Pag. 2 OLÁSUL BUCOVINEI No.

1177

pentru binele Ţârii. Cuvântarea d-lui ministru să nu dea Francezilor cărbuni in socoteala reparaţiu-
a fost răsplătită cu un ropot de aplauze D.
deputat Doboş a vorbit despre împroprietă­
nilor. S’a hotârît sechestrarea cărbunilor şi a dărilor
pe cărbuni.
* In oraşul Memel, din Polonia, încă nu-i linişte.
Un apel
rire, arătând iă ea va fi gata în primăvară Acolo au venit in ajutor trupe franceze şi engleze, Suntem rugaţi sâ publicăm următoarele
Nu s’au adus schimbări legii de împroprietă­ cari păzesc ordinea. Ele au luat în stăpânire poşta,
rire, croită de fosta stăpânire, pentrucă atumi prefectura şi cazarma. Dacă costumul naţional este unul din mijîoacek-
* O comisiuue a fost trimisă să cerceteze ce s’a cele mai bune cari concură la procesul de trezire
urma ca împroprietărirea să fie întârziată cu a conştiinţei naţionale şi dacă el este forma exte­
petrecut la graniţa româno-maghiară. S’a găsit că
cel puţin un an Ungurii au fost trimis la graniţa noastră oaste cu mult rioară cea mai potrivită în care trebuie să apară ©
Au mai vorbit d-nii Flondor, preşedintele mai mare decât aceea care era de nevoe pentru paza şcolârime — bine instruită — in faţa publiculMî la
Comisiei interimare, şi d profesor universitar graniţei. Au socotit râu Ungurii, dacă s’au bizuit pe diferite spectacole şi producţii şcolare, atunci e dela
Berariu. Preşedinte ai adunării a fost d. con- Germani. Acum Ungurii, după ce au fost nevoiţi să sine înţeles că datoria celor ce călăuzesc astăzi tine­
se astâmpere, îşi duc oştile înapoi spre inima Unga­ rimea şcolară basarabeană — care e lipsită cu totui
siler consistorial Dan. riei. Sâ mai poftească Ungurii la noi, că grănicerul de astfel de costum — este de a cultiva dragostea
Partidele de opoziţie (împotrivire) d in ţa român ii aşteaptă cu masa pusă. pentru acest port pitoresc prin colorile sale şi este­
ră, anume partidul d-lui Maniu, cel ţărănist * Ungaria a fost primită în Liga (sfatul Naţiu­ tic prin forma şi mâestrita îmbinare multicoloră de
precum şi partidul averescan caută iar să a- nilor). Intre altele Ungurii s’au legat să bage în samă cusături.
jungă la o înţeltgere. Pentru aceasta d. Ave toate îndatoririle pe care le-au luat până acuma. Ei Cu astfel de vederi, Şcoala Normală de învă­
rescu a început să ţie iar sfaturi cu şefii par­ mat recunosc că graniţele de acum ale Ungariei sunt ţători din oraşul Soroca, apreciind, încă din primii
trase potrivit celor spuse în tratatul de pace. Poate ani ai naţionalizării, netăgăduitul pas ce s’ar face pe
tidelor din opoziţie. Mare lucru, dacă va eşi tot se vor deştepta Ungurii. tărâmul românis nului prin introducerea treptată a cos­
dm aceasta vreo creangă verde! D. Dori se ........ ■■■■——0 0 0 t » I' ■ ........... —«■■■ tumului nostru strămoşesc atât Ia sarbări, cât şi la
mângăe cu nădejdea că din aceste sfaturi o să 'diferite festivităţi, a încercat să poată procura câteva
iasă ceva pe placul d-sale Din Fundul Moldovei I costume pentru a umplea acest gol.
Împrejurările însă au fost destul de vitrege, în­
■T1 ----------- - • • ■ 1■— cât n’am putut obţine ajutoarele necesare pria cari
Aha! ! ! acuma pocăiţii s’au încurcat rău cu pă­
să se satisfacă această dorinţă. Din această pricină
Veşti din lume rintele Popovici. Vreo 60 de familii, care-s trecute cu
desăvârşire şi chiar botezaţi în ritul adventiştilor, au până azi idealul nostru a rămas un simplu deziderat
către care neîncetat vom. nâzui.
