1. Clasificarea preparatelor antimicotice.

I. Preparate utilizate în tratamentul patologiilor provocate de fungii patogeni.

1. În micoze sistemice sau profunde (coccidiomicoza, paracoccidiomicoza, histoplazmoză,
criptococoză, blastomicoză)
• Antibiotice- amfotericină B, ac. undecilenic
• Derivați de imidazol- miconazol, ketoconazol, clotrimazol, econazol.
• Derivații de triazol- itraconazol, fluconazol
• Derivaţi de 5- fluoro-citozină -fluocitosin.
• Alilamine: terbinafină
2. În epidermomicoze (dermatomicoze), pentru uz local
Antibiotice- Grisiofulvină, nistatina, levorina
Derivații de triazol- itraconazol, fluconazol, terconazol
Alilamine (derivții de N-metilnaftalină)- terbinafină (lamizil)
Derivații de nitrofenol- nitrofungină
Alte antifungice- ciclopirox, tolnaftat,canesten Preparate combinate: poliginax, pimafucin,
micofit,pimafucort etc
II. Preparate , utilizate în tratamentul patologiilor provocate de fungii condiționat
patogeni
Antibiotice- mepartricină, natamicină, nistatină, levorină, amfotericina B
Săruri bicuaternare de amoniu- decvaliniu clorid
2. Mecanismele de acțiune ale preparatelor antihelmintice utilizate în nematodozele
intestinale.
A.preparatele ce influenţează asupra musculaturii nematodelor
1. stimularea musculaturii helminţilor cu dezvoltarea contracturii şi ulterior a paraliziei
spastice, urmată de eliminarea paraziţilor levamizol piperazina befeniu
2. blocarea colinesterazei nematodelor cu blocada transmisiei neuromusculare de tipul
miorelaxatelor depolarizante - pirantel
3. influenţa asupra sistemelor GABA-ergice ale nematodelor cu hiperpolarizarea membranei -
piperazina ivermectina
B. dereglarea proceselor metabolice ale nematodelor
1. dereglarea utilizării glucozei, formării ATP, glicogenului mebendazol albendazol pirviniu
2. modificarea activităţii unor sisteme enzimatice (fumarat reductazei etc.) levamizol
tiabendazol
C. inhibarea sintezei şi polimerizării tubulinei helminţilor mebendazol albendazol
3. Clasificarea antibioticelor beta-lactamice.
1. Dibactami
1.1.Peniciline sau penami
a) Biosintetice: Benzilpenicilina Fenoximetilpenicilina Procainpenicilina G Benzatin
benzilpenicilina Feneticilina
b) Izoxazolilpeniciline (antistafilococice) Meticilina Cloxacilina Dicloxacilina Flucloxacilina
Nafcilina
c) Aminopeniciline (cu spectru lărgit) - Ampicilina şi preparatele similare (hetacilina,
bacampicilina, pivampici- lina, epicilina, talampicilina, metampicilina) - Amoxiciclina
d) Carboxipeniciline (antipseudomonas) Carbenicilina Carindacilina Carfecilina Ticarcilina
e) Ureidopeniciline (antipseudomonas) Mezlocilina Azlocilina Piperacilina
 f) Amidinopeniciline Mecilinam Pivmecilinam Temocilina
1.2 Cefalosporine sau cefeme
a) generaţia 1 parenterale Cefaloridina Cefalotina Cefapirina Cefadroxil Cefatrizina
Cefazedona Cefradina Cefazolina perorale Cefalexina Cefadroxil
b) generaţia 2 parenterale Cefaclor Cefamandol Cefonicid Cefuroxima Cefoxitina Cefotetan
Cefotiam perorale Cefuroxim axetil Cefaclor
c) generaţia 3 parenterale Cefixima Cefotaxima Ceftizoxima Ceftriaxona Cefoperazona
Ceftazidima Cefixima Cefpodoxima Cefsulodina Ceftibuten Cefetamet Latamoxef perorale
