Biblia cea adevărată

CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI

DESPRE
BIBLIA CEA ADEVĂRATĂ

Motto: „Biblia este o carte care ne încălzeşte ca soarele şi ne hrăneşte

ca pâinea. O carte care ne priveşte cu atâta bunătate şi încredere ca o
lumină. Cine a pierdut pe Dumnezeul său şi-l poate găsi din nou în
această carte“(H. Heine).

Preot Ioan

Iubiţi credincioşi,
Numele de Biblie vine de la cuvîntul grecesc „Biblia“ care
înseamnă cărţile. Prin Biblie sau Sfînta Scriptură se înţelege Cartea sfîntă
care cuprinde la un loc toate scrierile inspirate ale unor sfinşite
personalităţi dintre evrei şi ale profeţilor - scrieri care la un loc alcătuiesc
Vechiul Testament - cum şi cele ale Apostolilor şi ucenicilor domnului
Iisus Hristos, acestea formînd colecţia Noului Testament. Deci cărţile
Vechiului şi Noului Testament, toate laolaltă, alcătuiesc Biblia sau Sfînta
Scriptură.
Vechiul Testament după Septuaginta (text grec) cuprinde 53 de
cărţi: 39 canonice şi 14 necanonice, dar cu conţinut moral. Noul
Testament cuprinde 27 de scrieri istorice, didactice şi profetice. Expresia
„Testament Nou“ este întîlnită în mai multe locuri: Luca 22:20;
1Corinteni 11:25; 2Corinteni 3:6; Evrei 9:15. „Iată, vin zile, zice
Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, Testament
Nou“ (Evrei 8:8).

1
 Biblia cea adevărată

CE PUTEM SPUNE DESPRE TRADUCEREA BIBLIEI?

Biblia a fost tradusă pentru prima dată în secolul II după Hristos, în
limba siriacă - VETUS SYRA; în limba latină - secolul I, II - ITALA,
corectată de Fericitul Ieronim - VULGATA (sec. IV - V) etc. Biblia sau
Sfînta Scriptură a fost scrisă în ebraică (Vechiul Testament) şi în greacă
(Noul Testament). Traducerile făcute în decursul timpului au căutat să
redea cît mai exact sensul şi realitatea celor scrise în original. În anul
2000 î.d.Hr. este tradus în limba greacă Vechiul Testament (Septuaginta -
numit aşa pentru că la traducere au participat 70 de înţelepţi).
În ţara noastră a existat în secolul IX o traducere a Bibliei în limba
slavonă - limba de cult în Biserică pînă în secolul XI. Primele traduceri
fragmentare ale Bibliei în limba romînă au fost făcute de diaconul Coresi
între 1560-1561. În 1648 apare Noul Testament (integral) tipărit la Alba
Iulia de mitropolitul Simion Ştefan. În 1688 este tradusă toată Biblia
(după Septuaginta - Vechiul Testament), iar Noul Testament, după un text
grecesc original. Este numită Biblia lui Şerban Cantacuzino. De atunci
au apărut mai multe ediţii, toate purtînd girul Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române.
Putem spune cu certitudine că Biblia este cea mai citită carte din
istoria lumii. Educaţia oricărui om nu este completă dacă el nu a citit şi
această carte. Nicolae Iorga spunea că: „Taina existenţei umane nu stă
în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti“. Dintre toate cărţile lumii, Biblia
este cartea care dă cel mai bun răspuns pentru cine vrea să afle sensul
vieţii lui. Orice carte de lectură se citeşte o dată şi apoi se lasă bibliotecii.
Biblia însă, trebuie reluată mereu, pentru că este mai mult decît o
carte, este Cartea Cărţilor.

● CARTE DE RELIGIE;
● CARTE DE ŞTIINŢĂ;
● CARTE DE ISTORIE;
● CARTE DE GEOGRAFIE;
● CARTE DE BIOLOGIE;
● CARTE DE ETNOGRAFIE;
● CARTE DE LITERATURĂ.

BIBLIA ESTE O CARTE DE CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE

UNIVERSALĂ

2
 Biblia cea adevărată

BIBLIA - CARTE DE RELIGIE

Din Biblie poate afla tot omul despre Dumnezeul cel adevărat şi
despre zeii popoarelor păgâne. Toată această Carte Sfântă este străbătută
ca de un fir roşu de cuvintele care scot în evidenţă scopul vieţii noastre
creştineşti-MÂNTUIREA, căci zice Iisus Hristos: „...Fiul Omului a venit
să caute şi să mântuiască pe cel pierdut“ (Luca 19:10), iar împăratul
David strigă: „Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă
întăreşte“ (Psalm 50:13). În Vechiul Testament se
arată felul în care s-a făcut pregătirea poporului
evreu pentru a-L primi pe Mântuitorul Iisus
Hristos, iar în Noul Testament este cuprinsă
învăţătura creştină. Din Biblie aflăm şi despre
religiile altor popoare: EGIPTENII - au fost un
popor politeist, adică credeau în numeroşi zei.
Plăgile trimise de Dumnezeu asupra Egiptului, au
fost îndreptate una câte una împotriva fiecarei
zeităţi a ţării. CANAANIŢII - a căror religie ne
stă ca o mărturie a decadenţei şi a imoralităţii unei
societăţi umane desprinsă de Dumnezeu şi
prăbuşită la nivelul animalitaţii credeau în Baal
(Baal = zeu). Participanţii la ceremoniile
religioase în cinstea lui Baal, celebrau
fertilitatea, dedându-se la orgii dezgustătoare.
Uneori pe altarele lor păgâne erau sacrificaţi copii. FILISTENII -
aveau tot o religie politeistă. Credeau în zeii: Dagon, Astarteea şi Baal
Zebub. HETIŢII - aveau şi ei tot un sistem politeist şi atunci când
Solomon a adus în Israel idolatria, naţiunea s-a îndepărtat de închinarea la
Dumnezeul cel adevărat (1Regi 11:9-13). FENICIENII - credeau în zei
de parte bărbătească şi zei de parte femeiască. Şi sistemul lor de închinare
mergea până la sacrificarea de copii. Căsătoria regelui Ahab cu feniciana
Izabela, a prăbuşit Israelul în idolatrie (1Regi 18:19). ASIRIENII -
aveau o religie naturalistă care personifica forţele naturii. Ei se închinau
lui Şemac - Zeul Soarelui; lui Sin - Zeiţa Lunii şi lui Hadad - Zeul
tunetului (Isaia 10:5-6; Ezechiel 16:28; Osea 8:9). BABILONIENII -
puteau fi numiţi un popor al magiei. Împăratul Babilonului se afla sub
totala dominaţie a magicienilor şi a vrăjitorilor. Proorocul Isaia le-a vestit
3
 Biblia cea adevărată

pedeapsa ce-i aşteaptă (Isaia 14:22; 21:9). Biblia surprinde şi războaiele

pentru libertatea religioasă. Se discută despre jefuirea templelor, despre
profanarea lor, depre închinarea la idoli, zei, dumnezei străini: „Copiii lui
Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului şi au slujit Baalilor“
(Judecători 2:11). Dimensiunile luptei morale, luptei religioase la care se
referă Biblia, sunt date de unele descoperiri arheologice, cum ar fi
tăbliţele scrise din cetatea Ugarit. Ele conţin descrierea miturilor,
datinilor, ritualurilor crude, sălbatice, specifice religiilor Canaanului şi
destinate zeului Baal, zeiţei Astarteea
(3 Regi 14:23).

BIBLIA ŞI ŞTIINŢA
În epoca în care a fost scrisă Biblia, oamenii au emis numeroase
ipoteze privind FORMA PĂMÂNTULUI şi modul în care este susţinut
în spaţiu. Spre exemplu, unii susţineau că pământul se sprijină pe patru
elefanţi, care la rândul lor stau pe o enormă broască ţestoasă marină. Dar
Biblia, departe de a se face ecoul ideilor fanteziste şi neştiinţifice ale
acelor vremuri, spune cu simplitate: „El (Dumnezeu) întinde
miazănoaptea peste genune; El spânzură pământul pe nimic“
(Iov 26:7). Despre forma pământului, The Encyclopedia Americana
scrie: Potrivit celei mai vechi imagini pe care şi-au făcut-o oamenii,
pământul era un disc rigid şi plat, situat în centrul Universului. Ideea
unui pământ în formă sferică nu a fost acceptată decât începând din
Renaştere. Unii dintre primii
navigatori se temeau să se
aventureze până în apropiere de
marginile discului terestru. Şi totuşi
acum 2700 de ani, înainte de toate
acestea Biblia a spus: „El
(Dumnezeu) stă în scaun deasupra cercului pământului; pe locuitori îi
vede ca pe nişte lăcuste; El întinde cerul ca un văl uşor şi îl desface ca
pe un cort de locuit“ (Isaia 40:22). Cuvântul ebraic CUGH, tradus aici
prin CERC poate avea sensul de sferă sau globul pământului. Biblia nu a
fost influenţată de ideea greşită că pământul este plat.
CIRCUITUL APEI despre
care anticii nu ştiau nimic este
descris în Biblie. Oamenii au
observat de mult timp că fluviile se

4
 Biblia cea adevărată

varsă în mări şi oceane, fară ca adâncimea acestora să crească. Unii

credeau că o cantitate egală cu aceea adusă de râuri şi fluvii se varsă peste
extremităţile pământului. Mai târziu, s-a înţeles însă că Soarele pompează
miliarde de litri de apă pe secundă sub formă de vapori. Norii formaţi din
aceşti vapori de apă sunt antrenaţi de vânturi deasupra continentelor, unde
cad din nou sub formă de ploaie sau ninsoare. Acest circuit extraordinar
despre care oamenii din antichitate nu ştiau în general nimic, este descris
în Biblie în acest verset: „Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se
umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat“ (Eccleziast
1:7).