La Lausanne desbateriie încă nu s’au încheiat. cerut părintelui Popovici sâ li dea mitricile spre a se
In acest scop, şcoala noastră îndreaptă im căl­
M ai sunt de lămurit unele lucruri, cum este buna putea arata mai . bine în faţa noilor lor păstori sufle
duros apel către vrednicii sat fraţi bucovine»! pe
oară raiaua Mossul, pe care o cer Turcii, dar Eaglejii teşti. Aicea părintele Popovici s’a ţinut de minune şi
care-i roagă — pp de o parte — să înţeleagă do­
nu vor s’o dea. Cu toate acestea pacea-i gata să se n’a făcut o trăsătură de condei pentru dânşii. Drept,
Ynchee. aide zic şi eu, bravo; . . . toată stim a! De una însâ rurile ascunse ale făuritorilor de viitori aposîoli-Iu-
minatori ai satelor depe meleagurile bătrânului Nistru,
Tratatul de pace (hârtia pe care-i scrisă în mă tem, de nu cumva S. Sa se poartă cu alt gând
iar — pe de alta — de a le veni în ajutor cu oboiul
amănunt învoiala de pace a ţărilor) va fi înfăţişat Se poate că se gândeşte să ţie mitricele la un loc
lor oricât de modest, dăruindu-le, fiecare după pu­
zilele acestea Turcilor ca să-l iscălească. Buclucul cu până ce va trece peste jumătate din parochia sa la
tere, care câte o cămaşă, care câte un ilic frai»tean\
Mossul se va pune la cale după iscălirea tratatului adventişti, şi apoi, având totul în mână, uşor poate
. . . sau chiar pânză trebuitoare unui costum.
de pace de cătrâ ţări. Se crede că zilele acestea trece şi d-sa la ei ca predicator. Nu va avea n ci o
pacea va fi de istov încheiată. scădere, ca acuma încep şi adventiştii a plăti d*jdii Nădăjduind că îndreptăţiteie noastre gânduri
Şefii delegaţiumior vor părăsi fiecare oraşul frumoase, aşa că la un om cuminte e tot atâta, numai vor găsi răsunet în sufletele generoase şi dornice de
Lausanne. Bine că sfatul dela Lausanne a adus pace! socoteala să iasă a vedea cât mai mult progres la tineretul basara­
între Greci şi Turci. Bine că trecerea prin strâmptori Dară să nu-mi uit cuvântul. Aş face propunerea bean, vă mulţumim din adâncul inimilor noastre pen­
este liberă. Aceasta este un lucru de căpetenie pen­ ca ven. Consistoriu sâ ceara de la Fondul bis. un tru ostenelile şi sacrificiile ce veţi face, asigarându-
tru noi. stipendiu (bursă) de cel puţin un milion Lei şi să-l vă că o asemenea faptă va fi menită a întări şi ci­
Germania n’a voit să plătească ceea ce armatele trimită încaltea pe părintele Popovici la Londra sau menta cât mai temeinic legătura sufletească *e trebuie
ei aa prefăcut în praf şi cenuşă, în ţările cu cari se New Yoik, unde-s profesorii cei mai distinşi ai ad să ne înfrăţească pe toţi cei foşti ieri subjugaţi, iar
războia. Urmarea a fost că Franţa şi-a împins o ventiştilor, să se facă un predicator cum se cade, ca azi neatârnaţi.
oaste in ţinutul Ruhr, bogat în cărbuni şi fabrici, ai să nu mai fie nevoie sâ vie alţi hamisiţi (pardon pre­ Dacă viaţa de odinioară ne-a îndepărtat frate
Germaniei. Nemţii s’au burzuluit râu — cum am ară­ dicatori). De bună samă nu-i va părea râu Sfinţiei- de frate, astăzi însâ e de datoria noastră sâ ne pri-
tat şi’n numâiul trecut al ziarului nostru — când au Sale, că acolo va fi mai bine plătit decât la Fond, că lejim apropierea prin orice mijloace, chiar când a-
văzut că soldaţii francezi înarmaţi cum trebuia, măr­ fondurile jidoveşti din Londra, N ew -Yoik etc., înfiin­ cestea ar cere oarecari sforţări.
