Se apropie Festiva­

lul. Brigadierii con-

struesc în cartierul
Griviţa Roşie unul
dintre cele mai fru­
moasa cinematogra­
fe din C apitală.

Pletoase «öleli, dasplatlte'n vont,
Sub răcorosul lor umbrar ne'mbla.
Nicicând n’au fost aţâţi copil, nicicând,
In porcu-acoita plin do vattllo.
la carutol fac unit tumbo'n tbor
Pa-un avion do lomn (ol (pun câ-l (traşnlcl),
Dar málna, mâine ca aviatori
Vor sâgata văzduhul târli, paşnic.
1
l i In vleul lor, fac alţii mari Icprâvi
Când barca-l caltâ'n dulco legănare
$1-1 vâd do-acum matrozi, cântând po nâvl
Când fl-va Capitala port la maro.
Iar, lângă lacul calm, un pui do om
Inalfä, din nisip Jilav, palate
Ce mâina’n fier, tn platrâ şl’n beton
c Vor fl, de braţul lui dibaci, turnata.
: Copil... S'aveţi în vlatâ bucurii,
S'ajungatl fala Patriei de mâine I
ţi Căci pentru voi minerii dala )il
; Hai dârz se-afundâ'n minele bătrâna
! $1 crete colectiviştii mări de grâna.
î l R R iiuiiiiiniiiiiminifliiiiiiiniiiiiummmiunimgn
H M IR R H R iR
■MsaassaniBMsaazk xma^BKsmxsma
C U 4/
da Alaxandru ANDRITOIU
$1, pentru voi curg şarja din cuptor,
Fug brâurl da lumini da-alungul zării...
Când comuniştii spun da viitor
«' spun da soarta voastră, fll al ţării.
!r* -ând ca Fatl-Frumoşil din povaste
■|, pX'cll-or împlini tot ca-or visa
«.âcl tkV.' lor erou Partidul asta
$i-a lor \ \ nzâ mumă-l Patria.
$1 totuşi, totuşi, gândul ţi-I abaţi
Spre locuri unda nu-l înveseleşte
Nicicând vreun parc pa pruncU’nfomatatl
Ca n’au nimic afarâ da nădejde.
In Tokio murdara mâini mişele
Pun lant da sclavi pa brate nacrascuta;
Plăpânda mâini da prunci ajung sâ spele
Gunoaiala'n canalele Calcuttei.
Şl lată azi a ziua celor mici:
Şl-a pruncilor cu mult-slâvltâ soarte
Ca sburdâ fârâ griji, tn parc, aici,
Şl-acalor ce's pândit! da boli şl moarta.
Dar boss-ll da la-au pregătit da-acum
Câtuşi şl lanţuri pruncilor din faşă
Şl da pândesc, spra ai, prin ţevi da tun
Cu setea lor barbara, uclgaşâ,
Nu's pruncii lumii fârâ-apârâtorl,
Sânt mâini sâ rupă lanturlla grala
Câcl stau la căpătâiul pruncilor
Al pâcll tari stegari, drept santinela.
Şl, lângâ Reichstag, soclul uriaş
înaltă un ostaş c’un prunc In braţe
Cu spada'n mână aprigul ostaş
Nu-l lasă pa duşmani sâ l-l Inhafa.
Docheri francazl şl otolarl din Ruhr
Şl plantatori spatitl de plumbul mu cil,
Părinţi, — cât tina globul împrejur--
Spra-ostaş privase, luptând, salvând« şl pruncii.
Privirile vâd dincolo da boss-i,
Da tunuri şl de reci cătuşa grala,
Pa'ntrag pământul prunci sgîobll, fi umoşi,
Jucându-se ca'n parcul tării mala.
HTTrtliiiilUiUIHIiUll M l»
 — însemnări din sala Congresului fruntaşilor din gospodăriile agricole
colective —
Toţi cei care am participat la
lucrările Congresului fruntaşilor
din gospodăriile agricole colective,
care a avut loc în Bucureşti $ am
trăit între 21—23 Mai zile de
neuitat. Era întâia oară când cei
mai buni oameni ai satelor şi ai
câmpurilor noastre se adunau lao­
laltă dela înfiinţarea primelor gos­
podării agricole colective. Au tre­
cut patru ani de atunci. Patru ani
de neîncetate străduinţe. Patru
ani de lupte. Patru ani de victorii.
Dovada victoriilor obţinute n ’o
arată numai cifrele citate, — 1966
gospodării agricole colective, a-
proape 2.000 de întovărăşiri, miile
de cereri pentru înfiinţarea de noi
gospodării agricole colective, — ci
şi prezenţa aci, în imensa sală
din Bulevardul Magheru, a sutelor
şi sutelor de fruntaşi veniţi din
toate colţurile ţării, înfăţişarea
lor de oameni mândri şi liberi,
felul în care ei ridică probleme,
limpezimea cu care le dezvoltă,
hotărîrea dârză care li se citeşte
în ochi de a birui orice piedică li
s’ar mai isca în cale, cinstea cu
care îşi iau angajamentul de a
spori şi mai mult producţia, de
a întări alianţa clasei muncitoare
cu ţărănimea muncitoare. Am vă­
zut aci, cu zecile şi sutele, oamenii
noi, educaţi şi crescuţi de partid,
oameni de nădejde, eroii pozitivi
pe care noi, scriitorii, ne plângem
Tovarăşul G heorghe Gheorghiu-Dej ia tribuna Congresului. uneori că nu-i putem descoperi
şi pe care deseori nu ne pricepem
a-i zugrăvi în scrierile noastre
cum se cuvine nici atunci când
îi întâlnim. Erau bărbaţi în vârstă
şi bărbaţi tineri, erau flăcăiandri
şi erau nenumărate femei simple.
Portul şi accentul graiului lor ne
Cu prilejul Congresului, un mare număr de colectivişti fruntaşi au fost distinşi cu ordine arătau ţinuturile în care muncesc.
şi medalii pentru merite deosebite în muncă. înconjuraţi de stima întregului popor, ova­ Şi, pe lângă români, nu puţini
ţionaţi de sutele de participanţi la Congres, ei au trăit una din clipele cele mai fericite erau maghiarii şi nici sârbii din
a le vieţii lor atunci când iubitul conducător al partidului şi poporului, tovarăşul G heorghe Banat nu lipseau.
Gheorghiu-Dej, le-a strâns mâna, felicitându-i. La mesele acoperite cu postav
verde, ca verdele proaspăt al
acestei primăveri care prevesteşte
belşug, oamenii aceştia ai câmpuri­
lor şi ai plaiurilor au luat loc voioşi
şi fără sfială, ca la ei acasă, cum
şi erau; au aplaudat îndelung şi
călduros apariţia printre ei a con­
ducătorilor partidului şi guvernului
în frunte cu tovarăşul Gheorghe
Gheorghiu-Dej, au ascultat cu bă­
gare de seama cuvântul de deschi­
dere şi raportul şi din când în
când au făcut însemnări în caetele
lor cu scoarţe roşii. Pe urmă ei
s’au înscris la cuvânt şi vreme de
trei zile s’au perindat la tribună.
Au povestit cum altădată, — pe
vremea regimului burghezo-moşie-
resc, — pământurile erau stăpâ­
nite de boeri şi chiaburi, cum satele
erau mâncate de sărăcie, cum copiii
le mureau cu zile din pricina lip­
surilor... In ochii vorbitorilor cu
tâmplele albe, care înduraseră a-
cest trecut pe pielea lor, scânteia
mânia şi ura. Cuvintele veneau
din adâncul inimii, din adâncul
anilor şi cădeau grele ca plumbul.
„Toţi eram săraci, săraci lipiţi pă­
m ântului...“ Apoi oamenii poves­
teau cum partidul le-a arătat calea
cea nouă, cum au fost ajutaţi să
înfiinţeze gospodării agricole colec­
tive, cum i-a sprijinit statul cu
unelte şi cu vite, cum tractoarele
S.M.T.-urilor şi celelalte maşini
agricole le-au uşurat munca.
Bunăstarea a început să se reverse
asupra lor. Sărăcia şi-a luat tălpă-
a. Mulţi şi-au clădit case noi.
S îlţi şi-au cumpărat mobilă, ba
chiar şi aparate de radio. Copiii
merg acum la şcoală îmbrăcaţi şi
sătul. Cei mici sunt duşi dimineaţa
la creşe. Prin multe curţi se văd
vaci de lapte. Dar mai ales au
mărit an de an avutul gospodăriei
colective; au construit magazii şi
hambare noi, au ridicat grajduri
pentru vite, au întemeiat crescătorii
de porci şi de păsări, au sădit
livezi de pomi fructiferi, au în­
dreptat şi au zăgăzuit nestatornice
cursuri de ape şi în multe locuri
au alungat întunericul nopţii adu­
când în sate lumină electrică.
— Femeile noastre nu mai nasc
pe câmp, ci la casa de naşteri, sub
supravegherea medicilor. Drumul
gospodăriei agricole colective e
drumul fericirii noastre.
N’a trecut pe la tribuna Congre­
sului un singur vorbitor care să
nu fi exprimat în tr’un fel sau
altul gândul acesta:
— Mulţi dintre noi nu ştiam
carte. Acum ştim să scriem şi să
citim. Citim cărţi şi broşuri. Stu­
diem cărţi agrotehnice. învăţăm
din experienţa sovietică. învăţăm
mereu din experienţa sovietică şi
mulţumim şi de aci marelui popor
care ne-a eliberat.
Prezidiul e alcătuit în mare
parte din ţărani şi ţărance. Prezi­
dează când unul când altul. Şi
fiecare dintre ei, când îi vine rân­
dul, conduce dezbaterile cu tact
şi pricepere. Oamenii aceştia au
învăţat să conducă,
Un tânăr din Dobrogea, cu părul
sburlit şi cu pieptul lat, stăruie
pe larg asupra greutăţilor ce le-a
întâlnit în drumul ei gospodăria
agricolă colectivă pe care au în-
fiinţat-o în satul lor o mână de
oameni. Chiaburii se strecuraseră
nu numai în gospodărie dar şi în
organizaţia de bază. Ocupaseră toate
posturile de comandă. Frânau, sabo­
tau. Au fost demascaţi şi alungaţi.
Vorbeşte dârz şi convingător.
Un şir nesfârşit de bărbaţi şi
femei intră în plină şedinţă în
sală. Congresiştii se ridică în
picioare şi aplaudă. Sunt decoraţii
cei noi care se întorc dela Prezidiul
Marii Adunări Naţionale. Prezi­ V o r b e ş te P e tr e D r â g o e s c u , p r e ş e d i n t e le g o s ­
dează Maria Zidaru. Unul din­ p o d ă r ie i c o le c tiv e d in c o m u n a C b e lm a c .
tre decoraţi mulţumeşte parti­
dului şi guvernului pentru cinstea ce
li s’a făcut şi trece la angajamente.
In pauze, congresiştii cercetează
librăria aflată în tr’un colţ şi
cumpără cărţi, broşuri, ziare. Alţii
stau de vorbă în grupuri căutând
să-şi transmită unii altora expe­
rienţa în muncă.
Când, înainte de închiderea Con­
gresului, conducătorul partidului
şi guvernului, tovarăşul Gheorghe
Gheorghiu-Dej, a venit la tribună
unde prin cuvântarea sa avea să
deschidă noi şi luminoase perspec­
tive dezvoltării agriculturii noastre,
transformării ei socialiste, congre­
siştii l-au primit cu calde şi înde­ C o le c tiv is ta f r u n ta ş ă L u izo F o rk o s d u Re-
lungi aplauze. Cuvântul conducăto­ g iu n e a A u t o n o m ă M a g h ia r ă .
rului a fost ascultat cu dragoste
nemărginită.
Cu dragoste nemărginită şi cu ne­
mărginită străduinţă, îndemnurile
partidului vor fi transformate
în fapte. C o n g r e s u l a d a t p rile j c o le c tiv iş tilo r fru n ta ş i d in ţ a r ă s ă s e T n tă ln e a s c â şi s ă -ş i
După dezbaterile care au avut
îm p ă r tă ş e a s c ă d in e x p e r ie n ţa lo r. l u lia n a V a n c iu , d in g o s p o d ă r ia .1. L. C a r a g i a le * . ra io n u l
loc la acest Congres, pentru alte
T im iş, v o r b e ş te d e s p r e im p re s iile s a l e d e l a C o n g r e s . A lţi c o le c tiv işti fru n ta ş i d in d if e r ite
zeci şi zeci de mii de ţărani munci­
tori a devenit şi mai clar că drumul r e g iu n i a l e ţâ rii o a s c u ltă c u in te r e s .
fericirii lor e drumul indicat de
partid, — drumul gospodăriilor a-
gricole colective.
Zoharia STANCU S a v a n tu l m ic iu rin ist R. P a lo c s a y şi p r e ş e d in ta La C o n g r e s a u p a r t ic i p a t s u te d e fru n ta ş i d in g o s p o d ă r iile c o l e c t i v e ; a u fo s t in v ita ţi
d e g o s p o d ă r ie c o le c tiv ă M a r ia Z id a r u . m u n c ito ri d in S .M .T .-u ri şi g o s p o d ă r ii a g r i c o l e d e s ta t, o a m e n i o i ş tiin ţe i a g r ic o le ...
21—23 Mai.
I m p u n ă t o a r e a s a l ă a C o n g r e s u lu i a f r e m â ta t d e e n tu z ia s m u l c e lo r c e r e p r e z e n ta u z e c il e
Plini d e încredere Tn calea p e care au ales-o. fruntarii colectivişti delegaţi la C ongfei d e m ii d e p io n ie ri a i a g ric u ltu rii î n a i n t a t e , s o c ia lis te , d in ţ a r a n o a s tr ă . In f o t o g r a f i e : s a la
votează noul statut, leg ea de bază a gospodăriilor colective. C o n g r e s u lu i în m o m e n tu l so sirii u n e i d e l e g a ţ ii d e p io n ie r i v e n iţi s ă s a l u t e C o n g r e s u l.
W R ü C T O m
Cinci ani dela naţionalizarea principalelor mijloace de producţie, —
Obiectul discuţiei îl forma o
clădire „la roşu“ înconjurată de
schele şi un drum îngust de pământ.
Cei care discutau ştiau că în
curând clădirea va fi populată de
o armată de muncitori care, cu
vizierele de sticlă neagră lăsate
pe ochi şi înarmaţi cu prelungi
linguri de oţel şi căngi speciale,
vor conduce spre forme pâraie de
metal incandescent. Noaptea, fere­
strele clădirii se vor lumina de
un alb orbitor, la fiecare turnare,
ca şi cum în spatele lor ar fulgera
continuu.
Iar drumul îngust de pământ
va fi o panglică de beton, pe care
vor luneca electrocare de ultimul
tip, transportând piesele turnate
spre sectoarele de maşini-unelte.
Numai că, dintr’un motiv cu
totul şi cu totul prozaic, electro­
carele şi lucrătorii cu vizieră
neagră nu putuseră intra în scenă:
I.R.C.P.-ul întârziase atât con­
strucţia turnătoriei cât şi cea a
drumului. Deaceea, comitetul de
partid al uzinei „I. C. Frimu“-
Sinaia, convocase această şedinţă la
care luau parte tehnicieni ai celor
două unităţi.
„Ar trebui—s’a spus în concluzie—
ca micul şantier să introducă un
grafic aşa cum există în uzină
peste tot. Şi să respecte termenele
indicate în „minută“ (procesul-
verbal). Comuniştii vor căpăta
sarcini pe linie de partid în legă­
tură cu aceste construcţii. Astfel,
tovarăşul director Boghici va ră­
spunde de aducerea la timp a utila­
jului necesar, tovarăşul Anton
Constantin de...
•
Curând după această şedinţă,
micului şantier i s’a imprimat
ritmul de dezvoltare general al
fabricii. Iar „I. C. Frimu“ s’a
dezvoltat într’un fel deosebit: a
trecut dela producţia de cuie la
acea de pompe de injecţie pentru
tractor.
Din punct de vedere al tehnicii
folosite pentru producerea lui, un
cui e faţă de o pompă de injecţie
ca un briceag faţă de un fierăstrău
electric. In istoria metalurgiei pre­
lucrătoare, cuiul şi injectorul apar
ca produsele a două epoci. Spre
deosebire de primul, al doilea cere
maşini moderne şi muncitori de
înaltă calificare. ,,I.C. Frimu“ a
făcut acest salt în mai puţin de
doi ani.
In mare măsură aceasta se dato-
reşte comunistului Aurel Boghici,
directorul uzinei. Dealtfel, cu acea­
stă sarcină a şi fost trimis el la
uzina „I. C. Frimu“-Sinaia, în
anul 1951.
* Ochii-i albaştri se luminează de
A sta de vorbă cu Aurel Boghici
în biroul cu masă masivă, lustruită,
fotolii şi presspapier-uri de metal,
— pentru a-1 cunoaşte — e o muncă
zadarnică.
B ă t r â n u l C z e r m a k ţi M a t e i R u e g g a ţ t e a p t ă , l a (e l d e c u r i o ţ i c a ţi A u r e l B o g h i c i , r e z u l t a t u l
î n c e r c ă r i i l a d u r i t a t e a u n e i p i e i e i z o l a t e t e r m i c c u a j u t o r u l „ a p e i d e sticlă*'.
Cadrul acesta transformă parcă şefului de sector sau de atelier.
firea lui reţinută într’una închisă El pare că respiră cu pasiune acest
şi mişcările-i domoale în gesturi -aer în care se amestecă mirosul
stângace. Adevăratul Aurel Boghici uleiului cu cel al metalului încins.
se descoperă în mediul producţiei. „Ei, frăţioare,— pare a spune —
acum putem sta de vorbă“.
o veselie adâncă şi tăcută. El începe După trecerea zilnică printre
să zâmbească, îşi netezeşte halatul maşini pentru controlul îndepli­
albastru, îşi dă şapca pe ceafă, se nirii planului, Boghici se opreşte
opreşte lângă fiecare maşină, cer­ în cabinetul tehnic al fabricii,
cetează reperele, desenele tehnice unde e, de fapt, adevăratul lui
şi observă lucruri care i-au scăpat birou. In camera aceasta mobilată
cu o masă simplă, câteva scaune
şi un dulap cu cărţi tehnice, se
întruneşte statul major al lui
Boghici, format din ingineri, din
maiştrii şi stahanoviştii Czermak,
Petcu, Alexandru, Ruegg, Petrescu.
Cu ajutorul acestora uzina şi-a
format „din mers“ noile cadre.
In momentul când profilul fabricii
s’a schimbat nu existau nici specia­
liştii necesari, nici maşini noi,
iar producţia trebuia reorganizată
pe de-a’ntregul.
— Cu ce-aţi început atunci? —
îl întreb pe Boghici. Aţi adus
noile maşini-unelte, aţi făcut
cursuri speciale, sau au venit
meşteri din afară?
Boghici surâde şi îşi trage şapca
pe un ochi, ştrengăreşte.
— Aici, tovarăşe, am început cu
cantina...
înainte de a intra în fabrică,
noul director a trecut pe la cantină.
Bucătarul s’a cam mirat văzându-1
că socoteşte raţiile de alimente şi
controlează curăţenia tacâmurilor.
Apoi s’a liniştit: „Aşa sunt toţi
la început, pretenţioşi“. Numai că
D i r e c t o r u l s e i n t e r e s e a z ă Tn p e r m a n e n ţ ă d e
m u n c a tin e r i lo r d e s e n a t o r i ţi p r o i e c t a n ţ i .
în scurt timp fu adus un alt bucătar
şi masa se îmbunătăţi simţitor.
Cantina se află în tr’un corp
comun cu birourile, într’o masivă
clădire cenuşie ridicată pe marginea
şoselei naţionale. In faţa acestei
părţi a clădirii, unde acum se află
cantina, obişnuia — până în urmă
cu 8-9 ani — domnul director
Arghir, mâna dreaptă a fostului
patron Costinescu, să-i bată pe
ucenicii care veneau să-şi ceară
drepturile. Ba, dacă era „enervat“
în acele clipe, arunca după ei de
sus, dela fereastră, cu ce-i cădea
în mână.
Strigând dela această fereastră,
gata să cheme jandarmii, i-a
alungat dumnealui din fabrică pe
Ion Mărişteanu şi Gheorghe Manea
ca fiind „elemente periculoase“.
Fără drept de a mai fi angajaţi
în altă parte, ei au fost astfel siliţi
să bată şapte ani pădurile ca
tăietori de lemne.
Azi, Mărişteanu e stahanovist,
iar Manea, secretar al comitetului
de întreprindere.
* şuruburi la pivoţi, în 1952 a ajuns
Lângă patul lui Boghici, pe
noptieră, e o lampă electrică cu
abajur de sticlă mată, la lumina
căreia el citeşte până noaptea
târziu.
Dacă în locul acestei lămpi
svelte ar fi una din lămpşoarele
acelea de gaz, cu sticla pe jumătate
roşie, care mai mult atrag ţânţarii
decât luminează, şi dacă odaia
înaltă, luminoasă, s’ar chirci şi s’ar
posomori transformându-se într’o
polatră — am avea o imagine din
copilăria lui Aurel Boghici. Ca
şi acum, el citea până la miezul
nopţii. Tatăl, biet croitor de ţară
la Ţândărei, tot murmura: „Stinge
lampa, băiete, că se risipeşte
gazul“. Dar Aurel buchisea înainte
cărţi de fizică şi aritmetică, istorie
şi geometrie, sperând să dea baca­
laureatul fără frecvenţă la liceu.
Astfel de examen n ’a mai apucat el
să dea niciodată, pe vremea aceea,
în schimb, a măturat prăvălia dom­
nului Gavăt la Medgidia şi a cărat
cu roaba ca să înveţe o meserie.
Dar, de atunci, dela buchisitul
la acea lampă chioară, i-a rămas
lui dragostea pentru citit, pentru
literatură. Aceasta i-a fost prima
şcoală pentru cunoaşterea oameni­
lor. A doua — universitatea lui
Aurel Boghici — în care şi-a sporit
şi verificat cunoştinţele căpătate
din cărţi, a fost activitatea de
partid.
Ca secretar al comitetului de
partid al fabricii „Independenţa“-
Sibiu a învăţat arta conducerii
politice, iar apoi ca director al
aceleiaşi fabrici — arta conducerii
nemijlocite a producţiei.
Venit la „I. C. Frimu“, Boghici
a putut găsi repede punctul vulne­
rabil al uzinei.
Până spre toamna anului 1951
serviciul de aprovizionare a fabricii
era un fel de echipă pentru salvarea
înecaţilor. Şeful serviciului, Ion
Mateescu, conducea operaţiile de
salvare a sectoarelor rămase fără
oţel, cerând, în ultima clipă, aju­
torul Ministerului sau al întreprin­
derilor legate prin contracte de
„I. C. Frimu“. In „regimul cuielor“
sistemul acesta nu venea în contra­
zicere prea puternică cu ritmul
de lucru. Dar odată cu sporirea
planului şi lărgirea sortimentelor,
el putea duce la gâtuirea producţiei.
Primul lucru pe care l-a făcut aci
Boghici a fost introducerea unei
evidenţe, folosind, printre altele,
graficele. Pe Mateescu, această
navigare pe o mare liniştită l-a
speriat mai rău ca viaţa plină de
peripeţii dinainte. Planificarea i-a
apărut ca ceva ameninţător, lui,
omului obişnuit „să se descurce“.
A cerut să fie înlocuit, sincer con­
vins că n ’o să poată face faţă
acestui fel limpede, ştiinţific, de
a lucra. Boghici l-a oprit.
— Trebue să faci şi mata saltul
dela „descurcat“ la „prevăzut“.Uite,
astea sunt cărţile! învaţă!
Mateescu a început să citească
cărţi de specialitate, să-şi întoc­
mească singur graficele de control.
Cu ajutorul directorului a învăţat
să fie într’adevăr conducător. Azi
serviciul de aprovizionare a fabricii
ştie să prevadă nevoile de materiale
cu cel puţin trei-patru luni înainte.
• să te scoatem dela maşina asta...
In anul 1951 uzina a trecut dela
la pinioane şi apoi la pompe de
injecţie. Transformarea a fost ra­
pidă şi câte unii, neîncrezători în
forţele proprii, se poticneau. Ni-
colae Moiceanu s’a speriat astfel
de un mic tambur cu came a
cărui producţie trebuia sporită de
trei ori.
Piesa se confecţiona din oţel de
rulmenţi. Găurind-o, burghiile se
spărgeau de parc’ar fi fost de
sticlă.
— Nu se mai poate lucra aşa —
spuse într’o zi Moiceanu, meşterului
Czermak. Degeaba ne batem ca­
pul. Lucrul asta n ’am ajuns noi
să-l putem face. Eu, cel puţin,
spun deschis: nu pot!
Domolul Czermak se înroşi de
ciudă.
— Ba se poate... Trebue să facem...
asta-i dezertare ...
Exemplul lui Moiceanu demobi­
liza şi pe ceilalţi. Czermak ceru
ajutorul directorului.
— Ei, tovarăşe Moiceanu, dece
nu poţi? — l-a întrebat Boghici.
Erau numai ei doi în cabinetul
tehnic. Directorul îl privea atent
cu micii săi ochi albaştri şi părea
la fel de calm ca totdeauna, numai
că nu zâmbea deloc.
— Ni se cere prea mult — a
spus Moiceanu. Noi deabia am
trecut dela tăiatul cuielor... Oţel
de rulmenţi, burghie cu lame
vidia. recoacerea materialului...
irea e totul deodată... Trebue să
Î nvăţăm mai întâi, să nu stricăm
maşinile şi piesele...
— Mata propui, vasăzică, să ne
mai odihnim puţin... să batem
pasul pe loc? Dumneata eşti un
fel de funcţionar eare-şi face ser­
viciul pe lângă strung. Uite-1 pe
Czermak, îi e ruşine bătrânului că
te are în secţie. Ar vrea să lucreze
el, să caute cel mai nimerit proces
tehnologic... îşi bate capul... O
Ii mai strici şi pe alţii cu văică-
ritul.
Pe cât de încăpăţânat, pe atât
de sensibil şi mândru pentru cuno­
ştinţele lui tehnice era Moiceanu.
S’a întors în atelier turburat şi a
cerut meşterului să fie lăsat în
aceeaşi muncă.
Boghici venea să-l vadă în fiecare
zi, să vorbească cu el despre mersul
lucrului, ca şi cum nimic nu s’ar
fi întâmplat.
Până la sfârşitul lunii, Moiceanu
făcu câteva tambure peste plan.
Fu premiat şi nu după mult timp
deveni stahanovist.
Uzina putu să mărească nu de
trei ori, ci de zece ori producţia
de tambure cu came.
• nicitate. In curând, „I. C Frimu“
Stimulaţi, oamenii au început să
realizeze şi inovaţii.
Camele speciale care se făceau
pe opt strunguri, se fac acum pe
unul singur, eliberând deci şapte
maşini. La forjă, matriţele aproape
că lucrează fără adaos do mate­
rial. După propunerea lui Boghici,
bătrânul Czermak a găsit metoda
de izolare termică prin „apa de
sticlă“, economisind astfel însem­
nate cantităţi de metal neferos.
Insă bătrânul Czermak, adevărat
vraci al tratamentului termic al
oţelului, era adeseori prea blând
cu cei care călcau disciplina şi
sectorul lui suferea din cauza asta.
La propunerea lui Boghici s'au
introdus ca puncte ale întrecerii
între sectoarele „A“ şi „C“, lichida­
rea a ceeace era mai slab în activita­
tea lui Czermak. Bătrânul a râs: „De
optsprezece luni ţin steagul de
fruntaş“. Dar în luna a nouăspre­
zecea steagul a trecut la sectorul
„C“, la Ion Alexandru. Când, în
mijlocul atelierului împodobit cu
ghirlănzi de brad şi lozinci, a dat
steagul sectorului învingător, mâna
lui Czermak tremura, şi-i tremura
şi vocea.
Curând după aceea la „A“ absen­
ţele s’au redus aproape complect.
Deasemenea şi întârzierile.
Boghici simţise fără să greşească
ce-i trebue lui Czermak pentru a
fi „scuturat“.
Urcând pe versantul din spatele
terenului de fotbal, uzina apare
în toată desfăşurarea ei dealungul
Prahovei.
Se văd zidurile la roşu ale sec­
torului „B“ şi locul viitoarei pan­
glici de beton, pe care electrocarele
vor transporta piesele turnate pen­
tru producţia „în flux“.
■ Feciorul sărac din Ţândărei, mun­
citorul Boghici, a condus tran­
sformarea acestei foste întreprinderi
de fabricat cuie a lui Costinescu,
într’o uzină de cea mai înaltă teh­
— uzina naţionalizată acum cinci
ani — va asigura pompele de in­
jecţie şi carburatoarele pentru peste
şase mii de tractoare anual.
C. BACIU

Noii locatari ai c ro iţi s’ou obişnuit cu vi­

z ite lt zilnice a lt directorului şi discută cu
tl „dela om la om".