BIBLIA - CARTE DE ISTORIE

Din Biblie aflăm atât despre ţări şi popoare, cât şi despre
conducătorii lor. Din cartea Facerea aflăm că EGIPTUL a fost fondat de
Miţraim, unul din fii lui Ham (Facerea 10:6). Avraam s-a dus şi el in
Egipt să scape de foamete (Facerea 12:10). Tot în Egipt ajunge şi Iosif
după ce a fost vândut de fraţii lui (Facerea 37:12-36). CANAANIŢII au
locuit pe teritoriul Israelului de astăzi. FILISTENII au fost o naţiune
tribală, crudă şi curajoasă, care au trăit în sud - vestul Palestinei.
HETIŢII au fost un popor care a prosperat în Asia Mică (Exod 32:2).
FENICIENII au locuit o fâşie îngustă de pământ între Liban şi Siria.
Acest neam şi-a cunoscut culmea de glorie între anii 1050-850 î.d.Hr.
(Ezechiel 27:8-9). ASIRIENII s-au ivit pe scena lumii din valea fertilă,
aflată între Tigru şi Eufrat. Profetul Iona este trimis de Dumnezeu să
vorbească cetăţii Ninive (Iona 1:1-13). BABILONUL a fost un
extraordinar imperiu păgân. Despre domnia Babilonienilor în frunte cu
regele Nabucadneţar se aminteşte de câteva ori în Biblie (2 Regi 24:10-
17; Daniel 1:13). PERŞII se trag dintr-un popor care a emigrat prin anul
2000 î.d.Hr.din Rusia şi s-a oprit să locuiască în partea de nord a
Mesopotamiei. Cirus împăratul perşilor le dă voie evreilor să se întoarcă
în patrie şi să-şi reconstruiască Templul (2Cronici 36:22-23). GRECII
s-au ridicat la putere predominantă pe scena lumii cam pe la sfârşitul
perioadei de timp acoperită de relatările Vechiului Testament. Dominaţia
imperiului grec a fost anunţată mai dinainte de profetul Daniel (Daniel
11:3-35). Răstignirea lui Hristos a avut loc sub ROMANI pe vremea
împăratului Tiberiu (Luca 3:1). Martirajul lui Iacov, fratele lui Ioan s-a

5
 Biblia cea adevărată

produs pe vremea împăratului Claudiu (Faptele Apostolilor 11:28 ;12:1-

2). Sfântul Apostol Pavel a cerut să fie judecat de Cezarul Nero (Faptele
Apostolilor 25:11). În Vechiul Testament sunt amintiţi şi strămoşii noştri,
SCIŢII: „Şi pe Menelau, capul a toată răutatea, l-a scos nevinovat; iar pe
nenorociţii aceia, care măcar şi la Sciţi, de şi-ar fi spus pricina, s-ar fi
slobozit nevinovaţi, pe aceştia i-a judecat spre moarte“ (2 Macabei 2: 47).
În Biblie se fac referiri la Alexandru Macedon, fiul lui Filip, la Darie
regele perşilor (1Macabei1:1-2), la Cir (Cyrus) regele perşilor (Isaia
45:1-2), la Pilat din Pont (Luca 23:3) etc.
Cercetările ştiinţifice au dovedit că evenimentele, faptele istorice
cuprinse în Biblie sunt adevărate, redate cu precizie. Arheologii au
descoperit fortăreaţa lui Saul în Ghebea, grajdurile lui Solomon la
Meghida, edificiile lui Irod, locul în care a stat Iisus înaintea lui Pilat.
Nume biblice, nume de personaje istorice au fost descoperite în inscripţii
cuneiforme. Pe tăbliţele de lut ale asirienilor s-au descoperit numele
strămoşilor lui Avraam, aşa cum sunt ele în Biblie (Facerea 11).

BIBLIA - CARTE DE GEOGRAFIE, BIOLOGIE, ETNOGRAFIE

Biblia reconstituie universul în care a trăit Iisus, felul de a gândi şi a
se comporta al oamenilor. Totul este plasat în timpul istoric respectiv şi în
toposul real. Se pot face cu uşurinţă localizări pe baza numelor de
localităţi, numelor diverselor forme de relief frecvent menţionate cu
precizie în Biblie: CAPERNAUM - centrul misiunii lui Iisus,
GOLGOTA, MUNTELE MĂSLINILOR, APA IORDANULUI,
IERIHON, GALILEEA, IUDEEA, CEZAREEA, SINAI, NAZARET
etc. Sunt locuri ce poartă şi astăzi aceste nume, altele au fost identificate
sau descoperite în urma cercetărilor arheologice.
Flora şi fauna la care se face referire în paginile Bibliei este cea
specifică locurilor. Sunt frecvent amintite: măslinul, fisticul, vâscul,
smochinul, rodia, cedrul etc. în descrierile făcute se referă la vegetaţia
tropicală cu păduri de cedri, chiparoşi şi stejari (Zaharia 11:1-2), sau la
alte plante ca tufele de balsam (Ezechiel 27:17). Din flori, muguri,
arbuşti ce cresc şi astăzi în Palestina se extrăgeau ingrediente pentru
parfumuri şi materii prime pentru coloranţi. Botaniştii au identificat
mirodeniile biblice în vasele descoperite de arheologi. Cămilele, folosite
pentru transport pe distanţe mari, aduceau mirodenii, aur, pietre scumpe
(1 Regi 10:2).

6
 Biblia cea adevărată

Biblia cuprinde referiri la viaţa socială şi culturală a oamenilor. Sunt

descrise aşezări omeneşti, cetăţi, fortificaţii, case, temple şi palate pe care
săpăturile arheologice le-au scos la iveală, aşa cum s-a întâmplat cu oraşul
istoric şi biblic Ninive, descoperit în anul 1845 etc. Din interiorul
locuinţelor patul de odihnă a lipsit multă vreme. Haina, o învelitoare de
lână, servea ca pat şi covor (2 Regi 9:13; Matei 21:7-8). Târziu a fost
cunoscut divanul (Ezechiel 23:4). Oamenii aveau îndeletniciri diverse:
pescari, agricultori, negustori, constructori. Agricultorii asigurau existenţa
cu roadele câmpului. Grâul era măcinat în casă cu ajutorul unor râşniţe de
mână (Ieremia 25:10-11). Negustorii înfloresc comerţul. Se descoperă
ţiţeiul (nafta în limba babiloniană): „Şi tovarăşii lui Neemia au numit
apa aceea Nephtar“ (2 Macabei 1:36). Oamenii acelor timpuri erau buni
constructori. Au ridicat temple, ziduri de apărare, canale pentru
transportarea apei etc. Tehnica folosită la construirea Turnului Babel
prezentată în Biblie (Facerea 11:3-4) a fost confirmată de cercetările
arheologice.
Acei trăitori cunoşteau numeroase mijloace de vindecare aşa cum
dovedesc descoperirile arheologice făcute la Ugarit în 1939 de francezi.
Ei au descoperit o carte străveche care conţine tratamente pentru cai. Sunt
leacuri naturale folosite şi la oameni, preparate din plante, fructe, muştar,
lemn dulce etc. Este prezentat şi un medicament la care se referă şi Biblia
în 2 Regi 20:7: „Isaia a zis: Luaţi o turtă de smochine. Au luat-o şi au
pus-o pe umflătură. Şi Ezechia s-a vindecat“. Se desprind şi alte
preocupări ale oamenilor puse în lumină de existenţa bibliotecilor,
întrecerilor sportive: „...se ţineau jocurile cele din cinci în cinci ani la
care era de faţă şi regele“ (2 Macabei 4:18).
Valorificând informaţiile din Biblie, privind îndeletnicirile
oamenilor şi locurile în care le practicau, evreii au reconstituit modernul
stat Israel. Din Biblie au aflat ce plante pot fi cultivate şi unde. Din Cartea
Judecătorilor au ştiut că filistenii cultivau grâu, aveau grădini de măslini,
aveau regiuni cu viţă de vie (Judecători 15:5).
Folosind ca ghid textul Bibliei, oamenii au găsit fântânile de apă
săpate în vremea lui Avraam, păstor în ţara de miazăzi unde avea păşuni
şi apă (Facerea 26:17-18). Luând în seamă menţiunea din Biblie „...ţară
ale cărei pietre sunt de fier şi din ai cărei munţi vei scote aramă“
(Deuteronom 8:7-9), s-a descoperit aproape de Beerşeba zăcăminte de
fier şi aramă, ce fuseseră exploatate de filisteni.

7
 Biblia cea adevărată

BIBLIA - CARTE DE LITERATURĂ

Numeroasele lucrări referitoare la Biblie, apărute de-a lungul
timpului, menţionează multitudinea speciilor literare incluse în ea. Biblia
conţine: CĂRŢI ISTORICE - Cartea lui Iosua, Cartea Judecătorilor,
Cartea Rut, Cartea întâi a regilor, Cartea a doua a regilor, Cartea a treia a
regilor, Cartea a patra a regilor, Cartea întâi a cronicilor (Paralipomena),
Cartea a doua a cronicilor (Paralipomena), Cartea întâi a lui Ezdra,
Cartea lui Neemia; CĂRŢI PROFETICE - Isaia, Ieremia, Plângerile lui
Ieremia, Ezechiel, Daniel, Osea, Ioil, Amos, Avdie, Iona, Naum, Avacum,
Sofonie, Agheu, Zaharia, Maleahi; CĂRŢI POETICE - Iov, Psalmii,
Proverbele, Eccleziastul, Cântarea Cântărilor; CĂRŢI BIOGRAFICE -
ăn Noul Testament: Matei, Marcu, Luca şi Ioan.
Biblia a fost socotită: cântare de dragoste, imn liturgic, text de
lege, descriere istorică... Ea cuprinde pilde, parabole, epistole,
povestiri, predici.
Aducem ca exemplu în primul rând PILDA sau PARABOLA - o
istorisire literară cu caracter moralizator, care ne învaţă un adevăr
duhovnicesc. Spre exemplu: „A zis Iisus Hristos ucenicilor: «De aceea
le vorbesc în pilde, că văzând, nu văd şi auzind, nu aud, nici nu
înţeleg»“ (Matei 13:13).
Pildele din Bibilie sunt în număr de 35: 1. Cele două case (Matei
7:24-27); 2. Haina nouă şi burdufurile noi (Matei 9:16-17);
3. Semănătorul (Matei 13:3-8); 4. Pilda neghinei (Matei 13:24-30);
5. Pilda grăuntelui de muştar (Matei 13:31-32); 6. Pilda aluatului
(Matei 13:33); 7. Comoara ascunsă (Matei 13:44); 8. Mărgăritarul de
preţ (Matei 13:45-46); 9. Pilda năvodului (Matei 13:47-50); 10. Pilda
robului nemilostiv (Matei 18:23-25); 11. Pilda lucrătorilor viei (Matei
20:1-16); 12. Pilda celor doi fii (Matei 21:28-32); 13. Pilda vierilor
(Matei 21:33-46); 14. Pilda nunţii fiului de împărat (Matei 22:1-14);
15. Pilda celor doi robi (Matei 24:45-51); 16. Cele zece fecioare (Matei
25:1-13); 17. Pilda talanţilor (Matei 25:14-30); 18. Pilda cu sămânţa
(Marcu 4:26-29); 19. Pilda portarului (Marcu 13:34-37); 20. Pilda
copiilor mofturoşi (Luca 7:31-35); 21. Pilda celor doi datornici (Luca
7:41-43); 22. Samarineanul milostiv (Luca 10:25-37); 23. Prietenul de
la miezul nopţii (Luca 11:5-8); 24. Pilda bogatului neînţelept (Luca
12:16-21); 25. Pilda smochinului neroditor (Luca 13:6-9); 26. Pilda
celor poftiţi la cină (Luca 14:15-24); 27. Turnul netermintat şi regele
8
 Biblia cea adevărată

prudent (Luca 14:28-33); 28. Oaia rătăcită (Luca 15:4-7); 29. Drahma
pierdută (Luca 15:8-10); 30. Fiul risipitor (Luca 15:11-32);
31. Iconomul necredincios (Luca 16:1-9); 32. Robi netrebnici (Luca
17:7-10); 33. Judecătorul nedrept (Luca 18:1-8); 34. Pilda vameşului şi
a fariseului (Luca 18:9-14); 35. Pilda minelor (Luca 19:11-27).

