BGNNF de importanta medicala

Bacili Gram negativi nonfermentativi

oportunişti
• Strict aerobi (care nu fermentează glucoza și alte zaharuri, dar le
degradează pe cale oxidativă)
– cca. 20 de genuri şi câteva zeci de specii
– etiologia infecţiilor oportuniste şi nosocomiale
– larg răspândiţi în sol și ape, la animale și pe plante, în special în habitatele umede.
• Morfologia
– bacili Gram negativi scurţi şi groşi (trapezoizi) (Acinetobacter) - bacili lungi şi fini ( Ps.
aeruginosa), imobili sau mobili.
• multiple capacităţi nutritionale:
– metabolizează substraturi foarte diverse
• creşterea pe medii foarte selective (Drigalski, cetrimid) sau minimale (apă, glucoză (NH 4 )2 , -
SO 4 , oligoelemente).
• Pot supravieţui în apă bidistilată, soluţie de heparină, soluţie de substanţe antiseptice şi
dezinfectante.
• Pot fi transmise clonal prin intermediul aparaturii medicale.
• Virulenţa
– adezine, toxine, capacitatea de a forma biofilme , multirezistenţa naturală sau
dobândită la numeroase antibiotice,
Familia Pseudomonadaceae
–grupul pseudomonadelor
Pseudomonas (sensu stricto)
Burkholderia species
g. Comamonas, Acidovorax, Hydrogenophaga
Brevundimonas sp
g. Stenotrophomonas si Xanthomonas

+
Alcaligenes xylosoxydans, Chryseobacterium meningosepticum,
Ochrobactrum antrhropi, Ralstonia pickettii
 g. Pseudomonas
• genul Pseudomonas cu 256 de specii, împărţite în 5 grupe
metabolice
• bacterie ubicuitară, în sol, pe suprafaţa materiei vegetale, în
apele dulci şi marine.
• se pot dezvolta la temperaturi scăzute (psichrofilie) sau ridicate
(42oC) şi contaminează produsele alimentare sau
farmaceutice conservate la rece.
• uneori se poate izola din microbiota intestinală a omului şi
animalelor.
• Strict aerob, poate crește în absenţa O2, dar doar în prezenta
NO 3

• Ps. aeruginosa – cel mai important agent nosocomial

Grupuri și subgrupuri de omologie Genuri și specii
stabilite pe baza analizei ARNr
I Specii fluorescente Pseudomonas aeruginosa 
  Pseudomonas fluorescens 
Pseudomonas putida 
  Specii nefluorescente Pseudomonas stutzeri 
Pseudomonas mendocina 
II Burkholderia pseudomallei 
Burkholderia mallei 
Burkholderia cepacia 
Ralstonia pickettii 
III Comamonas sp.
Acidovorax sp. 
I Brevundimonas sp.
V Stenotrophomonas maltophilia 
3 tipuri de colonii: R, cu aspect de ou prăjit, S /Mucoide (alginat).
Coloniile netede şi mucoide -rol important în colonizare şi virulenţă.
P. aeruginosa Mucoid P. aeruginosa

Agar MacConkey
 Producere de pigmenti difuzibili-piocianina
(fenazina – albastru) (geloza nutritiva, geloza-
sange)- produs exclusiv de P. aeruginosa
Pioverdina (fluoresceina)- galben-verde, galben brun-
produs si de alte specii
 Pseudomonas fluorescens
• VIS UV
Piocianina Pioverdina
Secretie de piocianina+pioverdina
(verde-albastru)
Piorubina si piomelanina- rosu/
negru
 Caractere biochimice

O/F test-oxidativ
Catalaza- “+”
Oxidaza- “+”
Nitrat reductaza-“+”
• Indol -
• RM -
• VP -
• Citrat +
• Ureaza –
• Glc –/oxid
• Lac-
• Zah-
Factor de virulenţă
Exopolizaharide
mucoide (alginat)- polimeri de
acid manuronic şi glucuronic
Proteaze
elastaza, proteaza alcalină
(colagenaza) și fibrinolizina
Exotoxina A (ETA)
Lipopolizaharide
Pigmenţi: piocianina Inhibă mişcarea cililor
(piochelina-deriv.),
1-hidroxifenazina, pioverdina Stimulează metabolismul oxidativ al neutrofilelor
Fosfolipaza C
Fimbrii (pili de tip IV)
Lipaza
Histamina
Exoenzima S
Leucocidina (Citotoxina)
Activitate biologică
Aderenţă la epiteliu
Barieră împotriva fagocitelor şi antibioticelor
Inhibă legarea anticorpilor şi a complementului
Leziuni tisulare
Slăbirea joncţiunilor celulelor epiteliale
Degradarea fibronectinei (expunerea receptorilor)- aderenta oportunista
–keratite, conjunctivite, IU, ITR
Clivarea anticorpilor
Inactivarea α1-antitripsinei, componentelor complementului şi citochinelor
Clivarea receptorilor C3b de pe suprafata neutrofilelor
Stimulează secreţia de mucus
Citotoxică prin inhibarea sintezei proteinelor~toxina difterica (blocarea EF-2)
Toxică pentru macrofage
Mitogen pentru celulele T
Inhibă proliferarea granulocitelor şi macrofagelor
Determinant antigenic pe suprafaţa celulei
Proprietăţi endotoxice mai slabe decât LPS a altor specii Gram negative
Toxici pentru alte specii bacteriene şi celulele umane
Inhibă proliferarea limfocitelor
Piochelina- siderofor
Hemoliză
Lezarea ţesuturilor
Distrugerea surfactantului
Aderenţă la epiteliu
Lezarea ţesutului
Pierderea integrităţii epiteliului
Aderenţa la epiteliu
Citotoxică - ADP-ribozilantă
Citotoxică pentru neutrofile şi limfocite
 Patologie
• pacienţii spitalizaţi (hematologie, reanimare, urologie, imunodeprimaţi),
după mai multe cure de antibiotice.
• poarta de intrare:
– translocaţia digestivă la bolnavii aplazici;
– focare de infecţie digestive;
– dispozitive intravasculare sau urinare;
– leziuni tegumentare sau ale mucoaselor (arsuri, răni, plăgi
chirurgicale).

• Infecţiile respiratorii
– apar aproape în exclusivitate la indivizii cu leziuni ale epiteliului
tractului respirator inferior (boli cronice pulmonare şi în insuficienţa
cardiacă congestivă) sau imunocompromiși (neutropenii,
chimioterapie).
– Infecţia tractului respirator inferior la bolnavii cu fibroză chistică -
tulpini mucoide
stratul de alginat împiedică legarea anticorpilor la determinanţii antigenici ai suprafeţei celulei
Tulpinile mucoide sunt mai rezistente la fagocitza non-opsonică;
• alginatul este o barieră mecanică pentru antibioticele aminiglicozidice;
• alginatul mărește gradul de aderenţă al tulpinilor mucoide de celulele epiteliale ale tractului pulmonar
• alginatul nu inhibă sinteza anticorpilor specifici, dar pare să inhibe IMC.

• Ps. aeruginosa mucoid nu produce septicemie

• Bacteriemii la pacienţii imunocompromişi, majoritatea nosocomiale
(25% din totalul bacteriemiilor dobândite în spitale)

• Meningite şi abcese cerebrale

• Otite externe , incl. ‘otita înotătorului’.

– La diabetici produce otita invazivă

• Infecţii devastatoare ale ochiului

– keratite bacteriene
– oftalmia neonatala

• Infecţiile oaselor şi articulaţiilor

– osteomielite cronice
– Osteocondrite

• Infecţiile tractului urinar (12% din infecţiile urinare nosocomiale)

• leziuni la indivizii imunocompromiși la nivelul oricărui segment al
tractului gastrointestinal de la orofarige la rect
– etiologia infecţiilor perirectale, diareii la copii, gastroenteritelor tipice și
enterocolitelor necrozante.

• Infecţii ale pielii (incl. foliculite şi acneea vulgaris)

• Endocardita
• Ps. mallei
– parazit adevărat la cal- răpciugă.
– se poate transmite la om.

