Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti

Facultatea de Medicina Veterinara

Badicu Adina
Anul IV, Grupa 3404

Alge cu potential toxigen

Algele reprezinta un grup de specii de plante autotrofe, uni sau pluricelulare, fotosintetizante. Sunt plante de apa dulce sau marina, din subdiviziunea Thallophyta. Toxicitatea algelor este
mult discutata, existand specii cu toxicitate mare si permanenta, dar si specii ce devin toxice doar in anumite conditii hidroclimatice, temporar. Cand mediul acvatic ofera conditii nutritive priel-
nice, algele se pot inmulti foarte rapid, ducand la fenomenul de “inflorire daunatoare a algelor”, cu grave consecinte asupra ecosistemului acvatic si a animalelor ce
vin in contact cu toxinele algelor.
“Inflorirea daunatoare a algelor” poate determina modificarea culorii apei de mare in rosu, maro, galben sau verde. Din totalul estimat de 5000 de specii de plancton marin, 300 pot pro-
duce modificarea culorii apelor si 40 pot produce toxine care patrund in circuitul alimentar, ajungand la om prin intermediul pestilor si al fructelor de mare. Fata de algele toxice prezinta sensi-
bilitate rumegatoarele, suinele, cabalinele, pasarile, pestii, broastele, carnivorele, si chiar omul.

Mecanisme patogenetice:
1. Prezenta a numeroase celule in apa determina sufocarea pestilor (prin obturarea branhiilor). Intr-un singur litru de apa pot fi prezente zeci de milioane de celule.
2. Algele inmultite rapid, datorita vietii foarte scurte, se descompun in etapa imediat urmatoare, ceea ce duce la depletia oxigenului din apa, avand ca rezultat moartea organismelor ma-
rine oxigen-dependente. Aceasta degradare a biomasei acvatice apare de obicei peste noapte, luciul apei fiind in dimineata urmatoare plin de pesti morti.
3. Unele alge produc toxine mortale pentru animalele care le ingera. Toxinele se pot intalni si sub forma de aerosoli, cauzand probleme respiratorii, oculare si iritatii ale pielii persoanelor
ce locuiesc in apropierea apelor in care sunt prezente “infloriri ale algelor”.
4. Toxinele unor alge din increngatura Bacillariophyta (diatomeele) si Dinophyta (dinoflagellatele) se pot acumula in tesuturile crustaceelor care se hranesc cu fitoplancton,
iar cand acestea sunt ingerate de oameni, mamifere marine sau pasari, ingera, la randul lor, toxinele.
Toxinele algelor din increngatura Cyanophyta au actiune hepatotoxica, icterigena, fotosensibilizanta, neurotoxica, edematogen pulmonara, intrucat, pe langa substante colorante
(carotenoizi, clorofila, fitoeritrina) contin si hidroxilamina, hidrogen sulfurat, compusi alcaloidici, exo- sau autotoxine chelatante, etc.

Simptomatologia
Predomina semnele de fotosensibilizare. Evolutia acuta poate sfarsi letal, in 3-5 ore, in 90-100% din cazuri. In forma cronica predomina anorexia, convulsiile, agitatia, dispneea, epifora,
tahicardia, timpanismul, etc. Toxinele cianofilice din algele Cyanophyta, Dinophyta, pot produce moartea rapida la doar cateva ore dupa ingerarea alegelor sau apei unde s-au dez-
voltat, sau moarte lenta, cand boala evolueaza pana la 48 ore. Prognosticul este grav, iar tratamentul simptomatic, limitat la masuri de urgenta (lavaj gastric, asistenta respiratorie). Algele admise
in furajare se folosesc in stare uscata, fin macinate, in amestec cu uruieli, sau insilozate in amestec cu fibroase de buna calitate.

