NEVOI ŞI RESURSE.

COSTUL DE OPORTUNITATE

1. Nu au caracter limitat:
a) venitul naţional;
b) consumul de factori de producţie;
c) resursele;
d) nevoile.

2. Nevoile consumatorului pot fi exprimate sugestiv prin:

a) dorinţele, aşteptările şi idealurile oricărui individ;
b) tot ceea ce consumatorul îşi poate satisface cu banii pe care îi are;
c) preferinţele pe care acesta le manifestă faţă de anumite bunuri;
d) succesele şi insuccesele acestuia.

3. Potrivit ştiinţei economice, nevoile sunt:

a) satisfăcute numai cu bunuri economice;
b) satisfăcute prin consumul de bunuri;
c) subiective, prin condiţiile care le generează;
d) rezultatul exclusiv al presiunilor externe.

4. Nu sunt trăsături ale nevoilor:

a) caracterul subiectiv;
b) determinarea obiectivă;
c) creşterea şi diversificarea lor continuă;
d) raritatea.

5. În evoluţia societăţii omeneşti, apelarea la schimb pentru acoperirea nevoilor a devenit dominantă
în timp deoarece:
a) elimină orice fel de risipă;
b) elimină definitiv autoconsumul;
c) nevoile sunt mai bine satisfăcute, iar mijloacele utilizate au o eficienţă mai mare;
d) elimină diviziunea muncii.

6. Care din următoarea clasificare a resurselor este corectă:

a) superioare şi complexe;
b) libere şi economice;
c) primare şi derivate;
d) naturale şi biologice.

7. Resursele sunt limitate în sensul că:

a) sunt insuficiente în raport cu nevoile;
b) nu se regenerează;
c) scad continuu;
d) nu se recuperează.

8. Resursele şi nevoile au în comun faptul că sunt:

a) limitate;
b) nelimitate;
c) regenerabile;
d) dinamice.

9. Resursele regenerabile sunt cele care:

a) nu se reproduc;
b) se reproduc;

Page 1 of 6
 c) se recuperează;
d) sunt nelimitate.

10. Resursele naturale nu pot fi considerate:

a) recuperabile;
b) nerecuperabile;
c) derivate;
d) epuizabile.

11. Care din resursele enumerate mai jos este o resursă primară:
a) potenţialul ştiinţific al populaţiei;
b) stocul de învăţământ;
c) populaţia aptă de muncă, considerată atât cantitativ, cât şi structural;
d) stocul de cunoştinţe ştiinţifice.

12. Expresia raţionalităţii activităţii economice o reprezintă:

a) obţinerea unui profit cât mai mare;
b) asigurarea creşterii economice;
c) maximizarea efectelor utile prin minimizarea consumului de resurse;
d) obţinerea unei cantităţi sporite de bunuri materiale.

13. Care dintre afirmaţiile de mai jos justifică raţionalitatea resurselor:

a) accesul tot mai larg la resurse de calitate superioară;
b) limitarea resurselor asociată cu creşterea şi diversificarea nevoilor;
c) caracterul dinamic al resurselor;
d) tendinţa de ieftinire permanentă a resurselor.

14. Existenţa tensiunii nevoi – resurse îl determină pe individ:

a) să facă risipă pentru că oricum resursele sunt insuficiente;
b) să renunţe să mai consume bunuri pentru producerea cărora se folosesc resurse rare şi să
aleagă bunuri care se obţin cu resurse abundente;
c) să consume doar bunuri pe care le oferă natura;
d) să aleagă în condiţiile constrângerilor existente.

15. Pentru o firmă, menţinerea aceleiaşi cantităţi folosite de resurse umane, în condiţiile scăderii
producţiei, determină:
a) o mai bună utilizare a resurselor de muncă;
b) o mai bună utilizare a resurselor de capital;
c) creşterea competitivităţii;
d) scăderea eficienţei.