A
 — Fl|o d« carnet—
de Patru D U M IT R I U
Furtunlla trecutului
Marea Neagră are furtuni nea­
şteptate şi cumplite. Din cer senin,
depe ape ca oglinda, se iscă fără
veste uraganul. Marea se face
lividă, cu pete vinete şi cenuşii;
valurile încep să rostogolească
creste înspumegânde; nori negii,
■destrămaţi de vânt, gonesc ?e
deasupra apelor, se resfiră, se adună
din nou; şarturile de sârmă de oţel
care susţin catargele vaselor ţii.ie
Cutterela încărcate cu peşte se îndreaptă — cu bărcile remarcate — spre nava-bazâ trist; iar când vântul creşte şi
.O ctom brie Roşu": .mamaşa" cum li spun pescarii. mai mult, nori ceţoşi întunecă
orizontul, valurile se înalţă cu
Peştele prins este descărcat d e p e cuttere ti trecut pe bordul navei-bazâ, cu ajutorul şi mai multă furie, marea e albă
unei plase mari purtate de o macara. de spumă, vasele cele mari gem
din toate încheieturile lor de
fier şi cad greu cu prova în go ul
dintre talazuri, spre a se ridica
apoi cu toată puntea măturată şi
spălată dela un cap la altul, de
masse le de apă. Iar vasele mici
trec printre valuri şi nu li se mai
văd decât coşurile, catargele şi
fumul resfirat de vânt.
Pe asemenea furtuni, în trecut,
piereau pescarii de larg plecaţi
din satele depe coastă, mai cu
seamă din Junlofca şi depe Iacul
Razelm. Plecaseră cu briză de
uscat pe o mare prietenoasă, ce
răsfrângea soarele în milioane de
oglinzi albastre; cerul era curat,
cu câţiva nori albi şi stoluri de
pescăruşi. Pescuiseră în larg o zi,
două. Apoi, într’o seară, soarele
asfinţise roşu, între turle ciudate
de aburi. Iar a doua zi marea era
un iad cenuşiu, clocot de spumă
cât vedeai cu ochii, sub cerul
întunecat, ameninţător. Ridicau
pânzele sau trăgeau la rame şi
fugeau spre uscat; cei mai mulţi
ajungeau teferi; dar mulţi pescari
viteji din Jurilofca s’au înapoiat
cu mult mai târziu la ţărm, rosto­
goliţi de valuri şi aruncaţi pe piăji,
»
acoperiţi de alge... Veneau neve­
stele lor să-i bocească şi să-i în-
roape. Iar chiaburii, proprietari
t e bărci sau de unelte, cereau dela
văduve să le plătească preţul unel­
telor pierdute sau al bărcilor îne­
cate.
Pe vremuri, viaţa pescarilor de
larg era aspră şi uneori tragică.
Pe uscat erau la cheremul negusto­
rilor de peşte şi al cârciumarilor
— adesea una şi aceeaşi persoană.
Iar pe mare, la voia furtunilor din
pricina cărora marea aceasta se
numeşte cea neagră.
Astăzi, însă, în 1953, al şaselea
an al Republicii, viaţa pescarilor
de larg e schimbată. Mareae aceeaşi;
aceleaşi sunt furtunile. Dar pe
uscat s'a frânt puterea chiaburilor
cberhanagii; iar pe mare, puterea
furtunilor se ciocneşte de puterea
omului liber şi n o mai poate
învinge.
„Octombrie Roşu"
Vasele care navighează noaptea
în largul coastelor de vest ale
Mării Negre, întâlnesc adesea un
vapor ce poartă, în afara focurilor
sale de poziţie — alb, roşu, verde—
şi două focuri roşii la catarg,
semn că e oprit. Pe punţile de co­
mandă, ofiţerii cu binoclurile la
ochi încearcă să desluşească prin
beznă ce e cu vasul acesta. Căpi­
tanii mai curioşi încep să semnali­
zeze, şi clipiri scurte luminează
marea: „Cine sunteţi? Aveţi nevoie
de vreun ajutor?“. In acelaş alfa­
bet „Morse“, o lumină începe să
palpite la comanda vasului necu­
noscut: „Octombrie Roşu“, Con­
stanţa. ... N 'avem nevoie de nimic...
Drum bun,..“
Vasele se depărtează unele de
altele, dar căpitanii străini tot nu
pricep: dece stă pe loc „Octombrie
Roşu“ din Constanţa? Şi, mai ales,
ce sunt punctele acestea luminoase
care umplu toată marea? Ce e
flota acesta prin mijlocul căreia
trec ei, oprită în beznă în mijlo­
cul mării?
Câte unii îşi aduc aminte că
l-au văzut pe „Octombrie Roşu“
la chei: un vas solid construit,
bătut de valurile multor furtuni...
Ce face el aici, la zeci şi sute de
mile în larg, oprit pe mare?
Dacă însă trec prin aceleaşi
locuri ziua, ghicitoarea îşi găseşte
răspuns: „Octombrie Roşu“ plu­
teşte în mijlocul unui cerc de
bărci pescăreşti şi cuttere cu motor
„Diesel“, răspândite pe o rază de
zece-cincisprezece mile. Dela co­
mandă, ofiţerii vasului veghează zi
şi noapte cu ochianele asupra „pui­
lor“, lotcile negre, care se leagănă
cu graţie pe valuri, şi cutterele
cenuşii care le remorchează până
la locul de pescuit şi îndărăt spre
vas. La primul semn de furtună,
rachete roşii ţâşnesc dela timoneria
lui „Octombrie Roşu“, şi cutterele,
cu zecile lor de bărci după ele,
pornesc spre vapor. El va încărca
pe punte oamenii, lotcile, unelte­
le... Ajunge să scriu aici un singur
cuvânt ca să înţeleagă oricine ce
înseamnă „Octombrie Roşu“ pen­
tru pescarii de larg: când unul se
duce la vas să predea peştele,
spune: „Merg la mama“. Pentru
pescarii de larg, români, lipoveni,
turci „Octombrie Roşu“ e mama,
„mamaşa“. In 1953 nicio furtună
nu va îneca vreun pescar de larg...
Oamenii car« muncesc pe mare
Pescarii de larg nu mai lucrează
acum pe bărcile sau cu uneltele
chiaburilor. Ei se avântă azi în
depărtări la care pe vremuri nici
nu îndrăzneau să se gândească.
Toate acestea, mulţumită faptului
că statul constructor al socialis­
mului a luat în mâna sa industria
pescuitului de larg, a impus prin­
cipiul stalinist despre valoarea
omului, a luat măsuri de protecţie
a muncii şi a pus la. dispoziţia
pescarilor de larg mijloace de care
până azi nimeni n ’a dispus vreo­
dată în ţara noastră. S’a creat
astfel o întreagă flotă. E o prive­
lişte pe care n ’o poţi uita curând,
când ai văzut-o, de pildă dela
timoneria lui „Octombrie Roşu“.
Sub tine se întind punţile vasului,
vezi catargele, coşul ce poartă
emblema flotei de pescuit de larg:
un rechin galben pe fond albastru;
dincolo de vas, adunate ca un cârd
de pescăruşi, cutterele care joacă
pe valurile albastre; mai încolo,
vreunul din pescadoare, lung, cu
prova avântată, cu linii elegante.
Cutterele cu motor remorchează
până la locul de pescuit un mare
număr de bărci pescăreşti. Lotcile
negre, cutterele sprintene şi iuţi
ce ridică mustăţi de spumă, pesca-
doarele elegante şi, însfârşit, ca
Guliver în mijlocul piticilor, „Oc­
tombrie Roşu , fabrica plutitoare,
cu miile sale de tone... La fiecare
ieşire în larg, un norod întreg se
pune astfel fn mişcare pe valurile
verzi ale mării. Pescarii, moto-
riştii depe cuttere, marinarii depe
pescadoare, marinarii depe „Oc­
tombrie Roşu“, muncitorii fabricii
de conserve instalată pe vas,
inginerii, ofiţerii vaporului, toţi
se cunosc şi se bizuie cu încredere
unii pe alţii. Pescarii au învăţat
să preţuiască ştiinţa inginerului-şef
al producţiei, care-i duce pe locu­
E more ţi greu! Au făcut treabă bună pescarii!
rile mănoase în peşte, sau ştiinţa
de navigaţie a comandantului şi
ofiţerilor. La rândul lor, tehnicienii
şi ofiţerii stimează şi admiră pe
Eftei Romanov sau pe Mihail
Jóra, care, în perioadele favorabile
pescuitului, aduc la vas peste o
tonă de peşte pe zi; şi, deasemenea,
pe muncitorii şi muncitoarele care
prepară peştele şi-l închid în cutii
de conserve, în acelaş ritm în care-1
aduc pescarii.
E un mic popor care munceşte
şi trăeşte pe apă, — şi fiecare om
are chipul lui, firea lui deosebită,
povestea lui. Sânt prea multe
lucruri de istorisit despre aceşti
muncitori ai mării şi nu e loc
destul pentru toate. Să luăm deci
numai unele, la întâmplare. De
pildă, ziua de muncă a lui Eftei
Romanov.
Ziua aceasta începe devreme de
tot — când se face lumină pe mare,
când răsăritul se îmbujorează uşor,
străveziu, şi când valurile clipocesc
leneş. Atunci Eftei Romanov se
trezeşte, se ridică în picioare în
barcă, îşi întinde braţele vânjoase
şi se uită la cer şi la orizont.
Cerul e curat: va fi o zi bună.
Orizontul e gol: „mamaşa“ e la
mai bine de cincisprezece mile
depărtare. Eftei Romanov îşi trece
degetele prin părul său şi duce
mâinile la gură. Mai încolo plutesc,
ca nişte păsări negre, celelalte două
lotci ale brigăzii lui şi mai depar­
te, cutterul joacă greoi pe valuri.
Romanov strigă prelung:
— Cuzma!
Strigătul pluteşte peste apă, în
tăcerea mării. Peste o clipă încă
parcă nu s’a risipit. Dintr’o barcă
apare un cap sbârlit: Cuzma Cher-
batoi s’a trezit. Se trezesc şi ceilalţi
tovarăşi de muncă din bărci,, se
desmorţesc — chiar şi vara, noap­
tea pe mare e umedă şi rece —
îmbucă o bucată de pâine şi beau
o cană de ceai, apoi îşi scuipă’n
palme şi pun mâna pe vâsle.
Cuzma Cherbatoi e un bărbat de
treizeci de ani, înalt, spătos,
tăcut, cu ochii curaţi ca ai unui
copil şi cu braţe şi mâini de două
ori mai puternice decât ale unui
om obişnuit; Romanov e sur,
pieptos, aspru şi cu un
fel de şiretenie m ucalită;
Cuzma ca şi ceilalţi as­
cultă de cuvântul şi de
sfatul „unchiului Eftei“,
care nu le e unchi, dar
e pescar vechi şi iscusit.
Pe apă saltă neastâm­
părat o placă de plută
cu un băţ înfipt în ea.
Pe băţ flutură un fel de
steag care arată: aici în­
cep paragatele. La zeci
de metri adâncime, pe
câte doi kilometri, para­
gatele, o sfoară^cu sute
de cârlige de oţel pe ea,
şerpuiesc aşteptându-şi
prada. Fiecare barcă are
pe seama ei 20 de paragate.
Doi trag la rame, şi al
treilea scoate la iveală
paragatele, metru cu me­
tru. Unde peştişorul de
nadă lipseşte din cârlig,
este pus altul proaspăt, şi
capătul „controlat“ al
paragatului doarme mai
departe, în fundul mării,
somnul lui ucigător.
Din când în când, omul
dela capătul bărcii se în­
cordează atent. Paragatul
se smuceşte. Cuzma Cher­
batoi, cel cu braţele lungi
şi puternice, apucă oxange cu vâr­
ful de oţel ascuţit. Paragatul sesgu-
duie, un corp în mişcare furioasă tul­
bură apa şi deodată apare la doi me­
tri, la un metru, un morun mai lung
decât omul. Cu o mişcare fulgeră­
toare, Cuzma înfige cangea în el,
îl ameţeşte cu o lovi tură de măciucă,
şi-l trage în barcă. După câteva
clipe de zbatere desnădăjduită,
morunul e învins şi zace pe fundul
bărcii. Nimeni n ’a scos o vorbă.
Cei doi vâslaşi trag la rame în con­
tinuare, iar Cuzma pune jos can­
gea înroşită şi controlează mai
departe paragatele, metru după
metru, cârlig după cârlig... Cinci
sute de cârlige, o mie sau două
mii de metri... O oră, două, trei,
opt, zece... până ostenesc braţele
vâslaşilor, până barca s’a cufundat
de o palmă, de greutatea peştelui,
iar soarele a ajuns la zenit şi apasă
zdrobitor asupra văzduhului, asu­
pra mării, asupra oamenilor...
E grea munca de pescar de larg,
şi aspră. Masa ţine puţin: un borş
de peşte, nisetru fript şi un codru
de pâine; apoi, iar la rame, iar,
trage şi trage, şi, la un ceas odată
o luptă scurtă cu un morun de
o sută cincizeci sau două sute de
kilograme... Eftei Romanov se
uită la el o clipă: .
— E frumos... mi se pare că
noi câştigăm întrecerea... dar tot Munca pescarilor a dat roade b o g a t e :
nu e ca ăla — îl ţineţi minte?, morunii prinţi sunt coboriţi [n magazia-
Ä1 de trei sute de kilograme... Da, frigorifer d e p e vas.
da, noi câştigăm întrecerea — nu­
mai să nu ne-o ia înainte Emelian
Luchici... Trage cu nădejde, Fedot! arată lumina şi spune un singur
Trage, Matvei, trage! cuvânt:
Iar seara, pe când bărcile sunt — Cutter.
ancorate şi oamenii, osteniţi, mă­ Vorbeşte scurt şi stă o clipă
nâncă, privind cum asfinţesc ulti­ înainte de a rosti orice cuvânt
mele straturi de flăcări deasupra — dar când îl spune, îl spune
orizontului, tot peştele e încărcat gândit, cu hotărire. Arată un
pe cutter. Romanov, cu Cuzma punct al orizontului negru. Acolo
sau Costea, se urcă şi el pe cutter nu se vede nimic. Dar Ion Niţă
şi pornesc spre „mămica“. Se face s’a uitat pe caietul pe care îşi
noapte, se ivesc rând pe rând stelele, înseamnă direcţiile, viteza şi tim­
şi deodată e întuneric adânc, şi pul de mers; aşa că acuma spune
orizontul e beznă de jur împre­ liniştit, sigur:
jur. Romanov şi Cuzma_discută: — Acolo e „mămica“. La 320 de
încolo trebue să fie mămica — ba o grade, Nord-Nord-Vest.
încolo — ba uite, acolo e lumină. Cutterul înaintează, vibrând, cu
Cut téristül, tovarăşul Ion Niţă, motorul duduind, împroşcat de
negricios, cărunt ca şi Romanov, valuri, sub cerul adânc, catifelat,
 un pescador joacă pe valuri la ţin şedinţă cu bărbaţi aspri, băr­
câteva sute de braţe distanţă, boşi, cu ochi albaştri ca văzduhul
cutteriştii arşi de soare schimbă senin la orizont, şi cu mâini grele:
glume, se aud strigăte, râsete, iar pescarii de larg, cei fruntaşi, prin­
cutterul care vine acum la rând tre care sunt comunişti ca Emílián
descarcă peştele. Peştii prinşi de Luchici, oameni care muncesc de-o
brigăzi cu paragatele sunt urcaţi viaţă de om pe mare, ca Vicol
pe bord cu macaraua (zisă de Popov...
marinari bigă), în tr’o plasă uriaşă — Tovarăşi, spune inginerul —
ce se leagănă alene în văzduh. v’am adunat ca să ne sfătuim unde
Ajunsă pe punte, plasa îşi des­ vom pescui mâine... Iată ce ne
carcă conţinutul: zeci de calcani spune tovarăşul Ionescu despre
verzui şi ţepoşi, apoi nisetri, natura fundului mării în părţile
moruni, uneori delfini lucioşi, ne- astea...
gri-vineţi...Puntea miroase cumplit Sus, la cabina radiotelegrafistu­
a peşte; muncitorii dela cherhana lui, tic-tacul repezit al alfabetului
golesc peştii de măruntaie şi-i „Morse“ trimite în văzduh o radio­
cântăresc. II poţi vedea pe utemi- gramă:
stul Ion Socol, atent, grăbit, în „Antrenaţi în întrecere socialistă
cizme de cauciuc şi cu un şorţ pentru îndeplinirea Cincinalului în
mare plin de sânge, lucrând la patru ani, muncitorii fabricii şi
vinciul cu aburi care încarcă cherhanalei au depăşit toate nor­
„marfa“ pe bord. Cum are o clipă mele. Stop. Astfel cutiile trimise
de răgaz, râde cu dinţii strălucitori: s’au terminat azi ora 24. Rugăm
— Dau o fugă şi-i mai tai capul luaţi măsuri urgente pentru a ne
şi morunului ăluia! trimite cutii goale. Stop. Pescuitul
îşi scoate cuţitul din cizmă, decurge în bune condiţiuni, avem
îl ascute la tocilă, „operează“ la belşug de materie prim ă...“
iuţeală morunul, îi asvârle- capul Omul • astăzi mal puternic
în tr’o ladă cu capete de morun,
şi e îndărăt la vinciul cu aburi, Iarăşi s’a iscat vânt. Staţiunile
atent la comanda lui Romanov, meteorologice dela Sevastopol, O-
care-şi predă producţia. dessa, Constanţa, au anunţat vânt
In c a U I * v o iu lu i p * ; t « U « i t * p r e l u c r a t ţi ţ o m e r v a t . Aşa merg lucrurile zi şi noapte. şi vântul a sosit. Valurile se spul­
Iar jos, în fabrică, sosul fierbe în beră în văzduh, norii se târăsc
sclipitor de giuvaerele astrelor, tinereşti. Utemiştii repetă cântece cazane, iar rechinii, din al căror negri pe suprafaţa mării, spuma
străpuns uneori de dârele de lumină pentru o serbare pe bord. Şi ca un ficat se extrage untură de peşte, împroşcă punţile vasului care se
ale stelelor căzătoare... ecou, le răspund depe mare vocile înţepenesc în frigorifer la patru şi clatină de nu te mai poţi ţine pe
Bineînţeles, după trei ore, cut- adânci ale unor pescari din în­ şapte grade sub zero. Iese din pro­ picioare. Cutterele dispar între
terul o întâlneşte pe „mămica“ la tuneric... ducţie un schimb, intră al doilea, se două creste albe şi clocotitoare,
320 de grade, Nord-Nord-Vest. face noapte, iar depe pescadorul ve­ reapar, cad iar în râpele lichide...
Ion Niţă e poreclit „Ioniţă Marina­ Hrană pantru poporul nostru nit dela Constanţa, pe care-1 leagănă E vremea rea, vremea sălbatică,
rul“ ; o fecior de marinar, şi pe hula lângă „Octombrie Roşu“, biga în care pe vremuri pescarii de larg
fiu-său ar vrea să-l facă tot om de Cine-a văzut în tr’o dimineaţă încarcă lăzi cu cutii goale, noi, îşi pierdeau vieţile.
mare; brigada fruntaşă, nu poate de vară flota de larg adunându-se strălucitoare în lumina puternică Dar azi nu mai e aşa. Punţile
avea decât unul din cei mai buni împrejurul lui „Octombrie Roşu“, a reflectoarelor. Sus în careu, sunt încărcate de bărci, una peste
cutterlştl ai flotei. „Aici sântem, — nu va uita priveliştea aceasta inginerul-şef al producţiei, tânăr, alta, legate bine cu parâme. Se
tovarăşe inginer; venim dela 140 de atât de curând. Marea e albastră abia ieşit depe băncile Institutului îmbarcă ultimele; oamenii din ele
rade Sud-Est şi v ’am adus vreo Îieagănă
sclipitoare până’n zări, vasul se Piscicol, organizatorul de partid şi sunt de mult la adăpost pe vas.
5 ouă tone de peşte pe ziua de
azi... Oamenii noştri dorm acuma
abia simţit, cutterele se
învârtesc în jurul lui ridicând
tovarăşul Ionescu, doctor în ştiinţe
naturale, care cercetează ştiinţific
Legate cu „ţapane“ groase de
cânepă, bărcile se leagănă în văzduh
duşi, în bărci, legănaţi cam prea mustăţi de spumă cu etrava, câte zonele de pescuit ale Mării Negre, pe cablurile dela bigă. La vinciu-
tare de valuri şi cu hainele umezite rile cu aburi ce trag cablurile,
pe el de ceaţa ce se lasă noaptea lucrează încordaţi, doi marinari,
e m are; noi nu prea avem când cu ochii ţintă la semnele şefului
ormi; dar nu face nimic. Mâine de echipaj Borea Marin. De atenţia
în zori pornim iar...“ lor, de sângele lor rece, de precizia
mişcărilor lor, depinde ca bărcile
* să nu se sfărâme: toată răspunderea
Dar viaţa pescarilor, a marina­ apasă pe vincieri şi deaceea vin­
rilor şl a muncitorilor depe „Oc­ derii sunt, în astfel de împrejurări
tombrie Roşu“ nu e numai muncă comunişti şi voluntari.
îndârjită şi aspră. Sunt şi clipe de Iar pescarii din Jurilofca stau în
odihnă, clipe liniştite când se face siguranţă astăzi pe vas. Vieţile
seară, câna e lumină blândă în lor atât de preţioase, vieţile lor
cer şi pe mare, când valurile clipo­ de oameni cinstiţi şi viteji, nu
cesc molatic, adormitor. Tineretul mai sunt în primejdie. Eftei Roma­
a făcut baie în mare, împroşcându- nov şi Emilian Luchici stau de
se cu apă, râzând, luandu-se la vorbă cu inginerul:
întrecere cu strigăte vesele. Acum — Şi-aşa, tovarăşe inginer, gâr-
unii stau de vorbă — marinarii gârul sovietic din material sintetic
bătrâni povestesc despre călătoriile cântăreşte doar două mii de kilo­
lor —• în tr’un grup se citeşte zia­ grame?
rul, iar pe puntea din spate, — Da, Eftei, — doar am mai
flăcăii dansează la sunetele unui vorbit odată: prinde în plasa lui
tot atâta peşte cât o întreagă flotă
acordeon. Ion Niţă, care a venit de pescuit — deşi îl trage un sin­
să descarce peştele, s’a abătut şi gur pescador [
pe la unul din ofiţerii vasului, — Apoi, în tr’acolo trebue să
care şi-a pus în gând să-l înveţe meargă şi drumul nostru, spunea
ştiinţa navigaţiei. Iar Eftei Ro­ Emilian Luchici, bine proptit pe
manov discută cu inginerul despre picioare, cq să nu cadă la legănările
uneltele de pescuit sovietice: greoaie aler vasului.
— Şi aşa, năvodul pungă din — Aşa trebue să facem şi noi...
material sintetic cântăreşte cam — De bună seamă că aşa, spune
2000 de kilograme? Mare minună­ Romanov. Câteodată, după muncă,
ţie... Şi prinde peste cât o întreagă seara, vorbim noi în lotci despre
flotă de pescuit! uneltele astea. Ne leagănă valurile
Şi stă pe gânduri — se vede că şi stăm la povesti şi ne închipuim
îl frământă gândul ăsta. Auzi, o cum o să fie când vom munci şi
unealtă, una singură...! noi ca pescarii sovietici — că doar
Se face seară, stelele răsar din pe drumul lor am apucat-o, nu?
apele mării... De sub puntea din Aşa-i, ce să mai vorbim — se vede
spate se aud crâmpeie de coruri şi pe schimbarea vieţii noastre —
de când suntem stăpâni pe viaţa
Zori liniftiti po'ntimurile noifârţlt» ol* mării... noastră noi, nu furtuna!
8
„DONBASUL
DE F R U C T E "
de Bogdan IST RU
— poet din R.S.S. M oldoveneasca —

Eite'n Moldova un sat

De floare e nine tot cuprinsul;
Este un loc minunat:
Coşnlţa —
floare la Nistru.
Tu, cântărefule, aici —
Slabă tţl simţi vorba tncă.
Versul tţl vine să-l strigi
Plin de uimire adâncă.
Şl primăvara tn livezi
Te'mbată mireasma pa colnic.
De floare —
Intr'tma te pierzi
Sus' pe pământul colhoznic.
Fierbe pământul bătrân
Ca mloerea’n uzină
Omul la nai ti stăpân.
Pe anotimp, pe lumină.
Zorii de August te chem
Lini, să-l priveşti cum te-a|teaptâ.
Crenglle’n Corniţa gem,
Pline de poama rotată.
Omu'n colhoz a crescut
Mere ca picuri de rouă ; Capitala R.S.S. Moldoveneşti — Chişinău — este un oraş înfloritor, cu clâdiri monumentale. După râzboi s’a construit clădirea Universităţii
Soarele'n vie l-a supt de Stat, clădirea Ministerului Industriei Alimentare şi altele. Au fost construite cartiere întregi de locuit, magazine şi sâli de spectacole.
Corniţa — floarea Moldovei. In fotografie r Clădirea magazinului universal d e p e bulevardul Lenin.

Aurul curg* la noi

Râuri din munţi rl din mină —
Coşniţa-şi leagână'n zori
Auru'n crengi do lumină.

Undo vechilii storceau

IN R.S.S. M O LD O V E N E A S C Ă
Lacrimi pe geană amară,
Unde pustiul stăpân C u a ju to r u l f r ă ţe s c a l p o p o a r e l o r s o v ie tic e M o ld o v a S o c ia lis tă a î n f ă p t u i t u n p r o g r a m u ria ş d e c o n s tr u c ţie . In u ltim ii a n i p e te r ito r iu l
Colbu-I stârnea sub picioare R e p u b lic ii s’a u c o n s tru it p e s te 7 0 0 în t r e p r in d e r i i n d u s tr ia le , in s titu ţii d e s t a t , s’a u d a t în f o lo s in ţă 5 8 5 .0 0 0 d e m e tri p ă t r a ţi s u p r a f a ţ ă
d e lo c u it. In f o t o g r a f ie : N o u a g a r ă d in C h iş in ă u .
Unde-au fost scaeţl rl spini
Şl-unde veneau dela curte
Robi flămânzi, trăiţi tn chin

Creste
„Donbasul de fructe“
Vino, prietene, vin',
Roada tţl face cu mâna.
Aurul curge'n lumini
Cornlţa-rl are
uzina I
Vino să vezi, cum pe-alci
Soarele’n fructe luceşte.
Pragul ţl-l trec, comunism,
Oamenii noştri sovietici I
In anii Puterii Sovietice industria R.S.S. M oldoveneşti a luat o mare extindere. In Chişinău,
Bălţi, Tiraspol, au {ost construite uzine pentru reparaţii, fabrici de zahăr, de conserve, de
confecţii şi altele. R.S.S. M oldovenească dezvoltă necontenit industria sa prelucrătoare.
Se produc motoare cu ardere internă, maşini-unelte de strunjit şi şlefuit, concasoare, etc.
In fotografie: Asamblarea ciocanelor pneumatice la uzina mecanică .C otovschi' din Chişinău.

Agricultura socialistă a R.S.S. Moldoveneşti dă o producţie sporită. In Republică există

108 staţiuni de maşini şi tractoare care dispun de un mare număr de tractoare, combaine
şi alte maşini şi unelte agricole. In fo to g ra fie: plantarea mecanizată a răsadurilor de
tutun Tn colhozul „S. M. Chirov", raionul Camensc.

P e scena Teatrului de Stat de muzică şi dramă din R.S.S. M oldovenească se reprezintă

cu mult succes spectacolul „O scrisoare pierdută* de I. L. C aragiale.
 AUTOCAMIONUL * C 15"

...De c,um s’au întors dela Institutul din

Novocercask, inginerii Cornel Vlad şi Louis
Rubel au început să lucreze pentru autocamio­
®-V—
8ŞW
»»C4T:. nul de 15 tone. Ei au proiectat şi au urmărit
în fabricaţie, cutia cu zece viteze şi celebrul
„peridoc“—mecanism care îngăduie orice miş­
care a platformei faţă de autocamion — pe
care le studiaseră în lucrarea lui E. A. Ciudacov,
încă la facultate. Colectivul de ingineri dela
uzinele „23 August“ a terminat calculele şi
desenele de execuţie ale autocamionului uriaş
într’un timp record: Noembrie 1952 — Fe­
bruarie 1953.
...Ritmul de montare l-a întrecut pe cel de
proiectare. Sta'hanoviştii şi fruntaşii Ion Băr-
bulescu, Petrică Petre, Gheorghe Floarea, Costin
Gheorghe, A. Başa, Stefan Cojocaru — şi toţi
strungarii, fierarii, vopsitorii, electricienii,
care purtau prins în piept cartonaşul cu in­
scripţia „C. 15“ au terminat în tr’o lună o lu­
crare ce trebuia să dureze cinci sau şase luni.
Totul e uriaş la acest autocamion de 15 tone,
dela cele 10 roţi masive până la motorul ce
ar putea pune în funcţiune treizeci de strunguri
mari sau să dea energia necesară pentru lu­
minarea unui sat cu câteva mii de locuitori.
Şi totul — dela cauciucurile uriaşe şi până
la delicatele aparate de bord — e românesc.
Odată cu autocamionul a fost gata şi plat­
forma remorcată, o adevărată hală neacoperită,
pe 16 roţi, putând suporta.o sarcină de cincizeci
de tone, cât şi automacaraua cu braţ variabil
dela 3 la 7 metri, capabilă să încarce un vagon
dintr’o singură rotire. Ea e montată pe un
şasiu special al lui „C. 15“, iar comenzile se
dau din cabina proprie pusă în legătură cu
motorul de 120 c. p. al autocamionului.
Masivul şi puternicul autocamion românesc
„C. 15“ va constitui în curând mândria marilor
noastre şantiere.