În Biblie găsim mai multe EPISTOLE. La cele 14 Epistole ale

Sfântului Apostol Pavel se mai adaugă: Epistola Sobornicească a
Sfântului Apostol Iacov, întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului
Apostol Petru, A doua Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol
Petru, întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, A doua
Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, A treia Epistolă
Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, Epistola Sobornicească a
Sfântului Apostol Iuda, Apocalipsa Sfântului Ioan Telogul.
Biblia conţine un număr impresionant de PERSONAJE cu
caractere şi destine arhetipale. Personajele biblice au dimensiuni
simbolice. Iată câteva dintre marile figuri biblice: Iisus Hristos, Maria,
Iosif, Ioan, Moise, David, Petru, Pavel, Iov, Iona, Cain, Abel, Ilie,
Adam, Eva, Cei trei magi, Enoh, Iacov.
Sunt folosite în Biblie FIGURI DE STIL care adaugă frumuseţe,
vioiciune şi sens textului. Prin aceste figuri de stil Cuvântul lui Dumnezeu
va fi mai puternic şi mai clar şi ne poate ajuta să înţelegem versetele care
par contradictorii. Exemplificăm cu: ALEGORIA, un procedeu artistic
care constă în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete.
Alegoria descrie un lucru folosindu-se de imaginea unui alt lucru.
Aducem ca exemplu alegoria „Viţa cea adevărată“ (Ioan 15) în care
Vierul este Dumnezeu-Tatăl, Viţa este Domnul Iisus Hristos iar mlădiţele
sunt credincioşii. METAFORA este o comparaţie din care lipseşte
termenul comparat. De exemplu, Domnul Iisus Hristos a spus: „Eu sunt
Pâinea vieţii“ (Ioan 6:48). Cu privire la Cina cea de Taină la care
Mântuitorul a spus: „Acesta este Trupul meu care se dă pentru
voi....Acest pahar este legea cea nouă, întru Sângele meu, care se varsă
pentru voi...“ nu este vorba de o metaforă, ci cuvintele trebuie luate în
sens literal, căci atunci când a rostit El aceste vorbe, pâinea s-a prefăcut în
PREA SFÂNT TRUPUL SĂU, iar vinul s-a prefăcut în PREA CURAT
SÂNGELE SĂU. HIPERBOLA este o figură de stil care constă în
exagerarea mărimii, importanţei reale a lucrurilor. Hiperbolele sunt
frecvent folosite în Biblie şi iată ca exemplu Psalmul 119:20: „Totdeauna
9
 Biblia cea adevărată

mi se topeşte sufletul de dor“. PERSONIFICAREA este o figură de stil

prin care se atribuie lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură
însuşiri omeneşti. Spre exemplu citim în Isaia 55:12: „Munţii şi dealurile
vor răsuna de veselie înaintea voastră şi toţi copacii din câmpie vor bate
din palme“.

VALOAREA BIBLIEI
Nu întâmplător Biblia, dreptarul de mare sfinţenie al vieţii
omului,cartea cea mai căutată şi cu cea mai mare circulaţie şi influenţă
asupra sufletelor, vreme de milenii, a mai fost numită CARTEA
CĂRŢILOR, CARTEA DE CĂPĂTĂI, CEA MAI INTERESANTĂ
CARTE. Valoarea ei este multiplă. Biblia are:

VALOARE SPIRITULĂ - Cuprinde învăţătura de credinţă
despre Dumnezeu.

VALOARE COGNITIVĂ - Cunoaştem adevăruri despre
naşterea Universului, despre oameni, locuri, organizare socială, relaţii
sociale, guvernare, organizarea armatei, a bisericii, despre credinţe,
ocupaţii, obiceiuri, dinainte şi după Hristos.

VALOARE LITERARĂ - Biblia foloseşte stilul poetic,
naraţiunea, descrierea, pilde, predici, studiul unor caractere, figuri de stil,
o limbă literară şi în acelaşi timp pune în circulaţie expresii care o dată
auzite se şi întipăresc în suflet, ca de exemplu:
● „Dacă dragoste nu am , nimic nu sunt“ (1Corinteni 13:2);
● „Toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri“ (Matei 26:52);
● „Iată Omul !“ - „Ecce Homo !“ (Ioan 19:5);
● „Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi cele ce sunt ale lui
Dumnezeu lui Dumnezeu“(Matei 22:21);
● „Unde te duci?“ - „Quo vadis?“ (Ioan 13:36);
● „Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din
gură“.

VALOARE EDUCATIVĂ - ăn Biblie sunt abordate teme
fundamentale ale existenţei (scopul vieţii noastre creştineşti, relaţia cu
Dumnezeu, iubirea sfântă, dragostea, familia creştină, relaţia părinţi-copii,
divorţ, recăsătoria, valori materiale, prietenie, ispitire, mândrie,
compasiune, blândeţe, păcat, nădejde, milă, încredere, mulţumire, cinste,
iertare, pace, rugăciune....).

10
 Biblia cea adevărată

VALOARE MORALĂ - Se conturează în Biblie legi ale

existenţei (legea iubirii din care decurg toate celelalte: legea armoniei, a
echilibrului, legea morală etc.).Biblia este un dreptar pentru oamenii
credincioşi, un abecedar al existenţei, o chartă a îndatoririlor umane şi a
convieţuirii în lume. Biblia este izvor pentru deontologie, poate fi socotită
PRIMUL COD ETIC.
BIBLIA ARE VALOARE DE ADEVĂR VEŞNIC, DE
NETĂGĂDUIT!
Biblia stă în faţa cititorului ca o prescure care poate să rămână
pâine nedospită, poate deveni anafură sau se poate transfigura în Trup
euharistic. Există deci trepte de iniţiere, trepte de pătrundere, trepte de
cunoaştere şi trepte de sfinţenie.

Biblia

(Prof. Floarea Bontea)

Biblia este cartea-n care, Căci în paginile sale
Aparent sunt doar poveşti; Sunt comori de-nţelepciune,
Însă nu-i ceea ce pare, Spre-a găsi la toate-o cale,
Pildele de-i tâlcuieşti. Să ieşi din deşertăciune.

Inspiraţia divină, Înainte de citire,

După care cartea-i scrisă, Roagă-te la Dumnezeu,
Dă celor aleşi lumină, Să-ţi dea chei de desluşire
De la Dumnezeu trimisă. Şi ajutor să-ţi dea mereu.

Că nu toţi au dezlegare, Prin a Bibliei citire

Tainele să le-nţeleagă Mintea să ţi-o limpezească,
Şi nu-i dat la fiecare, Să-ţi dea har de întărire
Bogăţia s-o culeagă. Şi credinţa să-ţi sporească.

Ia lumină şi-ntărire
Din cuvinte potrivite,
Din cădere şi orbire
Ieşi pe căile sfinţite.

ESTE BIBLIA DEMNĂ DE ÎNCREDERE ?

Pentru mulţi oameni Biblia nu este nimic mai mult decât o carte
scrisă de oameni înţelepţi într-o epocă de mult apusă. Biblia însă afirmă
11
 Biblia cea adevărată

despre ea însăşi: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de

folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre
înţelepţirea cea întru dreptate. Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie
desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun“ (2 Timotei 3:16-17).
Deci, Biblia este demnă de toată încrederea.

Un ambasador lua masa adesea într-un restaurant din Paris,

împreună cu mai mulţi oameni ce se declarau atei. Conversaţia
acestora se învârtea adesea în jurul Bibliei pe care o criticau în fel şi
chip, fără milă, spunând că ea nu are nici-o valoare. Într-o zi,
ambasadorul le ceru voie să citească dintr-o carte foarte veche, pe
care zicea că a găsit-o la un anticar. Ascultătorii au fost încântaţi de
măreţia gândirii şi simţirii, exprimate de necunoscutul autor. Atunci
ambasadorul le spuse: „Aceasta este o pagină din Biblia pe care o
criticaţi fără s-o cunoaşteţi. Întreaga Biblie este la înălţimea paginii
care v-a stors admiraţia“. Fusese o pagină din proorocul Isaia.

În Sfânta Scriptură se întâlnesc şi texte dificile, pline de sens şi greu

de interpretat. Nu există erori în textele sfinte ale Bibliei, există doar o
mărginire a înţelegerii noastre. Cititorul trebuie să fie înzestrat cu evlavie
şi smerenie. Mulţi oameni citesc Biblia ca pe o interesantă carte de istorie.
O citesc aşa şi nu merg mai departe de acest punct de vedere pentru că nu
îl văd pe Iisus Hristos-Dumnezeu în Sfânta Scriptură. Ea trebuie citită în
stare de rugăciune, trebuie să avem sentimentul că ne vorbeşte Hristos.
Când te rogi vorbeşti cu Dumnezeu, iar când citeşti Biblia vorbeşte
Dumnezeu cu tine şi atunci gândurile dumnezeieşti îşi vor face loc în
mintea noastră. Deci, pentru înţelegerea corectă a Bibliei este nevoie în
primul rând de o credinţă adâncă adică, de încredinţarea că Sfânta
Scritură cuprinde cuvântul lui Dumnezeu. Şi să nu uităm un lucru: trebuie
cercetat textul în contextul său.
În Biblie întâlnim cuvinte cu două înţelesuri: unul literal, verbal sau
gramatical şi unul simbolic tipic spiritual sau mistic. Spre exemplu:
ADAM după sensul literal înseamnă PRIMUL OM.
ADAM după sensul mistic înseamnă HRISTOS: „..Adam, care
este chip al Celui ce va să vină“ (Romani 5:14).
MANA după sensul literal este HRANĂ OBŢINUTĂ (dar picată
din cer).
MANA după sensul mistic este SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE.

12
 Biblia cea adevărată

EXISTĂ OARE ÎN BIBLIE SENTINŢA: „CREDE ŞI NU

CERCETA“ ?
În perioada comunistă se reproşa Bisericii că prosteşte lumea, că o
aruncă în întuneric deoarece respinge cunoaşterea. Şi multă cerneală roşie
a curs împotriva aşa-zisului dicton biblic: „Crede şi nu cerceta!“. Mulţi
oameni s-au îndepărtat de Sfânta Biserică Ortodoxă numai aflând acest
dicton care ucide aspiraţia firească a omului spre cunoaştere. Dar, de fapt
acest dicton nu există în Biblie, ci există tocmai opusul lui: „Cereţi şi vi
se va da; CĂUTAŢI ŞI VEŢI AFLA; Bateţi şi vi se va deschide!“
(Matei 7:7). Am putea spune cuiva «Crede şi nu cerceta» când este
vorba despre Sfintele Taine. Credem cu toată fiinţa că Iisus Hristos s-a
născut din Fecioara Maria care a rămas fecioară şi în naştere şi după
naştere. Ori, aceste lucruri nu le putem cerceta. Le credem. Sunt taine ale
lui Dumnezeu. Credem cu toată tăria că la Bobotează Duhul Sfânt se
coboară prin apele ce se sfinţesc prin rugăciunea preoţilor, dar cum se
pogoară Duhul Sfânt nu putem cerceta, rămâne o taină, un mister.

