ANUL 1. — No. 42. 20 BANI NUMĂRUL DUMINECA, 3 IULIE, 1 9 0 5 .

A P A R E ODATĂ PE S Ă P T Ă M Â N A
ABONAMENTE
Pe un an 10 tei
ANUNŢURILE SE PRIMESC DUPfSvOIALi"
Şase luni j „ G. R A N E T T I - N. D. Ţ A R A N U ADRESA
PLATA ABONAMENTULUI ÎNAINTE 1
Revista „FURNICA' Bucureşti

Desen de ISER.

mai^^^^t^tSt^t^'^
Crede, l ca don B a s i l ^ ^
Publicăm a z î p o r t r e t luî D o Ba,ilio Epuresxn, bărbatul nostru de Stat cel'
&

* — - "*
ş t i
 PREDAREA LUI „POTEMKIN"
S'a isprăvit şi cu «Potemkin», va­
porul acesta fantomă care, dacă n'a-
vea provizii pentru el, a furnizat însă
timp de o săptămînă hrana gazetelor
noastre, sute de tone de articole de
sensaţie, interviewurî, telegrame de
la «corespondentul nostru», «trimisul
nostru special» sau chiar «directorul
nostru».
Dacă «Potemkin», ca şi Ginta La­
tină a luî Alexandri, ar fi chemat «în
ziua cea de judecată» şi ar fi între­
bat de Domnul Sfînt «ce aî făcut pe
acest pămînt», adică maî bine zis pe
această mare, el ar saluta de sigur
maî întîiu pe Amiralul Suprem a l O -
menireî printr'o salvă de tunuri oar-
be şi ar răspunde apoi :
O Bnje, pe Marea Neagră cît am stat
Am trădat, am prădat şi m'am predat!
Dar este foarte puţin probabil că
«Potemkin» va fi citat înaintea Atot­
puternicului Judecător, la o aseme­
nea favoare pot rîvni cel mult ba­
loanele, iar nu vechiculele de apă
sau de uscat cari nu pot sbura prin
nori pînă la cerescul tribunal.
Aşa fiind, cazul luî «Potemkin» se
judecă de către opinia publică te
restră.
întreaga Presă, întemeindu-se între
alte argumente, pe părerea autorisată
a d-luî P. Missir, profesor de drept in­
ternaţional, a taxat pe marinarii d e
pe «Potemkin», de «criminali/o//7/t7».
Singur d. Al. G. Florescu, fost se­
cretar general al ministerului de ex -
terne şi actual şi viitor abonat al
«Furniceî», calitate care compensea­
ză pe cea-l'altă, singur d sa a făcut
opinie separată care n'o să maî ră-
mîie separată de oare-ce declarăm că
ne asociem şi noi la ea.
Autorul acestuî articol a avut plă­
cerea, acum vr'o 1 2 anî, să moţăe sau
să citească romane franţuzeşti, timp
un an de zile, în orele de curs ale
d luî Valerian Urseanu, profesor la
Universitate. Deci, socotim, că nu
suntem tocmaî indicaţi a discuta de
la înălţimea erudiţiuneî noastre în
materie de Drept internaţional
Ne vom spune, însă, părerea în
numele Bunului Simţ, ştiinţă grea
care nu se învaţă de cît la marea
şcoală a lumeî, ştiinţă pe care mulţi
savanţi aî noştri o ignorează, dar pe
care «Furnica» a reprezentate) tot
d'a una cu. demnitate.
Or fi. poate printre cei cSoo de ma­
rinari de pe «Potemkin», cîte-va is­
coade socialiste, nu î maî puţin ade
vărat însă, că aproape unanimitatea
lor habar n'aii de revoluţia ce fră-
mîntă în acest moment Rusia.
Dovadă : toate ştirile telegrafice au
arătat că corpul ucisului Omelciuk,
exhibat în portul Odesa, a fost înve
lit într'un steag al Sfintei Ecaterina
pe care staţi scrise aceste cuvinte cu
litere m a r i : «Za borji /». P e Romî
neşte : «Pentru borş /».
Să recunoască eminentul nostru a-
mic d. Missir că, cu toată bună-voinţa,
borşul rusesc introdus şi la noi în
Capitală de Lukianof, ori cît de ex­
celent ar fi, maî ales cînd e cu smîn-
tînă, nu poate constitui idealul unei
revoluţiunî. Cînd bucătăreasa mea îmi
aduce în castron o ciorbă proastă sau
în care pluteşte o şuviţă din frumo­
sul ei păr bălaiu, îi trag o palmă, o
daţi afară, ori o înjur.
Fapta mea e o brutalitate scuzabilă
poate, dar în nici un caz destituirea,
înjurătura sau palma acordată de mine
bucătăresei nu poate fi calificată de
revoluţiune. Cel mult o revoluţiune
se petrece în stomacul meu care a
înghiţit borşul rău gătit.
Atunci, nu înţeleg pentru ce au
fost taxaţi de «criminali politici» ma­
rinarii de pe «Potemkin». Poate pen­
tru că în politică se mănîncă de obi-