MOTOCICLETA J. M. S."

La manifestaţia de 1 Mai, în coloana care

a defilat sub lozinca „Fabricat în R.P.R .“,
au trecut cinci motociclete roşii care purtau
câte un steguleţ prins în partea din faţă: „Fa­
bricat la I.M.S. Câmpulung-Muscel“. Pe par­
curs, grupuri de tineri se opreau lângă un
bătrânel care lustruia maşinile cu multă atenţie,
eu dragoste aproape părintească: erau primele
cinci motociclete româneşti, vlăstare tinere
ale fabricii metalurgice din Câmpulung, iar
bătrânul mecanic Luigi Baise era unul dintre
constructorii lor.
La aceste motociclete lucrase încă din toamnă
un colectiv de muncitori şi tehnicieni după
proiectul inginerului loan Mészáros. El le-a
conceput folosindu-se de documentaţia tipuri­
lor do motociclete sovietice şi cehoslovace:
„Moscvici“ şi „Iawa“.
Noua motocicletă românească are un motor
cu o capacitate de 350 cmc. şi 17 c.p. Datorită
calităţii motorului, motocicleta I.M.S. poate
atinge o viteză de 150 km. pe oră.
De acest 1 Mai au trecut lin prin faţa tribunei
cinci motociclete roşii; în anii viitori stoluri în­
tregi de motociclete româneşti vor împânzi ora­
şele şi satele, vor străbate şoselele ţării noastre.

PRIMELE BICICLETE ROMÂNEŞTI

La 15 Martie, anul acesta, inginerul Wolf
Walter dela fabrica „Metalurgica“ din Sibiu
primea o sarcină cu totul deosebită: i se în­
credinţa conducerea fabricării primelor biciclete
româneşti.
Bicicletele aveau ca model tipul bicicletei
de oraş, cehoslovac, „Stadion“. Încă în prima
zi inginerul şi un colectiv de patru muncitori
s’au apucat de lucru: nu era deloc simplu şi
nici uşor. Totul trebuia făcut cu utilajul exi­
stent în fabrică. In ciuda greutăţilor ei au
primit sarcina cu entuziasm.
O lună jumătate după aceea, patru biciclete
noi defilau la parada de 1 Mai din Bucureşti.
Pe ele pedalau, răspunzând fericiţi ovaţiilor
mulţimii, constructorii lor, primii constructori
romani de biciclete!
 N u m e r o ş i s tr u n g a r i c a r e a p l ic ă c u s u c c e s m e t o d a C o le s o v , p r in tr e c a r e şi s t a h a -
n o v is tu l V . C u r te a n u , d e l a s e c to r u l m e c a n ic a l U z in e lo r . 2 3 A u g u s t ', n e - a u a d r e s a t
r u g ă m in te a d e a p u b li c a u n m a te r i a l d e s p r e V a s ili C o le s o v şi d e s p r e r ă s p â n d ir e a
m e to d e i s a l e în U n i u n e a S o v i e ti c ă . D â n d c u rs a c e s t e i d o r in ţe , r e p r o d u c e m m a i jo s
r e p o r ta j u l .V a s ili C o le s o v şi ş c o a l a s a ', p u b li c a t în r e v i s t a . O g o n i o c ' N r. 1 4 /1 9 5 3 .

Piesa brută de oţel în formă alun­ selor, folosind o viteză de tăiere

gită se roteşte repede în strung. de 150 metri pe minut. Suprafaţa
La fiecare rotaţie, de sub cuţit prelucrată a devenit mult mai
se iveşte o aşchie strălucitoare de curată. Egal şi neted, necesitând
metal. învăluită în tr’un fum uşor, doar o şlefuială superficială, iese
aşchia se rupe în semicerc şi cade metalul de sub cuţitul inovatorului.
încet. Cuţitul lui Colesov... Dacă pri­
Patrusprezece secunde... Au tre­ veşti această plăcuţă, subţire, de
cut doar patrusprezece secunde din dimensiuni miniaturale făcută din
clipa în care Vasili Alexandrovici aliaj dur, observi dintr’odată for­
Colesov a pus în funcţiune strungul. ma sa geometrică originală. Mu­
Şi iată că cuţitul strungului a chiile tăietoare sunt aici altfel
răzuit depe întreaga piesă de oţel aşezate decât la obişnuitele cuţite
lungă de o jumătate de metru, de strung. Unghiurile sunt calcu­
stratul superficial plin de rugină late cu grijă, ca der’tfel şi pro­
roşcată, iar metalul a început să porţiile milimetrice. A.ci se îmbină
lucească orbitor, de parcă s’ar fi un calcul teoretic dintre cele mai
născut a doua oară. precise, cu o îndelungată practică
Colesov, un om scund, uscăţiv, în muncă. -
stă în faţa strungului, aplecat Da, strungarul Vasili Colesov
puţin înainte şi priveşte cu atenţie a consacrat câţiva ani creării nou­
mişcarea cuţitului. Cu toată lini­ lui cuţit, care poate lua la o singură
ştea aparentă, chipul şi atitudinea rotaţie un strat mai lat de metal.
sa reflectă încordarea ascunsă a In strungărie aceasta se numeşte
luptei pentru transformarea meta­ mărirea avansului. A îmbina regi­
lului. In această luptă îndârjită murile de tăiere rapidă cu avansu­
şi neîncetată, stăpânită de voinţa rile mărite şi a folosi astfel la
şi de raţiunea omului, timpul se maximum forţa şi capacitatea strun­
măsoară în secunde. gului, — iată care a fost ideea Ini
— Gata! Următoarea!... Vasili Colesov.
Strungcrul Vasili Alexandrovici C olesov urmâreţte cu atenţie cuţitul. Strungarul aşează cu mişcări sigu­ Vasili Alexandrovici a efectuat
re piesa următoare, mişcă cărucio­ zeci de experienţe cu strungul său,
Laboratorul Institutului aeronautic din Cuibâţev. D ela stânga la dreapta i A. Sorochin, rul strungului şi din nou cuţitul încercând diferite cuţite cu toate
ţefuL laboratorului, V. Paramonov, aspirant, şi A. Gernov, laborant, în timpul cercetării îşi urmează calea. formele geometrice posibile. Dese­
din punct de vedere dinamic a metodei lui C olesov. La prelucrarea pieselor în serie ori cuţitele se rupeau, aliajele dure
se pot observa mai vădit avantajele neputând rezista la solicitări prea
noii metode de tăiere, creată de mari, iar presimţirea plină de
stabanovistul V. A. Colesov dela bucurie a succesului apropiat era
uzina de maşini-unelte „Sredne- înlocuită uneori cu amărăciunea
voljsc“ din Cuibâşev. El a redus desamăgirii.
de câteva ori durata strunjirii -pie­ In cercetările sale, Colesov nu

Un arbora uriaţ, cântărind o tonă fi jumătate, itrunjit de muncitorii dela Şantierele de repa­
raţii navale dupâ metoda lui C olesov, este destinat unui excavator, care va funcţiona pe
şantierul hidrocentralei dela Cuibd;ev.
a fost singur. Tovarăşii strungari şcoala profesională, comsomoliştii
care lucrează alături de el în ate­ Vadim Popov şi Nicolai Efimov.
lier, l-au ajutat, i-au dat sfaturi. Ucenicia la şcoala stahanovistă a
Deseori, după experienţe, se iscau lui V. A. Colesov, i-a ajutat să-şi
discuţii, iar Vasili Alexandrovici1 însuşească repede metoda tăierii
ţinea întotdeauna seama de obser­ intensive. Ca şi mulţi alţi strungari
vaţiile concrete ale tovarăşilor săi. care folosesc cuţitele lui Colesov,
Fiecare pas al inovatorului era V. Popov şi N. Efimov dau o normă
urmărit cu atenţie de organizaţia şi jumătate până la două norme.
de partid, de oamenii muncii din Mulţi dintre cei care l-au urmat
Uzină. Un ajutor deosebit i-au pe Vasili Alexandrovici sunt din
acordat inginerul şef al uzinei, oraşul său natal, Cuibâşev: con­
I. C. Iacovlev, tehnologul L. I. structori de maşini-unelte, metalur-
Catcova, constructorul A. N. Caşae- gişti, oameni ai muncii dela şantie­
va. In colaborare creatoare cu rele navale.
inginerii, Vasili Alexandrovici a Flotila uriaşă a vaselor depe
reuşit să creeze noul cuţit. Volga ierna în bazinul dela mar­
Odată cu acest cuţit, a luat ginea oraşului. Alături, în secţiile
naştere şi metoda de tăiere denu­ uzinei de reparaţii navale, se
mită tăierea intensivă. In vreme fabricau piese pentru vapoare şi
ce strungarii care folosesc cuţitul motonave. In scurtă vreme, când
obişnuit strunjesc la o rotaţie a Volga s’a eliberat din chingile
piesei un strat de metal lat de gheţurilor, vasele au început să
0,25 mm., V. A. Colesov, lucrând plutească, având motoare şi meca­
cu unealta sa originală, a reuşit nisme noi. Folosind la strungurile
să mărească avansul până la 3 lor metoda de tăiere intensivă,
şi chiar 5 mm. El a scurtat astfel strungarii din uzina de reparaţii
de câteva ori durata procesului de navale au grăbit considerabil pre­
strunjire, folosind mai raţional gătirea flotei pentru navigaţie.
capacitatea strungului şi mărind Cicalov, Sâzran, şantierul Cui-
producţia. bâşevghidrozstroi, Moscova —
Uzina de maşini-unelte „Sredne­ prin multe locuri a fost Vasili
voljsc“, unde strungarul V. A. Colesov, pentru a transmite expe­
Colesov lucrează de douăzeci de rienţa sa tovarăşilor strungari!
ani, a devenit patria noii tehnologii Din numeroase oraşe au sosit de
a prelucrării metalului la strung. curând la Cuibâşev, la şcoala staha­
De curând au venit în secţie, dela novistă a uzinei, strungari tăietori
rapizi din industria construcţiilor
de maşini-unelte. Laureatul Pre­
miului Stalin, G. Bortchevici din
Leningrad, G. Ahlestov din Mos­
cova, G. Medianic din Harcov,
N. Voroncov din Crasnodar, au
ascultat conferinţele lui Colesov, au
lucrat la strungul lui, au luat
cu ei schiţe şi notiţe, pentru a
răspândi mai departe noua metodă.
Faima inovatorilor se răspândeşte
repede în ţară. In fiecare zi, pe
adresa uzinei „Srednevoljsc“, sosesc
la Cuibâşev scrisori şi telegrame
pentru V. A. Colesov. Vasilf Ale­
xandrovici răspunde numeroşilor
săi corespondenţi: muncitori, ingi­
neri, directori de uzine din Dne-
pro petro vsc şi Vladivostoc, din
Jujno-Sabalinsc şi Poltava, din
orăşelul Câştâm din Ural şi din
portul baltic Liepaja.
Popularizarea prin presă a meto­
dei de tăiere intensivă a metalelor
are un succes deosebit. Mii de
cititori au studiat cartea lui V.
Colesov „Căi noi“, apărută la sfâr­
şitul anului trecut. Două tiraje
de afişe şi broşuri, cu ilustraţii
amănunţite şi cu schiţe au fost
tipărite la tipografia ziarului „Volj-
scaia Comuna““. Ambele tiraje s’au
epuizat în câteva zile. A trebuit
să se tipărească un al treilea tiraj.
...Depe ţărmurile Dunării a
sosit la uzina de maşini-unelte
„Srednevoljsc“, tânărul inginer ma­
ghiar Pal Cşvendt, pentru a stu­
dia tehnologia sovietică a construc­
ţiei de maşini. Primind din Ungaria
un număr recent al revistei „Uj
világ“ („Lumea nouă“), Pal Cşvendt
află noutăţi din patria sa, pe care
le împărtăşeşte prietenilor săi sovie­
tici. La uzinele din Budapesta
strungarii încep să folosească meto­
da lui Vasili Colesov.
Pe vremuri, împreună cu Vasili
Colesov, lucra la uzina „Sredne­
voljsc“ strungarul Vladimir Para-
monov. Astăzi, după mulţi ani, prie­
tenii s ’au reîntâlnit. In laboratorul
Institutului aerohauticdin Cuibâşev
a început studiul metodei lui V. A.
Colesov din punct de vedere dina­
mic. Această interesantă lucrare
ştiinţifică i-a fost încredinţată
aspirantului Vladimir Feodorovici
Paramonov. Cu ajutorul unui dina-
mometru electric cu inducţie — un
sistem original al lui V.F. Paramo­
nov — se măsoară eforturi le mecani­
ce şi temperatura tăierii intensive.
...Moscova. Vasili Alaxandrovici
Colesov ia cuvântul la şedinţa
Consiliului tehnico-ştiinţific al
Ministerului. Dela tribuna unională
vorbeşte acest muncitor sovietic
fruntaş, patriot înflăcărat, unul
din milioanele de oameni educaţi
de I. V. Stalin, de Partidul nostru
Comunist.
S. MOROZOV
S, OSIPOV

...In întunericul care prinde a sale, va lupta cu înverşunare

se destrăma, se zăreşte silueta unui „ S E C E R I Ş U L “ pentru ridicarea colhozului lor
bărbat .ce păşeşte încetişor, cu codaş printre cele fruntaşe. Avdo-
grijă parcă, pe uliţele colhozului tia, o minunată colhoznică rusă,
„1 Mai“. Din când în când se ~ C in m a r e f i l m s o o i e t i c ~ simplă şi modestă, de o mare
opreşte locului, îmbrăţişând^cu pri­ bogăţie sufletească şi tărie de carac­
virea satul său drag şi umplându-şi ter, înţelege să se despartă tempo­
cu nesaţ plămânii de adierea vieţii de toate zilele a oamenilor personale ale cetăţeanului simplu rar de soţul ei, atunci când vede
proaspătă a vântului de primăvară. sovietici, realizatorii filmului au sovietic nu pot fi despărţite de neîncrederea şi dispreţul cu care
.„Acasă, din nou acasă“, pare că dat o creaţie închinată frumuseţii marile probleme ale construirii o tratează, şi caută să dea muncii
strigă întreaga fiinţă a lui Vasili sufleteşti şi măreţiei omului sovie­ comunismului, cum Vasili Bortni­ în colhoz toată energia ei. Vasili
Bortnikov, fostul preşedinte al tic. Ei au arătat cu o desăvârşită kov, deşi adânc lovit de ceeace el şi Avdotia se vor reîntâlni pe
colhozului. După anii petrecuţi măestrie artistică cum problemele numea pe nedrept trădarea soţiei acest drum comun, al muncii
prin spitale, ani în care Bortnikov, neistovite dăruite intereselor ob­
grav rănit în război, s’a aflat la şteşti, şi preţuindu-se reciproc îşi
un pas de moarte, revederea pă­ vor reface familia, de astădată pe
mântului natal, a familiei sale temelia puternică a înţelegerii şi
dragi, îl copleşeşte de o bucurie stimei.
adâncă, răscolitoare. Sub îndrumarea cunoscutului re­
...In casa sa, el va găsi însă un gizor V. Pudovkin, actorul S.
nou stăpân, pe mecanicul Mohov. Luchianov a creat un Vasili Bort­
Crezându-1 mort, nevasta lui Bortni­ nikov profund uman, veridic, ară­
kov a primit, după ani şi ani de tând cu curaj nestăpânirea, gelozia
amară singurătate, dragostea curată şi orgoliul personagiului interpre­
şi sincera a mecanicului, deşi în tat, dar subliniind mai cu seamă
sufletul ei nu se stinseseră simţă­ deosebitele sale calităţi sufleteşti,
mintele purtate primului ei soţ. dragostea sa de muncă, fondul
In familia Bortnikovilor se des- său admirabil. Artista N. Medve­
lănţue o tragedie mută, care nu deva a ştiut să reliefeze realist
poate fi curmată nici prin plecarea trăsăturile principale ale carac­
lui Stepan Mohov, tragedie pe care terului acestei minunate femei
spectatorul o cunoaşte din excep­ sovietice care e Avdotia, după
ţionalul film în culori „întoarcerea cum şi N. Timofeev a reuşit să
lui Vasili Bortnikov“ („Secerişul“) dea o • limpede imagine a lui
realizat după romanul Galinei Nico- Mohov, un om tăcut, reţinut,
laeva. Punând în centrul proble­ de o 'deosebită puritate sufle­
maticei filmului intensul conflict tească.
dramatic din familia lui Vasili, Neuitate rămân deasemeni în
aducând pe ecran imagini ale mintea spectatorului minunatele
peisagii ruseşti, realizate la un
înalt nivel artistic.
S c e n ă d in film ul .S e c e r iş u l* ( în to a r c e r e a lui
V a s ili B o rtn ik o v ). Sanda FAUR
11
 Congres al P.C.U.S. Pentru
scriitorii şi publiciştii noştri,
ARMA PUTERNI CĂ A SATI REI volumul lui D. Zaslavschi
constitue o minunată şcoală
a folosirii armei puternice
Volumul de foiletoane sa­ criticii aspre, principiale, din cu pricepere ceeace este tipic a satirei, a foiletonului po­
tirice ale lui D. Zaslavschi, foiletoanele pe teme interne, celor mai variate aspecte ale litic şi social care se bucură
apărut în editura „Cartea ale criticii căreia nu-i scapă vieţii sociale şi politice. de o popularitate tot mai
Rusă“, prezintă cititorilor niciun amănunt, pentrucă, Continuând şi desvoltând cu mare.
noştri un autor cunoscut şi adeseori, un aspect negativ, talent marile tradiţii ale Pe cititorii din ţara noa­
apreciat. neînsemnat la prima vedere, literaturii satirice ruse, re­ stră culegerea îi va ajuta
Vasta culegere (140 de foile­ constitue o piedică în mersul prezentate de Griboedov, să lupte cu succes împotriva
toane) cuprinde în prima înainte al societăţii. Gogol, Saltâcov - Scedrin, duşmanilor păcii, să scoată
parte, intitulată „De dincolo Din acelaş ciclu de articole Cehov, foiletonistul sovietic, la iveală rămăşiţele capita­
de hotare“, foiletoanele scrise pe teme interne face parte aşa prin cele mai bune lucrări liste existente în conştiinţa
între anii 1931—1940. Satira numitul „foileton liric“ — ale sale, răspunde uneia oamenilor şi să fie necruţă­
necruţătoare este îndreptată relatare însufleţită a măreţe­ dintre marile, sarcini puse tori faţă de tot ceeace frâ­
aici împotriva acelora care lor realizări ale oamenilor în faţa literaturii sovietice nează mersul nostru spre so­
prin politica lor criminală sovietici. de raportul tovarăşului Ma- cialism.
au deslănţuit cel de-al doilea D. Zaslavschi reliefează lencov la cel de-al XIX-lea Oct. IVANCO
război mondial. In faţa citi­
torului se perindă figuri de
politicieni faliţi condamnaţi
pe veci de istorie.
Ciclul următor, „Războiul“ UN SUCCES AL D R A M A T U R G I E I N O A S T R E
este alcătuit din lucrările
publicistice din perioada Ma­
relui Război pentru Apărarea „Matei Millo“, lucrare distinsă cu dură creaţia marelui Caragiale, ară­
Patriei. In acest ciclu, foile­ Premiul de Stat, este una din realiză­ tând continuitatea artei noastre rea­
tonul cedează deseori locul rile de frunte ale noii noastre dra­ liste, dezvoltarea pe o treaptă nouă de
reportajului politic. Este e- maturgii. Evocând cu mare artă fi­ către marii noştri clasici a glorioaselor
poca în care patosul patriotic gura acestui fondator al teatrului tradiţii militante ale generaţiei paşop­
apare cu o deosebită putere. românesc, lupta sa consecventă pen­ tiste.
Reportaje pline de emoţie tru o artă realistă care să facă edu­ Ascuţită satiră la adresa claselor
înfăţişează patriotismul, mi­ caţia progresistă, patriotică a masse- exploatatoare, cuprinzând două mo­
nunatul spirit de sacrificiu al lor, curajul cu care a înfruntat pre­ mente importante din istoria ţării
oamenilor sovietici în tim­ judecăţile vremii şi a atacat clasele noastre — momentul 1848 şi momentul
pul războiului. exploatatoare, cât şi viaţa grea a ar­ alcătuirii monstruoasei coaliţii—piesa
„Lumea de după război“ tistului legat de popor într’o societate „Matei Millo“ se desfăşoară pe două
— cel de-al treilea ciclu al bazată pe exploatare, abuzuri şi planuri: pe deoparte este urmărită viaţa
culegerii — reuneşte pamfle­ corupţie, Mircea Ştefănescu dă în ţării prin conflictul dintre Millo şi
tele politice la adresa aţâ­ „Matei Millo“ o imagine sguduitoare societatea al cărei contemporan a fost,
ţătorilor la război şi a slugi­ a conflictelor sociale care s’au desfă­ iar pe de alta, viaţa trupei artistice,
lor lor de toate soiurile. şurat în ţara noastră în cea de a doua modul cum se reflectă viaţa mare a
Ultima parte a culegerii jumătate a secolului trecut. ţării pe scenă, lupta pentru o artă ro­
este consacrată foiletonului Descompunerea moşierimii hrăpă­ mânească realistă, care să slujească
pe teme interne. Critica as­ reţe, trândave, ignorante şi vicioase, poporului. Modul cum prin diferite
pră la care sunt supuse în grosolănia, venalitatea şi arivismul acţiuni şi prin destinul anumitor per­
aceste foiletoane deprinde­ burgheziei româneşti abia formate, sonagii autorul îmbină aceste două
rile moştenite din trecut, care face front unic cu moşierimea, planuri în aşa fel încât să fie reliefată
dovedeşte hotărîrea oameni­ mizeria în care se zbate marea massă figura luminoasă a lui Matei Millo,
lor sovietici de a lichida a ţărănim ii; umilinţele şi sărăcia la denotă o mare măestrie dramatică.
tot ceeace este străin şi care sunt condamnate talente viguroase „Matei Millo“ este prima noastră
duşmănos stilului de viaţă ca Millo, Pascaly, în societatea în care comedie în care satira la adresa clase­
nou, socialist. Practicismul stăpânesc oameni imorali şi jecmăni­ lor exploatatoare este desfăşurată
îngust, birocratismul, atitu­ tori de talia boierului Manolachi sau astfel, încât pe primul plan să nu se
dinea de gură-cască, înfumu­ arivişti venali de talia parvenitului afle personagiile negative, ci acelea
rarea, proasta gospodărire a Nunuţă, — toate acestea sunt desvă- întrunchipând esenţa socială a forţe­
bunului obştesc, sunt ascuţit luite cu mare forţă în piesă. lor înaintate, poporul. Râdem de
satirizate. Personagiile satirizate odinioară de Manolachi şi consoarta lui, de Nunuţă
Publicistul sovietic des- Vasile Alecsandri în piesele sale sunt şi Chiriţă, de Dumitrache şi Ziţa, şi
văluie cu îndrăzneală ceeace înfăţişate de către Mircea Ştefănescu astfel ne lepădăm de trecutul de asu­
frânează mersul înainte al în evoluţia lor. Boierul Manolachi, prire, învăţăm să-l urîm şi mai tare,
societăţii, se ridică împotri­ care altădată dobândea dela domnitor dar în centrul atenţiei noastre nu
va acelora care încearcă să zapisuri pe baza cărora îşi lărgea pă­ sunt aceste epave ale unei lumi pe
ascundă lipsurile, să înşele mânturile furând ogoarele ţăranilor, care am îngropat-o, ci Matei Millo,
statul, să mascheze greşelile devine la bătrâneţe, în pofida senili­ luptătorul entuziast pentru o cultură
lor sau ale altora („Partea tăţii sale accentuate, un ministeria­ românească, inimoasa Catrina şi fiica
atacantă“, „Uzina unde este bil, stâlp al partidului conservator; ei, Catrinel, Ionuţ, flăcăul dibaci,
director Umniaghin“, „Po­ iar boiernaşul Nunuţă pe care pusese omenos şi entuziast pe care boierul îl
vestea cu ţigara“, ş.a.). Foile­ ochii Pulcheria, soţia lui Manolachi, bătea la scară... Dobândim astfel un
tonistul ironizează pe „juri­ devine deputat liberal, cu mare trecere. sentiment şi mai puternic de admi­
ştii chiţibuşari“, pe birocra­ Acţiunea primului tablou se desfă­ raţie pentru cei care au pus baze­
ţii înrăiţi, pe linguşitori, şoară la conacul lui Manolachi. Spre le culturii noastre, un sentiment de
pe cei care mai practică sfârşitul piesei, întâlnim pe eroi în respect şi dragoste pentru poporul pe
împărţirea proprietăţii so­ cafeneaua „Fialcovschi“ din Bucureşti. care ei îl slujeau.
cialiste în „al meu“ şi „al La început, când acţiunea se petrece Piesa „Matei Millo“ constitue un se­
altora...“(„Scaune de săpun“, la teatrul dela Copou, stăpânitotii rios pas înainte pe drumul valorificării
„Cepe degerate“, „Exces şi aruncă în Millo cu ’ouă clocite. Spre bogatei noastre moşteniri satirice şi a
prost gust“, „Coceanul avo­ sfârşit, Claymoor, gazetar monden, creării comediei realist-socialiste.
căţesc“). va organiza conspiraţia căderii piese­
Deosebit de preţioase sunt lor lui Caragiale. ____________ Eugen IUCIAN
şi pentru noi învăţămintele Cu mijloacele specifice scenei, piesa
lui Mircea Ştefănescu prezintă cu căl­ Mircea Ştefănescu: „Matei Millo“ ESPI.A.
D. Zaslavschi — Foiletoane —
Ed. Cartea Rusă.

«i
!U<Ui

încrezători în viitorul fericit ol patriei, ţăranii Coreeni muncesc
gaţie asigurând Hrana poporului.
Oin Tnolturi, avioane americana zvârle pe ogoare bombe Incendiare pentru a preface tn scrum pâinea
oamenilor. Ţărani ţi muncitori coreeni, muncind laolaltă, sting pârjolul, solveazâ recolta. Aci, tn spatele
frontului, patrioţii eereenl Iţi fac datoria cu acelaţ spirit da abnegaţie ca ţi cel d e p e front. In cei trei
cu abne< ani d e război necruţător, poporul Coreei luptătoare s'a călit tn cele mal grele încercări, El a învăţat
să-ţi apere patria In lupta pentru cauza sfântă a libertăţii ţi păcii.