ARE CINEVA DREPTUL SĂ MODIFICE

(SĂ SCOATĂ SAU SĂ ADAUGE) ÎN BIBLIE, ÎN VREUN FEL,
UN CAPITOL, UN VERSET, UN CUVĂNT SAU CHIAR O
VIRGULĂ?
Categoric nu! Mare pedeapsă vor avea cei care intenţionat traduc
greşit Biblia. Pentru că iată ce scrie acolo: „Iar de va scoate cineva din
cuvintele acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul
vieţii şi din cetatea sfîntă şi de la cele scrise în cartea aceasta“
(Apocalipsa 22:19). Iată, tocmai de aceea ne spune Tertulian „Unul a
schimbat cu mîna sa textul, altul cu răstălmăcirea sa înţelesul“ (Contra
ereticilor). Iar Sfîntul Igantie Teoforul zice „Ereticii, pentru a părea
vrednici de crezare, amestecă pe Iisus Hristos cu propriile lor
gînduri, întocmai ca cei care dau băuturi otrăvitoare, amestecate cu
miere şi vin: cel care nu ştie, ia cu plăcere băutura otrăvitoare şi
moare din pricina acelei rele dulceţi“ (Către Traileni 6: 2-5).
Şi pentru a ne fi mai clar, iată spre exemplu, ce înseamnă a schimba
locul unei simple virgule. Pe cruce fiind răstignit, Hristos îi spune
tîlharului din dreapta Sa, după ce acesta îl recunoaşte de Dumnezeu şi se
căieşte: „ADEVĂRAT GRĂIESC ŢIE , ASTĂZI VEI FI CU MINE ÎN
RAI“ (Luca 23:43). Observaţi virgula pusă înainte de cuvîntul astăzi,

13
 Biblia cea adevărată

ceea ce înseamnă: chiar astăzi vei fi cu mine în rai. Unul din cultele
religioase pune virgula după cuvîntul astăzi: „ADEVĂR GRĂIESC ŢIE
ASTĂZI , VEI FI CU MINE ÎN RAI“. Prin mutarea virgulei dispare
siguranţa mîntuirii tîlharului şi implicit şi a noastră. Adică adevărul
îl spune astăzi, dar va fi cu Dumnezeu în Rai, nu se ştie cînd, peste
1000, 2000 de ani sau poate niciodată.

UN CREŞTIN ORTODOX POATE CITI ORICE PLIANTE CU

CONŢINUT RELIGIOS SAU ORICE BIBLIE I-AR CĂDEA ĂN
MÂNĂ?
Conform cu porunca a 7-a bisericească: „Să nu citim cărţi
neortodoxe“, un creştin ortodox nu trebuie să citească orice, pentru a nu
cădea din neştiinţă în necredinţă. Deci, să nu intrăm în contact şi să nu
acceptăm ideile, pliantele şi bibliile celor ce ne învaţă altceva decât Sfînta
Biserică Ortodoxă: „Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi
deprinde-te cu dreapta credinţă“ (1Timotei 4:7). Şi iată în continuare o
întâmplare adevărată care ne lămureşte despre cele de mai sus:
Înt-o zi a venit la mine o doamnă care plîngea în hohote. Eu am
întrebat-o: „Doamnă, de ce plîngeţi?“, iar ea mi-a spus: „Părinte, am
trei copii. Doi sunt sănătoşi, iar cel mai mic, care este în clasa a noua,
trage să moară. L-am spovedit, l-am împărtăşit, dar suntem supăraţi că
nici nu ştim măcar de ce boală zace. De trei săptămîni, în fiecare seară,
citesc Paraclisul Maicii Domnului. Ieri noapte, după rugăciuni, de
oboseală şi de supărare am adormit îmbrăcată. Mi-a apărut în vis
Maica Domnului şi mi-a spus: „Ţi-am auzit rugăciunile, şi-am numărat
lacrimile şi aş putea să duc rugăciunile la Fiul meu şi Dumnezeul
vostru, dar tu ţii în casă cărţi de la alte culte religioase, printre care şi
o biblie de-a lor, în care eu sunt numită nevastă (soţie). Şi aşa ceva mie
nu-mi place, căci eu n-am fost nevasta nimănui. Sunt pururea Fecioara
Maria“. Dimineaţa, cînd m-am sculat, mi-am adus aminte visul, am
strîns toate pliantele sectante din casă inclusiv biblia sectantă şi am
venit să-mi arătaţi de ce era supărată Maica Domnului“. Am deschis
biblia sectantă şi i-am arătat că la Matei 1:20, Maica Domnului este
numită nevasta lui Iosif, pe cînd în Biblia ortodoxă este numită
logodnica lui Iosif. „Şi acum ce să fac părinte?“, m-a întrebat apoi
femeia. I-am spus: „Biblia aceasta lăsaţi-mi-o mie, mergeţi acasă şi cu
toată nădejdea să vă rugaţi în continuare, căci dacă v-a numărat
lacrimile Maica Domnului cînd aveaţi biblia sectantă în casă, acum

14
 Biblia cea adevărată

cînd n-o mai aveţi, nu vă poate lăsa fără ajutor“. A patra zi doamna a
venit din nou la mine, tot plângând, dar acum cu lacrimi de bucurie în
ochi, fiindcă fiul ei a început să se însănătoşească. După alte 40 de zile
a venit încă o dată la mine să-mi mulţumească. Eu i-am spus:
„Doamnă, lui Dumnezeu şi Maicii Domnului să-i mulţumiţi, nu mie!“
Iar dînsa mi-a zis: „Părinte, aş vrea să vă rog, ca pe unde v-o purta
Dumnezeu paşii, să spuneţi creştinilor ortodocşi să nu ţină în casă
biblie sectantă sau cărţi sectante, fiindcă Maica Domnului nu le va
primi rugăciunile după cum spunem: Prea Sfîntă Născătoare de
Dumnezeu, primeşte rugăciunile noastre şi le du Fiului tău şi
Dumnezeului nostru şi cere-i să mîntuiască prin tine sufletele noastre“.

CUM PUTEM ŞTI DACĂ O BIBLIE ESTE DE LA ALTE CULTE

RELIGIOASE?
Casa cu biblie ortodoxă este binecuvântată de Dumnezeu, şi de
aceea putem spune: Nici o casă de creştin-ortodox fără Biblie! Pentru a
şti cum putem să deosebim o Biblie ortodoxă de una sectantă, vom
compara pe cea ortodoxă cu biblia britanică, aceasta fiind o traducere
făcută de Dimitrie Cornilescu. Acesta a părăsit Biserica Ortodoxă şi între
anii 1921-1924 a tradus Biblia, nu după texte originale, ci după texte
engleze, franceze şi germane. Apărută într-o formă grafică deosebită,
Biblia Cornilescu este folosită astăzi de majoritatea sectelor care o
revizuiesc aşa cum le dictează interesul. Este o traducere intenţionat
greşită, şi menţionăm mai jos numai cîteva diferenţe:
1. Pe copertă nu are cruce. Dar atenţie, mai nou, unele culte
religioase pun şi crucea pe copertă pentru a ne amăgi să citim
biblia lor.
2. Apoi, deschidem la prima pagină şi acolo ne uităm dacă scrie:
„Tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea
Fericitului Părinte Teoctist - Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române. Cu aprobarea Sfîntului Sinod.“ Dacă scrie aşa, este
ortodoxă. Dacă nu are acest gir, este de la alte culte religioase.
3. Cele mai multe Biblii ale cultelor religioase au cuprinsul la
început, pe când în bibliile ortodoxe, el se află la sfârşitul cărţii.
4. Biblia ortodoxă are în cuprinsul Vechiului Testament 53 de cărţi,
iar Biblia de la cultele religioase are în cuprinsul Vechiului
Testament 39 de cărţi. Deci din nou apare o diferenţă între ele.

15
 Biblia cea adevărată

5. Căutăm în Biblie la capitolul cu Psalmi, luând spre exemplu

Psalmul 50, vom observa că este totalmente diferit. Şi nu numai
acest psalm nu corespunde; şi cu ceilalţi situaţia este aceeaşi.
6. În Biblia cultelor religioase, la Psalmul 96:7, scrie: „Sunt ruşinaţi
toţi cei ce slujesc icoanelor, şi cari se fălesc cu idolii“. Iată,
cultele religioase au înlocuit cuvântul „chipuri cioplite“ cu alt
cuvânt - „icoane“. Au făcut aceasta pentru a condamna
cinstirea Sfintelor Icoane, însă trebuie reţinut un lucru: pe
vremea aceea (în timpul împăratului David) nu existau icoane şi
nici nu ar fi putut exista, fiindcă Iisus Hristos încă nu se
născuse, nu luase trup din Fecioara Maria.
În Noul Testament, la ortodocşi, scrie: „Iosife, fiul lui David, nu te
teme să iei la tine pe Maria, LOGODNICA ta“ (Matei 1:20). În Noul
Testament, la cultele religioase (adeventişti, baptişti, evanghelişti,
iehovişti...), scrie: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe
Maria, SOŢIA (NEVASTA) ta“ (Matei 1: 20).
Noi ştim foarte bine că, Maica Domnului este Pururea Fecioară.
Ea nu a fost soţia sau nevasta cuiva. Acest cuvînt, soţie sau nevastă,
este o hulă la adresa Maicii Domnului.

OARE EXISTĂ ŞI OAMENI CARE NU CRED CĂ BIBLIA

A FOST SCRISĂ SUB INSPIRAŢIA DUHULUI SFÂNT?
Există oameni care nu cred că Biblia a fost scrisă sub inspiraţia
Duhului Sfânt. Ori, iată ce ne spune Sfîntul Apostol Pavel: „Toată
Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre
mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate“
(2 Timotei 3: 16). Cum a grăit Duhul Sfînt prin gura acestor autori ai
Bibliei putem înţelege, foarte simplu, dacă ne
gîndim, spre exemplu, la frumoasele sunete pe
care le scoate o trompetă atunci când suflă
compozitorul în intrument. Asemenea trompetei
au fost slujitorii lui Dumnezeu, scriitorii Bibliei, care au fost pătrunşi de
suflul lui Dumnezeu, fiind insuflaţi de Duhul Sfînt.
O femeie îşi aşezase taraba cu fructe lîngă un pod. Cînd nu
avea clienţi citea din Biblie. Într-o zi un client a întrebat-o: „Ce
carte citiţi dumneavoastră tot timpul?“. „Această carte este Biblia,
cuvîntul lui Dumnezeu,“ i-a răspuns ea. „Bine, dar ce dovadă ai că

16
 Biblia cea adevărată

în Biblie este cuvântul lui Dumnezeu? Cine ţi-a spus?“. Atunci

femeia i-a spus: „El însuşi!“ „Păi, cum adică, a vorbit Dumnezeu cu
dumneata personal?“. Pe moment femeia a rămas puţin
dezorientată, dar apoi uitîndu-se spre cer, i-a arătat aceluia soarele
şi l-a întrebat: „Domnule, poţi să-mi dovedeşti că acela este
soarele?“ „Desigur, i-a răspuns omul, cea mai bună dovadă este că
îmi dă lumină şi mă încălzeşte“. „Adevărat, acesta este răspunsul,
însă este valabil şi pentru întrebarea pe care mi-aţi pus-o. Dovada că
în Biblie se află cuvântul lui Dumnezeu este faptul că îmi dă lumină
şi căldură în suflet“.
Şi într-adevăr, citind din Biblie o singură pagină, un verset şi chiar
un singur rând, unui om i se poate schimba în sens pozitiv tot mersul
vieţii, începând din acea clipă.