• Pseudomonas (Burkholderia)
pseudomallei
– bacil aerob Gram negativ, imobil,
saprobiont în sol, apă, orezării, materia
vegetală.
– Crește la 42o, oxidează glucoza, lactoza
etc
– patogen oportunist, un contaminant al
rănilorși agentul meloidozei, o boală
tropicală, fatală la om şi la alte mamifere
domestice.
• Meloidoza este o infecţie
pulmonară.
• La cabaline Ps. pseudomallei -morva,
transmisibilă la om.
– La cal, infecţia implică plămânul, dar
este o infecţie sistemică, cu leziuni
subcutanate ulcerative și adenopatie.
– La om infecţia poate evolua fatal și
începe cu ulceraţii tegumentare sau ale
mucoaselor, adenopatie și septicemie.
 Burkholderia cepacia
• Complexul Burckholderia
caepacia (Bcc) cuprinde 9 specii
cu distribuție ubiquitară
• pacienții cu fibroză chistică
– purtători asimptomatici
– infecția poate evolua cu deteriorarea
progresivă a țesutului pulmonar în
câteva luni sau foarte rapid, cu
apariția pneumoniei necrozante și a
bacteriemiei.
– transmitere interumana
– potențial parazitism
intracelular
– infecția cu Ps.aeruginosa
favorizează colonizarea
ulterioară cu Burckholderia
caepacia.
• Virulența multifactorială:
– aderența la celulele epiteliale ale gazdei și la mucină prin intermediul
pililor
– producerea de proteaze, hemolizine
– LPS cu toxicitate ridicată și cu o structură care îi conferă rezistență la
fagocitoză
– elaborarea de melanină care protejează celulele bacteriene de
sistemele microbicide
 Stenotrophomonas maltophilia

– specie ubiquitară
– colonii verde-lavandă
sau gri
– oxidazo-negativ !!!!
– lizin-decarboxilază
pozitiv
– agent al infecțiilor
nosocomiale de tract
respirator, urinar,
infecții ale plăgilor sau
bacteriemii asociate
dispozitivelor protetice
 Genul Acinetobacter
• 20 specii, A. boumannii
• BGNF, saprofite în sol, apă,
apă menajeră și hrană,
comensale ale tegumentului
personalului medical și
pacienților
• patogeni nosocomiali
importanți, mai ales în unitățile
de terapie intensivă.
• bacili Gram negativi, în fază
logaritmică de creștere,
devenind cocoidali, și grupați
în diplo sau în lanțuri de
lungimi variabile, în fază
staționară
• Tulpini capsulate
• Strict aerobi, oxid-, cat+, NTR
-
• Microbiota tegumentului (25%)
 Patologie
• septicemie, 3-5% din pneumoniile nosocomiale, VAP,
endocardite, meningite, infecții cutanate, de plagă
chirurgicală, infecții cutanate, oculare și infecții de tract urinar)
• frecvent rezistent la majoritatea antibioticelor utilizate pentru
tratamentul infecțiilor nosocomiale (inclusiv carbapenemi).
• virulența tulpinilor implicate în diferite infecții, și anume:
– 1) prezența capsulei polizaharidice formată din L ramnoza, D
glucoza, acid D glucuronic, D manoza
– 2) aderența la celulele epiteliale mediată de fimbrii și/sau
polizaharide capsulare
– 3) producția de lipaze
– 4) toxicitatea componentelor polizaharidice ale peretelui celular
și prezența lipidului A.
 g. Achromobacter, Alcaligenes,
Ochrobactrum
• bacili Gram-negativi, oxidază-
pozitivi, cu mobilitate de tip
peritrih spre deosebire de
celelalte pseudomonade, care
prezintă mobilitate de tip polar.
• utilizează citratul ca sursă de C,
produc urează și dgradează
glucoza în aerobioză și
anaerobioză
• izolați din microbiota normală,
echipamente de ventilație și
sisteme de dializă, iar ocazional
din sânge, urină, LCR, plăgi,
abcese.
• Ochrobactrum anthropi -izolată
din bacteriemii asociate
dispozitivelor intravasculare
• contaminant produse biologice
 Bordetella
• B. pertussis
– patogen exclusiv la om
– infecţii ale tractului respirator- tusea convulsivă
• B. parapertussis
– entitate clinică asemănătoare
• B. avium
– infecţioasă pentru pasari (curci)
• Bordetella bronchiseptica (Bordetella bronchicanis)
– infecţioasă pentru iepuri şi câini
– ocazional poate infecta omul - infecţii respiratorii şi bacteriemii,
în special la pacienţii imunodeprimaţi
• noi specii
– B. hinzii
• bacteriemie si infecţii de tract respirator
– B. holmseii
• bacteriemie la pacienţii imunodeprimaţi
– B. trematum, care produce infecţii de plagă şi otite medii
•
 B. pertussis

– cocobacil Gram negativ,

strict aerob, capsulat,
fastidios
– albastru de toluidină -
granule metacromatice
bipolare
– catalază şi oxidază – pozitive
– metabolizează glucoza fără
producere de gaz, lactoza şi
o serie de aminoacizi
– tulpinile virulente sunt
hemolitice
– bulion sintetic Stainer-
Scholte şi geloză sânge
Bordet-Gengou, incubate în
aerobioză, la 35° - 37°C
– PCR, aglutinare
• Adezine
Virulenta
– hemaglutinine filamentoase (FHA)
– fimbrii
– pertactina (PRN) -OMP

• Toxine: toxina pertussis (PT), toxina adenilat ciclază (ACT), citotoxina

traheală (TCT), toxina dermonecrotică (DNT).
– Toxina pertussis
• leucocitoză, eliberarea histaminei din mastocite, stimulează
secreţia insulinei, are activitate mitogenică.
• structură clasică de tip AB.
• (ADP)-ribozilarea unui grup de proteine reglatoare ale sintezei
guaninei.
– Toxina adenilat ciclază (ACT)
• activată de o calmodulină.
• creşterea nivelului AMPc în celula gazdă.
• In vitro- hemolitica
• ACT face parte din familia toxinelor RTX (repeats in toxin)
(secvenţe nonamerice repetate de aminoacizi, la capătul C al
moleculei).
– Citotoxina traheală
• acidul anhidromuramic, legat cu un fragment dizaharid-
tetrapeptid peptidoglicanic, eliberat de celulele bacteriene în faza
de creştere.
• inhibă sinteza ADN în celulele ciliate ale traheii, produce extruzia
celulelor ciliate din epiteliul căilor respiratorii superioare, măreşte
frecvenţa celulelor cu deficit numeric al cililor şi este toxică pentru
alte celule epiteliale.
– Toxina dermonecrotică (DNT)
• vasoconstricţie şi necroză după injectarea subdermică la şoarece.

– Lipopolizaharidul (LPS)
• produce leziuni ale celulelor epiteliale ale tractului respirator
superior şi este imunogenă.
•
• Imunitatea consecutivă infecţiei previne colonizarea epiteliului
tractului respirator, iar imunitatea postvaccinare este
protectoare faţă de efectele toxinelor.
• Mecanisme de evaziune a sistemului imunitar al gazdei
– Antigenele B. pertussis sunt imunosupresoare
– Citotoxina traheală lizează celulele ciliate ale tractului respirator
superior
– Toxina adenilat ciclază şi toxina pertussis inhibă funcţia celulelor
limfoide, prin inducerea unor nivele intracelulare crescute de AMPc
– Cele două toxine acţionează sinergic la nivelul epiteliului respirator şi
reduc capacitatea de migrare chimiotactică şi fagocitară a PMN, a
monocitelor sanguine, a macrofagelor alveolare şi a limfocitelor
– Variaţia antigenică /de faza a fimbriilor - B. pertussis pot fi afimbriate
sau să poarte unul sau două tipuri de fimbrii

• operonul bvg (bordetella virulence genes) sau vir - mecanism

de reglare cu două componente
• Sursa de infecţie
– pacientul în stadiul cataral timpuriu al bolii
– contagiozitate mare
– copiii sub 5 ani sunt mai sensibili, incidenţă semnificativă şi la adulţi

• Transmitere pe cale respiratorie

– aderarea rapida la celulele epiteliale ale traheii şi bronhiilor
– multiplicare
– interferentă cu mişcarea cililor
– Infectie localizata: bacteria nu trece în sânge, dar produce toxine cu efect necrotic. Epiteliul se infiltrează cu PMN.
• Perioada de incubaţie este de 2 săptămâni

• Fazele clinice
– faza catarală durează 7-21 de zile
– faza de stare (sau paroxistică) - 2-4 săptămâni, marcată de tuse violentă şi inspiraţie zgomotoasă caracteristică
acestei maladii, poate fi însoţită de cianoză, limfocitoza (16000-30000/µL), vomă, epuizare caşectică severă şi
moarte
– faza de convalescenţă, cu episoade de tuse a căror frecvenţă scade progresiv, durează 3-4 săptămâni.
– Mecanismul major de protecţie a organismului uman faţă de infecţia cu B. pertussis este sinteza anticorpilor
neutralizanţi. Titrul anticorpilor specifici faţă de toxina pertussis, hemaglutinina filamentoasă, pertactină şi fimbrii, se
corelează cu un nivel crescut de protecţie fată de infecţie. Dacă se produce, infecţia secundară este uşoară.

• Vaccinul folosit pe scară largă, din anii ’50

celule omorâte de B. pertussis, administrate în asociaţie cu anatoxinele difterică şi tetanică (vaccinul
DiTePer).
– Vaccinarea începe la vârsta de 2 luni, în 3 doze repetate, urmate de două rapeluri la 4-6 ani.
– Vaccinul reduce incidenţa infecţiei, dar este reactogen (produce efecte locale): durere locală, eritem, edem, febră la
30-70% dintre cei vaccinaţi.
 Familia Pasteurellaceae
• g. Pasteurella -patogene la animale, om.
• cocobacili Gram-negativi, imobili, aerobi, facultativ anaerobi, cu
aspect bipolar
• catalaza şi oxidaza pozitive

• P. multocida - tractul respirator şi gastrointestinal al animalelor

domestice şi sălbatice.
• La păsări, cal, ovine, porc produce septicemia hemoragică.
• Infectează rănile tegumentare umane, după contactul cu
animalele de casă (câine, pisică).
 Alte specii de bacterii Gram-negative

• g. Actinobacillus
– Actinobacillus
actinomycetemcomitans
• cocobacil Gram-negativ
cu creștere lentă adesea
asociat cu actinomicozele
• boala periodontala la
adolescenți, endocardite,
abcese, osteomielita
• sensibil la tetraciclină,
cloramfenicol, penicilină
G, ampicilină și
eritromicină
• Capnocytophaga
– Specii rezidente ale
microbiotei normale
– creștere lentă,
capnofile, Gram-
negative, fusiforme
sau filamentoase
facultativ anaerobe,
care necesită CO2
pentru creștere
– mobilitate prin
alunecare
– Hemolitice
– produce o substanță
care modifică
activitatea PMNN
– bacteriemii și infecții
sistemice cu
evoluție gravă, în
special la pacienții
imunodeprimați
• Cardiobacterium
hominis
– bacil Gram-
negativ pleomorf,
facultativ anaerob,
constituent al
microbiotei
tractului respirator
superior și
intestinal
– ocazional poate
determina
endocardita
• Chromobacterium violaceum
– bacil Gram-negativ asemănător cu pseudomonadele
– produce un pigment violet
– In zonele subtropicale
• abcese, diaree, infecții septice, în urma contaminării
pe cale intestinală sau prin țesutul cutanat lezat.

