Disciplina microbiologie și imunologie

MICROBIOLOGIA ȘI DIAGNOSTICUL
DE LABORATOR AL INFECȚIILOR
TRACTULUI URINAR

1
 Infecțiile Tractului Urinar
Infecțiile tractului urinar ( ITU) reprezinta o problema
de sanatate publica datorita:
-frecventei mari,
-complicatiilor pe care le genereaza, mai ales la nivelul rinichilor,
-rezistenței la medicația instituită
-costul ridicat pe care il implica terapia lor.

Cea mai simpla ecuație ce defineste ITU ar fi:

Prezenta bacteriilor in vezica urinara= infectie a tractului urinar

2
 Infectiile Tractului Urinar

 Infectiile urinare sau ITU (Infectiile Tractului Urinar)

reprezinta una dintre cele mai comune probleme de
sanatate, care afecteaza cu preponderenta femeile.

 Conform National Library of Medicine, 50-60% dintre

femeile adulte se confrunta cel putin o data de-a lungul
vietii cu acest tip de infectie.

3
 Infectiile Tractului Urinar
 Incidența ITU este de circa 10 ori mai mare la femei decît la
bărbați;
 O femee din două, cel puțin o dată în viață prezintă cistită;

 Cu toate progresele in diagnosticul și tratamentul ITU, acestea

continuă să prezinte o cauză importanta de morbiditate și chiar de
mortalitate, atît in spital cît si in ambulatoriu.

 Infecțiile urinare nozocomiale reprezintă o cauză importanta de

morbiditate și sunt favorizate de folosirea pe scară largă a
antibioticelor cu spectru larg.
4
 Infectiile Tractului Urinar
 Incidența ITU variază în dependență de vârstă, astfel, în primul an de viață ITU
sunt mai frecvente la băieți ca consecință a fimozelor și parafimozelor întâlnite la
această vârstă, apoi raportul tinde să se egaleze în prima copilărie. După care
ulterior este dominat de sexul feminin, incidența crescând proporțional cu vârsta,
fiind asociate cu activitatea sexuală și sarcina. Diferența dintre sexe dispare însă
la vârstnici, prin creșterea prevalenței la bărbați, datorită afecțiunilor prostatei.

 În prezent, se constată o rată crescută a rezistenţei la antibiotice atât în infecţiile

urinare asociate îngrijirilor medicale cât şi în cele comunitare. Infecțiile urinare
comunitare sunt infecțiile ce se dezvoltă în condiții de ambulatoriu, iar cele
intraspitalicești se dezvoltă peste 48 de ore de aflare a pacientului în staționarul
unei instituții medicale. Mai mult de 40% din infecțiile intraspitalicești le revine
ITU, și sunt cauzate de manipulările ce țin de cateterizarea vezicii urinare

5
 Condiția anatomo-histologică și microbiologică
a tractului urinar

 Urina, în mod normal, este sterilă, ca urmare a simbiozei ce se creează între

gazdă și microorganismele reprezentate, în mod obișnuit de flora normală,
situată în intestin, vagin, piele și care, prin echilibru stabilit, au acțiune reciproc
benefică (flora comensală). Infecția urinară este un rezultat al interacțiunii dintre
microb și gazdă în care agresiunea microbiană a depășit capacitatea de apărare a
acestuia, producând alterări morfologice și funcționale și determinând un răspuns
imunitar mai mult sau mai puțin evident.

 În normă, tractul urinar este steril, cu excepția 1/3 externe a uretrei la femei.
Uretra distală este colonizată cu bacterii cu origine de pe tegumentul perineal,
colon și vulvă. Astfel, în uretra distală, în cantități moderate, sunt foarte frecvent
stafilococii coagulazo-negativi, bacilii difterimorfi, enterobacteriacee,
enterococi, neisserii nepretențioase, Fusobacterium spp., micoplasme și
Ureaplasma, iar ocazional prezente specii de Candida, Propionibacterium,
clostridii, coci anaerobi gram-pozitivi și gram-negativi, lactobacili, micobacterii
saprofite, stafilococi aurii.