De trei ani, pe linia întâia a frontului, tancurile C ăt mai multe conserve pentru
americane împroaşcă plumbi şi oţel aprins... Mitralierele populara civilă şi pentru soldaţii
îşi ronţăie lacome benzile de cartuşe... Artileria grea d ep e front. Dar In fiecare clipă
ridică până la cer pereţi de foc. avioanele duşmane pot descoperi
Piraţii aerului se războiesc cu şcolile, cu spitalele şi şi ataca muncitoarele, care înfruntă
bisericile, cu casele paşnice, cu lanurile do grâu, cu primejdia, lucrând în aceastâ «sală",
pomii înfloriţi şi cu copiii care, ascunşi îngroziţi la fârâ pereţi şi acoperiş, a fabricii.
pieptul mamelor, sunt seceraţi de mitraliere.
Dar bravul, minunatul popor coreean continuă să-şi
apere cu eroism pământul sfânt al patriei sale martiri­
zate. In timp ce omul cu armă îşi face datoria pe linia
de foc, populaţia civilă, milioane de patrioţi coreeni,
luptă cu nespusă dăruire patriotică în spatele frontului,
pentru o Coree liberă, renăscută din ruinele războiului întâlnire pe front. O d elegaţie a
pustiitor. Dragostea de viaţă a poporului coreean nu a populaţiei civile a venit cu cântece şi
putut fi sugrumată. Dimpotrivă. Ea se manifestă tot daruri la o unitate militară coreeonâ,
mai intens. Mii de şcoli au fost distruse, dar elevii con­ aflată in repaos. Soldaţi şi civili,
tinuă să înveţe. In pivniţe reci, în adăposturi întu­ înfrăţiţi şi căliţi în grelele încercâri
necoase sau aiară pe câmp. In răstimpurile dintre două ale războiului, îşi manifestă şi în
bombardamente, zidarii construesc case noi şi repară pe aceste clipe de bucurie ataşamentul
cele avariate. Fabrici, uzine, ateliere ferite de ochiul lor fierbinte fató de cauza scumpă
inamicului lucrează cu randament sporit, pentru nevoile tuturor —- cauza păcii. Patrioţii co­
populaţiei şi pentru front. reeni ştiu bine câ, mai devreme sau
Eroii din industrie, depe ogoare, cei dela catedre moi târziu cauza aceasta dreaptă
sau din spitale nu-s mai prejos decât cei depe front. va triumfa.
Iată-1 pe mecanicul feroviar Kim Ciun Chiun. In
urmă cu luni conducea în noapte o garnitură de tren
încărcată cu cereale pentru front. Pe parcurs a fost
atacat de 27 ori de un avion inamic. Manevrând când
înainte când înapoi, mecanicul a reuşit să ferească
garnitura de distrugere. Ca el mai sunt în Coreea nu-'
meroşi alţi eroi ai muncii.
Bunăoară, minerul Te Du Sir, Erou al Muncii,
depăşeşte de 12 ori norma. Cunoscuta filatoare Te U Şir,
Eroină a Muncii, a îndeplinit în 25 de zile planul pe trei
luni. Folosind experienţa textilistelor sovietice, 300 de
textiliste în frunte cu Co En Suc, depăşesc regulat
normele.
Cu acelaş avânt muncesc cei depe ogoare. Ţăranul
Hon En De din provincia Phenianul de Nord obţine
peste 18 tone orez la hectar, iar bătrâna Iun Oc Hi, cite
a fost şi cărătoare de muniţii pe front, scoate acum o
cantitate aproape dublă de orez depe ogorul ei, îngri­
jind în acelaş timp şi de cei 18 nepoţi ai săi.
Muncind pentru vindecarea rănilor războiului, poporul
coreean dovedeşte prin fapte dorinţa sinceră de pace
exprimată de delegaţia coreeano-chineză la tratativele
dela Panmunjon.
 PREGĂTIND FESTIVALUL
. ..M a r e l e s ta d io n a p rin s c o n tu ru ri p r e c i s e :
trib u n a o f ic ia la , p a v ilio n u l s p o rtiv ilo r, t u n e l e i e d e
a c c e s in tră c u r â n d în u ltim a f a z ă a c o n s tr u c ţie i ;
î n a i n t e a z ă în tr'u n ritm d in c e în c e m a i viu m o n ­
t a r e a t r e p te l o r d e b e t o n a r m a t p r e f a b r ic a t . B r i g a ­
d ie rii îşi r e s p e c tă p a s c u p a s , zi d e z i, a n g a ja m e n tu l
l u a t f a ţ ă d e to v a r ă ş u l G h e o r g h e G h e o r g h i u - D e j :
v o r te r m in a la tim p , c e l m a i m a r e şi m a i fru m o s
s ta d io n a l ţâ r ii. R e p u b lic a P o p u la r ă R o m â n ă , ţ a r a
g a z d ă a F e s tiv a lu lu i s e v a m â n d ri c u o c o n s tr u c ţie d e p ro p o r ţii g ig a n ti c e
r e a l i z a t ă în m a i p u ţin d e o j u m ă ta t e d e a n I
F i e c a r e t â n ă r îşi a d u c e c o n tr ib u ţia la p r e g ă t i r e a m a rii s ă r b ă to r i d in
A u g u s t : d e l a b r i g a d a lui Ş te f a n K o v á c s c a r e a t e r m in a t d e m u lt c in c in a lu l
şi p â n ă la m icii p io n ie r i d e l a ş c o a la e le m e n ta r ă m ix tă N r , 6 d in B u z ă u ,
c a r e lu c r e a z ă la d a r u l c e î n f ă ţ i ş e a z ă C re m lin u l în m in ia tu r ă ; d e l a tin e rii
s ta h a n o v iş ti d e p e ş a n tie r u l C a n a lu lu i şi p â n ă la p r o a s p e ţii p o s e s o r i a i
in s ig n e i G . M . A . d in c o m u n a P e c h e a , r e g i u n e a G a l a ţ i . D in î n t r e g n o ia n u l
d e v e ş ti s o s ite d e p e m e le a g u r i le p a tr ie i n o a s t r e s e d e s p r i n d e u ria şu l a v â n t,
n e m ă r g in ita b u c u r ie , cu c a r e t â n ă r a n o a s tr ă g e n e r a ţ i e s e p r e g ă t e ş t e s ă -ş i
î n t â m p in e o a s p e ţ ii d e p e s te h o t a r e . In t o a t e r e a li z ă r il e — d e l a c e le m a i
g r a n d i o a s e p â n ă la c e l e m a i m o d e s te , d a r la fe l d e e m o ţ io n a n te — e
o g lin d ită d r a g o s te a n e ţă r m u r ită d e p a c e a tin e r e tu lu i n o s tru , t in e r e t c r e s c u t
în sp iritu l m u n c ii c r e a t o a r e , a l p r ie te n ie i şi re s p e c tu lu i f a ţ ă d e a l t e p o p o a r e .
P e ş o n tie r u l P a r c u lu i d e C u lt u r ă şi S p o r t . 2 3 A u g u s t ', p r i n c i p a l e le c o n s tru c ţii s u n t î n â l ţ a t e l a ro ş u . T in e rii
b r i g a d ie r i l u c r e a z ă c u a v â n t p e n tr u a - ş i î n d e p lin i s a r c in ile T n a in le d e te r m e n . In f o t o g r a f ie r J a c q u e s D e n is ,
s e c r e t a r g e n e r a l o l F .M .T .D ., î n m â n e a z ă d r a p e lu l F .M .T .D . b r ig ă z ii f r u n ta ş e n u m â r u l 1.

SĂRBĂTOAREA ARTEI NOASTRE POPULARE

D r a g i şi n e d e s p ă r ţi ţi p r ie te n i i-a u
fo s t d in t o t d e a u n a p o p o r u lu i n o s tru —
c â n te c u l, jo c u l, v e rs u l. D a r n e a s e ­
m u ită e s t e f o r ţa şi m â e s tr ia c u c a r e
s ’a m a n if e s ta t în a n ii p u te r ii p o p u l a r e
a c e a s t ă d r a g o s t e p e n tr u fru m o s, p e n ­
tru a r id a o a m e n ilo r sim p li e li b e r a ţ i.
F i n a l a c e lu i d e - a l t r e i l e a c o n ­
c u rs p e ţ a r â a l e c h i p e l o r a r tis tic e
d e a m a to r i a l e s in d i c a t e lo r a c o n ­
s titu it o n o u ă şi g r ă i t o a r e m ă r tu r ie
a ta l e n t u l u i şi f o r ţe i c r e a t o a r e a
p o p o r u lu i n o s tru .
A d e v ă r a t ă s ă r b ă t o a r e a a r te i
n o a s tr e p o p u l a r e , f in a la a a d u s p e s c e ­
n a T e a tr u lu i C o n s iliu lu i C e n t r a l a l S in ­
d ic a te l o r u n n u m ă r d e a p r o a p e 4 0 0 0
d e a r tiş ti a m a to r i, v e n iţi d in t o a t e
c o lţu r ile ţă r i i — o ţe lo r i şi m in e ri,
p e tr o liş ti şi te x tiliş ti, c e f e r iş ti şi
m u n c ito ri a g r i c o l i . . . C u p rile ju l
a c e s t e i m in u n a te î n t f e c e r i a r tis tic e ,
a u p u tu t fi a u z i te c o ru ri d e m a r e
v a l o a r e c a a c e l e a d in S ib iu şi C r a ­
i o v a , o r c h e s tr e s im fo n ic e , c a a c e e a
d e l e u z in e le „ S o v r o m m e t a l'- R e ş iţ a ;
a u p u t u t fi v ă z u t e e c h i p e d e d a n ­
su ri c a r e a u a tin s u n î n a l t n iv e l
a r tis tic , c a a c e e a d e l a f a b r i c a „ N ik o s
B e lo ia n n i s ' d in T im iş o a ra .
C o n c u r s u l e c h i p e l o r a r tis tic e sin ­
d ic a le a în s e m n a t o u r ia ş ă t r e c e r e
în r e v i s t ă a a r t e i n o a s t r e p o p u l a r e . Pe scena, se află echipa de dansuri a depoului C.F.R. Bucureşti-Triaj.

Miile de crtişti amatori participanţi la finala concursului şi-au exprimat

în dans şi cântec bucuria de a trăi o viaţă nouă, liberă, însufleţită de
avântul muncii creatoare. Alături de fiii poporului român, odmeni ai
muncii aparţinând minorităţilor naţionale au dat din nou, cu acest prilej,
expresie artistică simţămintelor lor de dragoste şi recunoştinţă nutrite patriei
noastre, partidului clasei muncitoare, lată-le pe surorile Martini, din an­
samblul Ministerului C.F.R. executând un admirabil cântec popular german.

Fotografia din dreapta ne înfăţişează corul Fabricii de Confecţii

„Gh. Gheorghiu-Dej" din Bucureşti, care s’a prezentat la finala con­
cursului cu o serie d e piese muzicale valoroase, interpretate cu o
mâestrie remarcabilă.

a i a
 DECADA R.S.S. MOLDOVENEŞTI

I n tr e 1 6 ţi 2 5 M a i s’a d e s f ă ş u r a t în î n t r e a g a ţ a r â D e c a d a R .S .S . M o l ­
d o v e n e ş t i. A c e s t e v e n im e n t a p r ile ju it î n c â o d a t ă m a n i f e s t a r e a p r i e te n ie i
şt a d r a g o s te i p o p o r u lu i n o s tru f a ţ ă d e p o p o a r e l e m q rii U n iu n i S o v i e ti c e .
M e m b r ii d e l e g a ţ i e i R .S .S . M o ld o v e n e ş t i şi C a p e l l a c o r a l a d e s t a t » D o in a "
a u fo s t î n t â m p in a ţi cu d e o s e b i t ă c â ld u r â d e c â l r e p o p o r u l n o s tru m u n ­
c ito r . Ei a u v iz ita t u z in e şi g o s p o d a r ii c o l e c ti v e , s’o u î n t â l n i t c u r e p r e ­
z e n t a n ţ i a i ş tiin ţe i şi a r te i n o a s tr e . C u p rile ju l a c e s t e i d e c a d e s 'a u tip ă r it
l a n o i o p e r e l e c e lo r m a i c u n o s c u ţi p o e ţi şi p r o z a to r i a i M o ld o v e i s o c ia lis te
c a E m ilio a B u c o v , I: C a n n a , B o g d a n Istru, P e t r e C r u c e n ic . E x p o z iţia
. A s p e c t e d in R .S .S . M o ld o v e n e a s c ă " d e s c h is ă c u a c e a s t ă o c a z i e a p r e ­
z e n t a t cu a ju to r u l c ifre lo r, te x te lo r , f o to g r a f iilo r , m u n c a p a ş n ic a a o a m e n ilo r
d in M o ld o v a S o v i e ti c ă , e la n u l lo r c o n s tru c tiv şi în a ltu l lo r n iv e l d e tra i.
N u m e r o a s e le a d u n ă r i f e s tiv e , c o n f e r in ţe , ş e z ă to r i l it e r a r e , e x p o z iţii a u d a t
u n c a r a c te r l a r g p o p u l a r m a n if e s tă r ilo r D e c a d e i . In tim p u l d e s f ă ş u r ă r ii
D e c a d e i, p o p o r u l n o s tru a p u t u t c u n o a ş te şi m a i b in e v i a ţ a n o u ă ,
f e r ic ită a p o p o r u l u i m o ld o v e n e s c în f a m ilia f r ă ţ e a s c ă a p o p o a r e l o r s o v ie ti c e ,
c u a ju to r u l c ă r o r a in d u s tr ia , a g r i c u l tu r a şi c u l tu r a R .S .S . M o ld o v e n e ş ti
s ’a u d e z v o l t a t şi s e d e z v o l t ă c u r e p e z i c iu n e .

Membrii d elegaţiei R.S.S. M oldoveneşti în (runte cu A . G . Baranovichi, conducătorul delegaţiei, vizitează

expoziţia .A sp ecte din R.S.S. M oldovenească', deschisă cu prilejul D ecad ei. Expoziţia o |ost vizitată de
numeroşi oameni ai muncii din C apitală.

Membri ai d elegaţiei primesc explicaţii asupra procesului de producţie Concertele C apeilei corale de stat .Doina" au arătat înaltul nivel al artei din R.S.S. M oldoveneasca, In
din Combinatul Poligrafic Casa Scânteii »I. V. Stalin". fotografie; membrii ansamblului răspund însufleţitelor aplauze şi ovaţii ale spectatorilor.

P R E G Ă T I R I P E N T R U B Ă T Ă L I A R E C O L T E I

Sn curând va începe bătălia culesului recoltei. In întreaga ţarâ pregâ’irile sunt în plină M ecanizorea agriculturii se dezvoltă necontenit. Unităţile socialiste sunt înzestrate cu noi
desfăşurare, in fotografie j mecanizatorii dela S.M.T. Sântana, regiunea Arad, pregătesc maşini agricole. In fotografie : agregatul pentru plantarea ghivecelor nutritive folosit la
batozele. gospodăria de stat ,N Bâlcescu" - Periş.
 OCTAV BAN C l LA PICTORUL PRIETEN Al OAMENILOR SIMPLI
Decembrie 1907... laşul se învestmânta
Jn straie do omăt. Ninsoarea nu mai contenea
de câteva zile. Cu tot frigul, cu toată zăpada
groasă, pe strada Lăpuşneanu lumea se îmbulzea
in faţa vitrinei librăriei „Moldova“.
— Ce s’a întâmplat, ce-i acolo? — întrebau
cei care nu puteau răzbi până în faţă.
— Nemaipomenit! — ţipa înfuriat un domn
rotofei, încotoşmănat în tr’o blană călduroasă.
Nu se mai potolesc instigatorii ăştia! Ce face
poliţia, mon eher, doarme?!
In vitrina librăriei era expus un tablou
înfăţişând o scenă zguduitoare din sângeroasa
represiune a răscoalelor ţărăneşti din primă­
vara acelui an: un ţăran desculţ, cu iţarii
rupţi, fugea sub ploaia de gloanţe ucigaşe.
Dar pe faţa lui nu se citea spaima, ci o ură
neîmpăcată, o îndârjire de neînfrânt. In juru-i
cădeau răpuşi de gloanţe alţi ţărani, bătrâni şi
tineri, cu pumnii strânşi, cu privirile încărcate
de ură. In fund se zărea satul pârjolit şi
un ofiţer, unealtă a moşierimii, care poruncea
să se tragă în ţărani. Tabloul acesta, care
stârnise atâta vâlvă, era un adevărat act de
acuzare. El înfiera sălbăticia cu care fuseseră
asasinaţi 11.000 de ţărani din cei care, împinşi
de foamete şi de mizerie, se ridicaseră pentru
a-şi cere dreptul la viaţă. Tabloul era intitulat
simplu şi evocator: „1907“ !
După trei zile, poliţia a scos din vitrina
librăriei ieşene acest tabolu care nu putea fi
pe placul ucigaşilor.
Cine era pictorul care se încumetase să
creeze un astfel de tablou? Numele lui flutura
pe buzele tuturor. Era Octav Băncilă. Unii
li pomeneau cu furie, alţii cu dragoste şi
admiraţie. II pomeneau mai ales oamenii
simpli, care simţeau că acest artist apăra cauza
lor dreaptă, ridicându-se împotriva exploatării.
Peste câteva luni, Băncilă a expus în vitrina
aceleiaşi librării un alt tablou din ciclul pe
tema răscoalelor ţărăneşti dela 1907, intitulat:
„înmormântarea“ ; dar poliţia l-a scos imediat,
găsindu-1 „primejdios pentru ordinea publică“.
Câţiva ani mai târziu, în 1909, puteau fi
văzute — la Ateneu, în Bucureşti — alte patru
lucrări ale lui Băncilă, din ciclul pe tema
răscoalelor ţărăneşti. Şi de această dată poliţia
a ridicat din expoziţie trei din aceste tablouri,
şi anume: „Execuţia“, „Recunoaşterea“ şi
„înmormântarea“; Presa burgheză l-a atacat
cu vehemenţă pe Băncilă,
dar ziarul,, România Mun­
citoare“ l-a apărat cu
hotărîre. Pentru prima
dată în ţara noastră se
isca o polemică de presă
în jurul unui tablou ce
protesta împotriva rân-
duelilor burghezo-moşie-
reşti. Polemica a desvă-
luit poziţia de clasă a
criticilor oficiali, parti­
zanii aşa zisei „arte pen­
tru artă“.
In numărul din 4 Mar­
tie 1909, ziarul „România
Muncitoare“ a reprodus
tablourile „înainte de
1907“ şi „înmormânta­
rea“. Poliţia a confiscat
ziarul.
Iată ce se scria în
numărul din 31 Mai
1909 al „României Mun­
citoare“, despre tabloul
„Execuţia“: „E una din
scenele groaznice ale re­
presiunii sălbatice. In
ea, pictorul a prins şi
16
a fixat momentul cel mai criminal al orgiei Din cele 12 lucrări ale lui Băncilă care alcă­
de sânge din 1907. Pe un deluşor înconju­ tuiau ciclul pe tema răscoalelor dela 1907,
rat de alte dealuri înverzite, sub un văzduh n ’au mai rămas decât două. Celelalte au pierit
înfiorat parcă... acolo e locul de osândă. In sub furia acelora care voiau să şteargă urmele
faţă stă aşezat plutonul de execuţie, cu arma fărădelegilor săvârşite şi să înăbuşe glasul
la ochi, gata să tragă, aşteptând comanda artistului progresist, apărător al celor obidiţi.
*
Octav Băncilă s’a născut în anul 1872,
în comuna Corni, de lângă Botoşani. Fiu de
ţărani nevoiaşi, el a cunoscut de timpuriu
reutăţile vieţii. Şi-a petrecut copilăria la
? aşi, fiind crescut de o soră mai mare. După
ce şi-a terminat în 1892 studiile la şcoala de
Belle-Arte din Iaşi, Băncilă a plecat la München,
unde a avut de luptat cu foamea şi sărăcia,
căci bursa cu greu dobândită i-a fost tăiată
după scurt timp. Inapoindu-se la Iaşi în 1898,
s’a consacrat picturii, afirmându-se treptat
ca un artist de seamă. Şi-a deschis prima
expoziţie în anul 1900, în sala de decoruri a
Teatrului Naţional.
Băncilă a fost cel dintâi pictor român care
a redat chipul unui muncitor, în tr’o operă de
artă. Şi e semnificativ faptul că primul tablou
din istoria picturii noastre, înfăţişând un prole­
tar, poartă data de 1905, anul primei revoluţii
burghezo-democratice din Rusia, care a avut
un răsunet atât de mare şi în ţara noastră.
In tabloul intitulat „Muncitorul“ din
1905, cât şi în „Muncitor în repauz“ din 1911 —
reprodus aici — în „Fierarii“ sau în alte
lucrări inspirate din viaţa celor ce muncesc —
cum ar fi „In atelier“, „In zi de grevă“, „Munci­
torul , Revoluţia şi Dreptatea“, „întrunirea
muncitorească“, „Grevistul“, etc., Băncilă a
O ctav Bâncilâ : ,,Autoportret". zugrăvit cu dragoste şi cu o adâncă înţelegere
chipul muncitorului înaintat care ştie ce vrea
şi pentru ce luptă. Băncilă nu încearcă să tre­
ofiţerului a cărui sabie luceşte în vânt. Alături zească înduioşarea privitorilor, atunci când
sunt trupele aduse să asiste la acest măcel,' pictează un muncitor, aşa cum procedează,
să înveţe arta de a ucide, să so îmbete de mirosul de pildă, în tratarea temelor desprinse din
sângelui cald. In faţă stă rândul prizonierilor, viaţa grea a unor pături sărace orăşeneşti.
stau ţăranii aşteptându-şi moartea: cruzimea Dimpotrivă, el îşi exprimă admiraţia faţă de
asasinilor şi-a făcut o plăcere din a-i ţine în forţa muncitorului, care ştie să înfrunte stavi­
gura puştilor cu ochii neacoperiţi. Sunt acolo lele ce-i stau în cale. Pentru Băncilă, muncitorul
moşnegi cu plete stufoase şi albite, tineri, este un luptător dârz, puternic şi conştient.
copii. Unii din ei sunt falnici, gata să moară Aceasta arată poziţia realistă a lui Băncilă,
cu pieptul deschis, ştiind că mor pentru o care a ştiut să exprime în lucrările sale trăsă­
cauză sfântă. Alţii sunt copleşiţi, cu fruntea turile tipice, esenţiale, ale muncitorului român
spre pământ, fără ener­ din primele decenii ale veacului nostru. In
gia pe care le-au supt-o plinătatea monumentală, în vigoarea şi hot.ărîrea
alcoolismul şi pelagra. proletarilor pictaţi de Băncilă, se vădeşte
Pictorul care, pe lângă încrederea artistului în forţa proletariatului.
marea iubire de ţărănime, Băncilă a izbutit să creeze lucrări atât de
are şi un mare simţ al valoroase în domeniul acesta, pentrucă a fost
realităţii, n ’a căzut în un adevărat prieten al muncitorilor, i-a înţeles,
greşeala de a ne da nu­ le-a cunoscut nevoile şi năzuinţele şi le-a luat
mai ţărani eroi. Pictorul deseori apărarea, fapt pentru care a şi fost
a avut de luptat cu o închis în anul 1921.
mare greutate tehnică, Băncilă şi-a exprimat şi în scris încrederea
aceea de a zugrăvi o dra­ în forţele şi în misiunea proletariatului, precum
mă, mută, din atitudini şi convingerea că adevărata artă nu poate fi
drepte, aproape rigide. decât o artă cu tendinţă, o artă socială, care
El a învins greutatea. El să contribue la educarea oamenilor muncii,
a ştiut să dramatizeze sporindu-le combativitatea.
atitudinea ţăranilor în Vorbind împotriva războiului imperialist
gestul acelui moşneag din 1914, Băncilă declara unui ziarist la 10
care trage la sân pe copi­ Mai 1915:
laşul de lângă el şi îi „Peste civilizaţia răscolită de atâta sânge
acoperă faţa ca să nu şi doliu, se va ridica mândru şi puternic colosul
vadă grozăvia care-1 aş­ proletar şi pe fondul roşu de incendiu se va
teaptă, şi din tablou a desena gestul său salvator... Proletariatul îşi
făcut să iasă un strigăt va asuma astfel marele rol de făurar al păcii“.
de groază şi un sentiment In Martie 1916, Băncilă declara:
de oroare“. „Cred că artiştii nu trebue să îngroaşe rânduri­
Tabloul acesta atât de le burtăverzimii. Cu alte cuvinte, socotesc că
puternic, atât de răs­ artistul nu are rolul să lucrezo pentru plăcerea
colitor, nu mai există. şi distracţia burghezimii, ci trebue să urmă­
 rească un scop mai înalt, sâ cultive, să emoţio­
neze, să influenţeze în tr’o anumită direcţie“.
Formularea atât de categorică a poziţiei
artistului însemna un act de curaj pentru
vremea aceea, când interesele burgheziei im­
puseseră în rândurile artiştilor teoriaMuşmănoa-
să a „artei pentru artă“, a unei arte coiitrare
adevărului vieţii.
Şi în redarea scenelor de muncă din viaţa
ţăranilor, Băncilă a păstrat aceeaşi poziţie Instalaţia de ploaie artificială dela Tractoristul cântă. El ştie
realistă, urmărind nu atât „să zugrăvească gospodăria de stat „N , Bilcescu" din că la o simplă mişcare a
frumos, ci să zugrăvească adevărat“, cum spunea Peri; tn funcţiune, unei manivele pe un teren
un scriitor progresist depe vremea aceea, N. N. de 2.400 metri pătraţi se
Beldiceanu, care adăuga: „Ţăranii lui Băncilă rul care prinse să se’n- revarsă ploaia artificială: că
sunt ţăranii noştri în carne şi oase, sunt robii tunece. într’o singură oră, pe un
cu feţele tăbăcite de volbura viscolelor şi — Iaca maşina de ploaie... hectar, cad 30 litri de apă
brăzdate adânc de dalta foamei. Mâinile li-s bă­ ★ pe fiecare metru patrat.
tătorite şi crăpate, cămaşa de cânepă li-e ruptă; Namila cu trupul dintr’o In urma rezultatelor exce­
fruntea, încreţită dé amaruri, li-e leoarcă de schelărie de ţevi, lungă de lente obţinute se construesc
sudoare; pieptul, gol şi ars de soare, le gâfâie. 110 metri, montată pe un încă nouă agregate de ploaie
E ţăranul nostru“. tractor „Stalineţ“ de 80 cai artificială care vor fi răspân­
Izbutind să trezească în sufletele contempora­ putere, îşi împlântă pompa dite în diferite părţi ale ţării,
nilor săi sentimentul de ură faţă de asupritori, de absorbţie în canalul săpat în regiunile din apropierea
opera lui Băncilă a demascat ororile exploa­ alături de drumul care în»
tării, a făcut să crească mai puternică flacăra tretae în lung şi’n lat gră­
revoluţiei. Seară de sfârşit de Mai. dina de peste 100 de hectare
Cunoscând bine traiul oamenilor săraci Pe cerul albastru-vineţiu, un a gospodăriei de stat „Nico-
din mahalalele ieşene, Băncilă a zugrăvit — singur nor goneşte spro asfin­ lae Bălcescu“ din Periş.
mai cu seamă în tablourile sale de_ gen — o ţit. Un singur nor mic, „Stalineţ“-ul porneşte încet,
serie întreagă de figuri surprinse în îndeletni­ deslânat, venit de nu se solemn: apa absorbită din
cirile lor caracteristice. „Croitorul“, „Peticarul“, ştie unde. Pămătuful albu­ canalul de irigaţie umple
„Telalul“, „Emigrantul“ şi atâtea alte tablouri riu pluteşte o vreme nestin­ aripile din ţevi ale agrega­
cu teme similare, pictate cu multă dragoste gherit, apoi se destramă ca tului, şi de acolo, prin duzele
şi înţelegere, vădesc poziţia realist-critică a un fuior — şi cerul rămâne fixate perechi, se împrăştie în­
artistului, care a adus un protest elocvent iarăşi curat ca un fund de că­ tr’o spulberare fină întocmai
împotriva mizeriei în care erau ţinuţi oamenii limară spălată. ca ploaia naturală.
simpli sub regimul burghezo-moşieresc. Acum, de când noapte cu
Peste grădinile întinse ce
se înşiră dealungul liniei noapte ploaia artificială se
ferate, între Dârza şi Periş, revarsă cu dărnicie peste
un vânt întârziat se’ncurcă semănături, colectivul de con­
printre frunzele verzi şi căr­ structori nu se mai gândeşte
noase ale guliilor, la greutăţile începutului. Şi
— Ar trebui ploaie, spune au fost multe... Singurul
un străin din partea locu­ material informativ, o docu­
lui, cercetând cu pricepere, mentaţie tehnică apărută în­
dar nemulţumit, văzduhul. t r ’o broşură de specialitate
N’are să fie — trage tot el sovietică, a deschis calea spre
concluzia; apoi, privind miile izbândă. Elanul tovarăşilor
de răsaduri, rămâne uimit. prof. ing. Victor Popescu, ing.
Cum asta ?... Varza e mare Hóiban, ing. Árion şi contri­
O ctov BÂNCILĂ .T o ţii fi fiul* — ichiţă Io ciclul de cât un pumn de plugar, buţia maiştrilor Matei Si-
lucrări pe tema răscoalei dela 1907. ceapa e înaltă, pământul mion, Gh. Marton şi alţii, au
fără sbârcituri e reavăn, rezolvat construirea agregatu­
Interesant în această privinţă e şi tabloul lui. Agregatul a atras admi­
„Flămândul“. E iarnă. In faţa vitrinei pline a nesfărâmat şi fără colb.
— Când a plouat ultima raţia pentru perfecţiunea du­
unei cârnăţării, un băieţaş, cu hainele rupte, stă zelor de răspândire a apei,
cu mâinile vârîte în buzunarele goale şi priveşte oară?...
— Să tot fie trei săptămâni întrucât pe lan nu rămâne
cu jind. Ii e foame şi frig. Sgribulit, îşi aţinteşte niciun metru pătrat neudat,
privirea asupra cârnaţilor şi şuncilor pe care — îi răspunde un grădinar. şi nici băltoace.
numai cei bogaţi şi-le pot procura. Şi în expresia Dar ochiul străinului nu
poate fi înşelat. Un pumn de — Apă la canalul şapte!...
atât de umană a acestui biet copil, citim con­ Vocea grădinarului se pierde
damnarea unei lumi în care se pot petrece aseme­ pământ sfărâmat între de­
gete îi întăreşte convin­ pe câmp. O cuşmă ridicată
nea nedreptăţi, în care foamea şi mizeria dăinu- în vârf de toiag, şi grădinarii
iesc alături de belşugul rezervat celor bogaţi. gerea: clatină neîncrezător deschid micile ecluze ale ca­
Dacă privim întreaga activitate artistică din cap. nalului şapte. Una din zecile de duze tn a lin i
a lui Băncilă dealungul unei jumătăţi de veac— Grădinarul începe să râdă acţiune.
şi arată cu mâna departe, Huruitul monoton al „Sta-
el a murit în 1944, în vârstă de 72 de ani — ne lineţ“-ului se împrăştie pe marilor centre muncitoreşti,
dăm seama şi de limitele artei sale. In prima unde, montat pe un tractor,
un schelet mare de fier îşi câmpuri. Un vânt înalt go­ pentru asigurarea unei cât
fază, Băncilă a avut de luptat împotriva neşte un nor din calea ulti­ mai bune aprovizionări a
influenţelor dăunătoare, strecurate în pictura sa, profilează aripile pe ce-
melor raze ale soarelui obo­ oamenilor muncii cu legume.
mai ales în anii de studiu dela München. El sit şi roşu. Curcubeul resfrânt Tractoristul cântă şi cântecul
a izbutit însă încetul cu încetul să le înfrângă Prin uriofele broţe de ţevi apa în miile de picături de ploaie lui e un cântec de victorie.
manifestându-se în epoca de maturitate < aduşi dela 30 im . depărtare se artificială desenează un arc
un pictor original, viguros, cu o adâncă viziue pulverizează peste răsaduri. colorat peste cer. FroncHc MUNTEANU
realistă.
In ultimele două decenii ale vieţii sale,
Băncilă n ’a mai luat parte activă la lupta
socială, mărginindu-se să picteze în serie
tablouri cu ţigănci, flori şi alte teme care aveau
mai multă căutare, coborând uneori arta sa la
nivelul gusturilor burgheziei. Nevoile materiale,
povara unei familii grele cu nouă copii, l-au
silit să lucreze în grabă tot felul de tablouri
lipiste de semnificaţie, cu o pastă prea groasă,
uneori brutală, folosind adesea tonuri întunecate,
opace. Deaceea opera sa e inegală.
Băncilă rămâne în istoria picturii noastre
mai ales prin lucrările sale din faza de maturi­
tate, dintre 1905 şi 1921. Urmărind să redea
în opera sa adevărul vieţii, nelăsându-se în­
fricoşat nici de persecuţiile poliţiei, nici de
ameninţările clicii oficiale care vedea un pericol
în tablourile sale, el a izbutit să ducă mai
departe tradiţia progresistă a picturii noastre,
dezvoltată de pictorii revoluţionari dela 1848,
şi să înscrie astfel un capitol important în
moştenirea noastră artistică.
I. JIANU
17
PE Ţ Ă R M U L P A C I F I C U L U I
O întindere de pământ transformat Guatemala în- temalei a fost trustul ameri­
care abia depăşeşte 100.000 tr’o colonie a lor. In schim­ can „United Fruit Company“.
km*, dar pe care natura a bul comorilor cu care cotro­ Acest „monstru verde“, cum
înzestrat-o cu minunate bo­ pitorii îşi încărcau corăbiile, îl numesc muncitorii depo
găţii: aceasta este Guatemala. ei aduceau numeroaselor tri­ plantaţiile sud-americane, s'a
Dela arborele de cafea şi buri de indieni de aci lan­ născut pe la sfârşitul veacu­
cacao, la pădurile de stejari, ţurile iobăgiei. Nu mai pu­ lui trecut. De atunci el a
dela plantaţiile de bananieri ţin de tţei sute de ani acaparat, bucată cu bucată,
la preţioşii arbori de acajou Guatemala a gemut sub pământul guatemalez. Băşti­
şi palisandru, dela trestia călcâiul colonialiştilor spa­ naşii au fost isgoniţi depe
de zahăr la culturile de grâu nioli, care, în cele din urmă, pământurile lor, şi peste
şi porumb, acestea sunt bo­ fură alungaţi de mânia po­ 250.000 ha. de pământ arabil
găţiile care ar fi rutut porului. au fost transformate în- plan­
asigura poporului Guacema- Nici nu se înseninase dea- taţii de banane pentru sa-