Ceftibuten Cefixima Cefpodoxima proxetil Cefetamet pivoxil
d) generaţia 4 Cefepima Cefpiroma
1.3. Penemi Ritipenem Ritipenem acoxil
1.4. Carbapenemi Imipenem Biapenem Meropenem
1.5. Carbacefemi Loracarbef
2. Monobactami Aztreonam Carumonam Tigemonam
3. Tribactami Sanfetrinem
4. Asocieri de beta- lactamine + inhibitori de beta-lactamaze
Ampicilina+sulbactam
Amoxicilina+ac. Clavulanic
Ticarcilina + ac. clavulanic
Piperacilina + tazobactam
Cefoperazona + sulbactam
4. Indicațiile și reacțiile adverse ale carbapenemilor.
Indicaţiile - Infecţii grave, preponderent nosocomiale, provocate de
germenii cu polirezistenţă şi mixte:
• pneumonie, abscese pulmonare, empiemul pleurei;
• infecţii urinare cu complicaţii;
• infecţii intraabdominale;
• infecţii ale bazinului mic;- sepsis;
• infecţiile pielii şi ţesuturilor moi;
• infecţiile oaselor şi articulaţiilor (numai imipenem);
• endocardită (numai imipenem);
• infecţiile bacteriene la pacienţii cu neutropenie; meningită (numai
meropenem).
Reacţiile adverse:
• greţuri, vomă, diaree, creşterea enzimelor hepatice (incidenţa până la 5%),
diaree;
• erupţii cutanate (1-1,5%); reacţiile alergice pot fi încrucişate cu penicilinele;
• la bolnavii cu insuficienţă renală administrarea dozelor mari de imipenem
poate provoca convulsii (imipenem);
5. Indicațiile și reacțiile adverse ale preparatelor de iod.
•Indicaţiile:
•Tinctura (sol.alcoolică) de iod se indică: prelucrarea câmpului operator; prelucrarea
•canalele dentare, diagnosticarea plăcii bacteriene şi a dentinei cariate; local în
actinomicoze;
•Soluţia Lugol: prelucrarea mucoaselor laringelui şi faringelui în procesele inflamatorii,
 tratamentul stomatitelor pulpitelor; periodontitelor; artritei temporo-mandibulare (prin
electroforeză).
•Iodoformul
•efect antiseptic şi anestezic local slab;
•topic se foloseşte în plăgi şi ulcere infectate;
•în stomatologie - tratarea buzunarelor septice (sol. în apă şi glicerină), tratamentul
alveolitelor
(pastă 5-7%).
Reacții adverse
Rare: reacţii de hipersensibilitate, dermatite de contact (cu simptome cum sunt roșeață,
vezicule mici și mâncărimi.
Foarte rare:
Reacție anafilactică, (reacție alergică gravă care poate determina dificultăți la respirație,
amețeli, scăderea bruscă a tensiunii arteriale).
Hipertiroidism (hiperactivitate a glandei tiroide care poate determina creșterea poftei de
mâncare, pierdere a greutății corporale, transpirații, bătăi rapide ale inimii sau stare de
neliniște) la pacienții cu boli tiroidiene în trecut.
Angioedem (reacție alergică gravă care poate determina umflarea feței și a gâtului).
Cu frecvenţă necunoscută
Hipotiroidism (activitate redusă a glandei tiroide care poate determina oboseală, creștere a
greutății corporale, bătăi rare ale inimii), care poate să apară după o utilizare prelungită sau
extensivă a iod povidonei.
Tulburări la nivelul rinichilor; Arsură chimică a pielii (poate să apară la efectuarea băilor
preoperatorii cu soluție de uz extern)
Dezechilibru electrolitic, acidoză metabolică, insuficiență renală acută, osmolaritate
anormală a sângelui (poate să apară la asimilarea unor cantități mari de iod povidonă).
6. Spectrul și mecanismul de acțiune al fluorochinolonelor.