6
Microorganismele implicate în infecțiile tractului
urinar

7
• Escherichia coli, este cel mai frecvent agent etiologic al ITU, fiind implicată prin
serogrupele uropatogene (O1, O2, O4, O6, O7, O75) care prezintă: adezine ce
recunosc receptorii sfingolipidici ai uroepiteliului (pilii P și M), abundența antigenului
K, rezistența la acțiunea bactericidă a serului sanguin, producerea de hemolizină.
• Alte enterobacteriacee, enterococi, Pseudomonas aeruginosa sunt implicate în infecții
cronice sau recurente la pacienți cu obstrucții ale tractului urinar, disfucții neurologice
sau instrumentații ale căilor urinare.
• Staphylococcus saprophyticus este implicat în apariția cistitelor, mai ales la femei
tinere active sexual.
• Proteus, Klebsiella, Corynebacterium urealyticum, bacterii producătoare de urează,
alcalinizează urina și favorizează producerea de calculi. Corynebacterium urealyticum
este implicat la pacienți spitalizați, tratați îndelungat cu antibiotice sau cu intervenții
urologice.
• Adenovirusurile (serovariatele 11, 21) determină cistite hemoragice la copil. Virusurile
eliminate prin urină (urlian, rujeolic, citomegalic) nu determină manifestări ale ITU.
• La nou-născut infecția tractului urinar este considerat indicator al sindromului
septicemic. Microorganismul cel mai frecvent este E.coli, alți germeni implicați sunt:
Klebsiella pneumoniae, Enterobacter, Proteus mirabilis, Pseudomonas aeruginosa,
Serratia, Staphilococcus aureus.

8
Microorganisme care provoacă
infecţiile tractului urinar

9
Microorganisme care provoacă ITU

 Foarte frecvent infecţia urinară este provocată de

asocierea de germeni.
 În unele cazuri germenii nu sunt identificaţi,
fenomenul fiind explicat prin prezenţa micoplasmelor,
viruşilor şi microorganismelor în
L-forme, ce nu au perete celular şi nu cresc pe medii
obişnuite.
În condiţii favorabile L-formele pot să reverseze în
forme vegetative respective, provocând recidivarea
maladiei.

10
 Patogenia infecţiei urinare depinde de o
multitudine de factori printre care:
 1. Virulenţa microorganismelor
 2. Mecanismele de apărare ale organismului
Factori favorizanți:
 1. Staza urinară
 2. Leziuni mecanice sau chimice, care lezează integritatea uroteliului
 3. Scăderea debitului urinar
 4. Maladiile renale
 5. Sarcina
 6. Vîrsta şi sexul
 7. Alterarea factorilor de protecţie generală

11
Patogenia infecțiilor tractului urinar

12
 Factorii de virulență ai principalilor agenți patogeni ai ITU

Uropatogen Aderență Toxine Evaziune Achiziționare Alți

imunologic de fier factori de
ă virulență
E.coli F1C pili HlyA HlyA Aerobactin Antigen43
uropatogenă P pili CNF1 Antigene Enterobactin Flagella
S pili capsulare Salmochelin
Type 1 pili CNF1 Yersiniabactin
Dr adhesins Yersiniabact
in

Klebsiella Pili tip 1 ND Capsula Aerobactin ND

pneumo- Pili tip 2 Enterobactin
niae
Proteus MR/P pili Haemolisins Capsula Proteobactin Flagella
mirabilis NAFs (HpmA and Zap A Yersiniabactin Urease
PMFs HlyA)
AipA adhesin Pta
Taap adhesin

13
Uropatogen Aderență Toxine Evaziune Achiziționare Alți factori
imunologică de fier de
virulență
Pseudomonas Extracellular ND Capsula Pyochelin Quorum
aeruginosa DNA Elastaza Pyoverdin sensing
Exopolysaharid ExoS
es (alginate, Fosfolipaza
PEL and PSL) Ramnolipide
Staphyloco Aas adhesin ND Epa ND Sortase A
ccus Sdrl adhesin Sig V
saprophyti Uaf adhesin Msr A și
cus Mrs B
Enterococcus Ebp pili ND ND ND ND
faecium Esp adhesin

14
UPEC – E.coli uropatogenă

15
 În timpul perioadei de
colonizare, adezinele FimH
se leagă de celulele umbrelă
prin intermediul proteinelor
membranare uroplakin 1a și
1b

A – după atașare de suprafața epitelială,

uropatogenul va intra în citozol; B –
bacteriile proliferează intracelular în
primele 24 ore; C – ulterior rata de
proliferare scade și are loc formarea
biofilmului; D – uropatogenii care au fost
grupați devin motili, se detașează de
biofilm și se dispersează.