Decenii în şir, cu sprijinul oară să plătească un milion

Cu mijloace rudimentare, dar cu
lei o viaţă îmbelşugată şi
liniştită.
Şi totuşi lucrurile nu stau
aşa. E multă vreme de când
liniştea a fost alungată din
viaţa acestui popor. E multă
vreme de când tocmai a-
ceste bogăţii au devenit
cauza suferinţelor, a mizeriei
si asupririi sale.
In urmă cu patru sute de
ani, cuceritorii spanioli au
sebitá mâeitrie. (emeile muncitoare
ţesături naţionale,
binelea cerul Guatemalei,
când un alt duşman s’a
năpustit asupra încercatului
popor al acestei ţărişoare
depe ţărmul Pacificului.
Era un duşman perfid, care
pătrundea cu brutalitate:,
marele capital financiar, tru­
sturile şi concernele străine.
Dintre acestea cel care şi-a
înfipt mai adânc ghiarele
în grumazul poporului Gua-
din G uatem ala produc minunate
lisfacerea nesăţiosului „mon­
stru verde“. Şi pentru ca ex­
ploatarea sângeroasă să poată
fi menţinută cu orice preţ,
pentru ca mânia clocotitoare
a poporului să poată fi înnă-
buşită, „monstrul verde“ şi-a
făcut aliat principal din în­
apoierea economică şi cul­
turală. Peste 80% din popu­
laţia de 3.787.000 suflete
este analfabetă.
marilor Iatifundari şi al a-
genţilor în sutană, „United
Fruit Company“ a numit şi
a destituit guverne, ca
un stăpânitor atotputernic.
Dar odată cu aceasta creştea
năvalnic şi se manifesta tot
mai făţiş mânia poporului.
Sute de mii de muncitori
se organizează în sindicate
şi încep să-şi ceară drepturile
pentru munca lor, iar un nou
partid, cu adevărat revolu­
ţionar, Partidul Comunist,
rhiamă ponorul la luptă pen-
lru o viaţă liberă şi demnă,
pentru o patrie independentă.
Intre poporul înfometat şi
monopolul nord-amerkan se
porni o luptă pe viaţă şi pe
moarte
Intre timp, prin biciul
dictaturii fasciste a genera­
lului Ubico, „United Fruit
Company“ continua să stoar­
că sute de milioane de
dolari din această ţară unde
becul electric este încă şi
azi o raritate, în timp ce
uriaşe surse hidroenergetice
zac neexploatate.
Zori noi se ridică deasu­
pra lumii. Fascismul german
îşi trăia ultimele clipe, sub
loviturile necruţătoare ale
armatelor sovietice. Sub im­
boldul acestei victorii epo­
cale, poporul guatemalez a
trecut la noi acţiuni de
luptă, a doborît dictatura
fascistă şi a instaurat un
guvern democrat. Pentru pri­
ma oară, după zeci de ani.
Guatemala nu mai avea un
guvern care să se supună
servil ordinelor marelui trust
nord-american. Sub presiu­
nea masselor muncitoare, „U-
nited Fruit Company“ s’a
văzut silit pentru prima
Tineretul guatem alez este în primele
rânduri a le luptei pentru indepen­
denţă naţională, democraţie şi pace.
In fotografie: o coloană de tineri
progresişti, defilând de 1 Mai pe
it-âzile oraşului Guatem ala (ccpitata
ţârii cu acelaş nume).
de dolari drept despăgubire
muncitorilor concediaţi în
mod abuziv... Dar patronii
new-yorkezi turbau de furie.
Nu mai puţin de 30 de
lovituri de stat au pus la
cale în Guatemala agenţii
plătiţi ai monopolurilor ame­
ricane. De tot atâtea ori,
poporul Guatemalei a sdro-
bit aceste comploturi.
Şi iată că, în urma vic­
toriei în alegeri a Frontului
Democrat, s'a pornit la în­
făptuirea unuia dintre visu­
rile vechi ale muncitorilor
chinuiţi depe plantaţiile gua­
temaleze: reforma agrară.
„Complot comunist“ — urlau
ieşiţi din fire, scribii ziarelor
finanţate de trusturile pră­
dalnice, deşi Partidul Co­
munist fusese până de curând
interzis în Guatemala. „Să
se treacă la intervenţia ar­
mată ! “ — strigă mai marii
lui „United Fruit Company“.
Dar nici de astă dată, po­
porul guatemalez nu se lasă
intimidat. Convins de drep­
tatea cauzei sale, el răspunde
răspicat şi cu curaj: vom
riposta la orice act sau ame­
ninţare de agresiune, indife­
rent de unde ar porni, ori­
care ar fi pretextul şi ori­
cine ar fi acela care ar în­
cerca să se amestece în trebu­
rile interne ale Guatemalei!
Oricare ar fi, în împreju­
rările actuale, rezultatul lup­
tei neînfricate pe care o
poartă ţara depe ţărmul
Pacificului, nu poţi să nu
priveşti cu admiraţie şi încre­
dere către poporul iubitor
de libertate al Guatemalei,
popor dârz al cărui nume
în ultima vreme, este atât
de des pomenit; cu simpatie
de către cei ce sprijină
lupta pentru independenţă
a popoarelor, cu furie şi ură
turbată de cei pentru care
isbânda acestei lupte va
însemna sfârşitul jafului co­
lonialist.
Livio NOVAC
IN PREA]MA ALEGERILOR DIN ITALIA
P« baza legii electorale şarlatâneştl, Introdusă recent
de guvernul De Gasperf, peste câteva zile vor avea loc
alagerl parlamentare tn Italia. De câteva luni, bandele
fasciste se află din nou la lucru, Fentru a sprijini pollfla
guvernamentală, tn încercarea ei de a înăbuşi şi de
astădată glasul poporului Italian, care se opune politicii

PENTRU C O N T I N U A Î N T Ă R I R E A M A R I I PRI ETENI I

SOVIETO-CHINEZE
Noul ambasador extraordinar şl plenipotenţiar al U.R.S.S. tn Republica Populară
Chineză, V. V. Cuznefov, a prezentat scrisorile de acreditare preşedintelui Guvernului
Central Popular al R. P, Chineze, N a o Ţze-dun. In discursurile rostite cu acest prilej, a
fost odată mal mult reafirmată mărefla şl forfa uriaşă a prieteniei sincere şi frăţeşti
dintre popoarele Uniunii Sovietice şl Chinei noi, prietenie ce reprezintă o chezăşie sigură
a păcii şl securităţii tn Extremul Orient şi tn lumea întreagă. In fotografia: o întreve­
dere amicală Intre preşedintele Mao Ţze-dun şl ambasadorul U.R.S.S., V. V. Cuznefov.

de trădare a intereselor vitale ale Italiei. In fotografie :

atacul unor huligani fascişti împotriva sediului unui ziar
comunist din Roma, este respins de redactorii şi tipografii
ziarului.
La Sud de paralela 38, la
12 km. Est de Kaisung, la
IN Î N T Â M P I N A R E A f e s t i v a l u l u i Panmunjon, continuă trata­
DELA BUCUREŞTI tivele pentru un armistiţiu
In Coreea. După cum rela­
tează agenţiile de presă stră­
In cele mai tndepărtate ţări ale lumii, zeci de milioane ine, până şl tn cercurile po­
de tineri se pregătesc cu tnsufletlre să întâmpine gran­ litice occidentale se manifestă
diosul Festival ai Tineretului pentru pace şl prietenie dela îngrijorare fafâ de tergiver­
Bucureşti. In fotografie: o demonstraţie pentru pace a sările determinate de atitu­
tineretului progresist din Australia. Se ştie că delegaţia dinea părfli americane. Acea­
australiană la Festival se şl află tn drum spre Bucureşti. sta nu împiedică Insă dele­
gaţia chino-coreeană să-şi
continue eforturile pentru în­
cheierea păcii In Coreea.

Cösufa din fotografie este locul de întrunire a celor două

delegaţii. De aici poate porni Intr'o zl vestea mult aştep­
tată de popoare, a încheierii armistiţiului In Coreea.

F U G A R U L
— «chită —
«I« Corn*! B O Z B I C I
Podul avea o construcţie ciudată. Cel puţin
aşa i se păru băiatului. Căci nu văzuse niciodată
până acum un arc de beton la o asemenea
înălţime. Suspendat deasupra râului i se părea
că dacă ar trece un car încărcat cu fân, n ’ar
fi mare lucru ca podul să se frângă. Deaceea,
vezi, dumnealui nu o scotea cu presupunerile
până la capăt. Se minuna, dar totodată îşi făcu
o socoteală simplă în gând: tare suciţi îs oamenii
pe-aici!
— Haide, mă, nu te holba, că nu eşti la
icoana Precistii!
Celălalt flăcău, care se „holbase“ şi el la
silueta sveltă a podului ce se profila de după
schelării, îl trase de mâneca sumănaşului. Tot
uitându-se înapoi, Ionică porni în urma frate­
lui său mai mare, pe drumul care ducea în
Bicaz. Păşea domol, legănându-se ca gâscanii
cei graşi, dar nu pentrucă ar fi avut cine
ştie ce greutăţi în spinare. Vina o purtau fără
îndoiala bocancii grei, soldăţeşti, cărora cis-
marul din sat le pusese o talpă groasă din
cauciuc de camion. Mai era de vină şi căldura
asta a lunii Mai. Pe la amiaz soarele ardea,
nu glumă! De sub pălăriuţa prăfuită i se
rostogoleau pe tâmple boabe mărunte de
sudoare, spălandu-i faţa pistruiată de pânza
firişoarelor de praf.
Trecură prin comuna Bicaz şi, urmând firul
Bistriţei, o luară în sus spre şantier. Vasîlie,
20
d . I . S T O IC E S C U
fratele cel mare, înainte, Ionică în urma lui,
legănându-se şi cu privirile aţintite în jos.
— Păzeaaa!... Iţi spusei eu c’o să-ţi laşi
oasele pe-aici, nătăfleaţă! îl dojeni Vasîlie
după ce, camionul care era cât p’aci să-l
doboare, trecu, învăluindu-i în tr’un nor de
praf. Ionică înghiţi în sec, primi dojana fără
să crâcnească, urmându-şi fratele. Şi ce-ar fi
putut spune, când el era cel vinovat? Vinovat,
puţin zis. Cum trebue să i se spună celui care
o şterge de-acasă aşa, tam-nesam, fără să sufle
o vorbuliţă nimănui? Hoţ? Nu, nu, se gândi
Ionică. Derbedeu? Nu, îşi spuse strâmbând din
nas. Fugar?... Om de nimica? Nici una, nici
alta, hotărî el singur tot în gând. Atunci cum?
Nicicum! II cuprinse voioşia şi începu să cânte
în cet:
Frunză verde salbă moale
A pucai pe drum la vale...
Nu-i mai păsa de nimic. Apoi, luminat de
un gând, găsi cuvântul căutat: constructor!
Tii! Asta-i! Nu este altul mai potrivit. Că nu
îl găsise până acum, era o simplă întâmplare,
dar că a râvnit să ajungă constructor, e un
adevăr şi o taină. Taină pentrucă tot ce se
leagă de acest cuvânt, tot ce a gândit despre
şantierele socialismului, a fost un vis pe care
l-a crescut zi de zi, fără să-l destăinuiască
nimănui. Doar odată, în tr’o seară, când îşi
făcea lecţiile acasă, a întrebat deodată po tatăl
său:
— Dumneata, dece nu mergi la Bicaz?
Nea Mihai l-a privit mirat. Cum de-i răsărise
lui fii-su întrebarea asta în minte? Apoi i-a
răspuns răspicat:
— Avem treburile noastre cu agricultura.
Ce te bagi unde nu-ţi...
Şi fără să-şi termine vorba:
— Dar bine, mă, cum de ţi-a venit în gând?
— Păi, alde a Eretelui a plecat.
— Erete e zidar. Are să facă treabă bună acolo.
— Şi eu aş vrea să mă duc...
— Io-te, mă! Vezi-ţi de scris!
pe-atunci n ’a mai suflat un cuvinţel. Se
mângâia privind pozele din revistele bibliotecii
şcolare, citind ziarele care istoriseau fel de fel
de lucruri minunate despre hidrocentrala care
se construia în munţi. Când, în tr’o zi, totul
se hotărî, aşa, deodată. Vasîlie pleca la Bicaz.
„Să te faci mecanic! Auzi?—îi spuse tatăl său.
Facem colectivă. La colectivă ne trebue trac­
toare. Şi la tractoare, oameni. Dacă nu te faci
mecanic, să nu mai dai pe-acasă!“ Straşnic,
om badea Mihai!
Vasîlie a plecat a doua zi, la amiaz. In Piatra
Neamţ cu cine dă ochi? Cu Ionică.
— Ce-i cu tine aici? îl întrebă înspăimântat.
— Am venit să...
— Vai ş’amar de pielea ta!
Nu mai era nimic de făcut. Fapta era faptă:
Ionică fugise de acasă. Au pornit împreună la
Bicaz...
Vasîlie coti la stânga pe-un drumeag ce ducea
la nişte pavilioane. întrebă pe-un om unde
se fac angajări. Ii arătă cu mâna o baracă.
La uşă aşteptau câţiva noi sosiţi. Vorbeau
între ei despre dinamuri. Ionică îi asculta cu
interes. „Aştia’s cu electrica, îşi zise. Nu-i
rău, dar tot mai bine mecanic“. Apoi le veni
rândul şi lor.
Intrară în birou şi se opriră în faţa unei mese
:mprovizată din scânduri, pe care era un vraf
de dosare. 0 fată îmbrăcată în salopetă scria
de zor cu cerneală violetă pe nişte coli mari.
După ce termină de scris, ridică ochii.
— Aţi venit să vă angajaţi?
— Da! — răspunseră în tr’un glas.
— Ei, bine, să vedem. Tu! II luă la zor pe
Ionică.
— Numele?
— Ion Petreanu.
— Anul naşterii?
— 1939.
— Ei, asta-i! Nu primim copii pe şantier.
Altul la rând!
Fata îi făcu un semn scurt cu mâna să treacă
laoparte.
Lui Ionică toate cuvintele i se opriseră pe
buze. Ar fi vrut să spună ceva.
— S’aude? îl repezi fata în salopetă, pri-
vindu-1 drept în ochi.
Cu pălăriuţa în mână, mergând de-a’ndara-
telea, se depărtă de masa plină de hârtii.
Lovi uşa cu umărul deschizând-o dintr’o izbi­
tură. Apoi totul, totul, şi oamenii, şi casele, şi
pădurea îşi pierdură conturul. Lacrimi mari
îi împânziră ochii. Iar în suflet, o tristeţe
chinuitoare, pe care nu o cunoscuse niciodată,
îşi făcu loc.
— Iţi spusei că n ’o să te primească! Ce-o să
faci acuma, nătăfleaţă? Ce-ai să mănânci? Cum
ai să ajungi acasă? Ha?
„Nătăfleaţă“ se trezi din starea de vis, scu­
turat sdravăn de Vasîlie, care agita în mână,
plin de importanţă, un petic de hârtie.
— Haidem! mergem să-mi găsesc pat!
Pavilionul era aproape gol. Majoritatea
oamenilor de aici lucrau în şutul doi. Rămă­
seseră vreo câţiva şi-acum îşi împlineau som­
nul. Unul singur era treaz. Stând la o masă,
scria.
Vasîlie îşi găsi un pat lângă fereastră. De
aici se vedeau vârfurile munţilor şi oceanul
cerului pe care năvălise amurgul stacojiu.
Tolănit pe pat alături de fratele său, Ionică
privea depărtările fără fund, pe care treptat-
treptat apăreau stele mici, licăritoare. Acolo
undeva trebue să fie Aldebaran, cugetă el.
îşi aduse aminte de harta astrală din vechiul
manual de astronomie al lui badea Mihai pe
cere îl cercetase de mii de ori acasă şi care
acuma zăcea prăfuit în lăicer, alături de un
gromovnic înnegrit de vreme.
 Dar cerul înstelat nu-1 mai atrăgea ca în — Nu! Rămân aici!
atâtea daţi. Din nou întâmplarea de azi îi La betonieră!
veni în minte. Dece, nici el nu
— Te-au primit? putea să explice. Lu­
— Da. crurile acestea noi, vă­
— Unde? zute atât de des în
— La Atelierele Principale, la maşini. filele cărţilor şi zia­
Ionică oftă îndelung şi întorcându-se către relor, însemnau pentru
fratele său îi spuse rugător: dânsul o lume nouă,
— Du-te la debit, Vasîlie... pe care o râvnea, dar
— Dece la debit? al cărei înţeles nu-1
— Să cumperi o carte poştală şi să scrii pătrunsese.
acasă tatii... — Am să vorbesc
Vasîlie nu-i răspunse. Se gândea, mângâin- mâine cu tovarăşul in­
du-şi firişoarele de barbă care-i năpădiseră de-o giner pentru tine.
vreme încoace obrajii. Apoi, cu voce domoală, — Atunci pot ră­
ca unul care simte necazul fratelui, întrebă: mâne ?
— Ce să-i scriu tatii — Da.
— Că sunt aici, cu tine, să mă ierte... Nu era nimeni mai
— Atât? fericit în acel ceas,
Deodată ridică tonul. O mare nemulţumire pe tot rotogolul pă­
îl rodea. mântului. Ionică se
— O să-i scriu că pleci înapoi. Auzi? Chiar linişti. Căldura focului
mâine dimineaţă pleci acasă. Auzi? îl moleşi, iar somnul
Băgă mâna în sân şi scoase o punguţă brodată îl cuprinse treptat-
cu mărgele multicolore. Făcu o scurtă soco­ treptat. Meşterul îl
teală a banilor, mormăind, apoi îi întinse o înveli în două pu­
hârtie. foaice, ca nu cumva
— Douăjcinci! Douăjdoi fac trenul, trei lei să-l cuprindă unda de
mâncarea la gară. Auzi? răcoare a nopţii şi-a
îşi puse pălăria şi ppmi. Dar întorcându-se apei.
o clipă din mers îi spuse apăsat:
— Mâine dimineaţă... Eu plec să cumpăr
carte poştală. Auzi?
Când se întoarse în pavilion nu găsi pe nimeni. Se trezi. Soarele ră­
Patul era gol, Ionică nicăeri. sărea. Meşterul Ale­
xandru, urcat pe pod
* vorbea cu un om cu
ochelari. „Asta-i ingi­
Betoniera îşi mesteca hrana, indiferentă. nerul“ gândi Ionică.
Sgomotul ei uniform acoperea susurul apei Apoi cei doi coborîră
Bicazului, care în ceasurile acestea târzii ale şi veniră către dânsul.
nopţii e atât de dulce şi plăcut la ascultare. „Au să se oprească
Şi alături de ea o namilă, aidoma la chip şi lângă mine şi au să-mi
înfăţişare, făcea acelaş lucru. Mesteca, mesteca spună . . . “ Inima îşi
beton. accelera ritmul. Dar
In lumina puternică a becurilor electrice cei doi trecură fără
podul avea o înfăţişare bizară. Jocul de umbră să-l bage în seamă.
şi lumină îi dădea un farmec aparte. Când se întoarse,
La căldura unui foc de scânduri meşterul meşterul întâlni pri­
Alexandru, şi cu oamenii lui tocmai se aşeza­ virile întrebătoare ale
seră să mănânce. Era ceasul al doilea al nop­ băiatului. -
ţii, când echipa îşi făcea totdeauna răgaz — N’avem ce face,
câteva minute. nu se poate! Ai să te
Nimeni nu avea chef de vorbă, toţi îşi vedeau duci acasă, n ’avem în­
de îmbucături privind scânteile ce izbucneau cotro. Te aşteaptă şcoala. Ehei, când eram ca — Am fost...
din când în când. Deaceea nu observaseră tine, chiar dacă aşi fi vrut să învăţ, nu Ciuda îl răzbi. Văzându-1 amărît, fata îl
umbra care coborîse din şosea şi se strecurase puteam! Era o lume... cuprinse de umăr.
lângă betoniera din dreapta. Umbra se aşezase II petrecu o bucată de drum. Cu capul în — Lasă, peste doi-trei ani vei veni din nou.
şi dumneaei pe-o piatră şi se uita mută la pământ, cu lacrimile reţinute, Ionică păşea Atuncea ţi-om da un excavator. Ştii ce-i un
maşină. Apoi deodată aceasta începu să mestece prin colbul drumului. Apoi rătăci de ici colo, excavator? Nu? Ei, vezi. E o maşină care ridică
în gol. singur, fără să înţeleagă dece la 13 ani trebue dintr’odată o grămadă atâta de pământ.
— Măi Nicoară şi Ilie, ia’n vedeţi să nu să faci numai şcoală şi nu poţi lucra şi la beto­ Braţele i se deschiseră schiţând în aer gră­
durăie betoniera de pomană. nieră. Se opri pe-o margine de şanţ, lângă o mada aia — „atâta“.
Cei doi se ridicară, urmăriţi de privirile grămadă de nisip, unde trei copii de-o şchioapă — Insă ca să-l poţi urni trebue să cunoşti
meşterului. Abia atunci Alexandru zări copilul ieşiseră să se joace în lumina clară a soarelui. tehnica. Să înveţi fizică, matematică... Vezi,
ce se odihnea pe piatră. Se ridică şi-l aduse ,,Nu mai e nimic de făcut“ , îşi zise în gând. deaceea e bună şcoala...
frumuşel lângă foc. Nu-i era nici foame, nu-i era nici sete, era doar
— De unde-ai răsărit, coconule? mâhnit şi turburat. Dădu să vadă dacă banii — Dar hidrocentrala se termină până atunci!
Vorba meşterului era largă şi blândă. primiţi aseară dela Vasîlie mai erau în buzunar — De unde ştii?
Copilul tăcu. şi simţi conturul unei ţigări. Era aceea pe — Am citit în ziare!
— De unde venişi? care Vasîlie o uitase pe crivat. O â'prinse dela --- Bineînţeles că se termină... Trebue să se
— Dela Bacău... un trecător. Trase un fum şi gura i se amărî. termine. Dar vor fi atâtea şi-atâtea construcţii
— Aha, dela Bacău... Dar bine, frăţie, ce Nu fumase niciodată. Dar ce nu face omul la mai mari, mai frumoase. Eu am să lucrez la
faci noaptea p’aici? năcaz? toate.
— Fac... Deodată tresări. Aproape de ureche cei In zadar! Ionică o privea neîncrezător.
Ionică îşi lăsă capul în jos, aţintindu-şi trei de-o şchioapă se hlizeau la dânsul: Deodată fetei îi străfulgeră o idee:
privirile pe vârful bocancilor mari soldăţeşti. — Tu dece fumezi? îl întrebă unul, luând — Ştii ce, hai să facem o înţelegere între n o i!
Sufletul î se făcuse mic. Să-i spună omului o poziţie serioasă. In jurul buzelor îi mai — înţelegere?... Cum?
acesta, sau să nu-i spună? II privi pe furiş po stăruia o şuviţă rămasă dela pâinea cu unt. — Eu am să fiu acolo pe şantier. Tu, în sat,
meşterul ce se apucase să mănânce, morfolind Ionică îl privi ucigător. absolvent. Vei avea 16 ani. Anii potriviţi să
o bucată de slănină. Hai să-i spună! hotărî — Şi nu te bate tăticu? făcu mirat altul. poţi fi primit pe şantier. Atunci îţi voi scrie
în gând. Şi a început să-i povestească, cu vorbe — Vino să ne jucăm! Hai, ajută-ne să facem o scrisoare scurtă: Vino!... Tu ai să-mi răspunzi.
încurcate, cum a fugit de-acasă, cum a călă­ un viaduct, îl invită primul. Ai să vii... Bine?
torit clandestin pe tren, cum a ajuns aici, cum — Tu nu mergi la şcoală? îl întrebă deodată — Dar adresa?
nu l-au primit. Şi multe, multe... Ia, ne­ al treilea, care se aşezase în faţa lui în genunchi, — Ei, doamne! Parcă nu o am eu notată,
cazuri... privindu-1 pe sub sprâncene. colo’n catastif?
— Hai, mănâncă şi tu, coconule! Auzind-o şi pe asta se sculă, aruncă ţigara — Să n ’o pierzi!
Ionică înfulecă slănină şi pâine. Aveau un cât colo, şi o luă pe drum la vale, petrecut — Se poate?
gust bun şi bucăturile lunecau repede pe gât, de privirile uimite ale celor trei copii... — Eu ştiu că tu mă amăgeşti — îi spuse
prea repede. Ii era grozav de foame. — Petreanu! Ionică deodată — dar aştept scrisoarea ceea.
— Şi vrei să lucrezi la betonieră? Auzindu-se strigat se opri. Pe o portiţă Numai să văd, aşa...
— Ahî! tocmai ieşea fata în salopetă. Apoi plecă spre gară, numai pe jumătate
— Măi, ce-ar fi dacă ai merge mai bine — Unde mi-ai fost, năpastă? Râdea potri- supărat. Aşa-i viaţa! Ăştia mari se cred tot­
acasă? îl încercă meşterul. vindu-şi părul negru, sburlit. deauna deştepţi...

21
«
Uneori te întâmplă ca |ucărllla sâ-ţl cadă din mână ţi dorinţa da lomn Ca s’a întâmplat! Nimic deosebit: baia obişnuită; când ţi-* lumea mal
tâ învingă. Alteori, cheful da Joacă e atât de mare I De pildă acum dragă, trebue să ts speli; aci nu se mal fine seama de protestul celui
„vreau tâ ftiu dacă jucăria ta e mal frumoasă decât elefantul meu“... îmbăiat. Daaltfel, după baia, somnul va fl cu mult mal lin fi mai dulce.

