Examen coproparazitologic

Informatii generale si recomandari pentru efectuarea examenului

coproparazitologic
Prin acest examen este detectata prezenta unor paraziti cu localizare
intestinala, in limitele impuse de ciclul biologic al fiecarui parazit:
Protozoare: Giardia lamblia, Trichomonas intestinalis, Entamoeba spp.,
Blastocystis hominis
Helminti
Nematode: Ascaris lumbricoides, Trichuris trichiura, Enterobius
vermicularis, Strongyloides stercoralis
Trematode: Fasciola hepatica
Cestode: Taenia spp., Hymenolepis nana, Diphyllobotrium latum1;3;6.
Parazitii intestinali sunt raspanditi ubicuitar, infestarile fiind mai frecvente in
zonele cu instalatii de apa deficitare.
Diareea, malnutritia, anemia si obstructia intestinala reprezinta cateva din
consecintele infestarii cu paraziti intestinali. Protozoarele pot determina
diaree si/sau malabsorbtie atat prin secretia de toxine cat si prin invadarea
sau doar aderarea la mucoasa intestinala prin mecanisme necunoscute.
Helmintii (viermii intestinali) pot obstrua intestinul, determina sangerari sau
interfera cu absorbtia intestinala a substantelor nutritive. Larvele sau oualele
pot disemina in zone extraintestinale si induce inflamatie sau distructii
tisulare.
Unii paraziti din categora protozoarelor sau helmintilor pot habita tractul
intestinal al omului si animalelor fara a provoca manifestari clinice5.
Pentru a creste sensibilitatea clinica a testului (mai ales ca unele elemente
parazitare sunt eliminate intermitent), se recomanda 3 examene succesive, la
interval de 7 zile.
Dupa tratarea unei parazitoze examenul coprologic de control se va efectua
dupa un interval de timp variabil in functie de diagnostic. Astfel, dupa
tratamentul unei infectii cu protozoare controlul se va efectua dupa 3-4
saptamani iar in infectiile cu helminti dupa 1-2 saptamani1;3;5;6.

Giardia lamblia, cunoscut si ca Giardia intestinalis sau Giardia duodenalis,

este parazitul cel mai frecvent depsitat la examenul coproparazitologic.
Reprezinta un organism unicelular (protozoar) prevazut cu flageli care ii
asigura mobilitatea. Este localizat in intestinul subtire (duoden si jejun) unde
se ataseaza de microvilii enterocitelor prin intermediul unui disc adeziv.
Datorita multiplicarii sale extrem de rapide numarul elementelor parazitare
poate depasi 1 milion/cm. Consecintele infestarii sunt astfel tulburari de
digestie si absorbtie intestinala, cu spolierea treptata a organismului-gazda
de substantele nutritive necesare. De asemenea, parazitul poate acoperi
mucoasa duodeno-jejunala pe suprafete intinse constituind adevarate bariere
mecanice care reduc si mai mult capacitatea de absorbtie a principiilor
nutritive si a vitaminelor7.
Parazitul prezinta doua forme de viata: trofozoit sau stadiul vegetativ si chist
sau stadiu de rezistenta. Are o inmultire simpla prin diviziune binara.
Parazitul poseda un rezervor animal, format in special din rozatoare (castor,
hamster, etc), dar si caine4.
Boala se transmite pe cale digestiva (fecal-orala) prin maini murdare,
consum de fructe si/sau legume nespalate, precum si de apa contaminata cu
forma chistica a parazitului. Cel mai frecvent sunt afectati copiii mici din
crese si gradinite, precum si rudele acestora. Infectia se transmite cu usurinta
deoarece doza infectanta a chisturilor este redusa (~ 10 chisturi), chisturile
sunt rezistente la clorinarea apei si pot supravietui cateva saptamani in apa
rece, precum si datorita existentei rezervoarelor animale5.
Dupa ingestie, procesul de dechistare are loc la nivelul duodenului si in
treimea proximala a duodenului si jejunului sub actiunea sucurilor digestive.
Dechistarea este un proces rapid, terminandu-se in 10 minute si este
semnalata de emergenta flagelilor ventrali, iesirea acestora fiind urmata de
intreg trofozoitul. Trofozoitul se fixeaza de enterocit, se hraneste cu
continutul intestinal si, in decurs de 15-30 minute de la dechistare, incepe sa
se divida prin fisiune binara. Pe masura ce parazitul antrenat de fluxul
intestinal, este impins in aval catre colon, trofozoitul se autoprotejeaza de
microambientul local prin conversie in forma chistica. Acesta va fi eliminat
odata cu materiile fecale in exterior constituind o noua sursa de infectie4;7.
Tabloul clinic include:
infectii silentioase (mai ales la adulti);
giardioza acuta: boala diareica acuta combinata cu un sindrom gazos si
dispeptic biliar;