Cercetari recente
In mai 2010, cercetatorii de la Universitatea din Tokyo au identificat o specie rara de alga cu potential patogenetic, pe care au denumit-o Prototheca cutis. A fost izolata din biop-
sia unui ulcer cronic cutanat. Spre deosebire de celelalte alge, microalgele din genul Prototheca nu contin cloroplaste. S-a dovedit ca pot produce mastita in randul bovinelor.
In septembrie 2010, 21 de vidre din Golful Monterey, California, au murit ca urmare a intoxicatiei cu microcistina. Descoperirea este alarmanta deoarece pana acum se credea ca micro-
cistina nu poate supravietui perioade indelungate in apa sarata, fiind prima data cand este documentata implicarea unei alge de apa dulce (alga albastra-verde) in moartea unor mamifere marine.
Tabel 1. Efecte cauzate de inflorirea daunatoare a algelor (dupa Zingone si Enevoldsen, 2000). Nota: un
eveniment poate avea mai multe consecinte negative
Efecte Exemple de alge cu potential toxigen
Asupra omului
Intoxicatia paralitica cu crustacee (PSP) Dinoflagellate Alexandrium sp., Gymnodinium
catenatum, Pyrodinium sp.
Cyanobacteria Anabaena circinalis
Intoxicatia care produce diaree(DSP) Dinoflagellate Dinophysis acuminate, D. acuta,
Prorocentrum lima
Efecte neurotoxice(NSP) Dinoflagellate Karenia brevis(Gymnodinium breve)
Intoxicatia care produce amnezie(ASP) Diatomee Pseudo-nitzschia, Nitzschia varies-
varingica
Intoxicatia cu peste ciguatera (CSP) Dinoflagellate Gambierdiscus toxicus Prorocen-
trum, Ostreopsis sp., Coolia mono-
tis, Thecadinium sp., Amphidinium
carterae
Problema respiratorii, iritatii cutanate, Dinoflagellate Karenia brevis, Pfiesteria piscicida
efecte neurotoxice Nodularia spumigena
Cyanobacteria
Hepatotoxicitate Cyanobacteria Microcystis aeruginosa, Nodularia
spumigena
Resurse naturale marine
Toxicitate de tip hemolitica, hepatotoxica, Dinoflagellate Gymnodinium sp., Cochlodinium sp,
efecte negative asupra osmoreglerii, etc. Pfiesteria piscicida
Raphidophytes Heterosigma akashiwo, Chat-
tonella sp, Fibrocapsa japonica
Chrysochromullina sp., Prymne-
Prymnesiophytes
sium sp.
Cyanobacteria Microcystis aeruginosa, Nodularia
sp.
Tabel 2. Toxine cianobacteriene, algele la care au fost izolate si efec-
Efecte negative asupra comportamentului Pelagophytes Aureococcus anophagefferens
de hranire
7 tele intoxicatiei cu aceste toxine
Hipoxie, anoxie Dinoflagellate Prorocentrum micans, Ceratium Toxina Alga cu potential toxigen Simptome ale intoxicatiei
furca
Hepatotoxina Microcystis aeruginosa Insuficienta hepatica,
moarte
Efecte negative mecanice Diatomee Chaetoceros sp.
Neurotoxine Anabaena flos-aquae, Efecte neurotoxice: pareze,
Infundarea branhiilor si necroza Prymnesiophytes Phaeocystis sp. paralizii
Aphanizomenon flos-
Turism si activitati recreationale
aquae
Producerea de spuma, mucilagii, decol- Dinoflagellate Noctilluca scintilans, Prorocentrum Toxina nespecifica Pfiesteria piscicida Iritatii cutanate si oculare,
orari, miros neplacut sp., determina moartea pestilor
Prymnesiophytes Phaeocystis sp.
Diatomee Brevetoxina Karenia brevis Parestezii ale degetelor,
Cylindrotheca closterium
Cyanobacteria (Gymnodinium breve) buzelor, gastroenterita, in-
Nodularia spumigena, Apha-
versarea senzatiilor de cald
nizomenon flos-aquea, Microcystis
si rece
aeruginosa
Saxitonina Alexandrium sp., Gym- Paralizia muschilor, dispnee,
Impactul asupra ecosistemului marin
nodinium catenatum, apnee
Hipoxie, anoxie Dinoflagellate Noctilluca scintilans, Heterocapsa Pyrodinium sp.
triqueta
Diatomee
Ciguatoxina/Maititoxina Gambierdiscus toxicus Parestezii si senzatii de ar-
Skeletonema costatum
Prymnesiophytes Prorocentrum, Ostre- sura la nivelul cavitatii bu-
Phaeocystis sp.
opsis sp., Coolia mono- cale, gastroenterita, inver-
tis, Thecadinium sp., sarea senzatiilor de cald si
Efecte negative asupra comportamentului Pelagophytes Aureococcus anophagefferens,
de hranire Amphidinium carterae rece, moarte
Aureoumbra lagunensis
Dinoflagellate Acid okadaic Dinophysis acuminate, Gastroenterita, greata,
Prorocentrum minimum
Dinophysistoxine (DTX) D. acuta, diaree
Intoxicatii ale faunei marine salbatice Dinoflagellate Gymnodinium breve, Alexandrium
Prorocentrum lima
sp.
Diatomee Acid domoic Specii ale genului Gastroenterita, amnezie,
Pseudo-nitzschia australis
Pseudo-nitzschia moarte