16
 Fimbriile P se leagă de
receptorul
α-d-galctopyranosyl-(1-4)-β-d-
galctopyranoside al celu lei
epiteliale renale a gazdei prin
intermediul adezinei PapG

17
 Factorii predispozanți pentru ITU

1. Alterarea mecanismelor naturale de protecție

 Flora normală
 Modificări ale mucoasei vaginale
 Diabet zaharat
 Obstrucția tractului urinar și staza urinară
2. Factori anatomici și fiziologici (anatomia planșeului pelvin
feminin)
3. Perioada premenopauzei
4. Predispoziție genetică
5. Administrarea agenților antimicrobieni
6. Capacitatea de răspuns a gazdei la aderența patologică
18
 Clasificarea ITU
În funcție de localizare infecțiile tractului urinar pot fi:
1. ITU joase (bacteriuria asimptomatică; cistita; uretrita; prostatita acută și
cronică).
2. ITU înalte (când sunt implicate și ureterele, rinichii) (pielonefrita acută;
pielonefrita cronică; abcese nefritice și perinefritice.)
În dependență de complicații există
1. ITU necomplicate, apar la pacienții fără anomalii funcționale sau
anatomice ale tractului urinar, cu funcție renală normală, în absența
manevrelor instrumentale sau a intervențiilor chirurgicale urologice
recente.
2. ITU complicate apar la pacienții cu tulburări anatomice (tract urinar
anormal), funcționale (spre exemplu: reflux vezico-ureteral, nefropatie de
reflux) sau obstructive (ex. calculi) ale tractului urinar sau la pacienți cu
deficiențe în apararea gazdei: diabet zaharat, insuficiență renală, sarcină,
imunosupresie, transplant, neutropenie.
19
 ITU superior (înalte)
Pielonefrita acută:
1. Germenii cei mai frecvent întâlniți sunt cei Gram negativi, predominanți fiind
E.coli (90%), Proteus, Pseudomonas, Klebsiella, dar există și infecții și cu
coci Gram pozitivi de tipul Streptococcus faecalis și Staphylococcus
saprophyticus. La bolnavii cu sistem imun dificitar sunt întâlniți și germeni
care în situații obișnuite sunt incapabili să producă infectarea tractului urinar
Citobacter freundi, Serratia marcencens, Providencia etc. În cazuri rare de
pielonefrite hematogene sunt incriminați mai frecvent: Pseudomonas
aeruginosa și chiar unele salmonele.

2. Datele de laborator sunt reprezentate de leucocitoză cu neutrofilie și devierea

spre stânga a formulei leucocitare. La 12-20% dintre bolnavi, hemocultura
este pozitivă. Sedimentul urinar evidențiază piurie (>20 leucocite/câmp),
cilindri leucocitari, hematurie microscopică, proteinurie și bacteriurie.
Urocultura evidențiază bacteriurie semnificativă și identifică
microorganismul, iar antibioticograma determină sensibilitatea la antibiotice.
Cu toate acestea, piuria și bacteriuria pot fi absente în cazul în care există un
obstacol, ce blochează evacuarea urinei.

20
Pielonefrita cronică: diagnosticul se bazează pe examenul de urină (leucociturie,
eventual cilindri leucocitari, hematurie și proteinurie redusă cantitativ).
Bacteriuria este, de obicei, prezentă, iar uroculturile sunt inconstant pozitive.

Abcesul renal: Abcesul cortical, numit și carbuncul renal, se dezvoltă ca urmare a

unei infecții propagate de la distanță pe cale hematogenă, cu punct de plecare
cutanat și în 90% cazuri agentul cauzat este Staphylococcus aureus. Urina este
cel mai frecvent sterilă, deoarece deschiderea abcesului cortical în căile urinare
are loc extrem de rar. Abcesul corticomedular apare ca urmare a diseminării
ascendente a agenților patogeni, fiind secundar pielonefritei și este asociat cu
anomalii ale tractului urinar (obstructive, reflux vezico-ureteral, vezică
neurogenă). Agentul cauzal al acestora este un bacil Gram negativ (E.coli,
Proteus, Klebsiella), provenit din tractul urinar. Aproximativ 1/3 din pacienții cu
abcese renale sunt diabetici.

