Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Breviar Teoretic Fizica 2019 PDF
Breviar Teoretic Fizica 2019 PDF
Colectiv de elaborare:
Prof. Cornelia BĂDILĂ
Prof. Maria Laura CIOBANU
Prof. Nicolae DRAGOMIR
Prof. Ștefan MATEI
FIZICĂ
BREVIAR TEORETIC
INTRODUCERE
2
CUPRINS
3
NOTIUNI GENERALE
1. NOȚIUNI GENERALE
1.1. MĂRIMI FIZICE. UNITĂȚI DE MĂSURĂ
MĂRIME FIZICĂ
Descrierea și explicarea fenomenelor trebuie să fie atât calitativă cât și cantitativă,
iar cantitatea se determină numai prin măsurare.
Experiența ne arată că unele proprietăți ale corpurilor sau fenomenelor sunt
măsurabile în timp ce altele nu. De exemplu: întinderea spațială a unui corp, durata
producerii unui fenomen, starea de încălzire a unui sistem, sunt proprietăți ce pot fi
măsurate. Proprietăți cum sunt mirosul sau gustul nu pot fi măsurate. Astfel de
proprietăți se pot deosebi, dar nu se pot compara.
4
NOTIUNI GENERALE
Variația relativă a mărimii fizice este definită prin raportul dintre variația
A
absolutăși valoarea inițială a acelei mărimi: A
Ai
MĂRIMI FIZICE FUNDAMENTALE ŞI DERIVATE
În tabelul de mai jos sunt specificate cele 7 mărimi fizice și unități de măsură
fundamentale SI cu simbolurile lor:
Simbolul Simbolul
Nr. Unitatea de
Mărimea fizică mărimii unității de
crt. măsurăîn SI
fizice măsură
1. Lungimea L, l metru m
2. Timpul t, secundă s
3. Masa M, m kilogram kg
4. Temperatura T Kelvin K
Cantitatea de
5. mol mol
substanță
Intensitatea
6. I, i amper A
curentului electric
Intensitatea
7. I candela cd
luminoasă
5
NOTIUNI GENERALE
Simbolul
Nr. Unitatea de
Mărimea fizică mărimii
crt. măsură în SI
fizice
1. Aria S m2
2. Volumul V m3
3. Viteza v m/s
4. Accelerația a m/s2
5. Impulsul p kg∙m/s
6. Forța F N(newton)
7. Densitatea ρ kg/m3
8. Lucrul mecanic L J(joule)
9. Puterea P W(watt)
10. Energia E, W J(joule)
11. Sarcina electrică q C(coulomb)
12. Tensiunea electrică U V(volt)
13. Rezistența electrică R Ω(ohm)
OBSERVAȚII:
- Fiecărei mărimi fizice îi corespunde o singură unitate de măsură în SI.
- Aceeași unitate de măsură în SI poate corespunde mai multor mărimi fizice
diferite.
Având în vedere varietatea mărimilor fizice care trebuie măsurate, când se fac
măsurători se utilizează un sistem de multipli și submultipli. Pentru multiplii și
submultiplii diferitelor unități se folosesc următoarele prefixe:
Multiplii secundei:
- minutul (min) : 1 min = 60 s;
- ora (h): 1 h = 60 min = 3600 s;
Multiplii kilogramului:
- chintalul (q): 1 q = 100 kg = 102 kg;
- tona (t) : 1 t = 1000 kg = 103 kg.
În practică pentru kilogram se utilizează curent următorii submultipli:
- gramul (g): 1 g = 0,001 kg = 10-3 kg;
- miligramul (mg): 1 mg = 0,000001 kg = 10–6 kg.
6
NOTIUNI GENERALE
Fig. 2
Egalitatea vectorilor. Doi vectori a și b se numesc egali, ceea ce vom nota a
= b , dacă sunt paraleli (au aceeași direcție și același sens) și au modulele egale
| a | = | b |.
7
NOTIUNI GENERALE
DEFINIȚIE.Rezultatul adunării (compunerii) unui sistem format din doi sau mai
mulți vectori se numește vectorul sumă sau rezultantasistemului de vectori.