 giardioza cronica: disconfort digestiv persistent, episoade diareice

alternand cu tranzit intestinal normal sau chiar incetinit.
Malabsorbtia de diverse grade este o complicatie dezvoltata in aproximativ
10-15% din cazuri, atat in formele acute cat si cronice de boala. Alaturi de
aceasta pot aparea alergodermii polimorfe complexe4.
Diagnosticul giardiozei se stabileste cel mai frecvent prin examenul
microscopic al materiilor fecale (depistarea chisturilor) precum si prin testul
imunoenzimatic (identicarea antigenul Giardia in scaun). Determinarea
anticorpilor specifici nu prezinta utilitate datorita persistentei indelungate a
acestora chiar si in urma tratamentului eficace.
In absenta instituirii tratamentului chisturile continua sa fie eliminate in
mediul inconjurator timp de saptamani sau luni4;7.
Pentru depistarea purtatorilor se recomanda controlul periodic al copiilor din
colectivitati precum si al persoanelor care lucreaza in sectorul alimentar5.
Entamoeba histolytica
Este o amoeba intestinala obligatoriu patogena, hematofaga, capabila sa
invadeze tesuturile intestinale si extraintestinale4. Reprezinta agentul
etiologic al amibiazei, boala cu evolutie cronica ce este endemica in
regiunile tropicale si subtropicale umede, in special in India, Sri Lanka,
Vietnam, Cambodgia, Indonezia, Malaezia.
In Romania se intalnesc cazuri sporadice, de obicei in mediu rural, in focar,
sau la persoane care au calatorit in tari tropicale si nu au respectat regulile de
igiena7.
E. histolytica prezinta doua forme morfologice: trofozoit sau stadiul
vegetativ si chist sau stadiu de rezistenta. Rezervorul de infectie este
reprezentat de omul purtator de forme chistice. Transmiterea se face pe cale
digestiva prin intermediul mainilor murdare sau prin consumul de alimente
contaminate cu ajutorul unor artropode (muste, gandaci de bucatarie).
Transmiterea hidrica este rara dar are un potential epidemic4.
Parazitul se localizeaza la nivelul colonului, in special in colonul descendent
si sigmoid unde, datorita efectului sau citolitic si proteolitic asupra
tesuturilor, determina leziuni grave abcese cu aspect de buton de
camasa; in acest stadiu parazitul este hematofag. Tabloul clinic clasic este
similar celui din dizenterie, cu scaune numeroase (15-20/zi), sarace
cantitativ, insotite de dureri abdominale si tenesme rectale care sunt
refractare la tratamentul cu antibiotice uzuale.

In absenta tratamentului, trofozoitii de E. histolytica se pot raspandi pe cale

hematogena la ficat, plaman sau creier, unde provoaca abcese amoebiene
asociate cu un prognostic rezervat7.
Diagnosticul se bazeaza pe examenul morfologic, coprocultura pe medii
difazice, metode imunologice de detectare a anticorpilor specifici pentru
formele extraintestinale de boala.
Examenul morfologic consta in evidentierea parazitului sub forma de
trofozoit in cursul stadiului acut, diareic de boala, sau sub forma de chist in
stadiile de acalmie sau de purtator de parazit. Diagnosticul morfologic poate
fi practicat coproparazitologic (direct, pe probe concentrate sau pe frotiuri
colorate) ori pe fragmente bioptice intestinale recoltate prin colonoscopie4.
Entamoeba coli
Este o amiba comensala care intra in alcatuirea florei intestinale normale,
avand rolul de a mentine un echilibru intre diversele populatii microbiene
locale.
Nu are capacitate invaziva si nici nu este hematofaga; prezinta ambele forme
biologice de viata trofozoit si chist cu o inmultire prin diviziune binara.
Devine patogena numai in conditiile alterarii imunitatii locale, cel mai
adesea dupa tratamente antibiotice prelungite. In aceste situatii, se dezvolta
manifestari de colita cu tranzit intestinal accelerat si scaune mucoase, fara
sange sau puroi. Deseori apar si manifestari cutanate de hipersensibilizare.
Diagnosticul se bazeaza pe examenul coproparazitologic, cu identificarea
trofozoitilor sau a mai mult de 5 formatiuni chistice parazitare pe cimpul
microscopic4.
Blastocystis hominis
Este un protozoar cu taxonomie controversata, cu caractere biologice
apropiate de fungi si cu multe neclaritati in ceea ce priveste morfobiologia sa
(inmultire prin sciziparitate, sporulare sau inmugurire).
Prezinta 4 forme morfologice majore:
forma vacuolara comensala, cel mai frecvent identificata, cu aspect de
rulment;
forma amoeboidala identica cu cea vacuolara, cu exceptia formei
neregulate datorata pseudopodelor; nucleii sunt pozitionati central iar
vacuolele sunt absente;