• ~Eikenella corrodens
– bacil Gram-negativ, de dimensiuni mici, fastidios,
capnofil, constituent al microbiotei cavității orale și
intestinale (40–70% )
– formează colonii invaginate în agar
– oxidazo-pozitiv
– nu fermentează zaharurile
– adesea asociată cu streptococii în infecțiile mixte cu
contaminare orală
Chryseobacterium
– bacili Gram-negativi, lungi, fini, oxidazo-
pozitivi, imobili, proteolitici și slab fermentativi
– formează colonii cu pigment galben, specific
– izolat din puroaie superficiale, conducte și
echipamente medicale expuse la o sursă de
apă contaminată și nesterilizate.
– Ocazional pot coloniza tractul respirator
superior și rareori poate cauza meningită
(specia Chryseobacterium meningosepticum).

– Speciile acestui gen sunt în general

multirezistente la antibiotice
Grupul Kingella
– 3 specii
– Kingella kingae.
– bacili Grma-negativi, cu forme cocobacilare
sau de diplococi, hemolitice pe geloză sânge
– microbiota orala
– ocazional infecții osoase, articulare și ale
tendoanelor
• în urma diseminării în sânge prin
microhemoragiile consecutive periajului
dentar.
 Bacterii Gram-pozitive de
importanta medicala
• Familia Bacillaceae, g. Bacillus
– B. anthracis -antraxul la ierbivore și
accidental la om, agent important al
bioterorismului;
– B. cereus -intoxicație alimentară și infecții
oculare sau cu alte localizări;
 Bacillus anthracis
B. cereus și
B. anthracis B.
thuringiensis 
Necesar de
tiamină pentru + -
creștere
Hemoliză* - +
Capsulă
+ -
polipeptidică**
Liză mediată de
bacteriofagul + -
gamma***
Mobilitate - +
Creștere pe mediu
hidrat de cloral
- +
(2,2,2-tricloro-1,1-
etandiol)
String test + -
 Virulența
• La om, sporii pătrund prin leziunile tegumentare (antrax cutanat), rareori prin membranele mucoase
(antrax gastrointestinal) sau prin inhalare (antrax pulmonar).

• Sporii germinează la locul de pătrundere și induc apariția unui edem gelatinos și congestie.

• Bacilii se diseminează pe cale limfatică și sanguină, se multiplică în sânge. Celulele capsulate sunt
virulente și induc antraxul clinic

• Factori de virulența:
– un polipeptid (poli-γ-D acid glutamic) din structura capsulei, care-l protejează de fagocite;
– o toxină alcătuită din 3 componente proteice: antigenul protector (PA), factorul letal (LF) și factorul
edematos (EF).
• Antigenul protector
– Complexele PA + LF sau PA + EF sunt internalizate prin mecanismul endocitozei mediate de
receptor sub forma complexelor heptamerice. După acidifierea endosomului, subunitățile LF și EF
sunt eliberate în citosol.

• EF și LF au rolul componentei active (A), iar componenta PA are rolul de legare de receptorul membranar
(B). Antigenul protector pare să formeze canale pentru trecerea ionilor prin membrana celulei eucariote.
• Factorul edematos -o adenilat-ciclază, dependentă de Ca 2+.
• Factorul letal - o metaloprotează dependentă de Ca și de Zn. Complexul LF și PA determină leziunile
tisulare, șocul sistemic și moartea, mediate de nivelele înalte de citochine.
• Răspunsul imun anti PA este protector.
Carbune cutanat – forma buloasa
• Frotiu din amprenta de
splină a şoarecelui
decedat după 48 ore de la
inocularea suspensiei
bacteriene. Coloraţie cu
albastru de metilen policrom
(1000x). Bacillus anthracis şi
celulele splenice apar
coloraţi în albastru, iar
capsula colorată
metacromatic în roz.

Frotiu din cultura de 48 ore

pe agar nutritiv. Bacili gram-
pozitivi mari (0,9
micrometri/3-8micrometri)
aşezaţi în lanţuri arcuite,
sporulaţi, cu spor oval
situat central şi care nu
 • Bacillus anthracis, detaliu al
• Bacillus anthracis. Cultură de 24 ore pe unei culturi de 24 ore pe
agar nutritiv (1/1): agar
colonii mari de 3 mm, aplatizate, de tip nutritiv (x3). Aspectul de
R. "cap de meduză": periferia
coloniei examinată cu lupa
apare înconjurată de
prelungiri laterale ondulate
precum şuviţele de păr.
• Cultură de 24 ore pe agar cu 5% sânge de
berbec(1/1). Coloniile mari,
rugoase, alb-cenuşii, turtite, nehemolitice
aparţin Bacillus anthracis ( jos ); coloniile cu
morfologie asemănătoare, dar înconjurate de
o zonă largă de beta-hemoliză aparţin
Bacillus cereus (sus)
• Bacillus anthracis cultură de 24 ore pe agar cu 5%
sânge de
berbec (x3). În această imagine de detaliu observăm
coloniile mari cu diametrul de 5 mm, alb-cenuşii,
rugoase, cu aspect de "sticlă pisată".
 B. cereus
• Bacili mari, imobili, sporulati, aerobi, Gram pozitivi, cu capetele în unghi drept, așezati în
lanțuri lungi.
• Se dezvoltă în alimente, unde secretă o enterotoxină și produce intoxicația alimentară.

• emetică
– asociată cu consumul orezului
• diareică
– produsă de consumul cărnii
– asociată cu diaree masivă.
• Enterotoxina poate fi sintetizată nu numai în alimente, dar și în lumenul intestinal.
•
• Determinanții virulenței la Bacillus cereus:
– 3 fosfolipaze C (lecitinaza, fosfatidil-colin hidrolaza, fosfatidilinozitol-hidrolaza), hemolitice;
– sfingomielinaza, hemolitică;
– hemolizina I (cereolizina), o citolizină termolabilă, activată de sulf -produce microperforații
membranare, care perturbă controlul echilibrului ionic. În sânge, hemolizina I este inactivată de
colesterol, ceea ce limitează efectele patologice în infecțiile naturale;
– hemolizina II , alcătuită din două subunități (cea care mediază legarea și cea activă, cu efecte
necrotice asupra enterocitelor). Activitatea sa nu este neutralizată de colesterol;
– hemolizina III , denumită factorul emetic, este o proteină sau un grup de proteine cu gr. mol. mică,
foarte stabile la căldură, la acțiunea proteazelor și la variația pH. Este un dodecadepsipeptid.

Lecitinaza m.
 g. Clostridium
C. perfringens C.septicum C. novyi C. difficille C. tetani C.botulinum

Lecitinaza + - + - - -
Spor subterminal subterminal central Subterminal subterminal terminal

Mobilitate - + + + + +
Beta hemolizã + + + - + +

Fermentarea + + + + - +
glucozei
Reducerea + + + - - -
nitraților la
nitriți
 Virulenta
• exotoxine de o mare diversitate structurală, cu proprietăți imunogene
proprii.
– 8 tipuri de tulpini de C. botulinum
– 5 tipuri de tulpini de C. perfringens
• enzime: colagenaze, proteaze, DN-aze, neuraminidaze

• neurotoxine: toxina tetanică (produsă de C. tetani), toxina botulinică

(produsă de C. botulinum);
• enterotoxine: enterotoxina (eliberată de C. perfringens tulpini de tip A)
produce intoxicația alimentară acută la om; tulpinile iota și ε de C.
perfringens produc enterotoxemie la oi, viței, miei și cobai; C. sordelii
produce o toxină hemoragică, asociată cu diaree la viței și oi;
• histotoxine sau toxine citolitice produse de unele tulpini de C. perfringens,
agenții gangrenei gazoase și ai celulitei anaerobe;
• citotoxine (toxine ce acționează asupra citoscheletului), produse de C.
difficile: toxinele A și B ce produc colita sau diareea asociate cu antibioticele
la om sau tulburări diareice la animale. Toxinele care alterează citoscheletul
produc ruperea actinei F (filamentoase) în celulele sensibile.
– toxina A de C. difficile este o enterotoxină puternică.
 Organismul Maladia Toxinele letale majore Mecanismul toxicității
C. perfringens tip A Gangrena gazoasă Toxina α Fosfolipaza C dependentă
de Ca
C. perfringens tip C Intoxicație alimentară Enterotoxina Modificări de
permeabilitate
,, Gangrena gazoasă Toxina α Fosfolipază dependentă de
Ca
,, Enterita necrotică Toxina β Citotoxina
C. septicum Gangrena gazoasă Toxina α Hemolizină, citolitică
C. novyi tip A Gangrena gazoasă Toxina α Citotoxină
C. sordelii Gangrena gazoasă Toxina letală Citotoxină
,, Diaree hemoragică Toxina hemoragică Citotoxină, enterotoxină
C. tetani Tetanus Tetanospasmina Neurotoxină, clivajul
sinaptobrevinei
C. botulinum tip A, B, Botulism Toxina botulinică Neurotoxină, clivajul
sinaptobrevinei
C1, D, E, F, G
C. difficile Diaree și colită Toxina A Citotoxine, ruperea
filamentelor
pseudomembranoasă Toxina B de actină
asociată cu administrarea
antibioticelor
 Clostridii histolitice