...S u b un zarzăr înflorit <• jaacâ un grup du copilaşi. Doi dintru ui iu lua-
gând pu un căluţ du lumn; unii îşi fac du lucru cu un cărucior, alţii scot din
nisipul ud forma du .prâjiturala*. Mai încolo un grup du futila şi băietei mai
mari su rotase într'un cure şi cântă vasali. Cu tofii poartă şorţului# alba. Au
obrajii roşii du sânâtatu şi mulţumiră...
A c a s t t a b lo u a m o t io n a n t a d u v u n it l a n o i c a v a o b iş n u it: a s a m a n a a s c a n a Iu
in t â l n a ş ti a s t ă z i In s u t a d u lo c u ri p u în tin s u l t ă r i i: p u l â n g ă m a r ila u z in a , în
s a t u l u n o a s tr u , în c a r tiu r u lu o ra ş u lo r , în c o lo n iila d in c r u u r ii m u n ţilo r. C â m in a lo
d u z i — c ă c i d u u lu u v o r b a — c o n s titu u u n a d in m a r ila r u a liz â r i a l a ra g im u lu i
d u m o c r a t - p o p u la r p u tă r â m u l o c ro tirii v ia ţii şi s ă n ă tă ţ ii t in u r u lo r v lă s ta r u a l a ţă r ii.
C ă m in u lu d u zi a u t o t o d a t ă o m a ro î n s u m n â t a tu în c u u a c u p riv u ş tu a t r a g u r u a
în c â m p u l m u ncii a m ii şi m ii d u f a m a i- m a m a , p u c a r u o b lig a ţiilu lo r c a s n ic a ,
l u g a t u d u c r a ş t a r a a c o p iilo r , Iu ţ in a a u p â n ă a c u m d u p a r t u d a a c ti v i ta t u a o b ş tu a s c â .
In c ă m in u lu d u z i c o p iii s u n t b in a în g rijiţi şi h ră n iţi. S u b p riv irilu a tu n t u a l a
m o d ic u lu i şi u d u c a t o a r u lo r u i c ra s e s ă n ă to ş i în jo c u ri şi c ă n tu c u . P riv in d s to lu rilo
d u c o p ii v u s u li, v o in ic i, u s tu c u n e p u t in ţă s ă n u - |i a m in te ş ti d e c u i 4 .0 0 0 . 0 0 0 d u
c o p ii ita lie n i c a r u tr ă ie s c în c o c i o a b e şi în p e ş te r i, s a u c o p iii c o ru U n i a r ş i d u
f lă c ă r i le n a p a lm u lu i. N u p o f i s â n u -ţi a m in te ş ti v i a t a c h in u ită , lip s ită d u b u c u rii,
a m ilio a n e lo r d u m ic u ţi d in lu m e a c a p i ta l is tă .
Şi anul acesta, Ziua Internaţională a Copilului asta întâmpinată în ţora noastră
cu minunate rualizâri în folosul micilor catâtani ai ţârii — viitori constructori ai
cincinalelor noastre, lată în cuprinsul acestei pogini aspecte din viaţa de toate
zilele a unuia din sutele de cămine de zi existente în ţara noastră : căminul de
zi al fabricii de Confecţii ,G h . Gheorghiu-Dej* din Capitală.

Poftă de mâncare ara toată lumea. Mâncărurile consistenta şl gustoasa,

pa care le găteşte bucătăria căminului, vor face din copiii muncitorilor
febrlcll da Confecţii J,Gh. Gheorghlu-DeJ" oameni sănătoşi şl .robuştl. „Trebue că tare le*o mal foit tete până acum florilor". Copiii mal marj
tu apleacă cu dragoste asupra plantelor crescute de al. Da flecara data
Pe saltelele mol ala ţarcului se pot înjgheba o mulţime de Jacuri. la ora de grădinărit, «le par a prinde grai, sub şuviţa de apă proaspătă.
Foamataa şl bollla Intoţate dala naştara pa copiii din India. Copiii din
acaaitâ fotografia au plardut da mult zâmbatul dapa buza şl dragottaa
da Joacă. Mezinul bolnav şl flămând atta purtat tn brat* da frăţiorul
Iul mal mara.

In S t a t e l e U n it# a l e A m e r ic ii, 2 .5 0 0 . 0 0 0 J e c o p il î n t r e 8 fi 9 o n i fi
4 .0 0 0 . 0 0 0 d o c o p i î î n t r e 1 0 şi 1 4 a n i, s u n t siliţi s â p r e s te z e m u nci g re i# , tn Copilul plângă cu hohote. Mama tndurarată n’ar* cum tâ-l potolaatcă.
in d u s tr ie p e n tr u a - ş i c â ş t i g a p â i n e a c e a d o t o a t e z ile le . Parcaptorul din Tanaunalla (Italia) a luat acaital famal târaca ultimata
In I ta lia n u m ă ru l c o p ii lo r tu b e r c u lo ş i t r e c e d e 3 0 0 .0 0 0 . lucruri din cată: un tcaun, o párnái caaunul dapa vatră şl... căluţul da
P e s te 7 5 . 0 0 0 c o p ii s p a n io li s u f e r é d e b o li m in ta le , i a r 1 8 .0 0 0 c o p ii s u n t lamn al copilului.
a ti n ţ i d e le p r ă .
R e f e r in d u - s e l a c r e ş t e r e a m o rta lită ţii in f a n tile tn B ra z ilia , z ia ru l . C O R R E O
D A M A N H A * s c r ie : • M o r t a l i t a t e a c o p iilo r e s t e în v e a c u l n o s tru t o t a t â t d e
r id ic a t ă c a a c u m 1 0 0 d e a n i* . Sub coaral* arzător al Egiptului. Copilul folahulul duco viată chinuită
N u m a i T n tr'u n s in g u r a n , d in c a u z a m iz e rie i şi a f o a m e i, 3 0 0 .0 0 0 c o p ii da nomad. Patala dap* fata pruncului «unt Intacta caro rolatc tn Jurul
j a p o n e z i a u fo s t v â n d u ţi c a s c la v i. trupului tău vlăguit.
in iu g o s la v i a lit o i s t â , n u m a i în a n u l ş c o la r 1 9 5 2 , p e s t e 2 5 . 0 0 0 c o p ii c r o a ţ i
n u a u p u tu t î n v ă ţ a d in lip s â d e ş c o li, d e c ă r ţi şi d e c a i e t e . In c e p riv e ş te
m o r t a l i t a t e a in f a n tilă , lu g o s lc v io s e a s e a m ă n ă c o c e l e m o i î n a p o i a t e c o lo n ii.
In N i g e r i a t r e i c o p ii d in c in c i n u a p u c ă n ici v â r s ta d e t r e i a n i.
In I n d o n e z ia , d in 1 0 0 d e c o p ii, 5 5 m o r î n a in te d e o îm p lin i t r e i a n i.
D in 1 0 0 0 c o p ii a i f e la h ilo r e g i p t e n i , 6 3 0 m o r p â n ă l a u n a n .
In B o liv ia un c o p il d in p a tr u a r e p o s ib il it a t e a d e a î n v ă ţ a c a r t e l a ş c o a lă .
In M a r o c n u m a i u n u l d in c in c i, în M a d a g a s c a r un c o p il d in tr e i, i a r în
T u rc ia u n u l d in d o i c o p ii e s t e lip sit d e î n v ă ţ ă tu r ă . In I ra n , E g ip t şi T u n is ia , un
n u m ă r u ria ş d e c o p ii s u f e r ă d e tro f io m ă şi s u n t e x p u ş i u n e i o rb iri s ig u r e .

Doi copil tşl aşteaptă tatăl. Sunt copiii .unul muncitor agricol amarlcan,
şomar da mal multa luni. Dacă al va găti azi da lucru, micuţii vor av®°
poata bucata da pâlna la cara virează.
SUB SEMNUL „MÂINE
SE VA DANSA
PĂCII PRETUTINDENI"
In vara anului trecut,
Bucureştiul a găzduit sesiu­ Tineretul din lumea întrea­
nea Vl-a a Consiliului Uniu­ gă are aceeaşi dorinţă: să
nii Internaţionale a Studen­ trăiască liber şi fericit, să-şi
ţilor. Acestui eveniment de realizeze năzuinţele, să se
seamă din viaţa tineretului bucure de viaţă. împotriva
studios din lumea întreagă, duşmanilor vieţii, tineretul
Studioul „Alexandru Sahia“ lumii s’a unit în puternicul
i-a închinat filmul „Sub front al păcii.
semnul păcii şi al tinereţii“, Această solidaritate activă
care izbuteşte să dea o ima­ a tinerilor din toată lumea
gine grăitoare a lucrărilor şi pentru apărarea păcii, uni­
a manifestărilor care au tatea lor de voinţă şi de
avut loc în cinstea sesiunii. luptă, s’a manifestat cu
tărie la festivalurile inter­
naţionale dela Praga, Buda­
Sala de şedinţe a Consiliu­ pesta şi Berlin.
lui... La nenumăratele mese Tocmai aceste manifestaţii
instalate în sala mare din grandioase ale tineretului au
Parcul „I. V. Stalin“ stau fost imbold pentru turnarea
delegaţi din toate colţurile noului film cehoslovac: „Mâi­
lumii, studenţi din China ne se va dansa pretutindeni“,
populară şi din Africa Cen­ care a primit la ultimul
trală, din Republica Demo­ festival internaţional al fil­
crată Germană şi din înde­ mului dela Karlovy Vary,
părtata Indonezie. Au înce­ S c e n ă d in film ul c e h o s lo v a c „ M â in e s e v a d a n s a p r e tu tin d e n i" . premiul „Prieteniei între po­
put lucrările sesiunii. In poare“. Regisorul Vladimir
faţa noastră se perindă figuri ...La tribună urcă Mr. maidan. Iată apoi tineri din de curs şi laboratoare... Vicék, unul din autorii docu­
de oameni tineri, care urmă­ Thomson, chipurile delegat Germania apuseană, îmbră­ Manifestările artistice care mentarului cehoslovac-so-
resc cu interes cele ce se al studenţilor englezi. Fără caţi în uniforme de „poliţişti“ au avut loc în cadrul sesiunii vietic „Cehoslovacia nouă“,
rostesc la tribună. sfială, el declară că studenţii făcând manevre de război. şi-au găsit locul cuvenit în laureat al Premiului Stalin,
Şi'n vremea asta, tinerii film. La festivalul dela Are­ a scris scenariul împreună cu
polonezi reclădesc Varşovia nele Libertăţii se bate cear- doi tineri scriitori: Bozena
distrusă de război, înalţă cu daşul, se dansează dansuri Sochova şi Pavel Kohout.
propriile lor mâini uzine, în ritm de tam-tam-uri, se Filmul arată creşterea unui
palate de cultură... fac piruete minunate de către colectiv de tineri, care vrea
O altă imagine: In Berli­ solişti ai baletului Teatrului să reînvie vechile dansuri şi
nul occidental, un concurs Mare din Moscova şi răsună cântece populare, după exem­
de dans, organizat sub pa­ melodiile săltăreţe ale jocu­ plul ansamblului sovietic
tronajul primarului... Tineri rilor depe plaiurile româ­ Moiseev. Membrii colecti­
de o vârstă cu studenţii neşti... vului pleacă în munţii Mo-
noştri se bâţâe, se înconvoaie Filmul „Sub semnul păcii raviei invitaţi de Rozarna,
şi se frâng din şale, ceasuri şi al tinereţii“ este un succes o tânără din ansamblu. Aici
dearândul, în cadenţa turba­ al noii noastre cinematogra­ au prilejul să culeagă dela
tă a unui „jazz-band“ con­ fii. Atmosfera caldă, de sin­ bătrâni multe cântece şi
dus de un dirijor nu mai ceră înţelegere, între stu­ dansuri uitate...
puţin acrobatic. Şi’n vre­ denţii din toate colţurile La Festivalul Mondial al
mea asta, studenţii din U- lumii, care a stăpânit cea Tineretului dela Budapesta,
niunea Sovietică, din ţara de a şasea sesiune a Consiliu­ ansamblul se prezintă cu un
noastră şi din celelalte ţări lui U.I.S., a fost redată colectiv puternic, bine înche­
de democraţie populară în­ în imagini artistice emoţio­ gat. La Berlin el prezintă
vaţă cu încordare, în săli nante. un program nou în care pe
lângă vechile dansuri şi cân­
tece populare, au un loc de
P e la c u l M o c h a , în m in u n a tu l p e is a g iu a l B o e m ie i, t â n ă r u l a n s a m b lu cinste cele noi, în care
a r tis tic a c ă r u i p o v e s te a d e a p ă n ă film u l, i n t e r p r e t e a z ă u n jo c p o p u la r poporul îşi cântă bucuria
în f o f o o a m e n ilo r m u ncii a f la ţ i la o d ih n ă . vieţii libere, fericite.
Filmul este pătruns de
măreţia şi atmosfera de pu­
S a la d e ş e d in ţe în c a r e s’a u d e s f ă ş u r a t lu c r ă r ile c e le i d e a V l - a s e s i­ ternică solidaritate care au
u n i a C o n s iliu lu i U .I.S . caracterizat Festivalul dela
Berlin, de hotărîrea nestră­
Realizatorii filmului au nu trebue să se ocupe cu mutată a tinerilor de a fi
izbutit o vie prezentare a politica- Replicai se serveşte apărători ai păcii şi priete­
şedinţelor de lucru: iată, prompt: studenţii din ţările niei între popoare.
de pildă, momentul în care coloniale se perindă rând pe Această nouă operă a cine­
ia cuvântul Viaceslav Coce- rând la tribună. „Dar cu matografiei cehoslovace în­
masov, delegatul studenţilor problema colonială cum tăreşte încrederea spectato­
sovietici. Cocemasov e pri­ rămâne, Mr. Thomson? Pen­ rului în viitorul omenirii,
mit la tribună cu aplauze tru noi, politica înseamnă îi transmite dragostea de
frenetice. Pe chipul delega­ să luptăm pentru traiul viaţă, optimismul şi hotă­
ţilor din Africa, din ţările şi cinstea noastră ome­ rîrea tineretului, ce se vor
Europei şi ale Americii, din nească I“ manifesta din nou cu pri­
Indonezia, se citeşte senti­ In imagini vii apare în lejul Congresului şi Festiva­
mentul cald al dragostei şi film traiul tineretului, atât lului Mondial al Tineretului,
recunoştinţei faţă de acel de deosebit în cele două ce va avea loc în vara acestui
tineret care stă în fruntea lumi... Iată un grup deţineri an la Bucureşti.
luptei pentru pace, pentru dintr’o ţară capitalistă, zdren-
un viitor fericit al tinerilor ţeroşi, murdari, jucând rişca laroilav DVORACEK
din lumea întreagă. ziua’n amiaza mare, pe un Praga

24
Pregătiri pentru Férfival... Tinerele române fl maghiare din comuna Isvorul Crffului, raionul Huedin, înfrăţite în muncă, pregâtecc
cadouri pentru măreaţa sărbătoare a păcii şl prieteniei.
Oltul la ţtrra la .
 ... Cum'a fost în prima zi? Colec­ C o U c ti v i ţt i i d in P r ib a ş ti a u l a I n d a m â n â
tiviştii din Pribeşti îşi aduc adese­ n u m e r o a s e m ijlo a c e p e n 'f u c u n o a ş te r e a în ­
ori aminte despre cea dintâi întâl­ v ă ţ ă tu r ii m ic iu rin iste , in f o t o g r a f ie : in g in e r u l
nire a lor cu inginerul Valeriu a g r o n o m V . P o c in o c e x p l i c i c u p rin su l u n e ia
Pocinoc, asistent la Institutul Agro­ d in tr e p la n ş e le e x p u s e In c o s a - lo b o r a to r
nomic din Iaşi şi membru al socie­ a g o s p o d ă r ie i .
tăţii „I. V. Miciurin“.
Tânărul inginer le spusese:
— Partidul pune mare preţ pe In toiul verii, a venit la Pribeşti
cercurile miciuriniste şi le dă tot o delegaţie colhoznică sovietică.
sprijinul. Va trebui să învăţaţi cum Miciuriniştii au fost felicitaţi:
se smulg pământului recolte mai — Ne bucurăm din toată inima
mari... văzând cum vă interesaţi de seminţe.
Inginerul agronom le vorbea des­ S’au bucurat şi de bumbacul răsă­
pre înfăptuirea în viitorul apropiat rit şi crescut pe terenul experi­
a unei case-laborator şi a unui mental.
teren experimental. Unii dintre — Aţi trecut cu mult peste limita
ascultători erau mândri şi bucuroşi. nordică a culturii bumbacului!
Alţii se întrebau cu oarecare în­ Membrii cercului miciurinist ur­
grijorare: , măreau emoţionaţi privirile oas­
— Oare nu-s treburi prea ingi­ peţilor.
nereşti? Că noi suntem plugari — Fiţi dârji! Nu vă mulţumiţi
simpli... numai cu roadele depe-o jumătate
Pentru prima dată în viaţa lor hectar! Lărgiţi şi aplicaţi învăţă­
auzeau \orbindu-se despre micro­ tura câştigată pe cultura mare!
scop, ca despre un ochian măritor ... In toamnă, abutilonul a cres­
de zeci de ori. Când au început cut înalt, de vreo patru metri.
discuţiile, părerile erau împărţite. Grâul de primăvară crescuse până
Unul spunea că are să fie greu, la pieptul omului. Uimitoare înăl­
altul că „trebue învăţătură multă, ţime pentru acele locuri ale Moldo­
ca la şcoală“: cei mai mulţi întă­ vei I A crescut şi hrişcă, a crescut şi
riră, însă, vorbele inginerului. nigrilica. In casa-laborator, mo­
Şi trecură cu toţii, douăzecişitrei strele culturilor depe terenul expe­
de colectivişti, să semneze actul de Petru VINTILÄ rimental stau mărturie despre nebi­
constituire a cercului miciurinist. ruita putere a ştiinţei, despre voinţa
La început, în încăperea casei- de învăţătură a colectiviştilor. Iată
laborator n ’aveai pe ce pune ochii. mental, înghenunchiaţi pe scându- parcelele. Vedeau întâile lor bi­ cartofii: la ţăranii muncitori cu
Dar, cu încetul, înfăţişarea ei rele, ca să nu strice proaspetele se­ ruinţe: pe terenul experimental, gospodărie individuală din Pribeşti
prinse a se schimba. Pereţii fură mănături. Fuseseră înfipte table grâul de primăvară creştea mai rodul a fost de 3.500 kgr. la hectar;
împodobiţi cu planşele unei expo­ indicatoare la capătul fiecărei par­ bogat în spic decât pe cultura mare. pe pământul colectiviştilor, de
ziţii miciuriniste volante. De după cele. Pe multe din etichetele ace­ — Cum să nu fie aşa, când şi 10.000 kgr.Pe terenul experimental,
geamurile unui dulap, se ivi un stea erau scrise numele unor plante îngrijirea e mai acătării aici? 17.500 kgr. I
şir de sticle şi eprubete orânduite nemaiîntâlnite în acele locuri: bum­ Odinoară, ca să alunge ploaia cu Pe vremuri, colectiviştii de azi
pe suporturi de lemn. Erau acolo bacul, abutilonul, nigrilica, hrişcă, piatră, ţăranii din Pribeşti căutau strângeau abia vreo 2-300 kilograme
felurite soiuri de seminţe, de soluri sorgul pentru boabe, sorgul zaharat. doi boi gemeni, doi copii gemeni, de grâu şi porumb la pogon. Şi
şi de îngrăşăminte chimice. Se iviră La capătul fiecărui strat, etiche­ şi trăgeau o brazdă în hotarul satu­ doar tot o jumătate de hectar are
apoi platanele unei balanţe de tele arătau şi condiţiile speciale lui. Dar ploaia cu piatră tot cădea, terenul experimental ale cărui re­
mare precizie. După o vreme sosi în care grăunţele erau obligate să pustiind lanurile. Nesimţitoare la colte sunt de mii de kilograme!
şi microscopul. crească: pe un teren îngrăşat sau credinţele băbeşti, natura ţinea Soiurile noi de cartofi cultivate
In cele din urmă, biblioteca se nu, semănate la timp, ori mai seceta şi ploile după legile ei. Ca şi recoltele pe lotul experimental
îmbogăţi cu broşuri şi cărţi noi târziu, etc. să aibă an bun şi mănos, ţăranii au fost trimise la Iaşi. Acolo, la
despre agrotehnică. Colectiviştii văzuseră bumbac din Pribeşti „prăşeau“, altădată, în Institutul Agronomic, miezul lor
Intre timp, meihbrii cercului numai în pozele de cărţi şi la oraş. prima zi de crăciun, omătul din va fi cercetat. Să se vadă care
miciurinist învăţau. Inginerul Vale­ Din referatele ţinute la casa-labo- ograda casei. Aplecaţi, cu sapele anume e mai bogat în substanţe
riu Pocinoc ţinea lecţii şi referate. rator aflaseră că în Moldova n ’a în mâini, făceau cuiburi de omăt hrănitoare, care soi e mai bun
Talgerele balanţei dovedeau că un crescut bumbacul niciodată. Pri- la o semănătură închipuită de po­ pentru pământul de Pribeşti. Şi
singur spic de grâu ramificat atârnă beştii se află cu mult peste limita rumb! Dar vremea nu lua în seamă care soi va trece examenul, acela
cât 4—5 spice de grâu obişnuit. de Miazănoapte a bumbacului. zadarnicul lor prăşit. Acum, pe va fi trimis îndărăt să se înmul­
Oglinda microscopului aduse în Dar seminţele puse în lotul expe­ terenul experimental, a fost aşezat ţească .
faţa ochilor curioşi tăciunele porum­ rimental au crescut, dovedind că un pluviometru. La cerceveaua unei A trecut aproape un an dela con­
bului, rugina grâului — şi oamenii în faţa oamenilor înarmaţi cu ştiin­ ferestre a casei-laborator a fost stituirea cercului miciurinist. In
începură să înveţe cum trebue pur­ ţa, natura e nevoită să se supună. fixat un termometru, iar pe perete anul acesta terenul de experienţe
tată lupta împotriva molimelor Spre sfârşitul verii a înflorit bum­ un barometru. nu mai are o jumătate de hectar,
agricole. Deprinseseră să cunoască bacul. Intr’o dimineaţă, miciuri- Zi de zi, miciurinistul Nicolae ci un hectar şi jumătate.
un sol bun de unul sărac. Invăţară niştii veniră ca deobicei pe terenul Voinea a însemnat în caiet datele Pe lotul experimental a început
şi despre îngrăşăminte: dela guno­ experimental. Cu o zi în urmă, meteorologice. să crească covorul unui conveier
iul de grajd, până la superfosfaţi. crenguţele plantei n ’aveau decât Când îi vedeau chiaburii, aplecaţi de plante furajere. Va fi o expe­
Tot în primăvară, s’a măsurat o capsulele. Le cercetară. Văzuseră peste parcelele şi răzoarele lotului rienţă de însemnătate deosebită.
bucată de pământ. A fost împărţită nişte dungi albe şi subţiri. Atâta experimental, deasupra etichetelor Când, într'un sector al conveierului
ca un caiet de socotit cu pătrăţele. tot. Şi, peste noapte, puful ca de albe, ziceau în derâdere, veninoşi: va fâşâi oţelul coapelor, recoltând
S’a arat locul cu deosebită grijă. omăt a apărut. — Iaca bre, colectiviştii au făcut fânul copt, alături, fânul abia va
Inginerul le-a spus miciuriniştilor: — A rodit bumbacul I aici un cimitir. Şi se roagă pentru da în floare, mai încolo, abia va în­
— Tot ce-am aflat din lecţiile şi Repede s’au strâns oamenii, să pâine I muguri, iar în capătul celălalt, abia
referatele ţinute va trebui să apli­ vadă minunatul rod încă necunos­ In vorbele lor chiaburii căutau x va răsări colţul fraged al ierbii.
căm acum pe lotul experimental. cut prin părţile lor. să-i descurajeze pe miciurinişti. Ii Colectiviştii învaţă astfel să aibă,
Li se cerea colectiviştilor un lucru Toţi membrii cercului miciuri­ ardea la ficaţi ofensiva miciuri­ pentru vitele lor, nutreţ proaspăt
cu totul nou. Oamenii priveau cu nist urmăreau cu aprinsă curiozitate niştilor pentru recolte mari. până toamna târziu.
mândrie lozinca depe peretele casei- Pe lotul experimental s’au pus
laborator: „Nu trebue să aşteptăm două noi soiuri de grâu de toamnă:
daruri dela natură. Sarcina noastră „Tg. Frumos 16“ şi „A. 15 super-
este de a i le smulge!“ Membrii elită“, pe o parcelă comparativă cu
cercului miciurinist lucrau în bri­ soiul local „A. 15“. Unul din soiuri
găzile obişnuite, la cultura mare, va câştiga examenul. Şi pe tarlalele
Consimţiseră să facă un efort în gospodăriei, spicele acelui soi se
plus. Să lucreze şi pe terenul expe­ vor tălăzui în valuri aurii.
rimental. In timpul liber, în cea­ Toamna trecută, alte 123 de
surile lor de odihnă. familii au intrat în gospodăria
In fiecare zi, ceasuri întregi îi colectivă. Oameni ca Samson Costa-
puteai zări pe miciurinişti aplecaţi che, Nicolae Apetrei şi Dumitru
peste parcelele terenului experi- Apostoaiei au venit la sediul gos­
podăriei şi au spus:
P riv iţi-I ţi p e u n u l ţi p e c e l ă l a l t I s p u n e — Aducem şi noi cereri. Ne-am
a g r o n o m u l. C e l î n a lt e c u lliv o t d u p ă m e to d e l e convins că roade bogate putem
culege numai laolaltă.
a g r o te h n i c e î n a i n t a t e . C e l s c u n d d u p ă o b i ­ Din rândurile noilor membri se
c e iu l m o ş te n it . d i n b â t r d n i...' vor ivi alţi miciurinişti îndrăzneţi.

a birou se află un tânăr înalt
L şi voinic. Vorbeşte cu căldură
unui grup de tovarăşi.
— Construirea căminului cultu­
ral a fost cerută de locuitorii car­
tierului. Trebue să reuşiţi. O să
vă dăm mijloacele de transport
pe care le cereţi, iar pe cetăţeni
trebue să-i convingeţi voi să dea o
mână de ajutor. De pildă, eu lo­
cuiesc în acelaş cartier. Dece nu
m ’aţi chemat şi pe mine?
N ar fi fost nevoie să-l cheme.
Tovarşul Gheorghe Rădulescu ar fi
mers oricum. In câte după amiezi
nu l-au văzut locuitorii Târgu-
Jiului pe şantierele oraşului, nu
numai controlând mersul lucrări­
lor. dar chiar apucând cu braţele
sale zdravene târnăcopul şi lopata?
îşi priveşte ceasul. Trebue să
ajungă la timp pe şantierul noii
şcoli elementare şi să primească
un grup de cetăţeni care au
venit să propună înfiinţarea
unei gospodării anexe de zarza­
vaturi...
La fabrica de tutun unde a
lucrat înainte, muncitorul lăcătuş
Gheorghe Rădulescu, a dat dovadă
de acelaş elan tineresc, de aceeaşi
dorinţă de muncă şi luptă ca şi
acum. La fel şi în munca sa de
activist de partid. Dar pentru
locuitorii oraşului el era totuşi,
în momentul alegerii sale, un pre­
şedinte excepţional de tânăr. Nu
avea atunci decât 23 de anii In
faţă i se aşterneau sarcini multe
şi grele. Trebuiau îndeplinite ur­
gent lucrări importante în oraş.
O serie de apucături vechi trebuiau
combătute şi înlăturate din rân­
durile funcţionarilor sfatului popu­
lar.
Prin controlul său sever, cererile
n’au mai zăcut în sertare. Comi­
siile permanente au început să lu­
creze efectiv. Un suflu tineresc
străbătea întreaga instituţie.
In patru ani de zile oraşul s’a
putut mândri cu o piaţă nouă, cu
o grădină publică refăcută şi bine
întreţinută, cu o moară mare, cu
cinci cămine culturale, cu o uzină
G h . R â d u U s e u e m e r e u tn m ijlo c u l c e t ă ţ e n i l o r d in r a io n u l T i r g u - ji u . El u r m ă r e ţ te pe
t e r e n m o d u l tn c a r e i e r id ic ă c o n s tr u c ţiile d e in t e r e s o b ţto z c .
electrică de capacitate sporită şi
Cu câteva luni în urmă, când
alte numeroase realizări. zăpada se cernea deasă peste şan­
Acelaş elan străbate şi activi­ tier, a sosit aici un director nou.
tatea sa din ultima vreme de când Un bărbat tânăr, plin de energie,
a fost ales preşedinte al sfatului venea să conducă mii de muncitori
popular raional. In fiecare din şi tineri brigadieri, care plămă­
noile realizări, pulsează ceva din deau cu mânile lor una din măreţele
avântul tânărului preşedinte Gheor­ construcţii ale socialismului. De
ghe Rădulescu. aceşti tineri noul director Klein­
berg se simţea legat cu mii de fire,
care se întind cu ani în urmă;
a câţiva kilometri de Bucureşti, încă de când — în 1942 — el a păşit
L la Buftea, se ridică cetatea de
mâine a filmului românesc. Pe mea aceea el visa la viitoarele
malul lacului, în mijlocul unui
în rândurile U.T.C.-ului. Pe vre­
şantiere ale socialismului; acum el
parc imens, se întinde pădurea de era numit conducătorul unuia din­
schele a acestei uriaşe construcţii. tre acestea.
Situaţia găsită nu-1 putea mul­
T ă n ă r u l d ir e c to r K le in b e r g d ir ij e a z ă t r .t r e o g o ţumi. Planul nu era întotdeauna
m u n c ă a ş a n tie r u lu i d e l a B u f te a . îndeplinit. Din primele zile el a
trebuit să înceapă munca de orga­
D ir e c to r u l T e a tr u lu i T in e r e tu lu i, l ib e r i u P e n - nizare, lupta cu birocratismul, cu
ţ e a , ( s t ă n g a ) Î m p r e u n ă cu r e g iz o r u l N . M o r- elementele necinstite, cu toate pie­
sim a s is tâ n d l a o r e p e t iţ ie . dicile ce stânjeneau munca pe şan­
tier. Din primele zile, în biroul
său, mobilat modest, au început
să vină brigadieri:
— Tovarăşe director, brigăzile
nu sunt bine repartizate pe lotu­
rile de muncă... Iar clubul a fost
transformat în magazie.
Directorul i-a ascultat atent,
apoi a chemat pe inginerul şef şi
împreună cu brigadierii au refăcut
planul de repartizare. A redat şi
clubului localul cuvenit.
Pe directorul Kleinberg îl poţi
vedea la noul club al şantierului,
la cele şapte şcoli de calificare,
la cantină interesându-se de masa
brigadierilor, peste tot, acolo unde
e nevoie de priceperea şi ajuto­
rul său.
Pe şantierul tineretului dela Buf­
tea, au venit acum zilele însorite
ale verii. Pădurea de schele s’a
mărit, s’a înălţat sub mâinile har­
nice ale muncitorilor, ale brigadie­
rilor. Planul e la zi. Şi la toate
acestea, directorul Kleinberg a luat
parte cu tot elanul lui tineresc,
cu toată forţa de muncă a celor
28 de ani ai săi.