Concluzii
Infloririle daunatoare ale algelor sunt fenomene naturale, perfect normale. Cu toate acestea, ultimele 2 decenii au fost marcate de o freventa, intensitate si distributie geografica crescuta a
acestor fenomene. Cand acestea au loc, pot cauza degradarea fito- si zooplanctonului, a biomasei acvatice in general, pot duce la disparitia pestilor, la alterarea proprietatilor organoleptice ale
apei potabile sau piscicole.
Genurile principale responsabile de infloririle din apele dulci sunt: Anabaena, Aphanizomenon, Oscillatoria, Gloeotrichia, Nodularia, Phyllo-
phora si Microcystis. Cel putin o specie din aceste genuri este toxica si toate speciile toxice pot determina infloriri acvatice.
Toxinele cianobacteriene (alge albastre-verzi) pot fi incadrate in 4 grupe: hepatotoxine, neurotoxine, lipopolizaharide si toxine nespecifice.
Intoxicatiile ce au la baza “inflorirea algelor” sunt grave, au evolutie acuta, cu manifestari simptomatice variabile, putand avea sfarsit letal.

Bibliografie
1. Victor Crivineanu, Note de curs, FMV Bucuresti, 2010
2. Gheorghe Valentin Goran, Toxicologia produselor alimentare,
3. Victor Crivineanu, Maria Crivineanu, Mitica Rapeanu, Toxicologie sanitara-veterinara, Editura Coral Sanivet, 1996
4. Algal Blooms – Harmfull, Water Encyclopedia <http://www.waterencyclopedia.com/A-Bi/Algal-Blooms-Harmful.html>
5. Kazuo Satoh, Kenji Ooe, Hirotoshi Nagayama and Koichi Makimura. Prototheca cutis sp. nov., a newly discovered pathogen of protothecosis isolated from inflamed human skin. Interna-
tional Journal of Systematic and Evolutionary Microbiology, 2010; < http://www.sciencedaily.com/releases/2010/05/100510201231.htm>
6. What are toxic phytoplankton and how do they occur?; <http://www.arrancoast.com/science/arranmarinescience/61-what-are-toxic-phytoplankton-and-how-do-they-occur.html >
7. Evidence for a Novel Marine Harmful Algal Bloom: Cyanotoxin (Microcystin) Transfer from Land to Sea Otters, Melissa A. Miller, Raphael M. Kudela, Abdu Mekebri, < http://
www.plosone.org/article/info:doi/10.1371/journal.pone.0012576 >