16. Resursele de care dispune societatea pot fi:

a) primare şi derivate;
b) nerecuperabile şi superioare;
c) limitate şi relativ rare;
d) natural-individuale şi derivate.

17. Resursele derivate sunt cele care:

a) au o mai mică importanţă în activitatea economică;
b) rezultă din utilizarea combinată a resurselor primare;
c) au un rol secundar, comparativ cu cele primare, care sunt de strictă necesitate în orice
activitate;
d) nici una din variantele de mai sus nu este corectă.

Page 2 of 6
18. Sunt resurse epuizabile:
a) pământul;
b) aerul
c) petrolul;
d) toate resursele sunt epuizabile.

19. Raritatea este o caracteristică pentru:

a) bunurile libere;
b) bunurile economice;
c) numai pentru bunurile materiale;
d) numai pentru bunurile aflate în proprietate privată.

20. Raţionalitatea utilizării resurselor presupune:

a) maximizarea efectelor utile cu acelaşi consum de resurse;
b) achiziţionarea lor la preţuri minime;
c) creşterea producţiei şi a costurilor de producţie;
d) obţinerea de bunuri care să acopere integral nevoile umane.

21. Bunurile necesare satisfacerii nevoilor pot fi:

a) libere şi economice;
b) numai libere;
c) numai economice;
d) doar servicii.

22. Bunurile libere sunt acelea care:

a) intră în consum în mod gratuit datorită abundenţei lor;
b) pot fi achiziţionate cu uşurinţă de pe piaţă;
c) omul le consumă cum doreşte după ce şi le-a procurat;
d) se obţin prin consumul de factori de producţie.

23. Activitatea economică reprezintă:

a) totalitatea activităţilor economice prin care oamenii îşi asigură bunurile necesare satisfacerii
nevoilor;
b) activităţile prin care oamenii îşi asigură doar bunurile materiale;
c) activităţile prin care oamenii îşi asigură doar serviciile;
d) numai activităţile prin care oamenii îşi asigură bunurile de folosinţă îndelungată.

24. Un bun economic destinat autoconsumului reprezintă:

a) orice bun achiziţionat de pe piaţă;
b) un bun final;
c) un serviciu de pregătire profesională;
d) un bun obţinut prin sponsorizare.

25. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă?

a) un bun liber este produs de om;
b) un bun economic poate fi un serviciu;
c) bunurile economice pot fi destinate pieţei;
d) nu orice bun economic este o marfă.

26. Finalitatea economică o reprezintă:

a) transformarea naturii;
b) satisfacerea trebuinţelor;
c) soluţionarea problemelor globale ale omenirii;
d) fericirea oamenilor.

Page 3 of 6
27. Activitatea economică se caracterizează prin raţionalitate, evidenţiind:
a) scopul cu care participă fiecare unitate la activitatea economică;
b) cât de mare trebuie să fie producţia unor bunuri;
c) modul în care trebuie să se ia deciziile;
d) în ce măsură se pot satisface trebuinţele cu resurse limitate.

28. Costul de opţiune al alegerilor:

a) este cea mai bună alternativă sacrificată;
b) are la bază concurenţa dintre agenţii economici;
c) este condiţionat de politicile guvernamentale;
d) este egal cu zero, dacă pregătirea profesională este cea mai bună.

29. Potrivit ştiinţei economice, costul alternativ:

a) însoţeşte numai alegerile în calitate de consumatori;
b) este egal cu zero, în activităţile competitive;
c) este un cost real al alegerilor făcute ca producători sau consumatori;
d) nu are legătură cu limitarea resurselor.

30. Care dintre următoarele afirmaţii exprimă cel mai bine scopul economiei ca ştiinţă:
a) studiul cererii menajelor pentru bunuri şi servicii;
b) distribuţia venitului între membrii societăţii;
c) studiul utilizării resurselor rare, cu întrebuinţări alternative, pentru satisfacerea nevoilor
nelimitate;
d) studiul utilizării banilor în cadrul unei economii.