 forma granulara considerata forma oportunista; prezinta 1-6 nuclei

periferici iar citoplasma este ocupata de numeroase granule de dimensiuni
variabile;
forma chistica controversata mult timp; existenta sa este in prezent bine
documentata, insa pentru a o identifica sunt necesare tehnici speciale de
laborator.
Blastocystis hominis este un parazit cosmopolit, fiind intalnit mai frecvent in
regiuni cu deficiente igienice; este comensal si cu potential oportunist fiind
implicat in infectii severe la pacientii imunodeprimati.
Transmiterea parazitului se face pe cale digestiva (maini murdare),
interumana (cu risc nosocomial accentuat in special in armata), hidrica
(diareea turistilor) si sexual-venerica (homosexuali). Rezevorul animal de
parazit a fost pana nu demult controversat, dar se accepta riscul zoonotic, cu
precadere de la porc, cal si rozatoare.
Tabloul clinic al blastocystozei include tulburari de tranzit intestinal
(alternarea constipatiei cu diareea) si alergodermiile.
Examenul coproparazitologic reprezinta principala metoda de identificare a
parazitului. Conform opiniei majoritatii specialistilor decelarea unui numar
minim de 5 elemente parazitare pe cimpul microscopic reprezinta criteriul de
diferentiere intre comensalism si patogenicitate4.
Ascaris lumbricoides
Este un vierme cilindric (nematod) specific omului, cu dezvoltare obligatorie
pe sol (geohelmint) si raspandire ubicuitara. Prezinta dimorfism sexual,
femela avand dimensiuni de 25-31 cm si masculul de 15-25 cm.
Ascaridioza constituie una din bolilele parazitare frecvent intalnite in mediu
rural si mai putin in cel urban.
Rezervorul de infectie este reprezentat de omul parazitat cu Ascaris
lumbricoides, femela fiind capabila sa depuna zilnic in intestinul uman cca
200 000 oua. Ajunse pe sol odata cu fecalele, ouale neembrionate in
momentul depunerii vor deveni embrionate dupa 5-7 zile de stagiu pe sol, la
temperaturi de 20-24 C si umidiate peste 10%. Omul se poate contamina cu
oua embrionate prin intermediul mainilor murdare si prin ingerarea de
legume/fructe nespalate. Insectele (muste, gandaci) au un rol important in
poluarea alimentelor cu oua de Ascaris. Dupa ce patrund in intestinul omului
sanatos (in special copii) ouale isi pierd invelisul protector si pun in libertate
embrionul (larva); acesta traverseaza activ peretele intestinal si prin

intermediul circulatiei sangvine si limfatice ajunge in parenchimul hepatic,

unde stationeaza o perioada de 4-5 zile. Ulterior, larva urmeaza calea
venelor suprahepatice, traverseaza atriul si ventriculul drept si prin artera
pulmonara ajunge la plaman. In statia pulmonara larva sufera doua naparliri,
rezultand in final un element ciliat care prin miscari de autopropulsie rupe
septurile interalveolare si ascensioneaza prin bronhiole catre faringe. In
cavitatea orofaringiana larva poate urma doua cai: fie va fi eliminata in
exterior prin expectoratie, fie va ajunge in intestin prin deglutitie; in ultima
situatie, larva are nevoie de 60-75 zile pentru a atinge stadiul de adult.
Astfel, parazitul sufera un circuit perienteric inainte de a ajunge in intestin si
a deveni un vierme adult4;7.
Tabloul clinic reflecta etapele ciclului parazitar, existand manifestari
provocate de larvele pulmonare si de adultii de la nivelul intestinului subtire:
- pneumonia interstitiala tranzitorie hipereozinofilica Loeffler: tuse spastica,
wheezing, expectoratie seroasa ce contine eozinofile si cristale CharcotLeyden;
- alergii polimorfe;
- enterita ascaridiozica: dureri periombilicale, varsaturi, tulburari de tranzit
intestinal; numarul parazitilor din intestin poate depasi cifra de 40; la acest
nivel exercita o actiune mecanica, spoliatoare si toxica putang genera
obstructii intestinale si malnutritie protein-calorica.
Diagnosticul ascaridiozei este morfologic prin identificarea macroscopica a
viermilor adulti sau evidentierea la examenul microscopic a oualelor
neembrionate sau embrionate4.
Trichuris trichiura (tricochocefal)
Este un nematod geohelmint, hematofag si specific omului. Adultii traiesc in
cec si colon prezentand dimensiuni medii: femela 3.5-5 cm lungime iar
masculul 2-3.2 cm. Corpul este disproportionat, primele 3/5 anterioare fiind
subtiri si efilate (cu rol in fixarea de mucoasa intestinala) iar cele 2posterioare groase, plonjand in lumenul intestinal.
Femela elimina oualele prin materiile fecale, ajungand in contact cu solul.
Geombrionarea dureaza aproximativ 5-8 saptamani. Omul se infecteaza pe
cale digestiva prin intermediul mainilor murdare sau a vegetalelor ce contin
urme de pamant contaminat cu oua embrionate de trichocefal. Ajunse in
intestinul omului oualele sunt digerate si pun in libertate larvele care se vor
matura in decurs de o saptamana la nivelul vilozitatilor intestinale. Dupa