şăluiau falnici pe pământul Germaniei. ţate pentru acest scop, sunt mi se pare cu mult mai Şi tocmai noi nu facem altceva decât să reve­
Mulţi civili au apucat-o la sănătoasa, deoarece mari Lucrul de căpitenie e să facă cursul şi pentru nim ia firul vremii depănat de marele Ştefan şi de­
ei credeau că Francezii se vor purta în Ruhr aşa, aceasta trebuie sprijinit de Fond, dară, aice-i aici, mi şirat prin vitregia tim purilor!...
cum s’au purtat armatele germane în Franţa, Be gia se pare că şi Fondul n’are bani. Baaa! pardon, ar tre­ Închegarea noastră naţională în cea mai desă­
şi România. Atâta că Francezii sunt oameni de omenie,' bui să fie, da ştiu eu că milioanele cele multe s’au vârşită etniiate naţională românească nn va pleca
nu ca Nem ţii; n’au stricat nimârui nici un t r de j dus dracului cu Austria împreună; ce are a face în­ Jecât dela noi şi se va sfârşi tot prin noi.
păr, pentrucă ei n’au venit cu razboiu asupra G e r-! să, banii curg batuc de pe păduri, căci doară firmele Am apelat la frumoasa Bucovină ptntru că aici
maniei. Au venit în ţinutul Ruhr ca să aibă măcar ceva Bucovina şi Anhauch plătesc şi acuma câte 8— 12 lei sunt Românii cari nu şi-au uitat obârşia, nici chiar sub
în mâni din avutul Germanilor, care au de plătit peste pentru 1 fm. de butuci. Ar trebui să se introducă cea mai nemiloasă stăpânire şi împilare străină, do­
tot la 120 miliarde, au plătit însâ doar 12 miliarde, peste tot gospodării exemplare ca la Fond, nu cum vedind aceasta prin păstrarea neştirbită a patrimo­
înţelege oricine ca purtarea Germaniei n’a fost deloc vând astăzi pe la cei calici, atât Fondul cât şi co niului strămoşesc: portul românesc.
pe pofta Franţei, care cere sâ i se plătească, pentrucă muneie, cu preţuri de batjocură de câte 160—200 lei încredinţaţi că glasul nostru, al celei mai sin-
şi ea-i datoare. Germania în loc să se mai moaie, ea şi mai bine fesmetrui- : cere redeşteptări naţionale, va fi auzit, vă rămânem
încă mai rău se proţăpeşte, spunând pe şleau că nu Dar sâ mă întorc iarăşi la po-ăiţii mei. De sunt adânc mulţumitori pent u realizarea ce îri mare parte
va plaţi reparaţiunile. buni sau răi, îi va judeca D-zeu. Una ştiu şi văd că js ’a făcut, se face şi se va face prin fiii Bucovinei.
America şi Anglia nu s’au împotrivit la ocupa­ sunt oameni hsrnici şi răspândesc în toata lumea mii Silviu Bârgăuanu,
rea regiunei Ruhr de către Franţa. Italia ar fi gata să de ziare şi broşuri, în care fac propagandă uriaşa, Directorul Şcoalei Normale din Soroca
întrebuinţeze toate puterile ei, spre a aduce o împă­ pe când preuţimea noastră, in frunte cu putregaiul
• • • •■
care între Franţa şi Germania. Vom vedea dacă va din Cernăuţi, aşteaptă cu mânile în sân sâ mai mo^ră
isbuti planul de împăcare al Italiei.

NW„Síiül BieiTlíir
câte unul, ca să mai aibă de unde încasa cel puţin
Muncitorii dm fabricile germane fac tot felul de câte 5—600 lei. Altfel habar de grijă.
greutăţi, ca Francezii să nu se aleagă cu folos mare.
Stăpânirea din Berlin a îndemnat pe bâiaşii germani Cu Stimă. Un creştin din sat.

în schimb ne vorbesc şi astăzi o mulţime de hâ tii ajutat nimic Printre cei cari slăveau vitejia iui Şte­
F Q 1Ţ A — — vechi, scrisori şi documente, ce se păstrează în arhi­ fan era şi Papa dela Roma (Râm), capui bisertcei
vele (bibliotecile de scrisori, mărturii vechi) din atâtea catolice.

Românii şi Turcii oraşe mari din Rusia, Ucraina, Polonia, Ungaria, Aus- j
tria şi chiar din italia şi Franţa.
După lupta dela Podul-Inalt, unde Ştefan bi­
* ruise o oştire de 120 mii Turci numai cu 40 mii de’
Europa întreagă, unde erau neamuri mai mari la Moldoveni, ei trimise ştire în toată lumea despre iz­
Se ştie că împărăţia turcească, care azi are trun­
număr, stăpâniri mai vechi şi mai puternice, se minu j
chiul in Asia a câutat sâ puie stăpânire şi pe o parte
nau de isprăvile iui Ştefan şi ale Moldovenilor săi pu- i bânda sa, scriind printre altele: «Invinsu-i-am şi i-am
a Europei creştine. Cu sabie şi foc Sultanii turceşti au
ţini la număr faţă de potopul turcesc. Toţi se închi- i pus sub picioarele noâstje şi pe toţi i am supus cu
întrat în ţâri creştine ca Bulgaria, Serbia, Muntenia,
nau în faţa vitejiei, înţelepciunii, dibăciei şi răbdării tăişul săbiei, pentru care lucru Dumnezeu fie lăudat.