Fig. 3
Fig. 4
8
NOTIUNI GENERALE
B. SCĂDEREA VECTORILOR
Fig.6
Fiind dați vectorii concurenți coplanari a și b ale căror direcții formează unghiul
(fig.6 a) pentru a determina vectorul diferență, procedăm astfel:
- deplasăm vectorii pe suporturile lor până când vor avea originea comună (fig. 6b);
- unim vârfurile celor doi vectori și orientăm segmentul astfel obținut către descăzut;
obținem astfel vectorul diferență D a b (fig. 6c) sau D ' b a (fig. 6d);
9
NOTIUNI GENERALE
- modulul vectorului diferență D sau D ' se determină cu ajutorul relației:
D D' a 2 b 2 2 ab cos
Cazuri particulare. Analizăm situațiile în care vectorii a și b sunt coliniari:
a) 0 D D a b . În acest caz rezultanta este orientată pe aceeași
direcție cu vectorii a și b , iar sensul este dat de sensul vectorului de modul mai mare.
b) 180 D D a b . În acest caz rezultanta este orientată pe aceeași
direcție cu vectorii a și b .
Fig. 7
Fie vectorul a și scalarul s∈ℝ. Produsul dintre scalarul sși vectorul a este un vector
b . Vom nota:
b s a
Vectorul b s a are următoarele caracteristici:
- modulul de |s| ori mai mare decât al vectorului a ;
- aceeași direcție ca și vectorul a ;
- este orientat în același sens cu vectorul a, dacăs > 0 și în sens opus dacăs< 0.
10
MIȘCARE ȘI REPAUS
2. MIŞCARE ŞI REPAUS
2.1. MIŞCAREA ŞI REPAUSUL
DEFINIȚII. Un corp se găsește în mișcare când își schimbă poziția față de un alt
corp considerat „ fix”.
Un corp se găsește în repaus când nu-și schimbă poziția față de un alt corp
considerat „fix”.
DEFINIȚIE. Sistemul de referinţă (S.R.) este ansamblul format din reper, riglă
pentru determinarea distanței şi ceasornic pentru determinarea timpului.
11
MIȘCARE ȘI REPAUS
VECTOR DE POZIȚIE
În timpul mișcării, vectorul de poziție își schimbă atât modulul cât și orientarea,
adică este o funcție de timp:
r r (t )
Proiecțiile vectorului de poziție pe cele două axe sunt tocmai coordonatele
mobilului: x (t ) și y (t ) .
TRAIECTORIE
12
MIȘCARE ȘI REPAUS
Fig. 9
OBSERVAȚIE. Deplasarea Δx este pozitivă (Δx > 0), dacă mobilul se mișcă în
sensul pozitiv al axei Ox și negativă (Δx< 0), dacă mobilul se mișcă în sensul negativ al
axei Ox.
Aceeași deplasare a unui mobil se poate realiza mai repede sau mai încet, adică
într-un interval mai mic sau mai mare de timp. În primul caz spunem că mobilul a avut o
viteză mai mare, iar în al doilea caz o viteză mai mică.
În acest caz vectorul deplasare devine tangent la traiectorie, deci și vectorul viteză
va fi tangent la traiectorie în punctul M. Prin urmare, vectorul viteză la momentul t se
determină astfel:
r
v (t ) (când t 0 )
t
OBSERVAȚIE. Vectorul viteză este tangent la traiectorie în punctul considerat și
are același sens cu sensul în care se mișcă mobilul pe traiectorie.
Modulul vectorului viteză va fi:
| r |
v (când t 0 )
t
OBSERVAȚIE. Viteza este pozitivă (v >0), dacă mobilul se mișcă în sensul pozitiv
al axei Ox și negativă (v< 0), dacă mobilul se mișcă în sensul negativ al axei Ox.
În timpul mișcării unui mobil vectorul viteză variază atât ca modul, cât și ca
orientare. O aceeași variație a vectorului viteză se poate produce în intervale de timp
diferite. Pentru a compara neuniformitatea mișcărilor se introduce mărimea fizică
vectorială numită accelerație
DEFINIȚIE.Se numește vector accelerațiemedie, a m , al mobilului în intervalul de
timp Δt, raportul dintre variația vectorului viteză v și durata acestei variații Δt:
v v 2 v 1
am
t t 2 t1
15
MIȘCARE ȘI REPAUS
Rezumat:
Un corp este în mișcarecând își schimbă poziția față de un alt corp considerat
„fix”.
Un corp este găsește în repaus când nu-și schimbă poziția față de un alt corp
considerat „fix”.