• - contaminări simple
• - celulita anaerobă
• - mionecroza clostridiană (gangrena
gazoasă).
• C. perfringens
– 4 toxine letale majore (α, β, ε, ι (iota):5 tipuri
toxigene: A, B, C, D, E
– 9 toxine minore (antigene solubile) δ, θ
(hemolizină), k (colagenaza), λ (protează), µ, ν
(DN-aza), γ, eta şi neuraminidaza (sialidaza,
creşte vâscozitatea sângelui şi favorizează
tromboza capilară).
– Enterotoxina poate cauza intoxicaţii alimentare
• produce creşterea permeabilităţii capilarelor,
vasodilataţie şi creşterea motilităţii intestinale.
• Toxina α
– o fosfolipază C (o lecitinază dependentă de Ca),
– metaloprotează cu Zn, de 53 kDa,
– produce o hemoliză incompletă pe agar-sânge.
– In vivo, α-toxina produce hemoliza intravasculară, agregare plachetară,
leziuni capilare, liza leucocitelor, hipotensiune şi bradicardie
– Este factorul major al mionecrozei (gangrena gazoasă).
• Toxina-β
– toxină letală majoră produsă de tulpinile B şi C de C. perfringens.
– leziunile enteritei necrotice la pacienţii cu un nivel scăzut al dietei proteice.
• Toxina-ε
– produsă de tulpinile de tip B şi D, ca protoxina
– creşterea permeabilităţii peretelui intestinal, cu creşterea înglobării toxinei,
care acţionează sistemic ca o toxină letală. După intrarea în circulaţie
produce hiperemie renală, edem pulmonar, exces de lichid pericardic.
• Toxina iota
– sintetizată de tulpinile E de C. perfringens izolate din intestinul de viţel cu
semnele enteritei şi ale intoxicaţiei generale.
– alcătuită din două proteine, distincte biologic şi imunologic (iota-a şi iota-b).
Activitatea toxică este produsă de amestecul celor două proteine. Asupra
actine globulare a muşchilor striaţi şi actinei nemusculare - ADP-ribozilate.
– Este dermonecrotică şi letală pentru şoarece.
Enterotoxemia este produsă de enterotoxine, β-toxină şi toxina ε.
• C. histolyticum produce cel puţin 5
toxine-enzime:
• - α-toxina necrozantă şi letală
produce moartea animalelor în 24
de ore de la injecţia intramusculară.
Tegumentul şi muşchii adiacenţi
zonei injectate sunt complet lizate;

• - β-toxina are efecte colagenazice -

metaloprotează care clivează
colagenul nativ triplu-helix şi
gelatina. Pe baza proprietăţilor
fizice s-au identificat 7 variante de
colagenaze;

• - γ-toxina, o protează activată de

gruparea tiol, ce digeră gelatina,
cazeina, dar este inactivă faţă de
colagen;

• - δ-toxina, o enzimă proteolitică cu

actvitate elastazică, inactivată
reversibil în prezenţa agenţilor
reducători;

• - ε-toxina, o hemolizină labilă la O2,

asemănătoare serologic cu cele
produse de alte clostridii.
• C. difficile

• Agentul colitei pseudomembranoase(PMC) post-tratament cu antibiotice

• C. difficile este toxigen

– enterotoxină (toxina A – de 400-600 kDa)
– citotoxină (toxina B – de 360-500 kDa)

• Toxina A se leagă de gangliozidul GM1 al bordurii în perie a enterocitului şi

este la fel de activă ca şi toxina holerică.

• Toxina B are acţiune predominant citotoxică şi este mai puternică decât

toxina A.

• Diagnosticul infecției cu C. difficile -detectarea uneia sau ambelor toxine în

scaun și prin observarea endoscopică a pseudomembranelor sau a
microabceselor mucoasei colonului la pacienții cu diaree post tratament cu
antibiotice, în special cu ampicilină și clindamicină.
•
 Surse de izolare
Coci Gram-pozitivi
Peptostreptococcus spp. Tractul respirator, infecții intra-abdominale,
infecții subcutanate
Streptococi microaerofili Sinuzite, abcese craniene
Bacili Gram-pozitivi- nesporulati
Actinomyces spp. Abcese intracraniene, pneumonii, infecții
ORL
Propionibacterium acnes Infecții cardiace și intracraniene
Bifidobacterium spp. Otite
Bacili Gram-negativi
Bacteroides fragilis grup (Bacteroides fragilis, Infecții intra-abdominale, infecții al tractului
B. thetaiotamicon) genital la femei, infecții neonatale, sepsis
Prevotella spp., Porphyromonas spp. Infecții orofaciale, pneumonii, peritonite,
Prevotella oralis Infecții orofaciale
Prevotella B. oris-buccae Infecții orofaciale și intra-abdominale
P. bivia, P. disiens, Fusobacterium spp. Infecții ale tractului genital la femei
Fusobacterium nucleatum Infecții orofaciale, respiratorii,, abcese
intracraniene
Coci Gram-pozitivi Coci Gram-negativi Bacili Gram-negativi Bacili Gram-pozitivi
anaerobi anaerobi anaerobi anaerobi
Penicilina cefalosporine Penicilina cefalosporine Penicilina Penicilina, cefalosporine,
clindamicină cloramfenicol La tulpinile producatoare eritromicinã, lincomicină,
vancomicină clindamicină vancomicină de penicilinaza: clindamicină, vancomicină,
imipenem sparfloxacină metronidazol, cloramfenicol, rifampicină, sparfloxacină
clindamicină, imipenem,
cefoxitin și combinatii cu
inhibitori de beta
lactamaze (amoxicilinã –
clavulanat, ampicilina–
sulbactam, ticarcilina –
clavulanat).

Nu se folosesc Nu sunt eficiente Nu se recomandă

ciprofloxacina și aminoglicozidele, metroniodazolul
metronidazolul cotrimoxazolul, (majoritatea bacililor sunt
cefalosporinele de generatia rezistenți).
III – a, chinolonele și
monobactamii
 Listeria
• 6 specii
– L. monocytogenes şi L. ivanovii
sunt implicate în patologia
umană şi respectiv animală
– bacil scurt (asemănător ca
morfologie cu Corynebacterium),
uneori grupat în lanţuri scurte,
Gram pozitiv, cu forme
cocobacilare, facultativ anaerob,
nesporulat, necapsulat, pozitiv
pentru catalază, ce creşte uşor
pe geloză nutritivă, iar pe agar-
sânge produce hemoliză
completă de tip β.
– Psichrofile
– -10% dintre adulţii sănătoşi pot
fi purtători de Listeria în intestin
• Listeria monocytogenes. Cultură de 24 ore pe mediul selectiv
PALCAM (1/1). Selectivitatea este dată de polimixină, acroflavină, clorură de litiu, ceftazidim, esculină,
manitol. Coloniile sunt negre sau cenuşii inconjurate de un halou brun-închis.
 Teste de identificare

– Catalaza +
– Mobilitate in umbrela la 25oC
– Testul CAMP

L. monocytogenes

Hemoliza in bloc diferita CAMP- Streptococcus agalactiae

de cea in sageata
 Diagnosticul diferential al
L. monocytogenes fata de alte
bacterii Gram-pozitive
• L. monocytogenes este un patogen
oportunist. Risc ridicat de infecţie:
– nou-născuţi, gravide, persoanele
imunocompromise şi debilitate (cu malignităţi,
supuse chimioterapiei sau terapiei
imunosupresoare, cu ciroză sau alcoolism, cu
insuficienţă renală, diabet sau lupus) şi vârstnicii
de peste 60 de ani, la care poate provoca infecţii
severe (septicemie şi meningită).
– mortalitatea la aceste grupe de risc este de
30-40%.
– Tropism ridicat pentru SNC si placenta
• internalina Inl A Factori de virulenta
• proteina Act A
(inductoare a
polimerizării actinei)
• P60 –declanseaza
endocitoza
• Listeriolizina O
– factor major al
virulenţei esenţială
pentru creşterea
intracelulară a
bacteriei
– hemolizină (Hly).
– Nu este toxică
pentru organismul
animal, dar lizează
eritrocitele,
eliberând
cantitatea de Fe
necesar bacteriei.
– Colesterolul inhibă
ireversibil
activitatea citolitică
a acestei familii de
toxine-enzime.
• Două tipuri de
fosfolipază C (plc A şi
plc B)
 Erysipelothrix rusiopathiae
• bacil Gram pozitiv, pleomorf
• colonii mici transparente,
strălucitoare
• Se decolorează uşor şi
uneori apare ca fiind Gram
negativ.
• produce H 2 S /se
deosebeşte de L.
monocytogenes. Catalaza,
oxidaza şi indol negative.
Este beta-hemolitic
• La om, leziuni de culoare
violacee la degete,
caracterizate prin edem şi
durere, nesupurative
• Endocardite
• Tratament cu Penicilina G
 Dignostic de laborator
Catalaza –
Atmosfera de CO 2
Crestere pe geloza sange/
chocolat –colonii gri sau
translucide cu hemolzia alfa –
Producere de H2S pe TSI
Aspect pleomorf , bacili, lanturi
scurte, in V, uneori forme
filamentoase
 Corynebacterium sp.
• specii patogene pentru om şi
animale;
• specii patogene pentru plante;
• specii nepatogene.