ceiu mult borş ? Să ne răspundă d.
Missir.
Altă probă că marinarii Ruşi habar
n'aveau de revoluţie, este apelul a-
dresat de ei camarazilor de pe alte
vapoare în care le spunea aproape
textual: «Fraţilor ! Russia slobodenie !
Noi am dobîndit libertatea, amscăpat
de ofiţeri !» Care va să zică, concep-
ţiunea lor despre libertatea Rusiei se
reducea la idealul ca soldaţii să nu
maî aibă ofiţeri, elevii profesori, co
piştiî—şefî de birou, vizitii—stăpînî,
etc. Este ăsta un principiu politic care
poate fi înscris pe drapelul unei re­
voluţiunî, domnule Missir ?
Dacă însă ni se pare neexplicabilă
opiniunea unui specialist distins ca
d. Missir, părerea Presei Romîne nu
ne miră de loc. In tot-d'a-una con­
fraţii noştri serioşi de la ziarele co-
tidiane au fost sentimentali si urna-
mtarî în acest mod. Din Pipa ei au
făcut un erou, dintr'un arendaş care
şi-a asasinat nevasta aii făcut o figură
simpatică, iar pe m?.dam Smara o
răsfaţă zilnic cu epitetul de «talentata
noastră scriitoare».
Dar, să nu maî lungim vorba; bine
că s'a sfîrşit cu vaporul «Potemkin».
Norocul nostru a fost în această oca­
zie un admirabil ministru de ex'erne,
care ne-a evitat umilinţa de a fi pră­
pădiţi de «Potemkin» fără a-î putea
ţine piept, nici în glumă, cu întreaga
aşa zisa noastră flotă de războiţi. A
prinde cu forţa, întrebuinţînd vasul
nostru «Elisabetha», pe «Potemkin»,
ar fi tot aşa de serios ca fapta unuia
care s'ar aşeza pe ţărm cu un peş
tişor în vîrful unei undiţe ca să pes­
cuiască o balenă.
Dar e întrebarea a c u m : ce trebue
să facem cu «Potemkin» ? Guvernul
a găsit cu cale să'l înapoieze Rusiei.
Protestăm ! Trebuia să'l luăm noi,
domnule! Cînd maî dăm peste aşa
chilipir ? O să se obiecteze că nu a-
veam ce să-î dăm de mîncare, pen­
tru că acest căpcăun înghite nu ştiu
cîte vagoane de cărbuni pe z i ; o să
se obiecteze că nu aveam unde să'l
ţinem, de oare-ce matahala nu încape
în portul Constanţa unde-î prea pu­
ţină apă pentru el. Fie ! Totuşi
J
trebuia să nu l dăm înapoi muscalilor.
Ce am fi făcut cu el ? L'am fi vîndut
orî l'am fi pus amanet la nemţi sau
englezi. In tot cazul, guvernul era
dator să tragă un mic profit din a-
ceastă daraveră.
Măcar o remiză să obţinem de la
R u ş i ! Găseşti pe stradă rătăcit o sim­
plă javră de căţel perdut şi tot ţi se cu­
vine o «bună recompensă» dacă'l a-
ducî la domiciliul stâpînuluî; dar mi-te
cogeamite vaporul care costă atîtea
milioane de r u b l e ! Dacă nu vrea
Rusia să ne dea nici un comision,
maî bine trimeteam pe «Potemkin»
prin poştă japonezilor, de cît să'l dăm
gratis colosului de la Nord !
Aceasta este soluţiunea patriotică
pe care «Furnica» speră că d. general
JakLahovary, ministrul de externe, o
va sprijini energic.
Domnule ministru, d ta ştii de la
poker ce amarnice sunt cacialmalele.
Ei bine ! sosise momentul ca să ne
răzbunăm de cacialmaua ce ni s'a
tras cu Basarabia ! Aî zis însă «passe»
şi n'aî profitat de ocazie.
De cît să'l fi restituit pe «Potem­
kin», maî bine '1 transformam în ma­
gazie de cereale sau în cotineaţă de
găini ! Atîta gheşeft să fi făcut măcar
şi noi cu Europa, că destul ne jumu­
lesc nemţii şi alte naţii.
Am ZIS. Tarascon,
RESTUL
Cînd chemi la plată în berărie
Şi te trădează vorba sau gestul
Că eşti cam «nembru»,ades, se ştie
Că talul uită să'ţî maî dea restul.
Unora toba le bate 'n tindă,
Vin portăreii, vin, cu protestul
Adio scule, dulap, oglindă...
D e ce ? Uitară s'achite restul.
Se leag 'un fante d'a ta cucoană,
Tu-î arzi doar una,faci pe modestul;
Cînd să-î dai alta, 0 ia la goană
Şi'n grabă uită să'ţî ceară restul.
Tratezi pe unul, să-î zic Mitică,
II ştiţi : glumeţul şi indigestul ;
La urmă sigur c'o să vă zică :
— Plăteşti tot dragă ? Plătesc eu
[restul !
Iubita'ţî rece stă'n nepăsare,
La foc rezistă ca şi asbestul,
'Ţi-a dat arvună o sărutare,
Dar nu te saturî pîn 'nu'ţî dă restul.