I. Sensibile - Klebsiella spp. - Iersinia spp.

(foarte sensibile; - E. aerogenes - Streptococcus spp.
sensibile; moderat - Acinetobacter spp. - Staphylococcus
sensibile). - Legionella spp spp.
CMI < 4 mg/ml - E. cloacae - Brucella spp.
- N. meningitidis - Chlamidia spp. - S. pneumoniae
- N. gonorrhoae - Listeria spp. - Gardnerella spp.
- H. influenzae - V. cholerae - Enterococcus spp.
- H. ducrey - Mycoplasma spp. - Bacteroides spp.
- Moraxella spp. - Pseudomonas spp. - Clostridium spp.
- Shigella spp. - P.aeruginosa - Mycobacterium
- Proteus spp. - Bordetella spp. (tuberculosis
- Citrobacter spp - Providenicia spp.
- Salmonella spp. - Campilobacter şi tulpinele rapid
- Serratia spp spp. crescânde).

III. Înalt rezistente

 CMI >32 mg/ml
- treponemele,
- fungii,
- virusurile,
- protozoarele (majoritatea )

II. Rezistente

(moderat rezistente şi rezistente) - Bacteroides spp.

CMI = 4-32 mg/ml - Mycobacterium (lent

- C.dificille crescânde din grupul aviumintracelular).

- Cbostridium spp. - Enterococcus spp.

Mecanismul de acțiune

Fluorchinolonele blochează ADN-topoizomerazele sau girazele (ADN-giraza (ADNtopoizomeraza II) şi

ADN-topoizomeraza IV) bacteriilor cu dereglarea spiralizării, transcripţiei şi replicării ADN şi respectiv
a sintezei ARN şi proteinelor. Aceasta se manifestă prin inhibarea creşterii şi multiplicării bacteriilor,
cu dezvoltarea unui efect bactericid. La microorganismele gram-negative, ce prezintă o sensibilitate
mai mare, este inhibată ADN-giraza, iar la cele grampozitive – ADN-topoizomeraza IV.

7. Mecanism de acțiune și indicațiile detergenților cationici.

Mecanismul de acţiune:
a)se acumulează la interfaţa dintre mediul lipidic (membrana bacteriană) şi mediul hidric cu
modificarea tensiunii superficiale şi dereglarea permeabilităţii membranei celulare şi
osmolarităţii cu liza germenilor;
b)Inhibarea unor sisteme enzimatice prin adsorbţie sau sarcinilor electrice (conc. mici);
c)Precipitarea proteinelor (conc. mari);
Indicații
 sterilizarea materialelor instrumentelor, aparatelor;
• prelucrarea mânilor, câmpului operator;
• prelucrarea plăgilor, combustiilor, ulcerelor trofice,
tisulare etc.
• spălături în chirurgie, ORL, ginecologie, dermatologie;
• spălături ale cavităţii bucale în procesele inflamatoare;
• prelucrarea cavităţilor carioase şi canalelor radiculare;
• tratamentul unor infecţii buco-faringiene (stomatite,
gingivite ulceroase, angina Vincent, candidoza bucală);
• profilaxia infecţiilor după extracţii dentare,
• Halitoză - maladiile cu miros neplăcut din gură
(septolete, laripront, hexaliz);
 • în pastele pentru plombarea canalelor dentare (etoniu);
8. Clasificarea preparatelor utilizate în tratamentul amebiazei.
A. Amibicide efective în orice localizare a infecţiei – metronidazol, tinidazol etc.
B. Amibicide efective în localizarea infecţiei în intestin – iodochinol, diloxanida, cliochinol
teclozan, - paromomicină, etofamid, eritromicină, iatren
C. Amibicide efective la localizarea infecţiei în lumenul şi peretele intestinal – tetraciclinele
D. Amibicide efective la localizarea în peretele intestinal şi ficat – emetina, dihidroemetină
E. Amibicide efective la localizarea infecţiei în ficat - clorochina
9. Mecanismul și spectrul de acțiune al oxazolidindionelor.
Spectrul de acțiune
Oxazolidindionele sunt active faţă de:
a)flora aerobă gram-pozitivă: stafilococi: S.aureus, S.epidermidis şi S.spp.) meticilinsensibili,
meticilinrezistenţi şi vancomicinrezistenţi; streptococci: Str.pyogenes, Str.pneumoniae,
Str.viridans, inclusiv rezistenţi la antibiotice; enterococi (E.faecalis, E,faecium), inclisiv
vancomicinrezistenţi; corinebacterii (Corynebacterium spp.), bacili (Bacillus spp.),;listerii
(Listeria monocytogenes) şi nocardii (Nocardia spp.);
b) flora anaerobă: clostridii (Cl.perfringens, Cl.difficile); peptostreptococi
(Peptostreptococcus spp.); fuzobacterii (Fusobacterium meningosepticum), prevotele
(Prevotella spp.); bacteroizi (Bac.fragilis).
Bacteriile gram-negative (H.influenzae, Moraxella catarrhalis, Legionella spp., Chlamydia
spp., Mycoplasma spp., Neisseria gonorrhoeae) sunt moderat sensibile in vitro
(concentraţiile inhibitorii oscilează între 4-16 mg/l).
Agenţii patogeni: E.coli, Ps.aeruginosa, Proteus spp., Acinetobacter, Citrobacter etc. sunt
rezistenţi.
Linesolidul, in vitro, în concentraţii minime inhibitorii 1-4 mg/l manifestă un efect
postantibiotic timp de 0,6-3,9 ore.
Mecanismul de acțiune
Preparatele din această grupă sunt inhibitori selectivi ai sintezei proteinelor.
Linesolidul inhibă sinteza proteinelor la stadiile precoce de translare, prin cuplarea cu
subunităţile 30S şi 50S ale ribozomilor celulelor microbiene, prin blocarea includerii ARN-t,
preîntâmpină formarea complexului iniţiator al subunităţii 70S, cu dereglarea translării
proteinelor. Faţă de majoritatea microbilor manifestă efect bacteriostatic, iar faţă de
streptococi şi anaerobi – bactericid.
Oxazolidindionele, la concentraţii de 2-4 ori mai mici decât concentraţiile minime inhibitorii,
inhibă expresia factorilor virulenţei eliberaţi de S.aureus şi Str.pyogenes; reduc producerea
alfa-hemolizinei şi coagulazei de S.aureus; precum şi streptolizinei şi ADN-azei de
Str.pyogenes.
10. Mecanismele de acțiune ale remediilor antivirotice, utilizate în hepatita virală C.
interferon alfa-2a;
- interferon alfa-2b;
- peginterferon alfa-2a;
- peginterferon alfa-2b;
- ribavirină;
INF acţionează în mare măsură selectiv pe specia care îi produce.
 - INF + receptor membranar specific → activează calea de traducere a semnalului JAK-STAT
(tirozin kinaze din familia Janus kinazelor ce fosforilează proteinele, STAT - signal de
traducere şi activare a transcripţiei) → se deplasează în nucleu → se leagă de genele care
conţin un element ce răspunde specific la INF şi le depresează.
Ribavirina .În VHC: mecanisme directe: - împiedică proteina nestructurală 5B care codifică o
ARN polimerază dependentă de ARN, responsabilă de replicarea virală; - acţionează cu un
ARN mutagen introducând mutaţii în genomul VHC ce induce formarea de particule virale cu
defecte şi reduce infectarea;