C. diphteriae
C. minutisimum - dermatoză a pielii
C. mycetoides -ulcerele tropicale la
om
C. urealyticum este agent al infecţiilor
urinare.
C. ulcerans - faringită exudativă
sau ulcere ale tegumentului mâinii
la om;
C. ovis poate determina
limfadenita granulomatoasă acută
sau pneumopatii cu eozinofile la
om.
C. xerosis
 Corynebacterium diphteriae

• agentul cauzal al difteriei (boala eradicata)- toxemie produsa de

toxina difterica
• Tozina lizogenica- tox+
• Boala controlata prin vaccinare
• Toxina de tip AB
• Inhbia sinteza proteica – inactivarea EF2

• degenerarea parenchimatoasă şi depozitarea lipidelor în ficat,

necroza muşchiului cardiac, a ficatului, rinichiului,
corticosuprarenalelor, uneori cu hemoragii ample.

• În stadiile primare, toxina favorizează invazivitatea prin

distrugerea celulelor epiteliale şi a celulelor inflamatorii fagocitare
 Forme clinice
• Respiratorie
– Picaturile Pffuger
– Pacienti neimunizati
– Incubatie 2-5 zile
– Simptome: febra, dureri in git, stare generala alterata

– Formarea pseudomembranelor dure (albicioase, gri)

• Extrarespiratorii
– Sistemice - insuficenta renala, hepatica, afectarea SNC
– Forme cutanate – zonele tropicale, favorizate de
intreruperea continuitatii cutanate, suprainfectie cu
CGP
 Diagnostic de
• Medii selective - Serumlaborator
Tellurite /modified
Tinsdale, Colonii gri, brune cu halou negru

• Geloza sange – colonii nehemolitice

Bacili GP nesporulati, in palisada, L,

V, litere chinezesti, pleomorfici
 Evidentierea granulatiilor
metacromatice Babes Ernst

• Cultivare pe mediu
• Loeffler sau Pai

Coloratie Loeffler albastru de metil

Testul Elek pentru producerea
toxinei - imunodifuzie
 Actinomicete
• Bacili Gram pozitivi
– acido-alcoolo-rezistenti - g. Mycobacterium;
– reacţie uşor pozitivă -în g. Nocardia,
– negativi pentru acido-alcoolo-rezistenţă aparţin g. Streptomyces şi Actinomadura.
• Nocardia -aerobe, Gram pozitive, pozitive pentru testul catalazei şi
acidorezistente, produc urează şi hidrolizează parafina. In substrat, filamentele se
ramifică, iar cele aeriene se fragmentează şi formează cocobacili.
• Nocardia este un agent patogen oportunist
– N. asteroides - infecţie pulmonară cronică (purulenta), cu posibilă diseminare la creier şi
tegument.
• Pentru diagnostic -frotiuri din spută, puroi, LCR sau chiar din materialul biopsiei
• Actinomicetomul -
infecţie cu progresie
lentă, distructivă,
nedureroasă, care se
iniţiază în ţesutul
conjunctiv al dermului şi
se diseminează prin
continuitate în ţesuturile
adiacente
• Produs de bacterii
filamentoase ramificate:
Nocardia asteroides, N.
brasiliensis,
Actinomadura.
• Actinomyces israelii şi A. naeslundii
– componente minore ale microbiotei orale şi a tractului digestiv
– Procese infecţioase cronice, supurative, granulomatoaseîn zonele
traumatizate ale mucoaselor.
– In granulomul infecţios se găsesc şi alte bacterii din microbiota orală:
Actinobacillus actinomycetemcomitans, Haemophilus aphrophilus,
Eikenela corodens, Capnocytophaga etc.
• A. israelii este facultativ anaerob şi creşte în atmosferă cu CO2 .
• Diagnostic
– se examinează puroiul din leziunile granulomatoase pentru prezenţa
structurilor granulare. Granulele sunt tari, lobulate, alcătuite din
macrofage şi alte componente tisulare, filamente bacteriene măciucate
corineforme şi mici concreţiuni de sulf elementar, formate prin oxidarea
H2S rezultat din metabolismul aminoacizilor cu sulf.

• Actinomicoză: "granule de sulf" prezente în lichidul pleural într-un caz

de actinomicoză pulmonară". Puroi fluid cu grunji galbeni de
0,2/1mm, ce reprezintă colonii ale actinomicetului infectant.
• Frotiu din cultura în anaerobioză a unor "granule de
sulf". Coloraţie Gram (x1000). Se observă bacilii gram-pozitivi ramificaţi ce se fragmentează în forme
cocoide şi bacilare
 Mycobacterium tuberculosis
• BAAR, obligat aerobi in vivo infectează ţesuturile
cu o presiune parţială crescută a O 2 .

• Conţin o cantitate mare de lipide, glicolipide şi

ceruri, care le conferă caracterul hidrofob al
suprafeţei celulare, precum şi acidorezistenţă sau
rezistenţă la dezinfectanţii simpli si supravieţuirea
speciilor parazite în monocit.

• Timpul de generaţie este mai mare de 20 de ore.

• Speciile de interes clinic: M. tuberculosis, M. leprae

şi MAC.
• M. avium complex (MAC) =M. intracellulare (MAI)
– este cel mai comun agent infecţios oportunist la
pacienţii imunocompromişi (SIDA), după ce
numărul limfocitelor TCD 4 scade sub 100/µL.
– Temperatura optimă de creştere este de 41 o. Mac
este ubicvitar în mediile naturale: s-a izolat din sol,
ape, alimente, animale, inclusiv de la păsări.

• Mycobacterium tuberculosis frotiu din probă de spută

concentrată şi decontaminată. Coloraţia Ziehl-Neelsen (1000x): bacili fini
(0,2 - 0,6/1 – 10 micrometri) drepţi sau uşor încurbaţi, cu aspect de litere
unghiulare, coloraţi în roşu. Celulele inflamatorii şi bacteriile neacido-
rezistente sunt colorate în albastru.
• Leziunile infecţiei cu M.
tuberculosis:
– tipul exudativ
• reacţie inflamatorie acuta, cu
edem, PMN, monocite, în jurul
bacililor tuberculoşi pulmonari.

– tipul productiv
• formarea granulomului cronic,
format din 3 zone:
– zona centrală, cu celule mari,
multinucleate, de origine
monocitară, cu bacili
tuberculoşi;
– o zonă intermediară, cu celule
epitelioide, adeseori orientate
radiar;
– o zonă periferică, cu limfocite,
monocite, fibroblaste şi fibre de
colagen
 Evoluţia granulomului
tuberculos
• Granuloamele care conţin bacili de M. tuberculosis rămân
latente pentru zeci de ani, la circa 90% dintre cei aproximativ
2 miliarde de indivizi cu infecţie latentă, dar fără manifestări
clinice.
• 10%, celulele centrale ale granulomului se lizează
– Din lipsa O2, proliferarea bacililor tuberculoşi, acţiunea TNF şi a
limfocitelor Tc.
– După liza celulelor centrale ale granulomului, se formează
granuloame cazeoase (de consistenţa cheagului de cazeină),
favorabile dezvoltării celulelor de M. tuberculosis.
– După ruperea peretelui fibros, bacilii se diseminează prin
contiguitate în ţesutul adiacent, pe cale sanguină, în alte organe
sau pe cale aeriană, la alţi indivizi.
– Distrugerea ţesutului granulomatos, ce duce la cazeificare
şi cavitaţie, este o particularitate a tuberculozei şi rareori
sau chiar absent în celelalte granuloame, imune sau
neimune
• Frotiu din cultura de Mycobacterium
tuberculosis în mediul
lichid (Middlebrooke). Coloraţia Ziehl-
Neelsen (1000x): se observă dispoziţia
bacilului acido-rezistent în corzi
flexuoase datorată cordfactorului • Mycobacterium tuberculosis cultură de 4
săptămâni pe mediul
Lőwestein-Jensen: creştere eugonică, colonii
rugoase uscate, conopidiforme, de culoare bej .
1Micobacterii fotocromogene, de la stânga la dreapta, M. marinum, M.
kansasii, M. simiae. Cultura de 3 săptămâni pe mediul Lőwestein-Jensen: colonii gălbui, rotunde, "S", cu tendinţă
la creştere rugoasă (centru).
2: Micobacterii scotocromogene (M. gordonae, M. flavescens)
cultura de 14 zile pe mediul Lőwestein-Jensen: colonii galben-portocalii, "S", cu aspect untos în eprubeta stângă
(M. gordonae).
3: Micobaterii cu creştere rapidă, cultură pe mediul Lőwestein-Jensen.
Primele colonii observate după 6 zile. Fotografiile culturilor în vârstă de 8 zile: Mycobacterium chelonae (stânga)
colonii "R" gălbui, creştere luxuriantă în subcultură; Mycobacterium fortuitum (dreapta) colonii "S" gălbui şi
creştere eugonică în subcultură.
 Mycobacterium leprae
• descris de Hansen (1873)
• lepra leproidă (lepromatoasă), cu evoluţie gravă, asociată cu leziuni
tegumentare nodulare multiple, un număr enorm de bacili de M. leprae în
granuloamele lepromatoase (peste 10 10/g de ţesut) şi implicare sistemică a
nervilor.
– Testul la lepromină este negativ sau slab pozitiv.
– Proliferarea bacililor produce leziuni tegumentare distribuite difuz sau localizate în
noduli. Granuloamele sunt formate din macrofage inactive, gigante, provenite prin
fuziune, încărcate cu bacili. Tegumentul este infiltrat cu celule T supresoare. S-a
demonstrat anergia celulelor T, cu specificitate faţă de antigenele bacilului leprozei,
IMC fiind nefuncționala.