Ies dă cuvîntu-î că la putere

Va face multe, dar manifestul
Piere întocmai cum fumul piere;
Şi-a dat cuvîntul, dar nu dă restul.

Arunci pe soacra'ţî prin geam, şi

[t>asta,
Precum balonul 'şî-asvîrlă lestul,
Şi-î strigi privindu'ţî galeş nevasta :
— A h , mamă soacră, vin de'ţî ia
[restul !
Cyrano.

— Dimizeule !... acesta-î Gligora.ş Ventura !

PROPUNEREA D-LUI POPESCU ajungă aşa ceva la cap. Mal întîî, în­ C Î N T E C E DE MODĂ NOUĂ
ţelegi, numărul trotuarelor fiind reduse
D. Popescu şi d. Vasilescu, cetăţeni la jumătate, mături jumătate din mă­
turători ; reduci jumătate din cheltue- 1
de la marginea oraşului şi alegători co­
legiul al doilea, întîlnindu-se mal acum lile cu cumpărarea pavajului ; reduci Fericirea 'i mîndra fată
cîte-va zile, d. Popescu întreabă : toate felinarele de pe partea stingă ; re­ De toţi muritori curtată,
— Nene Vasilescu, ce mal ala bala?... duci jumătate din vardiştl, eţetera, e- Jupe scurte, pas uşor,
Q U politica cum o duci ? ţetera, eţetera ; reduci jumătate din
consilierii comunali ; reduci jumătate Trece pururea în sbor.
— Tocmai asta voiam să te întreb şi Descîntat din leagăn eşti,
eu, neică Popescule. Pe la noi nu se din funcţionarii primăriei, eţetera, eţe­
tera, eţetera ; reduci un ajutor de pri­ Să n-o vezi şi s-o iubeşti.
aude nimic.
— Nu s'aude pentru că stal departe. mar—pe «primnl ajutor», pentru că e
— Nene Popescule, dar par'că stăm mal în faţă ; reduci jumătate din leafa Tine inima curată
pe aceeaşi stradă ! primarului... Ca să vie mîndra fată,
— Ce are aface ! Tu stal la dracu... — Dar ce-o să zică tat'sii? Pentru clipa fericirii
la numărul 140, şi eu domiciliez la 91. — Ce-al tu cu tat'su. Dacă o vrea Arde candela iubirii!...
— Bine, bre omule, dar casele noas­ ca fivi-său să ia mal mult, să'I dea el,
tre sunt faţă în faţă : a ta e pe dreapta, că are de unde. Cum zisei: reduci ju­ II
număr cu soţ; a mea e pe stînga, nu­ mătate din leafa primarului, eţetera,
măr fără soţ. Cum spui atunci că eu eţetera, eţetera ; şi mal la urmă de tot,
reduci jumătate din budgetul Capitalei Viaţa-i chiar o soacră mare,
stau la dracu ? Veşnic dă şi veşnic n-are,
— Nene Vasilescule, regret cu părere Bucureşti. Şi toate aste economii nu­
mai dacă se suprimă un trotuar la fie­ Dă-i cu rîs şi dă-i cu glume,
de rău, dar mi se pare că al uitat scă­
derea. Tu nu vezi că de la casa mea, care stradă ! Are ea destule sume;
a nouă zeci şi una, şi pînă la casa ta, — Apoi dacă e aşa cum spui, vere Bucurii şi năluciri,
care e a suta patru-zecî, tu nu faci so­ Popescule, hal să mergem la Primărie Zestrea mîndriî fericiri...
coteala că trebueşte să fie altele patru­ ca s'o propunem.
zeci şi nouă ? — Tîrziu, nene Vasilescule... clopo- Cu musteafa răsucită
— O fi cum zici... dar nu-î aşa. Pe taro ! cum zic fraţii noştri italieni (pro­ Şi cu faţa spilcuită,
partea stingă casele sunt mai rare ; pe babil că a voit să spue : tropo tardo.)
Tu nu ştii că ăia s'a dusără; că în cu- Sclivisit şi zîmbitor;
dreapta fiind mal dese, iată pentru ce Să fii pururi peţitor...
stăm faţă în faţă. rînd avem iar alegeri?
— Ce spui! Dar dacă muţi casele de — Va să zică, iar o să ne cheme
«ixpresiunea Capitalei»,' «crierul ţă- III
pe partea mea, pe cele fără soţ, ca să
vie la număr cu cele de pe partea ta, reî»
nuraerile cu soţ, atunci nu te duci la — Eţetera, eţetera, eţetera ! La^ă-I Dacă-i viaţa tragedie
dracu cu 140 al tău ? să ne mai cheme şi aşa, nene Vasi­ Schimb o tu în comedie,
— Hăăă... Popescule, şi tu ! Dar lescule, că destul că după alegeri d. Pune roşu pe obraz,
unde al văzut tu, mă, străzi numai cu comisar din tgherlan puturos» nu ne Cîntă, rîzî şi fii cu haz.
un singur rînd de case, numai cu un mai scoate. Iată eii: do!... sol!... mi! la!
trotuar ? D. Popescu, zărind pe partea cea- Viaţa mi-i un tra, la, la...!
— Şi dacă n'am văzut, ce, nu trebue l'altă un prieten, îş' ia ziua bună de Jllmi I'iiison.
să fie?... Ba încă cum nu!... Vezi tu, la d. Vasilescu, porneşte grăbit ca să
mă Vasilescule, d'aia comuna merge expue şi lui «propunerea» cu suprima­
prost, d'aia n'are nici odată parale cînd rea unul trotuar.
Nae 1). Ţ â r a n u .
îl cerem şi noi cîte ceva. De ce să pue
casele pe două şiruri, de ce să îngri­ UNEI V Ă D U V E
jească do două trotuare, cînd clădirile
ar putea fi aşezate pe un singur rînd, Cu ocasia sezonului de vară, revista Plîngea nemîngîiată tare,
cu un singur trotuar ? Iţi dai tu seama «Furnica» face abonamente cu numă­ Cu lungi şi groaznice suspine;
de imensa economie ce se face cu asta?... Dar, nu ştiu cum, din întîmplare,
Nu, Vasilescule, nu ! Tu stal tocmai rul (20 bani) plătit înainte şi în mărci Plîngea... maî mult pe lingă mine...
la 140 ; tu stal prea departe ca să'ţl poştale. Causticus

— ... Şi ţiî aşa de mult la cîine ?
— Afară de tine, e singurul dobitoc ce iubesc.
CÎND Al VENIT, Ţ I G A N E ?
I-am făcut cunoştinţa la Paris, unde,
cu alţi şease, cînta în marele res­
taurant la modă Maxim's.
Mitache, puiu de faraon acuma îmbă-
trînit, e născut şi crescut în Romînia.
După marea expoziţie de la 1889, en-
tusiasmat de succesele lăutarilor ro-
mînî, cari împreună cu muscalagiul Di-
nicu atrăgeau mii de vizitatori la cir­
ciuma lui Iordache, Mitache formează
un taraf, pleacă să vadă şi el Turnul
lui Sdraifel. Se săturase bietul om de
a mai colinda nopţi întregi cu vioara
ascunsă sub pulpana hainei, «cîntînd
de dor» la urechea beţivilor, de cele
mai multe ori încasînd bătae în loc
de bani.
L'am găsit în frac ; la spatele lui,
îmbrac iţi ţărăneşte peste cămăşi cu
gulerul, pieptul şi manşetele bine scro­
O CONSTATARE
bite, cu o panglică lată, tricoloră, «în
bandulieră» pe piept, restul orchestrei,
îl acompaniau din viori, bas, ţambal şi
naiu.
Mai după fie care cîntec, inaître Mi-
taş cum îi ziceau franţuzii — primia un
napoleon de la vr'un chefliu, cu rugă­
mintea de-a'î cînta cîntecul poruncit.
La ora unu din noapte, Mitache lua
jumălate din bandă, se ducea să cînte
la restaurantul Place Blanche ; cei l'alţi
rămîneau locului, pînă la ziuă, făcînd
pe cocote să danţeze în sunetel vio­
rilor lor.
— Eşti mulţumit ? l-am întrebat eu
odată, de formă.
Mitache, fără să fi pierdut nimic din
accentul gutural nelipsit rasei lui, mi-a
răspuns pe romîneşte :
— Cum nu, d-le. Franţuzii ăştia se
joacă cu aurul : îi cînţi un cîntec, îţi
dă un pol. La noi cînd îţi dedea o băn­
cuţă, mai întîi te înjura de 5 franci.
1905
— In alte ţări nu ai mai fost?
Ba am fost şi la Londra : am cîn-
tatără la Alexandra Parck o vară în­
treagă. Dar nu mi-a plăcut : prea sunt
nemţi ingleji ăştia ! Să nu zic vorbă
rea, dar sunt oameni b u n i : cînd am
plecatără, d'abia a voit să ite lase. Ne-
a dat bacşiş! la toţi ; mie mi-a dat şi
o decoraţie.
Mitache bagă mâna în buzunarul din
năuntru al redingotei, scoate şi 'mi dă
o carte de vizită.
— Uite, citeşte şi d-ta.
Pe cartea de vizită era scris :
MiTACHE
Fournisseur de musique de la Cour
Roijale d'Angleterre.
Cînd am plecat spre Bucureşti, i-am
spus lui Mitache:
— Nu ţi-e dor de ţară ?... Zici că
sunt opt ani de cînd n'ai văzut-o.

