Scoala Postliceala Sanitara Sf.

Ierarh Nectarie

OXIGENOTERAPIA

Elev: Axiniei Ana-Maria

Clasa: AMG IIB
Oxigenoterapia reprezintă administrarea oxigenului pe cale respiratorie pentru
combaterea stării de hipoxie.
Hipoxia este scăderea a cantității de oxigen în țesuturi. Hipoxia este o condiție
patologică. În condiții normale, saturația oxigenului în sângele periferic este de 96
– 98 mmHg. 
Oxigenoterapia este indicată în cazurile în care saturația oxigenului în sângele
periferic < 90%, iar pacientul păstrează automatismul mişcărilor respiratorii și nu
necesită ventilație mecanică.
ATENTIE  
Indicaţia de oxigenoterapie (concentrație, temperatură, umiditatea gazului) este 
dată de către medic !
Este necesară umidifierea amestecului inspirat pentru prevenirea uscarii şi
implicit lezarii mucoaselor respiratorii.
Administrarea de oxigen trebuie să fie monitorizată prin pulsoximetrie pentru
evitarea accidentelor.
 

Scop
Se efectuează cu scopul de a ameliora concentraţia de oxigen din sânge.

Indicații
 Hipoxii circulatorii: insuficiență cardiacă, edem pulmonar acut, infarct
miocardic acut
 Insuficiență respiratorie acută şi cronică

 Afecţiunile respiratorii: astm bronșic , pneumonii, boli obstructive cronice

 Leziuni toracice

 Stări de șoc

 În anestezia generală

 Complicații post operatorii

 Pneumotorax
 Stări febrile
Materiale necesare 
 Sursa de oxigen – care poate sa fie un tub de oxigen medical sau un tub de
la o reţea de distribuire a oxigenului medical din spital (stație centrală,
microstație sau butelie de oxigen). Pentru racordare, se va folosi un
debitmetru şi un umidificator.

 Materiale sterile pentru administrare: sondă nazală de unică

folosință, mască de oxigen (când necesarul de oxigen este
mare), ochelari de oxigen, sau cort de oxigen sau izoletă pentru
copii (nu se mai utilizează din cauza riscului crescut de incendiu). Pentru
nou născuții hipoxici se utilizează incubatorul.
 Barbotor steril
 Apă distilată sterilă
  Leucoplast

 Foarfeca

 Tăviţa renală

 Materiale pentru spălarea mâinilor

 Recipienți pentru colectarea deșeurilor

Precauții în utilizarea surselor de oxigen 

 Deoarece oxigenul favorizează combustia prezența sa trebuie atenționată

 Pacienții și aparținătorii vor fi atenționați asupra pericolului fumatului sau

al unei flăcări în preajma sursei de oxigen

 Se vor verifica echipamentele electrice din încăperea respectivă

 Se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statică

(materiale sintetice) și a materialelor inflamabile (uleiuri, alcool)

 Aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate în partea opusă sursei

de oxigen

 Transportul buteliilor cu oxigen se va face pe cărucioare, evitându-se

lovirea lor în timpul transportului

 Buteliile de oxigen vor fi așezate în poziție verticală, pe un suport și fixate

de perete cu inele metalice, departe de calorifer sau altă sursă de căldură

 Cunoașterea de către personalul care manevrează oxigenul a locului de

amplasare a extinctoarelor și a modului de utilizare a acestora.

Pregatirea mediului
 Salon cu instalaţie de oxigen şi barbotor

 Se vor lua toate măsurile de asepsie

Pregatirea pacientului
  Pregătirea psihică: se informează pacientul cu privire la efectuarea
procedurii: necesitate, importanță, durată.
 Se obține consimțământul informat al pacientului.

 Se crează pacientului un climat de siguranță, pentru a asigura cooperarea la

tehnică și a diminua anxietatea.

 Pregătirea fizică: Înaintea efectuării tehnicii se verifică permeabilitatea

căilor respiratorii, la nevoie se dezobstruează căile respiratorii ale
pacientului.
 Se verifică sursa de oxigen.

 Se pune apă distilată sterilă în barbotor.

Pregatirea asistentului medical 

 Se spală pe mâini

 Îmbracă mănuși sterile

Tehnica
Administrarea oxigenului pe sondă nazală
 Se dezobstruează căile aeriene şi  se asigură o ventilație eficientă

 Oxigenul se umidifică în barbotor, deoarece neumidificat este iritant pentru

căile respiratorii

 Se măsoară lungimea sondei pe obraz de la narină la tragus

 Se umectează sondă cu apă sterilă pentru facilitarea inserției și prevenirea

lezării mucoasei

 Se introduce sonda de unică folosință, cu mișcări blânde, până în

nazofaringe

 Se fixează sondă cu o bandă subţire de leucoplast la nivelul feței

pacientului

 Se fixează debitul de 4-6 litri/minut (la indicația medicului)

 Se va administra cu intermitență

 Se va supraveghea debitul şi pacientul

  Se va mobiliza periodic sonda nazală
Administrarea oxigenului prin mască
 Se verifică scurgerea oxigenului din sursă

 Se pregăteşte barbotorul introducându-se apă distilată sterilă

 Se selectează o mască potrivită ca mărime

 Se aşează masca la nivelul piramidei nazale, apoi pe cavitatea bucală şi se fixează cu

o curea în jurul capului

 Se reglează debitul de oxigen la 4-6 litri/minut

 Se supraveghează pacientul

Administrarea cu ochelarii de oxigen

 Se pregătește sursa de oxigen

 Se verifică barbotorul

 Se pregătesc ochelarii și se fixează după urechi

 Cele două sonde de plastic se introduc în narine

 Se reglează debitul de oxigen

 Se supraveghează pacientul, deoarece tehnică este indicată la copii și bolnavii agitați

Administrarea cu cortul de oxigen

 Se utilizează mai ales în pediatrie

 Se pregăteşte cortul de oxigen, fiind confecționat din bare ușoare de aluminiu de care
este fixat materialul impermeabil sub formă de cort

 Se aplică în regiunea capului

 Oxigenul este trecut prin instalație de răcire pentru că atmosfera de sub cort se
supraîncălzește prin respirație

 Pacientul inspiră oxigenul introdus sub cort

 Se supraveghează debitul de oxigen şi presiunea

Îngrijirea pacientului după tehnică

 Pacientul va fi așezat confortabil în pat, într-o poziție care să-i favorizeze respirația
  Se monitorizează respiraţia

 Se monitorizează concentrația de oxigen din sânge

prin pulsoximetrie la aproximativ 30 de minute după administrare
 Se administrează medicaţia indicată de medic

Notarea tehnicii
Se notează  în foaia de observație sau dosarul de îngrijire al pacientului  dată, numele celei care a
efectuat tehnică și rezultatele obținute.

Accidente – Incidente
 Pătrunderea oxigenului prin esofag duce la distensia abdominală

 Se poate produce emfizem subcutanat

 Pericol de asfixie dacă recipientul pentru barbotare se răstoarnă, lichidul poate fi

împins de oxigen în căile respiratorii ale pacientului

 Iritarea locală a mucoasei

 Uscarea mucoaselor

 Traheobronșită -în condiții de administrare prelungită

 Agravarea unei insuficienţe respiratorii cronice

Bibliografie:
1. www.paginadenursing.ro