Lepra lepromatoasă: • Lepra lepromatoasă : leziuni granulomatoase

facies leonin distructive ce invadează tegumentul.
 • lepra tuberculoidă
– cu evoluţie favorabilă, neprogresivă
– granuloame tegumentare bine organizate, în care macrofagele sunt
diferenţiate în celule epitelioide, celule gigante Langhans active, care
omoară şi digeră bacilii de M. leprae.
– infiltratul limfocitar al granulomului este intens, cu predominanţa
limfocitelor TCD4, care secretă IFN γ. Interferonul activează macrofagele
din focar, devenind capabile să inhibe creşterea şi diviziunea celulelor de
M leprae. La periferia granulomului se găsesc limfocite TCD8.
– Testul la lepromină este pozitiv, iar IMC este funcţională. Leziunile
nervilor se datorează proliferării bacililor şi răspunsului IMC, în situsuri
adiacente filetelor nervoase.

• Infecţia se transmite, probabil, datorită contactului prelungit al copilului mic,

cu persoanele care elimină un număr mare de bacili.

• Lepra tuberculoidă, stânga:

maculă la nivelul obrazului stâng.
Dreapta: zone depigmentate la
nivelul toracelui.
În aceste zone, sărace în bacili,
neulcerate şi puţin contagioase,
sunt prezente tulburări de tip
nevritic (anestezierea zonei).
• În partea stângă : Mycobacterium leprae, bacili acido-rezistenți dispuși în
aglomerări compacte de bacili aliniaţi paralel şi cap la cap, numite "globi".
În dreapta: frotiu din raclatul unei leziuni ulcerate de lepră lepromatoasă; coloraţia
Ziehl-Neelsen modificată (1000x): bacili acidorezistenţi intra şi extra celulari dispuşi
în "globi leproşi".
 Antibioterapia
Antibiotice (anti + bios = cu efecte nefavorabile) = grup heterogen de substanţe
chimice, produse de microorganisme prin procese de biosinteză, care omoară sau
inhibă creşterea altor specii de microorganisme.
Agenţii chimioterapeutici = substanţe de sinteză chimică, utilizate în tratamentul
infecţiilor produse de diferite microorganisme (bacterii, fungi microscopici şi
protozoare) ( P. Ehrlich -l904).

Definiţia actuala=substanţe chimice obţinute prin biosinteză, semisinteză sau prin

sinteză chimică, care, în concentraţie mică inhibă multiplicarea sau omoară
microorganismele. = Substante antimicrobiene
> 500 substanţe cu proprietăţi antibiotice identificate
~ l00 folosite in terapie
Bacillus, Streptomyces, Micromonospora, Penicillium, Cephalosporium

• Antibioza – Pasteur
- cultură cu 2 microorganisme – 1 produce o
substanţă care oprește multiplicarea sau
omoară pe 2
- Flemming –penicilina
• Chimioterapia
• Toxicitatea selectivă:
– față de celula bacteriană de interes;
–nu este toxică asupra altor bacterii (!) sau asupra
celulelor umane
 Efectul antibacterian
Bacteriostatic: opresc multiplicarea
• ex. Cicline (ex. Tetracicline), Cloramfenicol
Bactericid: omoară bacteriile, în concentraţii mici;
• ex. Aminoglicozide
Bacteriostatice în concentraţii mici și
bactericide în concentraţii mari;
• ex ß –lactamine
Bactericide în concentraţii mici și
bacteriostatice in concentraţii mari
• Ex. Quinolone
Combinatii de
AB
Sinergism
Antagonism
Indiferenta
Mecanismele de acţiune a
antibioticelor
 Antibiotice ce acţionează asupra sintezei
componentelor chimice ale peretelui celular
 Clasa de antibiotice Ţinta specifică
β-Lactamice Inhibă transpeptidarea;
(Peniciline, Cefalosporine, PLP/PBP (Penicilin Binding Protein);
Carbapeneme, Monobactami) Transglicozilaze;
Transpeptidaze;
Carboxidaze.
analogie structurală cu dipeptidul D
- ala - D - ala

monobactam carbapenem
Piperacilina
 foarte active față de cocii Gram-pozitivi, mai puțin
enterocii și stafilococii producători de beta-
lactamază și moderat active față de E coli, Proteus
sp. și Kebsiella sp.

sunt active și pe Proteus sp. și Kebsiella sp., dar nu

pe pseudomonade

Ceftarolin

au activitate redusă pe coci

Gram-pozitivi, exceptând S
pneumoniae; enterococii
sunt natural rezistenți
sunt foarte active pe bacili

Generatia a V-a
Gram-negativi, inclusiv P
aeruginosa și
Burkholderia pseudomallei
pot travera bariera
hematoencefalică,
cefotaximul, ceftriaxona și
ceftizoximul fiind
Ceftobiprol
administrate intravenos
pentru tratamentul
sepsisului și meningitei cu tratamentul pneumoniei,
bacterii fa
activitate Gram-negative
ță de Enterobacter și
infecțiilor cutanate și ale
Citrobacter rezistente la celelalte țesuturilor moi, infecțiilor cu
cefalosporine, P aeruginosa, MRSA
streptococi și stafilococi sensibili
 Cefalosporinele pot genera reacții de hipersensibilitate (alergia
încrucișată cu penicilinele -5% din cazuri), tromboflebită după
administrarea intravenoasă, hipotrombinemie, reacții disulfiram (este
interzis consumul de alcool în timpul tratamentului), suprainfecții cu
bacterii rezistente (ex. enterococi).

• Monobactamii (aztreonam) au un nucleu lactam

monociclic și sunt rezistenți la acțiunea beta-
lactamazelor, sunt activi față de bacili Gram-
negativi, dar nu față de coci Gram-pozitivi și bacterii
anaerobe, care pot genera suprainfecții la pacienții
tratați cu monobactami.

• Carbapenemii (imipenem, meropenem, ertapenem)

sunt rezistenți la acțiunea Ser-betalactamazelor,
dar sunt inactivați de dihidropeptidaze la nivelul
tubulilor renali și de către metalobeta-lactamaze.
Sunt activi față de bacili Gram-negativi, cocii Gram-
pozitivi și bacterii anaerobe, au o buna distribuție
tisulară, traversează BHE.
 Rezistenţa la antibioticele β-lactamice:
- sinteza β-lactamazelor;

Peniciline CGI CGII CGIII CGIV Monobactami Carbapeneme

Penicilinaza Cefalosporinaze Aztreonamaza Carbapenemaze

Beta-lactamaze

Beta-lactamaze de spectru larg

- mutaţiile PBP, reducerea afinităţii de legare cu antibioticele β-

lactamice;
- înglobarea diminuată a antibioticelor datorată schimbărilor în
structura peretelui sau activităţii pompelor de eflux.
 Beta-lactamaze

Ser-beta-lactamaze Metalo- beta-

lactamaze

Clasa A Clasa C Clasa D Clasa B

plasmidiala cromosomal plasmidial cromosomala

a a

ESBL AmpC Oxa MBL (IMP/VIM)

Pen, Cef, Inh Cef, inhR Pen, special Oxa, Carbapeneme, inhib
S Cloxa, Met, inhib R
R/S
Inhibitori de beta-lactamaze de
clasă A

Sulbactam Tazobactam Acid clavulanic

 Inhibitori de beta-lactamaze din
clasele B, C, D

Cloxacilin Acid boronic Acid dipicolinic (clasa B)

a (clasa C) (clasa A- KPC)

EDTA – clasa B
NXL 104 – Clasa A, C
 Vancomicina

blocarea sintezei componentei peptidice a PC = formează un

complex stabil cu D-ala-D-ala din peptidul mureinic.
Rezistenta la glicopeptide: modificarea tintei antibioticului
 Lipidul
transportor al
precursorilor
Bacitracina nucleotidici

Cicloserin Inhibarea
a dipeptid-
sintetazei
D-ala din L-ala.
Fosfomicin inhibitor al
a piruvil-
transferazei
blochează
sinteza
acidului N-
acetil-
muramic
 Antibiotice care modifică
permeabilitatea membranei
plasmatice
Polipepdide LPS
ciclice membranei
(Polimixina externe
B, Fosfolipidele
Polimixina membranei
E) externe/
interne

Gramicidine Fosfolipidele
membranare

Tirocidina Fosfolipidele
membranare
• Polimixina -detergent cationic, cu afinitate pentru grupările cationice ale
membranei, pe care o fragmentează: acţiune bactericidă şi selectivitatea faţă de
bacteriile Gram negative. Nu sunt active pe cocii Gram-.
– Este singurul antibiotic cu acţiune bactericidă asupra celulelor aflate în faza
staţionară.
• Polimixinele nu sunt absorbite după administrare orală sau tegumentară, nu
difuzează semnificativ în ţesuturi.
• Nu sunt eficiente faţă de infecţiile sistemice difuze sau ale organelor
parenchimatoase profunde.
• Tratamentul infecţiilor localizate: răni, arsuri, mucoase ale tractului intestinal,
cavitatea pleurală, spaţiul dural, grefe.
• Eficienţă în tratamentul infecţiilor meningeale, pulmonare şi ale tractului urinar.
• Polimixinele se asociază frecvent cu alte antibiotice.
• Sterilizarea tractului digestiv.