Mișcarea mecanicăși repausul sunt relative, adică mișcarea corpului studiat
depinde de corpul sau corpurile la care o raportăm. Același corp poate fi în același timp
și în repaus și în mișcare, dar față de corpuri diferite.
Ansamblul format din corpul de referință, sistemul de coordonate pentru
precizarea poziției și cronometru pentru precizarea momentului constituie un sistem de
referință (SR).
Numim punct material, un punct geometric ce aparține unui corp, în care
considerăm concentrată toată substanța corpului și căruia îi atribuim masa corpului.
Linia descrisă de un mobil în timpul mișcării lui față de un SR se numește
traiectorie.
Se numește viteză medie a mobilului,vm, pe o porțiune de traiectorie, în
intervalul de timp Δt raportul dintre deplasarea curbilinie Δs = s2 – s1și durata acestei
Δs s 2 s 1
deplasări Δt = t2 – t1: v m .
Δt t 2 t1
Viteza instantanee (momentană) la momentul t, se obține calculând viteza
medie pe un interval de timp foarte mic (Δt → 0), căreia îi corespunde o deplasare
s
foarte mică Δs→0, adică: v (t ) (când Δt → 0);
t
[v]SI = m/s.
Se numește accelerația medie a mobilului, am, în mișcarea rectilinie, în
intervalul de timp Δt raportul dintre variația vitezei Δv = v2 – v1și durata acestei variații Δt
Δv
= t2 – t1: am .
Δt
Accelerația instantanee (momentană) la momentul t, în mișcarea rectilinie, se
obține calculând accelerația medie pe un interval de timp foarte mic (Δt→ 0), căreia îi
Δv
corespunde o variație foarte mică a vitezei Δv→ 0, adică: a(t ) (când Δt → 0);
Δt
[a]SI = m/s2.
16
MIȘCARE ȘI REPAUS
17
MIȘCARE ȘI REPAUS
v 2 v 02 2 a ( x x 0 )
REZUMAT
18
PRINCIPIILE MECANICII NEWTONIENE
Mecanica clasică a fost elaborată de Isaac Newton și, de aceea, mai este
cunoscută sub denumirea de mecanica newtoniană. La baza mecanicii clasice stau trei
legi foarte generale, numite principii:
principiul I (principiul inerției);
principiul al II-lea (principiul fundamental al dinamicii);
principiul al III-lea (principiul acțiunilor reciproce sau principiul acțiunii și reacțiunii).
OBSERVAȚII.
- Din practică se știe, de exemplu, că mișcarea rectilinie uniformă a unui vehicul
trebuie permanent întreținută prin acțiunea din exterior. Vehiculul trebuie tras, împins
sau trebuie acționat de un motor. Aceasta deoarece în realitate există totdeauna acțiuni
ce se opun mișcării, de obicei frecări, care trebuie compensate.
- Pentru a pune în mișcare un corp, pentru a-l opri sau pentru a-i curba traiectoria
trebuie să acționăm asupra sa. La orice acțiune exterioară, care caută să-i schimbe
starea de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă, corpul se opune.
Efectele inerției le simțim cu toții la pornirea sau oprirea bruscă a unui mijloc de
transport în care ne aflăm sau când acesta virează, schimbându-și direcția de mers.
Dacă ne aflăm într-un vagon de tramvai și acesta pornește din repaus avem
tendința de a cădea. Când tramvaiul se găsește în mișcare rectilinie uniformă, noi ne
mișcăm împreună cu el. Dacă își încetinește brusc mișcarea, suntem proiectați în față
deoarece, în virtutea inerției, vrem să ne continuăm mișcarea uniformă rectilinie în care
ne găsim.
Se constată că inerția corpurilor este cu atât mai pronunțată cu cât corpurile sunt
mai masive.
19
PRINCIPIILE MECANICII NEWTONIENE
OBSERVAȚII:
Principiul acțiunilor reciproce mai este cunoscut și sub denumirea de principiul
acțiunii și reacțiunii.
Forța care acționează asupra corpului se numește, de obicei, forță
de acțiune ( Fa ), iar forța cu care corpul reacționează se numește forță de
reacțiune Fr . Conform principiului acțiunilor reciproce, cele două forțe sunt egale în
modul și de sens opus: Fa Fr .
Deși forțele de acțiune și reacțiune sunt egale în modul și de sens opus efectele
lor nu se anulează, deoarece ele acționează asupra unor corpuri diferite.