Iubiţi credincioşi,
O carte, una singură are Dumnezeu pe pământ prin care vrea să ne
vorbească despre El şi despre planul său de mântuire a sufletelor noastre.
Însă oamenii se împart în trei categorii: unii îşi hrănesc sufletul citind din
ea în fiecare zi, alţii habar n-au de ea, şi, în sfârşit, o parte care citesc
Biblia, însă tradusă de oameni neautorizaţi (biblie a cultelor religioase).
Iată ce spune marele poet german Goethe: Biblia nu este o carte
naţională ci o carte a naţiunilor. Ea este o carte care va trăi veşnic,
pentru că atât cât va fi lumea, nimeni nu se va găsi să spună: Eu o
pricep în tot amănuntul şi în tot cuprinsul ei.
Viaţa unui popor şi puterea lui depinde de atitudinea pe care o ia
faţă de Biblie. Viaţa este scurtă ca un film. Fă-ţi timp să citeşti Biblia, să
te rogi, să mergi la Biserică, să te spovedeşti, să te împărtăşeşti şi nu
invoca justificări de genul: sunt prea tânăr, prea fără griji, prea sigur pe
mine, prea fericit, prea ocupat, prea îngrijorat, prea bătrân, căci apoi
urmează prea târziu. Iată ce spune Sfântul Atanasie cel Mare, în a 39-a
Scrisoare Pascală, despre cărţile Bibliei care alcătuiesc Canonul
Vechiului şi Noului Testament: „Acestea sunt izvoarele mântuirii, aşa
încât cel care însetează, să-şi astâmpere setea cu cuvintele ce se află în
ea. Nu există sub soare lucru mai dureros, decât un creştin ortodox
care ştie a citi, dar nu are în casa sa Biblia şi nu citeşte din ea zilnic ca
să ia dar şi putere“.

17
 Biblia cea adevărată

Citind Biblia vei înţelege că viaţa aceasta este plină

de darul şi îndurarea lui Dumnezeu!
Bibliografie orientativă: Biblia, E.I.B.M., 1988; „învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă“,
Craiova, 1952; „Catehism creştin-ortodox“, E.I.B.M., 1990; Preot Gabriel Sorescu,
„Apologetica iubirii“; Verner Keller, „Arheologia Vechiului şi Noului Testament“, Editura
Psychomassmedia, Bucureşti, 1995.

Completare la Cateheza Biblia cea adevărată

După ce a propovăduit în lume adevărul de netăgăduit al învăţăturii
Sale, Mântuitorul S-a adresat Sfinţilor Apostoli cu următoarele cuvinte:
Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura (Marcu
16:15). Prima şi cea mai importantă îndatorire a creştinilor ortodocşi este
cunoaşterea dumnezeieştii învăţături ce ne-a fost dată pentru mântuirea
sufletelor şi dobândirea vieţii veşnice. Este vorba de învăţătura cuprinsă
în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Pentru creştinii ortodocşi
Cuvântul lui Dumnezeu este lumina ce le luminează calea spre viaţa
veşnică. Spunea un scriitor încă de la începutul acestui secol: „Prima
operă care ar trebui pusă în mână poporului este Biblia. Biblia este în
adevăr Cartea, Cartea prin excelenţă, Cartea Cărţilor“.
„Sfănta Scriptură cu evlavie să o citiţi, căci întru ea Se ascunde
Dumnezeu. El întru ea se ascunde şi prin ea Se descoperă. Nicio carte
din lume nu vă poate spune mai mult despre Dumnezeu sau despre voi,
decât Sfânta Scriptură“ (Sfântul Tihon de Zadonsk).

Scurtă comparaţie între Biblia

ortodoxă şi cea neortodoxă
► În Vechiul Testament, Exod 20:14, în Biblia altor culte scrie:
„Să nu preacurveşti“.
► În Vechiul Testament, Exod 20:14, în Biblia ortodoxă scrie:
„Să nu fii desfrânat“.
Preacurvia înseamnă relaţii sexuale între două persoane căsătorite.
Curvia înseamnă relaţii sexuale între o persoană căsătorită şi una
necăsătorită. Concubinajul înseamnă relaţii sexuale între două persoane
necăsătorite. Biserica Ortodoxă interzice oricare din cele trei relaţii toate
fiind desfrânări.
18
 Biblia cea adevărată

► În Noul Testament, Luca 2:14, în Biblia altor culte scrie:

„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oamenii
bineplăcuţi Lui“.
► În Noul Testament, Luca 2:14, în Biblia Ortodoxă, scrie: Slavă
întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni
bunăvoire. Ei consideră că numai lor le-a lăsat Dumnezeu pace, ei fiind
oamenii bineplăcuţi Lui, după textul: „Pacea mea las vouă“ (Ioan 14:27)
adică numai cultelor religioase.
► În Biblia altor culte, scrie: „În ziua cea dintâi a săptămânii,
fiecare dintre voi să pună deoparte acasă, ce va putea, după câştigul
lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu“ (1 Corinteni 16:2).
► În Biblia Ortodoxă, scrie: „În ziua cea dintâi a săptămânii
(Duminica), fiecare dintre voi să-şi pună deoparte, strângând cât
poate, ca să nu se facă strângerea atunci când voi veni“ (1 Corinteni
16:2). Comparând cele două texte observăm că în Biblia altor culte apare
cuvântul acasă, pentru că ei nu merg în acea zi de Duminică la Sfânta
Biserică ca de altfel nici în alte zile. Moise spunea ca în ziua de sabat să
aducă la Cortul Sfânt...
► Referitor la ziua de odihnă în Biblia altor culte scrie: „Rămâne
dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu“ (Evrei
4:9).
► Referitor la ziua de odihnă în Biblia Ortodoxă scrie: „Drept
aceea s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu“
(Evrei 4:9).

Adâncul de necuprins al Sfintei Scripturi

În lumea aceasta există destule lucruri adânci, profunde, dintre care
am aminti marea, cerul sau sufletul omului mai adânc decât orice
(Ieremia 17:9). Mai adâncă decât toate acestea este Sfânta Scriptură.
Înţelepţii lui Dumnezeu, care s-au dedicat studiului acesteia, spun că este
un zăcământ nesecat de apă, un necuprins zăcământ de aur, un ocean de
bogăţie duhovnicească.
În adâncul mărilor se ascund lumi de basm, populate cu corali, peşti
aurii, mărgăritare, animale-plante. Valori nepreţuite se ascund şi în
locurile unde s-au scufundat corăbii ce transportau obiecte de mare preţ.
în adâncul mării există, aşadar, comori neştiute, comori ce pălesc însă
înaintea celor aflate în această carte a lui Dumnezeu. În Biblie se ascund
comori de o mare putere duhovnicească.

19
 Biblia cea adevărată

Adesea creştinii osteniţi sufleteşte, citind doar două trei versete din
Psaltire, şi-au recăpătat puterea. Tăria cuvântului dumnezeiesc îi ridică pe
cei căzuţi şi doborâţi. Uneori oamenii au trecut prin încercări grele.
Pământul li s-a cutremurat sub picioare. Totuşi au izbutit să iasă biruitori,
fiindcă s-au sprijinit pe un cuvânt al Sfintei Scripturi. Grăitor este cazul
Sfântului Ioan Gură de Aur care, intrând în conflict cu autorităţile şi
pregătindu-i-se prigoana, a rămas neclintit, tocmai deoarece căpătase o
nebiruită putere dintr-un fragment din Matei 28:20, care spune „Iată, Eu
sunt cu voi“.
De multe ori, oameni scufundaţi în păcate s-au schimbat cu totul,
devenind de nerecunoscut, tocmai datorită faptului că au studiat câteva
pagini din Sfânta Scriptură. De asemenea, unii intelectuali au început să
studieze Sfânta Scriptură pentru ca, găsind greşeli în ea, să o poată
combate. Însă puterea Scripturii i-a transformat în fervenţi apărători ai
Creştinismului. Cel mai la îndemână ne este exemplul lui Athenagoras
(sec. II), devenind mai apoi apologet al Creştinismului. Un alt exemplu
grăitor este acela al lui Max Muller (sec. XIX), cunoscut lingvist şi
specialist britanic în domeniul mitologiei şi religiilor. La început Muller a
socotit Sfânta Scriptură ca fiind un text asemănător textelor sacre din
religiile occidentale, pe care le-a studiat mai mult decât oricare dintre
contemporanii săi. Şi-a închipuit că Sfintele Scripturi sunt pline de
conţinut mitologic. În foarte scurt timp însă a simţit cum din paginile
Scripturii se ivea o lumină sfântă care, cu timpul, l-a transformat într-un
adevărat apărător al Creştinismului. El însuşi a comparat această lumină
cu aceea care l-a lovit pe Saul în drumul său spre Damasc.
Când cineva se ocupă cu studiul Sfintei Scripturi, mintea sa, venind
în contact cu cuvântul sfânt al al lui Dumnezeu, se curăţă şi se sfinţeşte.
Părintele Porfirie povesteşte că pe când era mic se îngrijea să înveţe
mereu pe de rost capitole întregi din Sfintele Evanghelii. Făcea aceasta
pentru curăţia inimii, adică pentru a-şi curăţa cugetul de gânduri
necucernice şi deşănţate. Când mintea ne este îndreptată spre cuvintele
sfinte ale lui Dumnezeu, acestea se aseamănă unui curent electric care
alungă şi ucide gândurile păcătoase. Cugetele ruşinoase pier, ca şi cum ar
fi electrocutate.
Un ieromonh ascet din Sfântul Munte Athos, Părintele Daniil, în
timp ce citea Sfânta Evanghelie, datorită grăitei desfătări pe care o trăia,
izbucnea în lacrimi care cădeau pe paginile Evangheliei, până ne se mai
distingeau literele de loc. Cu cât ne îndeletnicim şi trudim mai mult citind
Biblia, cu atât mai profunde sunt desfătările pe care ni le dezvăluie.
20
 Biblia cea adevărată