• Rezistența
• Modificarea lipidului A al LPS prin adăugarea 4-amino-4-deoxi-l-arabinoză (Ara4N)
și/sau fosfoetanolaminei (pEtN) la lipidul A cu diminuarea afinității pentru colistin/
pierderea LPS
• si/sau mutații/hiperexpresia sistemelor cu 2 componente implicate în sinteza Ara4N
– PmrAB,PhoP/PhoQ, mgrB.
• Mcr- mobilisable colistin resistance- fosfoetanolamin-transferaza
 Daptomicina

• Lipopeptid
• Gram+
• Bactericid
 Antibiotice care inhiba initierea sintezei
proteice
1 G3
30S 2 T
P
G
1 2 3
TP
Factori de initiere
f-met-tRNA
mRNA
spectinomicina

GDP +
Pi 50S
2
P A
1 1 G
2 T
P

70S Aminoglicozide
30S
Complex Complex
de initiere de initiere
 Aminoglicozide (bactericide)
streptomicina, kanamicina, gentamicina, tobramicina,
amikacina, netilmicina, neomicina (preparate topice)
• Se leaga la ARNr 16S
– blocheaza formarea complexului de intiere 30S (30S-mRNA-tRNA) similar spectinomicina
– determina cresterea afinitatii locusului A pentru t-RNA fara specificitate codon-anticodon.
– Destabilizeaza membrana bacteriana (structura policationica, interactioneaza cu LPS)
• Spectru larg de actiune (nu anaerobi, nu bacterii intracelulare )
• Spectinomicina (Neisseria gonorrhoeae- tulp. R la beta-lactamice)
• Rezistenta - frecventa
• Sinergisme- cu atb. beta-lactamice (pt anaerobi, enterococi).
• Efecte secundare -ototoxicitate, nefrotoxicitate şi hipersensibilitate
• Avantaje:
• - activitatea bactericidă este dependentă de concentraţie;
• - manifestă efect postantibiotic;
• - au o farmacocinetică relativ predictibilă;
• - manifestă efect sinergic cu antibioticele antiparietale
• Tratamentul
– pacienţilor neutropenici febrili
– infecţii grave produse de microorganisme Gram negative (enterobacterii, Ps. aeruginosa).
– ITU –eficiente, antibioticele administrate intravenos sunt excretate exclusiv pe cale renală.
•

-
 - aminoglicozid-acetil-transferaze
(AAC)
- aminoglicozid-adenilil-transferaze
(ANT)
- aminoglicozid-fosfotransferaze
(APH).

Fenotip salbatic: sensibilitate la toate aminoglicozidele

Fenotipul 1: GM –R-3-aminoacil-acetiltrensferazei AAC;
Fenotipul 2: GM-R, NET-R 2-nucleotidiltransferază ANT;
Fenotipul 3: TOB-R, NET-R, AMK-R - 6-
aminoacilacetiltransferază AAC.
 Oxazolidinone
• blochează prima treaptă a asamblării ribosomilor- efect bactericid
• iniţial utilizate în terapie ca inhibitori ai monoamin-oxidazei, pentru tratamentul depresiei
• !!!! Concentraţiile subinhibitorii de linezolid inhibă producerea hemolizinei şi coagulazei la S.
aureus şi a streptolizinei O şi DN-azei la streptococi
• Eperezolid / Linezolid
• Linezolid activ faţă de N. gonorrhoeae, N. meningitidis, bacterii Gram pozitive anaerobe (grupul
Bacteroides fragilis, in vitro fata de M. tuberculosis şi Nocardia, MRSA, PRSP, VRE
• Rezistența
• Mutații ale țintei – ARNr 23 S, L4
• Producerea de lactonaze

• Rezistența
• Mutații ale țintei – ARNr 23 S,
L4
• Producerea de lactonaze
 Atb care inhiba elongarea catenei
polipeptidice

Tetracicline
P A P A

G G
T T
u
T
G u
D + Pi Cloramfenicol
P PT
T T
T G s
s P uT G
s D D
P
Acid Fusidic P+
GTP
G

G
G G
D + Pi
G T
P
P A P P A

MLSb
 Tetracicline (bacteriostatice)
tetraciclina, minociclina, doxiciclina

• Se leaga la ARN r 30 S
– Blocheaza legarea AA -ARNt la situsul Acceptor
– Unele interacţionează cu membrana citoplasmatică (chelocardina,
tiotetraciclina, anhidrotetraciclina) (caracter lipofil, interactiune cu ionii
bivalenti???)

• Spectru larg de actiune (inclusiv bacterii intracelulare) active faţă de

protozoarele parazite: inhibă Giardia intestinalis, Trichomonas vaginalis,
Entamoeba histolytica, Plasmodium falciparum
Administrare PO, se absorb uşor din tubul digestiv şi se distribuie larg în
ţesuturi şi fluide, cu excepţia lichidului cefalorahidian.

• Efecte secundare - nivel scazut de toxicitate (distrugerea microbiotei

intestinale, pigmentarea si afectarea tesutului osos si a smaltului dentar),
administrarea in sarcina (deformarea oaselor cutiei craniene a fatului)
 Mecanisme de rezistenta
• frecvente (nu se utilizeaza in tratamentul primar al ITRI)

• - pompe de eflux, dependente de energie;

• -protecţia ribosomilor prin intermediul proteinelor solubile

(Streptococcus, Neisseria, Haemophilus, Bacteroides,
Mycoplasma, Ureaplasma, Streptococcus, Staphylococcus,
Campylobacter coli, Campylobacter jejuni, Listeria
monocytogenes, Enterococcus faecalis, Clostridium
perfringens, Streptomyces rimosus

• - inactivarea enzimatică (degradarea ox)

 Macrolide (bacteriostatice)
eritromicina, claritromicina, azitromicina,
spiramicina
• Inhiba translocatia
• Spectru de ativitate – (bact. Gram pozitive, coci Gram negativi, ITR
cu Chlamydia, micoplasme, Haemophilus, Legionella). Absenţa
efectului asupra bacililor Gram negativi -incapacitatea de a difuza
prin membrana externă, datorită caracterului hidrofob al moleculei lor
• Claritromicina- H. pylori, unele specii de Mycobacterium (M.
intracellulare, M. avium, dar nu M. tuberculosis), infecţii ale
ţesuturilor moi
• inhibă sinteza citochinelor proinflamatorii (TNF-α, IL-6, IL-8, IL-12 şi
IFN-γ)

• concentraţiile serice sCMI :

• - modificarea expresiei unor factori de virulenţă: adezine, toxine,
exoenzime, motilitatea flagelară;
• - inducerea unor modificări structurale detectabile la microscopul
electronic;
• - creşterea sensibilităţii la factorii serici litici (proteinele ce leagă Fe,
proteinele de fază acută, complementul, anticorpi naturali).
• - macrolidele se concentrează în leucocite şi pot fi astfel transportate
la situsul infecţiei, unde sunt parţial eliberate.
• Rezistenta - frecventa
• scăderea permeabilităţii peretelui celular;
• efluxul activ al atb;
• scăderea permeabilităţii peretelui celular;
• efluxul activ al atb (msrA/msrB);
• modificarea mutaţională a unei singure proteine a subunităţii 50S;
• modificarea ARNr 23S al subunităţii 50S prin metilare (S. aureus, Str.
pneumoniae, HP, E. coli) (ermA, B, C);
• inactivarea enzimatică a antibioticelor (ereA, ereB)
– enzimele care hidrolizează inelul lactonic al nucleului macrolid
– fosfotransferazele inactivează macrolidele prin fosforilarea grupării 2’-OH a glucidului aminat
 Macrolide noi- ketolide-
telitromicina