Principiul acțiunilor reciproce arată că forțele apar întotdeauna în perechi.
20
PRINCIPIILE MECANICII NEWTONIENE
A. GREUTATEA CORPURILOR
Interacțiunea dintre corpuri se realizează fie prin contactul lor nemijlocit, fie la
distanță prin intermediul unui câmp fizic. Un asemenea câmp este câmpul gravitațional.
G mg
Vectorul greutate G este orientat întotdeauna pe verticală în jos,
iar punctul de aplicație este în centrul de greutate al corpului (fig.14).
Fig. 14
B. TENSIUNEA DIN FIR
Tensiunea din fir este forța care întinde firul. Ea apare în fir atunci când se
acționeazăcu o forță asupra lui sau se suspendă un corp de acesta.
Tensiunea se determină în mod diferit, ținând cont de toate forțele care acționează
în sistem.
Conform principiului acțiunilor reciproce, în orice secțiune a firului apare o pereche
de forțe egale în modul și de sens contrar (tensiunea din fir). Aceste forțe se manifestăși
la capetele firului.
Aplicație: Un corp cu masa m este suspendat cu ajutorul unui fir
inextensibil și de masă neglijabilă (fir ideal). Determinați tensiunea din
fir atunci când corpul este în repaus (fig. 15).
Aplicăm principiul fundamental al dinamicii:
R m a T G
Prin proiecția vectorilor pe axa verticală vom obține:
m a T G
Dar a=0 (corpul este în repaus)
0 T G Fig.15
T G mg
FORȚA DE FRECARE
După tipul mișcării se disting două tipuri de frecare:
-Frecarea la alunecare apare când un corp alunecă peste un alt corp.
-Frecarea la rostogolire care se produce când un corp se rostogolește pe
suprafața altui corp.
Aplicații
1. Un corp cu masa meste tras pe o suprafață
orizontală sub acțiunea unei forțeF ca în fig. 17.
Coeficientul de frecare la alunecare dintre corp și plan
esteµ. Determinați accelerația cu care se deplasează
corpul.
Aplicăm principiul fundamental al dinamicii:
m a F G Ff N
Prin proiecția vectorilor pe axa Ox vom obține:
m a F Ff Fig. 17
Prin proiecția vectorilor pe axa Oy vom obține:
0 N G N G m g
F Ff F μ m g
Dar Ff μ N μ m g , astfel încât: a
m m
22
PRINCIPIILE MECANICII NEWTONIENE
23
PRINCIPIILE MECANICII NEWTONIENE
D. FORȚA ELASTICĂ.
DEFINIȚIE. Schimbarea dimensiunilor sau formei unui corp sub acțiunea unor
forțe exterioare se numește deformare.
DEFINIȚIE. Forța elastică este forța care apare în interiorul corpurilor deformate
elastic, se opune deformării și este responsabilă cu readucerea corpului la forma
inițială.
Mărimea fizicăE care intervine în expresia legii lui Hooke este o constantă ce
depinde de natura materialului supus deformăriiși este cunoscută sub denumirea de
modul de elasticitate longitudinală sau modulul lui Young. Unitatea de măsurăîn SI este:
[E]SI = N/m2.
Forța elastică are expresia:
Fe k
Modulul forței elastice : Fe k , unde k este constanta elastică.
Fe N
k astfel încât k SI
m
24
PRINCIPIILE MECANICII NEWTONIENE
Tipuri de forțe
Forța cu care un corp este atras de Pământ se numește greutatea corpului:
G mg
Forța care apare la suprafața de contact dintre două corpuriși se opune tendinței de
mișcarerelativăse numește forță de frecare.
Forța de frecare la alunecare este direct proporțională cu forța de apăsare
normalăexercitată pe suprafața de contact și nu depinde de mărimea acestei
suprafețe: Ff N
Forțele care apar în interiorul corpurilor deformate elastic, se opun deformării și sunt
responsabile cu readucerea corpurilor la forma inițială se numesc forțe elastice.