Asta s'a întîmplat la 1897.
— Cum nu, d-le ; dar unde poţi lipsi
o zi. Odată şi odată tot am să viii eu.
Ne-am despărţit urîndu-ne «la re­
vedere» .
* ocazia sa văd furnicile mergînd pe dînsul în
Sunt 3-4 ani de atunci— anul exact
nu mi'l aduc aminte. Veneam repede
pe calea Victoriei, cînd pe trotuarul din
faţa «Independenţei» dau de Mitache
—im Mitache spilcuit, subţire şi fragil
ca un diplomat de la Nord.
— Mitache!... Ce mai faci Mitache?
Mitache se uită la mine speriat—cio­
cul îi tremură ; mă întreabă sfios :
— Cum !... d-ta nu'mi zici ca ăilalţi?
— Ce, ţi-ai schimbat numele ?
— Crezi că eu ştiu?., nici eu n u m a i
ştiu cum mă cheamă. Cînd am luat
trenul încoa, prin toate ţările pe unde
am trecut, pe la toate staţiile în care
m'am oprit, cei cari mă cunoşteau, şi
numai oameni de ispravă, mă arătau
cu degetul, spunînd la toţi: «Uite Mi­
tache, marele artist de la Paris.» Şi
fie-care se întrecea ca să mă cunoască
şi să mă invite ca să iau ceva cu el.
Cum am sosit însă la Predeal, ăla care
revizueşte bagajele s'a răstit la mine :
«Mă ţigane, n'aladus ceva de ciordit?».
Eu m'am supărat şi am început să fac
gălăgie — «Pe mine mă chiamă Mi­
tache şi sunt artist violonist» Ţi-al gă­
sit ! Aia cari se strînseseră împrejur au
început şi mal r ă u : unii cîrîiau, alţii
strigau în gura mare : «A dracului
cioară, cum s'a umflat în pene I J
Şi tot aşa d-le, de o lună de zile de
cînd am intrat pe la Predeal, orl-cine
mă întîlneşte mă întreabă din două una :
Ce mal faci cioară? sau :—Cînd aî ve­
nit ţigane? Uite aşa... par'că nicin'aşl
avea nume, par'că aş fi vagabond ! A-
poi ţară e asta ? Mal rău ca ţiganii !
Noroc că. poimîine isprăvesc treburile
şi plec. Şi dacă mă veţi mai prinde pe
aicea, al dracului să fiu, să'ml ples­
CELE CARE NU PLEC LA BĂI.
nească ochii din cap, praful şi ţarina
să se aleagă de copiii mei ! Nu mal viii
măcar de ştiu bine că mă împuşcă !
Şi mi se pare că s'a ţinut de vorbă.
Kăiţă l d i o t u
D'ALE CONDEIULUI ORGANIC
Am mai vorbit într'uuul din numerele
trecute de ziarul «Coroana de otel» de
la Piteşti.
In ultimu-î număr această valoroasă
«Coroană de Spanac» mai scrie între
altele sub iscălitura d-Iuî G. Drăghcscu :
«Aşa dar rugăm pe D-l Coandă ca să-.şî
păstreze gura căci altminterea vom seri cu
regulamentul organic. Te rog încă odată să
nu maî abuzezi de numele meu că te voiu
pune la respect cu condeiul organic noî nu
facem politică ca să ajungem ministeî de fi­
nanţe, că nu ştim linia verticală spre buzu­
nar ca D-ta».
Acelaş condeiu organic publică urmă­
torul «act de mulţumire» :
«Societatea veteranilor «Coroana de Oţel»
din Piteşti după cum suntem informaţi ca­
la apelul făcut de societate şi la adresa tri-
measă şefilor de regimente gradele inferioare
şi superioare a prmit cu cea maî distinsă
dragoste cînd au auzit de ridicarea unei sta­
tui în formă de piramidă în amintirea eroi­
lor căzuţi pe cîmpul de luptă s'aii grăbitără
de a da micile lor ofrande iată dar oameni
cu durere a comis un act umanitar, societa­
tea le aduce viile mulţumiri cacî s'au grăbi­
tără pentru dragostea şi iubirea lor ce iau
dat'o moşilor lor eroi. In urmă vom publica
numele şi pronumele gradelor inferioare şi
superioare».
Ce-o fi zicînd societatea veterinarilor
de societatea veteranilor ?
In sfîrşit, cel de la «Coroana de o-
ţel» «s'aii grăbitără» să dea şi «Furni-
cei» un răspuns punînd-o la respect cu
condeiul organic.
Reproducem, fără a îndrăzni să mai
facem comentarii :
«Citim în ziarul Furnica de Duminică 5
Iunie a. c. maî multe articole trase din zia­
rul Coroana de Oţel !a sfîrşit pronunţă cu-
vîntul Coroana de spanac întrebăm pe acel
rîta sau panglicar din tîrgul moşilor de la
muzeul lui braon cunoaşte el cu ce sudoare
sa cîştigat coroana de oţel la 1877 am avut
escursiunea ce am făcut în munţii Argeşului
lunî 23 Maiu miam pus în gind ca la întoar­
cere să mă duelez cu furnicile de la Ar­
geş şi găsind arma de duel am găsit un stuf
cu pae spre a face duel cu furnica, dar ce
să vezî, că furnica de la argeş a dispărut, nu
e vorbă că D-l Lessel a avut ţuică, vin şi
bere prea multă dîndu-î furnici coraj, dar ce
sâ zicî bietul om deduse de trai».
&:
0 LICITAŢIE ILICITĂ LA CRAMA
Vinul vechiu ajunse eftin,
Dai pe sticlă-un gologan,
Dar să nu spuneţi la nimeni...
Oh, aman, aman, aman !
Chir Coslică Gîrleşteanu
Lut Păun îî e duşman,
In cartel la vin sunt însă ..
Oh, aman, aman, aman !
Poţi să cumperi pe nimica
Un covor de Ispahan,
Dacă eşti discret şi meşter...
Oh, aman, aman, aman !
• • u r a 1 urnei
SFAT
Unui p r i e t e n
Aud că ţi-a murit intoxicat băiatul.
Mă ştii că'ţî sunt prieten, ascultă-mî te rog
sfatul.
De vrei să vezî copiii umplîndu-ţî bătătura,
Opreşte-ţî te rog, soacra, să le sărute gura
S. A. Conta
 ZDRASTE GOSPODIN!
CANŢONETA TRAGI-COMICĂ