31. Existenţa şi dezvoltarea ştiinţei economice are ca rezultat:

a) noi descoperiri tehnico-ştiinţifice;
b) administrarea mai eficientă a resurselor (limitate);
c) realizarea unor bunuri inexistente în trecut;
d) dezvoltarea unor tehnologii noi.

32. Care din afirmaţiile de mai jos definesc ştiinţa economică şi rolul ei?
a) oferă agenţilor economici putere de anticipare, posibilităţi de a alege;
b) permite realizarea unui model eficient de alocare şi utilizare a resurselor limitate, în vederea
satisfacerii nevoilor;
c) studiază comportamentul uman în activitatea de alocare şi utilizare a resurselor;
d) accelerează schimbul de mărfuri.

33. Microeconomia se ocupă cu studiul:

a) politicilor de combatere a inflaţiei;
b) politicilor de combatere a şomajului;
c) politicilor fiscale;
d) acţiunilor agenţilor economici individuali.

34. Analizând actele economice individuale, aceasta se va realiza la nivel:

a) microeconomic;
b) mezoeconomic;
c) macroeconomic;
d) mondoeconomic.

35. Risipa de resurse survine, în principal, atunci când:

a) se produce ce nu se cere;
b) se produce ce se cere;
c) se produce cât se cere;

Page 4 of 6
 d) consumul de resurse este pe măsura tehnologiei dominante.
36. Problemele de bază ale economiei sunt:
a) ce producem? sau cât producem?
b) ce producem? cât producem? cum producem? pentru cine producem?
c) cât producem? sau pentru cine producem?
d) ce producem? sau cum producem?

37. Existenţa costului de oportunitate este explicată prin:

a) inconsecvenţa individului care îl determină să facă tot timpul alegeri;
b) proprietatea privată;
c) insuficienţa resurselor în raport cu nevoile;
d) progresul ştiinţific.

38. Dacă pentru o economie care produce două bunuri are loc o deplasare la dreapta a frontierei
posibilităţilor de producţie atunci:
a) se consumă mai puţin din cele două bunuri;
b) se consumă mai mult dintr-un bun şi mai puţin din celălalt bun;
c) apar tehnologii noi care permit creşterea producţiei din ambele bunuri;
d) resursele deja existente sunt utilizate integral şi eficient.

39. Introducerea de către o firmă a unei tehnologii moderne în producerea bunului X determină:
a) modificarea cantităţilor produse din bunurile x şi y;
b) creşterea producţiei lui x şi scăderea producţiei lui y;
c) creşterea costului oportunităţii bunului x;
d) sporirea cantităţii produse din x.

40. O persoană dispune de un venit de 200.000 u.m. şi poate achiziţiona două bunuri, A şi B. Preţul
bunului A este de 25.000 u.m., iar al bunului B, 50.000 u.m. În aceste condiţii, costul oportunităţii
achiziţiei unei unităţi din bunul A este:
a) 0,5 unităţi din bunul B;
b) 1 unitate din bunul B;
c) 2 unităţi din bunul B;
d) 2,5 unităţi din bunul B.

Page 5 of 6
 Problemă Costul de oportunitate

1. Un consumator cu un venit de 10.000 u.m. poate cumpăra 2 bunuri x sau 4 bunuri y. Să se

determine:
a) costul oportunităţii pentru o unitate din bunul x;
b) costul oportunităţii pentru o unitate din bunul y.

Rezolvare

a) Dacă consumatorul decide să cumpere bunul x, costul de oportunitate al unei unităţi din bunul
 4y
x este: C o   2 y
x

 2x
Aceasta înseamnă că alegerea unei unităţi din bunul x antrenează un cost de oportunitate de 2
unităţi din y.

b) Dacă consumatorul decide să cumpere bunul y, costul de oportunitate al unei unităţi din bunul
 2x
y este: Co   0,5 x
y

4y
Aceasta înseamnă că alegerea unei unităţi din bunul y antrenează un cost de oportunitate de 0,5
unităţi din x.

Page 6 of 6