Moldova, Ungaria şi într’o vreme au fost ajuns sub
sale de mucenic. Căci n’a fost glumă ca o mână de Turcul necredincios voind sâ cuprindă aceasta poartă
zidurile Vienei, capitala Austriei.
Se îngrozise întreaga creştinătate din asfinţitul oameni sâ ţie piept furtunei turceşti atât amar de ani! a creştinătăţii, să întâmpină în ţara noistră şi dacă
Europei de îndrăzneala acestor păgâni, duşmani ai Vestitul Şah (împărat) al Persiei, Uzum-Hissan, aceasta poartă ar fi pie; d dă de mine, toată creştină­
auzind de vitrjiile lui Ştefan ii trimise soli, ca să lege tatea ar fi ameninţată. Noi făgăduim pe credinţa noas­
Crucei, cari prigoneau pe orice creştin. tră cea creştinească s i stăm cu capul nostru şi sâ
Multe împărăţii şi multe neamuri au încercat sâ cu el tovărăşie de arme împotriva Turcilor, cari, fiind luptăm până la soarte pentru creştinătate».
oprească în cale nâvala Turcilor îndrăzneţi, viteji şi vecini şi cu împărăţia lai, nu-l lăsau în pace La 1459
Şi acum ajutorul cerut de viteazul Ştefan n’a
sălbateci Ia fire, Dar puţini au izbândit ceva. In tie a - acest împărat îi trimise lui Ştefan, la Suceava, şi o
scrisoare printr’un sol, în care îl ruga pe acesta să venit, acesta pe patul de moarte a sfătuit pe urmaşul
ceste neamuri, cari au apărat creştinătatea cu sângele
sau Bogjan, să se înţeleagă cu T u rc u l: «socotind de
lor, süniem şi noi Românii. Şi dintre Domnii noştri* puie cuvânt pe iângă împăraţii şi craii apusului, ca
sâ se unească cu toţii înpotriva turcilor. cât toţi mai puternic pre Turc şi mai înţelept, au
cel mai viteaz, mai norocos, a fost Ştefan cel Mare,}
«Este dar trebuinţă, scria Uzum, să daî de ştire dat învăţătură, sâ se închine Turcului».
voevodui Moldovei, care a stăpânit dela anul 1457 şi
până la 1504. Din cei 47 ani de domnie luminata, în- 1 despre aceasta marilor domnitori creştini şi să-i în­ Şi de atunci au început zile grele şi mâhnite
ţeleaptâ şi vitează, Ştefan a jertfit pentru războiul cu credinţezi despre hotârîrea noastră şi sâ-i juri să se nu numai pentru Moldova, dar şi pentru celelalte
Turcii nu mai puţin de 19 a n i! gătească şi să-şi scoată oştile şi să le întocmească împăraţii creştine, cari fie din răutate, fie din nepri­
Despre vrednicia lui Ştefan în aceste războaie ia un Ioc şl să se unească împreună şl să vie împo­ cepere sau invidie n’au ajutat pe Ştefan la timp.
ne-ar putea povesti, dacă ar avea glas omenesc, Nis­ triva lui Osman (Turcului), ca buni prieteni ai noştri, Dar tot R »manilor le-a fost scris să ajute ia
trul, Prutul, S'retul, Bârladul, Dunărea şi alte râuri, din acea parte d n Europa». răpunerea şi izgonirea Turcilor din Európa.
cari au înghiţit zeci şi sute de mii de ostaşi turci; Ştef m trimise soli pela împăraţii şi craii apusului Căci marele Domn Carol 1 a bătut pe Tufei
ar Putea povesti codrii Moldovei şi cetăţile sale Hotin, îndemn^ndu-i la luptă sau rugându i să-i deie cel pu­ la Pjevna in 1877, izgonindu-i pentru totdeauna dela
Soroca, Tighina, Akerman, Chilia şi altele. Dar daca ţin ajutor. In schimb nu a primit de la ei alt sprijin D inare şi desrobind pe B ulgiri şi tot cu ajutorul
nceste nu pot să mărturisească pentru vitejia lui Ştefan, decât cuvinte de laudă şi îmbărbătare, cari nu i-au lui in 1913 au fost împinşi Turcit până aproape de