― Şi Everestul?

― Asta o ştie oricine! se ofensă prichindelul, opt mii opt sute patruzeci şi cinci de metri.
― Vezi că n-o ştie oricine? Opt mii opt sute optzeci şi doi de metri.
― Nu-i adevărat!
― Pui rămăşag?
― Îmi pun şi cămaşa! Şi... orice vreţi: opt mii opt sute patruzeci şi cinci!
― Opt mii opt sute optzeci şi doi! Uite ce-i. Să lăsăm la o parte rămăşagul. Are opt mii opt sute optzeci şi
doi. După ultimele măsurători. Acum vreo... foarte precis nu ştiu... În orice caz nu de mult timp. Dar se vede
că aţi cam rămas în urmă la geografie...
Înfrîngerea îl cam supără pe Tic, mai ales că nu era vinovat. Dar îi pregăti şi el una învingătorului:
― Dacă ştiţi atîtea, ia spuneţi ce vulcan are cinci mii patru sute cincizeci şi doi de metri?
― Da' şmecher mai eşti? Dacă te iau şi eu aşa şi te întreb, ce munte are şase mii trei sute zece metri, ia
să te văd ce faci? Îţi convine?
― Îmi convine! Chimborozo din Antile! E bine? Acum răspundeţi şi dumneavoastră...
Tic îi pusese întrebarea cu vulcanul de 5 452 de metri pentru că avea două şanse: sau nu i se
răspundea, sau se stîlcea numele vulcanului. De aceea îşi ciuli tare urechile cînd i se răspunse:
― Popocatepetl!
Şi rămase cu gura căscată. Se uită apoi cu atenţie la însoţitor. Acesta zîmbea pe sub mustaţă şi se făcea
că nu observă privirea prichindelului cu nas obraznic.
― Dumneavoastră sînteţi profesor, nu? îl întrebă Tic.
― Nu, nu prea... se apără omul cu şapcă.
― Daaa?! îngînă cu subînţeles ciufuliciul. Vreţi să vă spun o ghicitoare?
― Numai dacă-i foarte deşteaptă...
― Dar să fiţi atent că nu-i uşoară. Să-mi spuneţi în ce ţară s-a putut petrece un asemenea fapt. Asta-i
ghicitoarea. Încep! în ce ţară, cînd buletinul meteorologic arată ploaie, e secetă, arachnidele dau mai multe
fructe în timpul iernii şi boababii ajung pînă la o sută metri înălţime? Ca să vă dau un ajutor, primul om alb
care a debarcat acolo a fost Magellan, în anul o mie cinci sute patruzeci, din ordinul lui Filip al treilea, regele
Spaniei.
Omul cu şapcă îl privi pe Tic foarte atent.
― Cine a făcut ghicitoarea asta? Dar spune drept!
― Eu...
― Cînd?
― Chiar acum.
― Şi chestia aia cu Magellan tot tu şi tot acum ai făcut-o?
― Da... aia-i foarte simplă.
― Ce vorbeşti, dom'le! Da unde-nveţi?
― La liceu în oraş. Dar de ce nu răspundeţi la ghicitoare? Vreţi să v-o repet... sau să vă ajut cu ceva?
― Va să zică, dacă nu opream maşina nu ştiam că la liceul vostru se învaţă aşa...
― Dac-o luaţi aşa... Eu v-am pus o ghicitoare...
― Cu meteorologie stricată, cu arachnide care fac alune, cu baobabi care-şi schimbă ordinea vocalelor
şi se dau drept eucalipţi sau Secvoia Gigantica. Şi după toate mai dai şi indicii!... Îi prelungeşti viaţa lui
Magellan şi-l faci spaniol. Cu Filip al treilea să-ţi spun drept nu prea ştiu ce-ai vrut să încerci. A domnit mai
devreme sau mai tîrziu?
― A murit exact la o sută de ani după moartea lui Magellan... răspunse Tic îndurerat că tot planul lui
ingenios fusese dejucat.
― Eşti premiant?
― Uneori, răspunse Tic cam în doi peri.
― Nu-ţi plac celelalte materii, sau de ce?
― Nu, că nu mă-ntrece nimeni în clasă la nici o materie. Mai ales cînd vreau eu...
― Aaaa! Acum încep să pricep! Îţi place să mai baţi mingea pe maidane, să mai spargi cîte-un geam, să
mai tragi de urechi pe cîte unul, bineînţeles atunci cînd te-njură...
― Nu! că nimeni n-are curajul să mă-njure...
― Ce vorbeşti, domnule? Şi după toate cîte le faci nici măcar nu te premiază, hm, ciudat...
― Ce vreţi, mai greşesc şi profesorii... Unii zic că-s obraznic. M-au făcut şi puşlama, zău...
― Zic ei aşa? Care din ei? Bătrînii sau tinerii? Nu-i aşa că mai ales tinerii?
― Tinerii! Dar de unde ştiţi dumneavoastră?
― Pentru că bătrînii cunosc mai mulţi copii decît tinerii. Să-ţi spun drept: eu ţi-aş da premiul întîi
mereu, însă cu două condiţii: Una: Să înveţi la fel. Doi: Să nu-ţi schimbi purtarea.
― Adică să rămîn obraznic?
― Exact! Adică să nu te văd tocind cărţile între patru ziduri. Mai bine să mai spargi din cînd în cînd
cîte-un geam decît să te-ngălbeneşti în casă. Eu nu zic că dacă nu spargi geamul nu-i şi mai bine, dar...