Un marinar de pe Potemkin, cu barba mare în neregulă, cu hainele zdrenţuite,

intră repede 'n scenă salută cu glas tare, ş'apoî face o mişcare ca şi cum ar fi văzut că as­
pectul luî sălbatic sperie publicul.
Zdrasle gospodin !. . Vinovaţii sunt
Au vă speriaţi... Aceî ce ne ţin
Sunt din cn predaţi Şi pe noi în chin,
De pe. Potemkin. De vii în mormînt.
Dincolo de Prut Sclavii apăsaţi
Ne pîndea crunt sbir : De cumpliţi stăpînî
«Pahod na Sibiv», Văd însă 'n Romîrii
Sau moartea prin Knut. Un popor de fraţi.
L bertatea vot Scumpul soare al
Ne-aţi redat-o aici ; Sfintei neatîrnări
Ne-ali salvat, amici, Răsări-va 'n zări
Ca şi în război. Şi pentru muscal.
Atuncî, sabia Recunoscător,
Voastră ne-a scăjiat, El nu va uita,
Şi'n schimb 9 V'au furat Romîn, fapta ta,
Basarabia ! Mîna'ţi d'ajutor.
Sărmanul mujic, Eu smerit mă 'nchin,
Poporul robit, Te blagoslovesc
El nu v'a greşit Norod Romînesc...
Vouă cu nimic. Zdraste gospodin !

In tot timpul cît a recitat aceste versuri clavirul cîntă pianissimo «Boje Tarea h r e a n b
Apoî pianul tace, mar narul continuă să reciteze :

Caraşol! Prinseră acuma gust să stau cu vot de vorbă,

Năpristan să spun povestea... Inceputu-Î dintr'o... ciorbă !
Dar o laud, zău, zicîndu-î ciorbă scîrnavei fierturi,
Ca ' n gamele ne puse cîte-o litră de lături.
Amiralului, ce papă pandişpan în loc de pîine,
Ne-arn jelit. El ne ucise un tovarăş ca p'un cîine.
Pentr'o ciorbă o fost totul la 'nceput, şi Potemkin
De atuncea pribegit-a, priponit, spre ţărm strein.
Niet cărbuni, niet femeiuşchî, niet rachiu, niet tabacioc.'
Aveam praf de puşcă,—însă nu-î bun de mîncat de loc.
Rătăcirăm multă vreme doar talaz şi boit 'albastră
Boje, Boje! ce rol mare joac'o ciorbă 'n viaţa noastră '.

Cîntă cupletele de maî la vale pe o arie potrivită, de preferinţă una rusească, acom­
paniat de piano.

Multe căsnicii se ceartă Pătimind par'câ d'o boală,

Şi chiar la divorţ devin
Pentr'o ciorbă cam prost
Ciorbă ă la Potemkin.
Cîti în viaţă nu s'aruncă
Spre un strălucit destin
Şi la urmă, vai, mănîncă
Borş, ca noi pe Potemkin,
Mulţi discursuri astăzi ţin ;
fiartă, Ce discursuri"? Zeamă goală !
Ciorbă ă la Potemkin !
Şi'n sfîrşit încă o vorbă :
De eşti om, cu cap deplin.
Să nu intri'n orice ce ciorbă,
Că păţeşti ca Potemkin !

Clavirul încetează ; marinarul urmează să recite :

De recomandat cocoanelor cari toată ziua Uite, cînt cu voioşie şi sunt fericii fiind-că
umblă haimana şi nici nu au slujnică pentru
ca să le păzească copiii. Bogdaproste 's ca acasă şi... am votkă na turbinka.
La Odesa nici odată jur că n'o să maî mă dac.
St iu aicea, d'aş ajunge chiar muscal ca cauciuc .'
'Şi spre-a dovedi că'mi sburda sufletul d'atît noroc,
BALNEARE Jconuşcă o sa joace, gospodin, un cazacioc,
Cazacioc precum în stepe altă dată am jucat,
Şi pe vine şi pe spate, şi paşol ca şi nazat.
Doamna. — Doctore, am venit să te rog
a'mî arăta la ce băî să.plec vâra asta.
Doctorul.—De ce boală suferiţi doamnă? Joacă: pianul cîntă căzăceasca. După ce sfîrşe.şte salută iar cu mîna la şapcă:
zdraste gospodin ! Clavirul încheie cu un ultim acord puternic din imnul naţional rusesc.
Doamna.—(cu sfiiciune) Sufer de .. (ulti­
K l r i a k Napadai-jan
mul cuvînt e pronunţat foarte încet).
Doctorul.—In acest caz, Doamnă, se im­
pun băile Mitrasewsky.
 FETE IN CASA» In această exposiţie se vor exhiba
cele mai abracadabrante curiosităţl şti­
inţifice, literare şi artistice în legătură
cu alcoolismul, această însemnată ra­
mură a activităţel noastre naţionale.
Expoziţia «FurnieeI» nu va avea comi­
sar general pe nimeni, cu atît mal pu­
ţin pe d. Dr. Istrate. Suntem contra
comisarilor. Poliţia n'are ce căuta de
cît în localurile ordinare.
S'au luat măsuri ca vizitatorii expo­
ziţiei cari se vor stamba de rîs să fie
îndreptaţi imediat prin reconfortantele
medicamente lichide ale circiumei «Fur­
nieeI» .
Intr'un cuvînt, participarea «Furni­
eeI» la serbările «Cercului Reporterilor»
va transforma Cişmigiul — care pînă
acum e monopolizat de doici, de gar­
dişti şi de amatori de sinucideri,—in­
tr'un adevărat cuib de intelectuali şi
de oameni subţiri.
Cîrciuma «FurnieeI» de la Buturugă
desfide ori-ce concurenţă, căci precum
grăeşte înţelepciunea popoarelor : bu­
turuga mică răstoarnă «Carul... cu bere».
Antreprenorii