eatrul Tineretului se pregăteşte
T pentru Festival. Noul director,
venit numai de o lună, a reuşit să ună cu un colectiv de profesori,
pună la punct şi turneele prin
sate, şi întâlnirile cu brigadierii
dela şantierul „23 August“ şi pre­
miera „Dela 4 în sus“ inspirată
din viata ceferiştilor.
Operativitatea aceasta şi-a câş­
tigat-o directorul Tiberiu Pentea
în multilaterala lui activitate de
om de teatru.
A intrat întâia oară pe scenă în
rolul primului soldat din „Fiul
meu“ şi azi conduce Teatrul Tine­
retului. Activitatea lui de membru
de partid l-a învăţat nu numai
cum să lucreze organizat şi cum
să-şi apropie oamenii, ci i-a dat
şi căldura necesară interpretării
entuziastului doctor Murgu din
piesa Luciei Demetrius. Coborând
în 1948 treptele Academiei de Artă
Dramatică din Cluj, el nu bănuia
că — în curând — avea să viziteze
teatrele din ţară în calitate de
inspector al Comitetului pentru
Artă, şi apoi să conducă unul din
marile teatre ale Republicii.
Din ziua în care tânărul actor
Tiberiu Penţea intra în scenă pen­
tru prima oară, şi până azi, n ’au
trecut decât cinci ani. In România
de eri un actor nu ar fi putut
străbate acest drum nici într’o
viaţă întreagă. Iar Tiberiu Penţea
nu e decât la început.
onvorbirea cu ministrul se ter­
C minase. Tânărul ieşi repede din
cabinet. Era emoţionat şi, ca în­
totdeauna în astfel de împrejurări,
faţa îi era palidă. Auzea încă gla­
sul ministrului:
— Să porneşti în munca dumitale
de decan cu tot entuziasmul tine­
reţii şi să lucrezi în aşa fel încât
fiecare ceas să-ţi dea satisfacţia
muncii rodnice.
De atunci au trecut câteva luni.
La conducerea facultăţii de agro­
tehnică din Cluj stă acelaş tânăr.
Potrivit de stat, cu o înfăţişare
modestă, cu chipul deschis, sincer,
tânărul te priveşte cu nişte ochi
albaştri, senini.
La 27 de ani Ernest Király e
decan. Cu ani în urmă, fiul facto­
rului poştal Király nici nu se gân­
dise la aşa ceva. Copilăria sa tru­
dită, săracă, îi strâmtase orizon­
tul. Până în clasa a patra de liceu,
taică-său făcuse tot ce-i stătea în
puteri ca să-i plătească taxele,
cărţile, uniforma. Ajuns la cinci­
sprezece ani, a trebuit să se des­
curce singur. Şi atunci, în timpul
verii, şi uneori chiar şi în vremea
cursurilor, Király era când salahor
la şosele, când grădinar ori zidar,
când paznic de noapte. Fiecare ceas
deînvăţătură trebuia să-l plătească
cu zile întregi de muncă istovitoare.
Au venit anii plini de prefaceri
ce-au urmat eliberării patriei. In-
tr’o bună zi, primi o veste mare:
va pleca să studieze în Uniunea
Sovietică. Din ziua aceea de vară
— era în anul 1947 — s’a schimbat
întreaga sa viaţă. Cinci ani a stat
alături de studenţii sovietici la
Institutul Agronomic din Harcov.
Când a plecat din ţară, sectorul
socialist din agricultură nu era
format; când s’a întors l-a găsit
în plină dezvoltare.
In cele câteva luni de când a
fost numit decan, Király a căutat
să îndrume cercetările ştiinţifice
spre o legătură strânsă cu viaţa.
In la b o r o to tu l F a c u ltâ |ii d e A g r o t e h n ic ă d in
C lu j. In tre s tu d e n ţ i, (a l d o i l e a d in d r e a p t a )
tâ n ă r u l d e c a n : E r n e s t K irá ly .
Ocupaţiile de fiecare zi, munca la descurce în treburile gospodăriei lor bogat din sat şi dece sărăcimea din
catedră, nu-1 împiedică să facă el sărace, iar taică-său,sărman pălmaş, Mirăslău a avut de îndurat atâtea
însuşi cercetări ştiinţifice. împre­
Király elaborează o lucrare cu pri­
căuta să deslege o problemă grea:
cum să hrănească din rodul muncii a
două mâini, şase guri. La vârsta
suferinţe. Domnica auzise în copi­
lărie că lumea-i împărţită în să­
raci şi bogaţi şi aşa va rămâne.
vire ia îmbinarea ramurilor de pro­ aceasta, fiica lor conduce gospodă­ Astăzi, ea ştie că lumea poate fi
ducţie în gospodăriile colective. ria colectivă, iar la sesiunile Marii schimbată. Domnica a învăţat să
In faţa tânărului decan stau pro­ Adunări Naţionale, ea îşi spune urască pe chiaburi, să lupte pentru
bleme de conducere a facultăţii, cuvântul, ca deputată. desfiinţarea exploatării.
de îndrumare a muncii ştiinţifice. Domnica a făcut şapte clase pri­ împreună cu familia a intrat
El ca şi toţi cei care-1 cunosc e mare, legând în nodul lacrimilor dela început în gospodăria colec­
convins că nu va desminţi încre­ speranţa de a putea merge la o tivă şi a devenit socotitoare. Era
derea ce i-a fost arătată, că va învăţătură mai înaltă. Alături de greu; uneori se simţea descurajată.
putea dărui patriei cu folos toată taică-său a început să lucreze prin — N’ai dece te teme, îi spunea
priceperea, puterile şi entuziasmul viile moşierilor din regiune. Eli­ Francisc Taloş, secretarul organi­
său. berarea ţării a schimbat şi viaţa zaţiei de bază. Nu eşti singură.
Domnicăi. Utemistă, a crescut la Toţi învăţăm lucruri noi, neobiş­
omnica Mărgineanu abia a îm­ şcoala luptei revoluţionare; orga­ nuite. Totul e să ai voinţă şi îndrăz­
D
plinit 26 de ani. Când era de
seama ei, maică-sa se trudea să se Ştefan Oniga era omul cel mai
nizaţia a făcut-o să priceapă dece neală.
Tânăra socotitoare a prins me­
şteşugul treburilor obşteşti, a învă­
ţat sa lucreze cu migală fără să
L a g o i p o d â r i a c o l e c ti v ă d in M i r ă i lâ u , a (o s t a l e i u n n o u p r e ş e d i n t e : D o m n ic a M â r g j n e a n u , piardă din vedere problemele mari
d e p u t a t ă tn M a r e a A d u n a r e N a ţ i o n a l ă . D e c u r ă n d , e a a îm p lin it 2 6 a n i. de dezvoltare a gospodăriei. In
Februarie anul acesta, colectiviştii
au hotărît s’o aleagă preşedintă.
Domnica s’a codit o vreme.
— Eu nu sunt omul potrivit pen­
tru o asemenea treabă. Vă mulţu­
mesc că v ’aţi gândit la mine, dar
nu pot primi.
Colectiviştii, însă, nu i-au luat
în seamă îndoelile. Zenobie Blag,
brigadierul dela „a întâia“, i-a
spus atunci:
— Dacă şi tinerilor li-e teamă de
greutăţi, ce să mai vorbim de cei
bătrâni? Noi credem că tu poţi
să ne fii un bun conducător. La
urma urmei, unei gospodării tinere
i se potriveşte un preşedinte tânăr.
In patru luni de când e preşe­
dintă, Domnica a putut să dove­
dească priceperea ei: în campania
de însămânţări gospodăria a ter­
minat lucrările înainte de termen,
devenind fruntaşă pe raion.
Dela fereastra biroului său, pre­
şedinta priveşte casele noi ce alcă-
tuesc uliţa colectiviştilor. E înce­
putul rodului muncii în comun,
mugurii buneistări spre care merg
foştii iobagi. Gândul ei sboară spre
vremea când în tot satul, în toată
ţara, vor fi numai case mândre.
Ea îşi făgădueşte să nu-şi precu­
peţească puterile şi să muncească
in aşa fel, încât vremea aceasta
să fie cât mai aproape.
Al. GÂRNEATÂ
I. MURGU
El. ŞINCAN

Din balconul unei case,
o tânără fată priveşte, parcă
gânditoare, orăşelul ce se
trezeşte în zori la viaţă.
E gingaşă, frumoasă,’ dar în
toată făptura ei se simte
ceva tainic, de neînţeles.
Niciun zâmbet nu-i flutură
pe buze, nicio sclipire nu-i
luminează ochii. Stă nemiş­
cată şi singuratică, nepăsă-
toare la tot ce se petrece
în jur.
In micul târg polonez în
care trăeşte fata, nimeni nu
ştie cine este, nimeni nu
ştie ce se petrece în casa
în care locueşte. E locuinţa
lui Coppélius, un bătrân
maniac şi tăcut care trece
arareori pe străzile târguşo-
rului, şi atunci pe furiş,
parcă temător, ferindu-se de
oameni. Din dosul pereţilor
locuinţei sale se aud de
multe ori sgomote ciudate,
iar în ferestre se răsfrâng
lumini care joacă într’un
vălmăşag neastâmpărat de
umbre fantastice.
Nimeni din târg nu în­
drăzneşte să-l întrebe pe
Coppélius cu ce se îndeletni­
ceşte în casa lui misterioasă,
dar toţi sunt curioşi să-i
afle taina, toţi sunt dornici
să cunoască adevărul. Iată-i
cum se perindă prin faţa
noastră, tineri şi bătrâni,
femei şi copii în costume
pitoreşti, de un viu colorit,
discutând şi glumind, gesti­
culând şi râzând. Mişcările
lor sunt atât de grăitoare
încât te laşi furat de impresia
28
că te afli printre ei în piaţa
târguşorului, cu mai bine
de un veac în urmă, uitând
că e vorba de un balet...
Privirea ne este atrasă de
figura Swanildei, o fată fru­
moasă care dansează cu o
fermecătoare, plină
K ituraleţă. Ea nu este
atât de veselă ca cei din
jur. Ii înţelegi gândurile şi
simţirea din felul în care
se mişcă, din cele mai mici
amănunte ale atitudinii, din
căutătura ochilor, din graiul
tăcut dar atât de lesne de
înţeles al dansului. Mai mult
ca toţi ceilalţi, ea este stă­
pânită de dorinţa de a des­
coperi misterul care o încon­
joară pe tânăra necunoscută
din balcon, fiindcă a obser­
vat că prea de multe ori şi-a
îndreptat privirea într’acolo
logodnicul ei Frantz.
Acesta a avut impresia că
fata din balcon l-a luat în
seamă şi e măgulit. I se
pare chiar că s’a îndrăgostit
de ea şi ar vrea s’o cunoască,
dar în realitate şi el este
mânat de curiozitate, de
dorinţa de a afla cine este
şi ce caută fata singuratecă
şi tăcută în casa lui Cop­
pélius. Datorită nehotărîrii
şi ezitărilor lui Frantz, între
cei doi tineri se iscă până
la urmă o ceartă.
In piaţă mulţimea se strân­
ge tot mai deasă. Tineretul
se avântă într’o mazurcă
înfocată, în care-şi exprimă
dragostea de viaţă şi de
pământul scump al patriei,
Scenă de dans din baletul „C oppelia"
liei populare este redat cu
multă însufleţire de întregul
ansamblu de balet al Operei
de Stat. Prin simplitatea
mişcărilor, prin evitarea ori­
căror efecte de virtuozitate,
interpreţii creează imagini
convingătoare ale vieţii, oa­
meni care simt şi gândesc
aşa cum simt şi gândesc,
oamenii din popor. Ei expri­
mă sănătatea sufletească şi
optimismul robust, bucuria
de a trăi şi o nesecată veselie.
Aşa este în primul rând,
Swanilda, pe care o regăsim
în actul II în casa lui Cop­
pélius, unde a pătruns pe
furiş împreună cu prietenele
ei în lipsa acestuia. Pline
de îndrăzneală, ele au intrat
în vizuina bătrânului pentru
a afla însfârşit, adevărul.
După înfăţişarea de viaţă
clocotitoare din timpul zilei a
târguşorului, tăcerea ce dom­
neşte în casa lui Coppélius
este atât de apăsătoare, atât
de neaşteptată, încât fetele
înaintează cu multă grijă,
ferindu-se să facă vreun sgo-
mot care ar putea trezi pe
cineva. Ele rămân înmărmu­
rite atunci când dau cu ochii
de nişte oameni îmbrăcaţi
în haine ciudate şi care stau
nemişcaţi, cu gesturi rămase
la jumătatea drumului, ca
şi cum ar fi fost oprite
de o putere nevăzută. înce­
tul cu încetul, ele se apropie
de aceşti oameni fără viaţă,
pe care-i ating în treacăt,
până când unii din ei încep
să facă mişcări mecanice în
sunetele unor melodii stranii.
In realitate nu sunt decât
păpuşi automate construite
sub privirile înduioşate ale cu mare bucurie într’o at­ de Coppélius, păpuşi de felul
bătrânilor. Veselia creşte şi mosferă de înfrăţire şi prie­ frumoasei necunoscute din
mai mult când soseşte un tenie. Oaspeţii dansează un balcon, pe care fetele o desco­
grup de tineri ţărani dintr’un ceardaş şi apoi se prind la peră mai târziu în dosul unei
sat unguresc din apropierea vorbă cu localnicii. draperii. Ele sunt cuprinse
frontierei, care este primit Tabloul minunat al vese- de o mare veselie, mai ales
când îşi dau seama cât de
rău s’a păcălit Frantz şi alţi
prieteni de-ai lui.
Dar iată că se reîntoarce
Coppélius şi fetele fug care
încotro. Numai Swanilda se
ascunde şi-i urmăreşte acţiu­
nile, înţelegând în cele din
urmă că bătrânul nu-i în
toate minţile. Intr’adevăr,
acesta urmăreşte să dea viaţă
păpuşii din balcon prin dife­
rite formule magice, crezând
că va ajunge la aceasta mai
ales prin răpirea sufletului
lui Frantz, care a intrat şi
el în casă pe furiş şi pe
care bătrânul l-a adormit cu
ajutorul unui narcotic. Swa­
nilda se hotărăşte atunci să-i
joace lui Coppélius o farsă
şi ia locul păpuşii din spatele
draperiei. Ea îl păcăleşte pe
bătrân, făcându-1 să creadă
că şi-a realizat visul de a
însufleţi păpuşa. In rătăcirea
sa, Coppélius se vede atot­
puternic şi nu-şi mai poate
stăpâni sentimentul de bucu­
rie triumfătoare care l-a
cuprins. Dar Frantz se tre­
zeşte între timp şi-şi dă
seama că a greşit venind
în căutarea frumoasei necu­
noscute. El se împacă cu
Swanilda cu care fuge din
casa fără viaţă, iar bătrânul
înţelege însfârşit că a fost
O I « q D a n o v « e h i In ro lu l b ă tr â n u lu i C o p p u l iu i d in b o l u t u l . C o p p u l i a " . tras pe sfoară.
 Această scenă, în care pildă, o sincronizare imper­
comicul situaţiei merge până fectă în anumite mişcări de
la ridiculizarea satirică a ansamblu; teama exagerată
unei mentalităţi învechite, a fetelor când se află în casa
cu rădăcini adânci în misti­ lui Coppélius, teamă care
cismul trecutului feudal, con- umbreşte caracterul hotărît
stitue momentul culminant şi îndrăzneţ al femeilor din
al baletului. Aci se afirmă popor — şi, mai ales, faptul
limpede forţa vitală şi hu­ de a fi suprimat dansurile
morul oamenilor din popor, alegorice din actul III, pre­
care ştiu să înfrunte cu hotă- văzute în libretul original.
rîre şi să înfrângă tot ceeace Aceasta a făcut ca scena pe­
se împotriveşte mersului îna­ trecerii finale să se desfăşoare
inte al vieţii. pe o muzică în parte inade-
Dar dacă farsa s’a terminat cuată, care a trebuit să fie
aci, baletul mai are în în­ complectată din această cau­
cheiere un tablou, în care ne ză cu pasagii muzicale SE P R E G Ă T E S C
este înfăţişată serbarea clopo­ luate din alte părţi ale bale­
tului şi episodul căsătoriei tului. Fără îndoială, aceste PENTRU
Swanildei cu Frantz. Petre­ lipsuri pot şi trebuesc înlă­ MARILE ÎNTRECERI
cerea populară se deslăn- turate cat mai curând. Ceeace
ţuie într’un iureş de veselie trebue însă subliniat este
exuberantă, subliniată de faptul că, dacă baletul „Cop­ Desigur cine l-a văzut
ritmurile pătrunzătoare ale pélia“ — o lucrare de valoare vreodată pe loan Söter la
muzicii. a compozitorului francez din antrenament îşi poate da
Rolul Swanildei este inter­ veacul trecut Léo Delibes — seama de munca migăloasă
pretat alternativ de Sanda este pe cale să'-şi câştige un pe care o depune acest atlet
Orleanu-Jar, artistă emerită loc important în repertoriul remarcabil pentru perfecţio­
a R.P.R. şi Irinel Liciu; Operei noastre, datorită narea tehnicii în proba sa
al lui Frantz, de Gabriel conţinutului şi reuşitei ei de specialitate. Sărituri la
Popescu şi Gelu Matei, iar realizări artistice, nu este diverse înălţimi, dar mai
al lui Coppélius, de Oleg mai puţin adevărat că această ales cu ştacheta aşezată la 2
Danovschi şi Stere Popescu; premieră nu poate acoperi metri, fac parte în mod re­
cu toţii au realizat succese golurile serioase ale reperto­ gulat din programul şedin­
de seamă pe calea interpre­ riului. Massele largi de oa­ ţelor sale de antrenament
tării realiste în genul bale­ meni ai muncii, care iubesc din fiecare zi.
tului. acest gen de spectacol, a- — Sper să nu mai „agăţ“
* şteaptasă vadă pe scena Ope­ niciodată ştacheta cu mâna
rei de Stat din Bucureşti stângă, spune campionul. 2 ,0 5 m l... C u d o i c e n tim e tr i m a i m u lt d e c â t r e c o r d u l ţâ r ii n o a s i r e I L a
Spectatorul părăseşte sala baletele clasice ruse, lucrări In tr’adevăr, aceasta este o
ale compozitorilor sovietici, a t â t e s t e r id ic a t ă ş t a c h e t a p e n tr u s ă r i tu r a p e c a r e o e x e c u t ă m a e s tru l
Operei de Stat din Bucureşti problemă esenţială pentru s p o rtu lu i lo a n S â t e r . P e s te o f r â n t u r i d e s e c u n d ă , a tin s ă u şo r d e c o r p u l
cu convingerea că baletul precum şi balete originale, un săritor care foloseşte s ă rito ru lu i, ş t a c h e t a v a c ă d e a d e p e s u p o r ţ i . . T e n ta t iv ă d e r e c o r d R .P .R .,
„Coppélia“ reprezintă un suc­ pe teme contemporane. Ul­ stilul „dublă - foarfecă“. e ş u a t â d e a s t ă d a t â , d a r p e c a r e v iito ru l o p o a t e d e s ig u r tra n s f o r m a în
ces, la care au contribuit tima premieră ne-a arătat Pentru aceasta trebuesc exe­ p e rfo rm a n ţă o m o lo g a tă .
deopotrivă soliştii şi ansam­ că resursele artistice ale cutate mii de sărituri apoi,
blul de balet, regizorul Oleg Operei de Stat din Bucureşti exerciţii pentru detentă,
Danovschi, coreograful Al. sunt la un nivel care ne în­ unde sunt utile mai ales
Romanovschi, maestru eme­ dreptăţeşte să sperăm că ele săriturile variate şi multă,
rit al artei dim R.P.R., vor fi valorificate într’un foarte multă gimnastică.
dirijorul R. Rosenstock, pic­ viitor nu prea îndepărtat în Antrenamentele pe stadion
torul scenograf M. Rubingher spectacole noi şi tot mai sunt alternate de altele în O f a z â d in a m ic ă d in tr ’o î n t â l n i r e d e v o le i, j u c â t o a r e a R o d ic a S â d e a n u
şi tehnicienii. Sunt totuşi de valoroase. aerul proaspăt al pădurii; s’a î n ă l ţ a t în s ă r itu r ă d e a s u p a f ile u lu i şi v a lo v i m in g e a c u p u t e r e , tri-
relevat unele lipsuri ca, de D. SPĂTARU Fiecare clipă liberă este fo­ m iţâ n d - o în t e r e n u l a d v e r s . G e s t o b iş n u it, r e p e t a t d e z e c i d e o ri în
losită de atlet pentru desă­ c u rsu l jo c u lu i, d a r p e c a r e p e n tr u a - l s tă p â n i c u m â e s tr ie e s t e n e v o ie
S o n d a O r l e a n u - ] a r , a r tis tă e m e r i t i a R. P . R ., şi G a b r i e l P o p e s c u , în vârşirea pregătirii sale în d e f o a r t e m u ltâ p r e g ă t i r e , r â v n ă n e o b o s i tă şi d o r in ţa d e a p r o g r e s a .
r o lu rile S w a n ild a fi F r a n tz d in b a l e tu l „ C o p p e l io " . vederea concursurilor Festi­
valului, în care va repre­
zenta culorile Republicii
noastre.
Şi jucătoarea de volei
Rodica Sădeanu mărturiseşte
râvna şi ambiţia cu care
se pregăteşte pentru întrece­
rile tinereşti ce vor veni.
— In fiecare zi, trei ore
le consacru numai antrena­
mentelor la volei. Caut să-mi
perfecţionez „trasul“ la fi­
leu, astfel ca să pot executa
lovituri decisive din toate
poziţiile în care mi se „ri­
dică“ mingea. Aceasta este
de mare importanţă în jocul
modern de volei în care ra­
piditatea şi variaţia acţiu­
nilor complică toţ mai mult
sarcina jucătorului atacant.
In acelaş timp insist si a-
supra jocului de „fund“, ca
şi asupra preciziei passelor.
Vreau să contribui din toate
puterile ca împreună cu ce­
lelalte volei-baliste ale noa­
stre să ne prezentăm cât mai
bine la jocurile din cadrul
Festivalului. Şi sunt sigură
că vom reuşi...
Cuvintele Rodicăi Sădeanu
exprimă gândurile tuturor
sportivilor fruntaşi ai ţării
noastre, care în întrecerile
pe stadion cu tinerii veniţi
din toate colţurile lumii,
doresc să reprezinte cu succes
mişcarea noastră sportivă de
m'asso.
R, VOIA

29

„0, zei atotputernici! Pogorîţi
harul vostru divin asupră-mi“! ar
fi spus un erou dintr’o tragedie
antică. Dar eu sunt un erou al
zilelor noastre. Şi încă un erou
pozitiv. Deacéea implor: 0, citi­
tori, o critici! Salvaţi-mă! Autorul
meu, părintele meu, se poartă cu
mine de parcă mi-ar fi mamă
maşteră! Nu mă lasă să trăiesc,
nu mă lasă să-mi cuceresc fericirea
spre care năzuiesc şi pe care chiar
el recunoaşte în public că o merit
din plin. Şi dacă m’am hotărît să
vorbesc, este fiindcă mi-a ajuns
stiloul la os! Dar nu vreau să vă
influenţez. Judecaţi voi singuri; eu
vă prezint doar faptele.
Aşa dar, sunt — după cum v ’am
spus — un erou pozitiv. Faţa mea
este ca dăltuită în piatră, sprânce­
nele stufoase, umerii largi, iar când
vreau să-mi arăt hotărîrea, tai
aerul cu muchia palmei şi uneori
izbesc cu pumnul în masă. (Mă doa­
re, dar e caracteristic). Muncesc cu
râvnă. Depun eforturi pentru ridi­
carea mea profesională. Şi politică.
La şedinţe am bunul obicei să
iau cuvântul când am ceva de seamă
de spus. Când nu, îi ascult cu
30
— Povestiră satirică —
do Marqa C O S A Ş U
luare aminte pe cei ce spun lucruri
importante şi îi ocărăsc în gând
#pe cei ce vorbesc fără rost, lungesc
inutil şedinţa şi obligă pe cititor
să sară câteva pagini din carte.
Faţă de mama, nutresc sentimente
pline de duioşie. Şi până şi cu
autorul meu m ’am înţeles destul
de bine, un timp. M’am înţeles,
spun, pentrucă acuma.— o ! —a-
cuma lucrurile stau cu totul altfel.
Pe la pagina 120 am întâlnit o
fată. O fată care mi-a plăcut mult.
Şi de atunci a început calvarul.
Staţi, nu vă pripiţi! Credeţi că
fata nu ar fi demnă de dragostea
mea? Aşi, de unde! Aproape tot
ce v’am spus despre mine, i se
potriveşte şi ei. Intrebaţi-1 pe autor,
dacă vă închipuiţi că eu nu sunt
obiectiv. M’am întâlnit cu ea.
Odată, de două, de zece ori. Am
— H a in a s e a m â n â .
R e s tu l... u m p lu e u I...
lăsat-o să întrevadă ce mă frământă
şi, într’o seară, mi-am spus:
— Acuma-i spun tot. Cadrul,
tocmai potrivit: lună, stele, nouri
străvezii, zefir, o muzică îndepăr­
tată. Ce să mai aştept? I-am prins
mâna în palmele mele asprite de
muncă şi am început:
— Draga mea...
— T r e c e r e a in te r z is ă p e n tr u u n e r o u p o z itiv
X
D a u n s d t Clk DAMADIAN
— Ce-ai de gând să faci? — a
răsunat deodată o voce sumbră.
— Să-i spun că o iubesc, am
răspuns.
— Dar cum vrei s’o faci?
— Aşa, am grăit, dela suflet la
suflet. Omeneşte. Şi nu mă ţine
mult de vorbă că se plictiseşte fata.
— Stop! mi-a spus el. (Aţi
ghicit, era autorul). Poţi să i-o
spui. Dar numai aşa cum înţeleg
eu că trebue s’o facă un erou
pozitiv.
In clipa aceea, ochii mi s’au
înţepenit, sângele a încetat să-mi s’a îndurat de mine şi mi-a îngăduit
mai bată în vine şi am spus: să i-o spun). Totul părea că merge
— Draga mea, azi am depăşit pe calea cea bună. Şi, pentru a
norma cu 98 la sută. sărbători reintrarea mea în câmpul
— Sunt mândră de tine! mi-a muncii, am hotărît să plec, îm­
răspuns ea, dar am simţit că se preună cu ea, în tr’o excursie. îmi
plictisise, iar cititorul a căscat, pusesem mari nădejdi în această
a aruncat cartea şi a adormit excursie, pentrucă şi de astă dată,
buştean. cadrul fiind prielnic — munţi, is-
A mai trecut un timp. Muncă. voare, pădure tainică — aveam de
Luptă. Bucurii şi frământări. Am gând să cer mâna fetei. Rucsacul
avut succese, dar şi frământări. Şi era gata. Când deodată, din umbră,
iată că un grav accident m’a făcut aceeaşi voce sumbră şi rău preve­
să-mi pierd vederea. După primele stitoare:
îngrijiri, tovarăşii mei de muncă — Ce zi e azi? mă întrebă.
m'au dus acasă. In primul moment, — Duminică, răspund liniştit.
mama, îngrozită, a pornit spre — Şi când îţi reiei munca?
mine. 0 simţeam aproape şi abia — Mâine, luni, spun eu şi simt
aşteptam să-mi sprijin capul pe ceva, ca o prevestire rea.
umărul ei, să-i simt mângâierea — Şi acum unde pleci?
caldă. Dar, dumnezeule! Mama — Păi, în excursie.
n ’a venit la mine. S’a oprit şi a — Dar de uzină nu ţi-e dor, mă
început să ţină un discurs. Lucrul întreabă glasul cel sumbru.
m’a uimit, fiindcă nu-i cunoscusem — Mi-e dor! răspund eu plin de
până atunci niciun fel de talent emoţie. Abia aştept s’o .revăd!
oratoric. M’a şi îndurerat, pentrucă — Atunci, spune el, du-te chiar
— aşa cum am spus — altceva acum acolo. Ai să vezi şi uzina
aşteptam în clipa aceea dela ea. şi ai să experimentezi cuţitul de
Şi multă vreme n ’am putut s’o strung la care te*am pus să te
iert pentru lipsa ei de înţelegere. gândeşti în timpul bolii. Ce,
Când m ’am făcut bine, am între­ degeaba m'am documentat atâta
bat-o între patru ochi (el, autorul, vreme?
nu era de faţă): S’a făcut frig. Mai aveam însă
— Mamă, cum ai putut, atunci, destulă viaţă în mine ca să-l rog:
să fii atât de crudă? Unde-ţi era — Lasă asta pe mâine! Sau la
inima? noapte, când mă întorc...
Abia atunci mama s’a aruncat — Ascultă, eşti sau nu erou
la pieptul meu, a început să plângă pozitiv?
şi, printre hohote, mi-a mărturisit: — Sunt, răspund, doar am dove­
— In mâna autorului... El... el... dit-o în 273 de pagini...
autorul... el e de vină! — Atunci, mi-a ordonat el, du-te
Acum fata ştia că o iubesc (în şi experimentează cuţitul.
timpul bolii, cum nu-i puteam Binecunoscutul simptom al în­
da date asupra producţiei, autorul gheţării sângelui a apărut din nou.
... Fata a plecat singură în ex­
cursie. Şi ce credeţi că s’a întâm­
plat? (Asta autorul nu vrea s’o
recunoască cu niciun preţ. Dar
e aşa cum vă spun!) Fata s’a
plictisit să tot aibă de-aface cu
o statistică vie. Un altul, care poate
va fi şi el cândva erou pozitiv,
dar care deocamdată nu e, a îndră­
git-o... In curând se vor căsători.
Să mă sinucid? Nu! De o mie
de ori nu! Sunt un erou pozitiv
şi chiar el, autorul, m ’a învăţat
că trebue să lupt pentru viaţă.
Dar singur nu voi reuşi. V’am
mărturisit tot. Acum, ajutaţi-mă,
spuneţi-i voi, o cititori, o critică,
cat mi-e de greu să trăiesc aşa.
Spuneţi-i că, lipsindu-mă de senti­
mentele cele mai omeneşti, îmi
sărăceşte viaţa şi asta nu este
drept, nu este drept! Sunt sigur
că intervenţia voastră va fi salutară!
 F I L A T E L I E