În oceanul Sfintei Scripturi se ascund comori de frumuseţe

duhovnicească. Iar frumuseţea ne atrage întotdeauna fiind o reflectare a
Raiului. Există frumuseţi pământeşte care îi încântă pe oameni dar şi
frumuseţi duhovniceşti care îi atrag pe cei ce iubesc cele cereşti.
Frumuseţea duhovnicească nu este ca o floare care înfloreşte dimineaţa
spre a se ofili o dată cu lăsarea serii. Nu este ca frumuseţea florilor de
vară, ca toate se trec o dată cu sfârşitul verii.
Biblia conţine belşug de frumuseţe. Pentru a o gusta însă, este
necesară o curată vedere duhovnicească. Omul ce cugetă lumeşte, trăindu-
şi viaţa în păcat, nu o poate simţi.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „A nu crede în cele scrise în
dumnezeiasca Scriptură, ci a introduce altele din mintea ta, socot că
acest lucru aduce mare primejdie pe capul celor ce îndrăznesc să facă
aceasta“.
Iar Sfântul Ignatie Briancianinov ne învaţă astfel: „Sfântul Duh,
care a grăit prin Prooroci şi Apostoli cuvântul lui Dumnezeu, l-a tâlcuit
prin Sfinţii Părinţi. Atât cuvântul lui Dumnezeu cât şi tâlcuirea lui sunt
dar al Sfântului Duh. Numai această tâlcuire o primeşte Sfânta
Biserică Ortodoxă! Numai această tâlcuire o primesc adevăraţi ei fii!
Cel ce tâlcuieşte după bunul plac Evanghelia şi întreaga Scriptură
leapădă prin aceasta tâlcuirea ei de către Sfinţii Părinţi de către Sfântul
Duh. Cel care leapădă tâlcuirea de către Sfâtul Duh, leapădă fără nici
o îndoială, însăşi Sfânta Scriptură“.
Biblia stă în faţa cititorului ca o prescure care poate să rămână
nedospită, poate să devină anafură sau se poate transfigura în Trup
Euharistic. Trepte de iniţiere, trepte de pătrundere, trepte de cunoaştere,
trepte de sfinţenie.
Unui ucenic pe care l-a spovedit, Părintele Nicodim Măndiţă, i-a
zis: „- Frate, nu-ţi dau alt canon decât să citeşti Noul Testament de
cinci ori. De patru ori ca să-ţi fie ca patru pereţi de casă, iar a cincea
oară ca să-ţi fie de acoperământ pentru casa sufletului tău“.
O bătrână care nu ştia carte l-a întrebat: „- Părinte, cum să citesc
Noul Testament, că nu ştiu carte?“ Iar el i-a răspuns: „- Dar când
primeşti scrisoare de la feciorul tău, nu te duci la un vecin să ţi-o
citească? Aşa să faci şi cu Noul Testament. Roagă pe cei ce au dragoste
să-ţi citească şi amândoi vă veţi folosi“.

21
 Biblia cea adevărată

Biblia, o carte actuală

Timpul nostru este marcat de un stres în creştere. Nenumărate
imagini ne asaltează zilnic. Mijloacele de transmitere a ştirilor fac lumea
noastră tot mai mică. Nici o generaţie înaintea noastră nu a văzut şi nu a
auzit aşa de multe ca noi. O noutate o înlocuieşte pe alta. Deseori nu
putem nici să medităm la impresiile variate ale unei singure zile. Nu
putem acest lucru din cauză că sunt prea multe, unele le uităm, altele le
reţinem fără să vrem. Fluxul de informaţii ne blochează, pentru că suntem
deja plini.
Cine îşi mai face timp pentru o carte ca Biblia? Are ea să ne spună
ceva? Mai sunt actuale învăţăturile ei vechi de milenii? Aşa se întreabă
unii oameni din zilele noastre, care sunt obişnuiţi să considere important
numai noul. Dar pentru a auzi glasul lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să
facem linişte în interiorul nostru. Cine îşi va face timp pentru a citi Biblia
va observa că Dumnezeu ne vorbeşte tuturor.

Raportul dintre Vechiul şi Noul Testament

Cu privire la raportul dintre Vechiul şi Noul Testament, Sfântul
Ioan Gură de Aur zice: Acolo litera, aici Duhul, acolo corabia, aici
Fecioara, acolo toiagul lui Aaron, aici Crucea, acolo mielul, aici
Hristos, acolo azima, aici pâinea. Deosebirea dintre cele două
Testamente este ca deosebirea dintre frică şi dragoste.

Haideţi să citim Sfânta Scriptură

„Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul
care iese din gura lui Dumnezeu“ (Matei 4:4).
Cât de mult ne asemănăm noi, astăzi, după cum citim în „Pilda
semănătorului“, cu sămânţa căzută între spini, care, înăbuşindu-se, nu a
putut aduce roadă! Asemenea şi noi, copleşiţi de grijile veacului în care
trăim, abia mai găsim timp să facem o rugăciune, să mergem la Sfânta
Biserică în zilele de duminică şi sărbători, să mai citim o carte
duhovnicească sau cartea de căpătâi a oricărui creştin, Sfânta Scriptură. Şi
totuşi, dacă am cugeta mai mult, am descoperi că grija pe care trebuie să o
avem faţă de suflet, este cu mult mai mare importanţă faţă de multe alte
„griji“ mărunte care au pus stăpânire pe viaţa noastră de zi cu zi.

22
 Biblia cea adevărată

Aşa, bunăoară, ar fi mai de folos dacă în fiecare zi am renunţa puţin

din timpul pe care ni-l răpeşte televizorul, ori mâncătorul de timp joc de
table, remy sau orice altă distracţie măruntă şi ne-am îndeletnici măcar un
sfert ori o jumătate de oră cu cititul Sfintei Scripturi.
Cât de trebuincioasă este citirea Sfintei Scripturi ne arată Cuviosul
Nicodim Aghioritul care ne sfătuieşte: „Toţi creştinii care ştiu carte
sunt datori a citi Dumnezeieştile Scripturi“. Asemenea Sfântul Ioan
Gură de Aur ne spune: „Fără citirea Sfintelor Scripturi nu poate
cineva a se mântui“. Sfântul Serafim de Sarov, obişnuia să citească
toate Evangheliile în fiecare săptămână şi spunea că „de fiecare dată
învăţa ceva nou“.
Cutremurătoare cuvinte! Dacă mântuirea noastră depinde, pe lângă
altele, şi de citirea şi mai ales de cugetarea şi îndeplinirea celor citite în
Sfânta Scriptură, iată aici temeiul pentru care tot creştinul trebuie să se
nevoiască a citi Sfânta Scriptură cât mai des, mai ales în că vremurile în
care trăim sunt atât de tulburi şi înşelătoare. Aşa după cum ne arată şi
Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul: „Dacă în vremea cea veche era
neapărată nevoie de citirea Scripturilor (când erau şi povăţuitori destui
cu viaţă sfântă şi lumea era mai credincioasă), dar oare astăzi când s-au
înmulţit vicleşugurile în lume şi s-au împuţinat păstorii cei buni, acum
când nu mai găseşti pildă de viaţă curată şi nici povăţuitori sufleteşti, cu
cât mai mult trebuie să ne sârguim la citirea Sfintelor cărţi pentru a nu
greşi drumul mântuirii.... Deci, să fim cu pază de orice vătămare
sufletească şi mai sârguitori la citirea Sfintelor Scripturi căci în ele vom
afla mângâiere şi luminare“.
Citirea Sfintei Scripturi aduce, deci, mângâiere şi luminare celor
deznădăjduiţi şi întristaţi, dar nu numai atât. Îndeletnicindu-se cu lectura
Cărţilor Sfinte punem pavăză patimilor de tot felul şi nu le lăsăm să ne
mai pătrundă în minte, căci Sfintele Scripturi sunt pentru cuget trâmbiţa
care ne trezeşte să ne împotrivim păcatului, aşa cum ne arată Sfântul
Efrem Sirul: „În ce chip trâmbiţa strigând în vreme de război,
deşteaptă osârdia vitejilor luptători împotriva inamicului, aşa şi Sfintele
Scripturi deşteaptă osârdia ta spre cele bune şi te îmbărbătează pe tine
împotriva patimilor. Pentru care, frate al meu trezeşte-te şi te sârguieşte
de-a pururea a te lipi de citirea Sfintelor Scripturi, ca să te înveţe pe tine
cum se cade a fugi de cursele vrăjmaşului şi a dobândi viaţa veşnică“.
Acelaşi Sfânt Părinte Efrem Sirul ne spune că citirea Sfintei
Scripturi ne luminează mintea pentru că Sfânta Scriptură este Cuvântul lui
Dumnezeu, „graiuri ale Duhului Sfânt“; „Citirea Sfintelor Scripturi
23
 Biblia cea adevărată

poate foarte mult să lumineze şi să adune mintea noastră, căci ele sunt
graiuri ale Sfântului Duh şi în tot felul îi înţelepţesc pe cei ce le citesc“.
Pe de altă parte, lecturarea Sfintei Scripturi nu este doar o simplă
osteneală a intelectului uman, căci, când citim Sfânta Scriptură,
Dumnezeu însuşi ne vorbeşte. Citirea Sfintei Scripturi este mai presus de
toate, aşa cum arată Sfântul Ioan Gură de Aur: „o rugăciune al cărei
folos nu întârzie să se arate. Este cu neputinţă ca cel ce stă de vorbă cu
Dumezeu să nu dobândească vreun folos“.
Că este rugăciune, că mută mintea la cer, acelaşi Sfânt Ioan Gură de
Aur ne arată zicând despre citirea dumnezeieştilor Scripturi: „Mare
bunătate este, iubiţilor, citirea dumnezeieştilor Scripturi. Aceasta face
pe suflet filozof. Aceasta mută mintea la cer“. Înălţătoare cuvinte! Iată ce
realizare măreaţă, să te opreşti, puţin măcar, din iureşul vieţii cotidiene şi
aplecându-ţi atenţia la cuvintele Sfintei Scripturi, să păşeşti cu mintea la
cer, să găseşti acolo, în această dorită rugăciune, liniştea sufletească, pe
care, atât de greu o găseşti în viaţa ta zbuciumată.
Şi ce este oare mai de dorit în această viaţă pământească, decât să-ţi
găseşti o oază de pace sufletească în deşertul neţărmurit al grijilor şi
necazurilor de tot felul! Pentru aceasta, trebuie numai, frate creştine, să-ţi
găseşti plăcuta îndeletnicire de a citi Sfânta Scriptură şi, poate, înainte ca
somnul să-ţi aducă aşteptata odihnă trupului, să cugeţi cu smerenie la cele
ce Dumnezeu ţi-a descoperit în lectura zilnică obişnuită. Este de mare
folos să meditezi la cele pe care le-ai citit căci aşa după cum spune
Sfântul Isaac Sirul: „Meditarea neîncetată a Scripturii este lumina
sufletului. Căci aceasta întipăreşte în suflet amintiri folositoare, pentru
păzirea de patimi şi pentru stăruirea în dorul de Dumnezeu, în
curăţenia rugăciunii“.
La fel, arătând frumuseţea şi folosul citirii Sfintelor Scripturi,
Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: „Cât de dulce este citirea Sfintei
Scripturi, este mai dulce decât orice păşune, mai plăcută decât raiul şi
mai ales, când ştiinţa se adaugă lecturii. Pajiştile, frumuseţea florilor,
frunzişul copacilor, iedera şi arbuştii desfătează privirea, dar după
puţine zile toate se ofilesc. Cunoaşterea Scripturilor întăreşte însă
duhul, curăţă conştiinţa, smulge deasupra săgeţilor diavolului, ne face
să locuim aproape de cer, eliberează sufletul de legăturile trupului,
dându-i aripi uşoare şi face să intre în sufletul cititorilor tot ceea ce s-a
putut spune vreodată mai bine“.
Frate creştine, dacă cele ce ai citit până acum te-au determinat să-ţi
doreşti şi tu să fii un consecvent cititor al Sfintei Scripturi Ortodoxe,
24
 Biblia cea adevărată

atunci nu mai sta pe gânduri. Citeşte în fiecare seară câteva versete sau un
capitol din epistolele Sfântului Apostol Pavel, sau din Sfintele Evanghelii,
ori din Vechiul Testament şi cugetând apoi la cele citite, în aşteptarea
somnului, vei dobândi pacea şi liniştea sufletească de care ai atâta nevoie.
„Căutaţi liniştea sufletească în Evanghelie pentru că ea este
izvorul nesecat al tuturor adevărurilor, ceea ce nu se mai găseşte
nicăieri“, spunea Kant, lăsând parcă, cu titlu de testament aceste cuvinte
peste veacuri, cu dorinţa de a descoperi fiecare comoară din adâncul
sufletelor noastre.