Hemoculturile sunt pozitive. Examenul de urină evidențiază piurie și proteinurie

moderată, însoțită de bacteriurie semnificativă în abcesul corticomedular. În
contrast, examenul de urină și urocultura pot fi normale în abcesul cortical și
perirenal, dacă acestea nu comunică cu sistemul colector.
21
 ITU inferior (joase)

Cistita acută bacteriană, la femeie, reprezintă invazia mucoasei vezicale, mai

frecvent de către bacilii coliformi (E.coli), care populează introitul vaginal
periuretral și ascensionează în vezică prin uretră. Riscul infecției este în
legătură cu un contact sexual recent, utilizarea difragmei, spermicidelor,
istoricul de infecții a tractului urinar inferior recurente, vârsta precoce de
prim episod de cistită acută.
La pacientele nespitalizate, agenții etiologici ai cistitei sunt E.coli în 70-95%
din cazuri și Staphylococcus saprophyticus în 5-10% cazuri. Ocazional, se
pot izola alte Enterobacteriaceae, precum Proteus mirabilis și Klebsiella,
Pseudomonas aeruginosa, Serratia și Candida reprezintă cauza infecțiilor
intraspitalicești.
Examenul de urină evidențiază piurie, hematurie și bacteriurie. Urocultura este
examinarea standard pentru obiectivarea bacteriuriei semnificative.

22
Uretritele - sunt inflamațiile acute sau cronice localizate la nivelul uretrei. Uretritele
afectează atât bărbații cât și femeile. 75% femei cu uretrite pot fi asimtomatice
sau cu simptome de cistită, vaginită sau cervicită. Uretritele pot apărea la orice
persoană activă sexual, dar incidența maximă este la 20-24 ani.

Uretritele se clasifică în:

• Uretrite gonococice (specifice);
• Uretrite nongonococice (UNG): bacteriene (nespecifice; Chlamydia trachomatis,
Mycoplasma hominis, Ureaplasma urealyticum; iatrogene); parazitare
(T.vaginalis); micotice (Candida albicans); virale (herpes simplex).

Diagnosticul de UNG se stabilește în caz de prezență a unei secreții uretrale și în

absența unei uretrite gonococice. Elementele de diagnostic includ evidențierea pe
frotiul realizat din secreția uretrală a cel puțin 5 leucocite/HPF (câmp
microscopic de putere mare x40) la examenul microscopic sau prezența în
sumarul de urină realizat din primul jet de urină a cel puțin 10 leucocite/HPF.
Materialul pentru colorația Gram și cultura se obține cu un tampon de bumbac
introdus endouretral. Testele diagnostice pentru Chlamidya trachomatis includ
suplimentar culturi, imunofluorescența directă ELISA și teste de amplificare
ADN.
23
 Infectiile Tractului Urinar
 Termenii „infecţia tractului urinar” şi „bacteriuria” deseori se
înlocuiesc reciproc .Totodată este necesar de reţinut că aceşti
termeni nu sunt sinonimi.
Bacteriuria – înseamnă contaminarea tractului urinar fără lezarea
integrităţii ţesutului, şi decurge, ca regulă, fără simptome, pe când
un criteriu determinant al ITU este prezenţa simptomelor de
inflamaţie a tractului urinar, vezicii urinare, sau a rinichilor.
În 43,7% cazuri infecţia poartă caracter manifest, iar în 56,3%
cazuri se observă bacteriuria asimtomatică .
Deseori ITU conduce la bacteriemie, şi posibil pînă la decesul
pacientului.
24
Factori care favorizează apariţia
ITU

1.Obstrucţiile care duc la stază urinară (adenom sau carcinom

de prostată, tumori de vecinătate, stricturi uretrale sau ale
colului vezical, compresiune uretrală în timpul sarcinii, corpi
străini, calculi urinari, cateterizare urinară etc),
2. Refluxul vezico-ureteral, alţi factori funcţionali.

Invazia tractului urinar poate avea loc pe cale

ascendentă, limfatică sau hematogenă, directă (inocularea
directă a germenilor – cateterizări, manevre endourologice)

25
 Investigatii recomandate
 Odata cu aparitia primelor simptome, este necesar un consult
medical.
 Dupa efectuarea analizelor, medicul va stabili diagnosticul si
tratamentul corespunzator.
 Analizele pe care le poate recomanda medicul includ:
 sumar de urina si urocultura - pentru a stabili tipul de bacterie care
a provocat infectia urinara;
 antibiograma - pentru a stabili sensibilitatea sau rezistenta
bacteriilor la anumite tipuri de antibiotice.