CĂLDURA T E C U C I U L U I
«Scutul Tecuciului», ziar naţional li­
beral, se ocupă în articolu-I de fond
semnat de d. Ionel Georgiade cu resol-
varea chestiunel ţărăneşti. D. Geor­
— Tu unde o să petreci vara ? giade se întreabă ce sunt sgomotele
— Pînă acuma nu ştiu bine. Stâpînă-mea a primit maî multe propuneri, dar nici una cari se aud în jurul acestei chestiuni,
serioasă. şi răspunde în modul următor :
— Eu, maşer, o să trebuiască să'î schimb : aî meî vor să rămîe în Bucureşti... şi
cum sănătatea nu'mî permite... «Acele sgomote ce în jurul eî s'aud nu's
decît flutuozităţî de intestine maladive me­
nite a infecta ambiantul, acele sgîrieturî de
hîrtie ce prin ziare vedeţi nu-'s decît expec­
CÂRCIUMA FURNICEI Ar fi destul să spunem atîta, dar vom toraţii ce sibilance pulmonare aruncă spas­
mal spune ceva : modic infectînd atmosfera».
Cum aţi văzut din anunţul ce publi­ In cîrciuma «Furnice!» se va oferi La rîndul nostru întrebăm pe d. Dal-
căm la pagina 11-a, revista «Furnica» distinsei noastre clientele în mod gra­ locrin de la Craiova : la cîte grade s'o
va desch de o circiumă în zilele de 2 tuit priveliştea anticipată a expoziţiei fi ridicat mercurul în termometru la
şi 3 Iulie, în Cişmigiu, la celebra Bu­ de la 1906. Craiova ?
turugă, cu prilejul serbărilor Cercului
Reporterilor.
Consumaţiunî bune, preţuri eftine,
serviciul prompt, iată programul nostru
comercial.
Dar, se înţelege, «Furnica» nu .s'a
hotărît să deschidă o circiumă numai
pentru a exploata una din cele mal no­
bile pasiuni ale contimporanilor săi, am
numit patima beţiei. Nu, de o mie de
ori nu Comerţul acesta vulgar va fi
numai un pretext pentru a întreţine
un mal de aproape comerţ intelectual
cu cititorii noştri, cărora nu le vom o-
feri numai consumaţii spirtoase ci şi
spirituele.
La circiuma «FurnieeI» vor cînta în
permanenţă, de la ora 4 seara pînă cînd
Aurora va apare în Cişmigiu ca să-şi
bea matinalu-I pahar cu lapte bătut:
un taraf de lăutari conduşi de vestitul
Pompierul, un pompier care, în loc să
stingă, va reaprinde focul veseliei în
toate inimile, apoi un quartet vocal, un
clavir, un mare gramofon, şi în sfîrşit
—pentru ca desfătarea .publicului să fie
complectă —mal mulţi valoroşi artişti
comici şi lirici se vor produce pe scena
circiumei «FurnieeI».