aceasta perioada larvele se intorc in lumenul intestinal si migreaza spre cec,

unde se stabilizaeza ca forme adulte, mature sexual.
Printre caracteristicile trichocefalului se numara capacitatea de a se insinua
sub mucoasa intestinala prin intermediul capatului proximal, crearea unor
denivelari cu zone microulcerate la locul de patrundere si hematofagia.
Rezulta astfel o reactie inflamatorie intestinala difuza, uneori cu aspect
granulamatos, similar celui descris in boala Crohn.
Tabloul clinic este influentat de incarcatura parazitara si reactivitatea gazdei;
se pot inregistra atat forme asimptomatice asociate cu o incarcatura
parazitara redusa, cat si forme severe, asemanatoare bolilor inflamatorii
intestinale (diaree sanguinolenta insotita de tenesme rectale si dureri
colicative, mai in fosa iliaca dreapta). O complicatie severa la copil o
reprezinta prolapsul rectal. Hemoleucograma indica constant eozinofilie 1015%.
Diagnosticul se stabileste prin identificarea oualelor de trichocefal la
examenul coproparazitologic si, in cazurile grave, prin vizualizarea
viermilor adulti la rectocolonoscopie1;4.
Strongyloides stercoralis
Reprezinta unul din din cei mai evoluati paraziti. Este un nematod
geohelmint, specific omului, ce prezinta doua cicluri biologice independente
(intern si extern) cu variantele de autoinfectie (endogena si exogena) si
heteroinfectie (directa, indirecta, maligna).
In mod surprinzator, femela este vivipara eliminand direct prin orificiul
uterin larve rabditoide, neinfectioase, care ajung odata cu materiile fecale in
exterior.
Ciclul direct de heteroinfectie
In contact cu solul larva rabditoida se transforma prin naparlire in larva
strongyloida infectioasa care poate supravietui in conditii prielnice 2-3
saptamani. Omul se infecteaza pe cale cutanata: larva penetreaza tegumentul
intact si ajunge prin circulatia sangvina si limfatica la plamani, unde
stationeaza cca 2 saptamani. Dupa ce sufera o noua naparlire, larva rupe
septurile interalveolare si ascensioneaza prin bronhiole catre faringe; din
cavitatea orofaringiana ajunge prin deglutitie in intestin unde va atinge
stadiul de adult.
Ciclul indirect de heteroinfectie

In conditii neprielnice de mediu larva rabditoida ajunsa la sol se poate

transforma direct in stadiul de adult liber. Acesti paraziti adulti sunt capabili
sa se reproduca in sol, intretinand astfel un rezervor teluric in asteptarea
conditiilor favorabile dezvoltarii larvelor infectioase.
Autoinfectia
Este posibil ca in organismul parazitat larvele rabditoide sa se transforme in
larve infectioase, in urma unor modificari metabolice. Conditiile care
favorizeaza acest fenomen sunt constipatia si igiena precara. Autoinfectarea
se poate produce in lumenul duodeno-jejunal, regiunea perianala si epiteliul
bronsic; sta la baza cronicizarii bolii.
Hiperinfectia sau ciclul malign
In conditii de imunodepresie sistemica larva strongyloida apare in situ la
nivelul intestinului subtire. Acesta va traversa peretele intestinal si va
disemina pe calea circulatiei limfatice si sangvine in numeroase organe:
ficat, plamani, rinichi si mai ales creier. Rata de mortalitate este ridicata.
Tabloul clinic include:
manifestari cutanate: alergodermii;
tulburari intestinale (enteropatia strongyloidozica): sindrom diareic cronic,
grata persistenta, dureri colicative episodice;
manifestari respiratorii: tuse cu expectoratie seroasa, dispnee cu wheezing,
dureri toracice;
tulburari neuropsihice: anxietate, depresie;
manifestari sistemice nespecifice: stare subfrebila.
Hemograma indica eozinofilie 10-15%.
Diagnosticul strongyloidozei se bazeaza pe depistarea larvelor rabditoide in
fecale, lichid duodenal, sputa sau lavaj bronholaveolar. In cazurile severe
sunt necesare biopsii duodeno-jejunale4.
Fasciola hepatica
Este un trematod hermafodit cu localizare la nivelul cailor biliare. Este
raspandit in zonele temperate, inclusiv Romania, rezervorul animal fiind
reprezentat de ovine.
Adultul de Fasciola hepatica elimina oul neembrionat, neinfectios prin bila;
oul traverseaza nemodificat tubul digestiv si se excreta prin materiile fecale.