26
Prelevarea urinii pentru examenul cito-bacteriologic

• Urina – pentru examenul sumar

al urinei și examenul
bacteriologic;
• Sângele – la pacienții cu
pielonefrită, pentru hemocultură
(40% din pacienții cu
pielonefrită acută au
hemoculturi pozitive),
leucograma, VSH, fibrinogen,
uremie, creatinemie;

27
Cateterizarea vezicii urinare și aspirația suprapubiană

28
 Recoltarea
 Recoltarea urinei se face din prima urina a pacientului, dupa
realizarea igienei zonei intime. Pentru ca rezultatul sa fie relevant,
pacientul nu trebuie sa fie sub tratament cu antibiotic (sau
tratamentul trebuie sa fie intrerupt de cel putin 5-7 zile).
 De regulă se recoltează urina “din mijlocul jetului”; prin micţiune
se elimină circa 100 ml urină (îndepărtând astfel o parte a
germenilor de la nivelul uretrei distale) şi abia apoi se recoltează
20-50 ml (preferabil 50 ml) urină în recipientul steril.
 Există şi alte tehnici de recoltare, neinvazive sau invazive (puncţie
şi aspiraţie suprapubiană, cateterizare uretrală, cu riscurile
respective).

29
 Diagnosticul pozitiv al ITU
Prezența piuriei în examenul general al urinei
Prezența în urina omogenizată > 10 leucocite/mm3 semnifică prezența piuriei, iar
mai puțin de 3 leucocite/mm3 o exclude în 100% cazuri.Concentrația între 3-10
leucocite/mm3 reprezintă o zonă incertă. La necesitate, în cazurile incerte, se va
determina rata orară a excreției leucocitare: eliminarea peste 400.000
leucocite/oră este piurie. Prezența pe frotiul Gram a cel puțin 1 leucocit în
medie/câmp microscopic la mărire de 1000 x semnifică piurie cu predicție
pozitivă de 95% și specificitate de 98%.
Bacterioscopia
Cuantificăm orientativ bacteriile pe frotiul de urină omogenizată efectuat cu ansa
calibrată de 0,01 ml și colorat Gram.
Prezența în medie a 1-2 bacterii/câmp microscopic la examinare cu mărire de
1000x corespunde la 105 UFC/ml. Bacteriuriile de cel puțin 105 UFC/ml sunt
statistic semnificative pentru ITU determinate de bacterii condiționat patogene.
Bacteriuriile cu bacterii patogene au semnificație clinică, indiferent de
cantitatea în care sunt prezente
30
Examinarea macroscopică şi
microscopică a urinei

31
EXAMINAREA MICROSCOPICĂ

32
 Urocultura în diagnosticul infecțiilor tractului urinar

Trebuie efectuată cel târziu la o oră după recoltare. În caz că proba nu

a fost păstrată la +40C, înainte de însămânțare se omogenizează.
Urocultura reprezintă determinarea cantitativă a numărului de germeni
pe ml, cu precizarea ulterioară a taxonomiei lor.
Pentru realizarea uroculturii cantitative sunt disponibile 3 metode și
anume:
1. Metoda diluțiilor,
2. Metoda ansei calibrate;
3. Sistemul Uricult Plus
Încă în 1956 Kass E. H., a stabilit ca este semnificativ pentru ITU
pragul de 105 UFC pentru bacilii Gram negativi/mL urină; pentru
genul Staphylococcus pragul este 5×104 UFC/mL, iar
pentru Candida albicans 104UFC/mL
33
 Cultivarea urinei

 În mod obişnuit, pentru cultivare putem utiliza 3-4 medii diferite.

Din motive de economie am putea însămânţa o jumătate de placă
cu mediu MacConkey (fără cristal violet), o jumătate de placă cu
 geloză-sânge
 un sector de placă cu mediu agar telurit
 agar cu eozină şi albastru de metilen (EMB) în cazul în care
examenul microscopic al urinei este pozitiv.

34
CULTIVAREA URINEI

35
Metoda diluțiilor

36
Testul Uricult

37
 Metoda ansei calibrate

Ansele calibrate de 0,001 și 0,01 ml din platină

reutilizabile sau din material plastic, de unică folosință.
Se însămânțează pe medii de cultură – incubare –
interpretarea rezultatelor.

