Educaţia incluzivă

Educația incluzivă are ca principiu fundamental acela că învățământul este pentru toți,
împreună cu toții constituie un deziderant și o realitate care are din ce în ce mai mulți adepți și se
concretizează în experiențe și bune practici de integrare/incluziune.
Importanţa pe care o are integrarea copiilor cu cerinţe speciale, în învăţământul de masă,
este una foarte mare, incluziunea şcolară se referă la acceptarea de către instituţiile de învăţământ a
tuturor copiilor, indiferent de apartenenţa lor, iar învăţământul incluziv presupune ca tinerii şi copiii
cu dizabilităţi şi ceilalţi fără probleme să înveţe împreună. Educaţia pentru toţi poate sa fie un mijloc
de îmbunătăţire a educaţiei în general prin reconsiderarea sprijinului care se acordă anumitor copii.
„Incluziunea” se referă la faptul că oricine, trebuie tratat ca un membru al societăţii. Astfel,
incluziunea si educaţia incluzivă pun accentul pe necesitatea ca sistemul educaţional să răspundă
diversităţii copiilor si nevoilor ce decurg din acestea, în același timp se referã la faptul că oricine,
indiferent de deficienţa sa sau de dificultăţile pe care le întâmpinã în învãţare, trebuie tratat ca un
membru normal al societăţii, iar diversele servicii speciale de care are nevoie, trebuie furnizate în
cadrul serviciilor sociale, educaţionale, medicale si celelalte servicii puse la dispoziţia tuturor
membrilor societăţii.
Incluziunea şcolară se defineşte prin acceptarea de către instituţiile de învăţământ a tuturor
copiilor, indiferent de apartenenţa lor etnică, socială, religie, naţionalitate sau handicap şi este
strâns legată de recunoaşterea şi acceptarea diversităţii – condiţie normală a convieţuirii umane.
Învăţământul incluziv presupune ca tinerii şi copiii cu dizabilităţi şi ceilalţi fără probleme să înveţe
împreună în instituţiile de învăţământ având sprijinul corespunzător, mai ales din partea cadrelor
didactice implicate în acest proces.
Un început timpuriu în mediile şcolare obişnuite este cea mai bună pregătire pentru o viaţă
integrată. Copiii diferiţi au drepturi egale cu ceilalţi, iar o educaţie separată ar duce la marginalizare
şi discriminare, împiedicând formarea, împlinirea de sine şi afirmarea personalităţii. Ideea de
incluziune pleacă de la principiul ca orice individ , oricât ar fi de diferit, aparţine de fapt şi de drept
grupului social. Educaţia incluzivă are rolul de a sprijini acest aspect deoarece ea se centrează mai
ales pe învăţarea strategiilor necesare rezolvării problemelor din viaţa cotidiană, într-o manieră
cooperantă şi solidară, unde procesul de învăţare este realizat în spiritul respectului şi acceptării
celor din jur. Trebuie eliminat principiul de discriminare si izolare a copiilor cu nevoi speciale.
La noi în țară începutul învatamântului incluziv este timid, dar experienţa ţărilor europene
demonstrează cu rezultate concrete că o implicare activă şi o preocupare deosebită de a integra aceşti
elevi, este o chestiune realizabilă care poate duce la un real progres. Educaţia pentru toţi poate sa fie
un mijloc de îmbunătăţire a educaţiei în general prin reconsiderarea sprijinului care se acordă
anumitor copii. Societatea şi şcoala manifestă, faţă de această categorie de elevi, o gamă variată de
atitudini precum acceptarea şi includerea lor în medii şcolare obişnuite. Pornim de la constatarea că
părinţii sunt cei mai importanţi factori de sprijin în viaţa copilului cu deficienţe sau a copilului
sănătos, insistăm asupra ideii că părinţii trebuie să participe la diverse acţiuni, asigurate de echipa
de intervenţie din cadrul şcolii.
Un alt aspect important este ca în activitatea didactică să utilizăm fişe de muncă
independentă cât mai atractive. Orice cadru didactic care îşi centrează activitatea pe copil trebuie să
ia în considerare că fiecare copil este important pentru societate, are nevoi sociale, dar în acelaşi
timp fiecare copil are tendinţe si particularităţi speciale, întrucât fiecare copil este unic şi are drepturi
egale.
Incluziunea (integrarea) se referă la faptul cã oricine, indiferent de deficienţa sa sau de
dificultăţile pe care le întâmpină în învãţare, trebuie tratat ca un membru al societăţii, iar diversele
servicii speciale de care are nevoie, trebuie furnizate în cadrul serviciilor sociale, educaţionale,
medicale si celelalte servicii puse la dispoziţia tuturor membrilor societăţii. Astfel, incluziunea si
educaţia incluzivă pun accentul pe necesitatea ca sistemul educaţional si şcolile/grădiniţele să se
schimbe si să se adapteze continuu pentru a răspunde diversităţii copiilor si nevoilor ce decurg din
acestea.
Bibliografie:
Mara Daniel - ,,Strategii didactice în educaţia incluzivă", ediţia a II-a, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009;
Petrovan Ramona-Ștefana - ,, Fundamentele psihopedagogiei speciale, suport de curs", Seria Didactica, 2008;
Ungureanu Dorel - ,,Educația integrată și școala incluzivă, Ed. de Vest,Timișoara, 2000;
Vrǎsmaș Ecaterina-Adina - ,,Introducere în educația cerințelor speciale", Ed. Credis, Bucuresti,2004.