Ea.— Frumoase inele ! Părinţii d-tale trebue să fie foarte bogaţi, {după o mică pansa) ea pe tine pe foc.
Eşti bun să'mî spui dacă tatăl d-tale maî trăe.şte ?
Tot din «Scutul Tecuciului maî re­
producem următoarea poezie :
DRĂGUŢEI MELE
O drăguţă, pisicuţă
Intr'o zi, drăguţa mea
Cu a eî gingaşe, lăbuţă
Neajunsu-şî învălea.
Făr să vreau, trecînd pe acolo
Călcaiu peste ce-a ascuns
Şi, ascunsul, cît de colo
Văzuiu că-î un neajuns.
Uite aşa şi mătăluţă
Cînd trădarea-ţî vreî s'ascunzî
Vezi iubita mea puicuţă
Nu cum-va să mi te 'nfunzî
Căci amanţii dragă fată
Nu's de cît un neajuns
Probă că : femee, fată
J
Tot-d a-una i-a ascuns.
Coquelicot
D. Coquelicot nu este un poet cu­
noscut, nu e un poet ajuns. Totuşi cît
talent în versurile acestui bard neajuns !
Coco.
CRONICA TEATRALĂ
Opereta «Greva minerilor» reprezen­
tată la grădina Raşca a avut ca rezul­
tat că însuşi casierul teatrului se pune
în grevă în fie-care seară, cînd orolo­
giul d-lui Orologa arată 9 fix, şi nu mai
foc. Cînd dai de-o femee rea, te pune
vrea să vîndă bilete, pentru că toate îi
sunt luate cu asalt de amatorii de mu­
zică frumoasă. (Fără decoruri împru­
mutate de la Teatrul National printr'un
abuz ocult de care vom vorbi altă dată,
fără subvenţii de laPrimârie care dacă
va continua cu asemenea galantomil va
ajunge să subvenţioneze şi panoramele
lui Braun, fără reclame desinteresate (?)
publicate prin ziare do unii autori de
operete, trupa d-lul Nicu Poenaru merge
din succes în succes. Bravo Poenaru,
bravo doamnelor Brezeanu şi Nicolau,
d-ră Miciora, d-lor Pândele Nicolau şi
Gheorghiu, bravo d-le Paschil şi bravo
şi vouă coriştilor de ambe sexe, mate-
loţl, sacerdoţi, invitaţi, popor etc.
Artiştii Iancu Brezeanu şi Nanu au
dat o serie de reprezentaţii la Craiova,
Calafat şi împrejurimi. La gara Dragă-
şanî s'a făcut artistului Brezeanu o
grandioasă manifestaţie. Primarul urbei
i-a eşit înainte cu pîine şi sare, plus alte
săraturi.
F # # nului meii ! Mă privea cu atîta mize­
Se ştie că au început reparaţiile Tea­
trului Naţional. Directorul, reparîndu-şi
şi d-sa situaţia financiară care se cam
deterioase în opoziţie, şi-a cnmpărat un
automobil. Cu modul acesta suntem si­
guri că va pleca mal iute de la Teatru.
# *
* rîndaş tot are mal mult! Şi care îl deo­
D. Mircea Demetriade a fost numit
director al repertoriului teatrelor să-
teşti. D-sa, examinînd acest repertoriu,
n'a admis .1 se juca decît două piese :
AU Baba şi Saul.
Sarseiu
SIREAOil MUSCALI !
O telegramă spune următoarele :
«Delegaţii au fost nevoiţi să plece cu o
şalupă condusă de marinari Romînî împre­
ună cu comandorul căpitan Negru si locot.
Popovicî, de oare-ce marinarii ruşî după de­
barcarea delegaţiei au părăsit şalupa, de-
zertînd spre regiunea viilor."
Sireacii beţivani! Bun loc de dezer­
tat 'şi-au ales. Şi cît vor fi deşertat,
după ce-au dezertat în regiunea viilor,
numai gîtlejurile muscalilor ştiu !
Kix.
AFORISME AFURISITE
Oamenii de azi sunt întocmai ca şi
cristalele de diamant : cu cît au mal
multe feţe, cu atît sunt mai de valoare.
* *
Femeile sunt ca şi cîinii. Se dau mal
mult la oamenii răi.
**
Cînd dai de-o carte rea, o arunci în
Poeţii, filozofii şi nebunii vorbesc sin­
guri. Deosebirea e că, pe cînd nebunii
se dau drept filozofi şi poeţi, poeţii şi
filozofii sunt luaţi drept nebuni.
**
In ziua de azi fetele se însoară şi
bărbaţii se mărită.
< lllistus.
N O T E
- DIN CARNETUL UNUI ÎNVĂŢĂTOR —
Deună-zl, m'am întîlnit c'un fost co­
leg de liceu pe Calea Victoriei. Ghi-
gherl băiat ! Haină cu reveuri, crăpă­
tură la spate, etc.
— Ce mal faci amice ?
— Bine, sunt învăţător.
— El aş, unde?
— La D.
— Cît ai pe lună?
— Lei 45, bani 90.
Ah, dacă aţi fi văzut mutra priete­
ricordie... Bietu băiat, vedeam bine că'I
era ruşine de ruşinea mea. M'am des­
părţit de el cu o mutră de tîmpit.
Ce stupiditate! 'şi-o fi zis el. Să'ţl
tîrăstl zilele într'un sat de nerozi —
vorba lui Panu — cu patru-zecl-şi-cincl
de lei pe lună ! Dar pentru D-zeii, un
sebirea?... şi unul şi altul avem aface
cu vite !
 S'a zis cînd-va că Romînul e născut
poet. O fi, da eu vă afirm fără pic de
şovinism că Romînul se naşte şi ma­
tematician ! De ce ?... fiind-că în clasa
I rurală se învaţă la artimetică, după
programa oficială, operaţiile cu numere
pînă la 20 ; şi la sfirşitul anului dacă
veţi întreba pe vr'un elev mal slab cît
fac patru şi cu una, îmî pul gîtul că...
n'o să ştie !
Nu vă îngroziţi ! Asta nu provine a-
tît din lipsa de inteligenţă a ţăranilor
noştri, cît din... scepticismul lor. Da,
ţăranii noştri sunt sceptici, şnapani!
Lor trebue să le demonstrezi şi axio­
mele. Aşa, un copil ca să'ţl spună cît
fac patru şi cu una, el îşi scoate din
traistă mănunchiul lui de beţişoare, pu­
ne patru de-o-parte, unul de alta, le-a­
dună apoi la un loc, le numără şi'ţî
strigă c'o mutră radioasă : patru şi cu
una, fac cinci !
*
**
Satul în care sunt învăţător, e în mar­
ginea unei linii ferate. Toată noaptea
îmi huruesc în cap trenurile de marfă
şi de pasageri; dar asta nu mă indis­
pune. Din contră, cînd |mă plictisesc,
iau cărarea spre linii, bulevardul meii
de predilecţie. Rezemat de cîte un stîlp
de telegraf, privesc trenurile cari sboară
spre Bucureşti — chimere ce'mi aţîţă
nostalgia vieţel de oraş...
Po liniile ferate nu umblă numai lo­
comotive cu aburi; ci şi oameni, loco­
motive minate de... foame 1 Nu ştiu
dar p'aicl mi se pare că sunt într'o lu­
me în care nu mal există nici timp
nici spaţiu. într'o zi am întrebat o ast­
fel de locomotivă cu traista în băţ :
— încotro ?
— La Galaţi!
Şi omul ăsta era abia la a doua sta­
ţie de... Bucureşti.
*
* *
Cînd am intrat în sat, răsărea luna
plină din pădure ; mă îmbătaii salcîmil
înfloriţi... Am trecut pe la cimitir ş'am
rupt o creangă de liliac; la fîntînă am
găsit pe Safta scoţînd apă şi i-am dat-o
el. N'a zis mersi, nici n'a sărutat-o ;
dar m'a> privit aşa de galeş cu ochii

