificând bugetele acestor localități reprezintă o
necesitate în contextul precarității financiare a multor comune și orașe mici din România.23
Nu în ultimul rând, o provocare în realizarea acestei lucrări a fost utilizarea aproape
exclusivă a programelor de tip open-source (Google Earth, Open Jump GIS și Inkscape) pentru
realizarea bazei de date și întocmirea hărților. Dezvoltarea unor programe GIS open-source în
ultimii ani, precum Open Jump, QuantumGIS, GRASS GIS sau GvSIG permit astăzi vizualizarea,
editarea și analiza datelor geospațiale la un nivel apropiat de softurile comerciale consacrate.
În final aș dori să mulțumesc îndrumătorului meu, Șef Lucrări Dr. Ioan Fodorean, pentru
sprijinul acordat în elaborarea lucrării.

Andrei Nacu
22
Reorganizarea teritorială ar putea asigura coerenţa gestionarii fondurilor comunitare, Leonard Orban, 16 martie 2012:
http://eufinantare.info/stiri/reorganizare-teritoriala.html
23
Ziarul Financiar, 10 octombrie 2011: http://www.zf.ro/politica/dezastrul-din-administratia-locala-o-mie-de-comune- si-
orase-mici-din-romania-sunt-in-faliment-cu-conturi-blocate-si-fara-bani-de-salarii-8852681

33
 4. Bibliografie

• V. Meruțiu, „Județele din Ardeal: și din Maramureș Până în Banat”, editura A. G. Ardealul,
Cluj, 1929.

• Anexele decretului regal nr. 2465 din 25 septembrie 1925. Publicate în Monitorul Oficial,
partea I, 7 octombrie 1925.

34
• Anexele decretului regal nr. 4036 din decembrie 1929. Publicate în Monitorul Oficial, partea
I, 9 decembrie 1929

• „Enciclopedia României. Volumul 2: Țara Românească”, editura Imprimeria Națională,

București 1938, autori: Dimitrie Gusti, Constantin Orghidan, Mircea Vulcănescu, Virgiliu
Leonte

• Legea administrativă din august 1938. Publicată în Monitorul Oficial, partea I, 14 august
1938

• George D. Eftimie, „Regiunea ca bază a descentralizarii administrative”, editura Tiparul

Românesc, București 1941

• „Indicatorul localităților din România: datele recesământului general din 6 aprilie 1941”,
editura Institutului de Statistică, București 1943

• „Împărțirea Administrativă a României” (ediție oficială), întocmită după actele oficiale

emenate până la 31 martie 1943 aflate în arhiva Direcțiunii Administrației Locale, editura
Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București 1943

• Sabin Manuilă, „Recensământul General al României din 1941, 6 aprilie: date sumare
provizorii”, editura Institutului Central de Statistică, București 1944

• Arhivele de stat ale Regiunii Odessa, Colectia 2361, opis 1, delo 47, pag 1-30

• Harta Transnistriei din ziarul „Volk auf dem Weg”, articolul „Landsmannschaft der
Deutschen aus Russland”, Stuttgart, Germania, aprilie 1994, pag. 5-7

• Decizia nr. 3363A a Departamentului Afacerilor Interne din aprilie 1945. Publicată în
Monitorul Oficial, partea I, 27 aprilie 1945

• Atlasul României, Enciclopedia RAO 2002. Autori: Violette Rey, Octavian Groza, Ioan
Ianoș, Maria Pătroescu

• Raularian Rusu, „Organizarea spațiului geografic în Banat”, editura Mirton, Timișoara 2007

35
• Viorel Stănică, Teza de doctorat: „Impactul codurilor administrativ-teritoriale și politice în
organizarea spațiului geografic și amenajarea teritoriului, în epoca modernă și
contemporană”, Cluj-Napoca 2006

• www.geo-spatial.org. „Planurile Directoare de Tragere”, „Hărțile sovietice 1: 100 000

reproiectate în Stereo70”. Materiale scrise de Vasile Crăciunescu:
http://earth.unibuc.ro/articole/eHarta-work-planurile-de-tragere,
http://earth.unibuc.ro/download/hartile-sovietice-1-100-000-reproiectate-in-stereo70

36