Pentru a-si continua ciclul biologic oul trebuie sa ajunga in ape statatoare
calde unde embrioneaza si, in decurs de 3 saptamani, formeaza prima larva
miracidium. Aceasta forma larvara trebuie sa intalneasca o gazda
intermediara un melc din genul Lymnaea in interiorul careia se va genera
in final larva infectioasa denumita cercar. Dupa ce paraseste corpul
melcului, cercarul inoata liber in apa, incepe sa secrete substante mucoide si
se inconjoara de un perete, devenind metacercar. Metacercarii sunt intalniti
pe plantele acvatice, in mod particular in culturile de salata verde Cresson.
Omul si ierbivorele se infecteaza prin consumul de salata sau plante acvatice
sau chiar apa contaminate cu metacercari. Ajuns in intestinul uman peretele
metacercarului va fi digerat rapid iar larva rezultata va urma un traseu
invaziv prin peretele intestinal, cavitatea peritoneala, capsula hepatica si va
atinge in final canaliculele biliare, in interiorul carora se matureaza in decurs
de 3 luni. In traiectul sau parazitul va provoca efecte mecanice de tip iritativ
si hemoragic, precum si actiuni toxice si hipersensibilizante.
Tabloul clinic reflecta etapele de dezvoltare a parazitului si include:
faza migratorie sau acuta: febra, stare generala alterata, prurit, dureri
abdominale predominant in hipocondrul drept, diaree muco-sanguinolenta;
eozinofilia este marcata (20-40%) iar testul hemoragiilor oculte in scaun este
pozitiv ca urmare a hemobiliei;
faza obstructiva sau cronica: icter/subicter mecanic, asociat cu episoade
colicative biliare;
faza ectopica: forma aberanta de fascioloza ce cuprinde fascioloza cutanata
si fascioloza buco-faringiana (datorata consumului de ficat de miel, mai ales
in regiunile din Orientul Mijlociu si Africa de Nord).
Diagnosticul se bazeaza pe detectarea antigenelor sau anticorpilor specifici
prin metode imunoenzimatice in faza acuta si cea obstructiva a bolii si pe
evidentierea oualelor de Fasciola hepatica la examenul coproparazitologic
sau in lichidul duodenal1;4.
Genul Taenia
Face parte din clasa cestodelor si include doua specii: Taenia saginata si
Taenia solium. Parazitii se caracterizeaza printr-un corp aplatizat si
segmentat (in jur de 800-2000 segmente denumite proglote), de dimensiuni
mari si un cap (scolex) care prezinta organisme de fixare la peretele
intestinal (ventuze si/sau carlige). Pentru a fi asigurata dezvoltarea lor
biologica acesti paraziti au nevoie de doua sau mai multe gazde.

Rezervorul de infectie este reprezentat de omul purtator de tenie in stadiul

adult ale carei proglote terminale, pline cu oua (50 000-250 000/segment), se
desprind in lumenul intestinal si sunt eliminate activ in mediul exterior, prin
fortarea sfincterului anal, independent de defecatie. De aici, odata cu hrana,
pot ajunge in intestinul unor animale care detin rolul de gazda intermediara
si care vor face forma larvara a infectiei (cisticercoza).
Taenia saginata este un vierme plat cu dimensiuni mari (8-12 m), avand un
numar de 1000-2000 segmente, in timp ce Taenia solium are lungimi
cuprinse intre 2 si 8 m si prezinta 800-1000 segmente. Gazda intermediara
este reprezentata de bovine in cazul Taeniei saginata si de porcine in cazul
Taeniei solium. Omul se infesteaza prin consumul de carne de vita/porc
insufucient preparata termic, care contine formele larvare (cysticercus bovis
si respectiv cysticercus cellulosae)7. In tubul digestiv al omului, corpul
veziculos al larvei este digerat iar scolexul se evagineaza si se fixeaza de
mucoasa intestinului cu ajutorul ventuzelor. Dupa aproximativ 60-65 zile se
va atinge stadiul adult, omul constituind astfel gazda definitiva pentru tenie4.
Tabloul clinic este dominat de eliminarea de proglote terminale;
simptomatologia digestiva este similara celei din sindromul de colon iritabil:
diaree mucoida, uneori cu mulaje tubulare intestinale de mucus, insotita de
dureri abdominale cu carcater colicativ, greata, apetit modificat (bulimie sau,
dimpotriva, anorexie), scadere ponderala.
Diagnosticul se bazeaza fie pe examenul macroscopic al proglotelor
eliminate, fie prin evidentierea microcopica a oualelor de tenie4;7.
Hymenolepis nana
Este un vierme plat, segmentat (prezinta circa 200 segmente) cu o lungime
de 2-4 cm, specific omului. Parazitul nu are nevoie de o alta gazda in cursul
dezvoltarii sale biologice, astfel ca omul reprezinta atat gazda definitiva cat
si cea intermediara.
Rezervorul de infectie il constituie omul purtator de parazit, simptomatic sau
nu, care elimina in mediul inconjurator odata cu materiile fecale oualele
embrionate. Omul sanatos se infecteaza pe cale digestiva prin intermediul
mainilor murdare sau consumul de vegetale contaminate cu oua embrionate
de Hymenolepis nana. De asemenea, exista posibilitatea unei autoinfectii
endogene, datorita numarului foarte mare de paraziti (zeci-sute) care
populeaza intestinul la un moment dat.

