S.

AUREUS
Capsula inhibă opsonizarea şi acţiunea fagocitelor; protejează împotriva acţiunii
distructive intermediată de C’;
numai unele tulpini de S. aureus prezintă antigene capsulare (in vivo sunt mai
frecvente, comparativ cu posibilităţile noastre de a le menţine in vitro).
Peptidoglicanul:
asigură stabilitatea osmotică;
stimulează producerea endogenului pirogen;
este chemoatractant pentru leucocite;
inhibă fagocitoza şi chemotaxia.
peptidoglicanul manifestă proprietăţi endotoxin-like; (asigură stabilitatea
osmotică; stimulează producerea endogenului pirogen; este chemoatractant pentru
leucocite; inhibă fagocitoza şi chemotaxia).
S. aureus este condiţionat patogen: comensal în 20- 30 % din cazuri (respectiv
40-70%, pentru personalul medical), este pe de altă parte frecvent implicat în
infecţii supurative, septicemii, toxi-infecţii alimentare, pneumonii, meningite etc.
S. aureus este prezent, la 20-30% dintre persoane, în narine sau/şi intestin.
Pentru personalul de spital proporţia variază, în funcţie de condiţii, între 40 şi
70%.
Prezenţa pe tegumente este tranzitorie, variind între 5 şi 10%
S. aureus este foarte rezistent: în puroi uscat, la întuneric, poate supravieţui 2-3
luni, dar este distrus după 30 de min. la 62 C căldură umedă şi după 15 minute la
121 C;
sub acţiunea fenolulului în soluţie 2% este distrus după 15 minute, a alcoolului
etilic de 70 C, după 60 de minute, fiind sensibil la acţiunea hexaclorofenului.
Este rezistent la acţiunea lizozimului, la acţiunea bactericidă nespecifică a serului
şi a acizilor graşi de pe tegument.
Leucocidina (numita Panton-Valentine) - produsă rar (2%) de S. aureus este o
exotoxină cu efect toxic direct la nivelul membranei citoplasmatice şi lizozomale a
PMN, determinând degranularea citoplasmei, cu liză celulară în final.
Efect: dermonecrotic.
Mai frecvent semnalata la tulpinile virulente si rezistente la meticilina (SARM).
Această toxină alterează permeabilitatea celulară pentru K + şi alţi ioni.
SARM- rezistent si la alte ß-lactamine, macrolide, aminoglico-zide, cotrimoxazol.
Alte antibiotice utile: eritromicina, lincomicina (infecţii osoase), pristinamicina,
fucidina, vancomicina;
De păstrat antibiotice “de rezervă”: vancomicina, lincomicina.
In 2011 s-a modificat formula vancomicinei, pentru a distruge tulpinile rezistente.

NEISSERIA

Diagnostic bacteriologic
prelevate: LCR, sânge, aspirat din peteşii;
metode rapide de diagnostic:
examen microscopic direct (cu excepţia sângelui);
evidenţierea Ag capsular solubil prin latex-aglutinare (sensibilitate redusă în
meningitele cu meningococ grup B);
izolare şi identificare:
însămânţare pe medii îmbogăţite cu sânge (LCR) sau medii pentru hemoculturi,
fără inhibitori;
identificarea coloniilor prin testul oxidazei, spectrul zaharolitic, antigenic.

vaccin antimeningococic bivalent (A+C) sau tetravalent (A+C+Y+W135)

administrat numai la persoane cu risc;
2 vaccinuri anti tip B (recent aprobate de catre FDA) (Bexsero® si Trumenba®)
chimioprofilaxie cu rifampicină la copii şi tineri din colectivităţi unde a apărut un
caz de meningită meningoco-cică.
 Clostridium

bacili mari cu extremităţi rotunjite, uneori cu aspect filamentos, gram-pozitivi

sau gram-variabili, dezvoltă endospori ovalari sau sferici dispuşi central,
subterminal sau terminal, care deformează bacilul;
majoritatea speciilor sunt mobile prin flageli peritriche;
strict anaerobi, catalază negativi, unele specii fiind aerotolerante;
microorganisme ubicvitare, prezente în sol şi în intestinul omului sau animalelor;
speciile patogene pentru om sunt capabile să producă toxine histolitice,
neurotoxine sau enterotoxine.
Clostridioides (fost Clostridium) difficile
prezintă caractere morfo-tinctoriale asemănă-toare cu C.botulinum, fiind un
anaerob strict;
prezent în flora intestinală a omului, poate prolifera la nivelul colonului sub efectul
supresiv al unor antibiotice (ampicilină, clindamicină, cefalosporine) asupra florei
comensale normale, fiind asociat cu colita psedomembranoasă postantibiotică;
infecţia poate îmbrăca un caracter nosocomial;
virulenţa este conferită de toxina A (enterotoxină) şi toxina B (citotoxină) care
determină leziuni necrotice ale mucoasei intestinale şi un răspuns inflamator local;
Diagnosticul de laborator
evidenţierea în filtratul de materii fecale a citotoxi-nei B, pe culturi de celule;
identificarea celor două toxine prin reacţia imuno-enzimatică;
tratament cu metronidazol sau vancomicină în formele severe;
profilaxie nespecifică prin:
utilizarea raţională a antibioticelor;
masuri de combatere a infecţiilor cu transmitere fecal-orală.