V i a ţ a f e r ic ită a c o p iilo r c r e s c u ţi
şi e d u c a ţ i în m a r e a J a r ă a S o c ia ­
lism u lu i şi în ţ â r i l e d e d e m o c r a ţi e
p o p u l a r a e s t e ilu s tr a ta d e z e c i d e
e m is iu n i d e tim b r e p o ş t a l e a l e a c e s ­
to r ţ â r i.
C u o c a z i a z ile i d e 1 Iu n ie , Z iu a
I n t e r n a ţ io n a l ă a C o p ilu lu i, v o m t r e c e
în r e v is tă c â t e v a e m is iu n i d e tim b re ,
î n c h i n a t e c o p ilu lu i.
In U n i u n e a S o v i e ti c ă , s’a p u s în
c ir c u la ţie în a n u l 1 9 4 8 o e m is iu n e
î n c h i n a t ă p io n ie r ilo r , f o r m a ta d in
u r m ă t o a r e l e v a lo r i s 3 0 Icop. d e
c u l o a r e v i o le ta r e p r e z e n t â n d o c o ­
l o a n ă d e c o p ii p e m a lu r ile în s o r ite
a l e u n e i s ta ţiu n i b a l n e a r e d in C ri-
m e e a ; 4 5 k o p . d e c u l o a r e c a rm in
( s a lu tu l p io n i e r i lo r ) ; 6 0 k o p . d e
c u l o a r e v i o le t- a l b a s tr ă (u n p io n ie r
r e în to r c â n d u - s e v o io s d e l a o n fa n i-
f e s t a ţi e d e 1 M a i) .
In R e p u b lic a C e h o s lo v a c ă , a p a r
d in d o i în d o i a n i s e rii d e tim b r e
î n c h i n a t e c o p ilu lu i. T im b ru l a lă t u r a t
f a c e p a r t e d in s e r i a a n u lu i 1 9 4 7 ,
f o r m a tă d in 3 v a l o r i ; 1 ,5 0 K cs. d e
c u l o a r e r o z - lila (u n b ă i e ţa ş ) , 2 K cs.
d e c u l o a r e a lb a s t r ă - c e n u ş i e (m a m a
şi c o p ilu l) şi 3 K cs. d e c u l o a r e
c a rm in ( o f e ti ţă ) .
In R e p u b lic a P o p u la r ă U n g a r ă , a u
fo s t în c h i n a t e d o u a e m is iu n i c o p i­
lu lu i: P rim a în a n u l 1 9 5 0 şi a d o u a
în a n u l 1 9 5 1 f o r m a t ă d in c in c i v a ­
l o r i: 3 0 f. d e c u l o a r e b r u n ă ( în f ă ­
ţ iş â n d c o p ii d in c e l e c in c i c o n ti ­
n e n te ) , 4 0 f. d e c u l o a r e v e r d e
( a e r o m o d e lis m ) , 5 0 f. d e c u l o a r e
b r u n - r o ş c a tă ( în f ă ţi ş â n d tr e n u l p io -

C I Ş H I G I U L , A S T Ă Z I
Curând, Bu-
cureştiul va
găzdui zeci de
mii de tineri,
veniţi din toa­
te colţurile lu­
mii, la Fe­
stivalul Mondial al Tine­
retului şi Studenţilor pen­
tru Pace şi Prietenie. Ală­
turi de construcţii noi, me­
nite să deservească Festi­
valul, oraşul îşi împrospă­
tează şi vechile podoabe.
Printre acestea, se numără
şi cea mai veche grădină
a Bucureştiului, Cişmigiul,
grădină dragă tuturor oame­
nilor muncii din Capitală.
Coroanele pline, bogate,
ale celor peste cinci sute de
soiuri de copaci, aleea tran­
dafirilor, rotonda romauă,
cu g o a r n a s u n â n d a d u n a r e a ) şi 1 R b . n ie r ilo r ) , 6 0 f. d e c u l o a r e v io le t- r o z rotonda stahanoviştilor sunt
d e c u l o a r e a l b a s t r a ( p io n ie r i în ( p io n ie r i în l a b o r a t o r ) şi 1 ,7 0 F . d e tot atâtea frumuseţi care-ţi
ta b ă ră ). c u l o a r e a l b a s t r â (u n p io n ie r s u n â n d răpesc privirea.
In ţ a r a n o a s t r ă , î n c e p â n d d in a d u n a re a ). Cu vreo sută şi cincispre­
a n u l ”> 9 5 0 , s e e m it e a n u a l c â t e o In R e p u b lic a P o p u la r ă P o lo n ă , a u zece ani în urmă, la marginea
s e r i e d e tim b r e î n c h i n a t ă p io n ie r ilo r . a p ă r u t d e a s e m e n e a e m is iu n i d e mlaştinilor Dâmboviţiei, numele acesta s'a păstrat şi mondial n ’a ocolit nici Ciş­
E m is iu n e a a n u lu i 1 9 5 2 e s t e f o r ­ t im b r e î n c h i n a t e c o p ilu lu i. dincolo de bariera oraşului, după ce apele Dâmboviţei migiul. Nu mai puţin de
m a tă d in t r e i v a l o r i : 0 ,2 0 le i d e C e a d in a n u l t r e c u t (u n tim b ru ) şi-a clădit lăcaş un meşteşu­ şi-au găsit cale nouă, şi patruzeci şi patru de bombe
c u l o c r e b r u n ă ( s a lu tu l p io n ie r u lu i) , a r e v a l o a r e a d e 4 5 - { - 1 5 g r. (în ­ gar iscusit, reparator de ciş­ după ce locul acesta a de­ au căzut asupra grădinii.
0 ,5 5 le i d e c u l o a r e v e r d e ( p io n ie r i f ă ţi ş â n d p e to v a r ă ş u l B o le s la w B ie ru t mele. Când li se stricau ciş­ venit o grădină cuprinsă în In anii puterii populare,
c u l e g â n d p la n t e ) şi 1 ,7 5 le i d e c u ­ — c o n d u c ă to r u l p o p o r u lu i p o l o n e z — melele, bucureştenii veneau hotarele oraşului. stricăciunile războiului au
l o a r e a lb a s t r ă (u n m u n c ito r c u c o p ii î n c o n ju r a t d e c o p ii) . să-l cheme pe „cişmigiu“ — şi Cel de-al doilea război fost repede reparate şi Ciş­
migiul, mai frumos ca ori­
DELFINII D I N H AREA N E A G R Ă când, oferă azi prilej de
odihnă şi destindere zecilor
de mii de oameni, care vin
Privind marea pe timp un ulei medicinal bogat în să-l viziteze. Zeci de grădi­
senin, depe înălţimea fa­ vitamina D., numit ,.delfi- nari se străduesc să reînti-
lezei dobrogene, poţi vedea nol“. Pielea delfinilor, tăbă­ nerească vechea grădină.
adesea cum pe întinderile cită, se întrebuinţează pen­ Până la sfârşitul lunii
sale albastre, cu valurile tru confecţionarea diferitelor Martie, au fost sădite peste
uşor înspumate, saltă din obiecte de piele, poşete, etc., patru mii de perene, iar până
când în când delfinii ce taie iar din carne se pregătesc la sfârşitul anului, vor fi
valurile ca nişte muchii de conserve şi mezeluri. Oasele zece mii!
secure. îşi expun o clipă la măcinate dau un foarte bun In general, cifrele privi­
soare pielea umedă, neagră, îngrăşământ pentru pământ, toare la Cişmigiu sunt uimi­
strălucitoare, înainte de a bogat în fosfat de calciu. toare. Când priveşti planul
dispare din nou în apă. Deşi Această remarcabilă resursă de dezvoltare a grădinii pe
au formă de peşte, delfinii naturală, neglijată în trecut, anul acesta, afli că se vor
sunt totuşi animale mami­ este astăzi valorificată. planta 351.923 flori de sezon,
fere, adică nasc pui, pe care Delfinii fiind animale ma­ dintre care nu mai puţin
îi hrănesc ou lapte. mifere, respiră prin plămâni. de 5000 crizanteme, 2400
Cu ajutorul intensificării Deaceea, din când în când, trandafiri, , 3700 arbuşti
controlului din avion şi per-, la 10—15 secunde, ei sar coniferi şi buxuşi, 600 de
fecţionându-şi mijloacele de afară din apă, pentru a arbori de pepinieră ! Pan­
pescuit, pescarii sovietici au respira aer, prin singura lor selele, stânjeneii, primulele,
reuşit să prindă anual circa nară, ce se află deasupra se numără cu zecile de mii!
200.000 capete (aproximativ botului, ceva mai jos de Minunăţiile Cişmigiului
10 milioane kilograme). Din frunte. Este tocmai timpul constitue o podoabă a Bucu­
grăsimea delfinilor se pre­ (dealtfel foarte scurt — două, reştiului. Ele aşteaptă miile
pară un ulei industrial, bun trei secunde) de care profită de oaspeţi, care în curând
pentru înmuiatul curelelor vânătorul... ne vor cinsti Capitala.
şi prepararea săpunului şi Raul CÂIINESCU I. DANIEI
31
 camnns
de peste hotare
MOFTURI Di NEÎNŢELES

— Zău că nu înţe'leg dece

ÎNTREBARE LA ÎNTREBARE
Un ziarist francez l-a în­
se plâng, de fapt, aceşti mun­ trebat pe Chaplin:
C U V I N T E Î N C R U C I Ş A T E

IZ 13 Ut 15 >6
citori! — a spus un indu­ — Cum vă simţiţi la noi,
striaş italian. — înainte în Franţa?
munceau 16 ore pe zi şi nu , — Eu ca eu, — a răspuns
erau mulţumiţi. Acum mun­ Chaplin, — dar cum vă sim­
cesc 16 ore pe săptămână şi ţiţi dvs,, la dvs, în Franţa?
tot nu sunt mulţumiţi!...
(.NEUE BERLINER ILLUSTRIERTE*) („SZPILKI")

APEL CĂTRE SATIRICI

Dramaturgul: V’am adus — Sarcina voa-

o piqsă nouă; .stră este să le­
Directorul: Aţi picat prost, cuiţi oamenii cu
acum Suntem ocupaţi cu au­ ajutorul râsului,
torii clasici. Vă rugăm, re­ nu cu ajutorul
veniţi peste cinci sute de somnului!
9

P R O B L E M E Cum îşi închipue chiulan­

giul întrecerile la G.M.A.
(.LUDAS MATTI-)
APĂRAREA SICILIANĂ Figurile albului au ocupat
poziţii ameninţătoare. Situ­ T A B L A ŞAH
A lb : V . C iocâltea Negru : Z. Milev
aţia negrului este foarte di­
Jucată tn runda 5-a a turneului interna, ficilă.
ţional dela Bucurejti 17 ...Cc6 18.f4 e:f4 19.C:f4
Db8 ORIZONTAL: tru apărarea intereselor şi inflow
I. e4 c5 2.CÍ3 d6 3.d4 c:d4 i . Va găzdui cel de-al treilea rirea patriei sale. 13. L iteră.
4,C:d4 CÍ6 5.Cc3 a6 Se ameninţase 20.Ce6. Rău Congres Mondial al Tineretului — D um nealor.— Spetează.—Cer­
Varianta aceasta a apără­ era 19...Ce5 din cauza 20. şl cel de-al patrulea Festival
Mondial al T ineretului şi Stu­
neluri de China. 14. Aliment. —
E x işti. — Organizaţia N aţiuni­
rii siciliene este foarte folo­ De6+ Cf7 21.Cd5 Nh4 22.g3 denţilor pentru Pace şl P rie­ lor Unite. — Iniţiale pe mâneca
sită în ultim ul timp. La Ng5 23.C:g5 D:g5 24.Ce7+ tenie. — Luna Festivalului. 2. unor ostaşi. 15. Punct telegrafic
analizarea ei, au contribuit Rh8 25.T :f7 şi albul câştigă. Oaspeţi dragi ai patriei noastre.
— îşi vor spune cuvântul lor
sau de intersecţii. — Ascensiuni
de capră neagră. 16. Publica­
foarte mult şahiştii sovietici La 19...De8 era foarte tare h o tărit in apărarea păcii, pentru ţii .— Fetiş.
Gheller, Petrosian, Averbach 20.Tael!, de exemplu: 20... prietenie între to ţi tinerii din Cuvinte rare: UA, ORT, IT.
şi alţii. Rh8 21 .Cd6 Db8 22.Ce6, etc. lume. 3. Poezie sentim entală. —
Relativ cel mai bine era Pachet de hârtie. 4, Lucrători ce­
6. Nc4 ram ici. — îşi vor trim ite cele
Mai des se joacă aci 6.Ne2 19...Dc8, deşi şi atunci ata­ m ai hune v lăstare pentru a par­ DESLEGARILE jOCURILOR
sau 6.f4. Scopul mutării cul albului trebue să se ter-_ ticipa la Congres şi la Festival.
— Salut. 5. Bunul cel m ai de preţ
DISTRACT v e DIN Nr 5
6.Nc4 este de a stăpâni punc­ mine cu succes. al om enirii. — Trainică legătură,
tul central d5, după răspun­ 20.Ce6 T:fl + 21.T:fl De5 După o partidă de şah, un una din lozincile Festivalului. MONOVERB ILUSTRAT: Reve­
dere. MONOVERBE ARITM ETI­
6. Olimpia. — G raţii .— Vechiu
sul obişnuit 6...e5. tovarăş din asistenţă a pro­ ..şti". 7 . Târg. — L ucrările lui CE: Adunare: Aculina. Scădere:
6...e5 pus celor doi parteneri urmă­ vor prevede m anifestările celui Sfarmâ. în m u lţire: Uneori. îm ­
de-al patrulea Festival Mondial părţire: Sprint. MONOVERB
Răspunsul 6...e6 în legă­ toarea problemă: CU INCASTRU: Clasă. PĂTRAT
tură cu mutările Dc7 sau b5, Să ducă tum ul din 8a în al T ineretului şl Studenţilor pen­
tru Pace şi Prietenie E xtras ARITM ETIC: (înscrieţi în ordine
corespunde ţ^ai bine cerin­ 2h, trecând prin toate pătră­ d in tr'o operă. 8. Ploaie vână- după cum urmează cifrele de
m ai jos, începând stânga sus,
ţelor poziţiei. ţelele, fără să .treacă de torească. — Cap In Franţa. — term inând dreapta jos) 3,2, 4 ,5,
7. Cde2 Ne6 două ori prin acelaş pătrat S tatie In apropiere de Bucureşti. 1,6, — 6 ,4,1,3,2,5 — 5, 6 ,2,1,3,
9. Oraş în Africa. — Pronum e.—
Mutarea aceasta poate fi şi în cât mai puţine mişcări. Prim ul rebusist, a deslegat enig­ 4 — 2,1,5, 6 , 4 ,3, — IU),6.4,5,
2 — 4,5,3,2,6,1 — METODE
jucată. Cu toată dublarea Care a fost linia pe care ma sfinxului. — Lucrez ogorul.
NOI: 1) Cuţit 2) Ostaş 3) Leşie
pionilor, după schimbul ne-' s’a deplasat turnul şi care e 10. Organizaţia tineretului de­ 4) Elevi 5) Stim ă 6) Opări 7)
m ocrat din lumea Întreagă. — Vuiet; L iterele din căsuţe: Co-
bunilor, negrul poate lupta numărul minim de mişcări? Va face oficiul de organizaţte- lesov. ÎN TÂLNIREA ACH IZI­
cu succes, deoarece a apărat Âl l Ăl gazdă. — Iu b ito ri de artă şi
sport. i i . A traduce In v iaţă TO RILO R: 420 de zile. GLUMA
importantele puncte d5 şi f5. SOLUŢIILE PROBLEMELOR ZEŢARULUI: A. Voloşin: Pă­
un plan, un proiect. — E rb iu .— m ântul Cuzneţcului. TABLA CU
8. N:e6 f:e6 9.0—0 d5? D IN N U M Ă R U L S ( MA I ) Când norii Îşi descarcă poten­ PROBLEM E: 74-7—7—7 = 0, 7:
Greşit. Negrul îşi supra­ ţialul. 12. întreceri artistice si 7 + 7 —7 = 1 , (7:7) + (7:7) = 2, 7 +
estimează posibilităţile. Tre­ 22.TÍ5! Din poziţia prim ei diagrame sportive cu prilejul Festivalului. 7 + 7 :7 = 3 , 7:7 + 7 x 7 = 56, 7X
O frumoasă lovitură fina­ (Alb: R h l, Dh4, T a l, Tf4, i3. Molibden. — întreprindere 7 + 7:7 = 8 , 7 = 7 = 7 = 7 = 7. Total
buia jucat 9...Ne7, fără tea­ Ne3, Ce2, Pp.a3,t)3, c3, Í5, g2, din Capitală. — Notă m uzicală.
mă de 10.f4 la care exista lă. Negrul este silit să idea h2; Negru: Rb8, De7, Tc8, Tg8, — Strigătură In cântecele arde­ 1 + 2 + 3 + 5 6 + 8 4 -7 = 7 7 . PRO­
BLEMA CELOR 8 DAME: Aşe­
răspunsul 10...Cc6. * dama. Nb7, Cd3, Pp.a6, b5, e4, 17, leneşti. — Idem. 14. A lua toate
zaţi damele la d l, a2,e3, h4,
22.. .D:e6 23.TÍ8-H T:f8 24. Í6, h7) campioana U .R .S .S ., Klra m ăsurile pentru buna desfăşu­
10.e:d5 e:d5 ll.Ngâ! Zvorlkina, a dat m at In patru rare a unei acţiuni. — Prilej b5, gtt, c7, f8. (Sunt 92 de
Atacând centrul de pioni D:e6+Rh8 25. Dd7! m utări In modul urm ător: i. de întrecere prietenească. 15. Te­ variante de a aşeza cele 8 dame
pe o tablă de şah cu 64 de pă­
al negrului, Ciocâltea folo­ Albul are un avantaj ma­ D h 4 :h 7 + ! Sacrificiul acesta de ren sportiv de mare capacitate trăţele). CUVINTE ÎNCRUCI­
seşte cu abilitate slăbirea terial decisiv pe care Cio­ regelui damă elim ină ultim a apărare a
negru — pionul h7 — per­
ce se construeşte In Parcul de
Cultură şi Sport „23 August“.— ŞATE: 1) Sem ănături — Icar.
câmpurilor albe după răs­ câltea îl realizează cu pre­ m iţând o com binaţie de m at Publicaţia com itetului de pre­ 2) A rături — Aman — sa. —3)
Ţărm — îngraş — pom. 4) Teo­
punsul silit d5-d4. In felul cizie. clasică, de turn şi nebun 1... gătire a celui de-al patrulea rie — is —rn ~— lu. 5) Pa —se
acesta, el demonstrează că 25.. .Tb8 26.a3 a5 27.c5 a4Rh8:h7 2. Tf4-h4+ Rh7-g7 3. Festival Mondial al Tineretului. — răt — mărar. 6) R — of
înaintarea d6-d5 a fost pre­ 28.Cd6 d3 29.CÍ7 + Rg8 30. Ne3-h6 + Rg7-h7 4 .Nh8 -f8 m at.
Problema com pozitorului so­ VERTICAL: — necaz — teme. 7) Iureş —
Dd5! 1. U nealtă In construcţii. — tu — Irinel. 8) Micronezia —N
matură. vietic A. G uliaev (Diagrama 2. — Ne. 9) A — oala — agrea
II. ..d4 12.N:f6! D:f6 13. Acum se ameninţă mat în Alb: Rb8, Dh5, T d i, Na7, Ce2,
Ce3. Negru: Re4, TÍ3, Nc6, Chl,
Căutaţi-1 In literatură si artă şi
mai ales în viata de toate zi­ — t. 10) Vot — ul — 1 —set
Cd5 Dd8 14.c4 Nc5 trei mutări şi nu se poate Pp.bS, f2, Í6, h6) a fost pro­ lele. 2. Folositoare. — Descre­ — a. 11) Ax— arteluri —
SMT. 12) Rigla — mi — oro
Indoelnic era 14...d:c3, de 30.. .RÍ8 din cauza 31.Cd6 pusă spre deslegare în cadrul ţesc frunţile. — Veche monedă. — ur. 13) Agrominim— Iriga.
exemplu: 15.Cd:c3 Cc6 16. N:d6 32.D:d6+ şi D:d3. unui marc concurs organizat de 3. învăţăcei, — Cameră de dor­
14) Ea — aşa — ia — enus.
30.. .N:c5+31.D:c5-hR:f7către Com itetul Unional de Cul­ m it (odinioară). Sim bolul găt­ 15) Industrializare.
Dh5-fg6 17.DÍ3 Ng7 18. tu ră Fizică şi Sport al U.R.S.S. itului. 4. Face puterea. —- Două
Tadl Cd4 19.T:d41 e:d4 20. 32.Dd5-j-Negrul cedează. Soluţia este l.Tdl-d7! Nu merg sute. — Decilitru. — Fără gust.
6. Aşa sunt iernile. — Lucrare
Tel-|- şi albul câştigă. 15. THAL,mare maestru internaţiona!(U.R.S.S.) Í6-Í5!, nici l.Cd5?
Comentarii pentru .Flacăra' de A. LILIEN­ Încercările din cauza
l.Cg4 din cauza literară. — îm bracă în m antia REDACŢIA
Cg3 0-0 16.Ce4 Ne717.Dg4 fi A. SOKOtSKI. maestru (U.R.S.S.) 1 ...Tf4(f5). lor albă întreaga natură, (pl.)
6. Epocă. — Conifer. — S im ţ.— Bucureşti, Str. Dobrcgeanu-
Prefix. 7. Conjuncţie. — A găz­ Gherea, 8 - Raionul Lenin
duit unul din cele trei Festi­ Telefon 4.36.29. 4.87.31
valuri ale T ineretului. — Bas­
ton la biliard şi nu m ai spun ABONAMENTE:
A cest număr cuprinde patru plante In culori, cu reproduceri de nim ic. — In zinc. 8. Pronume.
— Vechi oraş In Franţa .—Când la to ate oficiile poştale din
artă dupâ operele pictorului O ctav Bâncilâ, fi patru planşe fotografii va bate gongul... ar spune-o
crainicul la radio. 9. Sunt. — ţară şi la secţiile raionale
In alb-negru. Uneltele pictorului. — Morfeu de difuzare a presei.
C O P E R T A I — Copii ai Patriei noastre. în mitologia românească. 10.
Râu de m unte In ţara noastră.— P R E Ţ U L ABONAMENTELOR
C O P E R T A IV — La Palatul Pionierilor, cresc grădinari Cunoscut personaj fem inin din :'6 luni: 12 lei — un an : 24 lei
istoria Franţei. — Pronume re­ __________________________ J
Ăi l&i pricepuţi. flexiv. 11. Posedă (pl.). — In ­
dispensabil vieţii. —La începutul Rugăm pe cititorii noştri să tri­
dim ineţii. — Post scriptum . 12. mită corespondenţa pe adrssa: Revi-
Brigadier fruntaş. — Luptă pen­
 u. o .itia H J i

aim i i mm
m
Din partea mai multor cititori am primit scrisori
tn care, printre altele, ni se sugerează organizarea
unui concurs între fotografi.
lata ce ne scriu, de pilda, tovarăşii Hie G heorghe
şi Marin Barbu, muncitori la Uzinele „Vulcan*:
„N e plac mult fotografiile — şi ne place mai cu
seamă să fotografiem. Am reuşit să realizăm foto­
grafii frumoase, dar vrem să cunoaştem şi realiză­
rile altor tovarăşi în acest domeniu. Nu credeţi
că ar fi bine să publicaţi fotografii făcute de
amatori? Sau poate că ar fi nimerit un concurs
pentru titlul de „cel mai bun fotograf-amator*.
Răspunsul „Flăcării” :
Chemăm cititorii noştri fotografi-amatori ca şi
pe fotografii profesionişti, să se întreacă în cadrul
concursului „Flăcării' care se va desfăşura între
1 iunie — 1 Noembrie 1 9 5 3 . Fotografiile pot cu­
prinde aspecte din toate domeniile activităţii şi
vieţii oamenilor din tara noastră, începând d ela munca
în uzine, în fabrici, în ateliere, în mine, pe şanti­
ere, pe ogoare, în cabinete tehnice, în laboratoare,
în cămine, în şcoli, etc. şi până la viata de familie,
I la spectacole, ia manifestări culturale, sportive,
excursii, odihnă, etc., precum şi peisaje care să oglin­
dească frumuseţile patriei noastre.
Concurenţii vor fi grupaţi în două categorii:
1) fotografi amatori şi 2) fotografi profesionişti.
Pentru fiecare dinire acesfe grupe vor fi acor­
date următoarele premii:
U n p re m iu I d e L ei 2 .0 0 0 .
U n p re m iu li d e L ei 1 .2 0 0 .
U n p re m iu III d e L e i 5 0 0 .
Cinci premii a câte un abonament pe un an la
revista „Flacăra*. H» p
D easem enea premiaţii vor primi o diplomă.
Poate participa la această întrecere orice ama­
tor care ştie să mânuiască un aparat fotografic.
Pot participa muncitori, ţărani muncitori, funcţionaţi,
elevi, artişii, ziarişti, oameni de ştiinţă, sportivi, ş.a.
Pot participa fotografii profesionişti, ei menţio­
nând acest lucru în scrisorile lor şi constituind o
grupă specială apreciată separat.
F o to g r a f ii le p r e z e n t a t e în c a d r u l î n tr e c e r ii n u
v o r fi m a i v e c h i d e 1 M a i 1 9 5 3 şi e l e v o r p u t e a
c u p r in d e t e m a fie î n t r o s in g u r ă im a g in e r e p r e z e n ­
t a t iv ă ( p la n ş ă ) , f ie î n t r 'o s e r ie d e im a g in i ( r e p o r ta j) .
E le s e p rim e s c î n a lb - n e g r u s a u c o lo r , în c o p ii d e
f o r m a tu l 1 3 X 1 8 c m * ( r e s p e c tiv 1 2 X 1 2 c m .) şi v o r
fi î n s o ţite <ie n e g a t i v e l e r e s p e c ti v e . P r e z e n t a r e a
c o p iilo r c o lo r n u e s t e o b l ig a t o r i e .
F i e c a r e f o t o g r a f ie p r e z e n t a t ă v a a v e a n o t a t p e
s p a t e l e e i şi p e o f o a i e a n e x ă , u r m ă t o a r e l e :
lo c u l ( in s titu ţia , c o m u n a , r a io n u l, r e g i u n e a ) şi d a t a
f o t o g r a f ie r i i; n u m e le ş i p r o n u m e le , p r o f e s i u n e a , lo ­
c u l d e m u n c ă a l f ie c ă r e i p e r s o a n e c a r e a p a r e Tn
f o t o g r a f ie , a d r e s a lu i p re c u m şi a l t e d a t e c a r e s ă
p r o c u r e o d o c u m e n ta r e c â t m a i c o m p le c t ă a s u p r a
m o m e n tu lu i f o t o g r a f i a t şi a o a m e n ilo r .
C ele mai bunev fotografii primite vor fi publi­
cate în revistă şi pentru aceasta, în afară de
premiu, se va achita şi remuneraţia legală cuvenită
pentru dreptul de autor. Remuneraţia dreptului de
autor se va achita pentru toate fotografiile publi­
cate, nu numai pentru cele premiate.
Pentru orice lămuriri suplimentare se înfiinţează
o rubrică specială a răspunsurilor prin revistă, in
unele cazuri excepţionale se va răspunde şi prin poştă.
Fotografiile şi negativele, ca şi restul corespon­
dentei, vor fi trimise pe adresa revistei noastre cu
m enţiunea: „Pentru concursul Foto' categoria
•Fotografi amatori' sau „C ategoria fotografi pro­
fesionişti* şi e le vor fi însoţite de numele, profesia
şi adresa exactă a trimiţâtorului.
Ultimul termen pentru prezentarea fotografiilor
la acest concurs este 3 1 Octombrie 1 9 5 3 .
mm