In intestinul omului se dezvolta atat formele larvare (cisticercoizi) cat si

formele adulte; ciclul se numeste autoxen si are o durata totala de 21-30
zile7.
Infectiile mici si medii cu Hymenolepis nana pot evolua asimptomatic; in
cursul infectiilor masive se intalneste tabloul clinic de abdomen cronic
dureros: colici abdominale, tranzit intestinal alternant, tulburari de apetit,
scadere ponderala, tulburari neuropsihice nespecifice.
Diagnosticul se bazeaza in principal pe identificarea oualelor caracteristice
la examenul coproparazitologic4;7.
Dyphilobothrium latum (botriocefal)
Este o cestoda cu corpul plat format din 2000-4000 segmente (proglote) si
cu o lungime de 10-16 m. Se fixeaza in intestinul omului cu ajutorul a doua
ventuze, situate la nivelul scolexului ce are o forma ovoidal-migdalata
caracteristica.
Parazitul are nevoie in cursul dezvoltarii sale biologice de doua gazde
intermediare (un crustaceu din genul Cyclops si pesti rapitori: stiuca, biban,
crap, mihalt) in organismul carora se vor dezvolta larvele. Omul sanatos se
infecteaza pe cale digestiva prin consumul de peste crud si icre ce contin
larve inchistate7. In intestinul omului scolexul evagineaza si se fixeaza cu
ventuzele de mucoasa; stadiul de adult este atins dupa 70-90 zile, omul
constituind astfel gazda definitiva pentru parazit. Viermele adult elimina un
numar mare de oua (pana la un milion/zi) care vor fi excretate in mediul
inconjurator odata cu materiile fecale.
Botriocefalul nu distruge enterocitul si in consecinta nu provoaca un
sindrom de malabsorbtie. In schimb, exercita o actiune de spoliere selectiva
prin consumul de vitamina B12 si acid folic; de asemenea, prin pozitionarea
sa in jejunul superior poate bloca receptorii pentru factorul intrinsec. Din
aceste motive se intalneste frecvent in botriocefaloza anemia megaloblastica.
Alaturi de posibilitatea expulzarii spontane a viermelui in cursul defectiei
persoanele afectate mai pot prezenta o simptomatologie digestiva similara
teniazei.
Diagnosticul se bazeaza in principal pe identificarea oualelor de botriocefal
la examenul coproparazitologic4.
Pregatire pacient
Pacientul va evita:

- inainte de recoltare: examenul radiologic gastrointestinal baritat,

administrarea de laxative;
- in saptamana premergatoare recoltarii, administrarea anumitor
medicamente: bismut, Metamucil, uleiuri minerale, Tetraciclina,
antiamoebiene, antidiareice, antiacide2;8.
Specimen recoltat - materii fecale din orice moment al zilei; se recolteaza
cate o portiune de marimea unei alune, din 3 locuri diferite ale bolului fecal2.
Cauze de respingere a probei
- specimen obtinut cu uleiuri minerale, bismut, compusi de magneziu;
- recipient murdar pe exterior;
- specimen contaminat cu urina2;8.
Recipient de recoltare - recipient de unica folosinta pentru fecale bine inchis
cu capac; este interzisa adaugarea de substante conservante2;8.
Stabilitate proba - examinarea prompta a scaunului este importanta pentru
scaunele lichide sau moi care ar putea contine trofozoiti de protozoare;
scaunele formate, care pot contine chisti de protozoare, oua sau larve de
helminti pot ramane cateva ore la temperatura camerei sau pana a doua zi la
frigider6.
Prelucrare necesara dupa recoltare - analiza se executa din materii fecale
proaspat emise (de preferat); daca acest lucru nu este posibil, proba va fi
pastrata la 2-8C 2;8.
Metoda examen macroscopic + examen microscopic direct (intre lama si
lamela)2;8.
Valori de referinta absente elemente parazitare intestinale2.
Interpretarea rezultatelor
Examenul macroscopic
Examinarea se face direct in recipientul in care s-a prelevat proba, cu ohiul
liber sau cu lupa de mana, utilizand o bagheta de sticla sau o ansa. Se
observa culoarea, mirosul, consistenta scaunului, prezenta de mucus, puroi,
sange, precum si de elemente suspecte ca fiind parazitare. Dintre elementele
parazitare se pot observa:
- proglote de Taenia spp.

Proglotele de Taenia saginata (rar vizibile in materiile fecale, deoarece se

elimina prin orificiul anal intre defecatii) sunt dreptunghiulare de 2 cm
lungime/0,5 cm latime, au uterul bine dezvoltat, prevazut cu 20-30 de
ramificatii inchise in deget de manusa, pline cu oua si au miscari periodice
caracteristice. Proglotele de Taenia solium au dimensiuni de 2 cm
lungime/6-8mm latime, uterul lor prezinta 7-10 ramificatii laterale, inchise
in deget de minusa pline de oua) fara a prezenta miscari.
- viermi adulti de Ascaris lumbricoides.
Au corpul cilindric, de culoare roz-albicioasa si prezinta striuri discrete
longitudianle. Se va preciza sexul viermelui eliminat. Femelele au 20-30 cm
lungime/5-6 mm grosime. Masculii sunt mai mici, au 15-20 cm lungime si
extremitatea posterioara incurbata.
Examenul microscopic direct
Se examineaza intre lama si lamela o cantitate mica de materii fecale (1.5
2 mg), prelevata din diferite parti ale probei, amestecata in ser fiziologic sau
solutie Lugol.
Pentru realizarea preparatelor se folosesc lame curate, degresate. Pe o lama
se pune o picatura de ser sau solutie Lugol. Cu ajutorul unei baghete se
preleva o mica cantitate din proba de examinat si se amesteca pe lama cu
picatura de ser sau solutie Lugol. Se acopera cu o lamela.
Preparatul trebuie examinat cat mai repede pentru a se evita uscarea. Se
utilizeaza lamele de 18/18 mm dimensiuni, astfel incat marginile lor sa fie
cuprinse in interiorul marginilor lamei. Suspensia trebuie sa fie uniforma, iar
lamela asezata orizontal, nu inclinat.
Preparatul se examineaza in intregime, deplasand lama de la stanga la
dreapta si de sus in jos.
Examinarea se face cu obiectiv 10x sau 20x, iar identificarea fiecarui
element parazitar decelat se face cu obiectivul 40x; se utilizeaza oculare 10x.
La examinarea microscopica se pot depista diferite specii de paraziti.
Giardia lamblia
Poate apare sub doua forme: trofozoit (forma vegetativa) si chist. Forma
vegetativa se intalneste exceptional,
doar in scaunele apoase, in stadiul acut al bolii, mai ales la copii (in 5-10%
din cazuri). Trofozoitul este piriform