38
 Interpretarea rezultatului
Interpretarea rezultatului nu trebuie realizată mecanic şi decizia finală în
ceea ce priveşte
 identificarea bacteriei,
 efectuarea testării sensibilităţii la antibiotice
 redactarea buletinului de analiză
Necesita a fi luată având în vederea:
 aspectul macroscopic al urinii (ex. purulent),
 rezultatul examenului microscopic al sedimentului urinar (ex. prezenţa de
PMN),
 numărul de unităţi formatoare de colonii / ml urină şi elemente clinice
(ex. disurie, micţiuni mai frecvente, febră),
 colaborarea între clinică şi laborator este esenţială.

39
 Interpretarea rezultatelor
 Un singur izolat ce depășește concentrația de 105 UFC/mL urină: la femei
asimptomatice, izolarea a ≥105 UFC bacili coliformi/mL pe o singură probă are o valoare
predictivă pozitivă de 80%, care crește la 95% în condițiile izolării aceleași bacterii pe o a
2-a probă. La bărbat, deoarece este un risc mai scăzut de contaminare a probei, izolarea a
≥105 UFC ale unei specii coliforme/mL confirmă ITU.

 105Două tipuri de izolate care depășește fiecare UFC/mL pe o singură probă. Este cel
mai frecvent contaminare. Izolarea în cantități semnificative a acelorași bacterii din 2
probe confirmă infecția mixtă (la 10% din pacienții pe probe de urină din jet mijlociu și
36% din pacienții cateterizați).
 Mai multe bacterii izolate fiecare depășind 105 UFC/mL urină
 Se recomandă examinarea unei noi probe cu respectarea normelor de recoltare și
transport.

 Absența creșterii sau bacteriurie de ordinul 103-4 UFC/mL în concordanță cu examenul

bacterioscopic direct negativ exclude la femeie ITU cu bacterii condiționat patogene.

40
 Evaluarea eficienței antibioticoterapiei
După 48 ore de la inițierea tratamentului, rezultatul uroculturii de
control, trebuie să fie absența creșterii sau o concentrație <103
UFC/mL urină. Cauze de eșec terapeutic sunt selecția unor mutante
rezistente, pH urinar necorespunzător acțiunii substanțelor
antimicrobiene (cotrimoxazol, nitrofurani), asocierea unei cauze
organice.

41
 ITU ASOCIATE CATETERIZĂRII
 Infecțiile tractului urinar asociate cateterizmului vezicii urinare
(ITUAC) sunt unele din cele mai raspindite infecțiile nozocomiale.

 Conform literaturii de specialitate circa 40% din pacienți ce au

suportat cateterizmul vezical dezvolta infecție urinara.

 Riscul dezvoltării infecțiilor urinare creste direct proportional cu

durata plasarii cateterului. Astfel imediat după cateterizare germeni
sunt prezenți în urina a circa 20% din pacienti.

42
ITU ASOCIATE CATETERIZĂRII

43
1.În normă, tractul urinar este steril, cu excepția 1/3 externe a uretrei
la femei, care este colonizată cu bacterii cu origine de pe tegumentul
perineal, colon și vulvă. Astfel, în uretra distală, în cantități moderate,
sunt foarte frecvent stafilococii coagulazo-negativi, bacilii
difterimorfi, enterobacteriacee, enterococi, neisserii nepretențioase,
Fusobacterium spp., micoplasme și Ureaplasma, iar ocazional
prezente specii de Candida, Propionibacterium, clostridii, coci
anaerobi gram-pozitivi și gram-negativi, lactobacili, micobacterii
saprofite, stafilococi aurii.

2.Infecțiile tractului urinar sunt cauzate de o gamă largă de agenți

patogeni, bacterii Gram-pozitive, Gram-negative și fungi. Cel mai
frecvent agent cauzal al ITU necomplicate și complicate este E. coli
uropatogenă. 44
3.Etiologia microbiană a infecțiilor urinare este similară de-a
lungul întregului tract urinar, dar localizarea acesteia determină
manifestările clinice, răspunsul la terapie, complicațiile și
prognosticul.

4.Principalele investigații de laborator în diagnosticul infecțiilor

tractului urinar sunt analiza generală a urinei, proba
Niciporenco, urocultura cu antibioticograma.

5.În condiţiile în care infecţiile tractului urinar, reprezintă una

din cele mai frecvente condiţii patologice, iar rezistenţa
agenţilor patogeni la antibiotice este în continuă creştere este
necesar un monitoring bacteriologic permanent și controlul
strict a tratamentului antibacterian.

45
46