De prescris
1. Zidovudină în sirop 1% - 200 ml
2. Niclosamidă în comprimate 0.25
3. Clorochină în fiole 0.5 % - 5ml
4. Ciprofloxacină în comprimate 0.5
5. Cefotaxim în flacoane 1.0

Indicați în (pentru)

1.Prelucrarea primară a plăgilor

 Peroxid de hydrogen (antiseptic, preparatele oxigenului)

 Permanganat de potasiu (antiseptic, preparatele oxigenului)
 Nitrofural (antiseptic, derivații nitrofuranului)

2.Meningite provocate de H.influenza

 Ampicilina, Amoxicilina (AB beta-lactamice, gr penicilinelor, aminopeniciline)

 Piperacilina (AB beta-lactamice, gr penicilinelor, ureidopeniciline)
 Cloramfenicol (AB, gr amfenicoli)

3.Amebiaza

 .Metronidazol-AP- deriv de nitroimidazol

 clorochină-AP, deriv de 8-aminochinidine
 Tetraciclină-AB, tetracicline, gen 1
 Tinidazol- AP, deriv de nitroimidazol

4.Lepră

 Rifampicina
 Rifabutina
 .rifamixina- AB- ansamicine in asociere cu sulfamide
 sulfalen – sulfamide de durată ultralungă
 5.Infecțiile cu citomegalovirus

 aciclovir, valaciclovir, - AV antiherpes ,analogii guanozinei , inh AND-polimeraza

 trifluridina-analogii timidinei- AV
 .vidarabina-analogii adenozinei-AV inh AND-polimeraza