Mărimea forței elastice este direct proporțională cu mărimea deformării x și
orientată în sens opus acesteia: Fe k x
25
TEOREME DE VARIAȚIE ȘI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ
4 . T E O R E M E D E V AR I AȚ I E Ș I L E G I D E
C O N S E R V AR E Î N M E C AN I C Ă
(a) (b)
Dacăforța nu este constantă, ci variază pe măsură ce corpul se deplasează, lucrul
mecanic al forței se calculează ca aria cuprinsă sub graficul forței în funcție de
deplasare:
26
TEOREME DE VARIAȚIE ȘI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ
𝐿𝐺 = ±𝑚𝑔ℎ, unde ℎ este diferența de nivel dintre cele două puncte între care se
deplasează corpul.
Astfel:
𝐿𝐺 = 𝑚𝑔ℎ, la coborârea corpului între două nivele (cos 0° = 1),
respectiv 𝐿𝐺 = −𝑚𝑔ℎ la urcarea corpului între două nivele ( cos 180° = −1).
27
TEOREME DE VARIAȚIE ȘI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ
ENUNȚ.Variația energiei cinetice a unui corp este egală cu lucrul mecanic total (al
tuturor forțelor ce acționează asupra corpului sau lucrul mecanic al forței rezultante).
Ec Ltotal
mv f2 mv i2
Ltotal
2 2
Exemple de aplicare:
29
TEOREME DE VARIAȚIE ȘI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ
Exemple de aplicare:
30
TEOREME DE VARIAȚIE ȘI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ
𝑚𝑣 2
Energia cinetică: 𝐸𝑐 = .
2
Ec Ltotal
𝐸 = 𝐸𝑐 + 𝐸𝑝 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡.
31
PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU
5. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA
CURENTULUI CONTINUU
5.1. CURENTUL ELECTRIC ÎN CONDUCTORI METALICI. CIRCUITUL
ELECTRIC. INTENSITATEA CURENTULUI ELECTRIC
32
PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU
Fig. 3
Legea lui Ohm pentru un circuit electric simplu.
Ii ,int I k ,ies
i 1 k 1
GRUPAREA ÎN SERIE
Re = R1 + R2 +…+ Rn
36
Fig. 9
PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU
n
1 1 1 1 1 1
... sau
Rp R1 R2 Rn Rp i 1 Ri
R
OBSERVAŢIE. În cazul particular R R1 R2 ... Rn se obţine : Rp
n
GRUPAREA ÎN SERIE
b) Gruparea în paralel
Se realizează legând bornele pozitive ale acestora împreună,
respectiv cele negative împreună.
Pentru o grupare în paralel de n generatoare identice, conform
legilor lui Kirchhoff şi legii lui Ohm pentru circuitul echivalent putem
scrie:
Ee E
I nI ' r
E I R r
E I ' r IR n re
n
Eechiv Irechiv R E
Ip Fig. 11
r
R
n
37
PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU
Conform definiţiei tensiunii electrice dintre două puncte, energia necesară transportului
unei cantităţi de sarcină electrică q între extremităţile rezistorului va fi
W q U
Dacă prin conductor trece curentul electric cu intensitatea I în intervalul de timp
Δt , atunci, deoarece q I Δt , obţinem
W U I Δt
relaţie care ţinând seama de legea lui Ohm, se mai scrie:
U2
W Δt R I 2 Δt
R
Unitatea de măsură pentru energie: W SI J (joule)
La trecerea curentului electric printr-un rezistor acesta se încălzeşte, ca urmare a
transformării energiei electrice în căldură. Fenomenul este cunoscut caefectul termic al
curentului electric sau efect Joule, iar căldura degajată este dată de relaţia
Q R I 2 Δt
care reprezintă expresia matematică a legii lui Joule:
În SI, căldura Qdegajată de rezistor se măsoară în J (joule).
Energia pierdută în interiorul generatorului (disipată pe rezistența internă) poate fi
calculată folosind una dintre relațiile:
u2
Wint u I Δt Δt r I 2 Δt
r
Energia totală furnizată de un generator este Wtot Wext Wint , astfel încât:
E2
Wtot E I Δt I ( R r )Δt
2
Δt
Rr
38
PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU
R U
η sau η
Rr E
Randamentul circuitului electric este adimensional și subunitar. De obicei, se
exprimă în procente.
OBSERVAȚIE. În practică, pentru energia electrică se utilizează unitatea de
măsură kilowatt-oră (kWh). Ţinând seama de relaţia P W Δt şi exprimând putereaP
în kilowatt (kW) şi timpul Δt în ore, ajungem la concluzia că 1kWh 3, 6 106 J .
REZUMAT