• Afinitate fata de ribosomi de 10 ori mai mare decât eritromicina

• Activa faţă de bacteriile aerobe Gram pozitive, patogenii respiratori atipici (Bordetella sp, Legionella
sp., Chlamydia pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae), Clostridium sp., Peptostreptococcus sp. şi
Bacteroides sp.
• Inactivă faţă de enterobacterii si Acinetobacter baumanii
• Se acumulează în celulele PMN şi în macrofage, unde atinge concentraţii de 130 şi respectiv de 71
de ori mai mari decât în compartimentul extracelular. Din aceste celule, antibioticul este eliberat lent,
ceea ce sugerează că ele acţionează ca vehicule de transport spre focarul infecţios. Telitromicina
este metabolizată în ficat. Metabolitul major (un alcool) este de 4-16 ori mai puţin activ decât
telitromicina şi este eliminat în proporţie de 80% pe cale digestivă. Excreţia telitromicinei este
aproape completă din urină, după 24 de ore, iar în fecale, după 72 de ore.
 Cloramfenicol, Lincomicina,
Clindamicina (bacteriostatice)
• Se leaga la subunitatea 50S
– Inhiba activitatea peptidil transferazei
• Spectru de activitate - Cf – larg, utilizare reduse, in infectii grave (tratamentul
meningitei, febrei tifoide);
Linco, Cli- ingust
• Rezistenta - frecventa, enzime inactivatoare (CAT), permeabilitate redusa,
pompe de eflux
• Efecte secundare- Cf- toxicitate medulara (supresia activitatii meduvei osoase)

Acidul fusidic (bacteriostatic)

Inhiba factorul de elongare (EF-G) si eliberarea sa din complexul EF-G/GDP
Spectru de activitate – Coci Gram-+
 Streptogramine
• Peptide ciclice – Virginiamicin,
Pristinamicin (Dalfopristin -A +
Quinopristin –B)
• Subunit. 50S
• MRSA, VRE
 Mupirocina (acidul pseudomonic A)
Analog structural al izoleucinei –inhiba competitiv
izoleucil-ARNt sintetaza

Rezistenta la antibioticele inhibitoare ale

sintezei proteice
- scăderea permeabilităţii peretelui celular;
- efluxul activ al atb;
- modificarea mutaţională a proteinelor ribosomale;
- modificarea ARNr 23S al subunităţii 50S prin metilare - genele erm
(erithromycin ribosome methylation);
- inactivarea enzimatică a antibioticelor
 Antibiotice care interfera cu replicarea acizilor nucleici =
Quinolone (4-quinolone)- Inhibarea topoizomerazelor -
se leaga la subunitatea A a ADN-girazei

• Spectru de activitate – Coci Gram-poz. si ITU

• Ciprofloxacina- efect bactericid rapid de 90% in l9 minute – ITR, ITU, gonoree, diaree
cu ETEC, Campylobacter jejuni, Shigella, M. tuberculosis.
• Medicamentele antiacide (Maloox) si ionii bivalenti blochează absorbţia ciprofloxacinei
• Rezistenta frecventa pentru NAL, in crestere pentru CIP
modificări ale enzimelor ţintă
alterări care limitează accesul medicamentelor la ţintă
activitatea pompelor de efux
Quinolone (4 quinolone) primele substanţe antimicrobiene obţinute pe cale sintetică, nucleul
quinolinic

Acid nalidixic Norfloxacin Ciprofloxacin

Ofloxacin Pefloxacin Enoxacin

Amifloxacin Flerofloxacin Lomefloxacin

Temafloxacin Tosufloxacin PD 127, 391

 Rezistența la quinolone

Rezistenta de nivel scazut (mutatii punctiforme unice in gyrA),

care pot aparea sensibile in vitro (CMI 0.12-1 mg/L dar
>>>>ECOFF).
R de nivel inalt:
≥2 mutatii punctiforme in gyrA + mutatii aditionale in gyrB,
parC +supraexpresie de soxR /marA cu alterarea nivelului de
proteine de membrana externa AcrB / OmpF
*-qnr= plasmid mediated quinolone resistance
 Atb care inhiba transcrierea acizilor
nucleici

• Inhiba ARN polimeraza dependenta de ADN

• Spectru larg de actiune (NB- tratamentul TBC)
• Rezistenta- frecventa, se recomanda terapia combinata
 Inhibitorii sintezei metabolitilor esentiali
=Antimetaboliti
Inhibitorii sintezei acidului folic
acid p-aminobenzoic + Pteridina
Pteridin
Sulfonamide
sintetaza
Acid
Folic
Acid dihidropteroic
Trimetoprim-
sulfametoxazol= Dihidrofolat
sintetaza
cotrimoxazol
Acid Dihidrofolic
Dihidrofolat
Trimetoprim reductaza

Acid tetrahidrofolic

Timidina Metionine
Purine
 Clasa de agenţi Ţinta specifică Structura chimică
chimioterapeutici

Sulfonamide Inhibarea dihidropteroid

Spectru larg- Gram-, Gram +; sintetazei (DHPS)
tratamentul infectiilor cu
Nocardia si ITU
Rezistenta- frecventa, se
recomanda terapia combinata
cu trimetropim

Diaminopirimidina (Trimetoprim) Inhibarea dihidrofolat

Spectru larg- Gram-, Gram +; reductazei
tratamentul infectiilor cu Nocardia si
ITU
Rezistenta- frecventa, se
recomanda terapia combinata cu
sulfamide

Nitroimidazoli Interferă cu biosinteza timinei

Bacterii anaerobe, microaerofile, (produc ruperi ale moleculei de
Helicobacter pylori, Gardnerella ADN)
vaginalis

Nitrofurani Interferă cu biosinteza timinei

(Nitrofurantoil) (produc ruperi ale moleculei de
ADN).
Rezistenta la TMP/sulfonamide= cromosomala /plasmidiala
sinteza unei DHFR mai puţin sensibilă la trimetoprim
supraproducţia DHFR
mutaţii ale genei structurale a DHFR
Antibiotice tuberculostatice
Acidul para-aminosalicilic (PAS)
(bacteriostatic)

• Mod de actiune- inhibarea sintezei DHP

• Specific pt. Mycobacterium tuberculosis

Dapsone (bacteriostatic)
• Mod de actiune- inhibarea sintezei DHP
• Specific pentru Mycobacterium leprae

Structura moleculară a Dapsone Structura moleculară a APAS (acid paraaminosalicilic)

 Izoniazida (INH) (bacteriostatic)

• Inhiba sinteza acizilor micolici.

• Tratamentul TBC
• Rezistenta- mutatii in gena pentru sinteza catalazei

Structura moleculară a izoniazidei Structura moleculară a piridoxinei (vitamina B 6 )

 Etambutol (bacteriostatic)

• Mecanisme de actiune
• inhibă arabinozil-transferaza, enzimă implicată în biosinteza
arabinogalactanului şi lipoarabinomananului.
• inhiba metabolismul ARN şi sinteza fosfolipidelor, transferul acizilor micolici la
arabinogalactanul legat de peretele celular mureinic, sinteza spermidinei şi
treapta timpurie de conversie a glucozei în monozaharidele utilizate pentru
sinteza polizaharidelor parietale (arabinogalactan, arabinomanan) şi a
peptidoglicanului.

• Rezistenta- mecanism necunoscut

Pirazinamida (bacteriostatic)

• Pirazinamida - derivat sintetic al nicotinamidei.

• Mecanism de acţiune- necunoscut
• Rezistenta-partial explicata prin pierderea enzimei pirazinamidaza ce
metabolizează pirazinamida la acidul pirazinoic, intermediarul activ
antibacterian.
 Etionamida

• derivat al acidului izonicotinic

• inhibiţia sintezei acizilor micolici (celulele de M. tuberculosis îşi pierd
acidorezistenţa in vitro)
• activă faţă de M. tuberculosis şi alte micobacterii.
Indicele terapeutic
• IT = Doza toxica/doza efectiva.
• Cu cat IT mai mare, cu atat AB este mai bun
!
Spectrul de acţiune al unui
antibiotic
• totalitatea genurilor și speciilor bacteriene
asupra cărora acţionează antibioticul:
– coci Gram pozitivi și negativi
– bacili Gram pozitivi și negativi
– bacterii anaerobe
– spirochete
– Micobacterii
– bacterii cu patogenitate intracelulară:
• Richettsia, Chlamydia, Mycoplasma.
Spectrul de acţiune al unui antibiotic
Ingust
Restrans
Larg
Ultralarg
 PROBLEMATIC
BACTERIUM GRAM STAIN RESPIRATION
RESISTANCES
Staphylococcus aureus + Facultative anaerobe β-lactams, glycopeptides
β-lactams, glycopeptides,
Enterococci + Facultative anaerobe
aminoglycosides
β-lactams, macrolides,
Streptococcus pneumoniae + Aerotolerant anaerobe
quinolones
Clostridium difficile + Obligate anaerobe β-lactams, quinolones
Mycobacterium Rifamycins, quinolones,
+ Aerobe
tuberculosis aminoglycosides
β-lactams, quinolones,
Escherichia coli − Facultative anaerobe
aminoglycosides
All classes except
Pseudomonas aeruginosa − Facultative anaerobe
polymyxins
Acinetobacter − Facultative anaerobe All classes
β-lactams, quinolones,
Klebsiella pneumoniae − Facultative anaerobe
aminoglycosides
Enterobacter − Facultative anaerobe β-lactams, quinolones
β-lactams, quinolones,
Neisseria gonorrhoeae − Aerobe
tetracyclines, macrolides
The rate at which microbes are acquiring resistance is
GREATER than the rate at which antimicrobials are being
discovered
1. Emergence of resistance to newly introduced
antibacterials

New drugs focused on

Gram +