Să cari apă cu un coş de nuiele

Un bătrân călugăr care îşi petrecea viaţa mai mult în rugăciune şi
meditaţie, s-a plâns într-o zi stareţului că lui nu-i rămâne nimic în cap din
toate predicile şi citirile din Sfânta Biserică, sau de la trapeză, sau din alte
ocazii, şi că ar cere să fie scutit de acestea. Poate că era greu de cap, poate
că nu-i intrau în minte pentru că mintea îi era permanent ocupată cu
rugăciunea, dar el a dat vina pe neputinţa lui intelectuală. Stareţul a
socotit că gândul şi cererea lui e o călcare de rânduială şi i-a dat un canon:
- Să iei cuvioşia ta unul din aceste două coşuri de nuiele, să cari trei
zile apă de la izvor şi să uzi răsadul de varză din grădina mănăstirii.
Sper că Dumnezeu te va lumina la sfârşitul celor trei zile şi vei
înţelege că citirile şi predicile nu sunt fără folos. Erau două coşuri
alături, ambele murdare, pline de noroi. Se cărase cu ele bălegar. Şi-apoi
cum să cari apă cu un coş de nuiele! Dar ascultarea din viaţa călugărească
îşi are curiozităţile ei, dar, după cum vom vedea, are şi sensurile ei pline
de înţelepciune.
Bătrânul s-a mâhnit în sufletul său, dar şi-a făcut ascultător semnul
Sfintei Cruci şi luând unul din coşuri a pornit să îndeplinească porunca şi
canonul. - Ce-ai căutat, ai găsit! - îşi zise el, mustrându-se pe sine. Iată
că ai ajuns la bătrâneţe să cari apă cu ciurul! Trei zile a cărat apa, făcând
drumul de la izvor până la răsadniţă, bineînţeles ajungând de fiecare dată
cu coşul gol. Nici măcar cu o picătură de apă nu ajungea la grădină. Dacă
nu s-ar fi întâmplat să plouă, s-ar fi uscat răsadurile de tot. A treia zi,
seara a aşezat coşul lângă celălalt şi s-a dus la stareţ, după cuviinţă, să-şi
ceară iertare. Stareţul i-a ieşit înainte şi s-au îndreptat amândoi spre locul
unde erau cele două coşuri.
- Oare de ce ţi-am dat canonul părinte? Aha, întrebai ce rost au
citirile şi predicile, că tot nu-ţi rămâne nimic în cap şi cereai să te

25
 Biblia cea adevărată

scutesc de ele. Aşa este? Am auzit că făcându-ţi canonul pe care ţi l-am

dat, mă tot bodogăneai: stareţ sucit, om fără minte, să mă pună să car
apă cu un coş de nuiele, şi câte nu mai ziceai. Am vrut să te folosesc
chiar cu riscul de a compromite răsadurile. Ei, acum ai înţeles că totuşi
citirile şi predicile îşi au rostul lor, chiar când ţi se pare că nu le înţelegi
şi mai ales când nu-ţi rămân în cap? Nu-ţi vor fi rămânând în
întregime, dar ceva tot rămâne. Aşa cred eu.
- Cum era să înţeleg? a ripostat bătrânul încă mai mâniat. Am înţeles
că trebuie să fac ascultare. Asta-i tot la ce gândeam înainte. - Nu nu-i
vorba de asta. Ascultare ştiam că ai, şi ai dovedit-o timp de trei zile. Eu
am urmărit altceva. Aici sunt două coşuri, cum erau şi acum trei zile
când ţi-am dat canonul. Oare nu vezi nici-o deosebire între ele?
Bătrânul s-a uitat atent la ele şi deodată faţa i s-a luminat: Unul e murdar
iar celălalt e curat. - Care e curat? - Cel cu care am cărat apă. - Vezi? i-
a zis stareţul. N-ai putut duce apă cu el, fiindcă coşul n-a ţinul apa, şi
nici acum nu are apă în el. Dar cărând mereu apă cu el, şi petrecând-o
prin pereţii lui, atât cât a ţinut la început coşul s-a curăţit. Vezi ce
frumos e? Aşa se întâmplă şi cu mintea ta. Ţi se pare că nu reţine, dar
pritocind mereu cuvintele, citirile şi predicile, ele te curăţesc fără să
prinzi de veste şi dau minţii prilejuri de rugăciune, de pocăinţă şi multe
subiecte de meditaţie. Călugărul a făcut metanie mare şi s-a întors la
chilie luminat. Când a bătut clopotul de adunare pentru citirea psalmilor
Utreniei, a fost cel dintâi care a intrat în Sfânta Biserică.

Citirea Sfintei Scripturi

Sfânta Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu. Ea este cartea de
căpătâi a fiecărui creştin şi constituţia Sfintei Biserici, pe care trebuie să o
cunoaştem. Dintre toate cărţile care s-au scris în lumea aceasta, nici una
nu se poate asemăna cu Biblia, scrisă de Prooroci şi de Sfinţii Apostoli, cu
asistenţa neîntreruptă a Duhului Sfânt. Sfânta Scriptură este izvor curat şi
etern de viaţă spirituală şi regulă supremă a credinţei.
Cuvintele Sfintei Scripturi sunt lumină pentru noi. După cum cel
lipsit de lumina firească nu poate merge pe drumul cuvenit, tot aşa şi cel
ce nu este luminat de raza învăţăturii biblice poate greşi, rătăcind în
întuneric. Prin cuvânt Dumnezeu a făcut să se sălăşluiască lumina, se
spune în rugăciuea de la Agheazma Mică. Cuvintele Sfintei Scripturi sunt
scrisoarea pe care Dumnezeu ne-o adresează nouă, căci zice Fericitul
Augustin: Dacă în rugăciune noi vorbim cu Dumnezeu, în Sfintele

26
 Biblia cea adevărată

Scripturi, dimpotrivă, Dumnezeu este Cel Care ne vorbeşte nouă. Dar

trebuie să ne facem timp să-L ascultăm, după ce am citit scrisoarea Sa. Ce
am spune despre un marinar de cursă lungă, care i-ar scrie în fiecare
dimineaţă soţiei, iar aceasta nu i-ar citi scrisorile, fiind prea ocupată? Aşa
ne vorbeşte nouă Dumnezeu, iar noi, de multe ori nu citim scrisoarea Sa,
din cauza grijilor mărunte.
Scriitorul rus Merejkovski, mărturisea odată unui prieten că zilnic
citeşte din Sfânta Scriptură şi de fiecare dată are impresia că citeşte ceva
nou, fiind convins că nu va putea pătrunde niciodată profunzimea ei. S-a
şters coperta Bibliei mele, - zicea el - paginile ei s-au îngălbenit, foile s-au
îndoit, legătura cărţii s-a stricat. Ar trebui s-o dau din nou la legat, dar nu
mă îndur să mă lipsesc de ea chiar doar pentru câteva zile. Ce-mi vor
pune oamenii în sicriu când ca să fiu înmormântat? Biblia! Cu ce voi
învia? Cu Biblia! Ce-am făcut de seamă în viaţă? Am citit Biblia!
Astăzi s-au înmulţit vicleşugurile pe pământ, când nu mai găseşti
pildă de viaţă curată şi nici îndrumători sufleteşti, trebuie să ne sârguim la
citirea Sfintelor Cărţi, pentru a nu greşi drumul mântuirii. De aceea
Sfântul Serafim de Sarov îndeamnă: Dacă nu găsim un părinte capabil de
a ne conduce la viaţa contemplativă, trebuie să ne conducem după Sfânta
Scriptură, căci Dumnezeu însuşi ne porunceşte: Cercetaţi Scripturile,
căci acelea mărturisesc despre Mine (Ioan 5:39).
Cuvântul Sfintei Scripturi este sabia Duhului (Efeseni 6:17), care
taie necazurile şi încercările ce năvălesc asupra noastră. Acest cuvânt
linişteşte frământările inimii, alungă disperarea, modelează sufletul
creştinului în duhul sfinţeniei, ridicându-l la statura bărbatului desăvârşit
(Efeseni 4:13). Ascultând cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi lucrător
(Evrei 4:12), ne trezim din somnul greu al păcatului şi urmând calea
virtuţii, primim arvuna nemuririi. În acest sens, Mântuitorul nostru Iisus
Hristos ne spune clar: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă cineva va păzi
cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac (Ioan 8:51) Amin. (Predici
la duminicile de peste an, Vestirea Evangheliei Mântuirii, Dr. Irineu Pop
- Bistriţeanul, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2008).

Citirea Sfintei Scripturi

Mântuitorul spune cercetaţi Scripturile, căci ele mărturisesc pentru
Mine. Deci ştim din gura lui Hristos că Sfintele Scripturi sunt mărturii ale
lui Dumnezeu. Proorocul David zice: În calea mărturiilor Tale,

27
 Biblia cea adevărată

Doamne, m-am desfătat ca de toată bogăţia. Mare adevăr este în aceste

cuvinte.
Când începem a citi Biblia, să n-o citim aşa ca pe oricare altă carte.
Nu! Aşa ne învaţă Sfiinţii Părinţi: iei Biblia, zici Tatăl nostru, faci trei
metanii, faci Sfânta Cruce de trei ori deasupra Bibliei şi pe faţa ta. Săruţi
Biblia şi zici aşa: Doamne, descoperă ochii mei şi voi cunoaşte minunile
din legea Ta! Doamne, arată-mi mie cele nearătate şi cele ascunse ale
înţelepciunii Tale, pentru că Biblia este plină de Duhul lui Dumnezeu şi
noi ne rugăm să ne deschidă Dumnezeu ochii minţii, să înţelegem ceea ce
citim şi să mulţumim lui Dumnezeu.
Orice creştin are voie să citească Sfânta Scriptură, dar nu oricine are
dreptul de a învăţa, de a tălmăci cuvântul Sfintei Scripturi. Dreptul acesta
îl are numai Biserica, care este stâlp şi temelie a adevărului (1 Timotei
3:15). Dreptul de a învăţa îl au numai episcopii, preoţii şi diaconii, fiindcă
zice Sfântul Apostol Pavel: Cum vor propovădui dacă nu au trimitere?
(Romani 10:15). Fiecare este dator să-şi vadă darul şi chemarea pe care o
are: Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi sunt
învăţători? (1 Corinteni 12:28-30). Iar Sfântul Grigorie de Nyssa spune:
Nu spargeţi oasele Sfintei Scripturi, având dinţii înţelegerii de lapte.