de 15 m lungime/6-10 m latime. Are corp cu simetrie bilaterala cu 2

nuclei, 4 perechi de blefaroplasti si 4 perechi de flageli, un disc adeziv si un
axostil.

Fig. 21.4.8.1 Trofozoiti de Giardia lamblia (dupa MicrobeLibrary.com)

Chistul este ovalar are 9-13 m lungime / 6m latime. Are o membrana
externa fina, dubla, 4 nuclei si un manunchi de flageli. Nucleii au o
dispozitie variabila, frecvent sunt grupati la o extremitate a celulei.
In axul chistului se observa resturi flagelare cu dispozitie sinuoasa, in forma
de S.

Fig. 21.4.8.2 Chisturi de Giardia lamblia (preparat nativ in solutie salina

imagine din colectia proprie a laboratorului)
In preparatul nativ efectuat in solutie Lugol chisturile sunt evidente fiind
colorate in brun.
Cu obiectivul de 40 x se detecteaza detalii structurale si aspecte diferite:

a) chisturi mari, oval rotunde, colorate brun deschis; sunt chisturi tinere,
recent formate, bine hidratate; dubla membrana se observa net, dar nucleii si
manunchii de flageli sunt mai estompati;
b) chisturi de dimensiuni medii, ovale, colorate brun inchis; dublul contur se
distinge mai greu, dar interiorul chistului este net.
c) chisturi mici albastre sau palid cenusii; sunt rar obervate (2-3%); nu au
contur dublu si au interior omogen; sunt chisturi neviabile.

Fig. 21.4.8.3 Chist de Giardia lamblia (preparat nativ in solutie Lugol,

imagine de la www.dpd.cdc.gov)
Entamoeba histolytica
Chistul matur este rotund, cu dimensiuni de 10-20 m si cu un numar
constant de 4 nuclei; continutul chistului este relativ compact, fiind intalnite
1-4 baghete cu capete rotunjite, denumite corpi siderofili sau cromatoizi.

Fig. 21.4.8.4 Chist de Entamoeba histolytica (preparat nativ imagine de la

www.dpd.cdc.gov)
Entamoeba coli
Chistul matur are dimensiuni variabile (10-30 m), cu un perete gros, dublulamelar si un continut granular uniform ce ii confera in preparatele proaspete
o coloratie gri-cenusie; numarul nucleilor este constant de 8, asezati in
acelasi plan sau in planuri diferite.

Fig. 21.4.8.5 Chist de Entamoeba coli (preparat nativ imagine de la

www.dpd.cdc.gov)

Blastocystis hominis
Forma vacuolara (considerata de unii drept chist) este sferica sau elipsoidala
si are in medie 8-10 m. Poate prezenta o capsula proeminenta; contine o
vacuola mare centrala, clara, delimitata de o banda subtire neregulata din
citoplasma, la nivelul careia se gasesc nucleii si granulele dispuse periferic.
Detine in general un nucleu, dar uneori poate avea 2-4 nuclei sau chiar mai
multi. La formele binucleate, nucleii pot fi dispusi la cei doi poli, iar la
formele tetranucleate la periferia celulei.

Fig.21.4.8.6 Blastocystis hominis forma vacuolara (preparat nativ in

solutie salina imagine de la www.dpd.cdc.gov)
Ascaris lumbricoides. Oul este oval, de 65-80 m/ 50 m. Prezinta un
invelis dublu: un invelis extern, gros, cu aspect mamelonat caracteristic si un
invelis intern de natura chitinoasa, neted, transparent, stratificat.
Oul neembrionat prezinta in interior celula-ou, inconjurata de masa vitelina,
retractata, lasand un spatiu liber intre ea si invelisurile externe. Forma si
dimensiunile oului embrionat sunt asemanatoare cu ale celui neembrionat,
dar in interiorul lui se dezvolta o larva cilindrica de 250 m, rasucita in jurul
sau, in forma literei S, ocupand in intregime interiorul oului.

Fig. 21.4.8.7 Ou de Ascaris lumbricoides (preparat nativ in solutie salina

imagine din colectia proprie a laboratorului)
Trichiuris trichiura (Tricocefalul). Oul este oval, brun, de 50 / 22 m.
Prezinta un invelis extern gros si in interior celula-ou inconjurata de masa
vitelina. La cei doi poli exista dopuri albuminoase transparente, care confera
oului un aspect caracteristic de lamaie.