Gripa
Vaccin integral inactivat prin formol sau beta- propiolactonă.
Vaccinul cultivat pe embrion de găină are drept contraindicație majoră alergia la
proteinele din ou.
Alte tipuri:
viu atenuat si
corpuscular (conține numai H si N).
Vaccinul cu administrare locală are avantajul sintezei de IgA. dar nu este acceptat
de populație.
Forma vie atenuată, cu admnistrare nazală (copii).

Grupe de risc:
persoane peste 65 ani;
copii (mai ales prematuri, distrofici, cu malformații, etc.);
femei gravide dupa primul trimestru de sarcină (orice stadiu, vaccinare cu vaccin
omorât);
copii si adulți cu afecțiuni cronice pulmonare, boli cardiovasculare, diabet, maladii
dismetabo- lice.

GIARDIA

Giardia intestinalis

Sinonime: Lamblia intestinalis, Giardia duodenalis, Giardia lamblia

Boala: giardioza, lambliaza

Morfologie:
Trofozoit (forma vegetativa)
Chist (forma de rezistenta)
Trofozoit
Corp piriform (seamana cu o para taiata longitudinal)
10-20 μm/ 5-15 μm
O extremitate anterioara rotunjita si una posterioara ascutita
Privit din profil are o fata ventrala plata si una posterioara convexa
Pe fata ventrala prezinta un disc adeziv

Rol de fixare a parazitului pe mucoasa intestinala

Cea mai proeminenta structura a jumatatii anterioare din suprafata ventrala

0 depresiune centrala

La periferie- proteine contractile (alfa actina, miozina), lectine- realizeaza

mecanismul de ataare a parazitului
4 perechi de flageli

O pereche cu orientare anterioara

O pereche cu orientare posterioara

2 perechi cu orientare ventrala

8 blefaroplasti
2 nuclei anterior
Corpi parabazali semilunari
Dublu axostil median

Chist
10-12 μm
oval
Perete dublu
2-4 nuclei
Fascicul de flageli
Corpi parabazali semilunari
Forma de rezistenta a parazitului in mediul extern
Forma de diseminare interumana

Cale de infectie: digestiv (fecal-oral), ingestie de chisti cu vegetale, alimente

contaminate, apa, degete murdare, artropode→ dechistare (stomac,
duoden)→trofozoiti (in intestinul suibtire, diviziune binara)→ inchistare (colon)→
stadiu de diagnostic si infectios (chisti in materii fecale, trofozoiti in scaun
diareic, lichid duodenal)
Patogenie

Aderare ferma a discului adeziv de enterocit in zona duodenala si proximal in

jejun si ileon→ iritatie mecanica
Regenerare intensa a epileliului lezat
Aparitia de celule tinere, imature functional
Sisteme de transport alterate
In infectii masive parazitii reduc capacitatea de absorbtie intestinala, in special
pentru lipide si glucide
Lezare directa sau indirecta a structurii microvilare a intestinului subtire→
deficiente enzimatice (dizaharidaze)→ intoleranta la lactoza (lapte si derivate)
Sindrom de malabsorbtie, fenomene toxice, alergice, neuropsihic
Tablou clinic

Giardioza asimptomatica (20-30%) : adulti si purtatori

Giardioza simptomatica:
Diaree apoasa cu miros urat, fara mucus si sange
Dureri abdominale
Greata, varsaturi, meteorism
Intoleranta pentru lapte si derivate
Scadere ponderala
Manifestari alergice: urticarie, eczema, rinita
Tulburari neuropsihice: cefalee, ameteli, tulburari de atentie
Diagnostic:

Examen parazitologic: identificarea parazitului

In materii fecale: chisti in scaunul format, trofozoiti in scaune diareice
preparat nativ
coloratie cu Lugol
Se repeta examinarea de 4-5 ori la intervale de 7-10 zile
in lichidul duodenal (enterotest) sau biopsie intestinala: trofozoiti
Examen direct al preparatului proaspat (lama-lamela)
Frotiu colorat Giemsa

Imunologic:
Detectare de coproantigne (Ag specifice)- in materii fecale (ELISA)
Ac specifici- in sange
Epidemiologie

Cosmopolit, mai frecvent in regiuni cu igiena deficitara

Evolueaza
Endemic: copii sub varsta de 3 ani
Sporadic: cazuri izolate la turisti- “diareea calatorilor”
Epidemic: epidemii hidrice
Omul este principala gazda si rezervor de paraziti
Zoonoza: caini, pisici, porci, bovine
Mai frecventa in colectivitati: crese, gradinite, aziluri
Transmitere digestiva (fecal-orala
Profilaxie

Igiena alimentara, personala si de defecatie

Depistarea si tratarea purtatorilor
In crese, gradinite- control parazitologic periodic
Sistem adecvat de filtrare si purificare a apei potabile (clorinarea nu distruge
chistul)
Consum de apa fiarta si racita in zone endemice