el de cicoare şi mi-a zis aşa de pate­
tic, aşa de simplu : « Vezî, acum aş vrea
să mor, cînd înfloreşte liliacu...»
Drace, fata asta mă pune pe gîndurî.
# *
N'am citit teoriile pedagogice ale lui
Pascal, Frobel, Pestalozzi şi alţii; dar,
din experienţă, am văzut că metoda
intuitivă ajută mult la căpătarea unei
noţiuni; şi de aceea fac prelegerile mele
cît se poate de intuitiv.
Aşa, la geometrie, în loc să scot pe
elevi la tablă, îî scot la... fîntînă ca
sâ'I pot adăpa maî bine din ştiinţa bă-
trînulul Archimede ! Şi uite ciim : Safta
scoate apă, iar eu arăt găgăuţilor mei
diferitele unghiuri pe care le face cum­
păna cu furca fîntîneî.
* Pe la ea cîţî dau ocoluri.
* *
Elevii mei sunt foarte pehlivani. La
şcoală prind toată ziua muşte, iar săr­
bătoarea se ţin de drăcii.Dumineca tre­
cută am asistat la o scenă nostimă. Tre­
cea pe uliţă un bragagiu; un drac de
copil ese dintr'o ogradă fuga-fuga cu
un ou în mînă.
— Bragagiule ! Bragagiule !
II dă oul, două ciubuce şi... să te pă­
zeşti ! Cînd a observat Bulgarii că oul
e clocit, copilul era departe. Totuşi se
ia după el, se'mpedică d'un glod, varsă
doniţa cu braga, dar tot nu se lasă.
Văzînd însă că hoţul fuge mal iute ca
păgubaşul, Bulgarul se opreşte gîfîind,
ia pe fugar la ochiu şi-1 pocneşte cu
oul drept în ceafă.
Şi pe mine m'aîi păcălit gugumanii
ăştia. Intr'o zi ploioasă făceau în clasă
un scandal infernal. Zburau pe sus trai­
stele, opincile, căciulile cît baniţa, dă-
rîmaseră burlanele de la sobă,.. înfu­
riat, daîî năvală în clasă şi'I apostro­
fez c'o voce de stentor:
— Da ce-aveţl, mă dobitocilor ?
— Armetica !
Vă place?...
I. B. V i c t o r
BĂRBAT PRACTIC
— Ce te legeni Iancule
Pe Ja noi prin mahala ?
— La ce nu m'aşl legăna
Cînd produce draga mea ?
Toate trec pe lumea asta,
Şi se duc în stoluri stoluri;
Ştie numai doar nevasta,
Ziua-I mică, noaptea-î mare,
Eu lipsesc mereu d'acasă,
Şi de unde am parale
Numai Dumneaei îl pasă.
Ea e tînărâ, frumoasă,
Nostimă cu picăţele,
E croitoreasă faină
Şi lucrează în dantele.
Zi şi noapte tot munceşte
Şi bani strînge ne 'ncetat,
E artistă 'n meserie
Şi lucrează pe 'ncercat.
Iar dacă cam dos mă legăn
Pe la voi prin mahala,
E că-mi place cînd lucrează
Să nu staîi pe lîngă ea.
Constanţa. Lucian
1905
1
NIETGIINCA S M A R A I )
«Kneazul Potemkin»
Duminică seara,
A sosit aici,
Insă fără Smara.
Şi c'un torpilor,
A uimit Constanţa
Tocmai ca atunci,
Cînd a vorbit Cloanţa !
Multe aii fost aici
Pentru â vis rara,
Dară ce folos,
Niet ginea Smara !
In limba franceză
Predată de «Tara--
S'au ţinut discursuri,
Lipsea însă Smara.
Cu regrete eterne.
Ne vom trece vara ,
Au sosit rebelii
Şi n'a vorbit Smara,
Curată ocară,
Niet ginea Smara.
Toncgaro.
PROBLEMA PREMIATĂ (No. 2)
T O T M T Ş " T I ~
D A J D U
O R I Ş O R I
IŞ AI
ADRIANAXEL
Literile din fie-care rînd trebuesc mutate
între ele ast-fel ca fie care să dea numele
unui oraş din România, iar iniţialele acestor
cinci oraşe citite de sus în jos, să dea numele
unei principese romîne.
Subsemnata administraţie, a pus la dispo­
ziţia amatorilor de a deslega problema de
mâi sus, un număr de 10.000 cărţi de citit
foarte interesante. Ori cine va trimete la a-
dresa de mai jos (nu la redacţia ziarului)
deslegarea exactă. însoţite de 75 bani în mărci
poştale, sau maî bine prin mandat poştal (pe
cuponul mandatului se va scrie deslegarea
şi adresa) va căpăta imediat I o cărţi trimise
franco la domiciliu. Osebit se va distribui
deslegătorilor mai mult de 200 : ceasornice,
lanţuri, bro.şe, brăţări, cercei, ace de cravată,
por'tmoneurî şi multe alte obiecte de valoare.
Deslegările'se primesc numai prin poştă,
chiar şi din Capitală (pentru înlesnirea cli­
enţilor). Scrisori nefrancate se refuză.
Administraţia bibliotecii cărţilor interesante
Bucureşti str. Smirdan 76.
P O Ş T A REDACŢIEI
Mihalec. Bucata trimisă nu se publică,
fiind prea serioasă pentru revista noastră.
Propunerea d-voastră e primită cu o singu­
ră condiţiune : să nu faceţi personalităţi.
D-nii abonaţi rămaşi în urmă cu
plata, sunt rugaţi a trimite banii pe
adresa :
Revista «Furnica» —Bucureşti.
1) T r a d . din r u s e ş t e : Nu e M-me Smara.
 DATE DE

„CERCUL REPORTERILOR"
Buturuga mică"
CIRCIUMA REVISTEI „FURNICA" i CONSUMAŢII EFTINE. - BERE ŞI VIN.
răstoarnă
..Carul... cu Sere" =
Ceî maî valoroşi artişti comicî şi lirici se vor produce pe şcem construită anume la această circiumă. Quartet vocal
Taraf de lăutari. Piano.

p a r o d i a e x p o z i ţ i e i d i n 1906. — Curiosităţj ştiinţifice, literare şi artistice in legătură cu alcoolismul.

C O R U R I P E L A C EXECUTATE DE CEI MAI BUNI CÂNTĂREŢI

ECHILIBRIŞTII BĂLĂŞANU ŞI MIHAILESCU

TREI BARE FIXE vor executa jocuri gimnastice
Figuri executate de d-niî Leonida, Mihăilescu, Durând
Sub conducerea cunoscutului gimnastic Leonida Nicolau BOX AMERICAN executat de d-nii Durând si M i h â i l r a
elevul d-luî N. Velescu.
»
GRAFOFONUL URIAŞ- - FRUMOASE LAMPIOANE M E T I E N E CHEMIN DE FER
j j FRONTURI DIVERSE SI SPLENDIDE PE ALEEA PRINCIPALA
FOTOGRAFIE AMERICANĂ
CÂIŞOBI PENTRU COPII. - TRAGERE LA SEMN Cercuri de foc. — Sori rotitori» dubli şi tripli

BOMBARDAREA ODESEI
Treî baterii de coastă bombardează vaporul Potemkin, care răspunde cu focuri.—Barca alegorică a Presei soseşte la locul desastruluî.
Ceea-ce se va executa pe lac va fi o copie a serbărilor de la Constanţa, cînd s'a botezat vaporul «Romînia». —Apoteosa :
Ştiri diverse, telegrame, informaţii şi reclame. —• Grandioasele artificii sunt executate de Pirotecnia armatei.

1000 NUMERE CÎŞTIGÂTOARE 1000 NUMERE CÎŞTIGÂTOARE

TERASA DE LA MONTE-CARLO
CADUCEURI. — Mare jiâtae cu Confeti şi Serpentine decorată cu lampioane şi verdeaţă va excela în splendoare
CONCURS DE BĂRCI PE LAC
(Premii în bani) Rachete, Bointie, Focuri Bengale, Candele romane, Roze
B A L O A N E ThG~E N D IA B IL E P L O A E CU STELE. - BĂRCI AERIANE

FÂNTÂNA M I R A C U L O A S Ă din lacul Cişmigiu v a uimi publicul

MUZICI MILITARE. ORCHESTRE JFATIONATE

Toate frumoasele spectacole pe cari le va vedea publicul, vor fi gratuite. Nicăeri nu va fi
intrare specială, ci numai INTRAREA GENERALA 5 0 BANI.

TIP. «UNIVERSITARĂ» A. G. BRĂTĂNESCU, STR. ACADEMIEI No. 30