Fig. 21.4.8.8 Ou de Trichuris trichiura (preparat nativ in solutie salina

imagine din colectia proprie a laboratorului)
Strongyloides stercoralis.

Deoarece ouale eclozeaza imediat dupa emisie si elibereaza larve in

lumenul intestinal, in materiile fecale se vor evidentia doar larve.
Larvele rabditoide masoara 250-300 m, au un esofag bicameral (o
portiune proximala cilindrica de calibru redus si un segment distal globulos
in bulb de ceapa) si o extremitate posterioara ascutita.

Fig. 21.4.8.9 Larva rabditoida de Strongiloides (preparat nativ in solutie

salina imagine din colectia proprie a laboratorului)
Fasciola hepatica
Ouale sunt neembrionate, cu dimensiuni de 140/ 80 m, culoare galben
bruna, prezentand la exterior o coaja subtire, deformabila, cu un opercul la
un pol, iar in interior celula ou inconjurata de masa vitelina.

Fig. 21.4.8.10 Ou de Fasciola hepatica (preparat nativ in solutie salina

imagine de la www.dpd.cdc.gov)
Taenia solium si Taenia saginata. Ouale sunt embrionate, rotund-ovalare,
avand dimensiuni de 30-50 m. Prezinta o coroana periferica striata
caracteristica, alcatuita din trei membrane embrionare; contin in interior o
substanta vitelina galben-maronie si un embrion hexacant, cu 6 carlige
dispuse in perechi.

Fig. 21.4.8.11 Ou de Taenia spp. (preparat nativ in solutie salina imagine

din colectia proprie a laboratorului)
Hymenolepis nana. Ouale sunt transparente, avand dimensiuni de 47/37 m.
Prezinta un embrion hexacant (cu trei perechi de carlige) si un invelis dublu
alcatuit dintr-o membrana externa fragila si o membrana interna densa, cu
doua proeminente care-i confera aspect de lamaie si de la nivelul carora
pornesc 4-8 filamente dispuse intre cele doua membrane ale oului.

Fig.21.4.8.12 Ou de Hymenolepis nana (preparat nativ in solutie salina

imagine de la www.dpd.cdc.gov)
Diphylobothrium latum. Ouale sunt neembrionate, au aspect oval, culoare
bruna si dimensiuni de 70/45 m. Prezinta un invelis extern dedublat, cu un
opercul la unul din poli si o mica proeminenta (carena) la polul opus; in
interior se gaseste celula-ou inconjurata de masa vitelina1;2 ;4 ;6.

Fig.21.4.8.13 Oua de Diphylobothrium latum (preparat nativ in solutie

Lugol imagine de la www.dpd.cdc.gov)
Limite si interferente
Un rezultat pozitiv indica prezenta parazitului dar aceasta nu implica
intotdeauna ca parazitul este responsabil pentru simptomele pacientului5.
Un singur examen negativ nu exclude posibilitatea infestarii parazitare.
Examenul pentru Giardia poate fi negativ in stadiile precoce ale infestarii, in
infestari cronice si la pacientii care elimina ciclic parazitul.
Rezultate fals negative pot sa apara daca in saptamana care precede testul, sau administrat bariu, bismut, Metamucil, uleiuri minerale, Tetraciclina,
medicamente antiamoebiene, antidiareice, antiacide.
In toate aceste cazuri se recomanda determinarea de antigen Giardia in
fecale1;3..
Acest test nu este indicat pentru depistarea Toxoplasmei gondii, Toxocarei
canis, Plasmodium spp sau Trichomonas deoarece aceste organisme nu apar
in materiile fecale.
Ouale de Enterobius vermicularis sunt rar intalnite in materiile fecale (doar
in infestarile masive) datorita particularitatilor ciclului evolutiv. Atunci cand
exista suspiciunea clinica se indica efectuarea amprentei anale.
Pentru identificarea ouachistilor sporozoarelor digestive (Cryptosporidium
parvum si Cyclospora cayetanensis) este necesara efectuarea de froturi

colorate cu coloratii speciale (Ziehl-Neelsen modificata HendricksenPohlentz)4.

Bibliografie
1. Dan Steriu. Infectii parazitare, Editura Ilex, Bucuresti 2003, 26-34, 152155, 161-166, 221-226, 231-234, 243-246, 247-250.
2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate
2006. Ref Type: Catalog.
3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and
Interpretive Guide. Giardia lamblia by EIA and Ova and Parasites
Examination. www.labcorp.com. 2003. Ref Type: Internet Communication.
4. Lidia Lazar. Compendiu de parazitologie medicala Parazitii in Patologia
Umana. Editura Universitara Carol Davila, Bucuresti, 2006.
5. Mayo Clinic/Mayo Medical LaboratoriesTest Catalogs and Guides.
Parasitic Examination. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type:
Internet Communication.
6. Simona Radulescu, Meyer Ernest. Diagnosticul bolilor parazitare. In
Parazitologie medicala, Editura All, Bucuresti, 1992, 271-275.
7. Valeriu Stefanoiu. Diagnosticul infectiilor parazitare. Prezentare Congres
SRML 2010.
8. World Health Organisation Geneva Basic Laboratory Methods in Medical
Parasitology, 1991.