Sfânta Scriptură cuprinde trei înţelesuri:

1. înţelesul după literă, obştesc, gramatical, verbal sau istoric.
2. înţelesul alegoric, metaforic, mai înalt sau sufletesc.
3. înţelesul spiritual duhovnicesc.
◙ Fiecare se luminează din Sfânta Scriptură, pe măsura curăţiei
minţii şi a inimii lui. Iată, dacă am sta mâine cu toţii în faţa soarelui, şi
ar fi soarele la amiază, şi unu-i cu un ochi, altu-i cu amândoi, altul este
miop, altul zăreşte numai oleacă cu amândoi ochi, fiecare se
împărtăşeşte din lumina soarelui după măsura puterii lui cea văzătoare.
La fel şi cu mintea. După măsura în care ne-am curăţit mintea şi inima,
putem înţelege Sfânta Scriptură.
◙ Citirea Sfintei Scripturi ne ajută la adunarea gândurilor din
risipire.
◙ Citirea Bibliei adună şi luminează mintea.
◙ Prin citirea Sfintei Scripturi mintea noastră se deşteaptă, se
adună, se luminează şi i se dă cunoştinţa de Dumnezeu.

28
 Biblia cea adevărată

Am citit Biblia
Scriitorul rus Merejkowski, care a trăit ca refugiat în Franţa, într-o
carte (Hristos, acest necunoscut), se exprima aşa despre Biblie: În fiecare
zi citesc din Noul Testament şi voi citi atâta vreme cât ochii mei vor
putea să citească; şi voi citi pretutindeni pe unde voi afla lumină, la
lumina soarelui sau la aceea a focului, în miez de zi sau în miez de
noapte, în fericire sau în nefericire, sănătos sau bolnav... Mi se pare
totdeauna că citesc ceva nou de tot, ceva necunoscut până atunci, ceva
ce nu voi putea niciodată să pătrund până-n adânc, până la capăt.
Auritura marginilor a dispărut, hârtia s-a îngălbenit, legătura de piele
s-a ros, câteva foi s-au dezlipit. Ar trebui să-l dau la legat din nou; dar
nu sunt în stare să-l părăsesc. Tremur la gândul că trebuie să mă
despart de el pentru câteva zile... Ce-mi vor pune oare în sicriu? Biblia.
Ce am făcut pe pământ? Am citit Biblia.

Descoperirea lui Columb

Pe vremea când oamenii credeau că pământul este plat, Cristofor
Columb (1451-1506) a descoperit că el este rotund. Columb a crezut din
tot sufletul ceea ce afirma. Cei din jur l-au ironizat şi l-au batjocorit. Cum
a descoperit Columb că pământul este rotund? Prin cercetarea Bibliei!
Citind acest adevăr în Biblie, Columb s-a grăbit să-l creadă.
Ca urmare, în loc să ajungă la capătul pământului în călătoria sa, el a
descoperit un pământ nou. În anul 1502, Columb scria regelui Ferdinand
şi reginei Isabella următoarele cuvinte: Descoperirea mea împlineşte pe
deplin ceea ce fusese scris de proorocul Isaia. Cristofor Columb a fost
un om care citea Biblia şi aşa a găsit afirmaţia proorocului Isaia: El
(Dumnezeu) şade deasupra cercului pământului... (Isaia 40:22). Iată
încă o dovadă, că multe altele, că Biblia este adevărată!

Rugăciune pentru citirea cu folos a Sfintei Scripturi

Străluceşte în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Doamne, lumina
cea neînserată a cunoştinţei dumnezeirii Tale şi deschide ochii noştri spre
cunoaşterea evanghelicelor Tale propovăduiri; pune întru noi şi frica de
fericitele Tale porunci, ca poftele trupeşti cu totul călcându-le, viaţă
duhovnicească să petrecem, toate cele ce sunt spre plăcerea Ta cugetându-
le şi făcându-le. Că Tu eşti luminarea şi sfinţirea şi mântuirea sufletelor
noastre şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi
purururea şi în vecii vecilor. Amin.
29
 Biblia cea adevărată

Voltaire huleşte creştinismul

Voltaire (1694-1778) marele filozof şi scriitor francez, un înverşunat
duşman al Bisericii lui Hristos, afirma într-o scrisoare către un prieten de-
al lui, că peste 20 de ani Biserica Creştină nu va mai exista, iar Biblia va
dispărea şi că nimeni nu o va mai citi. Oare s-a împlinit profeţia lui
Voltaire, sau el a fost un profet mincinos, ca atâţia alţii???
Istoria ne dovedeşte, că exact după 20 de ani, Voltaire moare, iar casa
în care el a scris scrisoarea către prietenul său, a devenit una din
multiplele tipografii destinate tipăririi Bibliei. Voltaire credea că a profeţit
pieirea Bisericii lui Hristos, dar în realitate a profeţit pieirea lui. Biserica a
rămas şi vă dăinui până la sfârşitul veacurilor. Doctorul care l-a îngrijit
până în clipa morţii, mărturisea înspăimântat că muribundul era chinuit de
groaznice mustrări de conştiinţă, din care cauză aiura. Abia atunci şi-a dat
el seama cum ar fi trebuit să trăiască şi ce-l aşteaptă după moarte, căci i-a
zis doctorului: Dacă îmi prelungeşti viaţa cu 6 luni, îţi dau jumătate
din averea mea, iar de nu, să ştii că eu la dracu mă duc şi te iau şi pe
dumneata cu mine.

Zâmbetul ceresc
Să vă spun despre un creştin ortodox. Nu era preot, ci simplu ţăran.
Citise mult Sfânta Scriptură, însă în afară de aceasta nu mai citise nici o
altă carte. Acum se afla în aceeaşi celulă cu profesori, academicieni şi alţi
oameni cu înaltă cultură, care fuseseră închişi de comunişti. Şi acest biet
ţăran se străduia să aducă la Hristos pe un membru al Academiei de
ştiinţe. Dar în schimb primea numai ironii. - Domnule, nu-ţi pot explica
mult, dar eu merg împreună cu Hristos, vorbesc cu El, Îl văd... - Ia nu-
mi mai spune mie poveşti, că vezi pe Hristos! Cum Îl vezi pe Hristos?
- Nu pot să-ţi spun cum Îl văd. Simplu: Îl văd! În multe chipuri poate
vedea cineva. În vis, să zicem, vezi multe lucruri. Mie mi-i deajuns să
închid ochii. Uite, acum îl văd pe fiul meu, acum văd pe cumnata mea,
pe nepotul meu. Fiecare poate vedea. Există şi un altfel de vedere. Văd
pe Hristos! - Chiar Îl vezi pe Hristos? - Da, Îl văd! - Nu mai spune, cum
îl vezi? Liniştit, supărat, plictisit, indispus, vesel? Cum te priveşte?
Zâmbeşte vreodată? - Ai găsit, a răspuns ţăranul, îmi zâmbeşte! -

30
 Biblia cea adevărată

Domnilor, veniţi să auziţi ce îmi spune acest om! Mă ia în batjocură.

Zice că Hristos îi zâmbeşte. Arată-mi şi mie cum îţi zâmbeşte?
Acesta a fost unul din cele mai mari momente din viaţa mea. Ţăranul a
luat o înfăţişare foarte serioasă. După care, faţa lui a început să fie
luminoasă. Un zâmbet a apărut pe faţa acelui ţăran. Aş fi voit să fiu pictor
ca să zugrăvesc acel zâmbet. Era într-însul o doză de întristare pentru
sufletul pierdut al omului de ştiinţă. Dar era şi o mare nădejde în acel
zâmbet! Avea atâta dragoste şi compătimire şi o bucurie de a mântui acel
suflet! Toată frumuseţea Raiului se vedea în zâmbetul acelei feţe. Era
murdară şi nespălată, dar avea zâmbetul ceresc al Raiului. Iară,
profesorul, şi-a plecat capul şi a zis: „Ai dreptate, domnule. Ai văzut pe
Hristos. Ţi-a zâmbit“. (Ierom. Petroniu Tănase - Întâmplări minunate
din vremea noastră)

Cuvinte minunate şi adevărate despre Biblie

Viaţa creştinului este Biblia creştin ortodoxă. Fericit cel ce citeşte
cuvintele Bibliei! Este o mare diferenţă între cărţi făcute de oameni şi
Cartea (Biblia) care face oameni. Poate că Biblia o fi veche, dar
adevărurile ei sunt totdeauna noi. Biblia nu are nevoie să fie rescrisă, ci
recitită. Bibliile prăfuite conduc la vieţi murdare. Cine ţine Biblia
deschisă (adică citeşte din ea) nu va găsi închisă poarta cerului! Sfânta
Scriptură ne învaţă cel mai bun fel de a trăi, cel mai nobil fel de a suferi şi
cel mai liniştit mod de a muri. Ori păcatul ne va despărţi de Biblie ori
Biblia ne va despărţi de păcat. Nu te îngrijora pentru ce nu înţelegi din
Biblie… fii îngrijorat pentru ce înţelegi şi nu trăieşti. Nu vom putea
niciodată să distrugem Cele 10 porunci ale lui Dumnezeu, ne putem însă
distruge foarte uşor pe noi înşine încercând să le încălcăm. Biblia este o
fereastră prin care putem privi din lumea aceasta, ca dintr-o închisoare,
înspre libertatea veşniciei. Nu este şansa de mântuire pentru cel ce,
cumpărând o Biblie, n-o citeşte sau citind-o, n-o trăieşte. Nu există
pericolul ca Biblia să ajungă o carte depaşită, atâta vreme cât noi nici
n-am ajuns încă să ţinem pasul cu ea. Biblia este cartea răspunsurilor mici
şi mări. Oamenii nu resping Biblia pentru că se contrazice pe sine, ci
pentru că îi contrazice pe ei. Noul Testament este cea mai bună carte
care a fost şi va fi vreodată cunoscută în această lume. Biblia nu este
cuvântul omului despre Dumnezeu, ci cuvântul lui Dumnezeu despre om.
O Biblie necitită este semnul unui creştin distrus. Biblia este dată pentru a

31
 Biblia cea adevărată

fi pâine pentru fiecare zi, nu prăjitura pentru ocazii speciale. Biblia nu

este doar o carte - este putere vie.
Este imposibil să înrobeşti mental sau social un popor care citeşte Biblia.
Principiile Bibliei sunt fundamentul libertăţii umane. Existenţa Bibliei,
ca o carte pentru oameni, este cel mai mare beneficiu pe care l-a exprimat
vreodată rasa umană. Este numai o carte care se poate numi CARTEA:
Biblia! Este imposibil să conduci lumea cu dreptate fără Dumnezeu şi
fără Biblie.

32